Biochimia hemostazei

Biochimia hemostazei
 Pentru ca hemostaza să fie eficientă trebuie să îndeplinească
câteva condiții
 Să intervină imediat după leziunea vasculară
 Să nu se activeze în lipsa unui traumatism vascular
 Să-și înceteze activitatea dacă după ce și-a îndeplinit rolul
 Să fie localizată strict la nivelul leziunii
În cazuri patologice tulburarea echilibrului,
coagulare/relichefiere duce la sindroame hemoragice sau la
tromboză
 Biochimia hemostazei
 Hemostaza se realizează în trei etape
 Vasoconstricția locală
 Formarea unui dop trombocitar la nivelul leziunii
 Formarea cheagului de fibrină care astupă lipsa de
continuitate vasculară
Hemostaza propriu-zisă acre loc în câteva minute și este
completa în orele/zilele urmată de procesul de relichefiere și
reparare, respectiv fibroliza care distruge cheagul format,
refacerea endoteliului vascular
 Biochimia hemostazei
 Formarea dopului trombocitar și a cheagului de fibrină
În urma lezării endoteliul vascular sunt denudate fibrele de
colagen aflate în stratul subendotelial. O primă reacție de
apărare față de agresiune este vasoconstricția locală care
determină micșorarea vitezei sângelui. Din aceste motive
trombocitele se deplasează spre peretele endotelial.
Trombocitele aderă la fibrele de colagen direct sau prin
intermediul factorului von Willebrand (o glicoproteină de
adeziune)
 Biochimia hemostazei
 Formarea dopului trombocitar și a cheagului de fibrină
Aderența directă este datorată atracției între suprafața
negativă a trombocitelor și sarcina pozitivă ale fibrelor de
colagen. Alături de factorului von Willebrand, matricea
extracelulară sub-endotelială mai conține și alte proteine de
adeziune numite nectine (fibronectina, vitronectina,
trombospondina, laminina). Nectinele joacă un rol important
în menținerea integrității celulelor endoteliale
 Biochimia hemostazei
 Formarea dopului trombocitar și a cheagului de fibrină
De îndată ce endoteliul este lezat, nectinele devin situsuri de
adeziune ale plachetelor. În urma adeziunii are loc activarea
lor mediată de receptorii plachetari. Trombocitelor activate
prin aderare la colagen și sub acțiunea factorului de activare
plachetar (PAF)eliberează mediatori (eicosanoizi, ADP,
adrenalină, serotonină) care au rolul de a susține
vasoconstricția și ajută la activarea altor plachete.
 Biochimia hemostazei
 Formarea dopului trombocitar și a cheagului de fibrină
Trombocitele activate sunt capabile de agregare, formând astfel
trombusul alb plachetar. Activarea plachetelor implică și enzimele
necesare sintezei PPG2, PGH2 și TxA2. Acești eicosanoizi activează
trombostenina, o actinomizină care se contractă determinând
autoretracția plachetelor.
Au loc 2 procese de eliberare I (release I) și II (release II). În etapa
release I se eliberează factorul plachetar Fp4 care este o antiheparină și
b tromboglobulină care neutralizează efectul prostaciclina (PGI2).
Acești 2 compuși provin din granulele clare eliberate de trombocite
 Biochimia hemostazei
 Formarea dopului trombocitar și a cheagului de fibrină
În release I se eliberează și granulele dense conținând
serotonină (rol vasoconstrictor)și ADP. Se mai eliberează și
PGE2, PGF2alături de ADP TxA2sun compuși de agregare
labilă (LAS). Compușii LAS se comportă cu un fel de bandă
adezivă pe suprafața endotelială lezată. Stratul de trombocite
se îngroașă pentru că noi straturi de plachete se depun datorită
agregării trombocitare.
 Biochimia hemostazei
 Formarea dopului trombocitar și a cheagului de fibrină
Cheagul este alcătuit dintr-o rețea de filamente de fibrină care
sechestrează hematii, trombocite. Această structură densă are
capacitatea de a astupa durabil leziunea vasculară.
Trombocitele se și autoretractează ceea ce duce la creșerea
rezistenței cheagului formând trombusul roșu.
Procesul de coagulare are loc pe 2 căi: intrinsecă și
extrinsecă. Cele două căi diferă doar la nivelul primelor etape
urmând apoi aceeași cale comună.
