Marketing IFR

Functii de mai multe variable

2.1. Functii partiale
Fie  R , . e ,  R, .  f : A  R 2  R ,  a, b   A ' .
2

Dacă lim f  x, y  există, atunci limita depinde de y . Să presupunem că există

x a

  not
lim lim f  x, y   l y , x .
y b x  a

Dacă lim f  x, y  există, atunci limita depinde de x . Să presupunem că există

y b
not
lim lim f  x, y    l x , y .
x  a  y b 
2.1.1. Definiţie. Limitele l x , y şi l y , x se numesc limitele iterate ale funcţiei f în  a, b  .
lim f  x, y   l
2.1.2 Observaţie. x a y b
se numeşte limita globală sau limita.

Generalizare. Fie f : A  R n  R , n  2, a  A ' . Atunci f poate avea în a , cel mult n!

limite iterate.
De exemplu, pentru n  3 avem: l x , y , z  lim
x  a y b z  c 
 
 lim lim f  x, y, z  ,...,


l z , y , x  lim lim lim f  x, y, z   .
z  c  y b x  a 

2.1.3. Teoremă. Dacă în  a, b  există limita funcţiei f şi una din limitele iterate, atunci
cele două limite sunt egale.
Observaţie. Poate să existe l x , y şi l y , x , astfel încât l x , y = l y , x , fără ca f să aibe limită
în  a, b  .
 xy
 2 , x2  y2  0
Exemplu. Fie f : R  R, f  x, y    x  y
2 2
. Atunci limitele iterate în origine
 0 , x 2  y 2  0
sunt:
l x, y  l y,x  0 .
Studiem existenţa limitei globale în  0,0  . Fie şirul  x n , y n   R cu
2

y n  kxn , x n  0, k  R * şi x n  0 . Atunci  x n , y n    0,0  şi f  x n , y n   f  x n , kx n  

kxn2 k k
  
xn2 1  k 2  1  k 2 1  k 2
. Deoarece limita depinde de parametrul k , rezultă că

funcţia f nu are limită globală în  0,0  .

Fie  R , . ,  R , .  f : A  R 2  R ,  a, b   A .
2
e

Fie Ax   x  R  x, b   A şi Ay   y  R  a, y   A .
2.1.4. Definiţie. Funcţiile  : Ax  R,   x   f  x, b  şi  : Ay  R ,  y   f  a, y  se
numesc funcţiile parţiale asociate lui f în  a, b  .
Generalizare. Fie f : A  R n  R, n  2 şi a   a1 ,..., a n   A .
 Fie Ai   xi  R  a1 ,..., ai 1 , xi , ai 1 ,..., a n   A, i  1, n .
2.1.5. Definiţie. Funcţiile se numesc funcţiile parţiale asociate lui f în a .
Fie f : A  R 2  R ,  a, b   A
lim f  x, y   f  a, b 
2.1.6. Definiţie. Funcţia f este continuă în  a, b  , dacă xyba .
2.1.7. Definiţie. Funcţia f este continuă parţial în raport cu x , respectiv cu y , în
 a, b  , dacă  este continuă în a , respectiv  este continuă în b .
2.1.8. Propoziţie. Dacă f este continuă în  a, b  , atunci f este continuă parţial în
raport cu x şi y în  a, b  .
2.1.9. Definiţie. Funcţia f este continuă pe A , dacă este continuă în fiecare punct din
A.
Generalizare. Fie f : A  R n  R, n  2, a   a1 ,..., a n   A '  A .
2.1.10. Definţie. Funcţia f este continuă în a , dacă lim f  x   f  a  . xa

2.1.11. Definiţie. Funcţia este continuă parţial în raport cu xi în a , dacă funcţia

f
parţială f i este continuă în ai , i  1, n .
2.1.12. Teoremă. Dacă f este continuă în a , atunci f este continuă parţial în raport cu
x i în a , i  1, n .
Fie  R , . ,  R , .  0
f : A  R 2  R ,  a, b   A A ' .
2
e

2.1.13. Definiţie. Funcţia f este derivabilă parţial în raport cu x în  a, b  , dacă funcţia

parţială  este derivabilă în a , adică există şi este finită următoarea limită:
  x    a f  x, b   f  a, b  not '
 '  a   lim  lim  f x  a, b  .
xa xa xa xa
f x'  a, b  se numeşte derivata parţială ( de ordinul întâi ) a lui f în  a, b  , în raport cu
x.
Alte notaţii:
f
 a, b  sau f  a, b  sau x f  a, b  .
x x
Observaţie. A deriva parţial în raport cu x , înseamnă să derivăm obişnuit funcţia de x ,
considerând y constant.
Analog se defineşte derivabilitatea parţială în raport cu y .
2.1.14. Definiţie. Funcţia f este derivabilă parţial în raport cu y în  a, b  , dacă funcţia
parţială  este derivabilă în b , adică există şi este finită următoarea limită:
  y    b f  a, y   f  a, b  not '
 '  b   lim  lim  f y  a, b  .
y b y b y b y b
f y
'
 a, b  se numeşte derivata parţială ( de ordinul întâi ) a lui f în  a, b  , în raport cu
x.
f  f  a, b 
Alte notaţii: y  a, b  sau sau y f  a, b  .
y
Observaţie. A deriva parţial în raport cu y , înseamnă să derivăm obişnuit funcţia de y ,
considerând x constant.
2.1.15. Definiţie. Dacă f este derivabilă parţial în raport cu x  y  în orice punct din A ,
atunci f este derivabilă parţial pe A în raport cu x  y  .
2.1.16. Propoziţie. Dacă f este derivabilă parţial într-un punct în raport cu x şi cu y ,
atunci este continuă parţial în acel punct în raport cu x şi cu y .
0
Generalizare. Fie f : A  R n  R, a   a1 , a 2 ,..., a n   A A ' .
2.1.17. Definiţie. O functie f este derivabilă parţial în raport cu xi , i  1, n în a , dacă
funcţia parţială f i , asociată lui f în a , este derivabilă în ai , adică există şi este finită
următoarea limită:
f  x   f i  ai  f  a1 ,..., xi ,..., a n   f  a1 ,..., ai ,..., a n  not '
lim i i  lim  f xi  a  .
xi  ai xi  ai xi  ai xi  ai
f x'i  a  se numeşte derivata parţială a lui f în raport cu xi în a .
f f  a  
Alte notaţii:  a  sau sau x f  a  .
xi x i i

Legătura dintre derivabilitatea parţială şi continuitatea parţială este data de :

2.1.18. Propoziţie. Dacă f este derivabilă parţial într-un punct în raport cu xi , atunci
este continuă parţial în raport cu xi .
2.1.19. Definiţie. O functie f este derivabilă parţial pe A în raport cu xi , dacă este
derivabilă parţial în orice punct din A în raport cu xi .
2.1.20. Aplicaţie în modelarea microeconomică a utilităţii bunurilor
Într-o economie cu două bunuri se consideră un consumator raţional, care
consumă cantităţile x din bunul 1 şi y din bunul 2. Pentru a cuantifica satisfacţia
consumatorului se defineşte funcţia de utilitate ordinală U astfel:
U :  0,     0,    R ,  x, y   U  x, y  ,
U  x, y  reprezintă indicele de satisfacţie sau de utilitate asociat perechi de consum
 x, y  .
În ipotezele că bunurile sunt indefinit divizibile şi funcţia utilitate este derivabilă

parţial, atunci U x'  x, y   U  x, y   0 este utilitatea marginală a bunului 1 pentru
x
consumatorul raţional şi reprezintă surplusul de utilitate pe care îl realizează
consumatorul prin consumarea unei unităţi suplimentare din bunul 1, în timp ce

consumul din bunul 2 este constant. Analog, U y  x, y   U  x, y   0 este utilitatea
'

y
marginală a bunului 2 pentru consumatorul raţional, adică surplusul de utilitate pe care o
realizează consumatorul prin consumarea unei unităţi suplimentare din bunul 2, în timp
ce consumul din bunul 1 este constant.
Fie  R , . e ,  R, .  f : A  R 2  R, A  A . Presupunem f derivabilă parţial pe
2 0

A în raport cu x şi cu y . Atunci există f x : A  R şi există f y : A  R .

