Comsa Neoliticul Romania 1987

https://biblioteca-digitala.
ro
NEOLITICUIJ PE TERITORIUIJ ROl\IÂNIEI.
CONSIDERATU '
https://biblioteca-digitala.ro
' ' '
ACADEMIA DE STIINTE SOCIALE SI POIJITICE
A REPUBI.JICII SOCIALISTE ROMÂNIA
INSTITUTUI1 DE ARHEOLOGIE
Biblioteca de arheologie
XLVIII
EUGEN COMŞA
NEOLITICUL PE TERITORIUL ROl\fÂNIEI.

CONSIDERATII ,
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE HOMANIA

Bucureşti, 198 7
THE NEOLITHIC ON ROMANIA'S TEHHITORY,
SO'.\IE REFLEXIONS
HEOJUfT HA PYMb!Hl.l\Ofi TEPP:HTOPIUI. .

PA3MbllllaEHHH
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE RO'.\IÂNIA
Cod 79717-Bucureşli, Calea Victoriei 125, Seclor 1
SUMAR
Lista abrevierilor 7
14
ISTORICUL CERCETĂHILOR 9
II CONSIDERAŢII PRIVIND MEDIUL NA TCRAL
20
III CARACTEHIZAREA EPOCII 17
IV STRl'CTURA ANTROPOLOGICĂ A POPULAŢIEI.
V OHIGINEA ŞI EVOLCŢIA NEOLITICULUI 26
VI FOHME ALE ECONO MIEI NEOLITICE 69
Cultivana plantelor 69 . Creşterea animalelor 77. Vinătoarea 8 1 .
Pescuitul 85. Culesul 87.
O bsi d ia n ă 90. Piatră şlefuilă 91.

VII PRODUCEREA t:NELTELOR . . . . 88
Silex88 . Gre�ie silicifiat ă 90.
Os 92. Corn 9 3 .
T or s ul 101. Ţesutul 101. Prelucrarea metalelor 102.

VIII '1EŞTEŞCGURI . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
Olăritul 94.
IX SCHIMBURILE INTEHTRIBALE . . . . . . 110
X ARTA . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
XI ÎMBRĂCĂMINTEA ŞI PODOABELE . . . . . 121
TIPURILE DE
XII TIPURILE DE AŞEZĂRI . . . . . 128
Xlll LOCUINŢE . . . . 1 37
XIV ORGANIZAREA SOCIAL-ECONO:'\IICĂ 141
X V VIAŢA SPIRJTl:AL..\. . . . . . . 146
Cultul fcrtilil:iţii 146. Alte manirestări magico-religioase 1 48 .
Hitul şi ritualul funerar 149
X VI CO:\'CLUZII . . . . . . . . . . 1 53
HESt: Mi:�
Ilustraţii . . . 1 57
. . . . . 1 95
J.JISTA ABREVIERILOR
AAC Acta Archaeologica Carpatbica, Cracovia

ActaArchBudapesta - Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Hun
ga.ricae, Budapesta
AE Archaeologfai Erte!'dto, Budap esta
AISC Anuarul Imtitutului de studii clasice, Cluj - Sibiu
AMN Acta Musei NapocensiR, :Muzeul de istorie al
Tram;ilvaniei, Cluj-Napoca
AnB Analele Banatului, Buletinul )Iuzeului din Timi
şoara, Timişoara
AnŞtlaşi Analele ştiinţ.ifice ale Universităţii „Al. I. Cuza",
Iaşi
AO Arhivefo Olteniei, Craiova
Apulum Apulum, Buletinul Muzeului din Alba Iulia, Alba
Iul ia
·
ArhMold Arheologia, l\loldovd, Bucureşti

AR Arhe ologi cky rozhle.dy, Pra.ga
ATG Arta şi tehnica. grnfică. Buletinul Imprimeriilor
statului, Bucureşti
B alc ania Balcania, Revue de !'I nstitut d'etudcs et r ech er
ches balkaniques, B u c ureşti
Balc anic a Balcanka, Annuaire du Comite intrrar a<l emiqu e
de balk anologic ct de l'In:;;titut drn; etude8 bal
kanique:;;, Belgrall
Ban atica Banatica, :Muzml judeţ ean Reşiţ a, H<'şiţa
BAR Briti sh Arc haeological lteportR, Oxford
BC'MI Bul etinu l Com if;iunii mon u mentelor i storice, Bucu
reşti
BerR GK Herieht d<•r Homisch-Germanisc�n Kommis :;:ion,
Frankfurt am l\Iain
BMJV Buletinul Muzeului .Judeţ.ean Vlaşca, Bucureşti.
BullAHi Bullctin, Aea<lemie Rouma i ne , Bucm·<·şti
Corr Correspondenzblatt des Deutschen GC'sselschaft
fiir An thropologie , E thnologi e und Urgeschi, chte
Berlin
] ) ac ia Dacia. Revu<' d'archeologie ct d'histoirc ancienne,
·
BucureRti
Dolgozatok-Cluj Dolgoz �tok az Erdelyi X emzeti )Illzcum - Cluj
ED EphemeriR Dacoromana. Annuario della Scuola
Romena di Roma, Bucureşti- Roma
ESA Eurasia Septentrionalis Antiqua. Bulletin et me
m oires consacres a l'archeologie et l ' ethnographi e
de l'Europe Orientale et l'Al'lic du �ord, Helsinki
Germania Germania. Anzeiger der Romisch-Germanischen
Kommi ssion des D eutschen Archăologischen In
stitutes, Berlin
Hititorica Historiea. Centrul de ştiinţe sociale din Ora.iova al
Ac ade miei de Ştiinţe Sociale şi Politice, Craiova
Istros Istro:.;. Revue roumaine d 'a rcheologie et d'histoire
ancienne, Bucureşti
JMV Jahresschrift fiir l\Iitteldeutsche Vorgeschichte ,
Berlin, Halle
JPEK JPEK. ,Jahrbuch for p răhistorische uncl ethno
gra phisehe Kunst , Berlin
KS Kratkie soobsceniia Instituta Arheologii, l\Ioscova
l\IAGW l\Iittl'ihmgen der Anthropologif:.chen Ge8ellschaft
in WiPn, Anthropologischen Gesellschaft in Wien,
M ate rial e
Viena
l\latPriale şi cereetări arheologice, Irn:.titutul de
arheologie, Bucureşti
l\lem Ant Memoria Antiquitati8, 1\Iuzeul din Piatra Neamţ,
Piatra NPamţ
l\IIA Chişinlu l\latt·1falî i i88ledovaniia po arheologii iugo-zapada
SSSR i HSH, Chişinău
l\littPKKAkWi:.;s l\Iitthrilungen drr Prăhistorischrn Kommission
der Kail'. Akademie des Wissen8chaften, Viena
l\Iuz Naţ l\luzPul naţional, l\luzeul de istorie al R. S.
Rom:h1ia, Bucure ş ti
NEH N oun•lle8 etucks d 'histoire, Bucureşti.
Pl\IJH Publicaţiile Muzeului judeţ,ean Hunedoara, Deva
Pl\11\IB Publicaţiile l\luzC'ului de istorie al municipiului
Bucureşti, Bucureşti
Pontica Pontiea. l\luzPul de istoril' naţională şi arheologie,
Coustanţa
PZ Praehistorisdw Zeitl'chrift, BPrlin - New-York
Rap:MN.A Raport asupra activităţii ştiinţifice a l\Iuzrului
n aţ i ona l de antiehităţi în anii 1942 şi 194:3, Hucu
resti
R:M Rl:vista muzeelor, Bucu reşti
stituto Italiano di Preistoria e Protostoria, Flo

RSPFirmze Hivi8ta di Scienze Prei8toriche, Organo dell'In
renţa
SA Sovet8kaia Arheologiia, Akad emia �auk, Institut
Arlwologii, J\Jos�ova
Studii şi cercetări de i::;torie veche (şi arheologie ) ,

SCAntrnp Studii şi cereetări de antropologie, Bucureşti
SCIY(A)
Studii ;i articole de• i8torie, Bucureşti

Bucuresti
S tArt fat
StC o mCaramebeş Studii şi comunicări, l\luzeul de istorie din Caran
:;;ebeş, CaransC'beş
St Co m Focşani Studii şi comun icări, Muzeul de iKtoric din Focşani
StComSibiu Studii şi ' com uni că ri, Muzeul Brukenthal, Sibiu
Studii şi referate Studii şi referate privind istoria României, I,
1954, Bucureşti.
Studijne zvesti Studijne zve8ti, Archrologickego ustavu SAV,
Nitra
Zephyrus �eph yrus, Barcelona
ZfE Zeitschrift fiir Ethnolog ie , B erl in- Braurn,;c hweig
8
I
ISTORICUL CERCETĂRILOR
Din tlatele tle arhivă rezultă că primele aşezări neolitice din Cîmpia
Romtwă au fost descoperite, încă tle pe la 1 840, de către inginerul topograf
Al. Popovici.
Cercetările privind. epoca neolitică se pot împărţi în trei perioade :
a.1840 -1920; b.1 921-1948 şi c. 1 949 pînă în prezent. .Acestea sînt strîns
legate între ele, vădind o continuitate, acumulări şi interpretări istorice,
deosebite atit cantitativ, cit mai ales calitativ.Ele prezintă deci unele par
ticularităţi definitorii, după cum mmează:
a. Perioada 1840-1920. în cmsul ei a predominat, mai cu seamă în
deceniile de început, activitatea colecţionarilor interesaţi numai de obţi
nerea obiectelor întregi şi „frumoase", fără preocupări deosebite pentru
studierea condiţiilor de deRcoperire sau de importanţa documentar-istorieă
a pieselor adunate. Trebuie remarcat totuşi şi faptul că, prin grija colec
ţionarilor, s-au salvat de la distrugere sau de la înstrăinan' unt>le vestigii
culescu, .X. )lauos pentru �Iuntenia şi Oltenia; apoi Gr. Buţmeanu, �.

neolitice importante. Dintre colecţionari amintim pe: C. BollhH', D. Blit
Beltliccanu, Gh. ])iamandi pentru Moldova, Iuliu }farţian şi Zsofia Torma

privind Traw;ilvania.
.Aproximativ de pe la 1870 se constată o tot mai intensă aetivitate a
specialiştilor. Dintre ei se cuvin a fi menţionaţi: Al.Otlobescu1 şi Gr. Toci
de roma ni (1880), unde Hînt strînse şi interpretate, pe lîngă altele numeroase

lescu, care :-:e remarcă în această perioadă cu lucrarea de sinteză IJa<"ia înainte
rut sinteza lui Ioan Andrieşescu, Contr-ibu,iie la Dacia înainte de romani, în

date, şi materiale neolitice din toate provinciile rom;\neşti. în 1912 a apă
care tlatele adunate tle Gr. Tocilescu erau completate cu rezultatele noilor
cercetări. Un repertoriu bogat al deRcoperirilor din Tiamdlvania, l-a publicat
Iuliu Marţian2• Pentru aceeaşi provineie şi pentru Banat mai amintim cer
cetătorii Teglas Gabor, Orosz Endre, }Iilleker Felix, Carl Goos şi Iulius
Teutseh.
în aceeaşi perioadă s-au efectuat în obiective neolitice şi unele săpă
turi arheologice. Din ele semnalăm pe eelc de la Calomfireşti executate de
D. Butculescu în 18703, cele de la Vădastra efectuate de C. Bolliac în 1871-
18734. în Moldova, în aşezarea de la Cucuteni, s-au făcut săpături în 1885
şi 1888 ele către N. Beldiceanu, Gr.Buţureanu, G. Diamandi şi de D. But
culei:;cu5. Aşezarea a fost cercetată sistematic între 1 909 şi 1 910 de către
1 De exemplu , Al.Odobescu, „Columna lui Traian", 15 februarie 1874.
2 Iu liu Marţian, MAGW, XXXIX, s. I I I, voi . IX, Viena , 1909, p. 321 - 358.
3 D . llutculescu, Revista Contemporană, nr. 6, 1 aug. 1 873, p. 564- 580 şi nr. 7, 1 sept.
4 „Trompeta Carpaţilor", XIV, 1 255, 27 iun 1 876, p . I şi I I.

1873, p. 623- 629.
5 Gh. Diamandi, Bulletin de la Socicte d'Anthropologie de Paris, lile serie, t. XII , Paris,
1889, p. 582-599.
Hubert �dunidt6• Mai amintim săpătmile din Transilvania de la Turdaş
ale Zsofiei Torma (187ti)7, de la Ariuşd ale lui Fr. Laszlo (1907-1913)8 şi
din alte citeva aşezări din împrejurimile Braşovului cercetate de Iulius
eşescu de la t;ălcuţa (1916, un 9 şi 1920)10, iar din Dobrogea acelea de la

Teutsch (1900-1907)9• Din Oltenia, menţionăm săpăturile lui Ion Andri
Cernavoda ale lui Ca,rl Sclmchhard (1917)11•

b . Perioada 19!!1 1948. Din anul 1921, Vasile Pârvan, ajutat de
de pe tot întinsul ţării întregite. Vasile Pârvan a considerat că era nece

-
Ion Andrieşescu, a inceput organizarea sistematică a activităţii arheologice
sară, mai întîi, organizarea unor cercetări de suprafaţă cit mai amănunţite,
urmate de săpături. Se avea în vedere cuprinderea unor zone cit mai întinse,
istoriei noastre, în vederea eluci dării problemelor privind evoluţia comu

pentru a se stabili care erau obiectivele mai importante, din toate epocile
nităţilor umane.
!Ialomiţei. Ca urmare a acestora s-au iniţiat cercetările dintre Mm;tiştea şi

în 1923 s-au organizat periegheze de-a lungul Dunări i, Dîmboviţei şi
Călăraşi (efectuate de Radu Vulpe şi Vl. Dumitrescu) care au dus la desco

perirea a numeroase obiective din neolitic pînă la feudalisrn12. S-au găsit
respectivă s-�1U efectuat săpăturile de la Sultana (Ion Andrieşescu)1 3, Boian

mai multe aşezări neolitice (Sultana, Boian, Vărăşti ş.a . ) . Tot în perioada
(V. Chrh;tescu)14, Gumelniţa (VI. Dumitrescu)15, Fundu Chiselet (Hortensia

Dumitre::;cu)1 6 şi Căscioarele (Gh. Ştefan)17. î n anii ce au urmat a crescut
treptat ritmul cercetărilor, din diferite zone. Se cuvine să insistăm asupra
rezultatelor săpăturilor din 1926 şi 1927 de la Glina, de sub conducerea lui
Ion Nestor. în această staţiune (pentru prima dată în zona Dunării Infe
prapus de un altul cu vase specifice, similare celor de la Gumelniţa1 8 • De

rioare) �-a precizat stratigrafic că stratul cu materiale de tip Boian este su
asemenea, s-au intensificat cercetările arheologice din perimetrul oraşului

Bucureşti şi din împrejurimi, datorită muncii pline de pasiune a lui Dinu
V. Rosetti. Drept urmare s-au cercetat aşezările de la Vidra19, Jilava20 şi
altele. în Dobrogea, V. Pârvan a găsit şi publicat un lot de materiale care
s-au dovedit mai tîrziu că aparţin culturii Hamangia21. O intensă muncă au
silvania22 şi alţi specialişti ca Fr. Lâszl623 şi Istvân Kovâcs24, iar teritoriul

depus H,oska Marton la redactarea bogatului său repertoriu pentru Tran
Banatului a fost cercetat de Ioachim Miloia25 • în Oltenia, cu prilejul unor

G 582- 601 .
Corr, XIII, 1882, p. 90-98.
in ZfE, 4:l, 1911, p.
7 Zs6fia Torma,
8 Fr. Laszlb, Dolgozatok-Cluj, V, 1914, 2, p. 279-386.
8 I ul ius Teulsch, ZfE, :19, 1907, p. 108-120.
lO Ma ter i a l ele au fost prelucrate de Ion Andrieşes11u, dar lucrarea pregălită pent;u tipar
11 Carl S chuchha rd t, PZ, XV, 1924, p. 9-27.

s-a pierdut.
12 Hadu Vlăde;cu-\'nlp�. BC\H, XVII, 1924, fa�c. 4:>, p. 80-87.

13 I. Andricşescu, Dacici, I. 1924, p. 51- 1 07 .
H
l& V I . Dumitrescu, Dacia, II, 19 25 , p. 29-102 .
V. ClJrislescu, Dacia, II, 1925,p. 249-30:�.
16 Î n Dacia , I I I- I \', 1927-19:!2, p. 150- 156.
1' Ion Nestor, PZ. XIX., 1928, p. 110-14:!.

1 7 Î n Dacia, II, 1925, p . 138-197.
19 Dinu V. Hoselti, P\L\1B, 1, 19:!4, p. 6- 60.

20 Dinu Dum bra vă , St rămoş ii bucureştenilor, B!lcure7li, 192 9, p. 28 şi urm.
21 Vasil e Pârvan, Dacia, II, 1925, p . 422-429.
n Roska Mârton, T/Jesaurus antiquilatis Tr.msil11anica rum , I. Praehislorica, Cluj, 1942.
23 Fr. Laszlo, Dacia, I, 1924, p. 1 - 2 7.
u. Kovacs Istvan, AISC, I, 1928-1932, p. 8 g-1 0 1 .
• Ioachim Miloia,AnB, IV, 1931, 2 - 4 , fasc. 9,p.171-186.
10
p eriegheze, C. S. �icolăescu-Plopşor a descoperit mai multe obiective neo
litice26. O activitate remarcabilă a dexfăşu1'at şi Al. Bărcăcilă în zon a Turnu
Severin27. CiteYa a şezări neolitice au foxt cercetate de către n. Berciu28 . Tot
ţiun i de tip Cucuteni Ia Drăguşeni29, Uugin oasa30, Fedele şeni 31 şi altele.

atunci s-au făcut de către xpedaliştii români şi săpături în mai multe sta
O acth itate de teren şi mu zei st ică au depus în acea perioadă V. Ciurea în
De o importanţ;'t deosebit ă 1H1U doveclit a fi xăpăturilc ele la Izvoare (jud.

·
zona Fălticenilor32 �i mai ale :-; C . .'.\Iatasă în cuprinsul judeţului �eamţ33.
�eamt), mule Haclu Ynlpe a d e:-;eope rit şi deli mitat un strat aparţ in înd
culturii Prel·ucuteni34 nec unoxeut ă pînă atunci la noi. :Men ţ ion ăm din acel
i nteiTal de ti mp şi săpăturile de la Traian „ Dealul Fîntînilor", unde VL
Dnmitrt>seu a strînx numeroa:-;e mat eri ale ee i - au permis definirea mai pre
cisă a stilurilor de pic tur ă din faza ('ucuteni A-B35•
Dintre volumele publicate amintim sinteza amplă privind preistoria.
Rom;î,niei, ela bomtă de Ion �estor 3 6. O monografie important ă :1 publicat
şi Hubert Schmidt despre rezu ltatele săpăturilor de la Cucuteni 37. Schema
periodizării culturii, elaborată atunci, î şi menţine valab ilitatea . O altă.
ler38. Pe temeiul săpăturilor fă cute în mai multe aşezări (Tangîru, Petru

sinteză lkspre neoliticul şi eneoliticul Transi lvaniei a realizat H . Schrol
Rareş), n. B erc iu a pregăt it o xcurtă sinteză despre neoliticul J\Iunteniei31>

şi mai apoi o sinteză amplă despre preistoria Olteniei, în care sînt analizate
şi culturile neolitice 4 0• î n a.ceeaşi perioadă, Dinu V . Rosetti a publica t un
studiu d es pre clasificarea numeroaselor figurine neolitice din aşezarea de
la Vidra41 • Se cuvine remarcată şi reluar ea săpăturilor de la Vădastra (de
C o r n eliu �fateescu) c u rezultate deo sebite42.
Cu t oat e dificultăţile provocate de cel de al II-lea răzhui mondial„
:Muzeul naţi onal de antichităţi ş i- a continuat activitat ea prin :-; ăpături şi
tatele fiind publicate într-un volum special 43. 1n 194;"), M. Pet r escu - Dîm
cercetări de suprafaţă (inclusiv într-o serie de complext> neolitire), rezul

boviţa a publicat ( ţinîn d seama de rezultatele săpături l or dela Glina) o si n
teză dei'pre neoliticul Munteniei44• După 1945 s-au efectuat eNcetările rle
suprafa ţ ă de-a l ungul Dîmboviţei şi Colentinei45•
"6 C. S. :'\icolăescu-Plopşor, AO, I, 1922 , p. 425- 426.

"7 Al. Băn·ăciHi, Dacia , I, 1 924, p. 280- 296.
28 D. Berciu, .1rlleo/ogia preistorică a Olteniei, Cr aiova, 1!J:l9.
""\'I. Dumitrescu, Dacia, I II-IV, 1 927- 1 932 , p. 1 1 5- 149.
30 IJorlensia
31 Săpături începute de Ion Andrieşescu şi continuate ele Ion Nestor, ajutat de Dinu
Dumitrescu, Dacia, I I I- IV , 1 927- 1 9:32 , p. 56- 87.
\'. Hoselti, in 192 8 ,

3 2 Dacia, Ill-IY, 1 927- 19:32 , p . 46- 5'1.
33 BC'.\11, 97, 1 9:l8 , p. 97- 1 :l3.
3 4 Hadu Vulpe, ESA, X I , 19:n,p . 1 34- 146.
35 \'I. Dumitrescu, D ac ia, IX-X, 1 945, p. 1 1 - 1 1 4.
3 6 Ion :\estor, Der Stand der Vorgescllic/1lsforscllu11g i n Rumanien, 22. DerRGK, 1 932,
p. :lt-61 .
37 Jiubert Schmidt, Cuculeni in der oberen Jllo/dau, Rumii11ie11, Berlin- Leipzig, 1932. ·
38 J·Jcrmann Schroller, Die Slein und ]{up/er:cil Siebenbiirgens, Berlin, 19:l:l.
a
39 D. Bcrciu, Bl\I.J\', li, 19:l7, p. 3 1 - 1 05.
40 Idem, Arlleo/ogia preistorică Craiova, 1 939.
41
Olteniei,
Corneliu N. Maleescu, I.a plus ancienne plwse de la civili.rntion de \"âdastra a la lumiere

Dinu\'. Hosetti, .JPEK, X I I , 1 938, p. 29- 50.
des nouve/les {ouil/es de Vădaslra, Bericht iibe r den \'. lnternationalen Kongress fiir V or-und
4�
Friihgcschichte, Hamburg von 24 bis 30 August 1 958, Berlin, 1 961 , p. 529- 534.
43 Hap. l\INA, 1 944.
44 l\I. Petrescu-Dimboviţa, Balcania, VIII, 1 945, p. 192- 2 1 5 .
' 5 Cercetări efectuate d e Eugen Comşa.
11
])iu datele expme pe Kcurt rezultă că în perioada 1 921 -1948 acti
vitatea arheologică privind epoca neolitică s-a intensificat, s-a desfăşurat
pe tot întinsul ţării şi a fost dusă de buni specialişti, iar rezultatele au fost
importante.
Principalul nucleu al activităţii de cercetare l-a constituit Muzeul
naţional de antichităţi, în cadrul căruia s-au ocupat cu problemele neoliti
cului : Ion Andrieşescu, Radu Yulpe, VI. Dumitrescu, V. Christescu, Ion
Nestor, Hortensia Dumitrescu, Ecaterina Vulpe, Gh . Ştefan, Dorin Popescu
c. Perioada de după 1949 piuă în prezent. Este caracterizată de la

şi M. Petrescu - Dîmboviţ.a.
început printr-o dezvoltare impetuoasă a cercetării arheologict>. Temeiul

îl constituie reorganizarea, pe baze noi, a întregii activităţi ştiinţifice din
ţara noastr;"i. Academia H.P.H. a preluat, în 1949, sarcina coordonării şi
planificării activităţii arheologice. O consecinţă firească a fost aceea că,
în 1956, Muzeul naţional de antichităţi din Bucureşti a fost transformat în
de fapt în ceea ee era - Institutul de arheologie. S-a împlinit un „vis",
formulat încă clin 1 906 1le V. Pîtrvan eare conKidera, pe bună dreptate, că
singura modalitate eficit>ntă a activităţii din domeniul arheologiei nu poate
fi decît organizarea unui imtitut central de specialitate.
Prin înfiinţarea Catedrei de arheologie preistorică la Universitatea
din Bucureşti, apoi la lai;li şi Cluj, x-a ajuns la formarea unor cadre tinere,
bine pregătite, pasionate, incluse în personalul de cercetare . De asemenea,
s-au făcut dotările necesare şi 8-au aloeat fonduri mari pentru săpături.
Cercetarea arheologică şi, în principal, interpreta1·ea istorică, a obser
vaţiilor şi a materialelor au început să se facă pe baza materialismului dia
lectic şi istoric. Activitatea arheologică de teren se desfăşura conform unui
plan judicios întocmit, pentru a se acoperi întreg teritoriul ţării şi problemele
multiple, uneori complicate, ce se pun . Progresele realizate în cercetarea
neoliticului nm;tru, în anii ce au urmat, au fost cu totul deosebite.
Ca şi în perioada precedentă acţiunea s-a început prin ample cerce
tări de suprafaţ;ă, pe o mare parte din întinsul ţării. Pentru munca de pe
şantierele mari, s-au organizat colective formate atît din arheologi cu ex
perienţă bogată, cît şi din tinerii specialişti.
Pentru aetivitatea din domeniul neoliticului, considerăm că a fost
deosebit de utilă punerea în aplicare a metodei de a se cerceta in întregime
unele aşezări, nu prea mari, din diverse regiuni (prima a fost cea de Hăbă
şeşti)46. î n decursul aproape a 40 de ani s-au săpat, parţfal, numeroase
aşezări n eolitice din toate judeţele ţării .
Un rol de seamă, în perioada dată, l-au jucat şi-l joacă institutele de
istorie şi arheologie din Cluj-Napoca şi Ia:;;i , precum şi muzeele judeţene
în prezent sînt peste 80 de muzee (cu materiale arheologice), repartizate

şi orăşeneşti. Faţă el<• cele eîteva muzee existente in ţară în anii 1945-1950,
judicios pe întreg teritoriul. Est,e important să Rubliniem faptul că în aceste

muzee lucrează mulţ,i cercetători tineri specializaţi în studierea neoliti
cului.
Descoperirile din domeniul neoliticului, din perioada dată, sînt nu
meroase şi însemnate. Amintim că au fost identificate şi definite, pentru
prima oară la noi, mai multe culturi necunoscute pînă atunci. Astfel sint
Baciului. În Dobrogea, s-a definit cultura Hamangia. Pe întinsul Munteniei

culturile Starcevo-Criş, a ceramicii liniare şi cultura documentată la Gura
şi Olteniei, cultma Dudeşti şi cea. de la Cîrcea. în Banat şi în Crişana. s-au
48 VI. Dwnitrescu şi colab., Ht'Jbd1eşti. Monografie arheologict'J, Bucureşti, 1954'.
11
descoperit aşezări de tip Szakalhat, Tisa, Ciumeşti, Tiszapolgar, Bodrogke
resztur. Un alt rezultat de seamă a fost acela că treptat, prin cercetări amă
nunţite, s-a ajuns la precizarea periodizării majorităţii culturilor neolitice
şi, prin studierea unor complexe închise, s-au stabilit cu exactitate ele
mentele specifice fiecărei faze.
în perioada analizată, arheologii, inclusiv cei ce se ocupă cu epoca
neolitică, au înc:eput să colaboreze, tot mai strîns, cu specialiştii din alte do
menii înrudite: geologi, antrolopogi, pedologi, specialişti în paleofaună
şi alţii .
Ca urmare a intenselor cercetări referitoare la epoca neolitică, cu
rînd după anul 1 950, au apărut monografii ample despre aşezările Stoi
cani47, Hăbăşeşti48, Izvoare49, apoi studiile ample despre Sălcuţa50, Tangîru51,
Petru Rareş52, iar mai de curînd despre Gornea5 3, Rast54, Tîrpeşti55• S-au
realizat două sinteze importante : prima a fost „c:apitolul" din Istoria
·României, I, 1 960, în care sînt prezentate pe scurt toate culturile neolitice
(de D. Berciu şi Vl. Dumitrescu ), iar a doua este cuprinsă în Contribuţii la pro
blemele neoliticului în România în l1t mina noilor cercetări de D. Berciu (1961)56.
Au apărut şi unele monografii de culturi şi studii ample: Hamangia57, Bo
ian58, Precucuteni59, Dudeşti60, ca şi lucrări de sinteză pe provincii: Banat61
şi Transilvania62• în ultimele două decenii, Vl. Dumitrescu a publicat volu
mele : Arta neolitică în România63, Arta preistorică în România64 şi Arta
culturii Cucuteni65• Menţionăm şi volumul Harta arheologică a României66
de Emil Condurachi, Vl. Dumitrescu şi Mircea D . .Matei. De asemenea şi o
lucrare de popularizare despre neoliticul în România67, apărută de curînd.
Radu Vulpe, Izvoare. Săpăturile din 1936-1.9.18, Bucureşti , 1 957.