 Biochimia hemostazei
 Formarea dopului trombocitar și a cheagului de fibrină
Nume Funcție

I (fibrinogen) Formează cheagul de fibrină

II (protrombină) Forma activă (IIa) activează I, V, VII, XIII, proteina C, plachetele
III (factor tisular) Cofactor al VIIa
IV (calciu) Necesar legării factorilor de coagulare de fosfolipid
V (proaccelerină, factor labil) Cofactor pentru X, cu care formează protrombinaza
VI Forma activată a V
VII (proconvertină, factor stabil) Activează IX, X
VIII (factor antihemofilic A) Cofactor pentru IX, cu care formează tenaza
IX (factor Christmas, factor antihemofilic B) Formează tenaza împreună cu VIII, activează X
X (factor Stuart-Prower) Formează protrombinaza cu V, activează II
XI (precursor al tromboplastinei plasmatice, factor
Activează XII, IX și prekalikreina
antihemofilic C)
XII (factorul Hageman) Activează prekalikreina și fibrinoliza
XIII (transglutaminaza, factor stabilizator al fibrinei) Formarea legăturilor între monomerii de fibrină
 Biochimia hemostazei
 Formarea dopului trombocitar și a cheagului de fibrină
Cu excepția factorului XIII toate enzimele coagulării sunt
proteaze, asemănătoare structural cu enzimele proteolitice
secretate de pancreas. Aceste enzime ale coagulării în mod
analog, se află în stare inactivă (proenzimă) și se activează în
cascadă prin proteoliză limitată: se îndepărtează din molecula
lor fragmente peptidice prin care se deblochează centrul lor
activ
 Biochimia hemostazei
 Schema coagulării
 Biochimia hemostazei
 Calea extrinsecă a coagulării
Acestă cale implică factorul tisular, factorii VII,X și ioni de
Ca2+ , ea încheindu-se cu producerea fac-torului Xa (activ).
În urma lezării vasculare sângele intră în contact direct cu
membrana celulelor stratului extern al va-selor, celulele
adventițiale. În membrana lor se gă-sește o glicoproteină
numită factor tisular sau factorul lll. În prezența ionilor de
Ca2+ ,factorul lll formează un complex cu factorul VII care este
activat de factorul lll cât și de factorul Xa aflat sub formă de
urme în circulație.
 Biochimia hemostazei
 Calea extrinsecă a coagulării
 Biochimia hemostazei
 Calea extrinsecă a coagulării
Complexul dintre factorul lll și factorul VIIa îndeplinește 3 funcții:
1. ajută la formarea unor noi complexe; 2. are rolul de a activa
factorul X; 3. activează factorul IX, intermediar în cale intrinsecă.
Activarea factorului X realizează o legătură între calea intrinsecă și
extrinsecă activând cea mai importantă enzimă a coagulării
TROMBINA (IIa). Trombina excită trobostenina care declanșează
ultima retracție a trombocitelor înainte ca acestea să moară. În
această etapa, release II, plachetele pun în libertate ceea ce a rămas
în interiorul lor.
 Biochimia hemostazei
 Calea extrinsecă a coagulării
Trombostenina consumă întreaga cantitate de ATP, și
eliberează din trombocite 7 factori plachetari și antitrombinele
II și III. Prin eliberarea acestor anti-trombine, trombocitul
frânează procesul determinat de trombină, care este din ce în
ce mai rapid. În final trombocitul eliberează un factor ce
mărește permeabilitatea celulară pentru trombospondină care
în afara trombocitului este foarte activă producând
compactarea trombusului lax.
 Biochimia hemostazei
 Calea extrinsecă a coagulării
 Biochimia hemostazei
 Calea intrinsecă a coagulării
Această cale implică factorii XII, XI, IX, VIII și X precum și
prekalikreina, kininogenul macromolecular și ionii de Ca 2+.
Etapa se încheie cu activarea factorului X. Numele căii vine de
la faptul că în această cale intervin numai compuși proprii
sângelui (în calea extrinsecă rolul inițiator îl are un factor
extern, tisular).
Calea începe cu faza de contact în care pre-kalikreina,
kininogenul macromolecular, XII și XI intră în contact cu o
suprafață încărcată negativ(sticlă, fibre de colagen)
 Biochimia hemostazei
 Calea intrinsecă a coagulării
Prin contactul cu sticla sau colagenul se activează factorul XII
care cu ajutorul kininogenului macro-molecular activează
factorul XI. Activarea factorului XII este amplificată de un
circuit autocatalic care implică prekalikreina și kininogenul
macromolecular. Odată cu activarea factorul XI factorul XIIa
eliberează bradikinina din kininogenul macromolecular
 Biochimia hemostazei
 Calea intrinsecă a coagulării
 Biochimia hemostazei
 Calea intrinsecă a coagulării
Factorul XIa are rolul de a activa factorul IX în prezența
ionilor de Ca2+. Factorul IXa formează împreună cu factorul
VIIIa un complex activator care în prezența Ca 2+ și a unei
suprafețe plachetare activate convertește factorul X în forma
lui activă. La acest nivel se întâlnesc cele două căi de
coagulare, care merg în continuare pe o cale comună
 Biochimia hemostazei
 Calea intrinsecă a coagulării
 Biochimia hemostazei
 Calea comună a coagulării
Factorul Xa format pe cele două căi are rolul principal de
transformare a protrombinei în trombină. Această conversie
necesită prezența unui complex alcătuit din factorul Xa și
factorul Va (activat la rândul lui de trombină (IIa). Trombina
activată înlătură din moleculele de fibrinogen segmente de
aminoacizi cu sarcină prin care aceștia se resping reciproc.
