DIABETUL ZAHARAT

Diabetul de tipI (insulino-dependent)

•Distrugerea celulelor beta printr-un mecanism autoimun;
•Apare în special la tineri, cu instalare bruscă;
•Prezenţi anticorpi antiinsulari;
•Cetonemie, cetonurie sau ambele (cetoză);
•Necesită tratatment cu insulină pe durata întregii vieţi.

Diabetul de tipII (insulino-independent)

•80-90% din persoanele cu diabet;
•Etiologie: rezistenţa la insulină, activitate ineficientă a celulelor beta, istoric
familial/genetic;
•90% din persoanele diagnosticate sunt obeze;
•Apare la vârste înaintate (dar acum se poate întâlni și la copii);
•Risc major de IMA și AVC.

Alte tipuri de diabet:

•Diabet gestațional;
•Diabet iatrogen (corticoterapie, hormoni toroidieni, STH etc.)
•Latent Autoimmune Diabetes in Adults (LADA)

Coma hiperosmolară – DZ2, deficit relativ de insulină, catabolism proteic, nu se formează

corpi cetonici, nu scade pH sangvin. Are loc diureza osmotică cu deshidratare.
Coma cetoacidozică – DZ1, deficit absolut de insulină, catabolism lipidic cu formare de corpi
cetonici. Apare acidoza.

INSULINA
E produsă de către insulele beta pancreatice.
Sinteza insulinei:
Preproinsulină – proinsulină – insulină + peptid C
Insulina este formată din 2 lanțuri peptidice: A și B.
Acestea sunt unite prin intermediul a 2 punți
disulfidice, în cadrul lanțului A se mai formează o
punte disulfidică.
Proinsulina e formată din insulină și pepetidul C.
Peptidul C este clivat la nivelul aparatului Golgi.
Preproinsulina e formată din proinsulină și peptid N
terminat, care este clivat la nivelul reticulului
endoplasmatic. Peptidul N terminat este un peptid
semnal care direcționează veziculele de proinsulină la
RE.
*Peptidul C are T1/2 mai lung decât insulina, este
utilizat ca marker al secreției de insulină.

41
https://www.drawittoknowit.com/course/biochemistry/glossary/biochemical-
pathway/insulin

Țesuturi insulino-dependente: mușchi striați (inclusiv mușchiul cardiac), țesutul adipos.

Țesuturi insulino-independente: țesut nervos, hematii.
Țesuturi insulino-independente, dar în care insulina favorizează metabolizarea glucozei:
ficat.

Enzime activate de insulină:

1. Glucokinaza – enzimă la nivelul ficatului și celulelor beta pancreatice, fosforilează
glucoza în poziția 6. Este prima etapă în sinteza glicogenului și glicoliza din hepatocit.
2. Fosfodiesteraza – fosfodiesteraza descompune AMPc, AMPc în țesutul adipos
induce lipoliza, deci insulina inhibă lipoliza activând fosfodiesteraza.
3. Glicogen sintetaza
4. Triglicerid sintetaza
Enzime inhibate de insulină:
1. Glucozo-6-fosfataza – în urma glicogenolizei rezultă G6P, care este defosforilată de
către G6Paza cu obținerea glucozei care este eliberată în sânge. Doar ficatul are
această enzimă și poate menține glicemia interprandială. Muschii, care de asemenea
descompun glicogenul nu eliberează glucoză în sânge, dar o consumă intern.
2. Lipaza hormon sensibilă – sensibilă la catecolamine. Adrenalina se fixează de Rp
beta adrenergici cuplați cu proteine Gs, crește sinteza de AMPc care activează lipaza
hormon sensibilă. Insulina inhibă lipoliza, inhibă lipaza hormon sensibilă. De
asemenea insulina inhibă lipoliza și prin faptul că activează fosfodiesterza.
*Kinaza fosforilează, iar fosfataza defosforilează.

