Patologia tumorilor

Autonomia neoplasmelor nu este deplină, necesită susținere endocrină.

Tumori mixte – celulele tumorale prezintă diferențiere divergentă, (adenoame pleiomorfe). Ex :
tumori mixte glanda salivară, fibroadenom, teratom.
Hemartom – masă de țesut dezorganizat, specific unei anumite regiuni anatomice, în trecut erau
considerate malformații.
Coristom – formațiune congenitală alcătuită din celule heterotopice, ex : țesut pancreatic matur și
normal localizat in submucoasa stomacului. Semnificație clinică banală.

Carcinom – epitelial; Sarcom – mezenchimatos

Benign Malign
Fibrom Fibrosarcom
Lipom Liposarcom
Condrom Condrosarcom
Osteom Osteosarcom
Hemangiom Angiosarcom
Limfagiom Limfangiosarcom
Meningiom Meningiom invaziv
Leiomiom Leiomiosarcom
Rabdomiom Rabdomiosarcom
Adenom Adenocarcinom
Chistadenom Chisadenocarcinom
Molă hidatiformă Coriocarcinom
Nev Melanom
Teratom matur Teratom imatur

Tumori schiroase – consistență fermă, depunerea unei strome fibroase abundente, dense
(desmoplazie). Ex: carcinom gastric difuz infiltrativ.
Metastază – implant secundar
Diseminare limfatică – carcinom;
Diseminare hematogenă – sarcom, celulele tumorale perforează vena mai ușor decât artera.
Anumite carcinoame au proprietatea de a crește în interiorul venelor, ex : carcinom renal cu celule
clare, tumora Grawitz.

Cancere cu transmitere autozomal dominantă :

1. Neurofibromatoza
2. Retinoblastom
3. Melanom
4. Polipoza adenomatoasă/cancer de colon
Sindroame de reparare anormală a ADN-ului, autozomal recesive :
1. Xeroderma pigmentosa
2. Ataxia telangiectazia
3. Anemia Fanconi
4. Sindromul Bloom
Cancere familiale
1. Sân
2. Ovar
3. Pancreas

Leziuni precanceroase : metaplazia, displazia, hiperplazia, leucoplazia (cavitatea orală, vulvă, penis).
Țintele leziunilor genetice implicate în cancer :
1. Oncogene – versiuni mutante a proto-oncogenelor(gene normale). Codifică factori de
transcripție, proteine reglatoare. Mutația unei singure alele induce transformare malignă.
2. Gene supresoare tumorale – în mod normal previn creșterea necontrolată. Pentru
malignizare este necesară mutația ambelor alele. Genele supresoare tumorale sunt de 2
tipuri : reglatoare și protectoare. Reglatoare – gene clasice, ex : RB. Mutația lor duce la
eliminarea unui obstacol din calea proliferării celulare. Protectoare – ex : P53, detecetează
leziunile genomice și induce apoptoza dacă leziunile sunt ireparabile.
3. Gene care reglează apoptoza
4. Gene implicate în repararea ADN-ului

Leziuni genetice în cancer :

1. Translocații echilibrate – pot activa proto-oncogene prin A. inducerea supraexpresiei proto-
oncogenei prin translocarea dintr-un promotor inactiv în altul activ și B. gene de fuziune ce
codifică proteine himerice cu structură inedită ( cz Ph t 9;22 în LCM) . Celulele limfoide sunt
cel mai frecvent ținta, deoarece aceste celule produc leziuni ADN în mod intenționat în
procesul de sinteză a anticorpilor.
2. Deleții – pierderea anumitor gene supresore tumorale(P53), pierderea caracterului
heterozigot. În retinoblastom.
3. Amplificari genice – proto-oncogenele pot fi convertite în oncogene prin amplificare,
supraexprimare. Există 2 tipare : A. microfragmente duble – structuri extracromozomiale și
B. regiuni colorate omogen – structuri intarcromozomiale, A și B se exclud reciproc, nu pot
coexista ambele. Pot fi detectate prin hibridizare cu sonde ADN. Ex : gena NMYC în
neuroblastom și ERBB2 în cancere de sân.
4. Aneuploidie – eroare a punctului de control al mitozei, foarte frecvent.

microARN – molecule monocatenare necodante de ARN, blochează translația(inhibă expresia genică

posttranscripționar).
Modificări epigenetice – celulele malogne sunt caracterizate prin hipometilare globală. Metilarea
histonelor inactivează transcripția, iar acetilarea o activează.

Gena RB – controlează tranziția din G1 în S, efect antiproliferativ. În forma activă este hipofosforilată
și nu permite celulelor să parasească G1. HPV codifică proteine care se fixează de RB și o inactivează.
Gena P53 (gardianul genomului) – leziunile ADN, anoxia, semanlizarea anormală realizată de
oncogene activează gena p53 care determină oprirea ciclului celular în G1 și repararea leziunilor,
daca acestea sunt ireparabile, p53 induce apoptoza.

