INTRODUCERE

Constituirea unui stat de drept cu o economie prosperă de piaţă şi social orientată

este de neconceput fără de investiţii străine, fără o reformă cardinală a proprietăţii. Astfel,
atragerea investiţiilor străine este în raport de un şir de factori atât de ordin politico-
economici, cât şi sociali.

În societatea contemporană, modernizarea structurii economiei naţionale este

imposibilă fără existenţa unor programe de investiţii bine alcătuite, deoarece investiţiile
reprezintă suportul material al creşterii economice. Numai în baza calculelor, resurselor
materiale şi umane disponibile pot fi orientate spre domeniile de eficienţă maximă spre acele
ramuri, care determină progresul economiei naţionale în ansamblu.

Investiţiile străine au contribuit la dezvoltarea economică mondială, inclusiv a

economiilor ţărilor-gazdă, la creşterea economică atât prin îmbunătăţirea calităţii lor, cât şi
prin alţi factori, cum ar fi: transferul de tehnologii avansate, dezvoltarea şi perfecţionarea
resurselor umane, implementarea noilor forme manageriale şi organizatorice, extinderea
pieţelor de schimb şi internaţionalizarea producţiei. Ţările receptoare de investiţii străine
directe, prin intermediul corporaţiilor transnaţionale, sunt incluse în reţeaua mondială de
schimburi şi de comercializare a producţiei.

Investiţiile reprezintă variabila macroeconomic care odată fiind realizate

prolonghează ritmurile de creştere economică. Actualmente situaţia economică a ţării, ce se
caracterizează şi printr-un deficit de resursE investiţionale orientat spre scopuri productive şi
modernizări economice, importanţa investiţiilor, nu a celor speculative, ci a celor de lungă
durată, pentru România este de o necesitate economico-vitală.

Luînd în consideraţie „întîrzierile” implimentării tehnologiilor avansate în economia

ţării, România necesită capital antreprenorial străin, prin intermediul căruia ar fi promovate
tehnologii şi metode contemporane de gestiune, ceea ce la rîndul său ar facilita dezvoltarea

1
investiţiilor naţionale. Soluţia problemei în cauză reprezintă identificarea şi relevarea
factorilor determinanţi de atragere a investiţiilor.

Cele expuse confirmă actualitatea temei şi importanţa cercetărilor în domeniul

distingerii a acestor factori determinanţi de atragere a investiţiilor în economia naţională.

Investiţiile, reprezintă fermentul de bază în dezvoltarea unei economii sustenabile.

Economiile statelor diferă în dependenţă de gradul său de dezvoltare, astfel determinînd
afluxul de capital antreprenorial. Factorii care determină direcţionarea şi amplasarea
investiţiilor în economia ţării de asemenea variază, însă în multitudinea factorială este
importantă identificarea ponderii fiecărui factor în parte. Astfel, în cadrul investigaţiilor
realizate a fost ajustată „ecuaţia de gravitaţie investiţională” la condiţiile economice
aleRomâniei. În ecuaţie au fost consolidaţi factorii cercetaţi, ceea ce a permis reliefarea
factorilor cu influenţă considerabilă asupra atragerii investiţiilor în economia naţională.

Aspectele care influenţează decizia de plasare a capitalurilor antreprenoriale în

ramurile economiei naţionale au fost cercetate în diverse ipostaze în multe centre
internaţionale şi naţionale de cercetări economice şi financiare, cum sunt Direcţiile de
cercetare ale Băncii Mondiale; Fondului Monetar Internaţional; Organizaţiei pentru
Cooperare Economică şi Dezvoltare; Central for Social and Economic Research; Institutul
naţional de Cercetări Economice al Academiei Române, etc.

Scopul lucrării constă în relevarea factorilor determinanţi ai atragerii investiţiilor în

economia naţională, adaptarea „ecuaţiei gravitaţionale” la corelarea factorilor prioritari de
atragere a investiţiilor şi elaborarea mecanismului de promovare a proiectelor de investiţii în
condiţiile economiei României.

Scopul lucrării impune următoarele sarcini:

• studierea şi precizarea conceptuală a atractivităţii investiţionale şi determinarea gradului de

influenţă a acesteea asupra deciziei investitorului;

• abordarea aspectelor specifice ale investiţiilor în condiţiile tendinţelor economice

contemporane;

2
• analiza importanţei fluxurilor de capital străin prin distingerea oportunităţilor şi a
dezavantajelor pentru dezvoltarea economică a ţării;

• cercetarea fluxurilor de remitenţe analizate sub aspectul unei surse investiţionale

potenţiale;

• identificarea factorilor constitutivi ai atractivităţii investiţionale şi determinarea tendinţelor

prioritare de modificare a acestora în condiţiile contemporane;

CAPITOLUL I

CLIMATUL INVESTIŢIONAL ŞI STRATEGIILE DE

ATRAGERE A INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE ÎN ROMÂNIA
ÎN CONTEXTUL DETERMINAT DE INTEGRAREA ÎN UNIUNEA
EUROPEANĂ

În literatura de specialitate şi în publicistica economică nu există o linie de

demarcare clară între conceptul de climat de afaceri (de antreprenoriat) şi cel de climat de
investiţii (investiţional). În majoritatea cazurilor ele sunt utilizate ca sinonime deşi, aparent,
climatul de investiţii ar trebui să se raporteze la climatul de afaceri ca parte la întreg. Dar
deoarece investiţia reprezintă esenţa oricărei afaceri, iar scopul final al unui proiect de
investiţie ca şi al oricărei afaceri este obţinerea profitului, autorii acestui studiu înclină spre
utilizarea cu sens identic al celor două concepte. De asemenea, sunt utilizate şi sintagmele
de mediu de afaceri şi mediu investiţional cu sensuri identice celor de mai sus.

Precizând aceste aspecte, menţionăm că în cadrul acestei cercetări, prin climat de

investiţii vom înţelege condiţiile generale, atât cele prezente (favorabile şi nefavorabile), cât
şi cele viitoare (riscuri sau oportunităţi), care încurajează sau descurajează alocarea
investiţiilor private în afaceri. Condiţiile date se formează sub incidenţa unor factori reali

3
sau de prospectivă de origine economică, politică, instituţională, de infrastructură,
legislativă, culturală etc.

1.1. Cadrul legal al investiţiilor străine directe în România

Conform legislatiei privind investitiile straine in Romania (Ordonanta de urgenta

92/1997 cu modificarile ulterioare), persoanele fizice si juridice pot investi in Romania intr-
o mare varietate de forme legale. Legislatia defineste principalele tipuri de investitii,
stabilind cadrul juridic general aplicabil investitorilor romani si straini si investitiilor directe
efectuate in Romania.

Principiile investitiilor straine in Romania, stabilite prin Ordonanta de urgenta

92/1997 cu modificarile ulterioare, sunt :

1. Libertatea formelor juridice si modalitatilor de efectuare a investitiilor

Prin acest principiu se garanteaza investitorilor libera alegere a formelor juridice de

efectuare a investitiilor, cu respectarea prevederilor legale, dar si a tipurilor de aport la
capitalul societatilor comerciale (in numerar sau in natura).

2. Liberul acces la toate sectoarele economiei romanesti

Investitorii pot alege in mod liber tipul de activitate pe care o vor indeplini in
Romania, prin luarea in considerare a reglementarilor care stabilesc regimul de obtinere a
autorizatiilor si a monopolului de stat valabil pentru anumite activitati.

3. Tratament egal pentru investitorii romani si straini, rezidenti si nerezidenti

Persoanele fizice si juridice care investesc in Romania beneficiaza de tratament egal,

fara deosebire de nationalitate, sediu de activitate sau domiciliu.

Persoanele nerezidente care investesc in Romania beneficiaza de dreptul de a

transfera in strainatate veniturile obtinute, fara nici un fel de restrictii, dupa plata taxelor si
impozitelor prevazute de lege, potrivit reglementarilor privind regimul valutar.

4. Protectia investitiilor impotriva nationalizarii, exproprierii sau a altor masuri cu

efect echivalent

4
 Investitiile efectuate in Romania nu pot fi nationalizate, expropriate sau supuse unor
masuri cu efect echivalent, exceptand cazurile in care o astfel de masura intruneste,
cumulativ, urmatoarele conditii:

- sunt necesare pentru cauza de utilitate publica;

- sunt nediscriminatorii;

- se efectueaza in conformitate cu prevederile exprese ale legii;

- se fac cu plata unei despagubiri prealabile, adecvate si efective.

5. Garantarea drepturilor si facilitatilor

In vederea incurajarii investitiilor, sunt prevazute o serie de facilitati fiscale si

vamale, in concordanta cu practica si legislatia europeana.

Legea romana prevede doua tipuri de investitii in Romania: investitii directe si

investitii de portofoliu.

1. Investitii directe - acestea sunt:

- participarea la constituirea sau extinderea unei societati, in oricare dintre formele legale
prevazute de lege;

- dobandirea de actiuni sau de parti sociale ale unei societati comerciale, cu exceptia
investitiilor de portofoliu;

- infiintarea sau extinderea in Romania a unei sucursale de catre o societate comerciala

straina.

2. Investitiile de portofoliu - sunt acele investitii efectuate prin dobandirea de valori

mobiliare pe pietele de capital organizate si reglementate, care nu permit participarea
nemijlocita la administrarea unei societati comerciale.

5
 Potrivit reglementarilor legale, poate fi investitor o persoana fizica sau juridica,
rezidenta sau nerezidenta, cu domiciliul sau sediul permanent in Romania sau in strainatate,
care investeste in Romania in oricare dintre modalitatile prevazute de lege.

Inregistrarea unei investitii se face conform procedurii de drept comun aplicabila

infiintarii si inregistrarii unei persoane juridice romane, nefiind necesar autorizarea
administrativa prealabila.

Astfel, investitorul trebuie sa completeze un formular disponibil la Registrul

Comertului, anexand la acesta urmatoarele documente:

- contractul de societate sau actul constitutiv;

- dovada bancara de varsare a capitalului social al societatii;

- raport de evaluare pentru aportul in natura la capitalul social al societatii;

- pasaportul si cazierul investitorului persoana fizica;

- decizia Adunarii Generale pentru investitorul persoana juridica;

- dovada bancara de bonitate a investitorului;

- pasaportul si cazierul persoanei (persoanelor) desemnate sa reprezinte societatea;

- dovada sediului social pe teritoriul Romaniei.

1.2 Analiza SWOT privind investiţiile străine directe în România

Analiza SWOT pune în evidenţă problemele strategice cheie identificate în analizele

socioeconomice, precum şi modul în care acestea se condiţionează reciproc. În sinteză
analiza SWOT ar putea fi formulată astfel:

• România beneficiază de un număr restrâns de oportunităţi, pentru valorificarea

cărora dispune de puncte tari importante, dar se şi confruntă cu un set de obstacole
reprezentate de punctele slabe.

6
• Se constată deficienţe profunde de ordin social şi tehnic, care se manifestă cel mai
acut în mediul rural şi în centrele urbane mici.

Economia românească se caracterizează printr-un important deficit de cerere, care

are dreptrezultat un nivel ridicat al şomajului şi al sub-ocupării, precum şi o activitate redusă
în diferitele sectoare economice. Consecinţele pe plan social includ fenomenele de migraţie /
emigrare, sărăcia manifestată atât în mediul urban cât şi în cel rural, precum şi în rândul
persoanelor vârstnice, probleme de sănătate a populaţiei şi stresul social.

