Coriocarcinomul

Coriocarcinomul este o tumoră extrem de agresivă care îşi are origiea în celulele germinale și
secretă gonodotropina corionică umană (1, 137). Acesta prezintă o creştere rapidă şi are
potenţial malign (137).

Etiopatogenie şi incidenţă

Acestă tumoră afectează femeile tinere (1, 137, 138). Incidenţa coriocarcinomului gestaţional
este de 1 la 369 de sarcini pe când coriocarcinomul non-gestational reprezintă 0,3- 1 % din
tumorile ovariene (139, 143). Gonadotropina corionică umană (hCG) este un hormon
glicoproteic heterogen, cuprinzând o subunitatea alfa și beta-subunitate care poate varia ca
structură în peptidă și carbohidrați (145).

Diagnostic clinic

Coriocarcinomul reprezintă o provocare clinică la pacinetele aflate la vârsta reproductivă din

cauza nivelului crescut de hCG care ne duce cu gândul la o eventuală sarcină (141).
Manifestările clinice ale coriocarcinomului include: sângerări vaginale, dureri abdominale,
pubertatrea precoce poate fi întâlnită înainte de apariţia menarhăi (141). Un caz extrem de rar
a fost cel descris de către Tomoko şi colaboratorii săi. Acesta a descris un coriocarcinom care
era asociat cu sindromul Silver-Russell. Acest sindrom se carcaterizează prin deficit staturo-
ponderal cu debut prenatal şi evoluţie lent regresivă, la care se adaugă câteva anomalii care îi
conferă un aspect caracteristic, uneori destul de uşor de recunoscut (139).

Diagnostic paraclinic

Nivelul hCG este ridicat în cazul acestei tumori, fiind patognomonic pentru coriocarcinom.
Un marker eficace pentru acestă tumoră este beta2- microglobulina (138). Cele două tipuri de
tumori sunt dificil de diferențiat după examen histopatologic de rutină, mai ales în cazul
coriocarcinomului ovarian pur, fără alte componente ale tumorilor cu celule germinale.
Analiza polimorfismului ADN este o metodă utilă pentru a distinge aceste două subtipuri
(141). Laparoscopia diagnostică este extrem de utilă în a face diagnostiul diferențial în stadiile
incipiente de coriocarcinom ovarian primar și a altor boli cu crescute hCG la femeile de
reproducere de vârstă (141). În cazul în care tumora este limitată la ovar, procedurile (care
includ omentectomie infracolică, biopsie a peritoneului diafragmatic, jgheaburi paracolic,
peritoneului pelvin, și lavajul peritoneal) se pot face laparoscopic (141). Biopsia repetată este
contraindicată atunci când ovarul controlateral are un aspect macroscopic normal (141).
Pentru a determina originea tumorii dar şi pentru a ştii ce tratament este indicat, va trebui să
analizăm ADN-ul.

Anatomie patologică

Sunt două tipuri de coriocarcinom: gestaţional și non-gestaţional. Cel non-gestaţional apare la

femeile care nu au fost până atunci active sexual (138). Coriocarcinom gestational poate fi
rezultatul metastazelor de o boală trofoblastică uterină, sau mai rar poate să urmeze unei
sarcini ovariane (138, 139).
Coriocarcinomul non-gestaţional este o tumoră rară cu celule germinale care prezintă o
diferenţiere a trofoblastului (139). S-a observat faptul că majoritatea tumorilor apar în
combinaţie cu alte tumori ce conţin celule germinale. Astfel coriocarcinomul ovarian pur
poate fi definit ca tumora ce provine din celulele germinale şi în a cărui alcătuire nu mai întră
și alte celule germinale ce provin de la alte tumori (138). La examenul microscopic ambele
tipuri de tumori sunt caracterizate prin hiperplazie și anaplazie anormală a trofoblastului,
absența vililor chorionice, și prezența hemoragiei și a necrozei (144).

Corocarcinomul dă metastaze la distanţa de obicei pe cale hematogenă. Astfel putem întâlni

metastaze ale coriocarcinomului la nivelul plămânului, vaginului şi mai rar la nivelul
ficatului, rinichilor, creierului şi tractului gastrointestinal (137). Mestatazele ce provin de la
acestă tumoră pot tranversa placenta şi astfel pot apărea şi la făt (137).

Diagnostic diferenţial

Diagnosticul diferenţial se face cu alte tumori ovariene cu celule germinale (disgerminomul,

tumorile sinusului endodermic, teratomul, carcinomul embrionar) dar şi cu sarcina gemelară și
mola.

Tratament

În cazul coriocarcinomului nongestaţional, tratamentul care conservă funcţia reproductivă este

cel recomandat. Chiar şi în cazul unei tumori într-un stadiu avansat este indicat să păstrăm
funcţia reprductivă a fetitei, astfel se va utiliza tratamentul chioterapic. Cele mai utile
chioterapice ăn acest caz sunt BEP (bleomicină, etopside şi cisplatin) (141). Alte chioterapice
eficiente pentru pacintele aflate în primul stadiul al bolii este metotrexatul și leucovorin sau
dactinomicina (144). Pentru pacientele aflate în stadiul II sau III şi care nu răspund la
chioterapicele prezentate mai sus, va fi iniţiată o altă schemă : MACIII (metotrexat,
dactinomicin, si ciclofosfamida (144). În cele din urmă, pacientele cu risc crescut de reapariţie
sau boală metastatică ar trebui să primească terapie multidrog cu EMA-CO (etoposide,
metotrexat, dactinomicin, ciclofosfamida, vincristina, și leucovorin) administrată o dată la
două săptămâni, iar acest regim ar trebui să fie menținut timp de trei cicluri de la normalizarea
nivelurilor serice ale β-hCG (144). Tratamentul chimioterapic este diferit în ceea de priveşte
cele două subtipuri ale tumorii (138). Tratamentul chioterapic eficace în cazul
coriocarcinomului este administratrea de etopsida, metrotexatul, actiomicina-D şi vincristina.
Acestea au avut rezultate bune (139). S-a observat faptul că nu există un consens cu privire la
rolul de limfadenectomiei sistematice (142).

La femeile aflate în postmenopauză dar și la pacientele afate într-un stadiu avansat al boli sau
cu implicarea ovariană bilaterală, histerectomia abdominală şi salpingo-ovarectomia sunt
considerate a fi cai mai eficace metodă de intervenţie (141).

Prognotic şi urmărire

Pacientele cu coricarcinom trebuie supraveheate măcar 5 ani de la intervenţia chirgicală (144).

Monitorizarea radiologică ar trebui, de asemenea, efectuată la doi ani de la normalizarea hCG
(144). Măsurarea nivelului hCG reprezintă cea mai utilă metodă (141, 145).