MEDICAȚIA SISTEMULUI DIGESTIV

Secreția gastrică
https://www.youtube.com/watch?v=opWBDkgiWx4

Stimulatori secreția gastrică:

1. Acetilcolina (vagul) – receptorii M1 și M3 cuplați cu Gq.
2. Gastrina – receptorii CCKB (cole cysto kinin B receptors, receptori pentru
colecistokinină și gastrină) cuplați cu Gq.
3. Histamina – receptorii H2 cuplați cu Gs.
Inhibitori secreția gastrică:
1. PGE2 – provenită din acidul arahidonic sub acțiunea COX1, stimulează secreția de
mucus protector și inhibă secreția acidă gastrică. PGE înhibă adenilat ciclaza, scade
AMPc, scade secreția gastrică.
2. Secretina, GIP.

Substituienți ai secreției gastrice:

a. Medicamente acidifiante:
- Acid clorhidric diluat – 10%, se administrează 60 de picături diluate în apă, în
timpul meselor principale, cu paiul (pentru a nu afecta smalțul dentar).
- Clorhidrat de acid glutamic
- Acid citric – în pediatrie.
b. Enzime:
- Pepsina
- Triferment: tripsina+amilaza+lipaza (enzime pancreatice)
- Bromelina – enzimă proteolitică activă la pH acid și alcalin.
- Celulaza, hemicelulaza
- Zymogen

ANTIULCEROASE
1. Antiacide
2. Antisecretoare
- Parasimpatolitice – pirenzepina, atropina.
- Antihistaminergice H2 – cimetidina, ranitidina.
- Inhibitorii pompei de protoni – omeprazol, esomeprazol,
pantoprazol.
- Antigastrinice – proglumid.
- Inhibitorii secreției de gastrină (somatostatina) – octreotida,
lanreotida.
- Inhibitorii anhidrazei carbonice – acetazolamida.
3. Protectoare ale mucoasei gastrice – sucralfat, carbenoxolona,
subcitratul de bismut coloidal, misoprostol.
106
Antiacide
Sunt baze slabe care interacționează cu HCl formând sare și apă. Sunt agenți de ultimă
intenție în gastrita/ulcerul acut. Se administrează cu precauție la pacienții cu disfuncție
renală, HTA, ICC, deoarece se pot acumula ionii de Na.
 Sistemice: cresc rapid pH gastric, efect de scurtă durată. RA: alcaloză metabolică,
hipersecreție acidă de rebound, eliberare de CO2 (eructații, flatulență).
- bicarbonat de sodiu NaHCO3
 Semisistemice: efect mai lent, absorbție limitată, efecte sistemice reduse, eliminare
rapidă. RA: diaree, deprimare centrală.
- oxid de magneziu MgO
- carbonat de magneziu MgCO3
 Nesistemice: efect lent, nu modifică semnificativ pH gastric. RA: constipație,
hipersecreție acidă de rebound, litiază renală (compușii cu calciu).
- hidroxil de aluminiu Al(OH)3
- carbonat bazic de bismut
- carbonat de calciu
- silicat
- caolin

Antisecretoare
Parasimpatolitice
 Pirenzepina
 Atropina
Antagoniști competitivi ai receptorilor M (M1, M3 cuplați cu proteina Gq, receptorul M2 este
cuplat cu Gi și este localizat la nivelul cordului ), NU împiedică eliberarea de acetilcolină, dar
împiedică fixarea acesteia de receptorii săi.
RA:
- Xerostomie – ACh stimulează secreția salivară.
- Retenție urinară – ACh produce contracția
vezicii urinare.
- Constipație atonă – ACh crește
peristaltismul.
- Tulbulări de acomodare –
parasimpatoliticele produc cicloplegie și
creșterea presiunii intraoculare.
Parasimpatoliticele paralizează mușchiul
ciliar – se produce aplatizarea cristalinului și
împiedicarea vederii de aproape, fenomen
numit cicloplegie. Parasimpatoliticele
paralizează mușchiul circular – midriază.
Ochiul acomodat este ochiul care este
acomodat la vederea de aproape.
CI:
- Galucom

107
 - HB de prostată – produc retenție urinară
- Boala de reflux gastro-esofagian (parasimpatoliticele pot agrava BRGE,
peristaltismul esofagului este inhibat, nu mai are loc propulsia alimentelor în stomac, are
loc relaxarea sfincterului esofagian superior).