Deşi mare parte din sectorul industrial de stat a fost privatizat, procesul de
restructurare a economiei româneşti nu a fost finalizat. Este necesară continuarea procesului
de restructurare a întreprinderilor rămase în proprietatea statului, în vederea îndeplinirii cu
succes a criteriului de economie de piaţă funcţională, impus de aderarea la Uniunea
Europeană.

Investiţiile străine directe constituie o sursă esenţială pentru creşterea şi

modernizarea economiei româneşti. Investitorii străini creează locuri de muncă, care
contribuie la scăderea şomajului generat de procesul de restructurare a economiei, dar în
acelaşi timp ei oferă o piaţă pentru bunurile şi serviciile furnizate de IMM-urile româneşti.
Aplicarea sistemelor contabile şi a standardelor de management al calităţii ar atrage
investitorii străini şi ar contribui la creşterea competitivităţii IMM-urilor româneşti.

Până în prezent, ISD au fost concentrate în Bucureşti şi Timişoara şi în zonele

învecinate lor, ceea ce reflectă gradul de dotare al acestor zone, constând în locaţii adecvate,
accesibilitate, o forţă de muncă diversificată şi calificată. Atragerea de noi fluxuri de ISD
presupune întărirea acestor premise şi multiplicarea lor în alte zone ale ţării. Este posibil ca
pe termen mediu să se realizeze condiţiile favorabile atragerii ISD şi în alte zone ale ţării.

ISD prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje, fiind supuse anumitor riscuri şi
incertitudini.

Deşi România ar avea de câştigat în urma unui viitor aflux de capital din exterior, o
asemenea tendinţă se poate inversa foarte rapid din motive aflate în afara controlului
României, cum ar fi rata de creştere a economiei mondiale sau avantajele comparative

7
variabile. Acest lucru vizează în primul rând preponderenţa, în economia românească, a unor
sectoare industriale cu valoare adăugată mică, sectoare care probabil vor fi concurate de
China şi Asia de Sud Est. Este necesară aşadar stabilirea unui set echilibrat de priorităţi de
dezvoltare.

În perioada de tranziţie, în România s-au dezvoltat diferite concepte legate de politica

investiţională. Ele au privit crearea unui mediu economic propice infuziei de capital străin,
pentru dezvoltare regională şi rurală viitoare, care să poată asigura o temeinică stabilitate
macroeconomică, atât în perioada de pre-aderare cât şi în cea de post-aderare în structurile
Uniunii Europene. Din nefericire, factorii de decizie interni ne-au dovedit o totală lipsă de
consecvenţă, fermitate, cu efecte negative asupra paşilor decizionali viitori.

8
9
 ANALIZA SWOT GLOBALĂ

Puncte tari
Aspect Strategic Fundamentarea aspectului strategic Implicaţii pentru Strategie / Factori de
prioritizare
Competitivitatea pe plan internaţional a • Exporturile au o contribuţie semnificativă • Actuala industrie prelucrătoare
sectoarelor primar şi industrial la realizarea PIB şi au înregistrat o reprezintă un potenţial de creştere
creştere importantă în ultimii ani (de la economică
8,5 mld USD în 2005 la 13,9 mld USD în • Dezvoltarea susţinită a exporturilor va
2008) depinde de creşterea valorii adăugate.
• Ponderea principalelor sectoare de
export în anul 2008:
35% textile, confecţii, pielărie şi
încălţăminte
20% construcţia de maşini
13% construcţii metalice şi produse din
metal
10% industria lemnului

Tradiţie în domeniul cerecetării şi dezvoltării •
O reţea de 609 centre de C&D (din care • Potenţial pentru dezvoltarea sectorului
34 institute naţionale şi 227 instituţii C&D, orientat spre creşterea
publice de cercetare) acoperind mai competitivităţii industriei româneşti.
multe domenii. Peste 26300 cercetători • Necesitatea dezvoltării/îmbunătăţirii
activează în prezent, 60% dintre ei legăturilor dintre domeniile strategice
lucrând în domeniul tehnic şi al ingineriei ale C&D şi setoarele conexe acestora

10
Dezvoltarea rapidă a sectorului TIC • Aprox. 5 000 firme activând în domeniu, • Capacitatea deosebită a sectorului privat
(Tehnologii informaţionale şi Comunicaţii= cu o rată de creştere anuală de 20% de a sprijini dezvoltarea domeniului IT
• România este prima ţară din Europa în
privinţa numărului specialiştilor atestaţi
în 30 din cele mai importante domenii
din IT
• În perioada 2001-2002 valoarea piaţei IT
a crescut cu 100%
Disponibilitatea rezervelor energetice • 35 milioane tone lignit disponibile în • Reducerea dependenţei de importuri de
exploatări de suprafaţă energie
• Petrol • Avantaj competitiv în amplasarea
• Gaz industriilor energo-intensive
Patrimoniu natural diversificat, cu potenţial • Două treimi din lanţul Munţlor Carpaţi se
turistic află pe teritoriul României iar suprafaţa
zonei montane reprezintă 33% din
teritoriul naţional. Zonele montane
dispun de resurse diversificate pentru
practicarea diferitelor forme de turism
(resurse balneare, care reprezinta 1-/3
din resursele europene de apă minerală,
cinegetice, forestiere, peisagistice)
• Zona de coastă se întinde pe o
suprafaţă de 244 km. Şi oferă condiţii
favorabile turismului de litoral
• Peste 1 200 000 ha protejate ca parcuri
ecologice şi rezervaţii naturale, din care
44% formează Rezervaţia Biosferei din

11

Reţea densă de şcoli şi universităţi
Nivel ridicat al participării femeilor pe piaţa
muncii
Nivel educaţional mediu ridicat
Potenţial ridicat pentru producţia agricolă
Delta Dunării
• Izvoare termale numeroase în vestul
ţării, cunoscute internaţional, au o mare
valoare terapeutică şi prezintă un interes
special pentru turiştii externi de vîrsta a
treia
• 14198 unităţi şcolare şi 126 instituţii de • Existenţa unor condiţii de bază pentru a
învăţământ superior investi în resursele umane
• Ponderea femeilor în populaţia activă - • Nu sunt necesare acţiuni semnificative
55.7% pentru a permite femeilor accesul pe
• Nivel ridicat de educaţie al femeilor- din piaţa muncii
582 221 absolvenţi de învăţământ • Rămân de rezolvat probleme importante
superior, 316 443 (54,3%) sunt femei privind situaţia femeilor pe piaţa muncii:
- inegalitatea veniturilor.
- slaba reprezentare în poziţii ierarhice
importante.
- segregare sectorială
• 12,9 % din populaţia activă sunt • Forţă de muncă flexibilă, care poate fi
absolvenţi de învăţământ superior, 45,6 folosită atât de investitorii străini, cât şi
% sunt absolvenţi de şcoli tehnice şi de întreprinderile autohtone.
31,3% au absolvit doar şcoala primară
sau gimnaziul sau nu au studii.
• Disparităţi mici între regiuni în ceea ce
priveşte nivelul educaţional al populaţiei
• Aprox 15 000 ha de terenuri agricole
fertile, din care 25% cu potenţial
productiv ridicat
12
 • Capacitate importantă de dezvoltare a
agriculturii organice
Potenţial ridicat pentru producţia de lemn • 6367 mii ha de păduri exploatabile
Definitivarea privatizării terenurilor agricole • 14 310 mii ha de teren în proprietate
privată
Structură spaţială densă • În România există 265 centre urbane cu
o populaţie de 12 243 748 loc., adică un
centru urban la 1,1 mii km2
Puncte slabe
Aspect Strategic Fundamentarea aspectului strategic
Nivel scăzut al cererii consumatorilor • Procent ridicat al populaţiei cu venituri •
de subzistenţă.
• Nivel scăzut al venitului garantat.
Piaţa serviciilor financiare în scădere • Acces limitat la creditele bancare, mai •
ales în afara Bucureştiului
• Cost foarte ridicat al creditului bancar,
care reflectă rata inflaţiei şi riscul ridicat
• Schemele existente de garantare
creditelor neutilizate în întregime.
Ofertă limitată privind infrastructura • Parcurile industriale deţin o suprafaţă de •
industrială (clădiri, instalaţii) de calitate numai 200-300 ha
• O mare parte a PI sunt prost amplasate
13
• Piaţa funciară dezvoltată
• De rezolvat probleme minore
(înregistrarea terenurilor)
• Condiţii pentru crearea unor pieţe
regionale şi locale şi pentru a investi într-
o strategie de dezvoltare regională
Implicaţii pentru Strategie / Factori de
prioritizare
Potenţial limitat de dezvoltare pe termen
mediu al sectorului serviciilor bazat pe
cererea consumatorilor
Dificultăţi majore în dezvoltarea
sectorului IMM
a
Dificultăţi în dezvoltarea întreprinderilor
autohtone şi atragerea ISD
 şinu corespund cererii investitorilor

Cultură antreprenorială limitată şi bază • Număr scăzut de IMM-uri2 la 1000 • Dezvoltarea IMM, mai puţin cele din
antreprenorială slab dezvoltată locuitori (13,6) comparativ cu Statele comerţ, este necorespunzătoare şi
Membre dar şi cu ţările în curs de necesită un pachet de măsuri
aderare cuprinzătoare
• Pondere ridicată a IMM active în comerţ • Concentrarea IMM în sectorul micului
(63%), în comparaţie cu celelalte comerţ va fi periclitată de dezvoltarea
sectoare concurenţei marilor magazine, ca urmare
(primar, industrie prelucrătoare, servicii a liberalizării pieţelor, mai ales în zonele
cu valoare adăugată mare) urbane
• Factori ce limitează dezvoltarea IMM-
urilor:
- nivel scăzut ale cererii consumatorilor.
- accesul la finanţare.
- accesul la contractele cu sectorul
public.
-inexistenţa spaţiilor corespunzătoare
(sedii, spaţii de producţie) precum şi a
dotărilor şi utilităţilor adecvate.
- slabă legătură cu furnizorii de
tehnologii.

