Centrul de cercetare internațională asupra imaginației (CRI2i) a fost fondat la Cluj, România, la

Universitatea Babes-Bolyai, cu ocazia Congresului Centrelor de Cercetare Internațională asupra

Imaginației, pe 6 octombrie 2012. Apoi a început o nouă etapă pentru studiile imaginarului, o etapă care
se caracterizează printr-o respirație interdisciplinară și internațională, dincolo de lumea de limbă
franceză.

După două zile de muncă intensă în jurul temei „Topografiile răului: de la loc iad la anti utopie”, în jur de
40 de cercetători, veniți din 12 țări diferite, reprezentând patru continente, s-au întâlnit pentru a discuta
tranziția dintre CRI ( Centrul de cercetare asupra imaginarului) și CR2i (Centrul de cercetare
internațională asupra imaginarului).

Primul CRI a fost fondat în decembrie 1966 la Facultatea de Litere din Grenoble, pe baza unei propuneri
a lui Gilbert Durand, Paul Deschamps și Léon Cellier. În deceniul următor, Gilbert Durand a căutat,
împreună cu CNRS, integrarea laboratoarelor străine care au efectuat cercetări în paralel pe imaginar și
care, în 1982, prin decizie a CNRS, s-au întâlnit în GRECO-CRI 56. Centrele de cercetare ale imaginarului
s-au înmulțit de la nivel mondial.

Un comitet de inițiativă format din Corin Braga (Universitatea Babes-Bolyai, România), Philippe Walter
(Université Stendhal, Grenoble 3, Franța) și Jean-Jacques Wunenburger (Universitatea Jean Moulin, Lyon
3, Franța) au apărat, la începutul Anii 2010, ideea de a inaugura o nouă etapă, prin adăugarea unei „i” la
denumirea inițială a rețelei, dorind astfel să marcheze puternic internaționalizarea rețelei, influența
benefică multipolară și multiculturală, căutând, în același timp, o o mai mare integrare și un dinamism
mai mare de lucru între grupuri.

După cum spunea JJ Wunenburger la Cluj: „Trebuie să încurajăm apariția noilor generații, să însoțim
evoluția conceptului și a metodelor imaginarului și să contribuim la amplificarea rețelei de IRC-uri, ceea
ce justifică introducerea două „eu” sunt în acronim. Rămânem moștenitori ai lui Gilbert Durand, care a
aprobat ceea ce se întâmplă aici: am primit un mesaj ieri de la Chaoying [<em> Chaoying Durand-Sun,
</em> <em> soția lui Gilbert Durand </ Em>] care a spus că Gilbert este foarte fericit cu acest nou
început și ne-a urat o treabă bună la Cluj. "

Wunenburger a subliniat în plus necesitatea de a ține cont mai mult de internaționalizarea cercetării,
deoarece studiile imaginare s-au răspândit în întreaga lume. Pentru aceasta, deschiderea
multidisciplinară și interdisciplinară este esențială: „Nici o disciplină nu poate lua conducerea în
cercetarea imaginarului. Literatura și sociologia au ghidat activitatea în ultimele decenii, dar sunt
necesare tot mai multe discipline ".

Este și timpul să reînnoiți modul de gestionare și animare a rețelei, cu mai multă interactivitate și într-un
mod mai participativ. Wunenburger a subliniat că, fără nicio „dorință de hegemonie științifică sau
ideologică, trebuie să rămânem atașați unor fundamente precum moștenirea durandiană”. Potrivit
filosofului, Durandismul nu este amestecat cu hagiografia și nici nu este un dogmatism al metodei; este
un domeniu de lucru deschis, care rămâne deschis în mintea fondatorului său și pe care continuăm să-l
deschidem, să-l dezvoltăm, să-l calificăm, să-l îmbogățim. El adaugă: „Trebuie să îi oferim un sens
operațional în toate Științele Umane și Sociale [<em> la cuvântul imaginar </em>] și, prin urmare, să
evităm anumite derivări, anumite banalizări și pentru asta trebuie să ne referim , la un moment dat, la
tradiții și <em> corpora </em> ".
Astăzi, există mai multe metode paralele și complementare de cercetare imaginară. Pentru
Wunenburger, nu este un câmp de luptă, care ar vedea simbolismul împotriva semioticii, structuralismul
împotriva hermeneuticii, etc. Toate aceste categorii pot traversa, dar fără a se amesteca n ' oricât ar fi
de ce „Hibridizarea cunoștințelor nu este întotdeauna rodnică, fără concepte”.

Punctul comun al tuturor cercetărilor asupra imaginarului rămâne antropologia <em> homo symbolicus
</em>, ceea ce presupune că întreaga umanitate are structuri comune de simbolizare și că oamenii sunt
uniți mult mai mult prin imaginație decât prin rațiune. Aceste structuri mari sunt continuu diversificate și
diversificate. Cum să combinăm apoi universurile antropologice și variațiile culturale? Întrebarea este
lansată de Wunenburger: „Cea mai mare problemă pentru umanitate este să se doteze cu instrumente
pentru a înțelege cum poate trăi atât în univers, cât și respectarea diversității culturale. Diversitatea
culturală trebuie protejată, dar această diversitate nu poate duce la o relație.

Conferința „feminine / masculine

https://www.ufrgs.br/cri2i/wp-content/uploads/2019/09/Colloque-Casa-imaginaires-du-f
%C3%A9minin-masculin-2020.pdf”.

Centrul de cercetare a Imagibarului Speculum, Alba Iulia http://speculum.uab.ro/index.php?

pagina=pg&id=4&l=ro

CRI2i

https://www.ufrgs.br/cri2i/