Antihistaminice H2 (-TIDINA)
 Cimetidina
Inhibitor enzimatic foarte potent!
RA:
- Efect antiandrogenic – impotență sexuală
- Hiperprolactinemie – ginecomastie
- Tulburări SNC – iritabilitate, agitație, confuzie, convulsii.
 Ranitidina
Inhibitor enzimatic slab. Nu produce ginecomastie, confuzie. Are potență mai mare și efect
mai rapid.
 Famotidina, nizatidina, roxatidina

Anhibitorii pompei de protoni (-PRAZOL)

Inhibă ATPaza K/H de la nivelul membranei luminale a celulei parietale, această ATPază
scoate din celulă spre lumenul glandular un H la schimb cu K, pe care îl introduce. Această
pompă este cuplată cu un canal de Cl care asigură efluxul de Cl spre lumen.
Indicații:
- Ulcer gastric și duodenal
- Zollinger Ellison
- Boala de reflux gastro-esofagian
- Esofagul Barret (consecința BRGE cronice)
 Omeprazol
Omeprazolul este un pro-drug care se administrează în capsule gastrorezistente. Învelișul se
dezintegrează în mediul alacalin din duoden, iar moleculele de omeprazol pro-drug (baze slabe) sunt
absorbite și transportate până la nivelul celulelor parietale. Aici sunt convertite la forma activă
(sulfenamidă) care reacționează cu un reziuduu de cisteină a ATP-azei K/H, formând o legătură
covalentă stabilă. Pentru un efect maxim, ar trebui administrat cu 30-60 de min înainte de micul
dejun sau de cea mai importantă masă a zilei. Dacă este necesară și folosirea unui antagonist H2,
acesta trebuie administrat la mult timp după IPP, deoarece antagoniștii H2 scad activitatea pompei
de protoni, iar IPP sunt eficace doar când pompa este activă.
Pro-drug, în mediul acid se transformă în sulfenamidă, forma activă, care se leagă de
covalent IREVERSIBIL de subunitatea α ATPaza K/H. T1/2 este scurt, dar deoarece se leagă
ireversibil, are efect puternic și durabil, se administrează odată pe zi a jeun.
RA:
- Hiperplazia celulelor enterocromafine, tumori carcinoide – celulele care secretă
gastrina de vor divide intens pentru a crește compensator aciditatea scăzută de
medicament.
- Inhibitor enzimatic potent CYP2C19, dar și este metabolizat de această enzimă,
are o cinetică de eliminare nonlineară. *Clopidogrelul (antiagregant plachetar)
este un pro-drug care necesită actvarea de către CYP2C19. Omeprazolul înhibând
această enzimă, scade efectul clopidogrelului, NU se administrează împreună. De

108
 asemenea, inhibarea CYP2C19 inhibă metabolizarea: warfarină, fenitoină, diazepam,
ciclosporină.
 Esomeprazol
Izomerul S al omeprazolului. Este metabolizat de enzimele CYP2C19 și CYP3A4. Inhibă 2C19
și foarte puțin 3A4. Risc diminuat de interacțiuni medicamentoase.
 Pantoprazol
La pH neutru este mai stabil, risc diminuat de interacțiuni medicamentoase.
 Lansoprazol, rabeprazol
RA inhibitorii pompei de protoni:
- Hiperplazia celulelor enterocromafine
- Interacțiuni medicamentoase (mai ales omeprazol)
- Fracturi osoase, osteoporoză – scade absorbția calciului, crește resorbția osoasă
pentru a menține calcemia la valori normale.
- Diaree – diaree osmotică din cauza digestiei incomplete și a malabsorbției.
- Cefalee

Antigastrinice
 Proglumid
Antagonist ai receptorilor de gastrină (CCKB cuplat cu Gq), împiedică secreția de HCl indusă
de gastrină. Stimulează secreția de mucus și circulația sângelui în mucoasă.
*Derivat de acid izoglutamic.

