Atacul de panică

Prof. Univ. Dr. Roxana Chiriță

Table of Contents.

01. 02. 03.

Definiție, Istoric Etiologie/ etiopatogenie Clinică

04. 05.
Epistemologie Concluzii
Definiție.

Un atac intens de anxietate acută

în cursul căruia simptomele fizice
sunt resimțite prioritar împreună
cu sentimentul catastrofal sau de
moarte iminentă.

Un atac anxios cu simptome

somatice și frica de recurență.
Definiție.
Tulburarea de panică

Variază de la perioade discrete

dar de frică internă, de la atacuri
multiple pe parcursul unei
singure zile la câteva atacuri pe
an.

În primele manuale de clasificare

se realiza o referire nevrotică a
atacurilor de panică. Ulterior în
DSM-IVse definește doar prin
condiția existenței concomitente
a altor tulburări de anxietate.
Istoric.

Termenul de
panică
Sindromul
DaCosta Vine de la zeul Pan,
Conceptul jumătate om, jumătate
sindromului de Care definește atacul de țap. Urâțenia sa și
condiția ithyphallică a
”inimă iritabilă” panică prin împletirea a
făcut ca apariția sa alături
unor numeroase
simptome fizice și psihice de armata greacă să pună
Elaborat de către doctorul
pe fugă armata persană la
Jaques Mendez observând
bătălia de la Marathon.
soldații din Războiul Civil
American
 Epidemiologie.

25 ani 91%
3-5.6% 2-3x ♀
1-4%

Apariție mai
Prevalența Poate fi un frecventă în
Prevalență în diagnostic jurul vârstei de
atacului de Prezintă și altă
cursul întregii subevaluat la 25 de ani.
panică condiție
vieți pentru bărbați Tulburarea de panică cu psihiatrică: TDM,
tulburarea de agorafobie poate debuta Tulburare din
panică la orice vârstă. Tulburarea spectrul anxietății,
de panică poate apărea și TOC, TP
la copii.
 Etiologie- substanțe panicogene.
Simptome respiratorii Lista substanțelor
Dioxid de carbon, lactat de
panicogene
sodiu, bicarbonat
● Yohimbină- alpha 2
antagonist

● Flumazenil – antidot în
intoxicația cu BZD
Substanțele panicogene
Acționează în primul ● Antagoniștii receptorilor
rând asupra GABA
receptorilor
noradrenergici,
serotoninergici și GABA- ● Colecistokinină, Cafeină
ergici
Imagistică.
Vasoconstricție
Responsabilă
PET-CT pentru senzația de
Iregularitate a amețeală
distribuției fluxului
sangvin în cortex

Hiperventilație cu
hipocapnie
Induc manifestările
sistemului nervos
periferic
Etiopatogenie.

Suprastimularea
amigdaliană este
responsabilă pentru
generarea
simptomelor de
frică, panică și fobie
Etiopatogenie.

Suprastimularea amigdaliană
produce o eliberare excesivă
de noradrenalină din locus
cerulaeus, conducând la
formarea ciclului vicios
autoîntreținut dintre
simptomele cardiovasculare
și cele psihice
Etiopatogenie.

În mod similar, și cu aceeași

finalitate suprastimularea
amigdaliană este
responsabilă de stimularea
centrilor respiratori bulbari
producând hiperventilație
Etiopatogenie.

Amigdala deasemenea are

conexiuni cu cortexul
cingulat anterior și cortexul
orbitofrontal, a căror
stimulare prin acest circuit
duce către conștientizarea
fricii.
Etiopatogenie.

Hiperexcitabilitatea
amigdaliană este
responsabilă de eliberarea
unei cantități crescute de
CRH ce rezultă în creșterea
cortisolului circulant, cu
multiple efecte la nivel
sistemic.
Etiopatogenie.

Suprastimularea
cortexului prefrontal
dorsolateral și al
stritului conduce la
dezvoltarea
simptomelor de
îngrijorare, expectanțe
aprehensivă și obsesii
Etiopatogenie.

La rândul lor ”îngrijorările”

sunt trimise spre reevaluare
aceluiași cortex prefrontal
dorsolateral hiperexcitat
întreținând astfel fenomenul.
Etiopatogenie.

Hipocampul se află în strânsă

legătură cu amigdala. Rolul
hipocampului este acela de a
reține toți stimulii cu
încărcătură afectivă
puternică, iar evocarea
acestora are capacitatea de a
stimula amigdala întreținând
ciclul vicios.
Etiopatogenie.
Toate aceste mecanisme se află la rândul lor
sub influența unui control genetic, iar
imaginea alăturată ilustrează doar unul
dintre modurile în care genele au
capacitatea de a influența fenotipul psihic.

Varianta cu metionină a enzimei COMT

conferă acesteia activitate enzimatică
scăzută, rezultând în hiperstimulare
dopaminergică ceea ce împreună cu
expunerea repetată la stimuli anxiogeni are
capacitatea de inducere a diverselor
tulburări de anxietate
01.
Factorii psiho-sociali

● Teoriipsihanalitice – atacul de panică apare în urma unei apărări fără

succes împotriva impulsurilor provocate de anxietate.
● Anxietatea declanșează semnale prea puternice
● Se explică factorul trigger psihologic, inaparent în realitatea imediată
● Se explică fenomenele genetice și neurovegetative
● Studiile indică faptul că atacul de panică este cauzat de intruziunea în
inconștient a evenimentelor stresante.
● Factori neurofiziologici ”triggered” de reacții psihologice
Abordare
epistemologică
● Dezvoltareacunoașterii
științifice în sensul dezvoltării
istorice concrete a
problematicii și cu accent pe
procesul în sine de
cunoaștere (logică și
fundament)
Obstacole
epistemologice
● Dualismul cartezian și
problema ”reducționismului”
● Considerații metodologice –
cunoașterea prin intermediul
cognitivului este
superpozabilă realității?
● Insuficiența cunoașterii – în
sensul ansamblului de
facultăți psihice
Anxietate, Angoasă și Panică