' '

Dacă f x' este derivabilă pe A în raport cu x şi cu y , atunci derivata parţială

x se notează prin f x" sau  2f şi se numeşte derivata parţială de
2
în raport cu 2
x
ordinul doi a lui f în raport cu x , iar derivata parţială în raport cu y se notează prin
" 2 f
f xy sau şi se numeşte derivata parţială mixtă de ordinul doi a lui f în
yx
raport cu x şi y .
 " 2 f 2 f
Analog se definesc f y2 sau şi f "
yx sau .
y 2 xy
Aplicaţie: Modelarea utilităţii
Se consideră o economie cu două bunuri şi un consumator raţional, adică un
consumator care poate să-şi ordoneze preferinţele pe baza unei relaţii binare reflexive,
tranzitive şi complete. Pentru a modela satisfacţia consumatorului obţinută în urma
consumului dat de coşul  x, y  se consideră funcţia de utilitate U : D  R 2  R , unde
D este spaţiul de bunuri format cu toate coşurile posibile, iar U  x, y  reprezintă
indicele de satisfacţie sau de utilitate asociat coşului  x, y  . Asupra funcţiei de utilitate
se fac ipotezele:
Ip.1: bunurile sunt indefinit divizibile;
Ip.2: U admite derivabile parţiale de ordinul doi pe D ;
Ip.3: derivatele parţiale de ordinul unu sunt strict pozitive;
Ip.4:: derivatele parţiale de ordinul doi sunt strict negative
Semnificaţia ipotezelor. Datorită Ip.3 funcţia de utilitate este crescătoare în fiecare dintre
argumente, iar din Ip.4 funcţia de utilitate are o rată de creştere descrescătoare în fiecare
din argumente.
U x'  x, y  not
Rata marginală de substituire a bunului 1 cu bunul 2:  RMS
U y'  x, y 
semmnifică cantitatea din bunul 2 necesară pentru a compensa pierderea de utilitate
datorită diminuării cu o unitate a consumului din bunul 1. Analog se defineşte rata
U y'  x, y  not
marginală de substituire a bunului 2 cu bunul 1: '  RMS .
U x  x, y 
Graficul funcţiei de utilitate în spaţul OXYU se numeşte suprafaţa de utilitate.
Proiecţiile în planul XOY ale suprafeţei de utilitate pentru diverse valori ale utilităţii se
numesc curbe de indiferenţă sau de izoutilitate.
În general, derivatele parţiale mixte de ordinul doi sunt diferite. În anumite
condiţii, precizate de criteriul lui Schwarz, ele sunt egale.
2.1.21. Criteriul lui Schwarz. Fie  R , . e ,  R, .  f : A  R 2  R,  a, b   A şi  R ,T0  .
2 0

Dacă f are derivate parţiale mixte de ordinul doi pe o vecinătate V  a, b  ,

continue în  a, b  , atunci f xy  a , b   f yx  a , b  .
" "

Demonstraţie. Fie  x, y   V  a, b   A, x  a, y  b , ca în figura alăturată.

c

b
a x
Atunci are sens expresia:
f  x, y   f  x, b   f  a , y   f  a , b 
R  x, y   .
 x  a  y  b 
 f  t, y   f  t, b
a) Fie funcţia  : I  R ,   t   , unde I   a, x  , în cazul figurii. Atunci
y b
  x    a
se poate scrie: R x, y   . Deoarece f x' pe V  a, b  , atunci:
xa

   a, x  a. î '     R x, y 
 continua pe I T .L. f x'   , y   f x'   , b 
 f  , y   f x  , b
' '  R  x , y  
 derivabila pe I deschis iar  '     x y b
yb
Fie 1 : J  R , 1  t   f x'   , t  , unde J   b, y  , în cazul figurii. Deoarece
f xy pe V  a, b  ,atunci:
"

1 continua pe J T . L .   b, y  a.î. '     R  x, y 

 1
 R  x, y   f xy
"

 1 derivabila pe J deschis iar  1     f xy
' "
 ,  
.
f  x, t   f  a , t 
b) Fie funcţia  : J  R ,  t   . Atunci se poate scrie:
xa
  y    b
R  x, y   . Deoarece f y pe V  a, b  , atunci:
'

y b
 '   b, y  a. î '     R x, y 
 continua pe J T . L. f y'  x,  '   f y'  a,  ' 
 f '  x,  '   f y'  a,  '   R x, y  
 derivabila pe J deschis iar  '   '   y xa
xa
Fie  1 : I  R, 1  t   f y  t ,   . Deoarece f yx pe V  a, b  ,atunci:
' ' "

 1 continua pe I T . L.


 '   a, x  a.î. 1'  '  R  x, y   
 1 derivabila pe J deschis iar  1'     f yx
"
 ' , '  
.
Atunci:
R  x, y   "
f xy   ,  
   
   
" "
f , f
R  x, y  x   xy yx
 "
f y '
, '

.
c) Fie şirul  x n , y n   V  a, b   A, x n  a, y n  b, n  N , astfel încât  x n , y n    a, b  .
Atunci din raţionamentul de mai sus, rezultă că  n ,  n   a, x n  ,  n ,  n   b, y n  , astfel
' '

încât:

f "
xy  n ,  n   f "
yx  '
n , n
'
, n  N .
Dacă n   , atunci  n  a,  '
n  a,  n  b,   b şi se poate scrie:
'
n

lim f "
xy  n , n   lim f "
yx  '
n , n
'

n n 
f "
xy , f "
yx sunt continue in  a,b 
f "
xy  a, b   f "
yx  a, b  .
Generalizare. Presupunem că f are derivate parţiale de ordinul doi pe A deschisă.
Dacă ele sunt la rândul lor derivabile parţial în raport cu x şi cu y , atunci se definesc
derivatele parţiale de ordinul trei. Continuând în acest fel se pot defini derivatele parţiale
de orice ordin. Teorema lui Schwarz rămâne valabilă şi pentru dervatele parţiale mixte de
ordinul n în condiţii corespunzătoare.
2.2. Diferenţiabilitate
2.2.1. Definiţie. Fie  R , . ,  R , .  0
f : A  R 2  R,  a, b   A . Funcţia f este
2
e

diferenţiabilă în  a, b  , dacă  ,   R şi o funcţie  : A  R , continuă şi nulă în

 a, b  , astfel încât:
f  x, y   f  a , b     x  a     y  b     x, y    x, y  ,
unde   x, y    x, y    a, b    x  a  2   y  b  2 .
2.2.2. Definiţie. Funcţia f este diferenţiabilă pe mulţimea deschisă A , dacă f este
diferenţiabilă în fiecare punct din A .
2.2.3. Propoziţie. Dacă f este diferenţiabilă în  a, b  , atunci f este continuă în  a, b  .
2.2.4. Consecinţă. Dacă f este diferenţiabilă pe mulţimea deschisă A , atunci f este
continuă pe A .
2.2.5. Propoziţie. Dacă f este diferenţiabilă în  a, b  , atunci f este derivabilă
parţial în raport cu x şi cu y în  a, b  şi are loc:
  f x'  a, b  şi   f y'  a, b  .
Observaţii.
1) Dacă f este continuă în  a, b  , nu rezultă în general, că f este diferenţiabilă în
 a, b  .
Exemplu. Fie f : R 2  R, f  x, y   x 2  y 2 , continuă pe R 2 şi deci continuă în origine.
Funcţia parţială a lui f în  0,0  este  : R  R,   x   f  x,0  x , care nu este
derivabilă în zero şi deci nu există f x'  0,0  . Rezultă că f nu este diferenţiabilă în  0,0  .
2) Existenţa derivatelor parţiale nu implică diferenţiabilitatea.
 xy
 ,  x, y    0,0
Exemplu. Fie f : R  R, f  x, y    x 2  y 2
2
. Se poate demonstra că f are
 0 ,x  y  0

derivate parţiale în origine, dar nu este diferenţiabilă în origine.
Într-adevăr, are loc:
f  x,0   f  0,0 00
f x'  0,0  lim  lim  0  f y'  0,0 .
x 0 x0 x 0 x  0

Dacă, prin reducere al absurd, admitem că f este diferenţiabilă în origine, există

funcţia  : R 2  R , continuă şi nulă în origine, astfel încât:
xy
f  x, y   f  0,0  0 x  0  0 y  0    x, y  x 2  y 2     x, y  x 2  y 2 
x y
2 2

 xy
 , x2  y2  0
   x, y    x 2  y 2 . Această funcţie nu este continuă în origine, fapt ce
 0 ,x  y  0
2 2

contrazice ipoteza. Rezultă că f nu este diferenţiabilă în origine.