Inhibitorii secreției de gastrină

Somatostatina și analogii săi:
 Octreotida
 Lanreotida
Inhbiă secreția de gastrină, insulină, glucagon, VIP. Se utilizează în tumori neuroendocrine
gastro-entero-pancreatice (gastrinom).
Receptorii de somatostatină sunt cuplați cu proteine Gi, scade AMPc.

Inhibitori ai anhidrazei carbonice

Anhidraza carbonică catalizează formarea acidului carbonic din CO2 și H2O. Acidul carbonic
apoi disociază în HCO3 și H, acest H este utilizat în obținerea de HCl.
 Acetazolamida

Protectoare ale mucoasei gastrice

Sunt substanțe macromoleculare care acoperă mucoasa ca o peliculă protectoare.
 Sucralfat
Hidroxil de ALuminiu + SUCRoză sulFATată (SUCR AL FAT) – se leagă de grupările încărcate
pozitiv ale proteinelor de la nivelul mucoasei normale sau necrozate, formează un gel care
constituie o barieră fizică ce împiedică retrodifuziunea HCl și previne degradarea mucusului
de către pepsină și acid. Se activează în mediu acid, de aceea NU se coadministrează cu IPP.
Efecte:
- Absoarbe pepsina – acțiune antipeptică
- Crește secreția de mucus, stimulează sinteza de PG
- Eliberează lent ioni de Al

109
  Carbenoxolona
Crește secreția de mucus, PG. Are structură steroidică și are efecte mineralcorticoide.
RA: retenție hidosalină, HTA.
 Subcitratul de bismut coloidal
- Are acțiune antibacteriană pe Helicobacter pylori (este antiseptic)
- Efect epitelizant
- Capacitate antiacidă mică
- Ușor constipant
- Psihoze – poate forma oxizi de bismut care produc psihoze.
 Misoprostol
Analog PGE1. Produce contracții uterine. În doze mari determină avort, iar în doze mici este
teratogen. (prosto de la protaglandine)

Farmacoterapia în ulcerul cu H pylori:

I. Antibiotice – amoxicilină + metronidazol sau amoxicilină +
claritromicină (7-10 zile)
II. Inhibitori pompă de protoni – omeprazol/pantoprazol (15-30 zile)
III. Protector al mucoasei gastrice – subcitratul de bismut coloidal (15
zile)

LAXATIVE-PURGATIVE
Laxativele au efect mai blând, dar purgativele mai energic.
Purgative iritante
Au acţiune iritantă asupra mucoasei colonului, stimulând mişcările peristaltice, de propulsie.
Substanțele active numai în colon au efect la 8 ore după administrare.
 Ulei de ricin – acționează la nivelul intestinului subțire.
 Purgative antrachinolonice – scoarță de crușin, aloe, sennae folium, rhei rhizoma. RA: colici,
tenesme. CI: sarcină, alăptare.
 Fenolftaleina

Purgative osmotice
Subt substanțe hiperosmolare, care nu se absorb și  care cresc gradul de hidratare a scaunelor prin
atragerea apei la nivel intestinal.
 Sulfat de magneziu, sodiu
 Tartrat de sodiu, potasiu
 Hexitol: manitol, sorbitol.
 Dizaharide sintetice: lactuloza.

Laxative de volum
Alcătuite din fibre și mucilagii, laxativele de volum se umflă în contact cu apa și măresc volumul
bolului fecal: consistența scaunului se modifică facilitând tranzitul intestinal.
 Semințe de in, tărâțe, crumale, smochine

Laxative lubrefiante
Laxativele lubrifiante facilitează deplasarea bolului fecal prin ungerea pereților intestinali.
 Parafină, di-octil-sulfo-succinat de sodiu

110
Cu acțiune rectală – supozitoare cu glicerină, sunt iritante, lubrefiante, declanșează defecția.

 Lubiprostona
Acid gras biciclic derivat din PGE1. (prosto de la protaglandine)
Activează CIC2 (canale de Cl la nivelul celulelor epiteliale gastrointestinale), astfel crește
secreția de lichid bogat în cloruri, are loc înmuierea scaunului și creșterea volumului, care
determină creșterea motilității și apariția mișcărilor spontane cu evacuarea conținutului.
Indicații: constipație idiopatică, asociată sindromului colonului iritabil, constipație indusă
de opioide.