47 Ibidem.
48
5 0 D. Berciu , Contribuţii l a problemele neoliticului în Romdnia î n lumina noilor cercetări,

49 M. Petrescu-Dlmboviţa, Materiale, I, 1 953, p . 1 3 - 155.
51 Ibidem, p. :rn:i- 487.

Bucureşti , 1961 , p . 1 55- 359.
s2 Ibidem, p. 488- 504.
63 Gh. Lazarovici, Gomea. Preistorie, în C1icle lhnatica, 5 , Reşi ţa, 1 977.

5 4 VI. Dumitrescu , Tlie .Yeo/ilhic Sell/ement a l Rast, BAH, International Series, 72, Oxford,
1980.
55 Silvia l\larinescu-Bîlcu , Tirpeşli. From Preh islory Io Jlislory in Easlern Romania
BAR, International Series, 107, Oxford , 1981.
57 Idem , Cultura Jlamangia, I. Bucureşti , 1 966.

56 D . Berciu , op. cil„ p. 7- 1 51.
56 Eugen Comşa, Istoria comunilăfilor cullurii Boian, Bucureşti, 1 974 .
60 Eugen Comşa,
5& Silvia Marinescu-Bîlcu , Cu/lura Precucuteni pe teritoriul Romdniei, Bucureşti, 1974.
PZ , 46, 1971 , 2, p. 1 95- 249.
61 Gheorghe Lazarovic i , Neo/ilicului Banalului, Cluj-Napoca , 1979.
62 N . Vlassa, .Veo/ilicul Transi lvaniei, Cluj-Napoca, 1 976.
83 Apărut ln 1 968.
ea Apăru t în 1 974.
15 Apărut in 1979.
•• Apărut ln 1972.
„ Eu!!en Comşa, Neoliticu/ din Romdnia, Bucureşti, 1982.
13
II
CONSIDEUAŢII PRIVIND MEDIUi.- NATUUAL
Î n mileuiile in cursul c<1rora s-a. desfă�urat evoluţia comunităţilor

neolitice, teritoriul actual al patriei noastre era o regiune deosebit de pri
elnică pentru viaţa omeneasdi din toate punctele de vedere.
Cimpiile întinse din estul, sudul şi vestul ţării erau deosebit de potri
vite pentru traiul cultivatorilor străvechi, tot mai t-iedentari pe măsura
progreselor realizate, in principal, în domeniul cultivării plantelor, cu atît
mai mult, cu cît aceştia preferau zonele de cernoziom şi loess.. după cum
o reflectă aglomerarea a numeroase aşezări tocmai în ţinuturile amintite.
Nu au fost neglijate de cultivatorii neolitici nici meleagurile reprezentate
de podişul transilvănean şi nici ţ.inuturile de dealuri, cu pante domoale,
din toate provinciile h;tori ce româneşti. Unele comunităţi, încă din vremea
neoliticului timpuriu, au pătruns şi s-au stabilit in văile munţilor.
Aici este cazul să subliniem că }lunţii Carpaţi atit cei Orientali, cît
şi cei �Ieridionali nu au constituit nici în epoca neolitică o barieră în calea
oamenilor, datorită crestelor nu prea înalte, uşor ele trecut, mai cu seamă,
prin marele număr de trecători, răsfirate pe tot lungul munţilor din ţara
noastră. Aşa se explică de ce, începînd încă din neoliticul timpuriu şi pînă
la sfîrşitul celui tîrziu, deci practic în permanenţă, aceleaşi populaţii au vie
ţuit pe ambii versanţi ai Carpaţi lor noştri. Purtătorii culturii Starcevo
Criş, din neoliticul timpuriu, sînt documentaţi în Oltenia şi în 'l'ram;ilvania,
lle unde au roit cu timpul Rpre est, prin t recătorile Carpaţilor, pe tot în
tinsul Moldovei (pînă dincolo de Pmt ) şi apoi în nordul )[unteniei .
:Mai tirziu, comunităţile culturii Vinfa au· trăit în Banat, dar şi în
Oltenia. în neoliticul mijlociu, grupuri omeneşti din faza Giuleşti a culturii
Boian, deo8ebit de dinamice (foarte probabil în căutare de noi t erenuri
pentru cultivare), din N -E Munteniei s-au ră8pîndit atît în S-E Tran
silvaniei, cît şi pe o porţiune din vestul şi sudul }foldoni . J,a sfîrşitul neo·
liticului mijlociu, comunităţile Precucuteni 8-au format şi în S- V :Mol
dovei şi în S-E TransilYaniei, ca apoi să dăinuiască �i să evolueze vreme
îndelunga,tă în aceleaşi ţinuturi .
Un rol de seamă în vi:iţa. colectivităţilor neolitice l-a jucat reţeua„
bogată de cursuri de apă, pirîuri şi riuri; care străbat în mod aproape sime
tric, la di8tanţe destul de mici, tot întinsul ţării ; lacurile, înşirate ca o salbă
î n lungul Dunării, ca şi Marea Neagră. Toate acestea erau bogate în peşte,
care era pescuit de oamen ii neolitici, în cantităţi apreciabile, după cum
rezultă din numărul mare de oase şi chiar de solzi de peşte găsiţi în aşeză
rile aflate în preajma apelor. Trebuie acordată o atenţie deosebită proble
melor privind însemnătatea navigaţiei primitive, respectiv contactelor
ce se realizau in lungul Dunării sau pe calea navigaţiei de-a lungul ţărmu
lui l\IăI'ii Negre, pentru a cunoaşte mai bine raporturile cu alte comunităţi
14
- respectiv focare de (•ultură - mai depărtate (de exemplu : din 1101du
şi nord-vestul Asiei }Iici).
Un element important, care făcea necesare contractele între cei ce
trăiau pe cei doi nrsanţi ai Carpaţilor, îl constituie bogăţiile naturale (de
.exemplu, cele de sare şi alte roci utile din nordul �Iunteniei şi din vestul
Moldovei), ca şi alte materii prime din Transilvania (de exemplu : zăcă
mintele de aramă din zona Oltului superior, apoi obsidiana, alte roci ''ul
<.>anice aurul).
În timpul epocii neolitice, cea mai mare parte din întinderea terito
l'iului ţării noastre era acoperită de păduri felurite de foioase, numai cîm
pia Bărăganului şi S-E :\Ioldovei erau stepe. Drept dovadă consemnăm
rezultatele analizelor sporo-polinice (realizate la Laboratorul Institutului
de arheologie -Bucureşti) făcute pe probe clin diverse zone şi aşezări neo
litice, ca şi prezenţa urmelor de frunze şi ele trunchiuri de pe bulgării de
lipitură arsă.
Cu prilejul săpăturilor arheologice s-au descoperit foarte multe oase
de animale sălbatice, vînate de oamenii neolitici. Studierea şi determinarea
oaselor duce la concluzia că în pădurile stri'ivcchi trăiau numeroase specii
de animale, dintre care unele au dispărut cu totul (de exemplu, castorul,
a pădurilor ele către om, au fost nevoite să :-;e retragă treptat, a jungînd as
zimbntl, elanul, Equu,s hydruntinus) .• iar altele, din ('auza tăierii nemiloase
tă,zi să vieţuiască numai în munţi (de exemplu, ursul şi cerbul). Prin ur
mare, bogăţia în vînat a pădurilor constituia un element important în
viaţa oamenilor neolitici, vînătoarea fiind una dintre ocupaţiile secundare,
prin practicarea căreia se obţinea o parte din hrană, blănuri, coarne şi oase
necesare realizării unor categorii de unelte.
Corelarea datelor din diverse discipline ştiinţifice ne duce la conclu
zia că în timpul epocii neolitice, în ţinuturile noastre, clima era puţin mai
caldă decît cea actuală şi că, pe parcursul epocii, a suferit treptate modi
ficări. Faptul că multe din aşezările de tip Starcevo-Criş, ca şi ale purtă
torilor culturii Ceramicii liniare (deci două populaţii cu totul deosebite din
Moldova), se aflau pe grinduri joase, în lunca inundabilă a rîurilor, a fost
interpretat ca o dovadă că atunci precipitaţiile erau relativ puţine şi că
în perioad}1 dată, adică în timpul neoliticului timpuriu, în estul ţării a fost
o perioadă. secetoasă.
Pentru perioada neoliticului mijlociu, semnalăm, ca o dovadă a unei
-clime ceva mai calde decît cea de azi, descoperirea în Dobrogea, într-o aşezare
de tip Hamangia, de pe malul de nord al lacului Techirghiol, a mai multor
oase de peşte numit dorada (Aurata Aurata). î n zilele noastre , dorada
trăieşte, în special, în apele calde ale Mării l\lediterane. Este deci de presu
pus că în vechime, datorită condiţ.iilor mai prielnice de climă, acest peşte a
trăit şi în apele Mării :Negre. l\Iai tîrziu, pină la sfîrşitul epocii neolitice,
aşezările se organizau atit pe tera:-;ele mijlocii, cit şi uneori pe vîrful dea
lurilor (ma.i a.Ies în Moldova şi Transilvania), ceea ce creclem că indică şi un
regim de precipitaţii apropiate de acela din zilele noastre.
în cursul epocii neolitice, mediul natural a jucat un rol important
în viaţa oamenilor, care Pra condiţionată de fertilitatea solurilor, de pre
zenţa cursurilor de apă, de vegetaţie şi de climă. Oamenii au căutat t o t tim
pul să se adapteze acestor condiţii, nu totdeauna prielnice. Pentru e�empli
ficare amintim că în citeva aşezări (Glina, Vidra) din perioada de l a înce
turii Boian şi începutul culturii Gumelniţa) s-a. descoperit cîte un strat

putul neoliticului tirziu (intre depunerile arheologice din faza Vidra a cu
15
subţire de mil, depus orizontal şi alcătuit din mai multe dungi subţiri de
diferite nuanţe. Arheologii, care au făcut săpăturile, consideră că stratul
de mîl atestă mmPle unor inundaţii puternice.
S-au făcut unele observaţii din care rezultă că oamenii neolitici din
estul şi S-E ţării aveau dl� suportat· tăria şi răceala vîntului din N -E
(crivăţul). Pentru a micşora, cît mai mult influenţa lui, toate locuinţele din
aşezarea de la Hadovanu, din faza de tranziţie la cultura Gumelniţa, au
fost construite a�a fel c�1 spre N -E să fie îndreptată o latură scurtă a aces
tora: iar intrarea era plasatr1 către sud, spre partea îrnmrită. Presupunem
direcţia vint{i l'ilor dominante <lir1 regiune.

că şi în alte asezări similar!', locuintele au fost orientate tinîndu-se
' seama de
Cu timpul s-au perfecţ.ionat şi metodele oamenilor din acea epocă de

a-şi încălzi locuinţele şi de a menţine căldura in interior. În această privinţă
este evidentă deosebirea între căldura pe care aproape numai în timpul fo
cului o emană o vatr[t simplă (singurul mijloc de încălzire cu care erau prevă
zute locuinţele din perioada mai veche a neoliticului timpuriu şi mij
lociu) faţă ele dHdma acumulată şi apoi radiată de un cuptor (din neoli
ticul tîrziu) alcătuit anume dintr-un soclu masiv de lut şi dintr-o boltă în
formă de căsuţă, construită din lipitură de lut, amestecat eu paie, pe o car
casă de nuiele. ARtfcl de cuptoare au fost desigur foarte practice, deoarece
sînt documentate în numeroase aşezări.
Descoperirea într-o serie de staţiuni (din S-E ţării, din timpul cul
turii GumPlniţa) a unor modele mici de lut, redind ca formă locuinţele ade
vărate din acele aşezări, precum şi reprezentarea. unor cuptoare în formă
de căsuţă, cu respectarea proporţ.iilor locuinţelor reale, ne ajută să, deducem
aspectele climatice. în judeca; a noastn1 pornim de la considerentul că locu
inţele din orice regiune, d�1că au acoperişul în două ape şi, mai cu seamă,
dacă l-au făcut, ca, în epoC'a neolitică, din trestie, pentru a se asigura scur
gerea normală a apei pentru a evita pătrunderea ei prin acoperiş, trebuie
Ră ::;e dea celor dou[L pante - în funcţie de regimul de precipitaţii specific
zonei c---- o anumită înclinare, comună. Ţinînd Reama <le observaţia că
modelele de lut menţfonate au pantele acoperişului cu o înclinare de cca
45°, ne socotim îndreptăţiţi să preRupunem că, în timpul neoliticului tîr
ziu, în ţinuturile din 8-B ţării, a fost un regim <le precipitaţii similar celui
ele azi.-
Aglomerări de aşezări sp pot remarca in preajma zăcămintelor de roci
utile, de sare şi de metale. În vecinătatea acestora s1� producea treptat o
„specializare" a comunităţilor, mai ales, a unor indivizi şi se formau (în
perioadele mai tîrzii ale epocii) adevărate ,,ateliere" de prelucrare, de
exemplu : în cazul zăcămintelor ele 8ilex, se pregăteau nuclee şi unele unelte,
în cazul rocilor dure se făceau diferite unelte de piatră şlefuită, iar în cazul
si"'trii i'ie făcea hriehetaj.
·
Cu timpul, se vor face, desigur, şi alte obi'iervaţii privind raportul din

tre om şi mediul natural în timpul epocii neolitice.
16
III
CARACTERIZAREA EPOCII
Prin caracteristicile sale epoc�1 neolitică se deosebeşte mult de cele

două epoci precedente : paleoliticti �i mezoliticii. Trecerea nu a fost bruscă,
ci s-a produs treptat, de la o regiune la alta. Elementul determinant în toate
progresele realizate a fost cel de nat1tră economică.
Pină atunci oamenii obţineau hrana, aproape de-a gata, din natură
pe calea culesului, pescuitului şi vînătorii. Pe drept cuvînt s-a spus că
erau co n.<mmator i.
Spre deosebire de ei, m<>mhrii comunităţilor neolitice au devenit
producător i, continuînd totu�i să clobinclească o parte din hrarn'L practicînd
�i vinătoarea, pescuitul şi culesul.
Ocupaţiile de bază ale oamenilor din epoca neolitică erau cultivarea
plantelor şi creşterea a nimalPlor domestice.
gerea din natură şi consumarm anumitor boabe de plante sălbatice şi mai

Trecerea la cultivarea plantelor s-a făcut în timp, mai întîi prin strîn
apoi s-a ajuns la cultivarea lor (mai ales, a griului).

Trecerea la cre�terea animalelor domestice s-a realizat, mai întîi, prin
îmblînzirea unora din ele şi apoi prin domesticirea lor. Avantajele au fost
multiple, deoarece Re obţineau cu mai multă uşurinţă: carne, lapte, lînă,
piei şi blănuri.
în ţinuturile noastre, cele două ocupaţ,ii au fost introduse „gata con
stituite" de către comunităţ.ile pătrunse dinspre sud, în cursul procesului
neolitizării.
în perioada cînd oamenii erau numai consumatori din natură, nu
reuşeau să-şi stringă destulă hrană, din care cauză erau nevoiţi să trăiască
în grupuri mici. Noua calitate, de producători, a permis să se formeze
comunităţi alcătuite dintr-un număr mai mare de membri. Eforturile de
puse de <>i, în comun, făceau posibilă asigurarea rezervelor şi resurselor
necesare de hrană, de la o recoltă la alta.
Pe aceleaşi temeiuri economice, s-au produs modificări profunde şi
în modul de trai. Pînă atunci (în paleolitic şi mezolitic), oamenii duceau un
mod de viaţă nomad, trăind în adăposturi provizorii, în i:ihip de paravane
sq,u în colibe, uşor de demontat şi de refăcut în alt loc. în cursul neoliti
cului s-a produs trecerea, tot mai accentuată, la modul de trai sedentar,
ceea ce a permis să se construiască locuinţe de suprafaţă; tot mai încăpă
toare şi de durată.
Cu timpul, tot în neolitic (împărţit în timpuriu, mijlociu şi tîrziu),
din aceleaşi motive, s-au produs schimbări în privinţa amplasării şi tipu-
17
i·ilor d e aşe zări. La începutul e po cii acesh·a er au compm\e numai din cîteva
locuinţe, · cee a ce c orespund e unor coler�tivităţi de maxi mum 30 indiYizi
( femei , hăr b aţ i, co pii şi hătrîni). Pe miî.,.;ura progres el or im p ortant e, din
domeniul cultivării plantelor, se ohservrt mărin·a 1rnmărului <le locuinţe
din cuprinsul aşez ări lor, n·sµectiv a muwlrului dP locuit ori. Pentru exem
plificare amintim <'rt in )luntenia, la i m· e put ul eulturii Gmnelniţa. se cu
nosc sta ţi uni aleii t uite din 12 l()(:Uinţ e, Cl'P:t <'e C'orespun<le unei eom unităţ,i
de circa 60 per soa 11l'. L11· în Moldova, îneil < li 11 faza C'ucuteni A, sînt <l!;'ezări
avînd aproape 100 Ul' lo('Uinţp mari, adil·:l drC'a ;)00 de membri.
Oam en ii epo <'ii nu s-au m ul ţ umi t :-;ă ri"iminrt la tles('operirill' fă<"ute,
ci în permJ. n enţ ă , pe hazrL <lP prnetit<t �i <le 11oi oh"l'rY aţii , au adus imlm11ă
tăţiri în domeniul cultivării plantt>lor. Elemt111 ul ef'enţial l-a eon:-;tituit
schi m b area modului de pre luC'ra rt' a pămintnlui, 11rin trece1ea de la să.prt
ligă la folosirea unui plug p ri mi ti v . cu 1Iacţiur1t• ani m ală. De a�Nnenea,
c u tim pul , s -au în lo cui t u n el e speci i de µ:riu, cu altdl' mai productive.
Studii recente, efeetuate asupra a p este o :-;ută de loturi de 1.;arn de
malelor d om esti ce (mai cu seamă, a bovinelor) a jucat un rol i mport ant

anim ale din neolitic, au dus la concluzia că în cunml e p ocii creşterea ani
în a ctivi t ăţil e economice. Subliniem că încă de la înecp utul e po cii , oasele

d e animale domestic<> au ajuns să r eprezi nt e 70-90 % din tot al ul oar-;elor
ţinut (cu f oart e puţine e x cepţi i) în tot cursul e pocii . Constatarea dovedeşte
adunate de pe cuprinsul aşezărilor. Ace ea şi situa ţie procentuală s-a men
că vîu{tt oarea, în acea vr eme, ca şi pescui t ul a u ju eat un rol i-;eeu11dar.

Treptat, în domeniul uneltelor de silex s-au produs modificări cali
tative şi cantitative. S-a î mbog-ăţit seria tipurilor d e u nelte, pe l îngă lame
şi răzuito are, a crescut nu măml segmentelor de lamă (de la seceri) şi al
dăltiţelor. Din perio ad�1 tîrzie a epocii sin t documentate, în estul şi sudul
ţării, topoare de silex. plat e, tra pezoidal e, lucrate în „ atelierele " speciali
vîrfurile de suliţă de silex, triu n gh iula re, mari, lucrate prin retuşare f in§.,
zate (de e xempl u, la Căscioarele). Tot în C'împ ia Română sînt atel:itate
superficială, făcute în anumite „ateliere" (d e exem plu la Orlea).
şlefuit ă . Cele de la înc<> p ut ul ep ocii erau masive, ma i ales în formă de vă

O altă ca mcteri sti că a ep ocii constă în folosirea uneltelor de pia tră
' lătuc şi de calapod . .Mai tîrziu, evoluţia uneltelor de piatră şlefuită s-a des
făşurat pe două căi :
_a uneltelor platf nfpeijorate (tesle, t opoare şi dălţi), care se fixau
printr-un manşon de corn de cerb sau erau legate direct pe coada din lemn.
- a uneltelor perforate, cu un orificiu în care se inţroducea coada
O desc o perir e de o importanţă deosebită a constituit-o olăria. Vasele
neoliti ce au fost modelate eu mina, din pas t ă cu dife rite amestecuri (vege
tale, cioburi pisate) şi arse, la începutul epo cii , pe vetre şi rar în cuptoare
simple. În perioada tirzi e a epocii , mai ale8 în ţinuturile tlin est, s-au folo
sit cuptoare d e ar s oale c om pli cate, a.tcătuite <lin două încăperi suprapuse.
portantă a epocij. în ţinuturile noastre s -au utilizat : arama, amul şi, pro
Folosirea şi prelucra re a metalului constituie o altă caracteristică im
ajuns la realizarea lor (inclusiv a pieselor masive) şi în diverse aşemri de

babil, plumbul . La început , obiectele erau aduse gata făcute şi apoi s-a
fa nord de Dunăre.
18
Torsul şi ţ es ut ul reprezintă alte oc up a ţii , deosebit de utile, din tim
pul epoeii ueolitice.
Sînt i:'i o serie de manife8tări magico-religioase 8pecifice epocii 8tu
lUt ars, p iat ră, os, aramă şi a ur ), ca şi prin cele zoomorfe.

diate. Cultul fer tili tăţ.i i e8te reflectat prin numeroasele figurine ft>minine (de·
--
Credinţa în ,,viaţa de apoi", ne este dovedit:'i pl"in ritul i:'i ritualul fu
lll'IHl'. în tot cursul epocii, a fo8t p racticat, pe teritoriul României, numai
riiuf înl11unaţiei. m a i alps, in poziţie chirC'ită .. pe o parte. )lult mai rar (numai
în J)ohrop;t'<l, i11 ar ia C"ulîurii Hamangia ::;i în :Muntenia, la Cen1ica, în are
alul fazpi Bolintineanu) sînt rn m mi nt e cu sc·hcll'tl' înti nse pe spate.
Pentru ,, Yiaţa dP apoi" î11 rnonninte f;e puneau mwori unelte i:'i, mai desr
vase cu mincare, dar i:'i figurine şi podoabe.
Acestpa au fo st prineipalele carncte1·istici ale epocii neolitice de pe
teritoriul României, altele secundare sint menţionate şi analizate în dife
r itele capitole ale lucrării noafitre.
IV
STRUCTURA ANTROPOtOGICA A POPULATIEI .
României, s-au descoperit peste 100 ele obiective funerare (rwernpole, gru
Prin săpăturile arheologfre din ultimele trei decenii. pe teritoriul
puri de morminte sau morminte izolate ) clatînd din epoca ncolitică.1• Din
motive obiective ( în funcţie de intt>nsitatea cercetărilor, dint r-o zonă sau
alta, şi de obiceiurile oamenilor din vechime) repartiţia eomplexelor pe
culturi este cu totul inegală .
în cele ce urmează vom prezenta şi interpreta, din punct de vedere
istoric, datele de ordin antropologic despre oamenii dintr-o cul tură sau
alta, ele reflectînd stadiul actual al cercetărilor din acest domeniu important .
A. Comunităţile culturii Starcevo-Criş au vieţuit pe aproape tot teri
toriul României (cu excepţia Maramureşului, a sudului l\Iuntenh�i �i �L
Dobrogei ) . Comparaţia observaţiilor antropologice referitoare la 1:3 sche
lete (6 la femei, 4 de bărbaţi, unul de adult nedeterminabil i:;i 2 de copii )2
duce la unele concluzii, cu toate că numai o parte din măsurătorile făcute
asupra craniilor au fost publicate. Din acestea, tipologic, 4 cranii prezintă
o variabilitate redusă ( în privinţa indicelui ), între 68,39 şi 72. Trei din
ele ( 2 de femei şi 1 <le hărbat) sînt atribuite tipului mediteranoid 3• La seria
amintită adăugăm şi seheletul gracil de femeie ( M5b) de la Valea Lupului4•
Excepţie face un craniu cu indicele de 82,35 de tip alpinoid5• în privinţa
vîrstei scheletele se împart: unul de copil de cca 10 luni ; cele de femei :
1 între 20 -29 ani , 1 intre 25 -30 ani, 2 între 30-40 ani, 1 de 45 ani, 1
între 55 -60 ani. Cele de bărbaţi : 1 de 30 ani, 1 de 45 -50 ani şi 1 de
50-55 ani. Femeile au avut talie mică (de 142 - 145 cm) şi mijlocie
(153 - 157 cm)6• Ţinînd seama de analiza celor 13 schelete studiate,
specialiştii arată ('ă în eomponenţa populaţiei Starcevo-Criş intrau,
alături de mediteranoizi (dolico-mezocrani, gracili, cu statură joasă) pro
toeuropoizi, poate şi protonordici (dolico-mezocrani, robuşti, cu talie înal
tă), precum şi alpinoizi (brahicrani cu talie joasă sau mijlocie) 7•
B. Singurul mormînt atribuit, cu probabilitate, culturi i Ceramici i
liniare este cel de la Cipău. Starea de conservare a oaselor nu a permis pre
cizarea sexului. Craniul a fost al unui individ gracil, de 30 -40 de ani, eu
indice <le 77, 72 , de tip mediteranoid, cu talia de 155,2 cm8• Descoperirea
se plasează la marginea ariei de răspîndire a culturii.
/-------
1 Eugen Comşa, .J:\ff, 58, 1 974, Halle/Saale, p. 1 13- 1 56.

2 O . Necrasov e� l\I. Cristescu , Homo, 16. Bd. , 3. H. , 1965, p. 131 ; Olga Necrasov,
3 O . Necrasov et. M. C ri st escu op. cil . , p. 132.

Serafina Antoniu , SCAntrop, 1 5 , 1978, p. 3- 10.
4 Săpături Vlad Zirr a.

,
6 O . Necrasov et M. Cristescu, op. cit. , p. 132.

•
eit. , p. 9.
Ibidem .
7 Olga Necrasov, S erafina Antoniu , op.
1 O. Necrasov et M. Cristescu, op. cit., p. 132.
20
C. Pe teritorul Dobrogei, au trăit purtătorii culturii Hamangia, popu
laţie corn;iderată ca fiind originară din N -V Asiei Mici. Din punct de
vedere antropologic ea este foarte bine reprezentată prin cele aproximativ
500 morminte din necropola de la Cernavoda . Nu toate datele privind aces
te schelete au fost publicate, S-au studiat mai amănunţit cele cca 100 sche
lete, descoperite în 1 9569• S-au păstrat numai fragmente din cranii şi por
ţiuni disparate din oase lungi. Din lotul amintit s-au recuperat, prin res
de 30 ani ; -! bătrîni şi restul adulţi şi maturi. Cîteva schelete de copii sînt

taurare.. 21 neurocranii. Au aparţinut unor indivizi avînd vîrsta : 5 în jur
reprezentate prin oase lungi (1 de cca 1 an, altul de 7 -10 ani şi 2 adoles
cenţ.i)10. Dl'terminarea sexului s-a făcut, pentru 21 indivizi, pe baza cra
niilor restaurate, pentru alţii 28 ţ inîndu-::;e seama de oasele lungi întregite
(unul provine de la, acelaşi schelet ca :;;i un craniu), deci în total pentru 48
indivizi. Specialiştii s-au pronunţat, sigur, numai asupra 14 cranii, din
nat l:J bărb,1ţi şi ;) femei , restul sînt nedeterminabili . Prin urmare din lot
care 6 de bărbaţi şi 8 de femei, iar pe baza oaseler lungi H-au mai determi
fac parte 48 indivi zi, din care : 21 bărbaţi, 13 femei şi 14 nedeterminabili11 •

Pe ansamblu, indicele cranian variază între 68,20 şi 88,20. Pe sexe mediile
diferă : la bărbaţi 7-!,02 şi la femei 77,33 . S-a formulat concluzia că popu
laţia de tip Hamangia de la Cernavoda avea un caracter amestecat1 2 • E ste
evident că predomină dolicocranii ; se întilnesc dolico-mezocrani masivi,
foarte primitiYi, apropiaţi de tipul Pfedmost, dolico-mezocrani (varianta
C ) cu o form1 specifică a regiunii occipitale ; atlanto-mediteraneeni, medi
teranoizi destul de gracili (foarte puţini) şi hiperdolicocrani de talie mare.
Pe lingă aceste tipuri caracterizate prin cranii alungite, se întîlnesc şi bra
hicrani (foarte rar)13. Forma craniilor este în majoritatea cazurilor de tip
pentagonal rotunjit ( 1 2 ) şi, rar, sferoidal ( 2 ), cu regiunea occipitală puternic
bombată14. Purtătorii culturii Hamangia au avut dentiţie foarte sănătoasă.
Nu s-au observat carii dentare, iar cazurile de paradentoză sînt foarte
puţine15• Abraziunea dentară este de un tip specific 16 . Talia bărbaţilor era
între 1 60,5 şi 180 cm, cu media dl' 1 66,3 cm, iar cea a femeilor de 148 -
155 cm, cu media de 1;) 0,9 <·m . Concluzia este că la bărbaţi, de obicei,
talia era mijlocie ( 6 ), urmată de submijlocie (4) . De subliniat că la bărhaţi
Re întîlnesc şi talii mari ( 2 ) �i foarte mari ( 1), pe cînd la femei taliile calcu
late va.riază între : mică ( 2 ), submijlocie ( 1 ) şi mijlocie ( 2 ) 1 7. Observaţiile
făcute asupra diferitelor oa8e ale picioarelor dovedesc că purtătorii cul
turii Hamangia, reprezentaţi prin comunitatea de la Cernavoda, obişnuiau
să meargă mult şi să stea mult în poziţie chircită18.
D. Purtătorii culturii Boian au locuit în Muntenia si S -E Transil
vaniei . Cei din faza Bolintineanu sînt reprezentaţi prin 1�ajoritatea mor
mintelor din necropola de la Cernica. Ei au aparţinut unei populaţii cu
9 Olpa Necrasov, '.\[aria Crislcscu, Const. Maximilian şi Dardu N icolăescu-Plopşor, Pro-
bleme de an tropologic , IV, 1 959, p. 22.
10 Ibidem , p. 24 .
11 Ibidem , p. 2:1.
12 Ibidem , p. 25.
13 O lga Nccraso\', Rassengeschichle der Menschhcit, voi. 6, l\liinchen-W ien, 1979,
op.
p. 57-58.
14 Olga Necrasov, l\laria Cristescu , Const. Maximilian şi Dardu Nicolăescu-P lopşor,
15 Olga Necrasov et M . Cristescu, op. cit . , p. 136.