2.2.6. Propoziţie. Dacă f are derivate parţiale într-o vecinătate V  a, b  şi dacă
aceste derivate sunt continue în  a, b  , atunci f este diferenţiabilă în  a, b  .
Generalizare. Fie  R , . ,  R , .  0
f : A  R n  R, n  2, a  A, a   a1 ,..., a n  .
n
e

2.2.7. Definiţie. Funcţia f este diferenţiabilă în a , dacă există 1 ,...,  n  R şi există

 : A  R , continuă şi nulă în a , astfel încât:
n
f  x   f  a    i  x i  a i     x    x  ,
i 1
n
unde   x   x  a   x  ai  .
2
i
i 1

2.2.8. Propoziţie. Dacă f este diferenţiabilă în a , atunci:

1. f este continuă în a ,
2. f are derivate parţiale în a şi f x'  a   i , i  1, n .
i

Fie  R , . ,  R , .  , f : A  R 2  R,  a, b   A , f diferenţiabilă în  a, b  .
2 0
e

2.2.9. Definiţie. Se numeşte diferenţiala de ordinul unu a lui f în punctul  a, b  şi se

notează prin df  x, y, a, b  , funcţionala liniară df  .,.; a, b  : A  L R 2 , R  :
df  x, y, a, b   f x'  a, b  x  a   f y'  a, b  y  b  ,  x, y   A .
Semnificaţia. Diferenţiala aproximează variaţia funcţiei f când argumentul se schimbă
de la  x, y  la  a, b  , adică: f  x, y   f  a, b   df  x, y; a, b  .
prx  x, y   x pry  x, y   y .
not
Fie şi Atunci: dprx  x, y   dx  x  a şi
not
dpry  x, y   dy  y  b .
not not
Notaţii: x  a  dx, y  b  dy .
Atunci se poate scrie: df  x, y, a, b   f x  a, b  dx  f y  a, b  dy sau
' '

f
df  x, y , a, b    a, b  dx  f  a, b  dy sau
x y
f
df  x, y, a, b    a, b  x  a   f  a, b  y  b 
x y
   
sau df  x, y , a, b    x dx  y dy   f  a, b  sau
 
 
df  x, y , a, b     x  a     y  b   f  a, b  .
 x y 

2.2.10 Definiţia. Expresia d   x  a     y  b      dx   dy  se numeşte
 x y   x y 
operator de diferenţiere.
Observaţii.
a) df  x, y; a, b   df  a, b  , această scriere poate crea impresia că diferenţiala nu este o
funcţie.
Aplicaţie. Fie g  x, y   df  x, y; a, b  . Calculaţi g 1,1;2,3 .
R. g 1,1;2,3  df 1,1;2,3;1,2   f '
x 1,2 0,1  f y' 1,2  0,3 .
b) df  .,.; a, b  : A  L R 2 , R  .
 0
2.2.11. Criteriul lui Yung. Fie f : A  R 2  R,  a, b   A . Dacă f x , f y pe o vecinătate
' '

V  a, b  şi ele sunt diferenţiabile în  a, b  , atunci

f xy  a , b  , f yx  a , b 
" "
şi are loc
f xy  a , b   f yx  a , b  .
" "

0
Fie f : A  R 2  R,  a, b   A .
2.2.12. Definiţie. f este de n ori diferenţiabilă în  a, b  , n  2, dacă există derivatele
parţiale de ordinul n  1 pe o vecinătate V  a, b  şi care sunt diferenţiabile în  a, b  .
Diferenţiala de ordinul n a lui f în  a, b  se notează prin d n f  x, y; a, b  şi se
defineşte astfel:
 n

d n f  x, y; a, b     x  a     y  b   f  a, b 
 x y 
sau
 n
    not
d n f  x, y; a, b    dx  dy  f  a, b   d n f  a, b  ,
 x y 
unde exponentul n indică dezvoltarea formală după binomul lui Newton a parantezei,
adică:
n
 n f  a, b 
d n f  a, b    C nk nk
 x  a  nk  y  b  k .
k 0  x y k

Caz particular. Pentru n  2 se obţine:

d 2
f  a, b   f x"2  a, b   x  a
2
 2 f xy
"
 a, b   x  a   y  b  f
.
2.2.13. Propoziţie. Dacă admite derivate parţiale de ordinul n pe o vecinătate V  a, b  ,
continue în  a, b  , atunci f este de n ori diferenţiabilă în  a, b  .
0
Generalizare. Fie f : A  R n  R, n  2, a  A, a   a1 ,..., a n  , f diferenţiabilă în a .
2.2.14. Definiţie. Se numeşte diferenţiala de ordinul 1 a lui f în a şi se notează prin
df  x, a  , funcţionala liniară:
n
df  x, a    f x'i  a  xi  ai 
i 1
n
df  x, a    f x'i  a dxi , unde dx  x  a .
not
sau i i i
i 1

2.2.15. Definiţie. O functie f este de m ori diferenţiabilă în a , dacă f are derivate

parţiale de ordinul m  1 pe o vecinătate a lui a care sunt diferenţiabile în a .
2.2.18 Definiţie. Se numeşte polinomul Taylor de gradul n ataşat lui f în  a, b  ,
următoarea funcţie Tn : A  R , unde:
 2
1 
Tn  x, y   f  a, b     x  a     y  b   f  a, b   1    x  a     y  b   f  a, b   ... 
1!  x y  2!  x y 
 n
1  
  x  a     y  b   f  a, b  .
n! 
 x y 
1 1 2 1
Observaţie. Tn  x, y   f  a, b   df  a, b   d f  a, b   ...  d n f  a, b  .
1! 2! n!
2.2.19. Definiţie. Se numeşte restul de ordinul n , ataşat lui f în  a, b  şi se notează
prin Rn , funcţia Rn : A  R, Rn  x, y   f  x, y   Tn  x, y  .
Relaţia: f  x, y   Tn  x, y   Rn  x, y  ,  x, y   A , se numeşte formula lui Taylor
de ordinul n în  a, b  .
n
1 k
O altă formă este: f  x , y    d f  a, b   Rn  x, y  , unde d 0 f  a, b   f  a, b  .
k  0 k!
2.2.20. Teoremă. Dacă f are derivate parţiale de ordinul n , continue pe o vecinătate
V  a, b  , atunci există o funcţie  : A  R , continuă şi nulă în  a, b  , astfel încât restul
de ordinul n al formulei Taylor este:
1
R n  x, y     x, y   n  x , y  ,   x , y    x  a 2   y  b 2 .
n!
Caz particular. Dacă f are derivate parţiale de ordinul 2 , continue pe o vecinătate
V  a, b  , atunci există o funcţie  : A  R , continuă şi nulă în  a, b  , astfel încât:

R2  x, y  
1
2!

  x, y   x  a    y  b  .
2 2

0
Generalizare. Fie f : A  R n  R, n  2, a   a1 , a 2 ,..., a n   A . Presupunem f

diferenţiabilă de m ori în a , adică f are derivate parţiale de ordinul m  1 pe o

vecinătate V  a  , care sunt diferenţiabile în a . Atunci f are derivate parţiale de ordinul
m şi derivatele parţiale mixte de acelaşi ordin sunt egale în a .
2.2.21. Definiţie. Se numeşte polinomul Taylor de gradul m , ataşat lui f în a , funcţia
m
1
Tm : A  R , Tm  x   f  a    d k f  a  , unde
k 1 k!
k
  
d k f  a    x1  a1   ...    x n  a n   f  a .

 1x x n 
2.2.22. Definiţie. Se numeşte restul de ordinul m , corespunzător punctului a , funcţia
Rm : A  R , Rm  x   f  x   Tm  x  .
Relaţia: f  x   Tm  x   Rm  x  , x  A , se numeşte formula lui Taylor de ordinul m
în punctul a .
2.2.23. Teoremă. Dacă f este diferenţiabilă de m ori în a , atunci există  : A  R ,
1
continuă şi nulă în a , astfel încât Rm  x    x  m  x ,   x  x  a e .
m!
2.3. Extremele funcţiilor de mai multe variabile
Fie f : A  R 2  R,  a, b   A adica  a, b  punct interior domeniului de definitie.
0