 Linaclotida
Oligopeptid cu 14 aminoacizi.
Agonist al receptorului CG-C2, are loc activarea guanilat ciclazei cu sinteza de GMPc, astfel
are loc activarea canalului ionic al regulatorului de conductanță a fibrozei chistice (CFTR)
ceea ce duce la creșterea secreției de Cl, HCO3, apă în lumenul intestinal.
CG-C2 – GMPc – CFTR
Indicații: constipația idiopatică, asociată colonului iritabil.

Antagoniști ai receptorilor opiozi intestinali

 Metilnaltrexona
 Naldemedina
 Naloxegol
Indicații: constipație indusă de opioide.
Alvimopan – antagonist receptori opiozi μ periferici, BD scăzută, traversează puțin BHE,
deci nu scade efectul analgezic al opiozilor. Indicații: înainte și după rezecția de intestin
subțire, constipație indusă de opioide.

*Toți receptorii opiozi (μ, κ, δ) sunt cuplați cu proteina Gi, deci efectul opiozilor este de a scădea
AMPc. Scăderea AMPc în fibra musculară netedă va determina contracția fibrelor musculare netede,
deci opiozii induc creșterea tonusului musculaturii netede circulare, scade peristaltismul, constipație
HIPERTONĂ.
AMPc produce contracția fibrelor musculare cardiace, dar relaxarea fibrelor
musculare netede.
AMPc în celula cardiacă – AMPc activează protein kinaza A, PKA determină influx de Ca, are loc fixarea Ca pe
troponină, are loc o modificare conformațională care permite cuplarea actină-miozină și realizarea contracției.
AMPc în celular musculară netedă – AMPc inibă MLCK (myosin light chain kinase), enzima care fosforilează
lanțul de miozină și determină contracția. Deci, în FMN AMPc induce relaxarea.
*La nivelul neuronului: morfina scade AMPc, ceea ce determină scăderea influxului de Ca, dar creșterea efluxul
de K. Scade Ca intracelular, astfel scade eliberare de neurotransmițători. Scade K intracelular, ceea ce
determină hiperpolarizare. Opiozii scad peristaltimul intestinal prin inhibarea eliberării de ACh.

ANTIDIAREICE
(1)Antipropulsive (enkefalinele=opioide inhibă peristaltismul)
1.1 Modulatori receptori pentru opiozi:

111
  Trimebutina
Agonist enkefalinergic periferic, stimulează mobilitatea GI și o inhibă dacă aceasta este
stimulată anterior. Receptorii pentru enkefalină sunt receptori opiozi δ și μ.
1.2 Opioide:
Activează receptorii opioizi presinaptici ai sistemului nervos enteric, inhibând eliberarea de
ACh și scăzând astfel peristaltismul. La doze uzuale nu au acțiune analgezică. RA:
somnolență, crampe abdominale și amețeală. Pot agrava megacolonul toxic (megacolonul
este consecința lipsei peristaltimului cu acumulare de materii fecale și dilatarea colonului,
opioidele inhibând și mai mult peristaltimul paralizează colonul în totalitate).
Inhibă peristaltismul, cresc tonusul musculaturii netede circulare.
 Loperamid
 Difenoxin, difenoxilat
1.3 Inhibitori ai enkefalinazei:
 Rocecadoril
(2)Adsorbante – adsorb toxine, nutrienți, medicamente.
 Cărbune activ, caolin, pectina, mucilagii
(3)Antisecretoare
 Subsalicilat de bismut – antisecretor și antibacterian, utilizat în diareea
călătorului.
*Bismut = constipație (subsalicilat de bismut; subcitrat de bismut coloidal care este
protector al mucoasei gastrice cu efect ușor constipant; carbonat bazic de bismut care este
antiacid nesistemic la fel cu reacție adversă de constipație*
(4)Probiotice – lactobacillus, saccharomyces.
(5)Enzime – lactaza, combate diareea osmotică produsă de indigestia lactozei.
(6)Parasimpatolitice