Receptorul insulinei este o tirozin kinază, care se autofosforilează apoi fosforilează proteine
plasmatice cu rol în metabolismul celular. Are loc translocarea GLUT4 în FMS și adipocite,
GLUT4 e un trasportator de glucoză insulino dependent.

Efecte: activează toate procesele care scad glicemia și inactivează toate procesele care
cresc glicemia. Efect anabolizant pe TOATE metabolismele.
1)Metabolism glucidic:
 Crește intrarea glucozei în celule – prin translocarea GLUT4 la nivelul mușchiului
striat și țesutului adipos, astfel scade glicemia.
 Activează glicoliza – se produce energie.
 Activează glicogenogeneza – activează enzimele glicogenogenezei: glucokinaza,
fosfofructokinaza, glicogen sintaza.
 Inhibă glicogenoliza – inhibă enzimele glicogenolizei: glocozo-6-fosfataza.
 Inhibă gluconeogeneza.
2)Metabolism proteic:
 Crește proteogeneza – crește transferul intracelular de aminoacizi.
 Scade proteoliza – scade autofagia, scade nivelul de degradare a organelor
deteriorate. (După efort fizic trebuie să consumăm glucide.)
3)Metabolism lipidic:

42
  Crește lipogeneza – glucoza preluată de adipocite este transfomată în glicerol și acizi
grași, apoi are loc sinteza trigliceridelor.
 Scade lipoliza – inhibă lipaza hormon sensibilă, activează fosfodiesteraza, ambele
acțiuni au ca rezultat inhibarea lipolizei.
4)Metabolismul electroliților:
 Scade concentrația plamatică de K, Mg și fosfați.
 Efect antinatriuretic – stimulează resorbția tubulară de Na, retenție hidrosalină.
*În caz de comă diabetică se administrează GIK: glucoză, insulină, K.

Insulina ca medicament
Insulina recombinată este obținută prin inginerie genetică de la E. coli și Saccharomyces
cerevisiae (drojdia de bere), se prezintă sub forma de hexameri solubli.
Se administrează în DZ tip I, unele cazuri de tip II și în DZ gestațional.
Analogii insulinei – se modifică secvența peptidică pentru a obține compuși cu
farmacocinetică diferită de insulina naturală.
 Insuline ultrarapide – se administrează sc în timpul mesei, acțiunea începe în câteva
minute și durează 5 ore, controlează hiperglicemia psotprandială. În caz de comă se
administrează iv. Ex: insulin -aspartat, -lispro, glulizin.
 Insuline rapide – insulina standard, naturală, nemodificată, sub forma de hexameri
solubili. Se administrează sc înainte de masă sau iv în urgențe. *Afrezza – inhalator cu
insulină, CI la fumători, pacienți cu astm sau BPOC.
 Insuline intermediare – se administrează doar sc, efectul apare într-o oră, platou 5-
10h, durată de 10-24h. Ex: NPH: izofan, protamin-zinc.
 Insuline lente – se administrează sc înainte de culcare pentru a controla glicemia din
timpul nopții. Ex: glargin, detemir, degludec.
*Amestec de insulină (ultra)rapidă + insulină lentă – are latență de 15 minute și durată de
24h.

43
TRATAMENTUL DIABETULUI ZAHARAT DE TIP 2
La debutul bolii are loc o hipersecreție de insulină din cauza insulino-rezistenței, apoi în timp
are loc declinul funcției pancretice cu scăderea sintezei de insulină, pancreasul se epuizează.

Clasificare
 Secretagoge:
- Derivați de sulfoniluree
- Meglitinide
*Pot produce hipoglicemie.
 Non-secretagoge:
- Biguanide
- Tiazolidindione (glitazone)
- Inhibitori de α glicozidază
- Inhibitori de SGLT2 (glifozine)
*Nu produc hipoglicemie.
 Incretino-mimetice:
- Analogi GLP1
- Inhibitori DPP4 (gliptine)
 Alte antidiabetice:
- Analogi de amilină
- Colesevelam (rășină), bromocriptina (agonist dopaminergic) – scad moderat HbA1c .

