C3P.

CONTINUTUL EDUCATIEI

(Continuare)

4.Educatia estetica
Educatia estetica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane,
proiectata si realizata prin studierea, aplicarea si crearea unor valori raportabile la
categoria de frumos. Definirea educatiei estetice ridica doua dificultati majore, de
ordin metodologic:
 Prima dificultate provine din actul determinarii valorilor estetice. Acest act este
influentat de subiectivitatea receptorilor dar si a creatorilor de frumos. O asemenea
dificultate poate fi depasita prin evidentierea clara a categoriilor estetice.
 A doua dificultate provine din conceptia clasica, traditionalista despre educatia
estetica inteleasa doar ca educatie pentru arta sau ca educatie prin arta.
Educatia artistica reprezinta intradevar o latura esentiala a educatiei estetice datorita
capacitatii sale exemplare de modelare a sensibilitatii, a rationalitatii si a creativitatii
umane. Educatia estetica are o sfera mai larga de referinta. Ea vizeaza formarea –
dezvoltarea personalitatii umane prin cultivarea frumosului existent la nivelul artei
dar si la nivelul societatii si al naturii.
Categorii valorice specifice ale educatiei estetice:
- Ideal estetic (exprima modelul de frumos spre care tinde o comunitate umna )
- Simt estetic (exprima capacitatea omului de a percepe, de a reprezenta si de a trai
frumos)
- Gust estetic (capacitatea omului de a explica, a intelege si de a iubi frumosul)
- Spiritul de creatie estetica (exprima capacitatea omului de a crea frumosul la
nivelul artei, societatii, naturii)
Procesarea pedagogica a acestor categorii:
 Receptarea frumosului din arta, societate, natura, prin mijloace senzoriale
(perceptia estetica), rationale (cunoasterea estetica), afective (sentimente estetice),
motivationale (interesele estetice), integrate la nivelul gustului estetic.
 Evaluarea frumosului din arta, societate, natura, prin formarea atitudinilor estetice
si a capacitatii de decizie estetica („discernamant estetic”), rezultat al integrarii
 gustului estetic la nivelul structurii aptitudinale si caracteriale a personalitatii
umane.
 Crearea frumosului in arta, societate, natura, la nivel de proces – produs – trasatura
generala a personalitatii umane, cu semnificatie individua, particulara, sociala.

5.Educatia fizica reprezinta activitatea de formare – dezvoltare a personalitatii umane

proiectata si realizata prin valorificarea deplina a potentialului fiziologic si psihologic
al organismului in conditiile specifice societatii moderne.
Obiectivele educatiei fizice:
 Consolidarea dezvoltarii biologice a personalitatii umane
 Stimularea dezvoltarii psihice
 Formarea deprinderilor si a capacitatilor motrice
 Definitivarea conduitei igienico – sanitare in conditii de normalitate si pentru
corectarea unor deficiente fizice
 Valorificarea capacitatilor speciale la nivelul activitatilor sportive
 Corelarea sarcinilor privind dezvoltarea biologica echilibrata cu sarcinile
privind dezvoltarea psihica echilibrata (cognitiva – afectiva – volitiva;
temperamentala – aptitudinala – caracteriala)
 Dezvoltarea atentiei concentrate, spiritului de observatie, gandirii flexibile,
prin exercitii si actiuni care stimuleaza independenta si creativitatea in
activitate
 Dezvoltarea starilor afective pozitive provocate de mobilizarea energetica
generala si speciala, proprie activitatilor proiectate si realizate.
 Educarea vointei in conditii de competivitate, cu numeroase obstacole interne
si externe
 Valorificarea potentialului temperamental, aptitudinal si caracterial, la nivelul
activitatilor sportive orientate spre (auto)perfectionarea resurselor fizice si
psihologice ale personalitatii umane

6.„Noile educatii” au fost definite in anii 1980 la nivelul programelor si a

recomandarilor UNESCO, adoptate ca „raspunsuri ale sistemelor educationale la
imperativele lumii contemporane” de natura politica, economica, ecologica,
demografica, sanitara etc. :
  educatia relativa la mediu
 educatia pentru buna intelegere si pace
 educatia pentru participare si democratie
 educatia pentru comunicsre si mass media
 educatia pentru schimbare si dezvoltare
 educatia nutritionala
„Noile educatii” nu trebuie consemnate ca noi dimensiuni ale educatiei. Ele propun noi
continuturi, adaptabile la nivelul fiecarei dimensiuni a educatiei, in functie de particularitatile
acestora dar si de conditiile sociale specifice fiecarui sistem educational.