ANTIEMETICE
Cauza vomei – excitarea receptorilor/neuronilor din:
 Area postrema – conține chemoreceptori care odată fiind excitați acționează asupra
centrului vomei cu producerea emezei. Acești chemoreceptori au receptori pentru D2, 5-
HT3, NK1. Se află la exteriorul BHE, astfel poate răspunde direct la stimuli chimici din
sânge sau LCR.
 Centrul vomei din nucleul tractului solitar – au receptori H1, M1, 5-HT3, NK1. Aceștia
pot fi excitați direct, sau indirect prin intermediul impulsurilor provenite de la aria postrema.
Centrul vomei coordonează mecanismele motorii ale vomei, poate primi aferențe de la
sistemul vestibular, faringe și GI, structuri cerebrale superiore.
 Tractul GI – mecano și chemoreceptori 5-HT3.
 Vestibul – H1, M1.

(1)Antiacide – în cazuri ușoare.

(2)Antihistaminice H2 - inhibă secreția gastrică.
(3.1)Antihistaminice H1 cu proprietăți anticolinergice (generația 1)
 Difenhidramină
 Meclozină

112
  Trimetobenzamidă
 Prometazină
(3.2)Anticolinergice=parasimpatolitice
 Scopolamina – în kinetopatii
*Anticolinesterazicele inhibă degradarea acetilcolinei, deci sunt parasimpatomimetice, au
efect emetic.
(4.1) Antidopaminergice centrale – antipsihotice
 Fenotiazide: proclorperazina, tierilperazina, clorpromazina
 Butirofenone: haloperidol
(4.2)Antidopaminergice periferice – grăbesc golirea stomacului.
 Metoclopramida – are și efecte centrale (RA extrapiramidale), crește eliberarea
de ACh în plexul mienteric. Indicații: gastropareza diabetică, grețurile din
chimioterapie.
 Domperidon – doar efecte periferice. *DE ELECȚIE în voma indusă de medicația
dopaminergică centrală (tratament parkinson).
(5)Benzodiazepine
(6)Piridoxina – vitamina B6, în hiperemesis gravidarum (la gravide), poate fi asociată cu
doxilamină (antihistaminergin H1 din generația 1).

***Antiemetice utilizate în voma indusă de chimioterapice***

1. Glucocorticoizi – dexametazona
2. Antagonist 5-HT3 – setron (ondasetron, granisetron...). Receptorii 5-HT3
determină influx de Na, are loc depolarizarea celulei.
3. Antagonist NK1 – aprepitant, fosaprepitant, rolapitant (-PITANT).
Receptorul NK1 este cuplat cu proteina Gq.
Canabinoide – a doua linie: nabilol, nabilonă.

Receptori, mod de acțiune:

5-HT3 – influx de Na, depolarizare.
NK1 – Gq.
H1 – la nivel vascular: Gq, crește Ca intracelular, este activată sintetaza NO, vasodilatare.
H2 – Gs, crește AMPc.
D2 – central, periferic: Gi.
M1, M3 – Gq.

Tratamentul bolii inflamatorii intestinale (Chron, RCUH)

(1)Aminosalicilați:
 Mesalazina
Acidul 5 aminosalicilic, se eliberează în colon.
Pro-drug mesalazina: sulfasalazina, olsalazina, balsalazina.
(2)Glucocorticoizi și ACTH – prednison, hidrocortizon.
(3)Imunosupresoare – metotrexat, azatioprină=6-mercaptopurină, ciclosporină.
(4)Antimicrobiene – metronidazol, ciprofloxacină.
(5)Anticorpi monoclonali:

113
 - Anti TNFα: infliximab, adalimumab, golimumab, certolizumab
- Anti integrina α4 (necesară pentru ca leucocitele să se deplaseze din sânge în
organe): natalizumab, vedolizumab
Ximab – anticorp himeră.
Zumab – anticorp umanizat.
Mumab – anticorp uman în întregime.