DERIVAȚI DE SULFONILUREE (sulfamide antidiabetice)

Generația 1 – SU + substituție cu Cl, CH3, acetil. Sunt depășite ca antidiabetice, se pot utiliza
în diabetul insipid nefrogen.
 Tolbutamidă, clorpropamidă
Generația 2 – SU + substituție heterociclică.
 Glipizidă, gliquidonă, gliclazidă – durată scurtă de acțiune.
 Glibenclamidă, glimepiridă – durată lungă de acțiune.

Farmacocinetică: se administrează po, se absorb bine la nivelul tubului digestiv (NU se

administrează pe stomacul gol, deoarece provoacă hipoglicemie). Se leagă puternic de
proteinele plasmatice, astfel apar interacțiuni de deplasare cu: AINS, anticoagulante
cumarinice, sulfonamide antibacteriene. Se metabolizează hepatic și se excretă renal sau
biliar. Sunt total CONTRINDICATE în sarcină, deoarece sunt teratogene. Trec bariera
placentară și în laptele matern.

Cum are loc secreția de insulină?

GLUT2 e un trasportator de glucoză la nivelul celulei beta pancreatice. Atunci când crește
glicemia are loc intrarea glucozei în celula beta. Glucokinaza fosforilează glucoza și are loc
glicoliza cu obținere de ATP. ATP blochează un canal de K care scoate K din celulă, astfel are
loc acumularea intracelulară de K, crește potențialul de membrană până la o anumită

44
valoare care deschide canalul de Ca voltaj dependent, are loc influxul ionilor de Ca
(depolarizare) care promovează exocitoza veziculelor preformate ce conțin insulină.

Mecanism de acțiune SU: sulfonilureele blochează canalul de K (K APTaza), se fixează de KATP

de la suprafața celulei β pancreatice și nu permite efluxul de K, astfel determină eliberarea
insulinei. Sulfonilureele se leagă de receptorii SUR1, receptori specifici situați la suprafața
celuleor beta pancreatice. SU blochează și canalele de K ATP dependente în celulele
extrapancreatice (reacții adverse).
Racții adverse:
- Hipoglicemie
- Creștere în greutate – insulina determină lipogeneză.
- Toleranță – se epuizează rezervele de insulină.
- Acuze GI, alergie, afectarea hematopoiezei.
Contraindicații:
- Sarcină, alăptare
- Insuficiență hepatică, renală gravă
- Se administrează cu prudență la vârstinici

MEGLITINIDE
 Nateglinida
 Repaglinida
Au structură diferită de SU, dar mecanism de acțiune asemănător: împideică efluxul de K
determinând depolarizarea celulei cu influx de Ca și exocitoza veziculelor de insulină.
Au afinitate de legare mai slabă și o disociere mai rapidă de situsul de legare de SUR1 în
comparație cu sulfonilureele. Determină o eliberare tranzitorie de insulină și au o incidentă
și o severitate a RA mai redusă.
Farmacocinetică: se administrează po înainte de masă, se absorb și se elimină rapid (durata
de acțiune e 5h). Se metabolizează hepatic, excretă renal sau biliar. Nu este nevoie ajustarea
dozei la pacienții cu insuficiență renală.
Indicații: controlul hiperglicemiei postprandiale la pacienții cu DZ2.
Contraindicații: DZ1, sarcină.
RA: hipoglicemie, creștere în greutate (reacții mai puțin severe).