Nivel scăzut al competitivităţii • Cel puţin 20% din aceste întreprinderi ce • Reducerea inevitabilă a capacităţilor,
întreprinderilor de stat înregistrează pierderi au intrat în componentă a tranziţiei spre economia

14

Domeniul C&D nu este conectat cu sectorul •
productiv
Slabă dezvoltare a infrastructurii interne de
transport
Sisteme slab dezvoltate de alimentare cu
apă şi canalizare
procedură de lichidare voluntară / de piaţă.
reorganizare judiciară / faliment.
• Scăderea ponderii în exporturi de la
41,3% în 12004 la 15,6% în 2008
Finanţarea limitată a domeniului (0,4% •
din PIB)
• Dependenţă puternică de finanţarea din
fonduri publice
• România are în prezent numai 300 km
de autostradă.
• Reţea slab dezvoltată de drumuri
regionale şi rurale şi / sau în stare
necorespunzătoare
• Reţea extinsă de cale ferată (11 002 km
din care 2 965 km electrificaţi)
• Toate aeroporturile regionale necesită
reabilitări.
• Există o reţea navigabilă importantă (1
428 km disponibili pentru trasportul de
mare tonaj) dar porturile şi instalaţiile
portuare sunt slab dezvoltate
• Sursele de apă existente insuficiente
(apele de suprafaţă exploatate în
proporţie de 76%)
• Apele subterane sunt adesea prea
poluate pentru a fi utilizate pentru
15
• Nevoie stringentă de a crea alternative
în ocuparea forţei de muncă
Necesitatea reorientării C&D către
nevoile pieţei, în vederea creşterii
economice
• Deficienţele majore din infrastructura de
trasport limitează dezvoltarea zonelor
din afara marilor oraşe şi a centrelor
situate de-a lungul principalelor
coridoare de transport
• Subdezvoltarea reţelei transporturilor
împiedică dezvoltarea unei pieţe interne
eficiente.
• Angajamentul de a atinge standardele
UE impune ca managementul apelor să
devină o prioritate pe termen scurt, atât
la nivel central cât şi local

Sisteme subdezvoltate de management al
deşeurilor
consumul populaţiei
• În 2008 au fost tratate corespunzător
numai 25% din apele uzate
• Reţele necorespunzătoare de apă
potabilă şi canalizare, atât cantitativ cât
şi calitativ
• Nu există o tehnologie de tratare a • Angajamentul de a atinge standardele
deşeurilor urbane UE impune ca managementul deşeurilor
• Nu se colectează deşeul menajer din să devină o prioritate pe termen scurt,
zonele rurale atât la nivel central cât şi local

• 60% din gropile de gunoi sunt utilizate

Probleme privind şomajul structural
atât pentru deşeurile urbane cât şi
pentru cele industriale
• Peste 10 000 ha utilizate ca gropi de
gunoi sunt considerate ca zone
contaminate pe termen lung
• Rată ridicată a şomajului printre tineri • Necesitatea unor politici active privind
• 30% din şomeri sunt tineri piaţa muncii

• Aproape jumătate din şomeri sunt

Diferenţe dintre oferta educaţională şi
cerinţele de pe piaţa muncii:
Nivel general scăzut al fondurilor publice
pentru învăţământ şi cercetare
şomeri pe termen lung
• Peste 60% dintre şomeri au studii
superioare şi / sau sunt absolvenţi ai
învăţământului profesional
• Degradarea infrastructurii fizice de
învăţământ (în zonele rurale 17% din
şcolile primare nu au alimentare cu apă)
• Necesitate urgentă de a redresa sistemul
învăţământului profesional
• Îmbunătăţire permanentă a programei
de învăţământ
• Investiţiile în infrastructură, ca o condiţie
obligatorie a oricărei politici în domeniul
învăţământului

16
Nivel foarte scăzut al participării adulţilor la
învăţământul continuu
Insuficienta integrare a romilor în piaţa
oficială a forţei de muncă
Supra populare în agricultură
Constrângeri derivând din configuraţia •
proprietăţii asupra terenurilor
• 1,1% faţă de media UE-15 de 8,4%, în
anul 2008
• 23 362 şomeri (7,1% din total şomeri)
sunt romi
• 40% din forţa de muncă lucrează în •
agricultură, cu o pondere de 12% din PIB
Majoritatea terenurilor agricole sunt •
proprietate privată dar mărimea medie a
unei ferme este de 2,3 ha
• Fărâmiţarea proprietăţii agricole
• Necesitatea unor stimulente pentru a
învinge rezistenţa la învăţământul
continuu
• Risc pe termen lung în privinţa
competitivităţii
• Necesitatea unor politici active specifice
privind forţa de muncă
• Slăbiciunea sistemului şcolar în
soluţionarea inegalităţilor sociale şi a
oferirii de şanse egale – în special pentru
populaţia rurală şi pentru romi
Diversificarea activităţilor din zonele
rurale
Creşterea productivităţii agricole se va
realiza prin consolidarea proprietăţii
agricole.

Slabă dezvoltare a pieţelor agricole • Existenţa unei singure pieţe agricole en- • Sprijinirea dezvoltării infrastructurii şi a
gros în întreaga ţară marketingului
Lipsa specialiştilor în agricultură • 33% din fermieri au peste 50 ani • Productivitate scăzută a muncii

• 40-50% dintre proprietarii de teren • Lipsa investiţiilor şi a inovaţiilor

locuiesc în zone urbane tehnologice
• Capacitatea de procesare a gaterelor
Pondere ridicat[ a de stat ]n private se ridică la 5-6% din total
agricultur[ sectorului

17
Migraţia internă
Mari disparităţi, care se accentuează, între
regiuni
Interacţiune slabă în interiorul regiunilor
• În ultimii zece ani, odată cu posibilitatea • Regiunile din afara Bucureştiului au
intrării neîngrădite în oraşe, a crescut pierdut populaţie tânără şi calificată.
migraţia din oraşele mici şi mijlocii spre Aceasta reprezintă un factor care pe
marile oraşe şi îndseosebi spre capitala termen lung poate afecta dezvoltarea
ţării, dar şi către zonele rurale. Aceast echilibrată.
fenomen a fost detreminat de închiderea
întreprinderilor din oraşele mici
monoindustriale.
• Nivelul şomajului şi dependenţa de • Pe termen scurt, forţele pieţei tind să
agricultură ca sursă de venit diferă în accentueze dezechilibrele regionale,
cadrul regiunilor.În privinţa şomajului ceea ce impune necesitatea intervenţiei
nivelul este între 4,7% şi 10,6% iar publice/ statului
populaţia ce trăieşte pe seama
agriculturii este între 10,8% şi 58,4%
• În 2005, venitul Regiunii Bucureşti-Ilfov a
fost de 1,73 ori mai mare decât cel al
Regiunii Nord-Est, iar în 2008 diferenţa
era triplă.
• Rată scăzută a frecvenţei scolare în
învăţământul liceal şi superior, un număr
mare la abandonul şcolar, din care 0,6%
este în mediul rural.
• Infrastructura de transport este astfel • Necesitatea investiţiilor în infrastructura
concepută încât să facă legătura între locală de transport pentru crearea unei
marile oraşele ţării şi capitală. Reţeaua pieţe integrate a muncii.
de transport dintre oraşele mici şi
mijlocii nu este bine dezvoltată.
18
Lipsa utilităţilor publice de bază
Acces insuficient la servicii de asistenţă
tehnică şi o slabă calitate a acestora
Cadru inadecvat al relaţiilor de certificare a
competenţelor şi calificărilor de către
traineri, în cadrul sistemului de formare
profesională
Sistem informaţional privind starea mediului •
insuficient dezvoltat
• 75,2% din satele României nu dispun de • Investiţii necesare pentru crearea
utilităţi publice de bază, cum ar fi condiţiilor preliminare pentru atragerea
resurse de apă, reţele de canalizare, investiţiilor. A se dezvolta.
sisteme de management al deşeurilor
• Cei care sunt exclusi social sunt
împiedicaţi să intre în rândul populaţiei
active, pe motive de sănătate.
• Zonele rurale sunt o sursă de persoane
excluse pe plan social
• Cu toate că există Legea 375/2002 • Introducerea standardelor UE privind
pentru aprobarea O.G. 129/2000 privind creditele transferabile în cadrul
formarea profesională, există o serie de sistemelor de învăţământ superior
probleme în discuţie privind acreditarea
la nivel naţional a diplomelor
internaţionale obţinute în formarea
profesională, corelarea între diplomele
de absolvire a unor cursuri de formare şi
diplomele emise de sistemele naţionale
de educaţie şi diplomele de absolvire
paţiale.
Există puţine informaţii asupra • Dificultate ]n ierarhizarea activităţilor
ameninţărilor din domeniul mediului
19

Aspect strategic
Dezvoltarea sectorului IMM-urilor
Investiţii directe străine
Oportunităţi
Fundamentarea aspectului strategic
În intervalul 2005-2008, ISD au avut o
valoare de peste 1mld USD anual, cu toate
că economia globală este în stagnare. În
20
Implicaţii pentru Strategie/Fractori de
prioritizare
• Potenţialul de creştere a IMM-urilor este
legat de oportunităţile sectoriale
specifice (evidenţiate mai devreme) şi de
creşterea cererii locale de bunuri şi
servicii.
• Există piedici semnificative în
dezvoltarea IMM-urilor (fonduri
disponibile, proprietăţi, putere de
cumpărare scăzută a consumatorilor),
dar cu toate acestea sectorul prezintă o
importanţă deosebită pentru crearea de
locuri de muncă pentru populaţia
disponibilizată şi pentru reducerea
dependenţei de industriile mari
• Posibilitatea de a stimula dezvoltarea
prin achiziţii publice, activităţi strategice
creatoare de oportunităţi pe piaţă (ex. în
turism), ajutor acordat IMM-urilor pentru
a valorifica oportunităţile.
• Este posibil ca ISD sa rămână un
important potenţial de creştere pe
 2005 au atins nivelul maxim, de atunci fiind
în scădere.
• Un procent de 46,4% din total ISD s-au
concentrat doar în municipiul Bucureşti.
Cinci dintre cele mai dezvoltate judeţe
au beneficiat de 25,2%, iar fiecare în
parte dintre celelalte 36 de judeţe au
atras mai puţin de 2,5% din totalul ISD.
Turism • Veniturile în valută forte din sectorul
de turism sunt in creştere (în 2008
veniturile în valută forte au fost de 2,4
ori mai mari decât în 2005)
• Contribuţia turismului la formarea PIB •
este de numai 2,6%,
• Numărul turiştilor români s-a
înjumătăţit faţă de 1991, şi se află în
continuă scădere.
• Numărul turiştilor străini a rămas
aproximativ acelaşi, doar în 2007/2008
21
termen mediu pentru România.
• Reprezintă piaţă pentru ofertanţii locali
de bunuri şi servicii.
• Implicarea IMM-urilor în atragerea de ISD
reprezintă un avantaj în creşterea
competitivităţii lor şi în cererea de sprijin
pentru cercetare&dezvoltare
• Atragerea şi menţinerea ISD va necesita
investiţii în infrastructura de transport,
infrastructura de afaceri şi calificare.
• Există posibilitatea ca distribuţia pieţelor
şi constrângerile infrastructurale să
influenţeze concentrarea ISD, pe termen
mediu, în jurul marilor oraşe şi nodurilor
de comunicaţii
• Turismul reprezintă un potenţial de
creştere economică, dar există o
concurenţă puternică din partea
competitorilor regionali.
Cel mai ridicat potenţial de creştere îl
reprezintă sectorul de masă, dar în
prezent turismul specializat are un trend
ascendent.
• Calitatea scăzută a facilităţilor, creşterea
poluării şi o ineficienţă în managementul
mediului reprezintă obstacole în
 s-a înregistrat o creştere modestă. creşterea turismului de masă (da nu şi
• Numărul turiştilor străini este cel mai pentru turismul specializat).
ridicat în Bucureşti (turism de afaceri),
Litoralul Mării Negre, zona Munţilor
Carpaţi şi staţiunile balneare fiind
singurele care îşi valorifică potenţialul
într-o măsură mică.
Societatea informaţională • Există peste 70 000 de terminale • Potenţial pentru a ajunge la nivelul
(hosts) operaţionale competitorilor
• Răspândirea tehnologiei • Strategii sectoriale verticale de
informaţionale (18 linii de telefonie dezvoltare
mobilă per locuitor, 9% din populaţie are • Potenţial pentru asigurarea dezvoltării în
acces la internet) afara centrelor urbane, contribuind astfel
• Serviciu electronic de întâlnire a la o creştere economică echilibrată
cererii cu oferta de muncă, realizat de • Potenţial pentru susţinerea
Agenţia Naţională pentru Locuri de implementării măsurilor privind
Muncă, accesibil gratuit pe Internet dezvoltarea resurselor umane
(www.semm.ro) (învăţământ flexibil şi la distanţă, etc.)
• Potenţial pentru susţinerea măsurilor de
angajare (îmbunătăţirea transmiterii
informaţiilor privind oportunităţile de
angajare, etc.)

