C6P_STRUCTURA_EDUCATIEI

Ca orice fenomen social, educaţia posedă o structură ce este constituită din anumite
componente interdependente.
Modelul acţiunii educaţionale:

S.E.

M.e.

C.i.i.
S C. O
I.e. D
S.e.
Ob.ed A. O. S’

C.i.e.

S – subiectul acţiunii educaţionale

O – obiectul acţiunii educaţionale
S’ – subiectivitatea obiectului
I.e., S.e., Ob.e. – ideal educaţional, scopuri educaţionale, obiective educaţionale
D – dispozitiv pedagogic
M.e. – mesaje educaţionale
A – ambianţă educaţională
C.O. – comportament obiectivat
C.i.e. – conexiune inversă externă
C.i.i. – conexiune inversă internă
S.E. – situaţie educaţională.

Subiectul acţiunii educaţionale (S) sau agentul educaţiei este o personalitate izolată sau o
comunitate umană, care are rolul de a declanşa sau provoca acţiunea educaţională. Agentul
este cel care proiectează rezultatul acţiunii educaţionale şi elaborează strategia
corespunzătoare realizării ei.
Obiectul acţiunii educaţionale (O) sau receptorul acţiunii este cel asupra căruia se vor
exercita efectele acţiunii respective. El poate fi, de asemenea, o persoană individuală sau o
comunitate umană. Obiectul acţiunii educaţionale se prezintă sub două ipostaze cea de obiect
al acţiunii educaţionale şi de obiect transformat. Prima ipostază reprezintă obiectul la
începutul unei secvenţe, cea de a doua reprezintă rezultatul modificărilor ce s-au produs,
înregistrate la sfârşitul acelei secvenţe.
Subiectivitatea obiectului (S’) exprimă faptul că obiectul este tot o fiinţă umană.
Subiectivitatea include totalitatea mecanismelor prin care obiectul asimilează, prelucrează şi
stochează mesajele, elaborând apoi răspunsuri nuanţate personal.
Educaţia trebuie să fie rezultatul conlucrării şi interacţiunii dintre subiect şi obiect, ambii fiind
coparticipanţi la acest proces.
Subiectivitatea reprezintă coeficientul de participare a obiectului la propria sa formare.
Educaţia actuală se caracterizează prin tendinţa de a transforma obiectul în subiect al propriei
sale formări.
Subiectul acţiunii educaţionale îşi organizează intervenţiile în funcţie de anumite finalităţi:
ideal (I.e.), scop (S.e.), obiective (Ob.e.). Idealul educational exprimă finalitatea generală a
educaţiei în anumite condiţii social-istorice (tipul de personalitate). Scopul şi obiectivele
desemnează rezultatele ce urmează a fi atinse după anumite secvenţe ale acţiunii educaţionale.
Dispozitivul pedagogic (D) cuprinde mijloacele pe care le utilizează subiectul pentru
exercitarea acţiunii sale mijloace de învăţământ, metode, procedee, material didactic.
Mesajele educaţionale (M.e.) reprezintă conţinutul comunicării ce se realizează între subiect
şi obiect. Comunicarea didactică este o comunicare totală în cadrul căreia se disting două
compartimente: comunicarea verbală sau semantică, codificată cu ajutorul limbajului şi a altor
semne (simboluri, forme, figuri etc.) şi o comunicare extraverbală realizată cu ajutorul unor
mesaje neverbalizabile (mimică, gesturi). Aceste două compartimente se întrepătrund.
Ambianţa educaţională (A) este climatul psihosocial ce se constituie din totalitatea reacţiilor
afective (emoţii, dispoziţii, sentimente, atitudini) ale celor doi poli ai educaţiei. Stările
afective au un puternic rol motivaţional, ele declanşând şi amplificând eforturile în direcţia
realizării obiectivelor prevăzute.
Comportamentul obiectivat (C.O.) reprezintă efectul acţiunii educaţionale ca urmare a
influenţelor exercitate de subiect cât şi a participării personale a obiectului la această acţiune.
Conexiunea inversă externă (C.i.e.) oferă subiectului informaţii în legătură cu efectele
acţiunii sale pentru ca pe baza lor să-şi regleze în continuare strategia pe care o va întreprinde.
Conexiunea inversă internă (C.i.i.) este circuitul care se stabileşte între obiect şi
comportamentul obiectivat având rolul de autocontrol şi autodirijare a propriei dezvoltări.
Situaţia educaţională (S.E.) se referă la condiţiile materiale şi spirituale ale unei etape
concrete din dezvoltarea societăţii.
Toate aceste componente ale acţiunii educaţionale interacţionează permanent fapt ce
permite acesteia să se regleze şi autoregleze continuu.