COLAGOGE, COLERETICE
Stimulatoare are scurgerii bilei. Mecanisme:
- Colecistokinetic – are loc contracția vezicii biliare și căilor biliare.
- Coleretic – are loc creșterea secreției bilei.
Indicații: stază biliară, diskinezie, infecții ale căilor biliare, heptita cronică cu icter persistent,
dispepsii.
1)Acizi biliară și săruri – efect coleretic: colebil.
2)Derivați semisintetici – acid dehidrocolic, acid chenodeoxicolic (crește solubilititatea
colesterolului, indicat în litiaza biliară).
3)Produse vegetale – cynara scolimus, hepatobil.
4)Substanțe sintetice – carbicol.
5)substanțe predominant colecistokinetice – sulfat de Mg/Na, ulei de măsline, peptone.

MEDICAȚIA SISTEMULUI RESPIRATOR

ANTITUSIVE
1. Centrale
- Opioide: codeina, morfina, dextrometorfan, levopropoxifen.
- Neopiode: clofedanol, butamirat, clobutinol, pentoxiverina, oxeladina.
2. Periferice: mucilagii, benzonatat.

Opioide:
 Codeina
La doze mici (15mg) are efect antitusiv, la doze mari (120 mg) are efect analgezic.
Diminuează secrețiile bronșice și activitatea ciliară.
Farmacocinetică: BD orală este 50%, biotransformare hepatică cu formare de morfină (10%,
metabolitul activ), eliminare renală, difuzează prin placentă și lapte.
RA:
- Constipație
- Spasm sfincter Oddi – crește presiunea intrabiliară.
- Convulsii la copii – excitant SNC.
- Toxicomanie
- Poate induce eliberarea de histamină care produce bronhospasm, urticarie.
Precauții: astm, insuficiență respiratori (opioidele deprimă respirația), emfizem pulmonar,
insuficiență hepatică, copii sub 5 ani.

114
  Morfina
Indicat ca antitusiv în cazuri excepționale, este mult mai potent ca codeina. În cancer
pulmonar, fracturi de coaste, pneumotorace. Risc crescut de dependență, e stupefiant.
 Dextrometorfan NU are efect analgezic, NU deprimă motilitatea cililor, NU
prezintă risc de dependență.
 Levopropoxifen NU are efect analgezic.

Neopioide:
 Clofedanol Latență scurtă, are efect analgezic local pe faringe la administrarea sub formă
de soluție.
 Clobutinol Poate produce rar: reacții alergice, dispnee, somnolență, anxietate halucinantă.
În caz de supradozare apare: tremor, convulsii. Are efecte teratogene.
 Butamirat Bronhodilatator, la supradozare produce somnolență, hTA.
 Pentoxiverina Antitusiv și bronhodilatator.
 Oxeladina Nu are efect deprimant SNC.
 Noscapina, glaucina

Periferice:
 Mucilagii – plantago, tilia, malve flos, cetraria islandica.
 Benzonatat – poate produce vertij, anestezia limbii, faringelui.

EXPECTORANTE
1. Care stimulează secrețiile fluide:
Mecanism direct, idirect (reflex vago-vagal) sau mixt.
 Săruri – KI, NH4Cl, mecanism mixt.
 Produse vegetale – mecanism indirect.
 Guaiocol – au și efect miorelaxant.
2. Mucolitice:
Mecanism chimic (acetilciteine, carbocisteina), fizic (tiloxapol, un fel de surfactant),
biochimic (tripsina, chimotripsina).
 Bromhexina – metabolitul activ e ambroxol, se administrează sistemic sau
inhalator.
 Acetilcisteina – este antidotul intoxicației cu paracetamol (reface glutationul
redus). Acționează prin ruperea legăturilor disulfidice din mucopolizaharide.
 Erdosteina