2.3.1. Definiţie. Punctul  a, b  se numeşte punct de maxim local, respectiv minim local,
al lui f , dacă există o vecinătate V  a, b  , astfel încât  x, y   V  a, b   A are loc:
f  x, y   f  a, b  , respectiv f  x, y   f  a, b  .
2.3.2. Definiţie. Punctele de maxim şi de minim local se numesc puncte de extrem local.
Valoarea funcţiei într-un punct de extrem local se numeşte extrem local al funcţiei f .
0
2.3.3. Propoziţia . Dacă f are derivate parţiale într-un punct de extrem local  a, b   A ,
atunci:
f x'  a, b   0  f y'  a, b  .
Observaţie. Propoziţia este o generalizare a teoremei lui Fermat pentru funcţii de două
variabile reale.
0
2.3.4. Definiţie. Punctul interior  a, b   A se numeşte punct staţionar al lui f , dacă f
este diferenţiabilă în  a, b  şi df  a, b   0 ( funcţia nulă).
0
2.3.5. Propoziţie. Fie  a, b   A punct de extrem local al lui f . Dacă f este
diferenţiabilă în  a, b  , atunci  a, b  este punct staţionar..
Observaţie. În general, reciproca nu este adevărată, deoarece există puncte staţionare,
care nu sunt de extrem local.
2.3.6. Definiţie. Punctele staţionare (in care se anuleaza diferentiala) care nu sunt puncte
de extrem local se numesc puncte şa.
Exemplu. Fie f : R 2  R, f  x, y   x 2  y 2 a cărei reprezentare grafică este şaua.
Consecinţă. Dacă f : A  R 2  R , A mulţime deschisă, este diferenţiabilă pe A , atunci
punctele staţionare ale lui f sunt soluţiile sistemului:
 f x  x, y   0
'

(*)  ' .
 f y  x, y   0
Cum orice punct de extrem local este şi punct staţionar, rezultă că punctele de
extrem local se află printre punctele staţionare, adică printre soluţiile sistemului (*).
Condiţii suficiente pentru ca un punct staţionar să fie şi punct de extrem local sunt
date de următoarea teoremă.
2.3.7. Criteriu. Fie f : A  R 2  R ,  a, b  este punct staţionar. Presupunem că f are
derivate parţiale de ordinul doi continue pe o vecinătate V  a, b  şi fie:

  a, b   f x"2  a, b  f "
y2
 a, b   f  a, b   2 .
"
xy

1. Dacă   a, b   0 , atunci  a, b  este punct de extrem local şi anume:

a) dacă f x  a , b   0 , atunci  a, b  este punct de minim local;
"
2

b) dacă f x  a , b   0 , atunci  a, b  este punct de maxim local;

"
2

2. Dacă   a, b   0 , atunci  a, b  nu este punct de extrem local şi este punct şa.

Observaţie. Dacă   a, b   0 sau f x  a , b   0 , atunci trebuie studiat
"
2

semnul diferenţei direct.

2.3.8. Algoritmul pentru determinarea punctelor de extrem local
Etapa I. Se verifică dacă funcţia f este diferenţiabilă de două ori pe domeniul de
definiţie.
Etapa II. Se determină punctele staţionare ale lui f , aflate în domeniul de definiţie, care
sunt soluţiile sistemului:
 f x'  x, y   0
 ' .
 f y  x, y   0
Etapa III. Se calculează:
  x, y   f x"2  x, y f "
y2
 x, y   "
f xy  x, y  2
.
Etapa IV. Pentru fiecare punct staţionar  a, b 
se calculează   a, b  şi
f x 2  a , b  , apoi aplicând teorema se determină natura punctului  a, b  .
"
Aplicaţie. Să se determine punctele de extrem local ale funcţiei f : R 2  R ,
f  x, y   x 3  y 3  3 xy .
Rezolvare.
I. Functia f este o funcţie polinomială, rezultă că este diferenţiabilă de două ori pe R 2 .
II. Punctele de extrem local ale ei se află printre punctele staţionare, care sunt soluţiile
sistemului:
 f '  x, y   0
 3 x 2  3 y  0
 *  x'  2  A  1,1 şi O   0,0 .

 f y  x , y   0 3 y  3 x  0
III. Se calculează   x, y   36 xy  9 şi se determină  1,1  27  0 şi   0,0   9  0 .
IV. Deoarece  1,1  0 şi f x 2 1,1  6  0 , rezultă că A  1,1 este
"

punct de minim local;

Deoarece   0,0  0 , rezultă că O   0,0  este punct şa.
0
Generalizare. Fie f : A  R n  R, n  2, a   a1 , a 2 ,..., a n   A .
2.3.9. Definiţie. Punctul a este punct de extrem local al lui f , dacă există V  a  , astfel
încât x  V  a   A semnul diferenţei f  x   f  a  este constant.
2.3.10. Propoziţie. Dacă a este punct de extrem local şi f are derivate parţiale în a ,
atunci f x  a   0, i  1, n .
'
i

2.3.11. Definiţie. a este punct staţionar al lui f , dacă f este diferenţiabilă în a şi

df  a   0 .
2.3.12. Propoziţie. Dacă a este punct de extrem local şi f este diferenţiabilă în a ,
atunci a este punct staţionar al lui f .
2.3.13. Consecinţă. Dacă A este mulţime deschisă şi f este diferenţiabilă pe A ,
atunci punctele staţionare sunt soluţiile sistemului:
f x'  x   0, i  1, n .
i

În acest caz, orice punct de extrem local este şi punct staţionar. Ca urmare,
punctele de extrem local se află printre punctele staţionare.
Un criteriu de recunoaştere a punctelor de extrem local este:
0
2.3.14. Criteriu. Fie f : A  R n  R, a  A punct staţionar. Presupunem că f are
derivate parţiale de ordinul doi continue pe o vecinătate a lui a şi fie funcţionala
n n
 2 f  a
pătratică V  d f  a   
2
dxi dx j .
i 1 j 1 x i x j

1. Dacă V este pozitiv definită, atunci a este punct de minim local;

2. Dacă V este negativ definită, atunci a este punct de maxim local;
3. Dacă V este nedefinită, atunci a nu este punct de extrem local.
2.3.15. Definiţie. Se numeşte hessiana lui f matricea pătratică de ordinul n:
H  x1 ,..., xn    f x" x  x1 ,..., xn   .
i j

Natura lui V este stabilită de semnul minorilor principali ai matricei H(a), dacă
aceştia sunt toţi nenuli, în felul următor:
1) dacă toţi minorii principali sunt strict pozitivi, atunci V este o funcţională
pătratică pozitiv definită şi a este punct de minim local;
 2) dacă semnul minorilor principali alternează începând cu minus, atunci V este
o funcţională pătratică negativ definită şi a este punct de maxim local;
3) în orice altă situaţie a minorilor principali V este o funcţională pătratică
nedefinită, iar a nu este punct de extrem local.

Aplicaţie. Să se afle punctele de extrem local ale funcţiei f : R 3  R , unde

f  x, y , z   x 2  y 2  z 2  2 x  4 y  6 z .
R.   1,2,3 punct de minim local.
2.4. Aplicaţii
2.4.1. Modelare microeconomică
Fie spaţiile topologice normate  R , .. e  ,  R, ..  , o funcţie f : A  R n  R ,
n

care are derivate parţiale pe A în raport cu xi , i  1, n .

f
Rata marginală a lui f în raport cu xi este Ri  x  x  , i  1, n .
i

Ritmul de variaţie al lui f în raport cu xi este:

1 f
R f , xi   x  , i  1, n ,
f  x  xi
xi f
Coeficientul de elasticitate al lui f în raport cu xi : E i  .
f xi
Funcţia f este omogenă de gradul k , dacă f  mx   m k f  x  , k  R . Să presunem
că f este o funcţie de producţie care modelează procesul de fabricaţie al unei firme cu n
factori de producţie, despre care ştim că este omogenă de gradul k . Pentru k  1 , f
indică un randament constant al procesului de fabricaţie. Pentru k  1 k  1 randamentul
este crescător (descrescător). Pe de altă parte, derivatele parţiale ale funcţiei de producţie
f în raport cu x i , i  1, n , reprezintă productivitatea marginală a factorului i, i  1, n .
Aplicaţie. Să se calculeze productivitatea (rata) marginală, ritmul de variaţie şi
coeficientul de elasticitate ale lui f în raport cu x şi y , unde f este o funcţie de
producţie de tip Cobb-Douglas:
f : A  R, f  x, y   kx  y  , k  0,   0,   0,     1 ,
iar A   x, y   R x, y sunt acceptabile tehnologic .
2

2.4.2. Metoda celor mai mici pătrate

Metoda celor mai mici pătrate, abreviată metoda MMP ( OLS(engl.), MCO(fr.)),
este un procedeu matematic utilizat pentru a determina parametrii necunoscuţi ai unei
funcţii reale, care aproximează sau ajustează ( fitting(engl.) , ajustement(fr.)) o legătură
de tip funcţie (funcţionale) dintre două sau mai multe variabile.
Oriunde apare o problemă care constă în determinarea unei funcţii necunoscute
de mai multe variabile, pentru care se cunoaşte un număr finit de valori şi forma sa
analitică, se poate aplica metoda MMP pentru a o rezolva. Există numeroase domenii în
care apar astfel de probleme: ajustarea trendului seriilor cronologice, determinarea
regresiei dintre două sau mai multe variabile economice, construirea modelelor
econometrice de regresie, etc..
 Fie o funcţie f : D  R  R despre care se ştie doar, că are valorile
y i  f  xi  , i  1, n . Mulţimea M   xi , y i  i  1, n are o reprezentare grafică în planul
XOY numită „nor de puncte”. Se pune problema de a aproxima această funcţie printr-o
funcţie polinomială g : D  R de gradul m ce urmează a fi ales,
g  x   a 0  a1 x  ...  a m x şi pentru care trebuie determinaţi parametrii a0 ,..., am  R ,
m

astfel încât eroare comisă prin înlocuirea lui f cu g să fie minimă.