BIGUANIDE
 Metformina
 Buformina
Mecanism de acțiune:
- Activează protein kinaza activată de AMP – această protein kinază activată de AMP
activează niște factori de transcripție care inhibă expresia genică a proteinelor
necesare pentru gluconeogeneză. Deci scade producția hepatică de glucoză, inhibă
gluconeogeneza hepatică și renală.
- Stimulează glicoliza tisulară, mai ales glicoliza anaerobă (cu producere de acid lactic,
risc de acidoză lactică), stimulează captarea glucozei de către celule.
- Scade nivelul glucagonului
- Scade absorbția intestinală de glucoză
- Diminuă apetitul, produce scădere ponderală

45
 - Scade LDL
Farmacocinetică: se administrează po, nu se leagă de proteinele plasmatice, nu se
metabolizează, se elimină renal nemodificat, T1/2 de 2-3 ore.
Indicații:
- Controlul hiperglicemiei postprandiale la persoanele cu DZ2 obeze
- Prevenirea DZ2 la persoanele obeze
- Inducerea ovulației la femeile cu ovare polichistice
Contraindicații:
- Insuficiență hepatică, renală
- Alcoolism cronic, pancreatită
- Sarcină, alăptare
- Tratamentul se oprește înainte de explorări cu substanțe de contrast
Reacții adverse:
- Anorexie, diaree, gust metalic
- Anemie megaloblastică – metformina interferă cu absorbția vitaminei B12.
- Acidoză lactică

TIAZOLIDINDIONE (glitazone)
 Rosiglitazona, pioglitazona
Mecanism de acțiune: agoniști PPAR-gamma (receptori nucleari, peroxisome proliferator
activated receptor gamma).
PPAR gamma – receptori nucleari localizați în ficat, mușchi, țesut adipos. Glitazonele
modulează expresia genică a proteinelor implicate în metabolismul glucidic și lipidic.
Activarea PPAR gama determină:
- Expresia genelor pentru GLUT4, astfel crește captarea glucozei și scade rezistența la
insulină.
- Crește captarea celulară a acizilor grași , scade nivelul plasmatic de AGL.
- Se restabilește echilibrul de acizi grași/glucoză.
Farmacocinetică: se administrează po, se leagă intens de proteinele plasmatice (interacțiuni
de deplasare), metabolizare hepatică, excreție renală sau biliară.
Indicații:
- DZ2, în asociere cu metformina
- Inducerea ovulației la pacientele cu ovar polichistic sau sindrom metabolic.
Reacții adverse:
- Retenție hidrică – sunt contraindicate în HTA, insuficiență cardiacă.
- Creștere în greutate (crește captarea celulară de acizi grași, deci cresc depozitiele
adipoase)
- Scad hemoglobina
- Hepatotoxicitate
- Suspiciune de carcinogeneză (cancer vezical)
- Osteoporoză pe terment lung
CI: sarcină, alăptare, copii.

INHIBITORI DE α GLUCOZIDAZĂ
 Acarboza, miglitol

46
α glucozidază – enzimă localizată la nivelul marginii în perie a vilozităților intestinale.
Descompune amidonul, dextrinele și dizaharidele.
Inhibitorii enzimei (antagoniști competitivi reversibili):
- Reduc decompunerea amidonului, dextrinelor și dizaharidelor , astfel scade absorbția
intestinală de glucoză.
- Reduc nivelul leptinei – leptina este un hormon produs de adipocite, care:
induce senzația de sațietate, inhibă secreția de insulină, activează SN simpatic cu
creșterea TA.
*Eficacitatea este modestă.
Indicații: adjuvat în DZ2.
RA: meteorism, diaree – carbohidrații nedigerați sunt fermentați de către flora microbiană,
cu formare de gaze. Diaree este de tip osmotic, hiperosmolaritatea conținutului intestinal
atrage apa din eneterocite.
CI: boli inflamatorii intestinale, ulcer gastric, istoric de cetoacidoză diabetică, boli hepatice
sau renale.