Angiogeneza – hipoxia declanșează angiogeneza, iar p53 o inhibă. Avem neoangiogeneză care este
formarea de vase noi prin inmugurirea capilarelor preexistente, și vasculogeneza, recrutarea de
celule endoteliale din măduva osoasă.

Metastazarea etape – invazia MEC, diseminarea vasculară, fixarea în țesuturi.

Invazia MEC decurge în 4 etape – 1. Pierderea contactelor intercelulare din cauza inactivării
caderinei E, 2. Degradarea MEC, 3. Modificări ale celulelor tumorale și a MEC care permite atașarea
și migrarea, 4. Trecearea prin MB.
Degradarea MB și a MEC este posibilă datorită enzimelor proteolitice secretate de celula
tumorală(MMT, cadepsine).

Virusuri ADN oncogene – HPV, EBV, HBV, HCV. Bacteria – H. pylori.

Mecanisme efectoare antitumorale – LTc, NK, macrofage. Nu există dovezi umorale.

Tumorile benigne piele :

1. Cheratoza seboreică – proliferarea celulelor bazale, care uneori conțin melanină. Plăci
rotunde cu suprafață plană. Hipercheratoza, chisturi cu cheratină.
2. Cheratoza actinică – pe regiuni expuse la soare, prezintă atipii citologice, tumoră premalignă,
este considerată o formă de carcicom scuamos în situ.
Tumori maligne piele :
1. Carcinom scuamocelular – poate apărea pe leziuni cu cheratoză actinică, poate metastaza,
dar este mai puțin agresiv ca carcinomul mucoaselor.
2. Carcinom bazocelular – cea mai frecventă tumoră malignă din lume. Mutații calea
Hedgehog. Metastazează rar.
Proliferări melanocitare :
1. Nev melanocitar - benign. Jonționali, compuși, dermici.
2. Nev displazic – potențial precursor de melanom.
3. Melanom – malign, extrem de agresiv, metastaze letale.

Tumorile țesutului adipos :

1. Lipom
2. Liposarcom

Tumori fibroase :
1. Fasciita nodulară – proliferare fibroblastică autolimitantă, creștere rapidă, uneori dureroasă.
2. Miozita osificantă – o masă tumorală formată din țesut osos metaplaziat, apare în urma unui
traumatism muscular.
3. Fibromatoza – poliferări fibroblastice infiltrative, sunt agresive local, dar nu produc
metastaze. Pot fi superficiale și profunde(mai periculoase). Produc recidive după excizia
chirurgicală.
4. Fibrosarcom – malign, cresc lent, produc recidive și metastaze hematogene.

Tumori fibrohistiocitare :
Fibroblaste+histiocite(fagocite încărcate cu lipide, asemănătoare macrofagelor).
1. Histiocitom fibros benign (dermatofibrom).
2. Sarcom fibroblastic pleiomorf – sarcoame slab diferențiate ,,coș de gunoi,,. Foarte agresive.

Tumori țesut muscular striat :

1. Rabdomiom – rar, adesea în mușchiul cardiac.
2. Rabdomiosarcom – apare unde există deloc sau puțin musșchi striat. De tip embrionar,
alveolar și pleiomorf.

Tumori țesut muscular neted :

1. Leiomiom – uter.
2. Leiomiosarcom

Tumorile sugarului și ale copilului :

Spre deosebire de adult, rata de vindecare este mai mare la copil. Tumorile maligne au tendința de a
regresa spontan sau de a se diferenția în elemente mature normale.
Leziuni pseudotumorale :
1. Heterotopia(coristom) – țesuturi normale cu localizări aberante ectopice.
 2. Hemartom – proliferarea excesivă a celulelor, deși celulele sunt mature și identice cu
celelate celule din restul organului, ele nu reproduc arhitectura normală a organului. Sunt
considerate hemartoame : hemangiom, limfangiom, rabdomiom cardiac, adenom hepatic.
Unii cercetători le consideră neoplasme.
Tumori benigne :
1. Hemangioame – cavernoase și capilare. Formațiuni pe piele, cele cu dimensiune mare sunt
numite pete de vin de Porto. Regresează spontan.
2. Limfangiom
3. Teratom sacro-coccigean – se asociază cu malformații congenitale(meningocel, spina bifida).
Tumori maligne :
1. Neuroblastom – tumora ganglionilor simpatici și ale medularei suprarenale. Histologic este
caracteristică pseudorozeta Homer-Wright. Stadiul 4S (s-special) are un prognostic favorabil
în ciuda extensiei bolii.
2. Retinoblastom – formațiuni nodulare la nivelul retinei. Rozetele Flexner-Wintersteiner, care
au lumen spre deosebire de pseudorozetele din neuroblastom. Se manifestă prin tulburări
de vedere, pupilă albicioasă ,,reflexul ochiului de pisică,,. Netratate sunt fatale. Pot fi
sporadice și familiale(frecvent bilaterale).
3. Wilms – nefroblastom, formațiune abdominală palpabilă.