Dacă se alege m  n , atunci conform metodei MMP trebuie determinaţi cei m+1
parametrii, astfel încât:
n
min   g  xi   y i  .
2

i 1
Dacă suma pătratelor erorilor se notează prin
 
n
S  a0 , a1 ,..., a m    a 0  a1 xi  ...  a m xim  y i
2
, problema revine la a determina punctul
i 1

de minim local al funcţiei S : R m1  R . Pentru aceasta se determină punctele staţionare,

rezolvând sistemul:
 S a' 0  a0 , a1 ,..., am   0
 '
 S a1  a0 , a1 ,..., am   0
 
.......... .......... .......... ....
 S a'  a0 , a1 ,..., am   0
 m

 
n

  a 0  a1 xi  a 2 xi  ...  a m xi  y i  0
2 m
2
 ni 1
 
 2 a 0  a1 xi  a 2 xi2  ...  a m xim  y i xi  0
 i 1

 .......................................................................
 n

2 a 0  a1 xi  a 2 xi2  ...  a m xim  y i xim  0


 i 1
sistem care devine:
 n n n m
 1 i  2 i   m i  
2 m
 na 0 a x a x ... a x yi
 n
i 1
n
i 1
n
i 1
n
i 1
n

 a 0  xi  a1  xi2  a 2  xi3  ...  a m  xim   xi y i
 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1
.
 ......................................................................................
 n n n n n
a 0  xim  a1  xim 1  a 2  xim  2  ...  a m  xi2 m   xim y i

 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1
Acest sistem are denumirea de sistemul ecuaţiilor normale ale lui Gauss şi este
un sistem de m  1 ecuaţii liniare cu m  1 necunoscute, care fiind de tip Cramer are o
soluţie unică, ce face funcţionala pătratică d 2 S pozitiv definită. Prin urmare, soluţia
sistemului este minimul local al funcţiei S .
 Funcţia g este numită şi funcţia de ajustare, iar graficul ei curba de ajustare.
Dacă g este de gradul 1, atunci se spune că ajustarea este liniară; dacă este gradul
2, atunci ajustarea este parbolică.
Dacă g nu este o funcţie polinomială, atunci se execută o liniarizare a lui g, după
care se aplică metoda MMP.
a
De exemplu, se poate alege funcţia de ajustare o hiperbolă g  x   a0  1 , care se
x
1
liniarizează cu schimbarea de variabilă t  . În acest caz, ajustarea este hiperbolică.
x
Sau g  x   ba x , a,b pozitive, ajustare exponenţială, care se liniarizează prin logaritmare.
Cu ajutorul funcţiei de ajustare g se poate estima valoarea lui f pentru x n 1
dat, care în anumite situaţii are semnificaţia unei prognoze.
Aplicaţie. Volumul vânzărilor la o firmă în ultimile trei luni se dau in următorul tabel:

Luna 1 2 3
Volumul 3 6 9,2
vânzărilor(u.m.)
a) Ajustaţi „norul de puncte” printr-un polinom de gradul întâi prin metoda celor
mai mici pătrate;
b) Determinaţi suma pătratelor erorilor comise prin această ajustare;
c) Pe baza funcţiei de ajustare determinate la punctul a) estimaţi volumul
vânzărilor în luna următoare.

Serii numerice
2.2. Siruri numerice. Limite extreme ale unui sir.
2.2.1. Definitie: Se numeste sir de numere reale sau sir numeric o functie f : N  R ,
not
unde f  n   a n si se numeste termenul general al sirului.
Notatii:  a n  nN ,  a n  ,  a n  n0 .
2.2.2. Definitie: Se numeste vecinatate a lui x 0  R , orice interval deschis  a, b  care
contine pe x 0 .
2.2.3. Definitie: Se numeste vecinatate a lui   , orice interval de forma  a,   unde
aR .
2.2.4. Definitie: Se numeste vecinatate a lui   , orice interval de forma   , a 
unde
aR .
Notatie: R  R    ,  .
2.2.5. Definitie: l  R este limita sirului  a n  si se scrie lim
n 
a n  l sau a n  l , daca in
afara oricarei vecinatati a lui l se afla un numar finit de termeni ai sirului.
2.2.6. Definitie: Sirul  a n  este convergent, daca are o limita unica si limita este finita.
2.2.4. Definitie: Definitia cu ε a convergentei: Un numar real l finit este limita sirului
daca   0 , n    N , astfel incat n  n   are loc relatia a n  l   .
2.2.8. Definitie: Fie sirul  a n  si un sir strict crescator de indici  nk  kN  N . Atunci
 
sirul a nk kN se numeste subsir al lui  a n  .
Observatie: Orice sir are o infinitate desubsiruri.
Exemplu: 1,1,2,1,2,3,...,1,2,3,...., n,...
2.2.9.Lema lui Cesaro: Orice sir marginit are un subsir convergent.
Se pot scrie urmatoarele definitii echivalente:
- Definitia 1. Sirul  a n  se numeste Cauchy sau fundamental, daca   0 , n    N
, astfel incat n, m  n   are loc relatia a n  a m   .
- Definitia 2. Sirul  a n  se numeste Cauchy sau fundamental, daca   0 , n    N
, astfel incat n  n   si p  N * are loc relatia a n  p  a n   .
2.2.10. Criteriul de convergenta Cauchy: . Sirul  a n  este convergent, daca si numai
daca sirul  a n  este sir Cauchy.
2.2.11. Definitie: l  R este limita sirului  a n  daca si numai daca exista un subsir care
are limita l.
2.2.13. Propozitie: Sirul  a n  are limita l daca si numai daca  a n  are un singur punct
limita.
2.2.14. Propozitie: Orice sir  a n  are un cel mai mare punct limita si un cel mai mic
punct limita.
2.2.15. Definitie: Cel mai mare punct limita al sirului  a n  se numeste limita superioara
a sirului  a n  si se noteaza prin nlim

an sau lim sup an .

2.2.15. Definitie: Cel mai mic punct limita al sirului  a n  se numeste limita inferioara a
sirului  a n  si se noteaza prin nlim

an sau lim inf an .

2.2.16. Propozitie: In general are loc relatia lim sup an  lim inf an .
  1 n  2    1 n 1  3 n par
Exemplu: Fie sirul cu termenul general an   n 1
1  n 1 n impar
Atunci lim an  1 si lim an  2 . Deci  a n  are punctele limita -1 si 2. Se
n, n  2k n   , n  2 k 1

vede ca 2  lim sup an  lim inf an  1 .

2.2.17. Teorema: Sirul  a n  are limita l daca si numai daca lim sup an  lim inf an  l  R .
2.3. Serii numerice.
2.3.1. Definitie: Serii numerice: Fie  an  nN   R . Se asociaza un nou sir  S n  nN * ,
unde:
S1  a1 , S 2  a1  a2 , S3  a1  a2  a3 , … , S n  a1  a2  ....  an   k 1 ak ,……
n

S n se numeste suma partiala de ordinul n, iar  S n  nN * se numeste sirul sumelor

partiale atasat sirului  an  nN  . Se vede ca an  S n  S n 1 , n  1 .
2.3.2. Definitie: Perechea   an  nN  ,  S n  nN *  se numeste serie de numere reale sau serie

numerica , cu termenul general an . Se notateaza cu: a

n 1
n sau a n .
2.3.3. Definitie: Seria a
se numeste convergenta , daca sirul sumelor partiale ,
n

 S n  nN * este convergent. In acest caz , daca lim S n  S , atunci S se numeste suma
n 

seriei si se scrie : a
n1
n S.

2.3.4. Definitie: Seria a n se numeste divergenta , daca sirul  S n  nN * este divergent.

In acest caz , daca nlim

S n   , atunci se scrie a n   , iar daca sirul  S n  nN * nu
n 1

are limita , seria se numeste oscilanta.