Monomerii de fibrină rezultați se pot atașa prin legături slabe
hidrofobe și electrostatice
 Biochimia hemostazei
 Calea comună a coagulării
Această rețea de fibrină (fibrinas) nu este stabilă mecanic,
pentru stabilizarea ei intervine factorul XIII, transglutaminaza,
activată de trombină. Această enzimă realizează legarea
încrucișată a moleculelor de fibrină. Rețeaua de fibrină
(fibrinai) stabilizată mecanic sechestrează pachete și eritrocite.
Retracția cheagului, datorată contracției actinomizinei din
trombocitele activate ajută la acoperirea mai eficientă a
discontinuității peretelui vascular de către trombusului format,
retractând marginile leziunii
 Biochimia hemostazei
 Calea comună a coagulării
Hemostazia trebuie să fie strict localizată la nivelul
leziunii. Celulele endoteliale integre conțin la suprafața
lor o glicoproteină numită trombomodilina.
Trombomodulina este o proteină membranară integrală
aflată pe suprafața celulelor endoteliale și servește drept
cofactor pentru trombină. Reduce coagularea sângelui
prin transformarea trombinei într-o enzimă
anticoagulantă dintr-o enzimă procoagulantă
 Biochimia hemostazei
 Calea comună a coagulării
O altă cale prin care trombina își pierde activitatea
procoagulantă este legarea ei de antitormbina III o proteină
plasmatică care suspendă lent și ireversibil activitatea
enzimatică a trombinei. Heparina este cel mai eficient
anticoagulant în organismul uman se află în granulele celulelor
mastocitare aflate în pereții unor vase sanguine. Heparina
accelerează reacția dintre trombină și antitrombină și poate
bloca factorii IXa și Xa
 Biochimia hemostazei
 Fibrinoliza
Fibrinoliza ca și coagularea are nevoie de un de-clanșator,
aceștia pot fi chimici sau fizici. Printre declanșatorii chimici
sunt substanțele hipotensoare (procaina, ac. nicotinic,
estrogenii, etc.) sau hipertensoare (adrenalina, noradrenalina,
serotonina efedrina). Declanșator fizic este însăși prezența
cheagului. Fenomene fibrinolitice apar și în cazul exercițiilor
fizice intense.
 Biochimia hemostazei
 Fibrinoliza
Dacă declanșatorul acționează asupra endoteliului vascular,
acesta eliberează lisokinaze. Lisokinazele transformă
activatorul tisular de plasminogen (tPA) din forma lui inactivă
în forma lui activă. Acesta are un timp de viață scurt dar
suficient să transforme plasminogenul în plasmină, cea mai
importantă enzimă implicată în fibirinoliză.
 Biochimia hemostazei
 Fibrinoliza
 Biochimia hemostazei
 Fibrinoliza
Moleculele de plasminogen au locusuri de legare la moleculele
de fibrină și astfel suferă o modificare conformațională care
permite conversia în plasmină. Plasmina are rolul de a
fragmenta proteolitic fibrina în produși de degradare.
Mecanismul de degradare a fibrinei constă în acțiunea
proteolitică a plasminei asupra fibrinei polimerice care se
depolimerizează, după care sunt degradați în continuare de
aceeași plamină
 Biochimia hemostazei
 Fibrinoliza
Rezultă produși de degradare ai fibrinei cu masă moleculară
mare (X,Y) și cu masă moleculară mică (D,E). Produșii cu
masă moleculară mică se absorb pe suprafața plachetelor
inhibând activitatea acestora. Dacă cheagul este mare este
mare nedizolvabil se transformă treptat în țesut conjunctiv.
Plasmina are capacitatea de a ataca și alte substraturi cum ar fi:
fibrinogenul, factorii VIII V
 Biochimia hemostazei
 Fibrinoliza
Majoritatea proteinelor care intervin în coagulare sunt
sintetizate în ficat, astfel procese patologice hepatice pot duce
la tulburări de coagulare. Factorii II, VII, IX, X în procesul
post translațional în prezența vitaminei K se carboxilează la
nivelul resturilor de Glu, dobândind mai multe sarcini
negative care determină capacitatea de legare a ionilor de
Ca2+. Maturizarea funcțională a factorilor de coagulare
depind de vitamina K. În deficitul acesteia carboxilările nu
mai au loc și apar tulburări de coagulare.