Privatizarea/Liberalizarea/transparenţa • Documentele Ministerului IMM-urilor • Piaţă importantă pentru IMM-uri.

licitaţiilor publice evidenţiază îmbunătăţirea posibilităţilor • Posibilitatea de a folosi achiziţiile publice
IMM-urilor de a participa la licitaţii ca instrument pentru îmbunătăţirea
competitivităţii IMM din România, printr-

22

Industria alimentară • Se prevede ca o creştere a venitului
intern să mărească piaţa alimentelor.
• Există o cerere în creştere pentru
produse agricole organice
Sectorul construcţiilor • Proiectele propuse pentru investiţii în
transport vor genera o creştere a
materialelor de costrucţii şi serviciilor.
Sectorul privind mediul • Conformarea la standardele europene
privind mediul şi investiţiile vor genera o •
expansiune semnificativă a pieţei pentru
produse şi servicii ecologice
(environmental goods and services)
23
o strategie de dezvoltare a ofertei
• Posibilitatea de a conferi valoare
adăugată produselor agricole Româneşti.
• Implicaţii privind calificare profesională
• Implicaţii privind legătura
cercetării&dezvoltării cu IMM-urile
• Implicaţii privind sprijinirea investiţiilor
pentru dezvoltarea IMM
• Implicaţii privind calificare profesională
• Implicaţii privind calificare profesională
Implicaţii privind legătura
cercetării&dezvoltării cu IMM-urile
• Implicaţii privind sprijinirea investiţiilor
pentru dezvoltarea IMM
 1.3 Evaluarea mediului de afaceri şi a climatului investiţional al
României

Datele folosite au fost furnizate de instituţiile naţionale abilitate să colecteze,

centralizeze şi prelucreze aceste categorii de informaţii, precum Oficiul Naţional al
Registrului Comerţului (ONRC), Institutul Naţional de Statistică (INS), Banca Natională a
României (BNR), instituţiile internaţionale specializate pe acest domeniu cum este
Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD), dar şi alte organizaţii,
asociaţii sau firme specializate. Între datele oferite de aceste instituţii apar şi deosebiri
rezultate fie din modalitatea de colectare a datelor fie din metodologia de calcul a
indicatorilor, însă acestea nu sunt întotdeauna mari, de natură să distorsioneze radical
analiza efectuată. Tendinţa generală şi caracteristicile esenţiale se păstrează şi sunt
evidenţiate indiferent de sursa folosită.

Un foarte bun impact asupra mediului de afaceri intern, asupra dezvoltării rurale şi
regionale, au avut-o programele internaţionale şi proiectele la care România este parte, sub
autoritatea instituţiilor financiare internaţionale sau a organismelor Uniunii Europene. În
ciuda tuturor dificultăţilor întâmpinate în trecut, unele programe şi proiecte sunt deja
încheiate sau se află în stadiile finale de implementare. Proiectele transnaţionale între
România şi alte ţări, chiar acele proiecte transfrontaliere mici între diferitele ţări vecine, au
un bun impact asupra economiei şi ramurilor sale. În această ecuaţie, sectorul agroalimentar
şi conceptual de dezvoltare rurală au un rol important. Multe proiecte internaţionale au
aplicabilitate directă în acest domeniu sau în domenii apropiate, cum ar fi mediul şi
ecologia. Pe lângă fondurile internaţionale, un pilon important al dezvoltării pare a fi format
şi de investitorii străini care activează în România, prin efectele economice generate de
activităţile desfăşurate.

Activitatea investiţională ocupă o poziţie centrală în viaţa economică, fiind un factor

de stimulare şi un instrument al creşterii economice, prin influenţarea simultană a cererii şi
ofertei de bunuri şi servicii. La nivel social, investiţiile au rol de reglare/compensare a forţei
de muncă, dar şi influenţe asupra îmbunătăţirii calităţii vieţii. Implementarea unor programe
sau proiecte de investiţii antrenează modificări pe piaţa muncii, creând o nevoie

24
suplimentară de forţă de muncă în sectoarele care pregătesc şi realizează acţiuni
investiţionale ca cercetare – proiectare sau construcţii, care exploatează noile capacităţi de
producţie. Investiţiile pot fi privite şi ca un liant între generaţii, prin crearea de noi locuri de
muncă pentru generaţia tânără, dar şi prin capitalul fix pe care aceasta îl primeşte de la
generaţiile anterioare. Investiţiile în general, investiţiile efectuate în sectorul agroalimentar
şi în mediul rural în mod special, capătă o importanţă deosebită deoarece acestea au legătură
directă cu mediul natural şi cu populaţia cea mai expusă la modificările climatice, ecologice
şi economice, adică populaţia rurală.

Acestea sunt doar o parte din argumentele care sprijină ideea că investiţiile străine
directe în sectorul agroalimentar românesc şi programele internaţionale sunt necesare pentru
redresarea acestui sector de activitate, pentru îmbunătăţirea stării regiunilor şi eliminarea
disparităţilor între acestea, pentru cearea unui climat de afaceri prielnic desfăşurării unor
activităţi eficiente.

Analiza sectorului agroalimentar românesc, împreună cu analiza politicilor

investiţionale şi a evoluţiei fluxurilor de capital străin în economie, pe surse şi destinaţii, va
întări cele menţionate mai sus şi va evidenţia neajunsurile prezente şi nevoia de accelerare a
procesului investiţional.

La nivel mondial, fluxurile de investiţii străine directe (ISD) au suferit importante

modificări în ultimii ani. Astfel, din anumite puncte de vedere, sunt două momente
importante care au influenţat fluxurile internaţionale de ISD (luăm în considerare influenţele
pe piaţa europeană). Unul a fost apariţia unei noi pieţe pe harta mondială în anul 1990, în
Europa Centrală şi de Est (ECE), iar al doilea este legat de evenimentele care a avut loc în
SUA, în septembrie 2001. 1

Analiza globală a activităţii investiţionale ne arată că la sfârşitul anului 2001

distribuţia ISD a fost aproape similară cu cea din urma cu 15 ani, iar canalele pe care s-au
direcţionat fluxurilor de ISD în lume nu au fost foarte diferite de anii `80. Principala
diferenţă a constat în volumul de investiţii cu care s-a operat anual. Explicaţia constă în
faptul că între anii 1990-2001 a apărut un surplus de resurse care a fost folosit imediat de

1
Stoian Marian, Gestiunea investitiilor publice, Biblioteca virtuala, ASE, 2002

25
investitori datorită boom-ului economic, globalizării şi condiţiilor favorabile de pe piaţa
internaţională. Anul 2001 a redus activitatea investiţională. Cu toate acestea, investitorii au
păstrat în portofoliul lor pieţele cucerite, la un nivel mai scăzut. Astfel, aproximativ 50% din
ISD au fost în UE, 20% în SUA, 15% în ţările asiatice, 10% în America Latină şi doar 2,5%
în ţările în tranziţie din centrul şi estul Europei. Dintre acestea din urmă Polonia, Cehia şi
Ungaria au atras între 50-60% din totalul regiunii, în ultimii ani. 2

Pentru a evalua importanţa acordată ISD în economie, percepţia politicilor

investiţionale naţionale din partea investitorilor străini, caracteristicile mediului de afaceri,
reuşitele sau nereuşitele tranziţiei se poate apela la indicatorii utilizaţi de UNCTAD şi la
“Matricea investiţională” elaborată de această instituţie. Pe baza indicatorilor de potenţial şi
performanţă se construieşte o matrice cu patru cadrane în care fiecare ţară este plasată în
funcţie de valoarea acestora.

Cu siguranţă că România poate ocupa şi o pozitie mai bună deşi studiile UNCTAD
privitoare la potenţialul şi performanţele economice sub influenţa ISD arată că România se
încadrează în categoria ţărilor lipsite de performanţă şi de potenţial şi este plasată în
“Matricea Investiţională” printre ţările din Africa, America Latină sau Asia de Sud.

Inevitabil, dezvoltarea rurală în România este strâns corelată cu dezvoltarea

agriculturii, a industriei alimentare şi a tuturor activităţilor conexe sau colaterale cu acestea.
Caracteristicile structurale ale României fac necesară elaborarea unei politici naţionale care
să vizeze dezvoltarea susţinută a ruralului şi promovarea dezvoltării regionale naţionale sau
internaţionale conform principiilor europene. Conform acestora, politica de dezvoltare rurală
trebuie să fie strâns legată de politica sectorială (agricolă) şi politica regională, vizând trei
dimensiuni : restructurarea şi dezvoltarea sectorului agricol, promovarea coeziunii
economice şi sociale de tip regional şi dezvoltarea integrată a mediului rural. În toată această
ecuaţie, investiţiile străine şi în special ISD ocupă un loc principal, în condiţiile în care
sursele interne de finanţare sunt momentan limitate. Sectorul agroalimentar are o importanţă
deosebită la nivel macroeconomic datorită caracteristicilor sale şi conexiunilor cu alte
ramuri ale economiei. Pentru România, acest sector are o semnificaţie şi mai mare datorită
dimensiunii pieţei interne româneşti (o populaţie de 22 milioane), populaţiei rurale (47% din
2
Vasilescu Ion, Românu Ion, Cicea Claudiu, Investitii, Editura Economica,Bucuresti, 2002

26
total), sau datorită numărului de persoane ocupate în agricultură (aproximativ 34% din
populaţia activă). Din aceste motive, dar nu exclusiv, dezvoltarea zonei rurale este o
importantă ţintă şi o mare provocare. Din nefericire, locul acestui sector în “Ecuaţia ISD”
este neînsemnat datorită lipsei de atractivitate, riscului mare şi slabei profitabilităţi. Acestea
sunt motivele pentru care investitorii străini nu consideră sectorul ca o prioritate în
activitaţile lor.3

Analizate în dinamică, ISD în sectorul agroalimentar exprimă atitudinea pe care o au

investitorii şi în acelaşi timp, preocupările factorilor de decizie în atragerea lor şi rezolvarea
problemelor apărute pe perioada tranziţiei. Atât în agricultură cât şi în industria alimentară
ISD au avut în general aceeaşi evoluţie, cu un plus investiţional pentru industria alimentară.
Aceste fluctuaţii anuale nu pot furniza o imagine clară şi o concluzie privind existenţa unei
politici guvernamentale distincte, privitor la un produs sau sector de activitate, din punct de
vedere al ISD.

La nivel macroeconomic, riscul general de ţară are mai multe componente: politică,
socială şi economică. Acestea sunt cele care definesc trăsăturile unei ţări în termenii deciziei
de a investi. Decizia de a investi trebuie să aibă la bază o analiză reală a potenţialului ei de
risc. Rating-ul este un indicator agregat care are la bază mai multe componente ale riscului
(riscul politic, financiar, economic). Pe baza acestor componente, agenţiile de rating au
evaluat riscul de ţară al României în clasele cu risc mare. Majoritatea indicatorilor folosiţi au
fost nefavorabili României, de aici rezultând şi plasarea ţări într-o zonă gri, încă instabilă şi
nesigură pentru investiţii străine.