<:ii . ' p. 26.
op. cit . , p. 28.

18 Olga Necrasov, Maria Cristescu, Const. Maximilian şi Dardu Nicolăescu-Plopşor,
17
Ibidem, p. 39.
Ibidem, p . 28.
11
un fond de bază meditera.noid, cu influenţe protoeuropoide19• în cadrul
necropolei, majoritatea craniilor sînt de tip mezocran şi dolicocran, fiind
şi unele hiperdolicocra.ne şi brahicrane moderate. Membrii acelor colec
tivităţi aveau fruntea îngrn;tă sau moderată2.i. Conform clete1 minărilor
făcute asupra a 274 �whelete (descoperite pînă în 197:{ ) ac est ea se reparti
zează : 142 de bărbaţi (17,02 %), 122 de femei (40,39 % ) şi 38 i n det ermina
bili. Pe grupe de v îrste <>le se î mpart :

- la bărbaţi : juvel lis (H - 20 ani) = 8 indivizi ; adultus (20 - 30 ani) =
- la femei : infans I l (7 -1-1 a ni) = 2 ; juv cn i ::;

19 ; maturus (30-60 ani) = 104 ; smif o ; (de la 60 de ani în sus) = 11.
maturus = 66 ; senili:-; -1 .
6 ; adultus 44 ;
-la indeterminabili : infam ; I ( 0 -- 7 ani) = 7 ; infan8 Il =ll ; juveni s = 3 ;

= =
adultus = 4 :;;i maturus =- 6 21 . La mai l l l Ult L' sf'helete (8), în foarte proa8tă stare
de conservare, nu s-a putut pre<"iza sexul, nici vîrsta. Atrage atenţia pre
dominarea scheletelor de hitrb;1ţi, in rn port cu cele de femei (142 la 122
adică 47,02 % şi 40 , 39 %)22. Subliniem (•ă lotul e:-;te caracterizat printr-un
număr foa1te mic de schelete de eopi i 2 3• în cadrul categoriei adulţilor (d e
20-30 ani), se observrt cii număru l 8Cheletelor de femei este dublu faţă
de acela al bărbaţilor (44 adică 14,57 % la 19 respectiv 6,29 %)24.La eategoria
de maturus (30-60 ani ) numărul scheletelor de bărbaţi este de 104 ( =
33,44 %), faţă de al celor de femei 66 ( 21,85 %)25• Se constată deci că
=
ajungeau la o vîrstă mai înainti1tă mai puţfae fomei decît bărbaţi. Cei
trecuţ i de 60 ani erau foart e puţini : 11 ( = :3,61 %) ht bărbaţi şi '4( = 1, 32 %)
,
la femei26• Calculele făcute ;1supra schl'letelor din lot au dus la concluzia

că la persoanele t recute de 20 ani, la bărbaţi media de vîrstă era de 40 ani,
de 158 cm, iar la femei de 150 cri-128. Subliniem că în necropola de lâ Cernica

iar la femei de 36 ani27• Se mentionează <"ă statura medie la bărbati a fost
s-au găsit cîteva schelete de femei moarte în timpul naşterii29• Lotul analizat
este caracterizat prin : carii dentare, <linţi pi erduţi în timpul vi etii şi fe
nomene accentuate de paradentoză30• '_ţ'ininrl i-;ema ele mai multe elemente,
specialiştii au pus problema dacă nu cumva acestea ::;înt fenomen e de ordin
metabolic şi endocrin31• Sint de amintit şi cîteva rare subiecte cu un oare
care prognatism a1Yeolar32• Patru sC'helete din aceeaşi necropolă au apar
ţinut fazei Giuleşti a culturii Boian 33•
Din faza Vidra s-au descoperit, pină acum, 28 schelete, dar numai o
parte din ele au fost studiate de antropologi şi anume 10 crani i (5 de băr
baţi şi 5 de femei)34• Trebuie precizat că speciali:;;t ii au analizat împreună .
20 Ibidem p. l :l7.
19 Olga Nccrasov et :\1 . Crislcscu, op. cil . , p. 1 37.
2 1 Olga ::-.:ccrasov, D. Botezatu ct C . Fedorovici, Annuaire roumain d ': m thropologie, 16, _

1979, p. 1 4 .
,
2 2 I bidem, p . 1 5 .
2 3 I b idem , p . 1 5 - 1 6.
,-4 Ibidem
ca I b idem.
26 i bidem , p. 1 6 .
2 7 Ibidem .
28 O. Nccrasov ct M. Cristescu , A n Ş l laşi , sec t. I I , IX , 1963 , 1 , p . 48.
ns.
29 Gh. Cantacuzino şi Gh. Fcodorov ici , Bucureşti , V I I I , 1 97 1 p . 37- 53.
3o O. Necrasov e t 1\1 . Cristescu , op. cil . , p.
31 Ibidem , p . 1 39.
• 2 Ibidem p. 1 3 7 .
••
34 Dardu N icolăescu-Plopşor et Ioana Popovici, A nnuaire
Gh. Cantacuzino und Sebastian Morintz, Dacia, N S, V II, 1963, p. 75.
raumain d'anlhropologie, 4, .
1967, p. 3- 1 6.
22
loturile de la Andolina. Boian A şi Radovanu (acesta din faza de tran
ziţie). Scheletele de la Hoian A, în ansamblu, prezintă o gracilitate accen
tuată şi sînt caracterizate prin elemente meridionale arhaice35 • În cadrul
lotului, un schelet de bărbat era de tip hiperdolicocran, alţi 2 erau doli
cocrani . Craniile de fornei fae parte din categoriile dolicocran (3) mezocran
( 1 ) şi 1 bra h ic rn n 3 6 • l<'mntea la bărbaţi era îngu stă , iar la femei mijlocie37•
S-a făcut o ob servaţie interesantă asupra craniului de femeie de la Boian
A : dinţii p rezi nt ă o abraziune foarte avansată, de aspect elicoidal38• În
S-a cakulat în ăl ţimea ei torrn i n d i vi zi : la bărbaţi, unul (matur II) a, avut

privinţa staturii s-lL an1t at că era suhmijlocie atît la bărbaţi. cît şi la femei 39•
163 cm ; la femei Na întn• 1 3 1 i:;i 136 cm40.

I.ia rugămintea n oastră , dr. Cantemir Hişcuţia ::;i dr. bardu Nicolăescu
Plopşor au f;fout rec onst i tui rea pla stică lL chipului femeii de la Boian A41•
Documentarea antropologică, în privinţa fazei <le tranziţie la cultura
Gumelniţa, a rămas redus;1 . S-a arătat c;1 scheletele de la Radovanu sînt
gracile42, iar despn· craniile fragmentare de· la Vidra, din aceeaşi fază, că
ziţie, la 1'\irca:-;:u de Sus, s-au d e:'lc operit două schelete : unul de bă,rbat şi
emu de tip med ! t l•ranean4 3• La margi n ea de vc>st a arealului fazei de tran
a lt u l de femeil'. Primul a aparţfaut unui tînăr de 2 1 - 26 ani, cu indicele
niul de tip doli C' oc rn n sau suhdolicocran �i înălţimea de 153,6 c m . Oasele

cranian de 7:3,6 ::;i î nălţimea de 160 cm, iar femeia de 23 - 29 ani a avut cra
-celor două schelete sînt gmr ile de tip mediteranoid44 •

E. Purtătorii citltu.ri i Petreşti, care au vieţuit în S -V şi centrul Tran
silvaniei, sînt reprezenta ţi pînă acum printr-un singur schelet studiat,
provenit de la Oc·na Sibiului. Aparţinuse, probabil, unei femei de cca 50
.ani, dolicocran (indicele 72,58 ) de tip mediteranoid . Talia ei era de 149 cm45•
Este evident că existenţa unui singur schelet poate furniza doar unele in
dicii în privinţa componenţei antropologice a populaţiei culturii Petreşti.
F. Din timpul c1tltnrii Gum�lniţa (arealul căreia acoperea Muntenia
şi Dobrogea. ) dispunem de date despre 10 schelete provenite de la Dridu
şi 64 schelete de la Vii,1·ă:-;:ti.
care -! de femei ::;i 4 de bi"trbaţi4 6 • Toate craniile de bărbaţi sînt de tip doli
- Din grupul de la Dridu au putut fi studiate 8 schelete gracile, din
cocran (6!,32 ; 69,39 ; 72,87 şi 7 4,58 ) . iar toate craniile de femei sînt de
tip mez o cran ( 76,05 ; 7 7,14 ; 77,38 :-;:i 78,45 )47• Primul grup este de tip me
diteranoid, pe cînd a l doilea prezintă un amestec de elemente meditera
noide cu unele .caractere protoeuropoide atenuate48• Fruntea o aveau, de
regulă, mijlocie sau înaltă. Paţa era de tip mezen, cu orbitele mijlociu de
înalte şi cu nasul lat . Aveau dinţii mărunţi, care prezintă destul de des
"5 O. '.\' el'raSo\· el l\I. Cristescu, op. cil., p. 1 39 .

OG J/J i<frm. jl. (Î - /.
'17 l hidem, p. ;1 .
38 N. Haas, C. l\laximilian şi J J . N icolăescu-Plopşor, Materiale, V. 1939, p. 132.
39 Dardu N iculăcscu-Plopşur el Ioana P..ipovici , op. cil„ p . 5.
40 Ibidem .
4 1 C. HişcuPa şi D. N icolăescu-Plopşor, SCAntr, 3, 1966, 1 , p. 3- 5.
PMMB, 1 , 1934, p. 39.

42 Informaţ i e de la Dardu Nicolăescu-Plopşor, căruia li mul ţumim şi pe această calc.
M. Nica ; W. Wolski şi D . Nicolăescu-Plopşor, SCAntr, 7, 1970, 1, p. 3 - 1 1 .

43 Dinu V. Hosctt i ,
M ar i a Cristescu, Forscbungen zur Volks- und Landeskunde, 6 , 1 963, p . 1 3 1 - 135.

44 Săpături
45
48 Săpături Ion Nestor şi Eugenia Zaharia ; O lga Necrasov et M . Cristesco, AnŞtlaşi, SN,
op. cil., p. 65, tab!. I I I.

: secţ. I I , t. V I I , 1961 , 1, p . 53- 65.
47 Olga Necrasov et M. Cristesco,
"' Ibidem, p. 60.
23
carii49• S-a calculat vîrsta pentru 9 indivizi : 4 de la 20-30 ani ; 4 de la 30 -
40 ani şi unul peste 50 ani . l\Iedia de vîrstă a pmtătorilor culturii Gumel
niţa din grupul de la Dridu era de 32 ani50 • Statura era mijlocie sau mică
la femei, iar a bărbaţilor mijlocie sau inaltă . Se comidc>ră eă n'iembrii aces
tui grup obişnuiau să stea mult chirciţi51 •
- Lotul de schelete <le la Vără sti " este mai semnificativ. S - au anali
zat 64 schelete (38 de bărbaţi :;; i 26 d t, fmwi ), toate de adulţi52• În privinţa
indicelui cranian ele se repa1tizează a stfel : la bărbaţi : 2 hiperdolicocrani,
13 dolicoerani, 13 mezocmni �i 7 hrahieran i ; la femei : 2 dolieocrane, 14
mezocrane si 5 brahicram•.
Uezultă că în cadru l lotului 1n·Pd omină, aproape la fel, la frmei şi l a
bărbaţi, tipul mezocran, urmat d e c l'l dolicocmn53 • S e subliniază cit în com
paraţie cu scheletele purtătorilor <·ult urii Roiau, ceJe gumelniţt>ne sînt
mai gracile. Statura mt>mhrilor grupului d t> la Vătăşti a fost, de obicei,
mică, dar sînt reprezentate �i toate celelalte clase de înălţime54•
Analiza amănunţită a scheletelor din acest loc a făcut po sibilă îm
părţirea lor în variantele :
1. Dolicocrani masivi, cu faţa înaltă ::;i îngustă, cu orbite mijlocii
şi nas subţire, cu t endinţa <le prognatism alveolar. Este o variantă proto
mediteranoidă.
2. Variantă mai curind mezocrană decît dolieocrană. Aveau faţa mij
locie, rectangulară, cu orhite relativ rectangulan-, cu mandibula masivă.
3. O variantă de tip brahicran, eu cranii scunde şi late, cu occipital
rotunjit .
4. Un singur individ a aparţinut tipului brahicran, cu faţa mijlocie;
cu orbite înalte �i arcuitt· .
Este evident ci"'L structura populaţiei eulturii Gumelniţa, rt>prezen
tată prin acest lot mai mare, era polirnorfă55•
G. Din timpul culturii Guenteni cu o evoluţie înfloritoare în )lol<lova,
S-E Transilvaniei nu se cunoaşte nici o necropolă, dar ti-au găsit numai 6
schelete izolate, incomplete (-1 sînt (le adulţi :;;i 2 de copii ), datînd din di
ferite faze ale culturii56•
Unul provenit de la Dobo�eni, din faza. Cucuteni A, din zona _.\riuşd,
a aparţinut unei femei de 25 -30 ani, cu schelet gracil. Era dolicocran
accentuat (indice 71,35 ), de tip mediteranoid . Avea, frunte dreaptă, man
dibula gracilă şi talia scundă5 7 • Alte 5 schelete s-au deHcoperit la Traian
şi datează din faza Cucuteni A -B. Din acestea două sint de adulţi şi trei
de copii . Primul a fost de băiat de 14 ani , cu i ndicele cranian de 83,23
(brahicran moderat ) de tip alpin sau dinari e . Al doilea era tot de copil de
6 - 7 ani, cu indicele cranian de 70,35 . Al treilea a fost al unei femei de
30 de ani, cu oasele' foarte gracile. Statura o avea de 145 cm. .Al patrulea
era tot de femeit>, cu oasele destul de gracile. A avut indicele cranian de
49 O. �ecrasov ct ::\I. Cristescu , op. cit . , p. 1 40.

50 Ibidem, p. 1 4 1 .
51 Olga �ecrasov et Marie Cristeseo , op. cit . , p. 59.
52 Dardu Nicolăescu-Plopşor et Ioana Popovici , op. cil . , p. 4.
53 Ibidem , p. 6- 7, tableau I.
54 Ibidem , p. 9.
55 Ibide m , p. 1 3 .
57 Săpături Szekely z . ; Olga Nccrasov, SCAntrop, I, 1 96 4 , 1 , p. 3 3 - 3 7 .

5 6 O . Necrasov et M. Cristescu , op. cil . , p. 1 4 1 - 1 43
24
75 ,61, de tip mediteranoicl . Ultimul din serie, tot de copil de 8 - 9 ani58,
a avut scheletul foartt> fragmentar :;; i nu s-au putut face alte ca l cu l e .
SpeC'ialiştii arată că, în a nsamblu, schelet ele au aparţinut unor medi
t eranoizi gracili . Unele caractNe par să r efl ecte existenţa în componenţa
acestei populaţii a unui element armenoicl sau dinaric59• Menţionăm că î n
ar i a culturii CucutPni sl' pra cti ca, rar, :;; i trepanaţia60•
PiniI in prezent, pent r u celdaltc> culturi n eolitice de pe ter i toriul
ţării noastre ne lipscse datl'h• de ordin 1wt ropologie .
•
În stadi ul act ual al C<' l'tet ări lor - c înd pentru unele cu lturi avem
numai cite un schelet a nal i za t , iar pentru multe alte culturi nu av em datel e
ant ropologic e neceAAn• - ar fi h a zardat s::'t t ragem conclu z i i general vala
bile>. Pentru monwnt, C'U toată prud en ţ a , l'onsiderăm deducţiile noastre
ca indieii utile pentru înţelegerea s ituaţi ei de ansamblu .
Din compararea da t e lo r de ordin antropologic disponibile, despre
toate culturile a mintite, rezultă că in e ur:,;u l evoluţiei epocii neolitice, pe
teritoriul Uom[mici a existat un cleme11 t eomun mediteranoid ( pr edominant
ade:.;ea, în a lt e ea,zuri secundar), gracil. PrPzenţa lui se e xpl i că prin pătrun
derea dinspre sudul mediteraneean, încă din timpul proeesului de n eoliti
zare 15i, în dteva rindmi, mai t îrziu, a u nor gmpe de populaţie de origine
sudicii. Prin unifiearea culturală (ce pn•supune în mare măsură �i pe cea
.et ni că şi a n t ro pologi e ă ) produsă în timpul e ultu ri i S tarcevo - Cr i ş , elementul
m edit eranoid s-a i mpm; pi:' «ea mai mare varte a teritoriului ţării . Din ve
ch ea populaţie asimilată s-au păstrat :;;i elemente secundare prot oeuropo -
Scheletul i zolat al unei per s oane apar ţ i nî n d cultur i i Ceramicii lini

ide :;; i al pi n oid e .
·
a re este si el med ite ra n oid , <fo�i. fiind vorba de c o mun ită ti străine de tinu
t uri le n oa :stre, ne-am fi a �te1)tat la alte clemente spec i fi ce.
'
-
E ste semnificativă situaţia din aria culturii Hamangia, cu un amestec

accentuat de el e m en t e a ntropologice, e x pl ic a bi l prin fap tu l că populaţia
nou-venită a fost or i ginari"t di n X - Y Asiei l\Ii ci .
�Ieriti"t sub li ni a te constatările priYind culturile Boian ş i Gumelniţa
care aparţin, de fapt, aceleeaşi p opu la ţ i i, în cm su l unei e\'oluţii îndelungate.
Din punct d e vedere antropolugie, purtătorii et'lor două culturi, erau, mai
ales, de tip mecliteranoid graeil, cu in flu en ţp protoeuropoide. Dat fiind
faptul că in t i mp aria de răspîndîre a culturii ( j umelni ţ a s-a extin s pe teri
torii vaste ( de la Carpaţi pănă la �larea Egee) Pst e explicabil ş i un oarecare
.amestec al melliteranoizilor cu alte elemente .
Si ngurul schelet d i n arealul culturii P etreşt i este ş i el de t ip medite
ranoid.
Se cuvine remarcat că i;i în aria culturii Cucuteni, pri n cele cîteva
schelete, sint reprezentaţi mediteranoizi, gracili, cu unele elemente arme
noide sau di nari ce .
SN, secţ. I I , t. I I I , 1957, 1 - 2 , cxtras p . 3- 20.

sss ăpături H ortensia Dumitrescu ; Olga Nccrasov şi D. N icolăescu-Plopşor, AnŞt laşi ,
58 O lga Nccrasov ct M . Cristcsco, op. cil . , p. 1 42.

& o Ol ga Nccrasov, MAGW, C V I I , 1 977, p . 130.
25
V
ORI GINEA SI
'
E\' OLUTL\
'
NE OLITICULUI
Activitatea intensă a arheologilor români }lentru studierea epocn

neolitice a dus la îmbogăţirea deosebită a documentării despre această,
epocă îndepărtată. S-au descoperit şi definit, pînă acum , peste 20 culturi
neolitice, fiecare cu mai multe faze şi etape de evoluţie. în cele ce urmea
ză vom încerca să expunem, pe scurt, datele despre evoluţia lor istorică
(modul cum s-au format, periodizarea, dinamica lor şi elementele speci
O problemă importantă este aceea a modului cuin s-a desfăşurat

fice) .
procesul neolitizării în ţinuturile noa.stre. Ea p o ate fi analizată din două

puncte de vedere deosebite :
- ca un proces a l evoluţiei locale· al unor colect ivităţi care, cu în
cetul, au trecut de la un m o d de trai nomad (de v î nători , pescari şi cule
g-ători) , specific epoci i mezolitice, la modul ele trai sedentar, cu toate de
mentele n eoli ti c ului , �mb o puternică i nfluenFt mel'idională.
unei „roiri" dini'\pre ţinuturilP :mdi<'P ale P en i n su l ei Balcanice,

- ca un proces declanşat şi apoi 'les<tYîrşit 1la t orită răspînrlirii trep
tate, a
a unor grupuri de co mu n i tăţ i nPoliti e t> ch.•z vol t a k pînă î n norclul Tramdl
vaniei şi care au asimilat resturile po pul a t.iei locall' mai Yechi1 .
Să a n al iz ă m pe rind cl a t el P proh! PmPi . Comuni tăţile care locuiau
pe teritoriul H m m1 n i ei , înaint e ck ÎTl('t•putul epoc·ii n eol itice , făceau parte
din trei grup uri culturali:', cu origini ::-i Pvoluţ iP i storieă dPost>hitP.
1 . Î n zona Porţilor cle Fit>r :;;i de-a lu ng-ul Dunări i , pină la Ost roYU l\l ar e
şi , probahil, puţin m a i departe spre 8-E , sînt a te state coketivităţile
un fel de sii păl igi din e·orn de cPrb ( î n cl i n'r ,.;e scopur i ) şi ajun s e seră să
de p e scari �i vînători ale culturii Schela ClaclovPit . �.\cei oameni foloi'\eau
cunoaRcă gram in ee� de ti p ul cerealia 3• De a senwnea, făceau şi întrebuin

ţau unele mwltl' de piatn'l :;;lpfuWi 4• Elemenkll• menţi on ate nu ne per
mit Ră af ir măm că acele grupuri reprezintă un n eol i tic preceram i c .
2. în S\ -Y tării, î n zon a clP dune de lingă C'iumeşti (j u n . Satu :Mare),
s- au clP8co1wr it n�sturi de săl a ş tardenoasian, caracterizate prin unelte
microlite speci fi c e , lucrate-, în principal, din oh•;i di a n ă . E :o;t e vorb a de
grupuri de vînători nomazi. Prin tipmile> ele> i n st rum e nte complexul de la
Ciumeşti (�i cele din jur) face parte dintr - o va ri antă a cultmii tardenoa
siene, din Europa C entral ă 5• Nu este exclus ca acelaşi grup să se fi extins
şi mai departe ::;pre sud c ătr e Barcău şi Crişuri , ca şi în lungul Someşului .
1 Eui:ien Com�a. A l u ta , 1 9i6- 1 !Ji i , l !liR, p. H J - 2 4 .

2 \'a s i l c Boroncan t , D a i , ::'\S, X\" I I , 1 9i:l, p. 1 5 - 1 9 .
ca
3 Determinări făcute d e '.\ ! a r i n C:lrci u m a r u : \"asilc Boroncan t , op. cil . , p . 1 6 .
4 Vasi l e Boronean t , op. cil . , p . 1 :t
5 C. S. :'.'licolăescu -Plopşor, SC I \-, 1 5 , 1 !J64 , 3 , p. 3 1 4- :H 5 ; AL P:lunescu , SCIV, 1 5 ,
1 96 4 , : 1 , p . 32 1 - 333.
26
:J. În estul Moldo vei, î n S - E Transilvaniei, estul MunteniPi şi în
Dobrogea :-;-au descoperit o serie de :;; ăJaşuri, care prin tipurile de unelte
folo:-;ite :-;e leagă de o cultură tardenoa8iauă, ră8pîndită pe un spaţiu
vast, în nordul, N-V şi vestul l\Hirii Negre6• E rau vînători şi culegători.
de tr e c er e :-;pre epoca IH' olitic ă .

În C' omplex ele cercetate nu Re con8tată nici un indiciu de influenţ.ă sau
·
Datele Pxpuse credem că pot co nstitui o don1dă evidentă că popu

laţia, localii, mai veche, î ncă. nu trecuse pragul epocii rwolitice.
D t>-a lungul an i lor s-au pu rtat cliscuţii c u pri \·irc la e Y entuala exis
tPnţă, în ţinuturile noastn•, a mmi neolitic preceramie 7• Cel preRupu:-;
era pus în legătură cu orizontul eardial mediteranean, părere combătu
tă cu d if eritP argumente 8• După pi"'trere�1 noastră, un neolitic aeeramie,
nu C'redem că poat l• fi Pxclus l'U totul.

deo:-;ebit de cel menţionat, earacterizat prin domesticirea unor animale,
În stadiul actual al c ereet i'l rilor , trehuiP să admitem că proceRul

de neolitizare a fost declanşat şi desă vîrşit ele comunităţi evol uate•, pă
trunse din afara regiunilor noastre. Contribuţia locală a fost m od e stă,
manifestîndu-:-;p numai în tramm1iterea unor tipuri de unelte :;; i fiind, în
parte, de orclin biologie.
Cele mai vechi comunităţi neolitic<' sînt docu m entate, p î nă acum,
în Olt eni a la : Circ·ea 9, Vpr bi ţ a 10 , G rădi n i l e 11 şi Copăcelu 1�, iar în Tran
zultă că acele e ol ecti vită ţi erau înrudite, la origine, cu cel e de la sfîrşitul

silvania la Gura Baciului 13 �i Ocna Sibiului 14• Din datele publicate re
culturii Protosesklo clin Grc�eia ::;i l\lacedonia. Î n acPlc regiuni sudice,

ca şi în Asia Mică, ele unele> proveneau predecc:-;orii lor, evoluţia neoli
ticului parcur:-;esc, pînă atuue i , o serie d e perioade (corespunzătoare
unor culturi sau mai multor fazt>), în cursul cărora atît cultura materială,
cît şi organiz area lor au :-;uferit trarn;formări, trep t at e, aHcendente. Prin
urmare, comunităţilP dP ti p Circea, fftceau parte dintr-un marc complex
cultural balcanic, aflat pe o treaptă de culturi"'t relativ înaltă ( î n raport
cu populaţiile vecine ) pentru act>a vrenw ::;i aveau desigur o organizare
dezvoltată. Î n cadrul acelui 1 wtrP c·omplex cultural au exi stat valiante
regionale, care pot fi eonsider;tte c ult uri deosebite. Comun ităţile sudice,
pe cale ele „roire", treptată , s - a u răspindit şi au ocupat un teritoriu foar
şi au aj un:-;, <'.U t im pul , pî ni"'t în nordul H omtrniei . Aeeste grupuri ele comu
te vast, acoperind cea mai marn parte clin întinderea PeninRulei B alcanice
nităţi s-au manift>sta t , in ţ i nut urile noa:-;tre, atît din punct de vedere
etnic, cît şi cultural. J,or li se cl<1 torPştc n eolitizmwt 15•
Primele comunităţ.i neolit ic<·, cunoseute p i n ă in prez e nt , au p ătruns
în S -V ţării noastre, în Oltenia ::;i, probabil în Hanat (unde încă nu sînt
atef:.tate ) . Calea lor de răspîndire din8prP :-;ucl , încă nu este destul de
clară. Ele au avut de urmat cl<m ă căi posibil<' . Calea Vardar-1\Iorava,
p înă în N-B Iugoslavie i, de unde vor fi trecut în Banat . A doua cale
posibilă era cea de pe valPa Strnmei, şi mai departe pe Isker, pînă în
6 Al. Păunescu , SCIVA, :J2, 198 1 , 4 , p . 505- 508.