Exemple de serii :
1 Seria constanta :  a , a  R .

2  Seria geometrica :  aq
n 1
n 1
, a  R  , q este numita ratia seriei.

a
3 Seria armonica generalizata :  n , aR  ,  este parametrul de care
n 1

depinde natura seriei.

Aplicatie. Sa se calculeze suma seriei : S   n  2  2 n 1  n .
 
Sn  k 1 k  2  2 k  1  k k 1 k  2  k  1  k 1 k  k  1 
n n
  n
 
 3 2 4  3  ....  n2  n 1  1  2 2  3  ...  n n 1 
 n  2 1 . Deci nlim Sn   .
2


2.3.5. Criteriul general Cauchy: Conditia necesara si suficienta de convergenta a seriilor

numerice a
n 1
n este:   0 , n( )  N  astfel incat pentru n  n( ) si p  N 

are loc relatia an 1  an  2  ....  an  p   .

2.3.6. Propozitie : Fie seria numerica a

n 1
n . Atunci :

1 Daca seria a
n 1
n
este convergenta , atunci nlim

an  0 .

2) Daca se schimba ordinea unui numar finit de termeni ai seriei , atunci se

obtine o serie cu aceeasi natura .
3) Daca se adauga sau se elimina un numar finit de termeni ai seriei , atunci se
obtine o serie cu aceeasi natura .
2.3.7. Criteriul de divergenta: Dacă lim a n  0 sau limita nu există, atunci  an este
n n 1

divergentă.
3n  1
Aplicaţie. Să se determine natura seriei  n8
.

Deoarece nlim an  3 rezulta divergenta seriei.



Fie S mulţimea tuturor seriilor numerice convergente. Pe această mulţime se

definesc două operaţii: adunarea şi înmulţirea cu scalari reali.
1)  an   bn    an  bn  şi 2)   R ,   an   an .
n 1 n 1 n 1 n 1 n 1
2.3.8. Teoremă: Tripletul S,, este un spaţiu vectorial real.
2.3.9. Criteriul lui Abel: Fie a
n 1
n o serie numerică pentru care şirul sumelor parţiale
este mărginit. Dacă şirul   n  n 1 are toţi termenii pozitivi, este descrescător şi are limita

0 , atunci 
n 1
n a n este convergentă.

Demonstraţie. Ideea: se aplică criteriul general de convergenţă. Deoarece şirul  S n  n1

este mărginit, rezultă că există M  0 astfel încât S n  M , n  N * .
Din ipoteza lim  n  0, rezultă că   0, n    N * astfel încât n  n  
n

are loc  n  . Fie n  n   şi p  N * . Atunci se poate scrie:
2M
 n  1 a n  1   n  2 a n  2  ...   n  p a n  p 
  n 1  S n 1  S n    n  2  S n  2  S n 1   ...   n  p  S n  p  S n  p 1  
   n 1S n   n 1S n 1   n  2 S n  2   n  2 S n 1  ...   n  p S n  p   n  p S n  p 1 
   n 1S n    n 1   n  2  S n 1  ...   n  p 1   n  p  S n  p 1   n  p S n  p 
  n 1 S n    n 1   n  2  S n 1  ...   n  p 1   n  p  S n  p 1   n  p S n  p 
 M  2 n 1   n  2  ...   n  p 1   n  p   n  p   2 n 1M   .
Atunci, conform criteriului general de convergenţă, rezultă că seria numerică


n 1
n an este convergentă.

2.3.10. Definitie: Seria  u n se numeşte alternată, dacă u n u n 1  0, n  N * .

Observaţie. Într-o serie alternată produsul a doi termeni consecutivi este negativ.
În baza acestei observaţii, termenul general al unei serii alternate are forma:
u n    1 a n sau u n    1 a n , unde a n  0, n  N * .
n n 1

2.3.11. Criteriul lui Leibnitz. Fie seria alternată    1 a n . Dacă  a n  n1 este un şir
n

descrescător cu limita 0 , atunci seria este convergentă.



   1
n
Demonstraţie. Se consideră seria numerică , pentru care suma parţială
n 1

 1, n impar
de ordinul n este Sn   , cu S n  1, n  N şi deci şirul sumelor
*

 0 , n par
parţiale ataşat este mărginit. Atunci aplicînd criteriul lui Abel, pentru a n    1 şi
n

 n  a n , n  N * , rezultă că seria alternată este convergentă.

2.3.12. Definitie: Seria  a n se numeşte absolut convergentă, dacă seria modulelor
 a n este convergentă. Se observa ca:
1) Seria modulelor este o serie cu termeni pozitivi.
2) Orice serie absolut convergentă este convergentă.
3) Există serii convergente, care nu sunt absolut convergente. De exemplu, seria
armonică simplă alternată este convergentă, dar nu este absolut convergentă.
2.3.13. Definitie:. O serie convergentă care nu este absolut convergentă se numeşte
semiconvergentă.
 1
   1 n 1
Exemplu: Să se stabilească natura seriei armonice simple alternate .
n 1 n

S 2 n   k 1
2n   1 k 1
1 1 1 1

    .... 
1

1
  k 1
n 1
  k 1
n 1 2n 1
  k 1   k 1
n 1
k 1 2 3 4 2n  1 2n 2k  1 2k k k
1
 lim  k 1
n
lim S 2 n  ln 2
n n  nk

2.3.14. Definitie: Se numeşte serie cu termeni pozitivi, o serie numerică a

n 1
n , unde
a n  0, n  N * . Se observa ca:
1) Şirul sumelor parţiale ataşat unei serii cu termeni pozitivi este strict crescător şi deci
are limită. Ca urmare nu există serii cu termeni pozitivi oscilante.
2) O serie cu termeni pozitivi este convergentă, dacă şi numai dacă şirul sumelor parţiale
este mărginit.
Cele mai cunoscute criterii de convergenţă pentru seriile cu termeni pozitivi sunt
următoarele.
2.3.15. Criteriul I de comparatie: Fie  a n , a n  0 şi  bn , bn  0 , astfel încât an  bn ,
n  n0 . Atunci:
a) dacă  bn este convergentă, atunci  a n este convergentă;
b) dacă  a n este divergentă, atunci  bn este divergentă.
2.3.16. Criteriul II de comparatie: Fie  a n , a n  0 şi  bn , bn  0 , astfel încât
an 1 bn 1
 pentru n  n0 . Atunci:
an bn
a) dacă b n este convergentă, atunci  a n este convergentă;
b) dacă a n este divergentă, atunci  bn este divergentă.
an
2.3.17. Criteriul III de comparatie: Fie a n , a n  0 şi b n , bn  0 , iar l  lim
n  bn
.
Atunci:
1) dacă l   0,   , atunci cele două serii au aceeaşi natură;
2) dacă l  0 şi  bn este convergentă, atunci  a n este convergentă;
3) dacă l   şi  bn este divergentă, atunci  a n este divergentă.
a n 1
2.3.18. Criteriul raportului (D’Alembert). Fie a n , a n  0 , L  lim sup
an
şi

a n 1
l  lim inf . Dacă L  l , atunci:
an
a) dacă L  1 , atunci seria este convergentă;
b) dacă l  1 , atunci seria este divergentă.
a n 1
Caz particular. L  l  lim n  a
. Dacă l  1 , atunci seria este convergentă, iar
n

dacă l  1 , seria este divergentă.