INHIBITORI SGLT2 (GLIFOZINE)

 Dapaglifozina, canaglifozina, empaglifozina, ertuglifozina
SGLT2 – sodium glucose transporter 2 – simport Na/glu la nivel renal.
Inhibă reabsorbția glucozei la nivel renal, scade glicemia, se produce diureză osmotică,
scade TA.
Indicații: DZ2.
CI: insuficiența renală.
Avantaje:
- Scade TA prin diureză osmotică – de elecție la diabetici cu insuficiență cardiacă sau
HTA.
- Risc minim de hipoglicemie
- Scade HbA1c
Reacții adverse:
- Infecții genito-urinare – glucozuria oferă condiții favorabile pentru dezvoltarea
bacteriilor
- Crește LDL – scade clearance-ul de LDL.
- Scade nivelul de vitamină D – din cauza afectării renale, risc de fracturi osoase.
- Deshidratare, hTA – diureza osmotică.
- Hiperkalemie – se inhibă și reabsorbția de Na, astfel scade concentrația de Na din celula epitelială
a tubului contort proximal. La nivelul membranei bazolaterale a celului tubului contort proximal e
prezentă o ATPaza Na/K, care pompează 2K în celulă și 3 Na din celulă în interstițiu. Prin urmare, dacă
e mai puțin Na în celulă, pompa nu mai are cu ce lucra, și nu mai pompează K din interstițiu în celulă,
are loc acumularea de K în organism.
- Cetoacidoză – se elimină prea multă glucoză și se trece la catabolismul lipidic.
- Insuficiență renală

INCRETINO-MIMETICE
Incretine: GIP și GLP1.

47
Glucoza administrată po determină producerea incretinelor, hormoni gastro-intestinali care
stimuează secreția de insulină. DPP4 (dipeptidil peptidaza 4) degradează incretinele GIP și
GLP1.
Efecte:
- Stimulează secreția de insulină
- Inhibă secreția de glucagon
- Diureză osmotică (inhibă reabsorbția glucozei) – scade TA.
- Întarzie golirea stomacului, reduc apetitul, produc scădere ponderală.
*Întârzierea golirii stomacului ar putea crește absorbția altor medicamente.
- Modifică profilul lipidic
- Scade HbA1c
Analogi GLP1:
 Exenatida, lixisenatida
 Liraglutida, dulaglutida, albiglutida, semaglutida
Se administrează sc.
Analogii GLP1 sunt mai rezistenți la DPP4 decât peptidul natural.
Indicații: DZ2, pentru reducerea nivelului de HbA1c.
Reacții adverse:
- Greață – din cauza întârzierei golirii stomacului.
- Pierdere în greutate
- În caz de asociere cu sulfoniluree risc crescut de hipoglicemie, deoarece ambele
favorizează eliberarea de insulină.
- Pancreatită necrotizantă sau hemoragică
- Suspiciune de carcinogeneză (cancer folicular tiroidian) (tiazolidindione-cancer vezical)
*Există combinații fixe care asociază: incretină + insulină lentă.

Inhibitorii dipeptidil peptidazei 4 (gliptine)

DPP4: protează care degradează incretinele.
Efectul este mai modest comparativ cu administrarea agoniștilor de GLP1. Nu produc
pierdere în greutate.
*Inhibitorii DPP4 acționează doar în caz de hiperglicemie.
Se administrează oral.
Indicații: DZ2
RA: infecție respiratorie superioară, pancreatită, insuficiență cardiacă.
 Sitagliptina, vildagliptina, saxagliptina, linagliptina, alogliptina
*Există combinații fixe care asociază: gliptine + glifozine.

AMILINA
Crește nivelul de incretine și determină efecte similare incretinelor.
Efecte:
- Scade glicemia postpradială – stimulează secreția de insulină, inhibă secreția de
glucagon.
- Produce sădere ponderală – întârzie golirea stomacului cu scăderea apetitului.
- Scade HbA1c
Indicații: DZ2, DZ1.