7 D . Berciu. Cu/ tura I!amangia . I, Bucureşti , 1966, p. 29 - 3 1 .
8 VI. Dum itrescu, l'eucc, I I , 1 9 7 1 , p . :l - 8.
9
lO
Marin Nica , Dacia, NS, X X I , 1 977, p. 1 3 - 5:1.
11
Corneliu ::'\. l\lalcl'scu, S C I \ " , I I I, 1 952, p. 1 5 7 - l G:l.
Săpii turi l\!arin l\"ica .
l� D. Berci u , Zorile istoriei in Carpaţi şi la Dunăre, Bucureş t i , 1 966, p . 70 -- 73.
13 i'>. Y lassa, A'.\I '.\" , I X , 1 972 , p . 7- 28.
14 Săpături Iuliu Paul.
15 Eugen Comşa, AAC, XY I I I, 1 978, p. 69 - 74.
27
N-V Bulgariei , de unde au trecut în Oltenia. Trebuie scos cu tărie în
evidenţ.ă faptul că acele comunităţi sudice ale culturii Gura B aciului
numai unele), căci membrii lor se ocupau cu cultivarea primitivă a plan

Cîrcea prezintă toate elementele specifice epocii neolitice evoluate (nu
telor, cu creşterea animalelor domestice, foloseau unelte de piatră şle

fuită şi olărie cu decor pictat şi altele.
în stratul inferior de la Cîrcea „La Hanuri" sînt resturi tle locuinţe
de suprafaţă, modeste. Uneltele Hînt de os, silex şi obsidiană, piatră şle
fuită (topoare plate). Cele de 08 fiînt mai numeroase (sule, spatule). Cera
mica din acelaşi strat este reprezentată prin cea de uz comun, apoi mo
nocromă roşie :,;au cenuşie (cca 90 % ) şi ceramica pictată (eu culoare
tunde 8aU alungite, în şiruri) 16 • Complexul Cîrcea I (cel mai vechi) este
albă-gălbuie, pe fond roşu. Sînt motive liniare şi î n formă de buline ro
paralelizat cu Protosesklo. Unul din complexele de tip Protosesklo, ace

l a de l a Nea Nikomedeia a fost datat prin metoda C 1 4 la 647 ;) ± l;)C>
î.e.n. 17, fapt care permite să confiiderăm că defieopc>ririle de la noi, respec
tiv perioada de început a procmmlu i de neolitizare , poate fi datată (cu
aproximaţie) în jurul anilor 6000 î.e.n.
La Cîrcea, în punctele „La H anuri" şi „Viaduct", în diferite stra
tmi, atribuite altor trei faze, sînt atestate şi alte complex e care aparţin
unor faze deosebite sau unor culturi (eu ceramică pictată), 8pecifice zo
nei. Ele sînt paralelizate în timp : Cîret>a II cu Prp:-; e sklo, Cîrcea III cu
Sesklo , iar Cîrcea IV cu Dimini 1 8 •
Complexul de la Gura B aeiului este şi el pus în legătură cu o mi şcare a
grupmilor de origine Protosesklo spre nord , pri n estul I ugoslaviei şi
Banat, pînă în Transilvania 19 • În nivelul cel mai Yt>ehi de la Gura Baeiu
lui locuinţPle de tip bordei sînt dispuse în „cuiburi " . Uneltele ele piatră
ciopli tă s- au făcut, aproape ex du :-;i v , d i n ohsi<l i a nă . TopoarelP de pi atră
erau î n formă de v ;\lă tue . Di n os s- a u lunat ,;ule, spatule şi podoabe.
Ceramica a fw.;t modelată din past:'l <· u pleaYă . LipseştP eu totul catego
ria vaselor de uz comun, fiind ex elu si v ,-a ,.; <• fine şi foarte fine. Arderea
era destul de slabă. Suprafaţa a fo,.;t lu ,.;t l Ui t ă eu dem;ebitil grijă. Sint
multe Yas e de culoare ro�ie �i vişini<'. R-au ree on st ituit străehini semi
'
sfe1ice �i holuri . Fo�1rte rar rleeorul s- a făcut clin eiupituri . E:-1tl' ,.;pecifică
seria vaselor pictate, inainte de arrlere, cu alb. Decorul se compune din
buline ov oidale sau rotunde, în şiruri de benzi drepte ori în unghi ; mai
rar, în romburi. Plastica este atestată prin rare figurine antropomorfe
şi prin cîteYa zoomorfe. Aceluiaşi niYel îi :-1înt at1ibuite şi o fierie de capete
de piatră, a,.;emănătoare celor de la Lepenski Vir 20 •
în zona Porţilor de Fi er în perioada de început a complexului de la
.•
Cîrcea, au Yieţ uit unele comu nităţi ale culturii Schela Cladovei 21 • care cu
rînd după aceea, au dispărut de pe scena istoriei, fă ră a constitui fondul pe
care s-a format cultura Starcevo-Criş. Această eultură a fo:;;t periodizată
pentm Iugoslavia de diferiţi specialişti ; noi ne vom referi la cea în patru
faze (I -IV după Vl. :Milojcic)22, din care prima fază nu eHte prea clară.
18 M arin Nica , Dacia, NS , X X I , 1977, p. t :l - 22.
p. 310.
17 Saul S . Weinberg, in Chronologies in 0/d World A rcliaeology, Chicago - Londra, 1 965,
lR :\larin
p. 52.
1972, p . 24.
Nica , op. cil . ,
19 N . Vlassa , Al\1:-1, I X ,
20 Ibidem , p. 1 7 - 2 1 .
21 Vasile Boroneanţ , op. cil . , p. 1 5 - 39.
p . 70- 81 .
22 Y ladimir Milojcic, _Chronologie der jiingeren Slein:eil Millel-und Siidosleuropas, Berlin ,
1 949,
28
Pe teritoriul Banatului, deşi s-au efectuat cercetări intense şi săpă
turi, în numeroase aşezări, încă nu s-au descoperit complexe din prima
fază2 3• în cursul fazei a doua se constată o pătrundere dinspre vest de-a
lungul Dunării, pînă aproape de Orşova . D e curînd, comunităţile Starcevo
Criş au fost atestate chiar pînă în N-V Banatului24• Remarcăm că în faza
Starcevo-Criş III se cunosc aşezări de acest tip pe tot întinsul Banatului25•
Evoluţia a continuat apoi în Banat şi în faza a 'IV-a26• Menţionăm că în
S-E Transilvaniei s-a produs o pătrundere relativ timpurie la nivelul fa
zei Starcevo-Criş III. Important este faptul că de acelaşi grup se leagă şi
descoperirea din sudul Moldovei, de la Trestiana (jud. Vaslu i ) , unde s-au
găsit cioburi cu decor pictat, similar celor de la Leţ şi din unele aşezări din
Banat27• Cu alte cuvinte, procesul de neolitizare din sudul :Moldovei s-a pro
dus ca o consecinţă a răspîndirii unor comunităţi Starcevo-Cri ş, trecute prin
trecătorile Carpaţilor Orientali, dinspre S-E Transilvaniei . în stadiul ac
tual al cercetărilor se poate susţine că grupurile Stareevo-Criş, pornite
din Banat, au „roit" şi s-au răspîndit pe un teritoriu apreciabil de vast.
Dinspre Banat, comunităţile Star1�evo-Criş, s-au răRpîndit pe tot
întinsul Orişanei, ca şi în Transilvania pînă spre Someş28• 1nclinăm să cre
dem că a exi stat şi o pătrundere mai tîrzie, înspre nordul Moldovei, pe
la Vatra Dornei, căci materialele de tip Starcevo-Criş (din unele aşezări din
nordul Moldovei ) prezintă analogii cu cele de la Homorodu de Sus29, din
N - V Tram;ilvaniei. O evoluţie de durată a comunităţilor studiate se con
stată şi în Moldova . în faza de sfirşit a culturii, numită Valea Lupului, acele
comunităţi au devenit dinamice şi sînt documentate pe o mare parte a teri
toriului Moldovei, în nordul R . S. S . Moldoveneşti şi N-E Munteniei .
Cercetările efectuate la Tîrgşor (jud . Prahova ) au dus la cunoaşterea
unui complex important, despre care se arată că are analogii apropiate în
aşezarea d e tip Stareevo-Criş de la Verbiţa30• Consid erăm că, pe baza aces
tei pre<�izări, se poate formula concluzia : comunităţile Starcevo-Criş s-au
răspîndit pe teritoriul Munteniei în dou�t perioa1le deoRPhite şi din direcţii
diferite. Un prim-grup este legat de descoperirile d i n Oltenia. AePle comu
nităţi au oeupat zona de vest a, :Munteniei, dintre Olt şi Vedea, apoi s-au
extins în lungul zonei de dealuri din nord, pînă la Tîrg'!or (poate '!i mai de
part e ) . Cel d e-al doilea grup de comunităţ.i Starcevo-Criş a pătruns, mult
mai tîrziu, dinspre Moldova, menţ.inîndu-:-;e tot în regiunea de dealuri 31•
Prin urmare, considerăm că în decur:-;ul unei perioade destul de înde
lungate (de pe:,;te un mileniu ) neolitizarea s-a produs datorită unor comu
nităţi de origine sudică, în principal, şi s-a realizat prima imificare culturală ş·i
Pinică, pe cea mai mare parte a teritoriului Rom;îniei, încă din neoliticul
timpuriu .
Purtătorii eulturii StarC:evo-Criş s-au ocupat, mai ales, cu eultivarea
plantelor şi cu creşterea animalelor domestice. Aşezările lor se aflau, de
mai veche, din bordeie (în Oltenia, rotunde cu treaptă) şi din locuinţ,e de su-
obicei, pe marp:ini de terasă Rau pe grinduri şi se compuneau, în perioada
23 Gh. Lazarovici , Neoliticul Banatulu i , Cluj-�apoca, l\Ji9, p. 39.

24 Ibidem, p. 15- 69.
26 Ibidem .
28 Ibidem.
28 N .
2 7 Informaţie d e la E u genia Popuşoi , căreia l i mulţumim şi pe această cale.
28 S
Vlassa , A M N , I I I , 1 966 , p . 9 - 47.
ăpături T. Bader.
30 V ictor Teodorescu, S CIY, XIV, 1 963 , 2 , p. 264.
3 1 Menţionăm d e exemplu, cioburile găsite d e Gh. Ştefan , lingă satul B ă ieşti , jud. Buzău .
29
:prafaţă ( inMoldova ) . în Banat erau la început, bordeie şi apoi locuinţe .
de :mprafaţă. Au fost folosite peşterile şi adăpo s t urile de sub stîncă. Unel
.•
tele de silex erau microlite in Banat, iar in .Moldova de dimensiuni obiş

nuite. Din piatră şlefuită se făceau, mai ales, tesle în formă de calapod.
Perim1dei de sfîrşit i se atribuie cîteva obiecte mici de aramă. Ceramica de uz
comun, reprezentati"1 prin recipiente în formă de bore�1ne, cu corp hombat
şi cu fund îngroşat, era ornamentată cu barbotină, ciupituri, proeminen
ţe, brîuri alveolare. Cea fină constă din eastroane semisferice, care aveau
fund gros sau inel de fund. lfar, unele vase aveau decor pictat cu alb pe
rnşu sau cu brun. Faza tirzie, din Moldova şi N-E .Munteni ei este carac .•
terizată prin castroane bitronconice, cu suprafaţa lm;tmită, cu picior masiv,

rotund sau lobat, inalt . Se cunosc şi rare figurine feminine32•
Se pune intrebarea , eare era situaţ.ia în ţi nutu rile unde încă nu sînt
:atestate eomplexe de tip Starcevo-Criş. Astfel de aşezări lipsesc, pînă acum,
în Maramureş şi în K - E Transilvaniei . După părerea noastră şi acolo există
s t aţiu ni <l<' acest tip, dar, din cauza numărului redus al cercetărilor din
acele zone, ele nu ne sint încă cunoscute.
Cu totul altfel se prezintă situaţ.ia din sudul l\Iunteniei şi din Dobro
gea. După eum am rnenţ.ionat, în partea de vest a Munteniei, in zona jude
ţelor Teleorman şi Olt, sînt mai multe descoperiri care dovedese că în acea
tn restul cîmpiei din �luntenia, situaţia e>lte incă neclară . S - ar putea ca

part� au trăit comunităţi de tip Starcern -Criş, pătrunse dinspre Oltenia .
regiu n ea actualului judeţ B răi l a să fi fost prea umedă şi de aceea nepriel

nică vieţuirii omeneşti .
s-au dus discuţii contradictori i . S-a su sţinut că, din cauza unc>i trans
tn ultimii an i , în privinţa neoliticului timpuriu din Dobrogea,
gresiun i , in perioada respectivă, acel t eritoriu nu ar fi fost locuit 3 3• Presu

punem că în Dobrogea este foarte probabilă prezen ţa unor vestigii rămase
de la un grup de comunităţi neolitice timpurii, făcînd parte din acelaşi
mare eomplex: cultural C'U Starcevo-Criş, păt m ns dinspre sud. Dacă ţinem
seama de descoperirea pe o dună de la Garvăn 34 (jud. Tulcea ) a unui lot
modest de microlite .. ca şi de complexul mezolit.ic de la Straja 35 ( jud . Con
stanţ.a ) sintem în măsură să spunem că, după toate probabilităţ.ile, fondul
C ulLura Star<- ev o - Cri ş a fost paralelă în timp, în ţi nutur il e estice,

local este con stitu it , şi în Dobrogea, de grupurile tal'denoasiene.
cu faza a III-a culturii B ugo - n ist riene din nordul H . S . S . Moldoveneşti 36,
cînd Plementele Stal'tevo-Cri ş sînt dominante în ceramiC'ă.
În timp ce în regiunile noastre se desfăşura evoluţ.ia culturii Starcevo
Criş, la :md de Balcani vieţuiau comunităţile culturii Karanovo I şi II,
făcînd parte din aC'elaşi complex cultural 3 7 •
riodizării lui l\L Ga ra f ani n ) : faza Starl-evo II a (descoperirile din stratul

Culturii studiate aiei, în sudul Iugoslaviei îi corespund e ( conform pe
32 M. Pctrl'scu-D imhov i t n . A c laArchBudapcsta , I X , 1 938 , p. 5:3 - 68 : Eugen Comşa ,

2, p. 1 7:!- 1 90 : \" ictor Teodorescu, op. cil . , p . 25 1 - 26 8 ; N. Y lassa, A Miii, I I I ,
p . 9 - 47 : Gh. L a zarov i c i , op. cil. , p. 1 5 - 69.
AAC, I. 1 959.
33 Alexandra Holoml·�·, Dacia , :\S, X X I I , 1 978 , p. 5 - 8 .

1 966 ,
34 Eugen 3 - 4 , p. 750.
3ă AL Păunescu , SC ! \· , 29, 1 978 , 2, p. 277- 282.
Com�a , SC I\" , ! \ ' , 1 953,
36 V . I. Markc,·ici, Bugo-d11eslro11skaia kul1ura n a terrilorii Moldavii, Chişină u ,

p . 1 65 .
1 97 4 ,
37 Săpături G. G eorgiev.
30
Vîrşnik I ) ; faza Starcevo II b (ct�e din stratul Vîrşnik II) şi faza
Starcevo III ( cele din stratul Vî1şnik Ill ) 38•
Probe de C 14, aparţinînd acestei culturi, din complexele de pe teri
toriul nostru, încă nu au fost analizate. Pentru exemplificare amintim că
o probă din faza Starcevo III din Iugoslavia de la Gorna Tuzla, datează
de la 4889 ± 75 î . e . n . ( GrN 2059)39, iar alte probe din 8taţiuni de tip Koros
din Ungaria sînt datate la : 5332 ± 100 î . e . n . (Bln 75 ) ; 4693 ± 100 î.e.n .
(Bln 115 ) şi 4611 ± 100 î . e . n . (Bln 86 )40•
în partea de N-V a ţării noastre, după cultura Starcevo-Criş a ur
mat cea numită Ciumeşti41• Variatele categorii de materiale specifice, mai
cu seamă unele elemente ale ceramicii, fac po8ibilă precizarea că această
cultură s-a format ca o consecinţă a simbiozei dintre două grupuri umane,
de origini deosebite. Rolul principal l-au avut elementele de origine sudică,
de la periferia de N V şi vest a arealului culturii Stareevo-Criş, oglindite
-
prin compoziţia pastei ceramice şi printr-o serie de ornamente de tradiţie

Starcevo-Criş, cum sînt adîncurile făcute cu unghia . De altfel, se ştie că un
grup de comunităţi Starcevo- Criş au ajuns să trăi ască în apropierea cursu
lui i nferior al Someşului4 2 • Un alt element, ce reprezintă, de fapt, vechea
populaţie locală., este reflectat de felurite unelte microlite de obsidiană
8i de silex de caracter tardenoasian4 3• Prin simbioza celor două elemente
�-a format treptat cultura. Ciumeşti . Zona ei de constituire se află în jumă
tatea de nord a Crişanei, în vestul l\Iaramureşului şi în N -E R . P . Unga
re. Formarea culturii se plasează în perioada de la 8firşitul neoliticului tim
puriu . în vestul României se poate vorbi despre eontemporaneitatea dintre
începutul culturii Ciumeşti şi sfirşitul culturii Starcevo-Criş. După. aceea,
arealul culturii Ciumeşti s-a extirn; spre 8Ud, a.eoperind o mică parte din cel
al purtătorilor culturii Starfovo-Criş.
Aria de răs:pîndire a culturii Ciumeşti 8e întirnlea pe un teritoriu r.u prea
vast, ocupat treptat, mai eu seamă în perioada de i rwPput a evoluţiei ei . Ace
le comunităţi au vipţuit in estul H . P . Ungare, mai ale8, între graniţa ţării
noastre şi Tisa .. unrle se cunosc ze<"i de a şezări dP a <·est tip. Colegii unguri
au definit, în zona Someşu lui inferior, un grup numit Szatmar44, documen
tat şi la noi în Cimpia Careilor, grup care constituit• ÎllcPputul culturii . Des
coperirile mai tîrzii din estul Ungariei au fost reunite :mb denumirea de
cultura „Ceramicii liniare a Alfoldului " 45, care s-a eontinuat în zonă prin
cîteva grupuri cu ceramică pictată (fiecare grup cu alt nume dat de cer
cetători ) . Cultura este documentată şi in Slovacia, unde este numită cultura
cu „Ceramică liniară est-slovacă"46• Cercetătorii soYietici au descoperit
astfel de a�ezări în S-V regiunii transca.rpatice.
În ţara noastră.. eomunităţile culturii au trăit în zona de dune din
�-V şi pînă la Crişul Repede, în sud. Deseoperirile făcute de către N.
Vlaf'li'la în peşterile din Cheile Turzii şi altele din r<>giune fac posibilă extin
derea ariei şi în vestul Tran silvaniei .
38 :\L Garasanin. Pra istorija na tlu S . R . Srbije, I, Belgrad, 1 973 , p. 38.

39 Ibidem , p. 57.
40 H ohcrt W. Ehrich , ln Chronologies in 0/d l\"or/d A. rclweology, p. 440.
41 Eugen Comşa , AAC, X I I I , 1 973 , p. :!9 - 49.
42
•
43
La Hom orodu de Sus (Săpăluri T. Bader).
44 N. Kalicz şi .J . :'\Iakkay, Symposium iibcr dic akluellen Fragcn dcr Bandk crami k
Al. Păunescu, Dacia , !\' S , Y T I I , 1 96:!, p. 467- 475.
Szekcsfeherv ar, 20- 22 m a i 1 970, p. 1 - 8.

,
45 N. Kalicz, Dieu d'argi/e. Budapcstn , 1 970, p. 28- 3 1 .

H L . Hnjck , AH , I X , 1 9 5 7 , 1 , p . 9 .
31
în evoluţia lor romunităţile Ciumeşti, din N V, au parcurs cîteva -
faze. Două dintre ele au fo8t definite prin deHcoperirile de la Ciumeşti47,

apoi 8-au făcut unele completări pe haza materialelor de la Săcuieni48• Ana
liza materialelor deHC'o1write la Berea ne-a pennis definirea a două faze.
Prima, :;; i C'ea mai veche cunoscută pînă aC'um în ţara noastră, este cea ates
tată în complexul înehis Berea I, aflat pe panta lină a unei dune înalte.
Acolo a fost delimitat un Htrat d(• cultur:1 d<> 0,50 m grosi1w �, dar major i
tatea materialelor erau nmsat c î n juml locuinţei modeste49• 1\l atel'ialul ce
ramic din faza Berea I estp caracterizat prin pastă cu pleavă şi decor din
barbotină 1;1i linii ondulate larg :;; i trasate. Reţinem numărul mare de unelte
(510 pieHe ) , în majoritate din obsidiană eenu:;; i e, din zona Tokay . Altele
sînt de si lt•x şi gresie silicifiată. Predomină lamele, urmate de tra peze (cu
formă spt>C'ifică fazei ), a poi răzuitoare pe lamă şi nuclee50•
Din C'ealaltă fază. s-a dexcoperit o aşezare în punctul numit Berea
I X . Aici a par vase C'U picior . Partea lor superioară este ca un taler, iar
piciorul tronconic e mai scund dedt în faza precedentă. Apar şi fragmente
cu decor pictat51• Predomină microlitele lucrate din obsicliană, clar tra
pezele sînt de alt tip. Ace8tea aparţin fa zei Berea IX52•
R.aportul cronologie dintre cele două faze, în lipsa de observaţii stra
tigrafiee. se poate preeiza în funcţie de criterii tipologi ce. După părerea
noastră, caracteri8ticile ceramicii din faza Berca I indică o vechime mai
mare a acestei faze în raport cu faza Berea IX, mai evoluată , mai ales, daeă
di n lotul A de la Săcuieni ,i, permis îmbogăţirea documentării în privinţa

tinem seama si . de exi stenta ceramicii pictate5 3. Studierea materialelor
vaselor cu decor pictat din faza B erea IX. îu Hchimb, lotul H de la Săcu
ieni, din punct de vedere tipologic, este mai tîrziu decît faza Berea IX54•
Cult ura Ciumesti nu trt>lmie confundată cu cea a C'eramieii liniare
.şi cu atit mai puţ,in, " c u o fază veche a ei . în realitate, este vorba de două
culturi cu totul deosebitl'. I.ia baza evoluţiei lor, în Europa Centrală i;; i eRt
centrală , au stat unelP elemente comune, mezolitiee locale şi altele de ori
gine sudică . Î n perioada de început, cele două culturi au fost, în oarecare
măsură, î nrudite ( element u l comun conRtituindu-1 cultura Stareevo-Cri ş ) ,
dar, dup:I aceea, contactul dintre ele s-a rupt şi evoluţia l o r 8-a desfăşurat
pe căi cu totul deosebite. Cultura Ceramic i i liniare a fost deo8ebit de <lina
mieă în ti mp, eomunitătih� ei răspîndindu-se pc un spaţiu foarte vast . În
schimb , C'ele ale cult urii Ciume:;;t i :;; i -au continuat evoluţia pe un t eritoriu
restrîns, fără modific:"t ri prea mari . Pe teritoriul Uomâniei, aria de răspîn
dire a culturii C'iunwşti, in Hens larg, poate că a venit în contact cu
aceea a culturii Ceramicii liniare, dar foarte tîrziu şi numai în zona cursu
lui mijlociu al l\fore�ului55•
Ţinînd seama. ele ohsNvaţiile din Muntenia şi anume din aria Dudeşti,
cu care cultura Oiumeşti are analogii , în privinţa elementelor componente
.şi ale evoluţiei, constatăm că în faza veche D udeşti, prin unele ornamente
caracteristice ceramieii, se aseamănă cu cele din faza Berea I, eeea ce per-
47 Eugen Comşa , A A C . X I I I , 1 97:1 , p. :1 9 - 49 .

48 Eugen Comşa şi z. 1\ a n a ş i , sc n· , 2:l, 1 9 72 , 1 , p. 3 - 1 7.
49 Al. Pi1unesc u , op. c il . , p. 467- 475 ; Eugen Comşa , Dacia, N S , V I I , 196:1 , p. 477- 48 1.
50 Al. Păunescu . op. c il . , p . 467- 475.
51 Eugen Comş:1, AAC, X I I I , 1 97:l, p . 43- 45 ; Al. Păunesc u , ap. cit. , p. 470- 47 1 .
53 I bidem , p . 45.
52 Eugen Comşa , op. cil . , p . 4:3-45.
5� Eugen Comşa şi Z. N anaşi, op. cil., p. 3- 17.

5 5 Eugen Comşa, A A C , X I I I , 1973, p . 39- 49.
32
mite să presupunem că fazele respective ale celor două culturi au fost,
în partt.•, contemporane56.
La sfirşitul neoliticului timpuriu, din motive pe care încă nu le
cunoaştem, poate de ordin climatic i-;au din ca u ze legate de activitatea
economică, rei-;pectiv de o intensificare a cultivării primitive a plantelor,
s-a produs o <linami z:1re a co m unităţi lor din diferit e părţi ale Europei .
nitt.>. Folosind aeelaşi <' ll loar al Yardarului şi al �Ioravei, o serie de comu

O mişcare d e populaţi e se <�onstată şi în cupri n sul Penirnmlei Balca
n i t ăţi de t i p VinC-a . caracterizat<·, printre altele, prin categoria de va:o;e de
au ajuns pîrnt în X -E l ugos la v i e i şi în Banat, înlocuind treptat pe cele

d i mensi un i med i i . dC' culoarp cenuşie şi neagră. ornamentate cu ca neluri ,
ale culturii Starc·evo -Cris57• Cele două 8erii de comunităti au fost un anu
mit timp contempora1w,' i n regiuni diferitl', producîndu : se între ele unel e
contacte, vasele ccnu:;di cu decor canelat ajungînd la distanţe apreciabile de
aşezare�L <l<' tip Star C- ev o-Cri ş de la Hărman58, iar de curînd au fost semna
limitele teritoriului locuit d e ei . ne exemplu , a stfel de cioburi se cunosc în
late şi într-un e ompl <' x de a c ela şi tip din nordul Moldovei, l a Suceava59• l\Iai
amintim e:t uuul din primele contacte între c omu ni t ăţ il e St are cvo - C ri ş
velu l su p er i Ol' , îm pn•ună eu materiale 8pecifiee Starcevo-Criş, s - a g;"isit o

şi Vinfa este ogli n di t de des<·op('l'irile de pe 08trovu Banului, unde î n n i
E n>luţ.ia (·uit urii Vinca a fo s t împ[trţ i t ă în IugoslaYia în cîteva faze :

figurinii feminină de l ut ars, de tip Vinfa, avînd mască triunghiular ă60•
după p eri odi za re a lui Vl. �liloj cic în fazele : A, B 1 , B 2, C. şi D 61 ; iar după
1\1. Ga rasani n î n fa;wle : Yinfa-Turdaş I , Vinfa-Turdaş II, Vinca-Plocnik
căutat să definim difri·it el e faze p<' baza descoperirilor de l a noi . Prin

I . Vin fa -Plocnik II a si Vinea-Ploh1ik II h62• Pentru teritoriul nostru am
săpăturile de la Liube(n-a, am :-;ugerat p l'ec i zarea elementelor specifice fa

zelor : Orn i ţa. ( V i n fa B I - H 2) ş i Om iţa -Ve st (
= Vinfa B 2 - Cl ) 63•
=
î n sinteza sa a supra nPolitieului Banatului, Gh . Lazarovici a m enţinut p eri

odizarPa culturii , cu fa z ele A, H, C şi D, primele două subîmpărţitc în
etape64•
Comunităţile culturii Vin L1 s-au st a bilit, pentru multă vreme, în
:-;pn� est şi S -E în Oltl•n ia , nude au a j uns, treptat, pînă aproa p e de văr

lungul Dunării bănăţ.t•ne. De a('olo ele 8-au ră :-; pî ndit , încă din prima fază,
::;area ,Jiului în Dunăre65• Pe teritoriul din v e stul Olteniei ele au venit în

contact cu p urt ăt or i i culturii Dudeşti .
Săpăturil e de Ia J,iubcova ::: i d i n alte comple xe au făcut posibilă cu
tipurile de a t;; ez ar e :.;înt deosebite de cele obi şnuite în ţinuturile din sudul
noaşterea mai amănunţită a element elor specifice culturii. Am i nt i m că
ţării . Ele se aflau pe margin i de terasă şi, se pare, reflectă deplasări „ ci

cli ce" , c u toah' eă s înt prevăzute c u ş a nţu ri d e îngrădire. î ntr- o fază mij
loci<.' a eulturii, populaţia se d oved eşte a fi de stul de densă, cum rezultă
56 I dem , PZ, 46, 1 9 7 1 , 2, p . 2 44- 245.

J.nzaroY iei , op. cil . • p . 72.
07 ( ; h .
5 8 E u gen Comşa , A l u ta . 1 9 70, p . :15 - 42.
I n formnţie ele l a :\" . l"rsulescu , că r u ia ii mulţumim şi pc nccnslă calc.
<; o I n formaţie ele la I'. H oman, căru ia î i mulţumim şi p c necastă calc.
59
6• \' lndimir '.\Iilojl·ic , op. cil . , p. 69.