Observatie: Exista insa serii numerice a caror natura nu poate fi precizata aplicand acest
criteriu. Natura seriei  2 1  n nu poate fi precizata prin aplicarea acestui criteriu
n

an 1 
1
 daca n  2k an 1 an 1
intrucat lim  8 , deci lim inf a  1 si lim sup a  1
an 
 2 daca n  2k  1 n n

2.3.19. Criteriul radacinii( Cauchy). Fie  a n , a n  0 şi L  lim sup n a n , l  lim inf n a n

. Dacă L  l , atunci:
a) dacă L  1 , atunci seria este convergentă;
b) dacă l  1 , atunci seria este divergentă.
 1
 2n 1 , n par
Aplicaţie. Să se determine natura seriei a n , unde: an   n
3
.
 n , n impar
5  n
Observatie: Criteriul radacinii este mai puternic decat cel al raportului. Intotdeauna avem:
an 1 an 1
lim inf  lim inf n an  lim sup n an  lim sup . Aceste criterii sunt echivalente in
an an
cazul in care exista limitele ca o consecinta a lemei Stolz-Cesaro.
1
Cum in exemplul precedent lim n an 
2
, rezulta ca seria 2  n    1 n
converge.
 a 
2.3.20. Criteriul Raabe-Duhamel. Fie a n , a n  0 si l  lim n n  1 .
n 
 an  1 
a) dacă l  1 atunci seria este convergentă.
b) dacă l  1 atunci seria este divergentă.
c) dacă l  1 atunci nu se poate preciza natura seriei cu acest criteriu.
Exemplu. Pentru seria  a , a   0,1 , criteriile D’Alembert si Cauchy dau
ln n

a  a 
lim n 1  lim an  1 , insa lim n n  1   ln a ceea ce ne conduce la concluzia ca
n  a n n  a 
n  n 1 
1  1
seria converge pentru a  .Pentru a   0, e  seria diverge,in cazul a  e 1 fiind chiar
e  
1
seria armonica.Observatia ca seria este defapt seria armonica generalizata cu   ln ne
a
conduce la aceeasi concluzie.
Observatie: Acest criteiu este un caz particular al urmatorului rezultat. Fie  a n , a n  0 .
 an 
a) dacă există k  1 , astfel încât n  1  k , n  N * , atunci seria este convergentă;
 a n 1 
 an 
b) dacă n  1  1, n  N * , atunci seria este divergentă.
 a n 1 
2.3.21. Criteriu practic. Fie  a n , a n  0 şi
  a   a 
l  lim inf n n  1 si L  lim sup n n  1 . Atunci:
n
 an 1  n  an 1 
1) dacă l  1 , atunci seria este convergentă;
2) dacă L  1 , atunci seria este divergentă.
1
ln
2.3.22. Criteriul logaritmului: Fie  n n a , a  0 şi a n . Atunci:
l  lim
n  ln n

1) dacă l  1 , atunci seria este convergentă;

2) dacă l  1 , atunci seria este divergentă.
Observaţii.
1) Dacă l  1 se va aplica un alt criteriu.
1
ln
2) Dacă nu există l , fie a n , se defineşte   lim inf bn şi L  lim sup bn ,
bn 
ln n
luându-se următoarele decizii:
a) dacă   1 , atunci seria este convergentă;
b) dacă L  1 , atunci seria este divergentă.

Exemplu: n
n 1
ln n
este div.
n 2  13n  2
1.Stabiliti absolut convergenta seriei cu termenul general an  si
 n  3  n 2  1 n  4
sumele seriilor 
n4
an si    1
n 5
n 1
an .

Solutie: Conform criteiului de comparative cu limita, a

n 2
n este de aceeasi natura cu
1
seria n
n
2 , deci este comvergenta. Prin urmare, are sens calculul ambelor sume.
A B C D
Descompunand in fractii simple an     , se determina simplu
n  3 n 1 n 1 n  4
n 2  13n  2 1 n 2  13n  2 2
A 2  n  3    B si similar C   n  1    D .
 
n 1 n  4  2  n  3  n  1 n  4  3
1 1 1  2 1 1 
Asadar an        . Iterand, obtinem pentru n  4 :
2  n 1 n  3  3  n 1 n  4 
11  21 1
a4    1    
23  35 8
11 1 21 1
a5        
2 4 2 36 9
11 1 21 1 
a6        
2  5 3  3  7 10 
11 1 21 1 
a6        
2  6 4  3  8 11 
………………………………
 1 1 1  2 1 1 
an       
2  n 1 n  3  3  n 1 n  4 
21 1 1 1 1
Deci lim
n

n4
an       1   , adica suma seriei cu termeni pozitivi ceruta.
35 6 7 2 2
Pentru calculul sumei seriei alternate, utilizand descompunerea in fractii simple obtinuta
mai sus, avem:
1   1    1n 1 n 1
 2   1 n 1    1 n 1 
   1 an        
n 1

2  n 5 n  1  3  .Utilizand
n5 n5 n  3   n5 n  1 n 5 n  4 

  1 n 1   1 n 1 1
suma seriei armonice alternate, avem: 
n 5 n 1

n4 n
  ln 2  1   ,
2 3
  1 n 1
  1 n
  1 n 1
  1 n
1 1 1 1

n 5 n3

n2 n
 1  ln 2 , 
n5 n 1

n6 n
  ln 2  1     si
2 3 4 5
  1 n 1
  1 n 1
1 1 1 1 1 1

n5 n4

n9 n
 ln 2  1       . In concluzie, suma ceruta este
2 3 4 5 6 7
11 1 21 1  1 1 1 1 
   1
n 1
an        2 ln 2  1       .
n 5 23 2 37 6  2 3 4 5 
a  a  r  a  2r ... a  (n  1)r 
2.Stabiliti conditiile in care seria cu termini pozitivi  b b  r  b  2r ... b   n  1 r  ,
n 1
a, b, r  0 converge si precizati suma sa.
a n 1 a  nr
Solutie: Cum a  b  nr  1 , pentru studiul convergentei acestei serii vom aplica
n

 n b  a  b  a
 a
criteriul Raabe-Duhamel: lim n  1  lim 
n
. Deci pentru b  a  r
  b  nr
 an 1 r
n n

a
seria converge, iar in cazul b  a  r diverge(devenind  care este de aceeasi
n a  nr
natura cu seria armonica) ca si in cazul b  a  r . Pentru b  a  r , cum
b  nr  a  nr 
an
 1 , rezulta an   este sir descrescator si cum a n converge
an 1 n
n

 nan  0 si an  a  nr   an 1  b  nr  .Iterand aceasta relatie:

a1  a  r   a2  b  r 
a2  a  2r   a3  b  2r 
a3  a  3r   a4  b  3r 
…………………….
an  a  nr   an 1  b  nr 
prin sumare obtinem:  a  r  S n  b S n 1  a1   nran 1
  a  r  S n  bS n 1  a1b  r  n  1 an 1  ran 1   a  r  S  b S 
a a .
S
 b bar
   1 n 1
3. Determinati suma seriei  S.
n 1 n 2 n  1
1 2 1
Solutie: Seria converge conform criteriului lui Leibniz. Cum  
n 2n  1 2n  1 n


  1 n 1  2
  1 n 1    1 n 1
n 1 n 2n  1 n 1 2n  1

n 1 n
, seria data este diferenta a doua serii, cea
de-a doua fiind seria armonica alternatǎ a carei suma a fost calculatǎ (ln2). Pentru a
  1 n 1
calcula suma seriei  , ca in cazul exercitiului 5, se considera seria de puteri
n 1 2n  1
  1 n 1 x 2 n 1  S  x  , x    1,1

n 1 2n  1
.Rezulta

S  x    S  x dx     x 2   n 1

dx
1  x2

 arctgx  C cu C  0 . Deci S   ln 2.
n 1 2
Observatie: Seria cu suma determinatǎ este absolut convergentǎ, suma ei
n
1
lim  determinandu-se astfel:
k 1 k  2k  1
n

sn n
1 n
1 n
1 n
1
    . Prin urmare
2 k 1 2k  2k  1 k 1 2k  1 k 1 2k k 1 k  n
1
 n 2n  1  2 ln 2 , serie a carei suma putea fi calculate cu ajutorul seriilor de puteri:
n 1

5.Test de autoevaluare
8  2x
1.Fie f  x   2 , x  R   3,5 ..Stabiliti convergentele serieiilor  f  n  si
x  8 x  15 n 7

   1
n7
n 1
f  n  si sumele lor..
an 2  bn  c
an 3  bn  c
2.Calculati sumele seriilor i.  ii.    1
n 1
n2 n!
n 1 n!
6.Comentarii si solutii la testul de autoevaluare
f  n
lim 2
1. .In baza criteriului de comparatie cu limitǎ, cum n   1 , prima serie diverge,
n
suma ei fiind   . Cea de-a doua serie satisface criteriul lui Leibniz, deci va avea suma
finita.
1 1  n  n
    1 n 1 f  n     1    1 . Utilizand suma
Avem f  x   
3 x 5 x n7 n7 n3 n7 n5
  1 n 1    1 n 1
   1 f  n   
n 1
seriei armonice alternate avem succesiv: =
n7 n4 n n2 n
1 1 1 1 1
 ln 2  1     ln 2  1    .
2 3 2 3 6
 xn
2. Tinand seama ca e x   , x  R , avem:i. an 2  bn  c  an n  1  Bn  C , unde
n  0 n!

constantele B si C le vom determina din: n  1  a  b  c  B  C si n  0  c  C .