Se pot identifica mai mulţi factori care au determinat acumularea multor “bile negre”
în evaluarea României: ritmul lent al privatizării, ezitări în realizarea reformei în toate
sectoarele de activitate, instabilitate legislativă şi instituţională, nivelul ridicat al fiscalităţii
şi lipsa de transparenţă a acesteia, sărăcie generalizată şi putere de cumpărare scăzută, lipsa
unei politici clare şi stabile privind priorităţile economiei naţionale, economia subterană şi
evaziunea fiscală, birocraţia, corupţia, transferul de proprietate şi condiţia juridică a
terenurilor (imobilelor), lipsa de informaţii şi informarea defavorabilă, “mineriadele”,
conflictele interetnice, neclarificarea conflictelor religioase, neelucidarea “misterelor
3
Vasilescu Ion, op. cit

27
Revoluţiei Române”, lipsa de profesionalism şi independenţă a justiţiei, problema copiilor
instituţionalizaţi, problema adopţiilor, clientelismul politic, afacerile dubioase la scară
naţională cu implicaţii internaţionale etc. În cele ce urmează ne vom ocupa doar de câteva
din cauzele care, în opinia noastră, au avut şi încă au un impact negativ asupra activităţii
investiţionale din România.

Economia subterană a înregistrat o expansiune alarmantă în ultimii ani, în

contradicţie cu eforturile făcute de organele abilitate ale statului de eradicare a acestui
fenomen. După unele estimări ea reprezintă circa 50% din PIB, dar unele instituţii avansează
şi procente mai ridicate, de până la 70%. Economia subterană a cuprins toate ramurile
economiei naţionale, în prezent, “traseele” infracţionale incluzând mediul rural şi produsele
agroalimentare.4

Mecanismul devenit clasic, de eludare a legii şi sustragere de la plata impozitelor şi

taxelor către stat, cuprinde de fiecare dată: firme fantomă, declaraţii false în acte (declaraţii
vamale false), deturnarea produselor importate sau realizate în procesul de producţie propriu
de la destinaţia iniţială, scutiri de taxe vamale la import, neplata TVA şi a altor taxe legale
către stat, revinderea produselor la preţuri subevaluate (sub preţul pieţei), înregistrarea falsă
(eronată) în contabilitate, artificii financiar-contabile prin care se face mărirea cheltuielilor şi
micşorarea veniturilor astfel înc profitul să fie foarte mic sau chiar transformat în pierdere
ş.a.

O altă cauză cu efecte distructive asupra funcţionării normale a mecanismelor de

piaţă, a liberei concurenţe sau dezvoltării afacerilor mici şi mijlocii a fost ingerinţa
politicului în buna funcţionare a instituţiilor care trebuiau să asigure bunul mers al
economiei şi supravegherea corectitudinii în aplicarea măsurilor necesare desfăşurării
reformelor. Traficul de influenţă, licitaţiile aranjate, direcţionarea unor fonduri către anumite
grupuri de interese, favorizarea unora şi defavorizarea altora alături de eternele obstacole,
birocraţia, lipsa de informaţie, lipsa de încredere, coruptia la toate nivelurile, au avut ca efect
concentrarea capitalurilor şi a puterii în mâna unui număr restrâns de persoane şi sărăcirea

4
Ratiu – Suciu Camelia, Modelarea & simularea proceselor economice.Teorie si practica, editia a II a, Editura
Economica, Bucuresti, 2002

28
majorităţii populaţiei, inclusiv cea ocupată în agricultură. S-a stopat astfel evoluţia normală
a economiei.

Din păcate pentru producătorii interni, facilităţile prevăzute pentru aceste zone şi de
care au beneficiat aşa zişii “investitori” au fost folosite în defavoarea primilor şi a producţiei
interne. Zonele au fost folosite ca poartă de intrare în ţară pentru mari cantităţi de produse
subevaluate (inclusiv agroalimentare). Acestea au dus la falimentarea unor producători
interni care nu au reuşit să facă faţă concurenţei neloiale practicate de importatorii-
investitori. Produsele importate ca materii prime pentru producţia proprie erau deturnate şi
vândute ca atare, către alte societăţi, la preţuri mult mai mici decât cele practicate pe piaţa
internă.

Nu întotdeauna relaţiile dintre instituţiile statului şi producători au fost bune, de

multe ori interesele şi acţiunile întreprinse nefiind convergente. Statul prin reprezentanţii săi:
Guvernul (Ministerul Agriculturii), instituţiile financiare şi de asigurări, organele de control,
nu s-a aflat mereu în contact, sau aproape de producători (individuali, asociaţi, agenţi
economici), patronate sau diverse asociaţii ale producătorilor sau consumatorilor.

Au fost constatate multiple deficienţe printre care amintim: întârzieri “acceptate” la

plata impozitelor, taxelor, datoriilor, penalităţilor, dobânzilor, reeşalonarea nejustificată a
acestor datorii, incapacitatea colectării redevenţelor.

Legislaţia adoptată în ultimii ani, deşi caracterizată prin dinamică (număr mare de
acte normative apărute şi modificate) nu poate veni în totalitate în sprijinul mediului de
afaceri datorită caracterului instabil, interpretativ şi incomplet (încă) de care face dovadă.
Deşi eforturile de elaborare a cadrului legislativ necesar perioadei de tranziţie au fost mari,
iar încercările de aliniere la legislaţia UE nu au lipsit, influenţele negative determinate de
inexistenţa unor reglementări legale pentru multe din aspectele activităţilor economice
(inclusiv agricole şi de industrie alimentară), au fost puternice.

Inexistenţa unei infrastructuri adecvate practicării unui comerţ modern, dezvoltării

activităţilor economice, a transportului, aprovizionării etc, are efecte negative pe termen
mediu şi lung. Chiar dacă există programe de investiţii, implementarea lor se face anevoios
şi cu mari costuri (financiare şi sociale). Această situaţie de fapt are influenţe nefaste, în

29
primul rând în plan psihologic dar şi de altă natură, asupra investitorilor (autohtoni şi
străini).

A fost întârziat şi s-a realizat aleator şi nefondat în multe cazuri. Efectele nocive ale
privatizărilor eronate se regăsesc azi în lipsa de performanţă a întreprinderilor, creşterea
şomajului, lipsa fondurilor necesare funcţionării normale şi investiţiilor.

Pe lângă factorii nefavorabili trataţi mai sus se pot adăuda: fiscalitatea (impozitul pe
profit, impozitul pe salarii, taxa pe valoare adăudată, taxele vamale), sistemul bancar instabil
(dominat de falimentul unor bănci importante), birocraţia (care a îngreunat activitatea
investiţională în cea mai mare parte a perioadei de tranziţie), corupţia (trafic de influenţă,
abuzuri de putere, mita).

Un studiu efectuat de KPMG România în anii 90 arată că printre principalele

neajunsuri ale investitorilor străini se numără: birocraţia, corupţia, infrastructura. Dintre
respondenţi, 70% au indicat că birocraţia constituie o problemă majoră sau semnificativă,
46% au indicat corupţia şi 45% infrastructura. Doar 8% nu s-au arătat deranjaţi de birocraţie,
27% de corupţie şi 18% de infrastructură (date la nivelul anului 1997). În timpul desfăşurării
activităţii lor, întreprinzătorii au întâmpinat dificultăţi mari şi foarte mari ca urmare a:
legislaţiei 68%, fiscalităţii 97%, favorizării firmelor de stat 77%, dobânzilor 88%,
monopolului asupra spaţiilor 90%.5

Într-un studiu efectuat de Price-Waterhouse-Coopers împreună cu un colectiv de

economişti de la Universitatea Yale, Universitatea Harvard, Milken Institute, ONU, Banca
Mondială şi FMI în a doua jumătate a anului 2000, s-a testat ceea ce investitorii străini
aşteaptă de la mediul de afaceri din România şi au rezultat următoarele concluzii, redate mai
jos.

Un mediu de afaceri transparent. Mai precis, studiul se referă la impactul lipsei de

transparenţă a mediului de afaceri asupra costului capitalului atras.

Eşantionul studiat a fost alcătuit din 35 de ţări de pe toate continentele, împărţite în

patru grupe de venit, pentru care s-a calculat indicele de opacitate (sau Factor O). Acesta a

5
Ratiu- Suciu Camelia, op. cit

30
fost comparat cu indicele de opacitate al unor ţări de referinţă (SUA, Marea Britanie,
Singapore şi Chile). Din Europa Centrală şi de Est au fost selectate România, Cehia,
Ungaria, Polonia şi Lituania. Au fost chestionaţi patru categorii de subiecţi din fiecare ţară:
bancheri, analişti ai pieţei de capital, reprezentanţi ai conducerii firmelor cu operaţiuni în
ţările respective şi personalul rezident al firmei Price-Waterhouse-Coopers.

Indicele de opacitate cuantifică efectele adverse al lipsei de transparenţă pe care

ţările cu indice mare de opacitate îl au de plătit în competiţia internaţională pentru atragerea
de fonduri de pe pieţele de capital (fie acestea sub forma investiţiilor de capital sau
împrumuturilor). Opacitatea a fost definită ca lipsa unor practici coerente, clare, precise,
uşor de înţeles şi acceptate de pieţele internaţionale de capital.

1.4 Strategia de atragere a investiţiilor străine a României

Identificarea Priorităţilor se bazează pe sintetizarea factorilor socio-economici, dar şi

pe recunoaşterea faptului că, raportat la amploarea nevoilor şi a oportunităţilor, resursele
financiare sunt limitate şi deci se impune un grad ridicat de concentrare a acestora. Strategia
PND se bazează pe cinci Priorităţi, articulate pe trei direcţii de acţiune :

Stimularea sectoarelor cu potenţial de creştere şi valoare adăugată ridicată. Această

direcţie de acţiune se realizează preponderent prin implementarea a două priorităţi:

•Prioritatea 1: Competitivitatea sectorului productiv şi atragerea ISD, se axează pe

stimularea dezvoltării unor sectoare cheie. Sunt incluse aici acţiuni menite să creeze un
mediu propice pentru investiţii din partea marilor companii (însă nu prin sprijin direct),
precum şi acţiuni de sprijinire a dezvoltării IMM-urilor în aceste sectoare.

•Prioritatea 2: Dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii sectorului primar

urmăreşte creşterea productivităţii şi eficienţei în agricultură şi silvicultură şi creşterea
valorii adăugate în sectorul agro-alimentar. Această Prioritate va urmări şi scăderea
dependenţei ridicate a zonelor rurale de agricultură, prin sprijinirea diversificării activităţilor
economice în aceste zone.

31
 Atenuarea deficienţelor existente la nivelul diferitelor tipuri de infrastructură şi al
calificării resurselor umane, care împiedică dezvoltarea ramurilor economice generatoare de
valoare adăugată ridicată. Această direcţie de acţiune se realizează preponderent prin
implementarea altor două priorităţi:

•Prioritatea 3: Transport, energie şi mediu, va sprijini dezvoltarea insfrastructurii strategice,

concentrându-se pe zone urbane extinse şi coridoare strategice.