6� :\!. Gar::isani n , op. c il . , p. 9 6 .
63 Eugen Comşa , I >acia , N S , X I I I , 1 969, p. 1 1 - 44 .
64 (;h. L a za roY ic i , o p . c i l „ p . 77- 1 �9.
s5 Pină l a H a s t . Săp:i turi \'I. Dum itrescu .
33
din întinderea (de peste 200 m lungime) a aşezării de la Liubcova (din faza;,
Orniţa). Amintim şi locuinţele de suprafaţă, cu dimensiuni apreciabile.
Schimburile de materii prime se făceau pe atunci , in Banat, pe dis
tanţe mari. De exemplu, silexul de tip „bănăţean ", din care s-au lucrat
mai multe unelte de la Liubcova, era obţinut de la o diRtanţă man' ,
tocmai din preajma izvoarelor Begăi. Acelaşi fapt î l reflectă ş i o piesă
de obRidiană albicioasă, neobişnuită pentru ţinuturile noastre , t ransmisă
de undeva din sud 116 • D e asemenea, rocile , din care se făceau uneltele de
piatră şlefuită, erau adme de la distanţe de zeci de kilometri, tocmai din
}funţii Mehedinţilor (ne referim la argile metamorfozate şi la cuarţit argi
los). S-au foloRit unelte specifice, neperforatt>, eu seeţiune plan-convexă.
O altă caracteristică este aceea că purtătorii culturii au î ntrebuinţat multe
unelte de os (împungătoare, spatule, dăltiţ.e), ca şi vîrfuri de săgeată
şi harpoane de corn.
Un alt element specific este ceramica fină arsă în două culori (roşu şi
negru), precum şi scria, vaselor cu picior înalt, svelt, lăţit simetric în partea
i nferioari"t. l\lulte clin vasele amintite au decoml din caneluri orizontale,
oblice, în căpriori şi, mai rar, cu benzi „ punctate". Comunităţile culturii
au folosit numeroase figurine feminine de lut ars, adesea frumos ornamen
tate ( cu decor incizat şi vopsit cu roşu), caracterizate prin măşti ele cliferite·
forme. Sînt de semnalat şi figurine cu cap mobil6 7•
Grupuri de comunităţi Vinca au „roit" înspre nord şi, mai ales, spre
::N' -E . În N -V Banatului ele au intrat în legătură cu vecinii din acele părţi,
Ungariei). Datorită contactelor strînse, desigur paşnice, i n zo nă R-a format

cu purtătorii culturi Szakalhat (răspîndită în special în ţinuturile din S - E
un aspect cultural mixt, numit Bucovăţ.68 • Menţionăm că in perioada dată.

în părţile de vest ale Banatului au început Ră se formeze tellurile . Unul di n
aceRtea este şi cel d P la Parţa 69•
După părerea lui l\I. Gara8anin, fazele Vinfa-Turdaş I şi II au foRt
paralele in timp cu cultura VeRelinoYo-Komotini ( Karanovo III) din
=
Tracia, cu neoliticul tîl'ziu ( � ) <lin .�\facedonia. În Tesalia R-ar fi desfă

şurat la în ceputul perioadei fazele tîrzii ale culturii Dimini şi apoi culturn
Larisa7J. De curînd, K. GalliR a smţinut, pe bază <le observaţii stratigrafice,
că în realitate, in Tesali a , materiale de tip Larisa s-au descoperit in cîteva
obiective, în aROciere certă eu cele din faza Tsangli a culturii Dirnini, eeea
ce îi permite să defineasci"L o fază T:,;angli -Larit;a, paralelă cu începutul cul
turii Vin fa 71•
O probă din faza Vinfa A, de la Vinfa a fost datată la 4426 ±60
î.e. n . ( GrN 1546 ), iar o alta <lin faza Vinfa D, din aceeaşi aşezare la 4070 ±
din faza Orniţa, datată la 4225 ± 85 i .e.n . (Bln 2133)73•

160 i.e. n . ( GrN 1537 )72• De la Liubcorn, a fost analizată o probă C 14,
în S -V Transilvaniei, într-o regiune deosebit de prielnieă, vieţii

omeneşti, co!ectivită,ţ.ile Vinfa con�tituie elementul principal ce a contri-
66
67
Eugen Comşa , Dacia , N S , X I I I , 1 96 9 , p. 20 - 2 1 .
6B G ! t . Lazaro\' ic i , op.
Ibidem, p . :�7 - 4 1 .
cil . , p . t 4:l- 1 45 .
• u I n formaţie d e la Gh. Lazarov i c i , căruia îi m u l ţ u m im şi p c această calc.
70 M. Gnrasanin, op. cil . , p . 120- 1 2 1 , tabel.
71 Kostas J . Gnllis, Tsangli-Larisa pliase, comunicare prezen t a tă la 18 septembrie 1983,
l a Congresul de la Xanlhi.
7" Hobert \V. Ehrieh, op. cil., p . 440.
73 Analiză făcută prin nmabilitatea dr. Han s Q u i l l a , căruia ii mulţumim ş i pc această cale.
34
buit la formarea culturii Turdaş. Unii specialişti consideră că sub ambele
·denumiri apare aceeaşi cultură.
Purtătorii culturii Turdaş au utilizat pe scară foarte largă silexul
„bănăţean", deoa rec e zădimintele se aflau în cuprinsul arealului „turdă
şean" .
în general, s-au folosit foa1te multe unelte d e piatră şlefuită, cu sec
ţiun e plan-convexă, de tradiţ,ie Vin fa . Ele serveau drept tesle. în aria
Turdaş se întîhwsc numeroase unelte de piatră perforate (cu orificiu
cilindric sau tron c onic, n•alizat din două părţi ) . ],a Turdaş s-au desco
perit multe m 1 elte de (•orn de cerb, utilizate ca săpăligi (unele cu decor
incizat), şi de os : împungătoare, dăltiţe, spatule, cîrlige.
În cerami că s-au prtstrat forme de vase Vinfa, dar sînt şi forme spe
cifice ( vase cu gma păt ra t ă ) . nccorul vaselor este alcătuit din benzi cu supra
faţa acoperită cu înţc•prtturi prelungi (benzile sînt în V, oblice sau în zigzag).
S-au ma i făcut m·rntml'ntc• şi din linii incizate, ondulate, în zigzag, arcuite
şi, de8igur, carwluri lc•. ln a ş e zar ea eponimă s-au descoperit numeroase fu
saiole, multe d i n Pic· cu di feri t e• semne incizate, considerate <lc> unii ccrce
t ăt ori ca aparţinînd unei scrieri primitive.
Pla8tica estl' bogată . F i guri nele feminine sînt de o mare variabilitate
tipologică . 1\lulte au o ma:-;că pe faţă. PP cîteva sînt redate piese ele• î mbră
căminte şi, mai ales, podoabe. :Menţionăm şi reprezentările feminine ( în
di ferit e poziţi i ) î11 relipf d e pe vasei4•
l\faterialelc• cerami ce deseoperi te în aşezarea c>ponimă indică şi ra
porturile avutL• C'U alte arii eulturale, mai apropiate sau mai depărtate.
Un ciob are d ecorul inci zat : benzi l'U :mprafaţa acoperită cu o n•1 ea de linii,
oglindind fapt ul eă o fază de la î neeputul culturii Turdaş a fost paralelă
Turdaş sînt ele tip G iule şti şi Precucuteni II, reflectînd contemporanC'i
si în eontact r·u faza Fundeni a culturii D ndesti75• O serie de cioburi de la
tatea u nei faze Turclaş (d ec i u11e: fa ze• mijlocii) cu fazele am i n t it e din cul
mente de t ip J',elizovc P i7, ajun �<' î n aşezare de-a lu n gul Mureşului, iar cî
turile Boian 8i Pn•c·uc·utc•ni7°. H datiilP vestiee sint atestate de C'Îteva frag-
, •
V
teva c ioburi au decor trasa,t s pec ifi c culturii Ciumeş ti 78•

Cu t impul c om unităţil e• Tmdaş s-au 1 ăspîndit î n partea de X -V a
Transilvaniei ş i ulterior au cont ribuit la formarea u nor aspecte culturale
locale.
Tinuturilc di n sudul Cri :;;an ei au fost locuite î n aceeaşi vreme de co
munităţ.ile culturii Szakalhat, slab reprezentate Ja n oi 79•
În partea cfr sud a :Munteniei locuiau comunităţile culturii Dudeşti,
din prima ei fază l\lalu Roşu . Pină acum , în zonă nu se cunoaşte nici un
comple x clin neoliticul timpuriu. Dacă fa cem o comparaţ.ie cu alte r egiuni,
de la noi şi de la sud de D unăre , cu aceleaşi condiţii de mediu, ajungem la
conclnzi a că acolo neoli ti za r ea s-a produs mult mai devreme decît în 8U
dul 11I u n te nie i , eeea ce ne face să pr e s u punem că pentru acest teritoriu
ne lipsesc• din documentarea actuală, u na :,;au chiar cîteva etape neolitice,
mai ved1i . Ar fi greu de admis ca populaţia din l\Iuntenia, înconj urată de
ţinutn l'i neol i t i zaLl'. să fi fost inclusă în acest proce8 mult mai t î r ziu . În
74 Gh. Lazaro\·ici , op. cil . , p . 8 7 - 1 02 .

75
76 Ibidem ,
Hoska l\Iârton , .'iammlw1g Zsu{ie von Torm a , Cluj , 1 94 1 , p i . CV I I T /3 - 4.
pi. C X \' / 1 - 28.
n
Ib idem , p i . c x r;:i.
Ibidem, pi. CX l l l / 1 7 .
1•
79 Gh. Lazarovici, op. cil . , p . 1 4:1 - 1 5 5 .
35
sprijinul afirmaţiei menţionăm că materi alele ceramice descoperite în aşe
zarea din prima fază Dudeşti prezintă un stadiu avansat de evoluţie . După
cum am arătat, etapele mai vechi încă nu se cunosc, dar clementele compo
nente ale primei faze Dudeşti, permit să definim originea şi poziţia lor crono
logică şi să bănuim situaţia din perioada mai veche, pentm care încă nu dis
punem de descoperiri clare. Cu prilejul săpăturilor din aşezarea din prima
fază Dudeşti au fost scoase la iveală diferite categori i ele materiale. Unel
tele de silex, foarte numeroase, sint caracteri zate prin dimen:-;iunile lor
mici ( microlite). O parte din ele au forme geometrice ( trapeze ) . Prezenţa
î n mare număr a microlitelor, ca şi formele geometrice amintite, reflectă
faptul că unul din elementele eomponPntc mai veeh i, locale, este cel tar
denoasian la care s-au adăugat, eu timpul. î n cursul neoliti cului timpmiu
evoluat, unele elemente de earader su<lie .
Unii dintre speciali�tii noştri, atunci cînd s - a descoperit ş i definit
cultura Dudeşti, au considerat , date fiind asemănările ('ategoriei ele vase
negre cu decor canelat, că ue fapt este un complex: legat de cultura Vinfa80•
Precizarea conţinutului, în urma săpilturilor, din cîteva ai:;ezări, a permis
delimitarea arealului culturii Dudeşti81 şi dovedirea di este o cultură deo
sebită de cultura Vinfa, dar avînd unele elemente asemănătoare.
Evoluţia culturii a fost împărţită în trei faze : :Malu Roşu, Fundeni
şi Cernica . Cartarea pe faze a arealelor indică o variabilitate dPstul de mare.
pînă la Dudeşti . în faza Fundeni sint indicii că purtătorii ei s-au extins î n

în prima fază comunităţile sînt atestate din vestul Olteniei ( Cleanov ) şi
spre N -E l\Iunteniei, iar în faza Cernica, aria lor s-a restrîns din nou, cu
prinzînd numai S -E Olteniei şi o parte din sudul l\Iunteniei . pînă Ia. Gră
diştea Ulmilor.Subliniem că în partea de wst a arealului şi la sud de Dunăre,
evoluţia purtătorilor culturi i Ducleşti a continuat . Astfel, la Hotniţa82, ma
terialele ceramice dovedesc că acPIP comunităţi au dăinuit pîrnl în faza
Giuleşti a culturii Boian . În toat e fazele sint reprezentate trei cat egori i
de vase :
- Cele de uz comun în formă de borcane.. mai ales, cu pereţii arcuiţ.i,
cu decor din brîuri alveolare şi proeminenţe ; categorie care prin forme şi
ornamente, cu unele mici modifidiri, se va perpetua pină la sfîrşitul epocii,
în regiune. Fiind cea mai modestă C'ategorie ceramică, ea oglindeşte conti
nuitatea etnică a populaţiei .
- Vasele piriforme şi alte difrrite recipiente omamentate în prima
bont . în a doua şi a treia fază, decorul de bază era alcătuit clin benzi re
fază prin motive alcătuite din linii late, trasate cu un in strumpnt <·u vîrful
gulate, în trepte, mărginite de cite două linii incizat e. Suprafaţa benzilor

era acoperită cu reţea de linii oblice.
Vasele celor două categorii prau modelate clin pastă amestecată cu
pleavă, şi mai rar cu concreţiuni calearoaf>e pi ;;;a te.
- Vase de dimensiuni mijlocii şi miei, piriforme, rnu pahare, din pastă
fină, cu pereţi subţiri, de culoare cenuşie sau neagTă, ornamentate cu ca
neluri orizontale, oblice t-:au in c·i'tpriori 83• Subliniem că această categorie
ceramică s-a menţinut în uz vremp îndelungată, în tot cunml evoluţiei
culturii Dudeşti şi apoi, în continuare, pînă la sfirşitul culturii Boian . Unele
elemente <le decor canelat păstrîndu-se şi mai tîrziu în cultura Gumelniţa.
eo D. Bcrciu , Contribuţii
tări, Bucureşti , 1 96 1 , p. 42- 43.
la problemele neo/ilicului în llomci11ia in lumina no ilor cerce-
AI E
p.
se Săpături N. Angelov.
ugen Comşa, PZ, 4 1 , 1971 , 2 , 1 9 5 - 249.
83 Date amănunţite sint prezentate I::i Eugen Comşa, op. cil. , p. 1 9 5 - 249.
36
Aria culturii Dudeşti părea oarecum izolată şi restrînsă în comparaţie
cu acea �1 culturii Vinca. Cu toate acestea, cu ani în uimă, am arătat că
ne aflăm în faţa unui proces, paralel în timp, <l e răRpîndire a ceramicii
canelate dinspre sud, nu numai pe calea Vardar-1\Iorava, ci pe un front
larg, de la ţărmul Mării Negre pînă în estul Iugoslaviei, iar căile urmate
de acele comunităţi erau mai multe, inclusiv una rnu cîteva, aflate
în jumătatea de est a Peninsulei Balcanice. Prin răspîndirea acestor comu
nităţi s-a ajuns la formarea culturii Dudeşti în Cîmpia Română şi poate
chiar lor li se datoreşte neolitizarea din �mdul Munfrniei .
După cum am amintit, aria Dudeşti părea i·estrîrn:ă şi izolată în ra
port cu vastul areal Vinfa. Descoperfri recente făcute pe ţărmul l\Iării
Negre, în partea de N -V a Asiei Mici, la Demil'ci Hiiyiik, indică faptul că
problemele culturii Dudeşti sînt mult mai complexe decît s-a crezut pînă
acum. Despre unele materiale ceramice de la Demirei Hi.1yi.i k, s-a vorhit
încă din anul 1976, la Simpozionul de la Varna84 • Erau frngmenk ceramice
puţine, dar, chiar şi aşa, unele puteau fi atribuite cu certitudine culturii
Dudcşti . Ele au fost prezentate ca datîn<l <lin epoca n eolitică . J,a discuţiile
ce au urmat am precizat apartenenţa culturală a lotului respectiv. De cu
rînd, la Xanthi, în cadrul Simpozionului din 1 981, s-au prezentat numerom <e
desene <lupă alte materiale eeramice adunate din tellul de la D emirci Hti
y iik85. ·Multe sînt ornament ate eu benzi ha ::mrate, în trepte, specifice fazpi
Fun<lcni a culturi i Dudeşt i . l\Iateria.l ele prezentate la Xanthi nu proveneau
dintr-un strnt <le cultură bine p1ecizat stiatigrafic. În disf'u ţia avută le-am
determinat cultural . Este eYident că exisHi o anumită legătură între mate
rialele strînse la Demirci Htiyiik şi cele ale culturii Dudeşti . în stadiul ac
tual al cprcetărilor, este mai g-reu de presupu s că s-a, produs o expansiune
a comunităţ.ilor Dudeşti din �u d u l României pînă în N -Y Asiei )] ici . E ste
mai curînd <le acceptat ipot pza că, în per i oada corespunzătoa1e la noi în re
putuln i nPoliticului mijlociu, purtătorii unei culturi neolitiee, deplin for
mak, s -au răspînclit dil! l'lJI e � -V Asiei l\Iici, prin ţinuturile din el'tul
Peninsulei Ralca nice, pîn:l în C'împia Honu'lnă. O aşezare inteunecli a ră,
simi lară, pan' s�1. fie cea de la U,;oe I 8 6 •
Sl• euYi11e subliniat că pm tătari i cu lturii ])ud eşti au folosit figurine
feminine, în mare măsură dPosebite în privinţa redării poziţiei şi tipului
faţă de et>l<' <lin aria Vinfa, dar eu analogii a1Jropiate în vestul Asiei l\fiei87•
În f u 1 1 c ţ ie <le o descoperire dl' la ])udeşti, unde la perifo1fa aşezării,
,
într-un emnplex închis (o groapă eu materiale C(•ramice numeroa�e) <lin

faza mijloci e a culturii Dudeşti, s-au gă si t o SC'Iie de cioburi specifice, prin
forme şi decor, fazei mijlocii a Ceramicii liniare88, se poate susţine di fazele
evoluate ale culturii Dudeşti au fost paralele în timp cu fazele tîrzii ale
plexe arată că perioada de început a culturii Dudeşti a fost contemporană

culturii Ceramicii liniare din :Moldov a . Obf:en-atii făcutt> în diferite com
cu sfîrşitul culturii Starfovo -Criş, apoi cu o fază timpurie a culturii Vinfa

şi cu una de început a culturii Ciumeşti. Faza Fundeni poate fi paralelizată
cu o fază a culturii Turdaş. La sud de Dunăr<', în aceeaşi vreme se desfă-
84 '!. Korfmann, Studia Praehislorica, 1 - 2. Sofia, 1 978, p 88- 95.

•• 'Iateriale prezentate de Jiirgen Seeher in legătură cu comunicarea „N eolithische Kcra
mik vim Dcmircihiiyiik".
8o I nformaţie de la H. Todorova, căreia ii mulţumim şi pe această cale.
•7 Olaf I l iickman, Die mensche11gesla/tige figural P/astik des siidosleuropiiischen Jungslein

:eil und Steinkup{erzeil, Hildesheim, 1 968. l i , pi . 2, :1, 8, 1 1, 1 2, 14,
88 Eugen Comşa, SC I\' , 20, 1969, 4, p. 567- 5 73.
37
şura c rnluţia culturii Hotniţa I, iar la sud de Balcani cultura Karanovo
III -IV.
Comunităţile culturii Ceramicii liniare au fm;t dem;ebit <le active.
Spre est ele au pătruns în vestul Ucrainei, iar cu timpul, într-o fază evo
luată, de-a lungul Carpaţilor, au început să se răspîndeaseă în .:\foldova
şi în ţinuturile vecine ( spre est ), într-o vreme eînd zona din nord-estul 1\Iol
dovei era locuită de comunităţi din faza IV a culturii Rugo-nistriene89• He
marcăm că, în acea fază prellominau elementele culturii Nipru-Don(•ţ90 • A
fost cercetat:\ mai intens aşezarea de la Glăvăneştii Vechi. Pe t eritoriul
Moldovei, ele au trăit vreme îndelungată, ('li o evoluţie în cîteva faze91 • în
1n·ezent, se cuno:-;c mai bine cele reprezentate la Glăvăneştii Veehi92, aşe
zare mai veche, şi eea de la Tirpeşti, din perioada de sfirşit a culturii93•
A(·easta a fm;t dat;1tă pe baza unor probe de C 14 la, : 4 2 20 ± 100 î . e . n .
( B l n 800 ) şi l a 4295 ± 1 0 0 î.e.n. ( B l n 801 )94•
OC'upaţiile erau cele obişnuite : culti \·area plantelor, creşterea vitelor,
vînătoarea şi altele . Procentual, oasele de animale domestice sînt de aproape
două ori mai multe decît cele vinate ( 62,fi6 % la 37,43 %)95.
Aşezările erau situate pe margini de t erase sau pe grinduri . Locuin
ţele de suprafaţă, rectangulare, erau distanţate. Problema lor îneă nu este
rezolvată. Gropile destul de mari prelu ngi, existente în fiecare aşezare, ne
.•
faC' să pre1mpunem, prin analogie, că şi în Moldova acei oameni au construit

locuinţe reprezentate clin dte\·a şiruri de găuri de pari, ca şi la H ylany
( (' ehoslovaeia ) .
Uneltele utilizate erau de silex ( mai ales „ d e Prut" ) : lame, micro
lame„ răzuitoare, dteva mi crolite g·eumetrice. Sînt i;; i unelte de obsidiană .
Cele de piatră şlefuită se făeeau in . ,ateliere", iar ea tip sînt, mai ales,
tesle ( în fonml, de ealapod) . Piesele <le os sînt foarte rare ( sule, spatule) .
Cerarni ea l'ste din pastă c u pleavă, <"Uardere slabă. Vasele d e u z comun aveau
corp bombat, cu 1-!ir de adîncit uri în lungul buzei hrîuri în reliPf, prnemi
nenţe pastilate sau prt>lungi . Va sele din pastă fină sînt holmi . cu perete
.•
arcuit , st răchioare, vaflc piriforme. De ohicei, vasele clin aeeastă categorie

sînt cenuşii sau negre, lustru i t e , ( ' U decor inei zat din linii parnlele ( intre
rupte })l'in eapete „de note muzieale") în spirale sau semice1·curi îmbucate,
linii în unghi, rar metope. Lipseşte plastica, dar pe unele vase sînt repre
zentate, în relief, chipuri umane96 •
C u timpul a('ele comunităţi 8-au răspîndit spre sud, fiind documentate
pe a prnape tot întiusul )[oldunii, eu exccpţ.ia eîmpiei <lin S - :E . Din l\Iol
dova, î n faza t irzie, un grup a piî.tnm,.: în S -:E Transilvaniei şi <le acolo,
treptat, a ajum pînă la }llll'l'şul mijlociu97 • Contactele, respeetiv contempo
raneitatea parţială, sînt oglindite de mai multe cioburi „liniare' ' aflate îu
aşezarea de la Lumea Nouă9 8 •
•9 \". I. i\larkeYici. op. cil . . p. 1 6:-> .

90 I b idem, p. 1 05.
91 I on N estor, SC I \', l i, 1 95 1 , 2, p. 1 i' - 2ll ; Eugen C omşa, SC I\', X I, 1 960. 2. p. 2 1 7 - 24 2.
•� l on :\'estor, op. cit., p. 1 7 - 26 ; Eugen C o mşa, op. cit. , p. 2 1 7 - 242.
9 3 Sih·ia Marin escu-Bilcu, PZ. 4G, 1 9î l , 1. p. 4 - 36.
D u m i trescu, Apulum. X I J, Hl74, p. :rn. nr. 1 - 2.

E u gen Comşa, {
94
9:;
\'I.
Creşterea w1ima/elor domestice în cursul epocii neolitice pc teritori u
scn· . X I, 1 %0, 2, p . 2 1 7 - 242.

l\Ioldovei (inms.).
9a Eugen C omşa,
97
U erci u, 7.orile
Ickm. ,\lila Hcgia, 12, 1 972, p . 1 i':l - 1 78.
93 D . is/or:ci în Carpaţi � i la D1măre, 1 966, p . 77.
38
Din :Moldova, un alt grup restrins de comunităţi s-a
1·ăspîndit în N - E
:Munteniei, pătrunzînd pînă l a Sudiţi, lingă Călmăţui . Bste, pînă acum,
cel mai sudic complex al culturii amintite. În împrejurimile satului amin
tit, comunitatea „liniară" a vieţuit vreme îndelungată, fonnîndu-se as
pectul cultural Sudiţi99•
Unele descoperiri din Dobrogea au fost atribuite unei perioade vechi
neolitice, corespunzătoare neoliticului aceramic100 şi altele aspectului „car
dial mei. Părerea a fm;t combătută de mai mulţi cercetători1°2•
Pe teritoriul dintre Dunăre şi Mare, cea, mai veche cultură neolitică,
despre care avem date, este cultura Hamangia. Studierea amănunţită a
complexului dP lîngă Baia- Hamangia a fost făcută în anii de după 1 9501°3•
Cultura Hamangia este considerată ca fiind de origine meridională.. ea
prezentind o serie de elemente cu analogii în Asia Mică. În stadiul actual
al cercetărilor, specialiştii sînt de părere că purtătorii culturii Hamangia au
ajuns în Dobrogea de-a lungul ţărmului Mării X egre. Aşezările lor sînt
răspîndite pe aproape tot întinsul Dobrogei, piuă în nordul lacului Hazelm.
în urma unor cercetări îndelungate, din mai multe a1;1ezări şi
necropole104 • a fm;t elaborată periodizarea culturii . Din datek publicate,
nu este clar totu�i dacă :-;int sigure cele cinci faze postulate sau sînt vala,
bile numai trei din ele. Acestea d i n mmă fiind sigure. Cit priveşte începu
tmiJe culturii, descoperirile făcute pe o popină de lîngă Coslogeni (jud. Că
lăraşi ) au clus la constatarea di î n cuprimml complexului există un strat
de cultură Hamangia din prima fază numită Goloviţa.. în acelaşi strat s-au
găsit nmteriale de tip Bolintineanum. Deseoperirea dovedeşte C'ii primele
rane. Faptul este confirmat şi dl' materialele <le tip Bolintin ea11u, găsite
faze sigur cunoscute ale culturilor Boian şi Hamangia au fost contempo
la
Cernavoda106• Un contact direct intre comunităţile Hamangia şi cele l�iu
s
lPşti a existat chiar pe teritoriul Dobrogei . La Hîrşova, în tellul neolitic, p;;te
un strat ele la fi i ş�tul fazei Giuleşti , suprapus de unele nivelări în care :.:iut
şi m'.ltl'riale din faza Ceanrnrlia 1le Jos1::7• Î n aşezarea de la Cernavoda,
apa,rţ inîml cu lturi i Hamangia, :--au găsit ciohm·i d in faza Vi<lra. Ace�;t ea
se aflau printre re�;turile unei loeui nţe (distrnse pdn foc) din tr-o etapă
avan sată Hama ngia, care suprapunea urme ele locufre din faza Ceamurlia
de Jos108• Comunităţile fazei d e tranziţie la cultum Gumelniţa au pătrnn s
d i n sprP Y est şi S -V ş i a u pu;; capăt culturii Hamangia, ocupîn<l toată
]) obroµ:ea ş: asimilîn<l unele elemente Hamangiam.
O probă C 14 de la Baia-Hamangia, (faza Ceamurli:1 de Jo s ) a fost
datată la 3 930 ± 70 ( GrN 1 980)11'1•
Purtătorii culturii practicau cultirnrea plantelor, creşterea v itelor,
vîuătoarea şi pescuitul. Aşezările lor se aflau pe terase joase în apropierea
apelor (mai rar în peşteri ) şi erau alcătuite din bordeie şi colibe risipite.
99 Yiclor Tcodorcscu, SC IV, 1 7, 1966, 2, p. 22:i - 232.

100 I > . Berciu, Cu/lura Jlamangia, p . 29- 31 .
10� Yl. Dumitrescu, Peucc, Il, 1 971, p. :l - 8.

1 0 1 Ibidem, p. :i5 - 38.
11i3 I > . B crciu, N E H , I, 1 955, p. 29- 46.

10 1
tos
Idem, Cu/lurn Jlamangia, p. 35 - 47.
108
Informaţie de la Sebastian ;\[orintz, căruia ii multumim şi pc această cale.
107 Doina Galbenu, SC IV, X I II, 1962, 2, p. 284.

Informa tic de la D. nerciu, căruia ii mulţumim şi pc această cale.
109 Eugen Comşa, Pontica, 5, 1972, p . 39- 44.