48
Reacții adverse: hipoglicemie.
 Pramlintida
Se administrează sc.

Pacient cu DZ și HTA: sunt indicate glifozinele (cresc diureza), incretino-mimetice (de

asemenea scad reabsorbția de glucoză și cresc diureza), IECA (întârzie progresia nefropatiei
diabetice) sunt contraindicate glitazonele (produc retenție hidrosalină), gliptine (pot produce
insuficiență cardiacă).
MEDICAȚIA HIPOLIPEMIANTĂ

Lipoproteinele
Lipoproteinele sunt forma de transport a lipidelor în plasmă, lipidele fiind hidrofobe nu pot
circula libere în plasmă, au nevoie de un transportator, acesta este lipoproteine. LP este o
structură sferică care este alcătuită din înveliș și conținut, învelișul este o membrană
lipoproteică formată din: fosfolipide, colesterol și apolipoproteine. LP conține trigliceride și
colesterol, adică lipidele pe care le transportă.
În funcție de dimensiune și conținutul de lipide sunt mai multe tipuri de lipoproteine:
chilomicroni, VLDL, IDL, LDL și HDL.

Chilomicronul (CM) este cea mai mare lipoprotenă și are densitatea ce mai mică. HDL este
cea mică lipopoteină și are densitatea cea mai mare. Cu cât o lipoproteină are mai multe
apolipoproteine și mai puține lipide cu atât are densitatea mai mare și dimensiunea mai
mică.

49
CM – conțin lipide exogene (din alimente). Se formează la nivelul intestinului din lipidele
alimentare, sunt absorbite în circulația limfatică, transportă lipide (preponderent TG) spre
alte țesuturi. Se descompun sub acțiunea lipoprotein lipazei, enzimă fixată de endoteliu
capilar, această enzimă descompune trigliceridele din CM. Apolipoproteine: B48, C2 (Apo C2
activează lipoprotein lipaza capilară), A, E.
VLDL – conține lipide endogene produse de ficat, transportă lipide de la ficat la țesuturi. Se
descompune sub acțiunea lipoprotein lipazei capilare. Odată ce VLDL a fost deplit de
trigliceride, se transformă în IDL și apoi în LDL sub acțiunea lipazei hepatice.
Apolipoproteine: B100, C2, E.
IDL – provine în urma descompunerii enzimatice a trigliceridelor din CM și VLDL. Transportă
lipide de la periferie la ficat. Apolipoproteine: B100, E.

LDL – colesterol rău. Transportă lipide de la ficat la periferie. Se formează din IDL sub
acțiunea lipazei hepatice. Apolipoproteine: B100.
*LDL oxidat este forma aterogenă de LDL. Este o proteină specifică cu rol important în
boala aterosclerotică, care se regăsește în depunerile de colesterol de pe pereții arteriali.
Se regăsește la nivelul plăcii aterolosclerotice și este direct implicat în inițierea și progresia
aterosclerozei. Pierderea funcției de barieră a endoteliului vascular, permite pătrunderea
lipoproteinelor cu densitate scăzută (LDL) în exces, la nivelul intimei vasculare. LDL va fi
modificat prin oxidare (sub efectul reactiv al oxigenului eliberat din macrofage) şi glicozilare
(la diabetici). Monocitele penetrează intima vasculară şi se diferenţiază în macrofage.
Macrofagele captează LDL modificat şi se transformă în celule spumoase, care vor contribui
la apariţia striaţiilor lipidice din cadrul plăcii de aterom, astfel lipidele se acumulează, atât
intra- cât şi extracelular. LDL oxidat este citotoxic pentru endoteliu, scade sinteza de NO.
*LDL este principalul transportor al esterilor de colesterol în plasmă, având Apo B100.
Complexul LDL-LDL R este internalizat sub formă de vezicule, care fuzionează cu endozomii
intracelulari. Receptorul se întoarce la suprafață, adică este reciclat, iar LDL este descompus.
PCSK9 este o proteină care se fixează de receptorul pentru LDL. Atunci cand PCSK9 este
fixat de LDL R, receptorul este internalizat intracelular și scindat, deci PCSK9 scade

50
numărul de receptori pentru LDL, LDL nu mai poate intra în hepatocit, remâne în plasmă și
favorizează ateroscleroza. PCSK9 este un factor de risc aterosclerotic.