•Prioritatea 4: Resurse umane, urmăreşte o abordare strategică privind: dezvoltarea forţei de

muncă, calificarea neadecvată cererii, sprijinirea grupurilor dezavantajate pe piaţa muncii.

Promovarea unei dezvoltări regionale echilibrate şi atenuarea discrepanţelor sociale,

ţinând cont de faptul că o concentrare a investiţiilor pe priorităţile sectoriale tinde, pe termen
mediu, să exacerbeze, în loc să reducă disparităţile regionale. Această direcţie de acţiune se
realizează prin implementarea celei de-a cincea priorităţi:

•Prioritatea 5: Dezvoltarea regională şi locală, va sprijini o gamă largă de iniţiative regionale

sau locale, pentru a căror implementare autorităţile locale vor deţine principala
responsabilitate. La acestea, se vor adăuga acţiuni specifice în domeniul dezvoltării
afacerilor şi promovării turismului, unde este necesară completarea acţiunilor de anvergură
naţională cu acţiuni care vizează în mod special soluţionarea nevoilor locale.

Acţiunile din cadrul tuturor Priorităţilor vor fi completate de sprijinul acordat

construcţiei instituţionale. Aceasta va contribui la implementarea PND 2004-2006, dar şi la
crearea capacităţii instituţionale necesare intervenţiilor la o scară mai mare, sprijinite de
Fondurile Structurale, începând cu anul 2007.

România se confruntă cu o importantă provocare, care vizează atingerea

convergenţei cu Statele Membre ale UE. Reducerea acestor decalaje se va realiza, desigur,
în urma unui proces pe termen lung, însă mici îmbunătăţiri ale ratei de creştere economică
pot influenţa în mod semnificativ viteza cu care se realizează convergenţa cu UE15. Acest
lucru presupune creşterea productivităţii, înlăturarea obstacolelor ridicate de infrastructură şi
folosirea adecvată a resurselor umane. În prezent, rata şomajului atinge aproximativ 8,4%.
Sărăcia şi excluderea socială pot fi eficient contracarate prin creşterea nivelului ocupării.

32
 În vederea atingerii obiectivelor menţionate mai sus, un rol esenţial îl are conceperea
şi aplicarea unei politici naţionale macroeconomice adecvate, continuarea procesului de
privatizare, precum şi crearea unui mediu de afaceri propice, inclusiv prin combaterea
corupţiei. Prin atingerea unei stabilităţi macroeconomice, precum şi printr-o îmbinare
echilibrată a diferitelor politici, se vor crea condiţiile necesare creşterii economice rapide şi
susţinute, care va genera noi locuri de muncă şi va permite rezolvarea problemelor ridicate
de şomaj, de forţa de muncă insuficient utilizată. La aceasta, se vor adăuga politici naţionale
menite să continue reformele structurale, în mod deosebit cele care vizează o mai bună
funcţionare a pieţei muncii şi un sistem de impozitare mai simplu.

Alături de stabilitatea macroeconomică şi reformele structurale, investiţiile publice,

sprijinite de Fondurile UE de tip Structural vor avea un rol important în realizarea
obiectivului strategic al PND 2009-2012. Având în vedere situaţia socio-economică actuală,
durata redusă a perioadei de programare şi resursele financiare limitate, fondurile vor fi
concentrate pe un număr redus de priorităţi. PND 2009-2012 are şi rolul esenţial de a pregăti
cadrul pentru o creştere economică susţinută în următoarea perioadă de programare.

Ţinând seama de direcţiile de acţiune ale strategiei, principalele criterii pe baza

cărora au fost identificate priorităţile şi măsurile din PND 2009-2012 au fost obiectivele
privind creşterea economică şi creşterea ocupării şi factorii de coeziune economică şi
socială. Priorităţile identificate se corelează şi se completează reciproc.

Creşterea competitivităţii întreprinderilor private şi drept urmare, a potenţialului lor

de a crea noi locuri de muncă se va realiza prin diverse tipuri de măsuri. Astfel, se va acorda
sprijin financiar şi de consultanţă întreprinderilor nou create şi IMM-urilor, având în vedere
că acestea reprezintă sectorul economic cu creşterea cea mai dinamică şi principalul furnizor
de locuri de muncă. De asemenea, se vor depune eforturi în vederea îmbunătăţirii
infrastructurii de afaceri oferită investitorilor străini, care este încă deficitară în România şi
constituie o barieră importantă în calea dezvoltării economice. O categorie de măsuri
administrate la nivel local va promova o mai bună integrare a diferitelor regiuni.

33
 În vederea creşterii competitivităţii întreprinderilor private, vor fi abordate în
principal două probleme esenţiale: necesitatea diversificării bazei sectorului productiv şi
dificultatea întâmpinată de IMM-uri în accesul la finanţare.

Modernizarea şi întărirea sectorului de Cercetare şi Dezvoltare va permite creşterea

ponderii sectoarelor generatorare de valoare adăugată ridicată în economie şi crearea unei
economii bazate pe cunoaştere. Sprijinirea societăţii informaţionale va stimula acest proces.
Toate aceste măsuri vor contribui la creşterea competitivităţii, la stimularea creşterii
economice şi a ocupării pe termen lung.

Investiţiile în infrastructura de transport sunt de maximă necesitate pentru creşterea

competitivităţii, asigurarea creşterii economice şi asigurarea durabilităţii din punct de vedere
al protecţiei mediului. Concomitent cu crearea bazei pentru dezvoltarea unei reţele de
transport inter-modal, îmbunătăţirea calităţii reţelei de drumuri se va axa pe două direcţii
principale: conexiunile internaţionale, cum sunt coridoarele TEN-T, care vor fi sprijinite
prin fonduri ISPA şi conexiunile inter-regionale.

Va fi modernizată infrastructura locală şi regională şi vor fi îmbunătăţite racordările

la arterele naţionale rutiere şi feroviare, pentru a crea condiţiile de bază care să permită
regiunilor rămase în urmă să atragă întreprinzători în anii următori. Alături de creşterea
calificării resurselor umane, investiţiile în infrastructura regională vor contribui, pe termen
mediu, la crearea de noi oportunităţi de ocupare pentru zonele rurale şi cele rămase în urmă,
concomitent cu creşterea mobilităţii forţei de muncă.

Se vor efectua investiţii de anvergură în sectorul energetic şi în cel de protecţia

mediului, în vederea asigurării infrastructurii de bază necesare dezvoltării afacerilor,
modernizată la nivelul standardelor europene de calitate.

Se va promova o mai bună utilizare a resurselor umane prin întărirea măsurilor active
de ocupare adresate în principal şomerilor pe termen lung şi tinerilor. Se va pune accentul pe
măsuri de calificare în vederea îmbunătăţirii gradului de ocupare. Îmbunătăţirea
infrastructurii va contribui la corelarea cererii şi ofertei de forţă de muncă, precum şi la
creşterea mobilităţii acesteia, oferindu-i să accepte oferte de muncă în alte sectoare de
activitate şi în alte regiuni. Modernizarea serviciilor de ocupare reprezintă o condiţie

34
preliminară pentru o mai bună utilizare a resurselor umane şi se va realiza în contextul mai
larg al asigurării coerenţei şi legăturilor dintre serviciile descentralizate, pentru a evita
fragmentarea pieţei muncii.

Rata de participare la învăţământul continuu rămâne cu mult sub nivelul

internaţional. De aceea, măsurile de sprijinire a sectorului educaţional vizează învăţământul
pe tot parcursul vieţii, atât pentru şomeri, cât şi pentru persoanele ocupate, ceea ce constituie
o prioritate subliniată de strategia naţională de ocupare 2008 - 2012.6

Îmbunătăţirea infrastructurii inter-regionale, precum şi asigurarea infrastructurii de

bază la nivel local şi regional vor crea condiţiile pentru diminuarea disparităţilor între
regiuni şi pentru stimularea dezvoltării zonelor rurale. Creşterea nivelului educaţional şi
îmbunătăţirea instruirii profesionale în zonele rurale va mări gradul de ocupare al populaţiei
din aceste zone. Acest lucru este valabil şi pentru zonele aflate în declin industrial, în curs de
restructurare. O infrastructură mai bună şi un nivel educaţional mai ridicat vor mări
posibilitatea atragerii întreprinzătorilor în aceste zone, actualmente rămase în urmă, creând
noi locuri de muncă.

Zonele rurale se confruntă cu un nivel ridicat al şomajului ascuns sau înregistrat, cu o

infrastructură slab dezvoltată şi cu necesităţi importante în ceea ce priveşte restructurarea
exploataţiilor agricole. Strategia PND pentru dezvoltarea agriculturii şi a mediului rural şi
dezvoltarea regională integrată se vor axa pe crearea condiţiilor necesare atragerii
investiţiilor private generatoare de locuri de muncă, prin intermediul îmbinării creşterii
urbane cu diversificarea activităţilor economice în mediul rural.

Se preconizează că prin revigorarea zonelor urbane caracterizate în prezent de

activitate economică redusă, precum şi a zonelor aflate în declin industrial, se va asigura, pe
termen mediu şi lung, contextul economic necesar întreprinderilor să investească, să se
dezvolte şi să creeze locuri de muncă pentru toate regiunile şi zonele rurale. Se vor crea
astfel condiţiile pentru apariţia unor noi oportunităţi de ocupare, în special pentru cei care
părăsesc sectorul agricol şi se va permite implementarea graduală a unei strategii menite să
crească productivitatea în agricultură.

6
Agentia Română pentru investiţii străine

35
 Dezvoltarea regională echilibrată va contribui semnificativ la întărirea capacităţii
autorităţilor regionale să joace un rol cheie în elaborarea şi implementarea politicii
regionale.

36
 CAPITOLUL II

DINAMICA INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE ÎN

ROMÂNIA ŞI CONTRIBUŢIA ACESTORA LA MODERNIZAREA
STRUCTURII ECONOMIEI ROMÂNEŞTI

2. 1 Aprecieri generale cu privire la evoluţia investiţiilor străine

directe în România

UNCTAD a realizat anumiti indici care permit analiza performantei si potentialului

de atragere a investitiilor straine directe si care permit clasificarea tarilor potrivit acestor
criterii. Exercitiul este necesar, asa cum UNCTAD declara, pentru a oferi decidentilor
politici date cu privire la anumite variabile de interes pentru un numar mare de tari.

Astfel, indicele performantei intrarilor de ISD este dezvoltat pentru perioade de cate
3 ani si acopera 141 de economii. Unele economii in tranzitie nu sunt luate in calcul din
lipsa de date, iar paradisurile fiscale sunt excluse datorita atragerii de investitii straine
directe, nu din motive de productivitate, ci ca urmare a sistemelor fiscale pe care le-au
abordat. Indicele performantei pentru ISD atrase clasifica tarile dupa nivelul investitiilor
straine atrase relativ la nivelul lor economic.

Este vorba deci despre raportul dintre partea de investitii atrase de o tara si nivelul
global al investitiilor atrase si cat reprezinta PIB-ul din tara respectiva in PIB global. O
valoare mai mare decat 1 indica faptul ca respectiva tara primeste mai multe investitii straine
decat este nivelul sau economic, o valoare sub 1 inseamna ca tara respectiva atrage un nivel
al investitiilor straine directe sub cel posibil de asimilat, iar o valoare negativa demonstreaza
ca in perioada pentru care s-a analizat acest indice investitorii straini isi suprima sau reduc
investitiile. Indicele capteaza influenta asupra ISD a factorilor de genul: stabilitatea

37
economica si politica, prezenta resurselor naturale, infrastructura, tehnologii, oportunitatea
de a participa la procesul de privatizare etc.