Deci B  a  b si C  c  an 2  bn  c  an n  1   a  b  n  c . Prin urmare avem:
an 2  bn  c a ab c
  
n!  n  2!  n  1! n!
an2  bn  c 1 1 1
  a   a  b   c  a e  2    a  b  e  1  ce
n2 n! n  2 n! n  2  n  1! n  2  n  2 !

ii.Similar an3  bn  c  an n  1 n  2  An n  1  Bn  C . Facand n  0, n  1, n  2

 cC
   1 n 1
obtinem  a  b  c  BC
8a  2b  c  2 A  2 B  C
 A  3a, B  a  b, C  c ;cum 
n0 n!

e


an3  bn  c   1   a  b    1  c   1  3a 1  1   a  b  c1  1 
n 1 n 1 n

   1  3a   
n 1
   
n 1 n! n  3  n  3! n 1  n  1! n 1 n! e 2 e  e
7.Exercitii propuse
1.Seria ‘telescopica’: daca an  a si f  n   an 1  an , aratati ca seria  f  n
n  n0
converge.
1 x
Calculati suma seriei:
n 1
  2
 .
2 n

2.Justificati convergenta serieiilor si stabiliti-le sumele:

an si    1  n an daca a  4n  2n  1
2
a. 
n 3 n3 n
n n  2  n 2  1
Integrale euleriene ( funcţii speciale)
Funcţiile speciale sau integralele euleriene sunt de două tipuri: integrala gama şi
integrala beta.
2.4.1. Definitie. Se numeşte integrala gama sau funcţia gama, integrala generalizată:

 : D  R ,  p   x
p 1
e  x dx .
0

2.4.2. Propoziţie. D   0,   , adică integrala  p  este convergentă pentru p  0 .

1 

Oservaţie. Putem scrie:  p    x e dx   x e dx  I1  I 2 .

p 1  x p 1  x

0 1
1

Pentru p   0,1 integrala I 1 este generalizată şi trebuie scris I 1  x

p 1
e  x dx
0

. Deoarece xlim
0
 x  0 x  p 1  x
e  lim x
x 0
  p 1  x
e  1 , finit, pentru   p  1  0    1 p ,


  1 . Rezultă conform consecinţei 2 că I 1 este convergentă.

2.4.3. Proprietăţi.
1. 1  1 .
   lim1  e   1 .
t

Demonstraţie. 1  lim

t  
e  x dx  lim  e  x t t
0
t  t 
0

2. Formula de recurenţă:  p    p  1  p  1 , p  1 .
3.  n    n  1!, n  N * .

1
4. x
p 1
e  ax dx   p  , a  0 .
0 ap
1
5.     .
 2
6.  este o funcţie tabelată.
2.4.4.Definitie. Se numeşte integrala beta sau funcţia beta funcţia
1
B : D  R 2  R, B p, q    x p 1 1  x 
q 1
dx .
0

2.4.5. Proprietate. B p, q  este o integrală Riemann generalizată convergentă pentru

p  0 şi q  0 , adică: D   0,     0,   .
Demonstraţie. Se poate scrie:
1

 x 1  x  x p 1 1  x  1  x  q 1 dx
1/ 2 1
 dx  
p 1 q 1 q 1 p 1
dx  ( *)
0 1/ 2
0

Analizăm convergenţa celor două integrale din relaţia (*).

Cazul 1. p   0,1   q  0 . Deoarece xlim x  x p 1 1  x  q 1 =1, pentru   p  1  1 ,
0 

x p 1 1  x 
1/ 2

q 1
prima integrală 0
dx este convergentă.

Cazul 2. p  0   q   0,1  . Deoarece xlim

1
 x  1 x p1 1  x  q1 =1, pentru   q  1  1 , a


1  x  dx este convergentă.
1

p 1 q 1
doua integrală 1/ 2

Cazul 3.  p  1   q  1 . In acest caz cele două integrale sunt de tip Riemann.

În concluzie, pentru p  0 şi q  0 cele două integrale sunt convergente şi
B  p, q  este convergentă.
2.4.6. Proprietăţile funcţiei beta
1. B  p, q   B q, p  , p, q  0 .
Demonstraţie. Cu schimbarea de variabilă 1  x  y se obţine: x  1  y, dx  dy,
0 1
x  0  y  1
, B p, q    1  y  y dy    y 1  y  dy  B  q, p  .
p 1 q 1 q 1 p 1

 x  1  y  0 1 0


2. B  p, q    y 1  y 
p 1  p  q 
dy .
0

x y 1
Demonstraţie. Cu schimbarea de variabilă  y se obţine: x  , 1 x  ,
1 x 1 y 1 y
1 x  0  y  0
dx  dy
1  y  2 ,  x  1  y  
 p 1 
 y  1 1
B p, q      y 1  y 
p 1  p  q 
 dy  dy .
0
1  y  1  y   1  y  2
q 1
0

3. Dacă p  1 , atunci:
p 1
B  p, q   B  p  1, q  .
p  q 1
Demonstraţie. Se integrează prin părţi funcţia beta, considerând:
1
f  x   x p 1  f '  x    p  1 x p  2 şi g  x   1  x   g  x   1  x  q ,
' q 1

q
1 q   p  1  1 p 2 p 1
1
B p, q    x p 1 1  x   10    x 1  x  q dx   1  x  x p  2 1  x  q 1 dx
q   q 0 q 0
 1 1
p 1 p 1
 x p 2 1  x  dx   x p 1 1  x  dx 
q 1 q 1

q 0 q 0
p 1 p 1 p 1
 B  p, q   B p  1, q   B  p, q   B  p, q   B  p  1, q  .
q q p  q 1
4. Dacă q  1 , atunci:
q 1
B  p, q   B  p, q  1 .
p  q 1
Demonstraţia este analoagă celei de la 3.
5. Dacă p, q  1 , atunci:
B  p, q  
 p  1 q  1 B  p  1, q  .
 p  q  1 p  q  2
Demonstraţia rezultă din proprietăţile 3 şi 4.
 p   q 
6. B  p, q   , p, q  0 .
 p  q 
Demonstraţia. În baza unei proprietăţi a funcţiei gama se poate scrie:
 p 


y
p 1
e  yt dy  ,
0 tp
relaţie în care p devine p  q , obţinându-se:
 p  q 


y
p  q 1
e  yt dy  ,
0 t pq
relaţie în care t devine 1  t , obţinându-se:
 p  q 


y
p  q 1
e  y  1 t  dy  ,
0 1  t  p  q
relaţie care se amplifică cu t şi apoi se integrează în raport cu t pe intervalul
p 1

 0,   , obţinându-se prin separea variabilelor şi integrarea mai întâi în raport cu t :


  
y p  q 1e  y   t p 1 e  yt dt dy    p  q   t p 1 1  t 
 p  q 

0 0  0
dt ,

din care se obţine:


y p  q 1  y
 p   e dy    p  q  B p, q     p    q     p  q  B p, q  , (*)
0 yp
de unde rezultă proprietatea 6.
7. Formula de dedublare pentru funcţia gama:
 1 1
  p   p    21 2 p    2 p  , p  0 .
 2 2
1 1
8. B ,    .
 2 2
Demonstraţia. Cu schimarea de variabilă x  sin 2 t se obţine:
 x  0  t  0
dx  2 sin t cos tdt  sin 2tdt ,  
x 1 t 
 2
 
1 1 2 2
1 1  1
B ,    x 2 1  x  2 dx    sin t   cos t  2 sin t cos tdt  2  dt   .
 1 1

2 2 0 0 0

1
9.     .
2
1 1
    
Demonstraţie. Din proprietatea 8 rezultă:  1 1  2 2 1 .
B ,              
2 2  1 2

10. Dacă p  q  1, p, q  0 , atunci: B  p, q   sin p .
Aplicaţii.
1 2
1) Calculaţi B , 
3 3
1 2   2
B ,    
Rezolvare.  3 3  sin  3 3.
3 2


e
x2
2) Calculaţi integrala Euler – Poisson I  dx .
0

dt
Rezolvare. Cu schimbarea de variabilă x 2  t se obţine: x  t  dx  ,
2 t
 1
 x0t 0 1  2 t 1 1 

x    t  
, I  2
20 
t e dt    
2 2 2
.

3. Calculaţi aria suprafeţei determinate de graficul funcţiei f : R  R,

x2
1 2
f  x  e şi axa OX.
2
Rezolvare. Graficul lui f este:

Fie J   f  x  dx . Geometric J reprezintă aria căutată. Deoarece


f este o
2
   x 
1    x  2 
funcţie pară se poate scrie: J  2  f  x  dx  2 e  2
d   1.
0  0  2  2
 Observaţie. Funcţia f se întâlneşte la cursul de “Teoria probabilităţilor”, fiind densitatea
de repartiţie a variabilei aleatoare normale normate.