HDL – colesterol bun. Transportă lipide de la periferie la ficat. Se formează în ficat, proaspăt
format are formă elipsoidală. Este eliberat în circulație și captează colesterolul, devenind
sferic, îndepărtează colesterolul de pe placa de aterom. Apolipoproteine: A1 – activează
enzima LCAT, această enzimă esterifică colesterolul care a fost captat de HDL; A2, C.
Lipoproteina a – asemănătoare LDL, prezintă un risc aterogen foarte mare. Conține
apolipoproteina a, care se asociază cu Apo B100 în structura LDL. Apo a are structură
asemănătoare plasminogenului, dar inhibă fibrinoliza prin legarea de fibrină. Introduce LDL
în celule fără prezența receptorilor pentru LDL, contribuie astfel la formarea și creșterea
plăcii de aterom. Gena care codifică Apo a este numită și gena infarctului.

Medicamente hipolipemiante

STATINE
1) Inhibă enzima hidroxi metil glutaril coenzima A reductaza (HMG CoA R), care transformă
HMG CoA în mevalonat, etapă limitantă de viteză în calea de biosinteză a colesterolului.
2) Crește numărul receptorilor de LDL, astfel crește rata de extracție a colesterolului din
sânge. Deoarece statinele scad concentrația intracelulară de colesterol, are loc creșterea
numărului de receptori pentru LDL, aceștia putând să capteze și să internalizele LDL
circulant. Atfel statinele scad LDL prin scăderea sintezei de colesterol și prin creșterea
catabolismului LDL.
3) Reduce stresul oxidativ și inflamația din placa de aterom, stabilizează placa.
4) Crește HDL.
Indicații:
- Toate tipurile de hiperlipemie – dar pacienții cu formă homozigotă de
hipercolesterolemie familială nu răspund la fel de bine la tratament, deoarece ei nu
sintetizează receptori de LDL. Statinele se administrează în monoterape sau asociate
cu alte hipolipemiante.
- Post infact miocardic – indiferent de nivelul lipoproteinelor.
RA:
- Mialgie, miopatie, chiar rabdomioliză cu mioglobinurie care determină insufuciență
renală acută (mioglobina e nefrotoxică).
- Crește incidența DZ2
- Hepatotoxicitate
- Interacțiuni medicamentoase – statinele pot crește nivelul de warfarină, este
importantă monitorizarea INR.
Monitorizarea tratamentului – pentru monitoriza eficiența se dozează lipidele serice, iar
pentru monitorizarea siguranței se dozează: transaminazele, creatin kinaza, glucoza, INR.
Statine cu T1/2 lung: rosuvastatina, atorvastatina.
Eliminare biliară peste 90%: rosuvastatina.
Metabolizare redusă: lovastatina.

51
Legare de proteine 50% (restul se leagă sub 100%): pravastatina.
*Pravastatina și fluvastatina sunt active caatare și au absorbție orală bună.
*Lovastatina și simvastatina sunt lactone, prin hidroliză se obține metabolitul activ,
biodisponibilitatea orală e 30-50%.

Fibrați
 Fenofibrat, gemfibrozil
Agoniști receptori PPARα. Se activează expresia unor proteine implicate în
metabolismul lipidic și glucidic la nivelul țesutului adipos. Are loc:
- Activarea lipoprotein lipazei capilare – crește epurarea intravasculară de CM, VLDL,
IDL.
- Reducerea apolipoproteinei C3 – Apo C3 inhibă lipoprotein lipaza și lipaza hepatică,
astfel inhibă captarea ficatului a lipoproteinelor. Supraexpresia ApoP C3 este un
factor de risc de ateroscleroză.
În rezultat crește eliminarea particulelor bogate în trigliceride din plasmă.
Scade nivelul de TG, VLDL, moderat LDL și crește HDL.
BD orală bună, circulă legați de proteine 95%, eliminare renală.
RA:
- Miopatie, rabdomioliză, mai ales în asociere cu statine
- Insuficiență renală acută (din cauza mioglobinuriei)
- Litiază biliară – cresc turnover-ul de LDL, fibrații cresc excreția biliară de colesterol,
apar calculi biliari de colesterol.
- Interacțiuni medicamentoase – fibrații se leagă de proteinele plasmatice și apare
interacțiuni de deplasare cu anticoagulantele cumarinice, sulfonilureele.