Tabelul 1: Indicele performantei ISD atrase, perioada 2004-2007 (pentru 141

economii)

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2008, p. 220

Acest indice al performantei ISD atrase de catre o tara se calculeaza dupa urmatoarea
formula:

in care:

38
 IPIii = indicele performantei ISD atrase de tara i;
ISDii = fluxurile de intrare de ISD din tara i;
ISDig = fluxurile de ISD globale;
PIBi = produsul intern brut al tarii i;
PIBg = produsul intern brut global.

Tara noastra ocupa un loc bun, locul 21 din 141 economii analizate, cu un scor
calculat de 3.791. Acest fapt ne permite sa ne referim la capacitatea marita de a asimila
investitii straine a Romaniei, de care se va profita in perioada urmatoare si care ne va aduce
beneficii importante.

Al doilea indice, indicele potentialului de atragere a ISD, este calculat pentru

perioade de cate trei ani si acopera, de asemenea, 141 economii. Acest indice exclude
paradisurile fiscale din aceleasi motive ca si indicele performant ei. Indicele potentialului
capteaza efectele provocate de factori capabili sa afecteze atractivitatea unei economii in ce
priveste investitorii straini si este de fapt o medie (normalizata astfel incat rezultatul sa fie
cuprins intre 0, pentru tarile cu scoruri proaste, si 1 pentru tarile cu scoruri inalte) a 12
variabile1 precum:

● PIB pe cap de locuitor (cu mentiunea ca tarile care au un nivel mai mare al acestui
indicator atrag un nivel inalt de ISD);

● rata de crestere a PIB pe o perioada de 10 ani anteriori;

● procentul de exporturi in PIB, pentru a pune in evidenta deschiderea si

competitivitatea unei economii;

● media de linii telefonice si de telefoane mobile la 1.000 de locuitori, ca indicator al

infrastructurii de comunicare si tehnicilor moderne de informare;

● consum comercial de energie pe locuitor;

● ponderea cheltuielilor cu cercetarea si dezvoltarea in PIB, pentru evidentierea

capacitatilor tehnologice;

39
 ● ponderea populatiei cu studii superioare in total populatie, ce indica
disponibilitatea de aptitudini superioare;

● riscul de tara, un indicator compozit care vizeaza factori macroeconomici si de alta

natura care afecteaza perceptia investitorilor despre risc;

● ponderea exportului de resurse naturale in total piata;

● ponderea importurilor de componente pentru produse electronice si automobile in

total piata;

● ponderea exporturilor de servicii in piata globala;

● ponderea stocului de ISD atrase in total ISD, care e un indicator general al

atractivitatii si capacitatii de absorbtie a ISD si climatului investitional.

Potrivit tabelului de mai jos, primul loc in acest top este ocupat de SUA, cu un scor
de 0,623, in timp ce Romania ocupa locul 76 cu un scor apropiat de 0, si anume 0,176.
Cauzele clasarii pe acest loc sunt reprezentate de indicatori de natura economica si politica,
precum riscul de tara pe care il prezinta tara noastra, capacitatea administrativa ce supune
climatul investitional la impedimente vizibile.

Tabelul 2: Indicele potentialului de atragere a fluxurilor de ISD, perioada 2003-

2007 (141 economii)

40
 Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2008, p. 220

Indicele performantei iesirilor de ISD este calculat ca raport intre ponderea ISD
iesite dintr-o anumita tara in total iesiri de ISD si ponderea PIB-ului sau in total PIB la scara
mondiala. In general, indicele reflecta doua categorii de factori care determina fluxurile de
iesire de ISD ale companiilor transnationale. Cu alte cuvinte, diferentele dintre valorile
indicelui dintre tari reflecta diferentele dintre aceste doua seturi de factori care determina
iesiri de ISD. Aceste categorii de factori sunt potrivit UNCTAD:

● avantajele proprietarilor sau avantajele concurentiale ale firmelor, precum inovatii,

brand, capacitati manageriale si organizationale, accesul la informatii, resurse financiare sau
naturale, pe care acestea le exploateaza in strainatate;

● factorii/avantajele de locatie, care vizeaza factorii economici, in primul rand, care

servesc la producerea diferitelor bunuri sau servicii in economiile-mama sau economiile-
gazda, asa cum sunt, de exemplu, cota de piata, costuri de transport si productie, lanturile de
aprovizionare, infrastructura, suport tehnologic.

Indicele performantei iesirilor de ISD se calculeaza potrivit urmatoarei formule, in

care:

41
 IPEi = indicele performantei iesirilor de ISD pentru tara i;
ISDei = fluxurile de iesire de ISD din tara i;
ISDeg = fluxurile de iesire de ISD globale;
PIBi = produsul intern brut al tarii i;
PIBg = produsul intern brut global.

Tabelul 3: Indicele performantei iesirilor de ISD, perioada 2004-2007 (128

economii)

Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2008, p. 220

Pentru Romania, acest indice are valoarea 0.012 ceea ce determina ocuparea locului
98 din 128 de tari supuse analizei.

Din compararea performantei si potentialului rezulta matricea urmatoare care

evidentiaza patru categorii de tari

Matricea ISD atrase (intrarilor de ISD) – performanta si potential

42
 Sursa: UNCTAD

In cadrul acestei matrici, realizate pentru anul 2005, Romania se incadreaza la

categoria economiilor suprapotenţial, şara care reuseste sa atraga fluxuri importante de
investitii straine directe, dar din pacate fara capabilitati puternice, in mare parte datorita
nivelului de dezvoltare a sistemului industrial.

O analiza furnizata de Agentia Romana pentru Investitii Straine ne prezinta evolutia

investitiilor straine din Romania in maniera exemplificata in tabelul urmator:

Sursa: Agentia Romana pentru Investitii Straine

Informatiile furnizate de Agentia Romana pentru Investitii Straine evidentiaza

evolutia pozitiva in 2008 a investitiilor straine directe din Romania, analizate pe perioade
scurte si raportate la evolutia aceluiasi indicator pe parcursul anului 2007, considerat in
contextul perioadelor analizate. Factorii care favorizeaza acest nivel pozitiv tind sa aduca in
discutie stabilitatea contextului macroeconomic si atractivitatea contextului investitional din

43
Romania, care determina acceptarea de catre tara noastra a pozitiei de lider ca destinatie ce
atrage astfel de fluxuri din zona Europei de Sud-Est.

2.2 Distribuţia fluxului de investiţii străine directe atrase în funcţie

de ţara de origine

Având în vedere ţara de provenienţă a investiţiilor străine directe, putem afirma că în

perioada analizată (2003-2008), ponderea principală a avut-o Austria, urmată de Olanda şi
Germania.

Soldul investiţiilor străine directe în România la 31 decembrie 2008 pe ţări de origine

arata astfel:

Total ISD % ISD de tip %

Ţara GREENFIELD
- mil. euro -
Austria 7.942 23 2.029 5,9

Olanda 5.887 17,1 4160 12,1

Germania 3.473 10 2.393 7

Franţa 2.766 8 901 2,6

Grecia 2.680 7,8 970 2,8

Elveţia 2.373 6,9 279 0,8

Italia 2.322 6,7 1.378 4

Cipru 1.674 4,8 1.050 3

Ungaria 663 1,9 349 1

S.U.A. 628 1,8 461 1,3

Alte ţări 4104 12 2755 8

Total 34.512 100 16.725 48,5

44
 Sursă: Prelucrat după statisticile Băncii Naţionale a României 2003, 2004, 2005,
2006, 2007

Primele cinci ţări clasate în funcţie de ponderea deţinută în soldul investiţiilor străine
directe la 31 decembrie 2007 sunt: Austria (care deţine o pondere de 23% din total, cu o
creştere semnificativă a ponderii faţă de anul 2006 când deţinea 15% din soldul investiţiilor
străine directe în România), Olanda (17,1% în anul 2007, în scădere ca pondere, de la 19,5%
în anul 2005), Germania (10,1%) şi Franţa (8%) care îşi menţin ponderile comparativ cu
anul 2006, Grecia (7,8%, pondere în scădere uşoară faţă de anul 2006).7

Investiţiile străine de tip greenfield sunt avantajoase deoarece, în primul rând creează
locuri de muncă. În anul 2006 în România erau în derulare 73 de proiecte de tip greenfield,
cu o valoare de peste 3 miliarde de euro, care au creat aproximativ 3.000 de locuri de
muncă. Pentru România ar fi benefic să se atragă astfel de investiţii şi în zonele
dezavantajate ale ţării cum ar fi zona de Sud sau de Est, deoarece în partea de Vest a
României şi în Capitală piaţa este suprasaturată şi nu se mai găseşte suficientă mână de lucru

7
www.bnr.ro

45
calificată. Principalele industrii spre care s-au orientat investitorii străini au fost industria
auto şi a componentelor auto, telecomunicaţiile şi IT-ul, energia (biodisel şi eoliană),
industria materialelor de construcţii şi altele.8

2.3 Orientarea pe ramuri şi activităţi ale economiei a fluxului de

investiţii străine directe

Din punct de vedere al orientării investitorilor străini spre ramuri economice

(conform CAEN Rev.2), ISD s-au localizat cu precădere în industria prelucrătoare (31,3 la
sută din total), în cadrul acesteia cele mai atractive pentru ISD fiind metalurgia (6,9 la sută
din total), industria alimentară, a băuturilor şi tutunului (4,6 la sută), prelucrarea ţiţeiului,
produse chimice, cauciuc şi mase plastice (4,3 la sută), industria mijloacelor de transport (4
la sută) şi ciment, sticlă, ceramice (3,6 la sută). Se observă o pondere încă redusă, faţă de
potenţial, a unor domenii cum ar fi industria textilă, a confecţiilor şi pielăriei (1,6 la sută).

Alte activităţi care au atras importante investiţii străine directe sunt intermedierile
financiare şi asigurările, care cuprind activitatea bancară, a instituţiilor financiare nebancare
şi de asigurări şi reprezintă 20,5 la sută din totalul ISD, construcţiile şi tranzacţiile
imobiliare (12,6 la sută), comerţul (12,4 la sută), tehnologia informaţiei şi comunicaţiile (6,7
la sută).

Având în vedere rolul foarte important în creşterea economică pe care îl joacă

imobilizările corporale şi cele necorporale, precum şi caracterul stabil, de durată, pe care
acestea îl imprimă ISD, cercetarea statistică şi-a propus determinarea ponderii acestor
categorii de destinaţii finale ale investiţiilor în soldul ISD la finele anului 2009, cât şi
repartizarea lor pe principalele activităţi economice.

8
www.bnr.ro

46
 Se constată că imobilizările corporale şi necorporale, cu un sold la finele anului 2009
în valoare de 22 046 milioane euro, reprezintă 45 la sută din totalul ISD, inducând un grad
semnificativ de durabilitate a investiţiei străine directe.