108 I J. B crciu şi Seb. 1\forintz, 1\fatcrialc, V, 195P, p. 105.
no VI. Dumitrescu, Apulum, X I I, 1 974, p. 38, nr. 1 3.
39
Rexturile clixtruxe ale unei locuinţe de la Te chirghiol par să indice eX'isten
ţa locuinţelor cu platformă 1 1 1 .
Uneltele Hînt adexea m icrolite (lame, răzuitoan•, trapeze, străpungă
tori ) . Ceh• de piatră :-;;l efuită aveau formă trapezoidală şi Hecţi un i diferite .
Nu s-a găsit n i e i o unealtă perforată. Din os x e făceau sule, dălţite, spatule.
Cele clin corn sînt rare ( xăpăligi ) . Bra cunoxeut :-;; i cuprul repn•zentat 1 >rin
})()doalw ( brăţări, mărgele), iar eeramica era modelată din paxttL c·u eiolmri
JJbate sa u nixip fin . Varietat m forml'lor exte apreciabilă (pahare, xtrăehini,
va xe piriform e, ntxe cu picior, ya sc• eu corp eilindri c ) . La omamentare x-au
foloxit : harbotina, imprexiuni făeute cu YalYe de Cardium, în speeial şiruri
de int <'P<�tturi, indzii, ca1wluri fine :;; i încrustare c u alb. Plaxtica - l'll ana
log'ii în Axia l\Ii<"ă - <'rn deosebit de bogată. l\fajoritatl'a sînt figurine femi
bat a :;; e zat pe u n xeăun pl, J>I'l'C'lllll f:li , ,Femeie f!l'ZÎnd". :Emu folosite :;; i
nine, în pidmne sau :;; e zîncl . Sînt n•numite figurinele , . Ginclitorul", un băr
numeroa se podoabe ea : brăţări masiYe de Spondylns, marmură, seoiei ş i ,

ra r , d e a ra mă 11 2 .
lfaporturill' cu Ye<'inii a u fost pa � ni c e Sl' C"U \'irw subliniat c ă a cc•asta
este una din p u ţ inell' c·ulturi eare i:;i-a păstrat (aproape nemodifica t ) a,n•a
lul de n1spîndin�, în cursnl întregii perioade a nl'olitkului mijlodu .
Comunităţile' eult urii Boian au Yieţuit , î n principal, în .l\luntenia.
J kspre orig·inea culturii se poate spune• eu certitudine eă pst<' loC'ală 1 1 3 •
Bn>luţia Pi :t fo st împărţi.tti î n patru faz<' : Boli.nti.nPanu, GiulP�ti, Vidra l';li
de tranziţie la cultura. Gumelniţ a . Astfel, subliniem continuitatpa. directă
atit din punct dP n'tlere etnic , eît �i C" Ultural, care au contribu i t la fornrn.rea
dl' ht o C'Ult un1 la alt a . Majoritatea speC'iali::;tilor admit eă elt•n w n t Plc • 1le bază,
culturii Hoian "înt reprezentate, prin majoritatea componentc•lor, tl<' cultu
deeor două eat l'gorii : 1fo uz comun �i c·ea fină, cu decor C'anda t . Eh�nwntul
ra Dude�ti . D l' eX!t'mplu, în domPniul ceramicii s-au pă-.;trat <"a forme �i
llleandn' de linii incizate, CU fÎt'('<ll'C linie mrtrg i n it ă, ('U c·rpstrttlll'Î de,.;e,

deo,.;ebit pste oglindit prin c<'a d<'- a tn•ia categorie de Yasl' ornanwntatt• eu
mici t ri u nghiula r<' , inerustatl' c·u materiP albă. ('atc•goria l'PSJH' c t i v ă �i,
mai al<'�, ornamPntelt� sînt e:xiplica tP printr- o infltwnţ.tt a eulturii ( 'pr:uu ieei
liniare'. Rînt diseuţii cu pr Î\'Î l 'l' la loeul dl' formare a fazPi Boli n 1 i 11pa nu1 1 ".
Unii ePrc·Ptători xusţ.in <'tt s- a. fo rma t in pst n l l\Iun teniei, dl' unde s-a e:xltinx
i;.i î nsprP sucl115• Nu sî ntl'm clP a cord eu această, părere• , deoare('e eompll':x:Ple
de tip B oli n ti 1 wanu, din X - g l\Innteni<'i, sînt toat e din etapa tîrzie <L
fazPi m . Du ptt părerea noastră, e ultnrn Boian "-a format în zona de cPntru
sud a .'.\lunte11iei, unde s - a u gă�it eompl{'X!ele eele mai Y echi ele a ce s t tip.
l\Iai tirziu, din act>a xt:1 rl:'ginm', eomunitrtţilP fazei s - a u eX!tin-.; 111' un terito
riu clt>st ul clP Yas t , ajungînd în X - E, pînă la cursul i nferior :'ii Siretu l u i
( l a Coroten i ) m , în plină n'�·ium' el e clPaluri ( la A ldeni ) 11s , ia r îns pre yp ;t;
sînt cle:<<"operiri , mămnte, pîntt la Olt (la Slat ina ) 119 • Cîtt'Va cioburi Holinti-
111 E ugen C omşa, Doina Gal b e nu, Andrei Ariccscu, \Iatcriale, \' l i I, 1 962,
ue D . A erciu, Cu/lura llarnangia, passi m.
p. 1 65 - 1 71 .
1 1 3 Eugen Comşa, Istoria com1milăţilor cu/iurii floian, B ucurcşli, 1 9i4, p. 22:1 - 229.
n4 I d em, �c I\', \', 1 955, 1 - 2, p . t : l - 4:l.

1 10 G h. Ca1darnzino şi �cil. 'llorintz. D:i c i a , N . S., \' I I , 1 96:1, p . 50.
116 A ş:i sini, d e exemplu ma leria l c l c de la S u d i ţi : o scrie de fragmen t e cera m i c e văz u l e
p r i n ama h i l i la t ca l u i \' ictor Teodorescu, c ă r u i a i i m u H u m i m ş i p e a c e a s t ă laic.
(;f i . � l e fa n şi Eugen Comşa, '.\ l a t c ri:ill', Hl5i, p. 9 i - 1 0 1 .

1 1 7 I n forma l i e ele la \'i c l or Bobi, căru i a ii m u l ţ u m i m şi p c acc:islă c:-.lc.
IB
11. B ercii! � i 'l i . J l u loi u , 'l l a l crialc, \' I T , 1 96 1 . p . t :l'1 � i p. 1 41 1, fig. l ! \ .

I I I,
m
40
neanu s - au găsit şi în S - E Transilvaniei (la. Hărman) 12°. Populaţia res�
pectivă, cu un mod de trai semistabil, Pra rPlativ rară . Ocupaţiile erau cele
obişnuite : eultivarea primitiv:l a plantelor (mai ales a griului ), creşterea
vitelor (bovine), mai puţ-in vînătoa�ea. Uneltele de silex sî nt , in parter
mierolite. Din piatră şlefuită s-au făcut topoa1·e şi tesle. Din aramă sint
ate:-;tatP numai dt P va m{(.rgl'll' .
Aşezările erau ampla,.;ate numai 1w margini d e terase joase sau pe
grindmi , fiind altătuite din eitC'va bordeie (gropi ovale, prelungi ) . l\Iai
t îrziu , se cunosc şi resturi (le loeuinţe de suprafaţă, mode..,t(•, n•etangulare,
din paianU.
Comunităţ ile H olintin ea nu intras<'r<t in contact cu cele a lf' culturii
Hama ng'ia i n(' ă din plima fază. Nu avem incă indic·ii despre legăturilP·
cu grupurile de la, sud de Dunăre, unde, se pare, (•ă pînă tîrziu au trăit
comuni bi, ţi P\ uluatc Dudeşti-Hotniţa I. Spre vest au :n-ut rl'laţii destul de
în stra,tul corl•spunzător, există fragmente ceramiee specifice fazei Bolin

strînse en faza Vădastra I . În aşf'zarea „Măgura FPtelor", de la Vădastra ,
tine:1llu 1 2 ' . Din cele relatate rezultă că în t impul faz ei 1-l-au produs puţine
m işcări de populaţie. .
După un timp, în vecinătatea cursului i nferior al Argeşului, se con-
8tată o evoluţie locală, oglindită, mai ales, în domeniul ceramicii cu decor
incizat . I.iniile meandrelor s-au transformat treptat în benzi excizate,
numită Giuleşti 1 2 2 . Prima ei etapă este Greaca 1 2 3, atestată printr-o Rel'ie

incrustate cu materie albă. S-a făcut cu timpul trecerea la a doua fază,
de complexe închise, ceea ce face pmdbilă definirea preci�ă a ('lC'mentdor

specifice etapei . Pe lîng-d. ocupaţiile menţionate, se pare că un rol importa nt
l-a jucat pescuitul în lacurile <le lîngă Dunăre. Se rm1arcă faptul că aşez�L
rile, îneă relativ rare, sînt r:1spîndite pe aproape tot întinsul .:UunteniPi,
eX!cepţic face, pînă. acum, zona de dealuri din nord. Este demn <lP :mbliniat
etapă 124 • }lenţionăm di. în perioada dată, aria de răspindire nu a suferit

că primele aşezări neolitice din actualul judeţ Brăila datează din acea,.;tă
modifk::'"'tri deosebite.
E voluţ.ia locală, fără i ntervenţii din afară , a continual in mod firesc,
com;tatîndu · :'l' schim bări , mai ales, in domt•niul ceramicii. Pe lingă formele
vechi apar cite.va noi �i ornamentarea exdzată. se face prin benzi late, incrus
tate cu a lb . A,.;tfel, î ncepe etap�L Aldeni, cercetată mai intPns în aşez ările
de la Aldeni 125 (stratul inferior) �i la Giuleşti 1 26 ( complPx în chis ) .
în peri m1da 1le sfir�it a faz ei a începu t „roirea" comunităţilor Giuleşti.
Spre est ele au trecut la Hir�ova şi au infiin1.at o aşezare, „un cap de pod"u,
în aria Hamang-ia. Spre sud de Dunăre nu au pătrmr n, dar la Hotniţa I
sînt o serie de cioburi cu forme similare celor de tip Giuh•şt i 12;i. Spre vest
au fost contacte fireşti cu grupurile de tip Vădastra II. În aşezarea de la
Vădastra s-a, găsit ceramică cu decor excizat, specifică fazei Giuleşti 1 2 9•
1 �0 Informal ic di' la A l . Alexan drescu, cărciD îi mulţumim ş i pe accaslă cale.

1�1 C orneliu N. Matccscu, .\! a tcri a k , \' , 1959, p. 6:i, fig. 2/2 ş i p. 66 ; \' l i, lUGl, p. 59, fig. 2.
1 �e E ugen Comşa, SC T\', \' I T I, H l57, p. 27- 47.
1 �3 I dem. �C I\', V I, 1 955, 3 - 4, p. 4 1 1 - 427.

"�' N. Harţuchc, l\latcriDlc, V, 1959, p. 223 şi p. 22G, fig. 6/1.
i e s G h . �tcfan, RapMNA, 1 944, p. 3 1 - :)4 �i p. 74- 76.
l� G Eugen Comşn, � Ludii şi referate, I. 1954, p. 30:J - :l09.
1 27 D oina Galbenu, SC IV, X I I I, 1962, 2, p. 285.
1 28 l\J atcriale vă z ute la Tirnovo, pri n amabili tatea l u i N . An gelov, căruia îi mul ţumim
12 9 C orneliu N. Mateesw, Materiale, V I, 1959, p. 1 13, fig. 6.

ş i oe necastă calc.
41
Ell• inclil·:l c·ontt>mporancitatea parţială dintre cele două faze. Spre nord,
în diferite aşezări dc> tip Turdaş, s-au g:t sit fragmentc> <'l'rarnice cu decor
e� cizat 130 • C c\l puţ in o parte din ele pot fi atribuite eontactclor Giule1;>ti
'n i n :X- E Munteniei, comunităţile Giulcşti s - a u răspîndit în trei zone

Turdas .
învecinatP. DP curînd, resturile unei astfel ck aşezări s-au descoperit pe

malul Pmtului, la Suceveni m (jud. Galaţi ) . Pînc1, î n prl'zcnt, alte grupuri
neolitice mai Yechi, sigmc, nu se cunosc în sudul şi cxtul judeţului Galaţi .
Staţi unea de pe malul Prutului , ne face să pre;;upunl'm că nu este eX!elus
ca unele grupuri Giuleşti să fi p:ttrunx şi dineolo de Prut . Tot atunci s-a
produs şi o „roire" destul de intensă în spre S-E Transilvaniei, unde s - au
d e scop erit, pînă acum , cca 20 de a şez ări de t i p Giule1;> ti, în zona Oltului
superior 1 3l . Un alt gmp de comunităţi Giuleşti a pătmm în � - V l\Ioldovei,
unde mai vieţuiau unele colectivităţi tîrzii ale cultmii, Crramicii liniare 1 33•
De altfel, contactele, dintre cele două culturi, sînt mai vechi. O dovedesc
unele cioburi, cu decor Rpecifie etapei Grt>aca, descoperite în aşezarea
cu ceramică linian'L de la Tirpeşt i m . Ca urmare a păt runderii efective a
comunităţilor din ctap:i tîrzie a fazei Giuleşti, în ve:;;tul l\Ioldovei, s-a
produs un proc es istoric dcosebit de însemnat : formarea culturii Precucu
teni 135•
Evoluţia grupurilor cultmii Boian (din �Iuntenia ) a cont inuat pe
întinsul provinciei, dar cu unele deosebiri rc>�ionale. În zona bazinului
i nferior al Argc>şului s - a făcut trecerea b faz:� Vidra, fără i nt prve n ţ ii din
afard. , dar în stl'Îns contact cultural eu veci ni i . In a cela1;> i t imp , in ţi nuturile
din N- E l\lu nten ie i şi în S- E Transilvanic>i, au dăinuit grupmile (:Huleşti,
în forme tradiţionale. Pentru eX!emplificare, amintim că p e fragmente cera
mice din aşezarea Boia:n- Giuleşti, de la F el d ioara , s-au găs i t cîteva motive
decorative în <·hip de „scăriţă" , element specific vatielor fazl'i Vidra 1 :i6
Uaportul de cronologic relativă. dintre cele două faze a fost stabilit,
atît în funcţie de o bse rva ţ i i stratigrafice (la Tangîru, un strat de la sfîrşitul
fazei (Huleşti liste suprapus de un altul eu 3 niveluri din faza Vidra ) 137,
cît şi după critt>rii t ipologice. Pc t em ei ul săpăturilor de la Tang'iru, în evo
luţia fazei Vidra s- au precizat trei etapc 1 38, iar prin cele de pe malul lac u
lui Gălăţuiu, de la Bogata , s-au cereetat două g ropi de b ordeie (compleX! e

închise ), situate la l'ea 500 m unul de altul. Fieeare din ele datează din altil.
etapă . Cronologia lor relativă s - a stabilit ţi nindu s e Reama de criterii tipo
-
logice. E tapa Gălăţ.uiu est e cea mai veche, deoarece în ceramil'ă se menţin
unele demente de tradiţie Giule�ti ( „dinţi de lup" şi altele ), iar etapa
Vărăşt i corespu nde fazei Vidra, pc deplin dez voltată 1 39 • Este posibil ca
la faz a de tranziţ.ie către cultura Gumelniţa .

în viitor să se descopere 1;>i o etapă care 8ă facă trecerea de la faza Vidra.
H oska Mar i em, Of>. cit.. p i . C X \'.

Ion T. l >raf(omir, '.\lcmAnt, 1 1, l!liO, p. 2G �i îig. 1 .
1 3 'J
i a� E ugen Cmn�:1, SC I \'. 1 6, 1 965, 4. p. 02 0 - 645.

1a1
133 Silvia Maiincsru-Bilcu, Pi'., 46. 1971. 1 , p. 4 - :16.

m Idem. SC l \', 19. l!JtlS, 3, p. 400, fig. 4.
ia .; H ortensia Dumitrescu, SC I \', V i li, 1 957, p. 5 3 - 74 ; Eugen Comşa, SClV, V I I I ,
1 957, p. 4 4 - 47 ; V I . D umitrescu. �C I\', XI\', 1 963. 1 . p . 5 3 - 5 7 ; Silvia Marinescu--Bllcu, Cul
tura Precucuten i pe teritoriul Ro m tî n ie i, B u e urcş li , 1 974, p. 1 1 - 1 6 şi p. 109- 131.
13 6 E ugen Comşa, SC IV, 16, 1 965, 4, p . 64:J.
p. 369 şi p. 370, pi. IV.

1 37 D. Bereiu, Conlribuţ1 i la problemele neoliticului ln Romdnia in lumina noilor cercetări,
n s I bidem, p. 369- 370, pi. IV.

138 EuHen Comşa, Materiale, V , 1 959, p. 1 15 - 1 21 .
42
Comunitătil(' fazei Vidra au vieţ,uit pe un t eritoriu mai mic în raport
cu acl\la al fa z l'i G iule ::;ti . cuprim; între Călmăţui ( în est ) ::;i Vedea ( în v est ) .
ht î n ceputul fazei se eonxtată tendi n ţa de a_x e h imba tipm ile de grîu
cultivate <'ll u n ele de o produ cti vitate m ai mare. ln a c east ă, perioadă, con
sicleră,m că s- a trc>cut la folosirea , tot mai i nt emă, lt unui plug primitiv
cu traeţiurn• a nima lă . <'re::;terea vitelor ( bo vine , ovicaprine, porcine),
Y înrLtoan'a ::;i p <'scu itu l erau alte o cupaţ ii l egat e d e procurar<>a hra.nei.
Uneltele tle s il ex sînt deosehit de n um e ro a s e în pr eajm a DunrH i i . S î nt :
lame, liegnwnte, n1zuitoare, di1ltiţe, 1wrcut oa re . între un Plteh• de pi a tră,
şl efu ită p re dom i nă cele plate, nepe rforate ( topoa re , tesle, dălţi ) . Irn;tru
mentl'll' de o s ':'i com sint pu ţ i n e : sule, d:1l t iţe , săpăligi . S - au g·ă si t , foarte
rnr, pil•,;e dt> arnlllă (un a e , m:1rg·ele di n tablă de aramă) . La G li na a fost
descop eri t ă. �i o sîrmuliţ.ă de aur 1 40 • Vaxele de uz comun sînt <lt• tradiţ ie
mai veche (borca1w, vase piriforme, ornam entate ('ll barboti nă, brîuri în
relief, proem i nenţ,e ) . O altă c ategorie este reprezent ată prin Yase cu corp
cilindric cu H<LU fii.ni. pi cior î nalt, capace, xuporturi, cu decor t>xcizat, eu
dungi î nguste , incrustate eu materie albă. Vasele di n p� ;t ă fi nă , cenu�ii u
sau negre , mici xau m ijlo cii , aveau decor canelat . Ap ar ::;i p rimele ornamen
te pictate cu grafit. R- au găHit rar şi figurine feminine cu decor incizat,
spiralic. A� ez ările sînt, de regulă, pe popine sau prelungiri de terasă p e
care, c u timpul, s-au fo1mat telluri. Ele sînt mărginite de malmi abrupte
şi de şanţuri de apăra re .
1 1o <·u in ţ ele erau, <le obieei, de xu p rafaţă , rect angulare , <lin p aian t :'i,
cu acoperi:;; în două ape, cu v a t ră la col ţ sau pe mijloc. Uneori borde ide
în t impul fazei Vidra, comunităţile Boian au trecut Ia sud de Dunărn

iz olat e au s erYi t ca locu in te xez oniere .
şi au ocupat o f î ::;i e de tl'n'n de -a lungul fluviului şi mai dt>IJ�ute spre

S - E 141 • în perioada co rex pun zăto are fazei Vidra, în S - B O l tenie i şi
pe o f î şie de tnen cuprin s ă între Olt şi Ve dea , s-;-1 desfă :-;;u rnt evoluţia,
fazei vrulastra II 142 • :Mai dep arte spre Yest, sîut docunwn t a t P comm 1 i
tăţile u 11Pi faze m i j lo c i i a culturii Vinca 1 43 . R elaţ. ii mai st rîm;p au exish1t
între oanwn i i fazpi Vi dra si ' cei ai fazei Ceamurlia de .JoR 144• În surlul
Dunării C'omunit ăţ ile Vidra au ajunR în eontaet cu eek• ale un t> i faze m i j
locii a C'Ulturii l\lariţa. De alt fel, unelP mot iYe decorative de pt> ceram ica
celor doui'i faze sînt aRPmăn ătoare 145•
Probh·ma,tica fa ze i de tranzit-ie d\'· b eultura Boian Ia cultura Gumel
n i ţa este mai eomplexă 146 • Spec;i alişt i i au interpret a t - o în chip diferit,
d e:;;i pozi ţ ia ei în t i mp nu a, foRt contestată de nimen i . Primelt> ob seITa ţi i
stratigrafiet>. cu privire la m ateri a le d e aceHt tip, au foH,t 1 ă cut e de Dinu V.
lfosettil47. 2\fai tîrziu D . B erei u a dei-;coperit (la Petrn Hareş) un complex
simila r şi a demonstrat caracterul de tranziţie al a Hpectului cultural res�
pectiv 148• în urma i-;ă,pături lor de la Sp::m ţov , Seh . 1\lorintz a propu s ca
uo !ic Ia ;\I. mnlj u mim ş i pl' act'asLi c alc.

14 1
In forma de P c l rescu-Dimhovi\a, căruia îi
d e Co r n e l i u J\: . :'llnkrscu, i n c ursul

E u ge n
14 � Litcva aşeziiri d e tip Vădastra a u fost descoperite
Comşa, op. cit., 1 974, p. :l6- 40 şi fig. 1 1 .
tera sei din s l i n ga Oltul u i , de la �l a l i na pinii la Dunăre ;

:'11. p. 5 - :l2.
unor ccrc.: c l ă ri de s:1prafa \ :i. in l u n g LI I
LarnroY:ci, op.
N iea. ! ! istorica, I I , 1 97 1 ,
H3 E u g en Comşa, D ac ia , N �, X I I I, 1 969, p. 1 1 - ,1 4 ; Gh. dl . , 1 979,
Seb . lll a t eriale, 1 �57, p . r o .

p. 7 0 - 1 39 .
Mo r i n t z ,
1 45Eu gen Comşa, Istoria comun i/tiţih r w/ l ur ii Boian, Bu c u rcşt i , 23G - 238.
1 '4 D . Hcr c i u şi I I I,
146 Id e m . Dacia , N S , \ ' , 1 9 6 1 , p. 3 9 - 6 8 .

1 9 74, p .
H7 D i n u \'. Ho�ct t i, PMMB, I, 1 934, p . i .

H8 D . Berciu, BMJV, I , 1 935, p . 23 ; I I, 1 937, p . 4 .
43
faza cart> a unnat fazei Vidra să, se numească, faza Span ţov149 ( = Boian IV,
Giurgiu) am împărţit ernluţia fazei de tranziţie în etapele Spanţov i;; i Fîn

după periodizarna, lui D . Herei u ) . După săpăturile d l' la lz rnarde (jud.
tînele 150• Cen·<>tările efeetuate au drn; la constatarea că între culturile

Boian i;; i Gumelni ţ a nu a fost nici un fel de rezură. Prin evoluţia locală a
aceloraşi comunităţi, de pe ambele maluri ale Dunării, în zona jude(.elor
Giurgiu şi Călăraşi, ra i;; i în dreptul lor pe celălalt mal al fluviului, s-�1 fă,cut
o graniţă între cele două culturi, ci este normal să le considerăm ca făcînd

trecerea treptată de la o cultură la alta. De aceea nu este firesc să tragem
parte dintr-un complex cultural unitar pentru care foloseşte <lenumirea
care a evoluat vreme îndelungată .

de complexul cultural Boian- Gumelniţa. Este Yorba de o aceeaşi populaţ.ie
Poziţia stratigrafică a complexelor fazei este cunoscută. încă din tim

pul săpăturilor de la Vidra, unde un astfel de strat suprapune depune
ţia de cronologie relativă a fost ulterior confirmată de o serie de descope

rile din faza Vidra şi este suprapus de cele ale culturii Gumelniţa 151 • Pozi
riri din alte aşezări din Muntenia.

î n cursul fazei s-au menţinut ocupaţiile anterioare. Uneltele de Rilex
sînt numeroase (lame, segmente, răzuitoare, dălţi, percutoare ) . Pc lîngă
uneltele de piatră şlcfuiti"'t plate, apar destul de des topoare-ciocan, din
roci dure, p<_•rforatc. S-au folosit unelte de os şi corn : sule, dălţi, manşoane,
săpăligi . Arama este foarte rară,. Ceramica de uz comun este de tradiţie
veche. A doua categorie este a vaselor sperlfice cu corp cilindric cu picior
înalt sau nu, capace şi altele cu decor excizat pe suprafeţe mari şi incrustat
cu alb asociat adesea cu decor pictat cu grafit. Vasele din pastă, fină,
cenuşii sau negre, au decorul din caneluri . Aşezările erau tip tell (de obicei
cu mai multe niveluri ), mărginite de pante abrupte şi şanţuri de apărare.
Locuinţele erau de suprafaţă, rectangulare, cu podea-platformă şi acoperiş
în două ape. î n unele aşezări sînt locuinţe cu podină de lut sau pămînt
bă.tă.torit. Cele cu podea-platformă au cuptoare.
Cultul fertilităţii este oglindit de figurine feminine în picioare (unele
în poziţie de orantă), ornamentate cu motive incizate în spirală sau geo
metrice 152•
î n prima etapă, comunităţile fazei de tranziţie locuiau pe un terito
riu, nu prea întins, în Muntenia, între Olt şi rîul Buzău, precum şi în Bul
garia de N-E. Pe linia Dunării ele au venit în contact cu comunităţile
tîrzii Hamangia. Î n aşezarea de la Cernavoda, ceramica din faza de tran -
ziţie s-a gilsit în asociere cu cea tirzie Hamangia 15 3• La Hîrşova a existat,
de timpuriu, o aşezare din faza de tranziţie 154•
î n cea de-a doua etapă, a fazei, din motive pe care nu le cunoaştem,
comunită,ţile ei au devenit deosebit de active. Ele au pătruns la vest de
Olt 1s.s şi au provocat încetarea culturii Vădastra, fără ca pătrunderea lor
din zona de la :md de Dunăre. ia cea de-a doua etapă colectivităţile ei au

să fi avut alte conseei nţe i storice. Deosebit de interesantă a fost situaţi�t
pătruns spre sud, prin trecătorile Balcanilor, şi s-au răspîndit în întinsa
H• Seb . \', 1959, p. 1 63 - 1 67.

1 & o Eugen Comşa, l\fat erialc, IX, 1 970, p . 87- 90.
!\lori n t z , :\Ia�. e rialc.
1°1 op. r.il„ p . 7 .

l & Z Eugen Comşa ,
Dinu \'. Hoset t i ,
JH I> . Berc iu şi Seb. Morintz, Mat eriale, I I I, 1967, p . 90 - 91 .

Dacia, NS, \', 1 9 6 1 , p . 39 - 68 .
1&4 Doina Galbenu, SCIV, X I I I, 1 962, 2 , p . 289- 290.

111 Ne referim Ia descoperirile Jui Marin Nica de la Hotărani.
44
156 •
vale a l\Iariţci (de exemplu, Azrnaşka) Acolo au supus şi, in parte, au
.asimilat vechea populaţie local:"t aflată într-o fază. tîrzie a culturii l\lariţa
elemente x-a format o variantă regională a culturii Gumelniţa 157• Cu tim

şi i-au impus cultura lor materială şi spirituală. Din amestecul celor două
pul, grupurile fazei de tranziţie all ajuns pînă la ţărmul Mării Egee. Este
poxibil, ca unele din cauzele ce au provocat extinderea foarte mare a area
lului fazei ( xă nu uităm (';"t a ajum;, într-un timp relativ scurt, aproximativ
de două ori mai intim; <lecit era la începutul mişcărilor amintite) să fi
fost Pxistcnţ a, în Tracia, a unor importante zăcăminte de aramă şi de grafit .
Certă cxte constatarea ('ă, după extinderea ariei d e răspîndire, în ţinuturile
din preajma Dunării (inclm;i\· la nord de fluviu) s-a intensificat mult folo
sirea grafitului la ornamentarea vaselor.
O miş('are a colectivităţilor fazei de tranziţie s-a produs şi înspre est .
Ele au trt>cut Dunărea şi, cu in('etul, au ocupat aproape tot teritoriul
Dobrogei 158 (cu excepţia nordului jud. Tulcea) . î n regiune era vechea
populaţie de tip Hamangia, faza tirzie, pe care au supus-o şi, în parte, au
asimilat-o, păstrind însă de la ea unele elemente de cultură materială,
mai ales in ecramică, ceea ce a avut drept consecinţă formarea (şi în Dobro
gea) unei alte variante regionale a culturii Gumelniţa 159 •
Legăturile fazei de tranziţie c u comunităţile culturii Precucuteni au
fm;t semnalate încă din 1931, eînd era menţfonat un fragment de vas b ino
clu de tip Precucuteni, descoperit la Vidra, în strat Gumelniţa A 1 160 •
Alte cioburi precueutcnicne s-au scos la iveală la Tangîru161 şi ulterior la
l\lăgurele11u. De curind, o aşezare cu multe fragmente ceramice de tip
Precucuteni s-a găsit şi cercetat în apropiere de Dridu 16 3• Toate aceste
manifestări s-au produs spre Hfirşitul fazei de tranziţie, căci în etapa de
început, bine atestată la Radovanu, nu s-au găsit astfel de materiale.
O serie de probe C 14: provenite din aşezarea de la Căscioarele, din
stratul Boian-Spanţov, sînt datate între : 4035 ±125 î.e.n. (Bln 800) şi
3620 ± 100 î.e.n. (Bln 796) 164, iar o probă de la Radovanu ( din nivelul cel
mai vechi) din faza de tranziţie este datată la 3820 ± 100 î.e.n. (Bln 1233)165 •
Pe teritoriul l\Ioldovei, în urma pătrunderii viguroaselor comunităţi
ale fazei Giuleşti, aflate în plină evoluţie, au fost asimilate unele resturi ale
populaţiei mai vechi (a culturii Ceramicii liniare) şi a rezultat o nouă sin
teză etnoculturală, anume prima fază a culturii Precucuteni166 • în ceea ce
priveşte ceramica, de la purtătorii culturii Boian, s-au păstrat o serie de
forme de vase, dar mai ales decorul principal (cel excizat), format din benzi
scobite sau din triunghiuri specifice, ca şi unele motive decorative alcătui
te din linii incizate. De la celălalt element component, secundar, s-au men
ţinut numai unele motive decorative din linii incizate, de clară tradiţie
1 ; o S{! pt� l u r i G . Ccorgicv.
158 Eu gen Comş:a . P o n t i r a , 5 , r n;·2. p . 39- 4 4 .