Inhibitori PCSK9
https://www.youtube.com/watch?v=TJndouoS2wU
Sunt anticorpi monoclonali.
 Arolicumab, evolocumab, bococizumab

Acid nicotinic, nicotinamida (=niacina, viatamina B3, vitamina PP) – dozele de ordinul
GRAMELOR inhibă lipoliza în țesutul adipos, astfel scade disponibilul de acizi grași pentru
sinteza de TG și lipoproteine de către ficat. Scăderea concentrației de VLDL conduce la
reducerea nivelului plasmatic de LDL.
Stimulează secreția de activator tisular al plasminogenului (plasminogenul se transformă în
plasmină care produce fibrinoliză) și reduce nivelul plasmatic de fibrinogen – scade riscul de
tromboză.
Scade VLDL, LDL, TG, crește HDL.
Indicații: hipetrigliciridemie familiară, hiperlipoproteinemie.
RA:

52
 - Flush (vasodilatație în treimea superioară a corpului), prurit. Premedicația cu
aspirină ameliorează aceste reacții adverse.
- Hiperglicemie
- Hiperuricemie – niacina inhibă secreția tubulară de acid uric, predispune astfel la
hiperuricemie și gută.
- Hepatotoxicitate

Rășini schimbătoare de ioni – se leagă de acizii biliari și împiedică reabsorbția lor. Acizii
biliari nu mai pot fi reciclați și crește consumul de colesterol pentru sinteza de acizi biliari
pentru a compensa pierderile. Rășinile împreună cu acidul biliar fixat se excretă prin scaun.
Efecte moderate: scade LDL, crește HDL.
Indicații: hipercolesterolemie, prurit în icter.
RA:
- Tulburări GI – constipație, diaree, steatoree (acizii biliari sunt resposabili de
emulsionarea lipidelor)
- Se leagă de alte medicamente scăzându-le absorbția
- Scade absorbția vitaminelor liposolubile
 Colesevelam
 Colestiramina
 Colestipol

Inhibitori ai absorbției colesterolului în intestin – se asociază cu statine la pacienții

cu risc cardiovascular.
Inhibă în mod selectiv absorbția colesterolului exogen și biliar din intestinul subțire, astfel
scade aportul hepatic de colesterol.
Scade LDL, TG, crește HDL.
RA: hepatotoxicitate, tulburări gastro-intestinale.
 Ezetimib

PUFA (poly unsaturated fatty acids), acizi grași omega 3 – scade sinteza de TG și VLDL la nivel
hepatic.
Indicații: adjuvant în hipertrigliciridemie, nu au efect asupra LDL și HDL.
RA: interacțiuni medicamentoase – crește riscul de hemoragie la asocierea cu anticoagulante,
antiagregante, deoarece AG omega 3 are efecte anticoagulante, care este potențat de medicamente;
greață, diaree.
 EPA – eicosapentaenoic acid
 DHA – docosahexaenoi acid
 Eicosapen etil
 Omacor – esteri etilici EPA, DHA

Fitosteroli – scad absorbția intestinală a colesterolului, prin mecanism competitiv.

Scade LDL, TG, crește HDL.
Indicații: adjuvat în hipercolesterolemie, efect slab.
RA: tulburări gastro-intestinale.
 Serenoa repens – extract din palmier pitic

53
 Sabal serrulata

54