MEDICAȚIA ASTMULUI BRONȘIC

1)Agoniști β2 adrenergici – efect bronhodilatator.
 Cu durată scurtă de acțiune (SABA – short acting beta agonists), se administrează în
crize de astm.
 Albuterol (salbutamol)
 Levalbuterol
 Cu durată lungă de acțiune (LABA – long acting beta agonists), medicație de fond.
 Fromoterol, alformoterol

115
  Salmeterol
 Durată ultralungă:
 Indacaterol – BPOC
 Olodaterol – BPOC
 Vilanterol – astm, asociat cu fluticazonă.
*Agoniști cu administrare orală: salbutamol, terbutalina, clenbuterol (deturnat de la uz
medical, are porprietăți anabolizante, în doze mari crește masa muculară. Efect ergogenic -
crește capacitatea efortului fixic. Produce lipoliză, utilizat pentru a scădea în greutate,
greutatea țesutului adipos).

2)Corticoterapie
 Sistemică – controlul astmului sever acut, în criză.
 Prednison, prednisolon, metilprednisolon.
 Locală – controlul pe termen lung, medicație de fond. Nu au efecte sistemice, doar la
doze mari pot apărea.
 Fluticazonă
 Beclometazonă dipropionat, budesonidă, ciclesonidă, flunisonidă

3)Anticolinergice inhalatorii – împiedică bronhoconstricția, sunt active doar în

bronhoconstricția mediață colinergic, scad secreția bronșică, se asociază cu agoniști β2.
 Bromura de ipratropiu, tiotropriu

4)Metilxantine – inhibă neselctiv fosfodiesteraza (slabă selectivitate pe PDE4), au efect

bronho și vasodilatator. AMPc induce relaxarea fibrelor musculare netede.
 Teofilina – indice terapeutic mic. Mecanism de acțiune similar cafeinei. Risc
de: aritmie, excitație centrală, convulsii (este excitant central, CV).
Metabolizat de CYP3A4 (interacțiuni medicamentoase), CYP1A2 (concentrație
redusă la fumători).
 Aminofilina – CI: epilepsie, IMA, tahiaritmii (din cauza efectului excitant
SNC și CV). Cu precauție în ulcer (stimulează secreția gastrică), hipertiroidism,
insuficiență hepatică.

5)Sulfat de magneziu (perfuzie iv) – blochează influxul ionilor de Ca, ceea ce duce la
relaxarea musculaturii netede (bronhodilatație, vasodilatație). RA: hTA, înroșirea feței,
deprimare SNC (nu este Ca pentru eliberarea veziculelor de neurotransmițători), hipotermie
(se pierde căldura prin vasodilatația tranzitorie). Este folosit și ca antiaritmic în aritmia
cauzată de intoxicația cu digoxină.

6)Antileucotriene – leucotrienele sunt bronhoconstrictoare, se eliberează în faza tardivă a

astmului. Sunt numite și substanțe lent reactive a anafilaxiei, sunt de 1000 ori mai potente
ca histamina. Utile în astmul indus de aspirină.
 Blocante ale receptorilor Cys-LT1 – se administrează continuu, utile în astmul de
efort și astmul indus de AINS (AINS inhibând COX direcționează acidul arahidonic
spre LOX, care sintetizează leucotriene). RA: hepatotoxicitate, rar sindrom Churg
Strauss (vasculită eozinofilică, insuficiență cardiacă).

116
  Montelukast
 Zafirlukast
 Pralukast
 Inhibitori LOX – nu mai are loc sinteza leucotrienelor. RA: hepatotoxicitate, inhibitori
CYP3A4.
 Zileuton

7)Anticorpi monoclonali – medicație de alternativă (în astm necontrolat cu alte

medicamente), terapie foarte costisitoare.
 Anti IgE – doza se calculează în funcție de nivelul de IgE și greutate, prezintă risc de
reacții anafilactice.
 Omalizumab
 Anti IL5 – IL5 este implicată în activarea eozinofilelor. RA: anafilaxie, febră, atralgie,
coracionegeneză.
 Mepolizumab
 Benralizumab
 Reslizumab

8)Inhibitoare ale degranulării mastocitare

 Cromoglicat de sodiu
 Ketotifen – produce sedare intensă la inițierea tratamentului.