1>1 D . Jkrciu .. Contribufii la problemele ncolitic11/ui în România . . . , p . 8 4 .
1 50 IJ . Berciu, Cultura Hamangia, p . 3 3 .

180 D i n u V . Hosct t i , PMMB, I , tn :�'! , p . 1 7 ş i p . 22, fig. 25.
181 D. Bcrciu, Contribuţii Ia probll mc!e ncolilic11lui în România în lumina n oi lo r cercetări,
192 P. Hom a n . S C I V , X l l I . 1 962, 2, p. 2 5 8 - 269 ; X IV, 1 963, I. p. 33- 50 .

Bucureşt i , 1 9 6 1 , p . 4 1 :�- 4 1 4 .
183 Informa ţie de Ia Crislir a Alcirnn dresl u, c ăreia li mulţumim şi pe această ca le .

184
1 8 5 Analizil. făcu t ă prin ambabilitatea dr. Hans Quitta, căruia l i mulţumim şi pe această
VI. Dumi t rescu, Apulnm, XII, 1 974, p . 38, nr. 3- 12.
186
Silvia Marincscu-Bllcu, Cullura Prccucutcni pe teritoriul Rom4niei, Bucureşti, 1974.
.cale.
45
„liniară" . Tot d P la purtătorii culturii Boian s-a transmis şi un anumit tip
de figurină, a cărei parte inferioară este aproape ascuţită.
Primele materiale de tip Precucuteni s-au descoperit în 1936, î n
stratul inferior al a�ezării d e l a Izvoare 167 • Cu aproape două d eecnii mai
Viei " 1 6 8 şi cea de la Larga Jijia 1 69• Strnli erea celor două complexe a per
tirziu, au fost cercetate prin săpături aşezările de la Traian - „ Dealul
mis periodizarea culturii �i definirea elementelor specifice fiecărei faze.

Succesiunea fazelor culturii Precututeni arc drept t emei l'lcnwnte·
tipologice de legătură (pentru fazele P1w·utu ţeni I şi II) şi obsenatii stra
tigrafice pentru fazele Precucuteni II �i II I . In staţiu nile de la Jzyoare 17J
�i Tirpeşti 1 71, stratul Preeucuteni Il este suprapus de un altul cu mate
riale ele tip Precucutcni III 1 7 2 •
Ca şi înaintaşii lor, purtătorii culturii Precucuteni s-au ocupat de
cultivarea plantelor, creşterea vitelor şi vinătoare. UnPltele le aveau de
silex („de Prut") �i gresie silieifiată, �i mai rar de obsidiarn1 . La I�arga
Jijia se obsenă o preferinţi'L pentru microlite. Uneltele de piatră şlefuită
specifice sint cele in formă ele ealapod (de tradiţie „liniară " ) �i altele plate,
dreptunghiulare sau trapezoidale (de tradiţie Boian ) . Piesele de os şi corn
sînt destul de multe. Cele <le aramă ( sule :;;i podoabe) apar, se pare, numai
Ceramicl1 din prima fază a fost modelată din pastă cu pleavă. Vasele
în ultima fază.
de uz comun au decorul din barbotină. Ornamentele specifice vaselor din

pastă bună sînt cele excizate, cu diferite motive spiralice, inclusiv „tabla de·
şah", „dinţi de lup " . Ultima ca,teg·mfo de vase fine are decorul din benzi
i ncizate spiralice sau benzi acoperite cu puncte. Canelurile sint folosite
rar. În faza Precucuteni II se renunţă la amestecul cu pleavă şi s-au uti
lizat cioburile pisate mărunt. Au rămas în uz cele trei categorii . Canelurile
j oacă un rol i mport�int . Sînt şi ornamente făcute cu pieptenul, precum
şi benzi în spirală, alcătuite din cîteva linii inci zat"', paralele. Ceramica
din ultima fază are decor specific din linii incizate, eaneluri şi pietură rnşie
„crudă". Aşezările lor erau fie pe terase joase, fie în puncte dominant"' şi
aveau şanţuri de apărare. Locuinţele au fost de diferite tipuri : colibe, dar
şi locuinţe de suprafaţă, eu podea-platformă (pe un pat de nuiek• ,;au fnm
ziş şi, mai rar, pc hîrne ). Plastiea esk reprezentată prin figurine feminine,
cît şi zoomorf(' 173 •
Ca şi predecesorii lor, d '. n faza Giuleşti, purtătorii culturii Precueuteni
s-au dov<:>dit a, fi deosebit <le dinamici, căci în cursul fazei Precucuteni
II (Larga. Jijia), Pi s-a.u răspîndit spre S-E Transilrnnfr·i 1 74 • Fragmente
ceramice de tip Precucuteni li_, g:lsi te în a şezări de tip Turdaş, i ndică fap
tul c<'L intre cele două grupuri au existat unele contacte 175• �Ii şcarea pur
tătorilor fazei, mult mai intensi't, s-a, manifestat dinl"pre vestul l\roldovei ,
1 • 1 Ha <i n Vulpi\ E SA , X I, 1 9:17, p . l :M - 1 4fi.

1 68 I l o r t c n s i a Du mi t rC'�l l' �i coln h , �: ClV, \ ' , 1 P 5-1, 1 - 2, p . 55- 6:l ; \' I , 1 9::J fi , 3 - 4 ,
p . 474- 47G : l lortcnsia Dumi trescu �i \" ! . ] )umi t re�c u . :lfo.terin ll', V I I I , l!J C 2, p . 245- 249 ; IX,
1 970, p. 4 6 - 57.
i •o A l . ,\ l c x crn d rcsc u , D n c i a , NS, V, 1 96 1 , p. 2 1 - :l7.
17 0 l '\n d u Yl' J pe, i:vuare, S1:1.c;turi/e din J.'i.J C - H41J, Bucureşt i , H i 57, p. 32- 37.
l\Jri r i n cscu-Bi lc u , S C IV, 1 !l, 1 96 8 , 3, p . 396.

p . 396.
17 1
Silvia
" 3 I dem . Cui/ura Precucuteni pe teritoriu/ României, passim.

17 2 Ibidem,
1 74 Hortensia Dumitrc�cu, S C l \'. \" I I I 1 9&7, p . 59 ; Eugen Comşa, î n SCIV, V I I I, 1 957,

,
1 '5 Si IYia }Jarincscu"Bilcu, op. cit„ p. 1 33- 1 3 4 .

p , 45.
46
insprc X-E, pînă dincolo de Kistml Mijlociu 17 6, iar mai tîrziu în faza l'J P
eueutl•ni III-'fripolie A, prin „roire" îndelungată şi complicată, ele au depă
şit cursul mijlociu al Bugu l ui sudic 177•
Descoperirile recente pun probleme noi în privinţa raporturilor
di nt n� comunitătile PreC'ucuteni III si cele din faza de tranzitie . S-a arătat
că în dteva, aşeziri de la sfîrşitul fa�ei (din Muntenia) s-au găsit materiale
de tip Precucuteni III . Presupunem că ele oglindesc nu numai simple
contact e, ci, probabil, o presiune dinspre S-V Moldovei, în N-E Munteniei .
Unele (·ontacte şi influenţe reciproce sînt de semnalat între comunită
ţile PrecueutC'ni şi eele Hamangia tîrzii 1 7 8 . N e referim la figurina de tipul
„ Gî nd itoruiui" de la Tirpeşţi 1 79, de exemplu.
Faza Precucuteni II este documentată la est de Prut, la Floreşti 1 80 •
După părerea lu! V. N . Danilenko, în zona Bugului sudic, perioadei de la
sfîrşitul eultur i i Precucuteni îi corespunde aşezarea de la llor!sovka, iar
în zona N iprului l\fijlociu aşezările de la Piliava şi Cigirin. In preajma
pragurilor Xipmlui şi în ţinuturile vecine cursului �ău inferior, vieţuiau
comunităţile dintr-o fază t îrzie a culturii Azov-Kîpru (documentată în
aşezările de l a Kapulovka, Maiorka) 1 81 •
J ) i n ti mpul culturii Precucuteni, faza Precucutcni III, din aşezarea
de la 'rirpeşti a fost analizată o singură probă C 1 4 . Complexul este datat
la 3580 + 83 î . e . n . 1 82 •
Datorită cercetărilor arheologice de suprafaţă şi săpăturilor extrem
de reduse, ca şi a in:mfici enţei datelor publicate, este neclară situaţia, neo
liticului din nordul şi N-E TransilYaniei, ca şi dintr-o mare parte a Mara
mureşului . Prin cercetările din ultimele două decenii s-a încercat lămurirea
unor probleme ale neoliticului din Crişana. Acum este clar, că în perioada
corespunzătoare întregii evoluţii a culturii Precucuteni, în nordul Crişanei
şi în regiunile vecine au vieţuit colectivităţi tirzii ale culturii Ciumeşti .
în sudul Crişanei, în N-V Banatului, în S - E Ungariei şi N-E Iugo
slaviei este documentată cultura Tisa1 83• Ocupaţiile principale erau culti
varea plantelor şi creşterea vitelor, iar pescuitul juca u n rol secundar.
Se foloseau u nelte de silex şi altele mărunte de obsidiană. Cele de piatră
f;1lefuită, în formă de calapod, sînt specifice culturii . Mai sînt şi altele tra
pezoidale. Piesele de os şi corn sînt destul de multe : sule, dălţi, spatule şi
u ndiţe. În domeniul ceramicii forma caracteristică era aceea de tigaie
dreptunghiulară sau ovală, Rcundă. Varietatea formelor de vase este destul
de mare. Decorul este de caracter „textil". Aşezările se aflau pc margini de
terase joase (tellul de la Vărşand) . �u erau întărite. De obicei, drept locuin
ţe aveau colibe rectangulare, dar sînt atestate şi locuinţe mai spaţioase, cu
podea de trunchiuri despicate. Plastica este documentată, rar, prin figu
rine feminine 1 84•
1 7 6 ] ) (Oq �o p cr i r i de acc�t 1 i p ; c C U I" o;c 'a : Viorcşli (T. S . Passck, KS, 8 4 , H J 6 1 , p . 69- 82 )
şi Ia Bcrna şevka ( Y . G. Z h c n o v i c i , l'ose /cnic Danaşlnka na Dne�lre. I\. proislwJdcniiu t r ipiliskoi
ku/lur î , K !t•v . H lll f' , p. 1 ;,:i).
1 71 A r/lcolog i.'a Ukraim l o i S S . l?. , J, KieY, H l7 1 , p . 9f', har1 n 2.
17 8 Raporturile dintre culturile Prccucuteni şi Hamangia au fost analii.ale de Silvi a Mari-
179 Ibidem, fig. 88/ 10.

nescu-Bllcu, op. cil„ p. 1 3 8 - 1 39.
1co T. s. Passck, K S, 84, 1961, p. 69- 82.

181 V. N . Danilenko, Neolil Ukrainî, K i ev, 1 969, p. 216, tabelul.
18 2 VI. Dumitrescu, Apulum, XII , 1 974., p. 38, nr. 14.
18 3 Mircea Rusu, Banatica, I, 1971, p. 77- 82 ; Marius Moga-Orlansa Radu, StCom Caran
1H Do1 in Popescu, M ateriale, II, 1966, p. 8 8 - 103.

oaebeş, I I, 1977, p. 231 - 239.
47
În restul Banatului a continuat evoluţia culturii Vinfa 185• Situaţia
din vestul Olteniei nu e încă prea clară, l'.ăei documentarea e:-;tl• :-;ărneă.
Î n perioada dată :-;înt ate:-;tate comunităţi Vi nfa. c·u nuanţă locală, de tipul
celei din aşezarea B d e la Verbi cioara 186. O alt:1 aşl•zare din aceeaşi perioa
dă este cea de la Almăj elu. Ca şi in Banat , aici l'Xistă o categorit• de vai>e
ar se pe jumătate negru, jumătate brun sau roş cat
187 •
î ntre Jiu şi Olt, in S-E Olteniei . tlar :-;; i de-a lungul unei fî:-;;ii de t ere n
din vestul )lunteniei, c:1 :-;; i pe malul d1·ppt a l Dunării s-a de:-;făşurat evolu.•
ţ.ia culturii Vădastra 188 . Despre originea l'i i11că nu s-a ajuns la couduzii
�tcceptate de toţi speciali şti i . B:->t<· dar e:l denwntul principal l-a eon:-;ti
tuit faza Cerniea a eulturii Dude:-;;t i, iar a pariţia <ll'eorului Pxcizat :->peeific
fazei Vădastra II e:-;te dl' pus în legătură <.'.U orn a ment ele de pe va :-;ele de
la Rfirşitul fazei B ol i nt ineanu 189 • Problema pt>riodizării este încă î n d i :-;cu ţ i e .
Drept urmare săpăturilor de la Văda:-;tra, c u decenii în urmă, D . Hereiu a
arătat că acolo sînt documentate două fazp : Vădastra I şi Vă dastra II, in
straturi suprapuse 19 0• Prin :-;ăpăturile sale de la Yăda:-;tra şi Crn:-;; o vu,
tra II 191 • Din 1 961, D . Berciu a prezentat o nouă periodizare �t culturii

Corneliu �. l\Iateescu a delimitat clar două straturi VădaRtra I :-;i Vădas
VădaRtra „a cărei Pvoluţie cuprinde cel puţin patru faze principale " 192,
dar se me nţ i on ează că „nu t oat e aceRte faze pot fi în prezent deosebite
3
din cauza lip:-;ei unei Rtratigrafieri a depunerilor pe nivele" 19 • Marin Nica,
cercetînd mai multe com pl e x e închise de tip Văda:-;tra, a elaborat o peri
odizare a aceRtei culturi pc care o împart e în patru faze 194• Chiar dacă în
aşezările de la Văda:-;tra şi Crnşovu :-;înt documentate numai cele două
faze, penţru întreag-a ari e Vădastra trebui e :-:ă admitem existenţa mai mul
tor faze. In sprijinul aceRtei afirmaţii aducem unele argumente. După cum
a dovedit Corneliu N. :Matee:-;cu . în stratul şi în complexe închiRe de la Vă
dastra, din faza Vădastra I, s- au găsit unele ciobmi tipice fazei Rolinti
neanu, ceea ce a:-;igură paralelismul, cel puţin parţial, în timp al fazelor
95
Vădai>tra I şi Bolintineanu 1 • Prin aceleaşi 8ăpături R-a arătat că în comple
xele Vădastra II :-;înt unele fragmente ceramice cu decor :-;pecifie fazei
Giuleşti, car_e permit 8ă :-;e susţină paraleliRmul între fazele Vădastra, II :-;;i
6
Gi uleşt i 19 . I n Rchimh, pri n săpăturile de la Ipoteşti 19 7 şi de la Sl atina 198,
ambele din faza de tranziţ.ie la cultura Gumelniţa, :-;-au dei>coperit pe lîngă
materiale specifice fazei de tran ziţie şi o Rerie d e fragmente ceramice d e
tip Vădastra, cu decor deoRe1>it , dovt>dind exiRtenţa unei faze de la sfîrşitul
culturii Văda:-;tra, alta <lecit cele două amintite. Corcl î n d de s coperi -
1 A s Gh . J .a zarovi c i , Neoliticul Banalului, Cluj-Napoca , 19i9, p. 7i- 13Q.

1 s• ] ) . Rerciu şi colab., SC IV, I, 1 950, 1 , p. 104.
1 s1 ] ) oi na G al ben u , Neoliticul în O/tenia de sud-vest, R ez um a t u l tezei de doc tora t , Bucu
1ss V. Uir i st es c u ,
rcsti, 1974, p . 8.
Dacia, I I I- l V, 1 93:i, p. 1 67- 205 ; D. B erci u , A rheologia preistorică a
Olteniei, C ra io v a 1 939, p. 34- 46 ; Corneliu N. Ma t ees c u, AH, XIV, 1 962, 3, p. 404 - 419.
·
1 a9 Eugen C om şa, Dacia, N S , X IX, 1975, p. 19- 26.

1 s o D. Berciu, Arlleologia preistorică a O/teniei, Craiova, 1 939, p. 34- 46.
191 C or n el i u N. :\lateeescu, AR, X I V , 1962, 3, p. 404 - 419.

19 2 } ) . Berci u, Contribuţii la probeme/e neo/ilicului în Romdnia . . . , p. 5 1.
1 93
194 M. Nica, H istorica, I I, 1 971, p. 5 - 32.
Ibidem.
195 Corneliu N. l\l ateescu, M ateriale, V , 1959, p . 66.

196 I dem, M ateriale, V I, 1959 , p. 1 1 2 .
m Eugen C omşa, M ateriale, V I I I, 1 962, p . 213- 218.

m s D . Berciu şi M. Butoi, M ateriale, V I I, 1 960, p. 1 40- 142.
48
rile de la Vădastra cu cele de la Ipotcşti şi Slatina, aj ungem la coneluzia că
evoluţ.ia culturii Vădastra s-a desfăşurat î n cursul unei pp1foade î ndelunga
te, corespunzătoare întregi i evoluţii a culturii Boiau. Sfîr�itul culturii
V<tdastra se datoreşte pătrunderii la vest 1lc Olt a comunităţilor fazei de
tra11ziţic.
('operih� în „ :\lăgura Fetelor" de la Vădastra, Conwliu � . l\Iateeseu ( singur

Pt• tPmeiul observaţiilor şi studiilor făeute asupra materialelor dt>s
sau în 1·oln homrl' cu alţi speeialişti ) a a,dus contribuţii importante la eunoaş

t erea climei ll('Dlitice 1li n zonă. 199 , a tipului dl' aşezan•, a şa nţului de îngr<t
dire 200 • a clt•mentelor e onstitutin� ale locuinţelor 201 , a pradi c<lrii agri cul
turii 2 a 2 • D e o însemniLtatP 1h•osPhitiL este doveclin•a practi e<trii traeţiu nii
animale 2 1 3 •
Culti varea plantelor este bine documt>ntat;'i, in aşezările Văda stra
mai erau cultivate : orzul, meiul şi secara. Creştere<L vitelor Pste oglindită
prin boabe de griu carbonizatP, prin amprente llc boabe. Î n afară, de grîu
prin felurite oase de animale 1lomestice, în special boYine (în faza Vădastra
I de talie mică şi mare, în faza Văclastra II de talie „ t•normă" ) apoi <le oaie,
porc, capră, cîine şi, rar, de cal 2J4 • V inătoarea, pescuitul şi culesul erau
mai puţ,in practicate. În general, uneltele de silex (lame, răzuitoare, percu
toare), piatră şi os ( sule, dăltiţ;e, spatule ) sînt puţ.inc. S-a găsit o singurl
bucăţică de cupru, la Vădastra.
Ceramica din faza Vădastm I a fost modelată adesea din pastă cu
plmwă. Formele des intîlnite siut vat-iele bitronconice şi s1răchinile d in
pastă comună, cu decor din adîncituri ovale, din lwnzi verticale şi barbo
tină. Din pastă fină sînt vase hitronconice ( cu git ), castroane, vase eu picior,
cupe. Sînt omameutate prin excizie.. incrustare cu alb şi, în parte, vopsite
cu roşu , .crud" . O ultima categorie este a vaselor eenuşii sau negre, cu decor
canelat fi n .
format telluri . Locuinţele în faza Vădastra I erau bordeiele ( cu gropi aproape

Aşezările erau pe margi ni dl' t erasă şi d e multe ori p e locul lor s-au
rectangulare), iar în faza următoare au fost de suprafaţă, cu podea-platfor

m<t, pereţii din paiantă, en rîşniţa mărginită de o gardină înaltă 2r.s .
Plastica antropomorfă eRte slab reprezentară, în faza Vădastra. I .
Este �tmintită o figurină masculină fragm0ntară. Cea din faza Văda stra I I
este mai bogată. Sînt figurine feminine în picioare, cu decor excizat compli
cat, redînd îmbrăcămintea ( fota) 2 8 6 •
Pe teritoriul Munteniei şi î n Dob rogea, în peste 250 puncte, este
atestată cultura Gumelniţa 207 • Difi cultatea în studierea ei constă în faptul
că majoritatea săpăturilor d i n astfel de aşezări s-au făcut cu mulţi ani în
urmă şi periodizarea s-a elaborat pornindu-se de fiecare dată de h1 obser
va.ţiile di n cîte o singură aşezare, fără a se avea în vedere ansamblul area
'
ului . Peri odizarea s-a făcut pornindu-se de la observaţiile de la Gumelniţa
199 Cornelius N. ::\Iateesco , Em. Protopopescu-Pake, Zephyrus, X I X - XX, 1 968- 1 969,.

p. 2 7 - :\ 1 .
2o 1 Idem, Dacia, N S, XXI I, 1978, p. 65- 71.

2 00 C orneliu N . Mateescu, Dacia, N S, XVI, 1 972, p . 29- 37.
2o a B asile Gbeţie et Cornelius N. Matcesco, Zcphyrus, XXI - XX I I,

2 0 2 Idem, Dacia, N S, X IX, 1975. p. 13- 1 8.
1970 - 1 971,
p. 99- 1 04.
2os Corneliu N. Matecscu, Dacia, N S, X X I I, 1978, p . 65 - 71 .

2 0 4 Eadcm , Zcphyrus, XXV I I I- - XXIX, 1 978, p. 136 - 1 37.
2 0 & Idem, M ateriale, V, 1959, p . 65, fig. 3/2.

2 0 1 Eugen Comşa, Repertoriul descoperirilor de tip Gumeln ifa (in ms).
unde s-au definit fazele Gumelniţa A ::;i B n. Mai tîrziu s-au făcut
completări . S-a definit o fază mai \·eche decît Gumelniţa A şi de atunci
s-a vorbit de fazele Gumelniţa Al '!Î A2 . Tot a '!a şi faza Gumelniţa H a
fost împărţită în două : Gumelni ţa Bl '!i B2 ( a tl'asta din urmă nu prea
clară ) 2�9• După săpătmilP clin H l;) (i - 1!);>7 , de la Tangîru , pP baze strati
grafice, cultura a fost împărţ ită în patrn fa ze Gumelni ţ a I, II, III '!i
IV 2l'l. După părei Pa noastră, sdwmeh· r Pa li z at e in funeţi e de obscn·aţîile
stratigrafice din a '! ezările mai bogate '!i mai complexe (de t>xemplu,
Tangîru ) pot fi <·0 1 1 si<lerak ('a ,-ala IJilp numai pt>�iti u e o i : :.:t ! '. u :rea
unu { schelet, incomph•t, de periodi zan>. Teon·t i c însă c �1 1 1 ., ide1 :'im că
metoda de a folosi datele obţinute prin eercetan·a urn•i si ngm P :.t �<·zrt! i
nu dă rezultate certe, cleo an•e e e,.;te posibil - si dl' nbicei �e înl imr)Ei as·t
'
lipc c��:-:('ă
� nu
--
ca din imccesiunea straturilor unei a '!ezări , 1,.;au alt eia . :-�t

mite etape, fie de început, de mi jloc :sau de :sfîr'!it . Î n a c·e:st c a z .. sehem<t
oricărei periodizări bazate pe o singm:\ a :;; ezare de,·ine eritieabilă .
Î n privinţa unl'i juste period i z ări a eultmii Gumelni ţ a , ctm.-.ideritm
că singura metodă valabilă, teoretic şi practic, este aceea a analizării amă
nunţite a materialelor de:seoperite pe întirnml întregului areal de la nord
gumelniţene suprapu se), cît şi în complexe înch i se . Tinînd ;;ea 1m1 de critl'riile
de Dunăre şi din Dobrogea, atît în cuprinsul tellurilor ( cu mai multe aşezări
de mai sus, am propus ca, în stadiul actual al cercetărilor, să dăm nume faze
a celor viitori, să putem adăuga, fftră dificultate, sau intercala :;; i alte fazL-,
lor cunoscute şi treptat, prin contribuţia noastră, a speciali l;'tilor de azi :;; i
cite vor fi necesare pentru a defini corect întreaga evoluţie a e'...I l turii
Gumelniţ.a. Pentru a sublinia continuitatea dintre culturile Hoian :;; i Gumel
niţa, menţinem faza de tranziţie. Pentru faza cunoscută, pînă acum, ca
Gumelniţa A2, am dat numele de faza Sultana, după aşezarea de pe malul
lacului l\for-;tiştea, iar celei de-a treia faze ( Gumelniţa B l ) am propus denu
mirea faza .Jilava, după staţiunea cu un singur nivel (deci complex închis,
fără amestecuri de 1,.nateriale ) de la JilaYa ale cărei materiale au fost publi
cate amănunţit 211 • In timp s-au constituit trei variante regionale ale cultu
rii : una în Dobrogea varianta dobrogeană 212 ; în Muntenia şi zona core:s
=
punzătoare di n nordul Bulgariei varianta nordică şi la sud de Balcani

= =
varianta sudicli 21 3 • Toate acestea au numeroase elemente comune, dar şi

unele elemente specifice, variant�L dobrogeană le are moştenite din cultura
Hamangia, iar cea :sudică de la cultura l\Iariţa. Cartînd toate descoperirile,
le-am grupat pe faze de evoluţie. S-a constatat că, spre deosebire de perioa
da fazei de tranziţie, cînd s-au produs acele „roiri" intense, spre sud şi
est, în fazele Sultana şi Jilava, arealul de răspîndire a culturii aproape că
nu a suferit modificări . E ste tocmai perioada de maximă înflorire a comuni
tăţilor culturii 214 •
Î ndeletnicirile de pină atunci s-au continuat, cu predominarea culti
vării plantelor. Creşterea vitelor ocupa locul secund, urmată de vînătoare
şi pescuit. Uneltele de silex sînt numeroase, lucrate, în special, din silex
„balcanic " . Sînt ate:state lame ( unele pînă la 30 cm lungime), răzuitoare
2oe Y I . Dumitrescu, Dacia, I I, 1 925, p. 29- 1 02.