Prelucrat după statisticile BNR

2.4 Repartizarea teritorială a investiţiilor străine directe în

România

47
 Din punct de vedere teritorial se observă orientarea cu precădere a ISD spre regiunea
Bucureşti-Ilfov (62,7 la sută), alte regiuni de dezvoltare beneficiare de ISD fiind regiunea
CENTRU (8,5 la sută), regiunea SUD-EST (7,3 la sută), regiunea SUD (7 la sută) şi
regiunea VEST (5,4 la sută).

Regiunea NORD-EST este cea mai puţin atractivă pentru investitorii străini, aici
înregistrându-se numai 2,3 la sută din investiţia străină directă, la această situaţie
contribuind ţi existenţa unor companii de talie mare care au pierderi importante.

La analiza dispersiei teritoriale a ISD trebuie avut în vedere şi faptul că cercetarea

statistică a localizat ISD după sediul social al întreprinderilor investiţie străină directă, ceea
ce nu corespunde întotdeauna cu locul de desfăşurare a activităţii economice.

Se constată că cea mai mare parte a investiţiilor străine directe a fost

localizată în regiunea de dezvoltare Bucureşti. Bucurştiul a atras peste 60% din

48
 investiţiile străine directe, fiind atractiv pentru cei mai mulţi investitori străini,
datorită faptului că este capitala ţării şi beneficiază de o infrastructură adecvată (de
transport, telecomunicaţii, sedii de firmă, spaţii de producţie şi depozitare), de forţă
de muncă bine calificată. Regiunea de dezvoltare Sud-Est prin investiţiile realizate în
special în judeţele de la malul Mării Negre se poziţionează bine. Cele mai reduse
investiţii străine directe au fost localizate în perioada analizată în regiunea Nord-Est,
aceasta fiind o zonă săracă din punct de vedere al resurselor materiale, al
infrastructurii, dar şi al forţei de muncă îmbătrânite (ca urmare a migraţiei masive a
forţei de muncă tinere în alte regiuni ale ţării sau în străinătate). O altă explicaţie este
aceea că în aceste regiuni, numeroase proiecte de investiţii au fost realizate de la
zero, din cauza lipsei sau insuficienţei infrastructurilor specifice mediului economic.

Potrivit statisticilor, în anul 2008 în România au fost înregistrate un număr de 9.617

noi societăţi comerciale cu participare străină, în creştere cu 17% faţă de anul 2007. capitalul
social subscris de acestea a înregistrat o creştere de 54,54%, valoarea acestora cifrându-se la
1.934 miliarde euro. Printre cele mai importante majorări de capital efectuate de investitorii
străini au fost înregistrate la Distrigaz Nord – 57,24 milioane euro, Alro Slatina S.A. – 40,5
milioane euro, Banca Românească – 27,1 milioane euro, etc.9

2.5 Tendinţe actuale şi de perspectivă privind investiţiile străine

directe

România s-a plasat foarte bine în ceea ce priveşte climatul investiţional şi a depăşit
celelalte ţări din regiune prin prisma Indicelui Reformei Investiţionale (Investment Reform
Index - IRI) pentru anul 2010, realizat pentru ţările din Europa de Sud-Est, a precizat, la
lansarea Raportului Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare: 754 milioane
euro - De la începutul anului, volumul ISD s-a diminuat la jumătate faţă de perioada similară
din 2009

9
www.bnr.ro

49
 Analiza a descoperit atât aspecte pozitive, cât şi negative. Am luat în calcul investi
ţiile directe, în special cele străine, precum şi politicile fiscale care au un impact puternic asu
pra mediului investiţional. România a aderat la Declaraţia Orga nizaţiei privind Investiţiile
Stră ine şi Companiile Multi naţionale (DIICM), unul din codurile strategice de liberalizare
urmărite ca etapă obligatoriu de parcurs pentru examinarea oricărei ţări candidate, viitoare
membră a OECD.

De altfel, România este singura economie a ESE (Europa de Sud-Est - n.r.), care a
adoptat o lege ce stabileşte un cadru de dialog între insti tuţiile statului şi sectorul privat
înaintea adoptării unei legi.

Cu toate acestea, din punctul de vedere al resurselor umane, angajatorii consideră că

mâna de lucru este slab dezvoltată, în special la absol venţii care se îndreaptă către hoteluri
sau bănci. Şi la calitatea învăţământului s-au realizat scoruri inferioare celor din ţările
membre ale organizaţiei

OECD apreciază, în ansamblu, că România are un cadru legislativ pentru investiţiile

străine directe bazat pe transparenţă şi nediscriminare. România primeşte cea mai bună
evaluare din ESE privind indicatorii politicilor capitalului uman, ţara noastră fiind, în acelaşi
timp, printre econo miile ESE în care accesul la finanţare pentru întreprinderi este cel mai
bine dezvoltat.

Serviciile de leasing, factoring, programe de garantare şi capital de risc sunt mai

bine dezvoltate decât în majoritatea economiilor din ESE. Conti nua rea reformelor trebuie,
însă, luată în considerare, în special cadastrul şi înregistrarea bunurilor mobile, care ar trebui
îmbunătăţite.

OECD apreciază pozitiv programul României de monitorizare fiscală. Ţara noastră

are un model agregat pentru prognoza veniturilor fiscale. România lansează, conform
OECD, estimări complexe cu privire la cheltuielile fiscale şi analizează impactul distribu
ţional al impozitării pe veniturile salariale. Cu toate acestea, este nevoie de mai mult efort
pentru a analiza impactul distribuţiei impozitării corporative.

50
 CONCLUZII

În Europa, unde România îşi realizează mai mult de jumătate din exportul şi importul
său, este uşor de imaginat ce ar însemna o anumită izolare. Integrarea României în
structurile economice şi politice europene şi euroatlantice nu este numai o chestiune de
opţiune tactică, ci, în primul rând, o problemă strategică unanim acceptată.

Conştiente de importanţa acestei aderări şi integrări a României în concertul

economic european, în România s-a ajuns la un consens al tuturor forţelor politice
importante, care, semnând în comun Declaraţia de la Snagov, au legitimat strategia aderării

51
şi au dovedit deplină credibilitate de care România trebuie să se bucure pe plan european şi
mondial în procesul de tranziţie ireversibilă, spre economia de piaţă...

În relaţiile sale economice, România s-a îndreptat cu consecvenţă spre amplificarea

legăturilor comerciale şi de cooperare cu zona occidentală a continentului.

Interesele economice şi politice ale României se împletesc cu cele ale întregii

Europe, prin poziţia sa geopolitică, prin importanţa sa economică prezentă şi de perspectivă,
aflându-se la întretăierea celor mai importante căi comerciale. Când peste 50% din comerţul
său exterior se desfăşoară în relaţia cu statele Europei occidentale, România are nevoie de
piaţa europeană, iar aceasta are nevoie de România.

Marea majoritate a investitorilor străini vor să evite contactele cu proprietatea de

stat, indiferent sub ce formă se prezintă aceasta, oferind în schimb varianta achiziţionării.
Achiziţionarea de societăţi comerciale, ca formă de investiţie directă de capital în străinătate,
presupune prin definiţie o preluare cvasitotală sau chiar în totalitate a unei firme străine, fie
că se realizează prin negociere directă, fie că se face prin cumpărarea de acţiuni, este
subordonată din start strategiilor expansioniste ale marilor concerne de natură transnaţională,
cu mare putere economică, deţinătoare de multiple canale de informare şi influenţare a
pieţei, inclusiv a politicilor naţionale ale statelor primitoare de astfel de investiţii.

Pe de altă parte, nici conducerile unor societăţi în care statul deţine pachetul de
control nu este pe deplin liber să acţioneze, fiind, de fiecare dată, condiţionat de o serie de
reprezentanţi ai puterii, cu mai puţină capacitate de a înţelege şi cunoaşte concret nevoile
firmei, dar cu mare influenţă în luarea deciziilor.

Apariţia de noi întreprinderi private, chiar dacă acestea sunt de mai mică putere
economică şi financiară, este, de asemenea, de natură a atrage noi investitori străini,
cunoscut fiind faptul că, la rândul lor, investitorii străini ce doresc a se extinde pe alte pieţe
sunt adesea întreprinderi mici şi mijlocii.

Analiza evoluţiei fluxurilor de investiţii străine directe către România din ultimii ani
au condus la concluzia că politicile economice, stabilitatea legislativă şi instituţională, ca şi
acordarea de stimulente pot influenţa major decizia investitorilor străini. Totodată am

52
constatat că utilizarea stimulentelor financiare sau fiscale nu reprezintă un substituent al
unui cadru legal stimulativ, ci în unele cazuri poate fi considerată un supliment al unui cadru
investiţional deja atractiv sau o compensaţie pentru imperfecţiunile pieţei care nu pot fi
remediate altfel.

De asemenea, un rol important în atragerea investitorilor străini îl au şi instituţiile

specializate în atragerea de investiţii străine – agenţiile de promovare a investiţiilor străine.

Dintre factorii care au atras investitorii străini în România se numără, în primul rând
creşterea economică, dar şi apropiata integrare în structurile europene. Principalul factor
care a influenţat negativ atragerea de capital străin direct a fost reprezentat de creşterea
costului forţei de muncă, urmat de instabilitatea cursului de schimb.

Intrările de capital străin direct în România în perioada analizată au fost caracterizate

de o polarizare puternică, câteva zone sau regiuni atrăgând cea mai mare parte a investiţiilor
străine. Depăşirea acestei situaţii va depinde în mare măsură de activitatea autorităţilor
locale.

Acceptarea României în Uniunea Europeană, cu toate armonizările instituţionale şi

legislative pe care le implică, a adus România la un numitor comun cu principalele sale
concurente în atragerea de investiţii străine. Acest lucru nu este neapărat un avantaj pentru
România, ci a încetat să mai fie un handicap.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

53
 Alvin Toffler - Al treilea val, Ed. Politica, Bucuresti, 1983

Andreica Marin, Stoica Marcel, Luban Florica, Metode cantitative în

management, Editura Economica, Bucuresti, 1998

Cândea Dan, Farcas Doru, Diagnosticul si decizia strategica, Editura

Expert, FIMAN, Bucuresti, 1998

Dijmarescu Ion, Managementul proiectelor, Academia Româna de

Management, Bucuresti, 1997

Halpern Paul, Weston Fred, Brigham Eugene, Finante manageriale.

Modelul canadian, Editura Economica, 1998

Negoescu G., Risc si incertitudine in economia de piata, Ed. Alter ego

Cristian, Galati,1995

Ratiu – Suciu Camelia, Modelarea & simularea proceselor

economice.Teorie si practica, editia a II a, Editura Economica, Bucuresti, 2002

Românu Ion, Vasilescu Ion (coordonatori), Managementul Investitiilor,

Editura Margaritar, Bucuresti, 1997

Staicu Fl.(coord), Pârvu D., Dimitriu M., Stoian M., Vasilescu I.,
Eficienta economica a investitiilor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995

Stoian Marian, Pilotajul proiectelor de investitii în administratia publica,

Editura Economica, Bucuresti, 2000

Stoian Marian, Gestiunea investitiilor publice, Biblioteca virtuala, ASE,

2002

Vasilescu Ion, Românu Ion, Cicea Claudiu, Investitii, Editura

Economica,Bucuresti, 2002

WWW.BNR.RO

54
UNTCAD - World Investment Report 2008

Agenţia Română pentru Investiţii Străine

ANEXE

55
56
57
58
59
60
61
62