MEDICAȚIA BPOC
1)Agoniști β2 – cu durată scurtă sau lungă de acțiune (SABA, LABA).
2)Anticolinergice
 Cu durată scurtă de acțiune:
 Ipratropiu
 Cu durată lungă de acțiune:
 Tiotropiu
 Aclidiniu
 Umeclidiniu
 Glicopironiu
3)Metilxantine
4)Corticosteroizi
5)Inhibitori de PDE4
 Roflumilast – BPOC sever, poate produce tulburări psihice.

MEDICAȚIA RINITEI ALERGICE

1)Antihistaminice H1
 Administrate local:
 Azelastina, olapatadina
 Administrate sistemic:

117
  Clemastină, clorfeniramină, prometazină – generația 1, durată scurtă, mai au
și efecte anticolinergice și sedative.
 Loratadină, levocetirizină, fexofenadină – generația 2.
2)Decongestionante – agonist α1, produc vasoconstricție.
 Uz local: tahifilaxie prin mecanism farmacocinetic, down regulation, la stimularea
contunuă, scade numărul de receptori. Efect rebound – la întreruperea
tratamentului îndelungat apare congestia mucoasei.
 Nafazolină, oximetazolină, xilometazolină
 Uz sistemic:
 Fenilefrină, pseudoefedrină
3)Inhibitoare ale degranulării mastocitare – cromoglicat de sodiu.
4)Anticolinergice intranazale – ipratropiu.
5)Antileucotriene
6)Imunoterpie

MEDICAȚIA UROLOGICĂ
HIPERTROFIA BENIGNĂ DE PROSTATĂ
1)Antagoniști α1 cu selectivitate la nivelul prostatei – are loc relaxarea mușchilor din
sfincterul vezicii urinare și musculatura netedă a prostatei, astfel este favorizată golirea
vezicii urinare.
RA:
- hTA – compușii fără uroselectivitate, produc relaxarea FMN vasculare.
- Floppy iris syndrome – simpatomimeticele produc midriază, deci antagoniștii alfa 1
produc mioză, are loc relaxarea mușchiului radial al irisului.
*Sunt substrat CYP3A4.
 Tamsulosin
 Silodosin
 Prazosin, doxazosin, terazosin – nu sunt uroselective, sunt folosite ca
antihipertensive.
2)Inhibitori de 5α reductaza – sunt indicați și în alopecia androgenică (în doze mici).
RA: scad libidoul, ginecomastie (mai mult testosteron este disponibil pentru aromatizare),
oligospermie.
 Finasterida
 Dutasterida
3)Inhibitori de PDE5 – relaxează musculatura prostatei și vezicii urinare.
 Tadalafil
NU PARASIMPATOLITICE – produc retenție urinară.

DISFUNCȚIA ERECTILĂ
1)Inhibitorii de fosfodiesteraza 5 – PDE5 descompune GMPc din corpii cavernoși ai
penisului și din plamani. Inhibitorii de PDE5 au efect vasodilatator, sunt folosiți în

118
tratamentul disfunției erectile (ca prima linie de tratament, mențin erecția o perioadă de
timp mai îndelungată) și în tratamentul hipertensiunii pulmonare.
RA: cefalee, congestie nazală, hTA, priapism, dispepsie, surditate.
 Sildenafil
 Tadalafil, vardenafil
2)Analog PGE1 – produce relaxarea mușchiului neted trabecular și dilatarea arterlor
cavernoase. Se administrează intracavernos sau intraureteral.
RA: hematom, durere peniană, priapism, hTA.
 Alprostadil

VEZICA HIPERREACTIVĂ (incontineța urinară)

1)Parasimpatolitice:
 Tolterodina, fesoteronia, oxobutina – sunt selective pe M3 la nivelul
vezicii urinare.
 Solifenacina, darifenacina, trospium
2)Simpatomimetice β3 selective:
 Mirabegron – selectivitate redusă, risc de HTA.
3)Toxina botulinică – împiedică exocitoza veziculelor de ACh.

119