Anxietatea– Stare afectivă dureroasă

cu un sentiment penibil de așteptare
a apariției unui pericol imprecis și ● Cei doi termeni
mereu ”iminent”. Reprezintă un
semnal a unei suferințe de natură
desemnează același
psihologică a individului. fenomen,
”Frica de un obiect aparent” sentimentul trăit
(anxietatea) și
Angoase – Stări diferite prin senzația fizică
intensitate a unor trăiri și senzații (angoasa).
fizice de constricție și opresiune
Anxietatea, Angoasă, Panică
Descriere psihodinamică – Freud

Semnalul unui pericol semnalizat la nivelul instanței centrale a personalității

(Eul)

- Conflict exterior real, obiectiv, ce provoacă un afect asemănător fricii

- Conflict interior (angoasa instinctuală sau nevrotică); dorința inconștientă

(pulsiune) percepută ca o amenințare, dar Eul trebuie să înfrunte conflictul
opresant instanței ce interzice și reprimă personalitatea (supra-Eul) la polul
pulsional.
Lanțul epistemic
Conflict • Origine
• Obiectivitate
(obiectul fricii )
• Semnificații
• Realitate
Funcționareasistemului • Paradigmeteoretice
• Asumărimetodologice
Anxietate • Nosologie
Angoasă
• Diagnostic
Panică

Reacție • ”Coping”
• Personalitate
Comportament
• Autenticitate
• Actualitate
• Simbolism
Lanțul epistemic

Pericolul este reprezentat de tot ceea ce amenință stima de sine

.

• Obiectivitate - pe plan material

- pe plan mental

• Pericol real - traume evidente

- traume maisubtile de-a lungul dezvoltării
 Experiență vs Virtual ?
● Nucleulprincipal al tulburărilor anxioase este
anxietatea în exces și nelegatăde realitatea
imediată.
 Lanțul epistemic

Observareaactualității materiale, a faptelor umane ține

cont de semnificațiile ascunse.

Dar aprecierea semnificațiilor implică un sistem de

valori și de credință; din punct de vedere metodologic,
conținutul irealist al anxietății devine realist.
Lanțul epistemic
Atacul de panică

● Obiectulfricii este necunoscut pentru realitatea

imediată
● Conflictul este obiectiv în plan mental
● Realitatea pericolului vine probabil dinspre
experiențele anterioare de natură subtilă
● Semnificațiile sunt ascunse
Lanțul epistemic
● Fricaexcesivă – un sistem operațional biologic care detectează pericole reale și nu
cele imaginare.
● Frica nejustificată – este oare o disfuncționalitate biologică?

sau:
- Consecința complexității SNC
- Abordarea psihologică – reducționism
- Problema compatibilității demersului psihologic și cel biologic
- Ipoteza selectivității pericolului (semnificația amenințării)
- Perspectiva ontogenică (Freud) – necesitatea reconstruirii trecutului pentru a înțelege
prezentul
 Frica– pericolul e obiectiv →
● ambele prezintă
comportament de apărare aceeași stare
(fugă sau atac)
emoțională și
Pericolul aceeași reacție,
- Obiectiv
- Neprevăzut de activare a
sistemului nervos
autonom
Personalitatea anxioasă
● Stareanxioasă: tranzitorie, reactivă, situațională
- conflict :
moral
inconștient (criză anxioasă nevrotică)
- proces patologic (acces confuziv-oniric)
● Anxietatea trăsătură- dispoziție qvasi-permanentă a
personalității – tendința de a percepe lumea
înconjurătoare ca fiind amenințătoare
Nevroza de angoasă

● Stare deașteptare anxioasă, constantă,

tensionată, alertă, și de neliniște

● Atacul de angoasă
Lanțul epistemic

Ataculde panică este o ontogeneză a fricii, unde

regăsim:
● Diferențe individuale
● Explicația progresivă către particular
● Riscul apariției unui proces non-intențional
● Nu ”dă socoteală” pericolului perceput
Lanțul epistemic
Controverse nosologice

● DSM III– dualitatea anxietății ”reacționale” și anxietății

nevrotice
Critica fenomenologiei – angoasa nevrotică (Minkowski).
”Nu fapte, ci interpretări”
● DSM IV(1996) Revenirea contextului de structură (anxioasă,
obsesivă) care joacă rol de catalizator.
Lanțul epistemic
Paradigmele comportamentului

● Reactivitateși acțiuni: Fugă, Evitare, destructrurarea sursei

pericolului; Strategia de ”coping” sau ”problem-solving”
● Somatica precum simbolism
● Atacul de panică legat de efortul apărut pentru strategii de
evitare psihică și fizică
● Interpretarea fenomenului actualitate, ținându-se cont de
autenticitatea persoanei
Concluzii

● Demersurileși cercetările pentru a găsi explicații cauzale unui

fenomen biopsihologic , cum este considerat atacul de panică,
dezvăluie o întreagă ontogenezăa fricii .
● De fapt chestiunea fundamentală pe care trebuie să o ridicăm
nu este ”de ce și față de ce” avem frici, ci de ce nu le facem față.