2oe Dinu V. R oset t i , JPEK, 1 2, 1938, p. 40.
210 D. Berciu, ConlribuJii la problemele neo/ilicului în Romdnia, p . 415 - 484.
211 Euge n Comşa, Dacia, N S, XX, 1 976, p. 105- 127, unde sint reproduse toate materialele
212 D. B erciu, op. cit„ p. 83- 84.

păstrate din acest complex.
2 13
2 11
Ibidem.
Eugen Comşa, Balcanica, V I I, 1976, p. 43.
50
simple sau duble, dăltiţe, ,.;fredele. S-au folosit şi topoare plate de silex şi
vîrfuri de suliţă t riunghiulare, mari . Uneltele de piatr�"t şlefuită Rînt felu
Uneltele d e o s sint destul d e multe : sule, dă,lţi, phkuţe, iar <lin (·01·11 :
rite : topoare şi dăltiţe plate, n eperforat e :;; i top�lare- c iocau perfor;-1te .
nurnşoane, harpoane şi săpăligi . Arama a fost fol osit ă fo a rte pu ţi n la îuce

putul culturii şi destul de i ntens in ulti ma fază. 8-au gă sit : sule, topoare
rna,.;in', t î rlige, lame ele „brici", ace, b ră ţ ări . S-au răspi ndit şi u nel e
obiecte ele aur :mb formă d e figuri ne, pa r,d a ntiv e „an eont", verigi şi alte
pi est> mărn nte.
Ceramiea a fo,.;t modelată din pa st ă <'U cioburi pi :;;�ttP. Vaxele de uz
c01�-:iun sint mai ales boreane cu c orpul alun�!;i t :;;au bombat, ya,.;c mari dc>
provi zii, ntse bitronconice mari , capace, o rn amen t at e e u batbotină, bri.uri
în relief, proemin enţe . Cat egor i a din pastă fină este caracterizată prin cli
ferite forme. Des înt ilnită e:;;t e strachina, va8ele cu co rp bombat, va8ele
piriforme, hitronconice :;;i capacele respective. La î n c eput u l culturii se în
tîlne:;;t e, rar, decorul pictat cu alb pe roşu „crud ", iar mai t îrziu decorul
pictat cu grafit . Un alt ornament este cel format din paranteze. Aşezările
sint situate, de regulă, pe marginea teraselor înalte sau pe grinduri şi o8troa
ve, pe locuri u�or de apărat . De obicei, sînt telluri cu strat gros d e cultură.
Locuin-i-.ele din cuprinsul lor sînt de suprafaţă, rectangulare, de dimenRiu
ni apreciabile. Au fost 8ăpate în întregime trei aşe zări : cea core"punză
toare ultimului nivel de la Radovanu, alcătuit ă din 12 lorui nţe (şi cîteva,
ziţie 215 ; la Căscioarele a fost săpată aşezarea din faza Jilava ( = Gu mel
anexe) de suprafaţă, dispuse în grupuri , datată la Ffîl şitul fazt>i de tran
niţa Bl sau A2 c ) alcătuit<'!, <lin 18 l o cui nţe şi anexe 21 6, apoi cea de la,

Teiu din aceea ş i fază. Aceasta însă este de un cu totul alt tip, avea şanţ ş i
v al d e apărare, c u tra8eu rotund, fiind compu:>ă d i n c îteva locuinţe ş i ane
xe 2 1 7 • Pla stica este bogată. S-au găsit numeroa8e şi felurite figurine de
lut ar8 : feminine, m ajorit a t ea , mai ale.-;, în picioare, dar f:>i rare fig-uri ne
ma.sculine. Sînt atestate figurine din plăcuţe de o:;;, de marmu rii, şi de aur,
cu forme specifice pentru fiecare fază.
P entru precizarea cronologi �i absolute a culturii Gu melu i ţa au fost
anali za t e o serie de probe C 1 4 . Inceputul fazei Gumelniţa A 2 a, (pro b a
<le la Gumelniţa ) <latează de h1 3765 ± 70 î . e. n . ( GrN 3025 ) şi 345 0 ± 90
î. e. n . ( Gr5 3028 ) . Faza Gu mel niţa A 2, proba de la Vărăşti , datea.ză de
la 3410 ± 7 0 î . e. n. ( GrN 1 968 ) . D e la C'�bdoarele au fost analizate 1 1 pro
be în faza Gumelniţa A 2 dat at e între : 3915 ±150· î. e. n. (Bln 332 ) şi
345 0 ± 120 (Bln 608 ) 21 8 •
Î n zona de contact dintre culturile Gumelniţa şi Cucuteni s-a for
mat un complex mixt, reprezentat, mai ales în domeniul ceramicii, prin
tr-un amestec intens de elemente gumelniţene şi cucuteniene. Este vorba
de asp ectul cnltural A. ldeni 11 219 (alţ,i cercetători folosesc denumirea de
Stoicani-Aldeni ) � 2J, care nu poate fi atribuit în întregime culturii Gumel
niţa şi, cu atît mai puţin , culturii Varna.
Aeesta s-a con8tituit în sudul 31oldovei şi în N -E Munteniei . L a în
ceputul evoluţiei sale Hînt atestate elemente care dovedesc că la formarea as-
215 Idem, Dacia, N S, XVI, 1 972, p. 39- 51.
na
�11
YI. Dumitrescu, SCIY, 1 6, 1965, 2, p. 215- 234.
2 u YI. Dumitrescu, Apulum, XII, p. 38, nr. 1 5 - 28.

Ion Nani:i, StArtist. IX. 1 967, p. 7 - 23.
2 19 Eugen Comşa, SC IV, XIV, 1963, 1, p. 7 - 26.
22 0 M . Petrescu-Dîmi>oviţa, l\latcrialc, I, 1953, p. 1 3 - 155 ; Ion T. Dragomir, Aspectul
cultural Stoicani-Aldcni, Rezumatul tezei de doctorat, · Iaşi, 1977.
51
pectului au contribuit comunităţi de la sfir::;it ul fazei de tranziţie şi elemente
de la începutul fazei Cucuteni A . În zona de· dealuri a Munteniei sînt nu
meroase elemente de tip Ariuşd. Din zona de formare comunităţile s-au
răspîndit spre N - E , p î n ă în suclul jmle\ ului Ya..;lui ; 8pre nordul Dobro
gei, spre S -V piuă la, Cillmăţui :;; i ht 1 10rdul g-urilor Dun:ll·i i . Sublinem
că o graniţă precisă a aril'i dP ri\..;pînd i re Aldeni II nu se poate trasa ,
deoarece spre norcl en·;-;; t e n um:n·ul elenwntPlor c: ucuteniene , hu spre sud
al celor gum eln i \ P lll' . La un moment da I , în zona B ră i le i ::;i în iwrclul
Dobrogei, elementt>k gunwlniţPnl' au 11f>,·eni1 predominant :.' .
Galaţi), corelate cu ceh•lalt l� dl'scoperiri d i n aria _·\ ldeni I f , n P an permi..;

Observaţiile făe u t l' cu prilejul s:t p:\t urilor de la DrJµ;,-t lll' .) ti ( j ud .
-
definirea a două faze de l'voluţi!' ; faza Drăg-ăm·;-;; t i - Tecul' i ( i n a i veeiw'1

şi a doua, faza Stoicani 221 • lJndc a::;cz:1ri sînt telluri şi au s t ra tu r i (le eul
tură destul de groa..;e . În aşezarea de la S toieani an fost deiimitatP ti nin·
luri 222 • P i n ă în prezent, a fost s:tpată în întregime sta1;iunea d(' ht SucP
veni, alcătuită dintr-un gmp de locuinţe• ::: i mărginită de un :::a n\ de apă
rare, cu traseu semicircular 2 23 • Drept urman•, pe baza 8ă păturilor din
această aşezare şi altora, Ion T. Dragomir a împărţit evoluţia aspectului
cultural în trei faze 224 • Locuinţele erau de �uprafaţă, în unele compkxe
reprezentate prin resturi puţine de lipitură. ln cadrul arealului se cuno�c
şi locuinţe cu podea-platformă. Ceramica este bogată în forme �i orna
mente primite din aria Gumelniţa şi Cucuteni. De reţinut e s t e bogăţia
plasticii, cu forme deosebite, redind un personaj feminin , în picio'.tr�, c·u
poziţie de orant:t. Decorul incizat de pe ele redă piese de îmbrăcfan intc
şi podoabe 225•
Dacă ţinem seama de fragmentele cu decor pictat de tip Cucuteni
A 3 descoperite în straturile superioare 226 , în cîteva aşezări Al<leni II,
s întem în măsură să arătăm că evoluţia aspectului a încetat anume în
acea perioadă, probabil, clin cauza pătrunderii primelor comunităţi din
spre stepele nord-pontice.
Cultura Cucuteni reprezintă continuitatea directă etnică şi cultu
rală a comunităţilor Precueuteni, asupra cărora s-au manifestat unele
influenţe (oglindite î n cemmică �i în alte domenii dînspre sud, clin aria
Gumelniţa şi dinspre ve8t , din aria Petreşti 227 • Cultura Cucuteni s-a
format în vestul Moldovei ::;i în S -E Transilvaniei . l\Iai tîrziu, comuni
tăţile ei s-au extins în spre est ::;i N -E . Remarcăm că purtătorii culturii
Cucuteni nu s-au stabilit niciodată în zona de cîmpie din S -E :Moldovei .
În schimb, ele a u ajurn; , de-a lungul Carpaţilor, pînă î n sudul judeţului
22s
Vrancea .
„Scheletul" periodizării culturii Cucuteni, publicat ele Hubert

Schmidt, a rămas valabil pînă astăzi. El a împărţit evoluţia culturii,
pornind de la observaţiile referitoare la două aşezări alăturate (Cucuteni
,<şi B ăiceni), în cele trei faze : Cucuteni A , Cucuteni A - B şi Cucuteni
2 21
222
E ugen Comşa, SC IV, X IV, 1 963, 1, p. 7- 26.
2 23
M. Petreseu-Dimbovi ta, op. cil., p. 13- 155.
2H
Ion T. Dragomir, MemAnt, I I I, 1971, p. 143- 155.
226
Idem, Aspectu l cullwal Stoicani-A ldeni.
228
M. Petrescu-Dlmboviţa, M ateriale, I, 1 953, p. 96- 105.
De exemplu la Brăiliţa (N. Harţuche şi Ion T. Dragomir, M ateriale, I I I, 1957, p. 1 35
22 1 VI. Dumitrescu, SC I V, XIV, 1 963, 1, p. 66.

şi p. 1 37, fig. 8).
338 Victor Bobi, StComFocşanl, I I, 1979, p. 27, nr. 22.
52
B,la care :;; c adaugă şi categoria ceramică de tip Cucuteni C 229 • Un mo
ment însemnat, l-a con:;; t ituit publicarea, de către Radu Vulpe, a rezul
tatelor săpăturile de la Izvoare . Suprapunerea diferitelor straturi de cul
t ură i-au permis definin•a periodizării , în principal, a fazei Cucuteni A ,
prin adăugarea a două etape, numite protocucuteni, u n a caracterizată prin
a �;ocierea dintre o categorie cu decor bicrom c u o eantitate reduRă de cera
mică cu decor pi ctat cu trei culori (alb, roşu şi negru ) şi cea d e - a doua,
ulterioară stratigTafi c , în care a mi ntit ele categorii Riut în cantitate apro
1•
ximati v ega U't 23:
Î n 1963, Yladimir Du m it re R c u a elaborat o periodi zare mai amă
nunţită a c ulturii, folo8ind datele referitoare la numeroase aşezări di n
.:\Ioldova. Paz<t C u e u t en i A a foxt i,:ubîmpărţiti"'L în etapele : Cucuteni A 1,
A 2, A 3 şi A -! 2 11 • Faza Cueuteni A - B a fost :;;ubîmpărţită în etapele
Cucuteni A - B 1 şi A - B 2, iar ultima fază, în etapele : Cucuteni H 1,
B 2 şi B 3 2 2 • Din datele publicate pînă aeum rezultă eă procesul de tre
cere de b faza Cucut eni A h1 A - B 8-a început şi H-a de:;;făşurat mai de
vreme în partea de N - E a l\Ioldovci 233 şi în preajma Nh;trului Mijlociu 234 •
Prin urmare. estl• posibil ca în timp ce la vest de Prut Re continua, într-o
�mumită z on ă lwoluţfa etavei Cucuteni A 4, în regiunea vecină i-;prc nord
,
să fi început trecerea la faza Cucutcni A - B .

Purtătorii culturii şi -au asigurat hrana, mai ales, prin practicareft
l'peeiile ·Triticum compactum Host . şi Trit icurn ·vulgare h ) şi prin creş

culfrdirii plantelor, pc scara destul de intenxă (în principal a griului din
t erea animalelor domeHtiee şi mai puţin pe ealea vînătorii, pescuitului şi

culesului . Uneltele erau din :-;ilcx, gresie i-;ilicifiată, piatră şlefuită, os, corn
.şi cele din metal. Cele de silex erau realizate de obicei din silex „de Prut " .
în paralel a u mai fost folosite ş i alte specii de silex. S -au făcut mai c u
seamă : lame, răzuitoare ş i mai rar topoare şi vîrfuri de săgeată. D i n pia
tră şlefuită s-au confecţionat felurite topoare, tesle .. dălţi plate, trapezoidale
-şi topoare-ciocan perforate. O serie dintre împungătoarele folosite erau de
os, ca de altfel şi dăltiţele, iar din corn se făceau săpăligi . Arama a fm;t între
buinţată mai ales pentru podoabe şi de-abia în perioada tîrzie a culturii
s-au făcut unelte masive ele aramă ( topoare cu braţele în cruee). Ceramica
purti"'ttorilor culturii Cueuteni este deosebit de frumoasă, cu decor pictat
:şi cu numeroase forme de vaxe elegante. Î n cur:ml fazei Cucuteni A or
namentele erau de caracter spiralo-meandric. B enzilc decorului se reali
zau în două culori ( alb şi roşu), ele fiind delimitate prin linii negre Rau
b rune.
î n cursul fazei Cucuteni A -B, decorul pictat al ccramieii a avut o
evoluţie dinamică trecîndu-se, relativ repede, de la un stil la altul. De obi
eei, au coexistat, în aceeaşi etapă, cîte două sau trei stiluri. Conform peri
odizării elaborate de Vl. Dumitreseu, faza Cucuteni A - B trebuie îm
părţită în ctapC'le Cucuteni A - B 1 şi A - B 2 . Prima este caracterizată
prin stilurile : AH ct:, ct:, /J, iar a doua prin continuarea stilurilor amintite,
:apoi prin apariţia şi intensificarea utilizării variantelor stilului y şi apariţia
22e lL Schm idt, Cuculeni, in den oberen Moldau, Rum'inien. B erlin-Leipzig, 1932 ; Anton
2 ao R adu Vulpe, Izvoare. Siipiiluri/e din 1936- 1948.

Nitu, Cercetări istorice, SN, IX- X, 1978 - 1 979, laşi, p. 93 - 1 62.
2 31 \'I . Dumitrescu, SC IV, XIV, 1963, 1 , p. 73.

232 Ibidem, p. 292.
.113' S. N. Blbikov, K S, 56, 1954, p. 104 - 110.

2 33 Ibidem, p. 290 - 2 9 1 .
53
stilului S 235• Se cuvine menţionat că, înc�t din această perioaclă, zona Ariuşd
a încetat să mai facă parte, ele fapt, dih arealul Cucuteni.
î n privinţa periodizării fazei Cueuteni R, în prezent, sînt două păreri.
bazate pe aceleaşi observaţii stratigrafice, făcute pe „Cetăţuia ' ' de la Cu
cuteni. VI. Dumitrescu e::;te de părere eă faza poate fi împărţit:1 î11 etapele :
terizată prin pred omirnu ea stilului a, Îll a soci ere ('U puţirn1 ('('!'amică d e
Cucuteni B 1, B 2 şi B :3 . După părerea sa, etapa Cu('uteni B 1 p ste carac
stil E, în etapa Cu(' ut eni B 2 ('eramira de stil E este dominant:1 aY ind, la

început, foarte puţ.inc elem en te de stil !) şi apoi altele ele stil �. lJlti ma
etapă este caracterizată prin yase ('U cleeor pittat de stil � eu elemc'l lte
;) şi E'36• )I . Petresc·u -Dim hoY i ţa c o n sideră ('ă sînt numai 2 etape : Cueu
teni R 1 şi B 2. cea de-a clon a i n clu zî nd etapele H 2 şi B 3 d i n realaltă
periodizan'. Din punct de Yeclen• 1 1 i<'t od i e . eonsiclt•ră m c-ă prima iwriodi
zare pare a fi mai clar:1 , e u at it mai urnlt e u l'Ît arealu l eomplexelor· cu d ec or
de stil � pare a fi destul de i nt irn;, în eomparaţie cu celelalte g1 upe. Hă
mîne deschisă înc:1 problema aşezărilor atribuite fazei Cucuteni H . si mi
lare celei de la Săiata �Ionteoru. Dacă într-adevăr aparţin unei Yariante
Cucuteni ele ar trebui g1 upate, dar sînt cereetători care le considerl ca
reprezentînd, de fapt, o eat egorie ceramică a purtătorilor culturii Cerna
voda I 237•
Aşezările purtătorilor culturii Cueute11i erau l'ituate pe terasele rîu
rilor, adesea pe văi laterale sau pe locuri înalte (pe platomile dealurilor sau
pe boturi de deal), cu larg cîmp de Yedere. Ele erau înconjurate de pante
abrupte şi, ele obicei, au fost fortifieate cu şanţ de apărare238 • Purtătorii
culturii au clădit numai locuinţe de suprnfaţă, dreptunghiulare, iar pereţii
din paiantă aveau ferestrele rotunde. Acoperişul era în două ape. În ma
joritatea cazurilor aveau podea-platformă (pe trunehimi despieatc) Rau
rar de piatră. }lai rar, locuinţele au podină de pămînt bătătorit. D e regulă,
locuinţele aveau c it e o Ringură încăpere, mai rar eîte demă. Fiecare clin ele
era prevăzută cu o vatră �au e u ptor. Pla stica este bogată. Figu1i1 1ele fe
minini.' din prima fază au clee0r striat . C'ele din faza Cucuteni A - B şi Cu
cuteni B, de formă puţin dPo sebit ă , aveau dcror nl pictat. Ritul funerar·
este Rlab reprezentat.
Prin metoda C 1 4 au fost d atate numai l'ite...- a p1 0b e. PC' h aza aces
tora, aşezarea de la Hăbăşe:::t i, din etapa C u e ut en i A 2, est e datată la 3390
± 80 î.e.n. ( GrX 1 98;) ) . Staţiunea de la I„eca-Ungmeni, din etapa Cucu
ten i A 3, datează ele la 339:) + 1 00 i . e . n . ( B l n 7 95 ) . Complexul de la Dră
guşeni, <lin etapa finală a fazei Cucuteni A, t·ste datat la 340:) ± 100 î.e.n.
( Rin 1060), iar o probă din faz�t Cucuteni H 2 d e la Valea l�upului la
2980 ± 60 î . e . n . ( G r� 1 982)239.
regiunile vecine s - a, pus de multă Yreme. Contactele cu purtătorii culturii

Problema raporturilor romunităţilor cultmii Cucuteni cu cele clin
Gumeini ţa sînt marcate, la început, de deRcoperirea la Tangîru a fragmentului

de „hinodu" din faza Precucuteni III 240, apoi de Reria fragmentelor cera
mi('e (!l' l� �!�1.�urele, din faza de tranziţie241• Săpăturile, mai vechi, de la Bră-
�35 V I . D u m i trescu, SCIV, X IV, 1963, 2, p. 290- 291.

23 6 l/1idem, p. 2!l 1 .
237 Set. '.\Iorintz ş i P . Hom:m, Daci a, N s. X I I. 1968, p . 46, fig. 1 ,

2.1s D e exemplu Hăbăşcşti, săpături VI. Dumi trescu
nr. 6.
2·i 9 V I. op. cil., 1 974,

şi colectivul.
24° D. Berciu, Conlribi./ii, p.

Dumi trescu, p . 38. nr. 3 1 - 34.
41:3 - 414.
m P. Rom a n, SC I\', X I I I, 1 962, 2, p. 259� 269 ; X.IV, 1963, 1 , p. 3 4 - 47.
54
i l iţ.a, au dus ht r oncluzia cit se poate vorbi de un sincronism între faza Cu
,cuteni A :3, pe de o paxte, :;;i sf i r � it u l fazei Gumeln i ţ a A 2, început de Gu
melni ţa B 1 , pe de alti"t parte 24 2 Uiterior s-a făcut i mportanta deseopeiire
•
de la G cltn31niţa, u n d e , print r e clărîmăturile unei locui n ţe din faza Gumel

niţa B 1 , :;-a aflat un vas caracteristic cu pietură tricromă de tip Cucuteni
A 324 3 Apoi, un v�ts antropomorf, cu decor pictat ele tip Cn cut e ni A. a fost
•
d escoperi t într-o loC'uinţă din ultima a:;;ezare gum el ni ţ e a nă de pe „Ostro

velul" de la C:'tscioarele244• Î n su m in d observaţi ile m en ţ iona t e . în 1 964,
Vl. D umitr es c u a pu blica t schema sincro n i smelor î n t r e cele două culturi,
fo care se arăt;1 cit e t ap elo r Cucut eni A 1 - A 2 le corespund etapele Gu
melniţ a A 1, A 2 a :;; i A 2 b:l45• D eseoperirile de la G umeln i ţ a :;; i Că;.;eioarcle
.au arăt a t sincronismul C n c u t e n i A 3 f;li sfir:;; i tul fazei Gumelniţa A 2 şi în
ceputul faz ei Gumelniţa B 1 246• Dacă ţinem stuma de obs e n· aţi ile făcute de
N . Har ţuc he, la lHmnieel u, rezultă că aco lo se află o aşezare de tip Cer
navoda I, în c u pri n sul 6reia si n t vase int r eg ibile :;; i cioburi sp ecifice eta
mod logi c , trl'lmie sin("ronizată eu sfîrf;litul e tapei Gumelniţ a B 1, de pe

pei Cuc ut en i B 2 de inc c puV4i . Concluzia, este că faza Cueut eni A - B, în
L eg;tt u rile c u eul tu rile ri"t săritene sint numeroase şi complicate, un

li n ia Dunări i .
rol de seamă ju("i ndu-1 comu n i tă ţ i le culturilor din regiunile de st epă . Pri
mele contac t e intre comuu ităt i le Cucuten i - Tripolie :;; i c ele din stepe s-au
produs în part ea de ext a arealului tripolian (faza Tripolie A) şi comunită
ţ ile culturii T>renwiamnaia, de la sfîr:;;itul perioadei Kvintinskaia (dupi"t
period i zarea lui V5. Danilenko ) , cî11d, în necropola de la Kapulovsk, s-au
gă sit vaRe de uz comun de tip tripoli a n 248 Apoi, se poate vorbi despre con
•
tactele dintre comunităţile din perioada de trecere Tripolie A - B 1 (cores

punz ătoare celor din etapa C ucuteni A 2 ) şi comunităţile Srednii Stog II.
-Cont acte dovedite prin materialele <le tip Tripoli e din complexul de tip
Sreclnii Stog, de pe oRtrovul Pohilii (din zona cataractelor Niprnlui) şi ma
terialele de tip Srednii Stog I I din complexul Tripolie B 1 de la Sabati
a:
zona XiRtrului, probl em a a fost anali z ată d e T. G. l\Iov:;; , în eu prinsul aşe
novka. de la hidroeent.rala Ht>rezanskaia si de la Hu:-;estii Noi249• Pentru
:zării de la S o lo n ct>n i II, und e s-au gă::;it diferit e elemente de ti p Srednii

Stog II, în cad rul unei ;1:;; e zări Tri poli e B 1 2.5°. Ne referim la seria de vaRe
-din pastă amcst(•cat:l eu cochilii pisate şi cu decor făcut cu pieptenul. în
'Schimb, ceramică p i c tată, tricromă, de tip Cucut eni A - Tripolie R 1 se
.:cunoaşte în mediu Sre<lnii Stog II, în af;\ezarea eponimă f;li în complexul
de la Strilc('a Skela251 • Deosebit de interesantă e:-;te d e s cop e rirea de la
·Cainari, unde într-un morm înt tumular cu oc ru , cu elemente specifice
Srednii Stog II, s-a găsit şi un vaR de tip Tripolie R 1 2.52• Pentru noi desco
perir ea e:-;tp deosebit de semnificativă, dovedind că diferite c omu n ită ţi
:ale populaţ;iei de Rtcpă, cu morminte tumulare, au pătruns, pînă în regiu
nil e noastre, îneii în c ursul fazei Cucuteni A, anume către sfîrşitul ei. De a::;e-
20 VI. Dumitrescu, Dacia, NS, V i l i, 1 964, p. 5 9 şi p . 58, fig. 1.

�42 N. Harţuchc şi I. T. Dra l.(omir, Materiale, I I I, 1957, p . 14:1.
�44 Ibidem, p. 60 şi p. 6 1, fig. 4.

2 t s Ibidem, p. 6:l.
2u Ibidem,
·241 IPformaţii de l a N. Harţuche, căruia li mulţumim şi pc aceas tă cale.
2 0 \' . N. Danilcnko, Eneolit Ukraini, Kiev, 1974, p. 65.
20 Idem, Neolil Ukrainl, Kiev, 1969, p. 225.
,sn V.
N. Danilcnko, op. cil., p. 225.
2so T. G. M ovşa, SA, 1961, 2, p. 186- 189.
.:m T.G. M ovf>o. şi G. Ceboto.renko, K S, 1 15, 1 969, p. 45 - 49.
55
menea, descoperirea de la Fedeleşeni a primelor elemente de tip Cueuteni
C253, indieă acelaşi fapt, un contact :;;t rîns cu populaţia de stepă . ] ) pscope
rirea de la Cainari părea izolată, dar pe tt>mciul reanalizării unor eomph•xe
mai Yet hi rezultă că nmnitrul ct>lor aparţin înd culturii amintite este mai marc .
Ne referim la complexul funerar de la Casimeea 254• Piesele din inventa rn l
său a u analogii apropiatl•,de exemplu, ht Petro-SvistuHovo2<-5 ( d i n preajma
Niprului) , din aria Srednii Stog I I . A şa sînt t opoarele de silt•x, aproape
triunghiulare, :;; i Yîrfurile de săgeat ă mari, triungh iulare, speeifiee e01n
plexului de la Xipru 256 şi <'elui dt> la ( 'asimePa 25 ' . în plus, în aepsta <lin urmă.
s-au g:fait şi un sceptru (dl' piatră ) în formi"'� ck eap eh• <'al. O piesă si milară
a fost scoasă la iveală, clt' eurînd, d intr-un t mnul funerar de lîn g<'t satul
rare, în aeea movilă, pe un s t ra t d l' oc·1 u roşu şi ('reUi, st• aflau elou:'i schl'
Suvorovo258 ( U. U . S . S . ) Îll apropien•a D l'ltei Dumlrii. Pe fundul gropii fune
lete : unul de bărbat si a,ltul d e femPie. PL• o as p l c bazinului hărbat ului Pl'a
depus sceptrul . Prin c �relart>a i nventarnlui ele la SnYorovo şi de la Casim
cea, ambele complex e pot fi atribuite culturii Sredni i S t o g I I 2rn . Faptul
că în a:;; ezarea de la FedeleşPni ilin etapa Cucuteni A 4, s-au găsit at it ma
teriale specifice de tip Cueuteni C', e ît şi un alt seeptru 260 similar eelui de
la Casimcea, constitui e dovezi elan• referitoare la existenţa unor eontactp
dîrecte, destul de strînse ( pînă în eentrul l\loldovei ), între comunităţile de
la sfîr�itul fazei Cucuteni A şi cel<' ale culturii Srednii Stog- II (eu morminte
cu ocru, tumulare), originare din ţinuturile Xipiului Inferior.
Cercetătorii sovietici an precizat şi raporturile dintre cultura Tripo
lie şi cultura Nipru-Doneţ. S-a con:;; t at a t un parall'li sm, în timp, între sfîr
şitul fazei Tripolie A ( Pn•cueuteni I I I ) început de R l (
= Cucutmi A) =
şi cea de-a doua fază a eulturii Xipru-Doncţm. Aceasta a fost paralelă

cu cultura vaselor ornamentate cu adîncituri �i eu pieptenele răspîndită
î.n nordul Ucrainei şi în Rielorusia 26 2 •
De curînd au fost reanalizate problemele neeropolei plane ele hi. Decea
:'.\Iure�ului 263• În cuprirnml ei s-au dezvelit 1:) morminte şi indi<"ii ele spre
altele -l-. Decedaţii fu sesent întiuşi pe spatP, cu orientarea S -V -S -E
(unul X -E - S - Y), cu braţele întinse pe lîngă e01p. J,a 7 schelptc picioa
rele erau chircite pe stînga, iar la 6 pe dreapta ; în clonă eazmi era îndoit un
singur picior. Ca i nventar, în 10 mormi n t e , s-a găsit cîte un bol sau cîte
o strachină, mai rar, eîtl, două vase. Un element important îl constituie
„centurile" di n plăeuţe cli seoidale, făcute din valve de scoici Unio sau, în
două eazuri din mărgele cilindriee ele aramă. Î n plus, unul din schelete
.•
avea un colier (torques ) de aramă, cu extrm1ităţile subţiate şi răsucite la

capete. În mai multe morminte s-au găsit lanw de silex lungi , un răzuitor
de silex, două măciuci ( e u cîte patru protuberanţe rotunde) o serie de ace
'!53 Ion :'.'/cs lor şi Eugenia Zaharia, Dacia, N S, X I I, 1 968, p. 18, nota 5.
2 '4
O. \'. llodianskii, Arheologija, K iev, 2 1 , 1968, p. 1 1 7- 124.

] )orin Popescu, Dacia, V I I-V I I I, 1941, p. 8 5 - 9 1 .
e.;;;
2;• Ibidem. p. 122, fig. 5/1 - 3, 7- 8 ; 6.
257 Dor i n Popescu, op. cil„ p. 86, fig. 1 / 1 - 3 ; p. 87, fig. 2/ 1 - 2.
·
258 V. N . Danilenko şi N. N. Smagli, Arheologija K iev, 1 972, 6, p. 5 - 6.

2 5 9 Eugen Comşa, SC IVA. 2�. 1 978, 3. p. 357.
2 60 Ion Andrieşcscu, ATG, Bucu reşti, 1938- 1939, p. 10- 1 1 ; Ion Nestor şi Eugenia
26 1 D. Ia. Telegin, JJ11iprodo11e/ka kullura, K i ev,

Zaharia, Dacia, N S, X I I, 1968, p. 18 şi nota 5.
262 Ibidem.
1968, p. 192- 193.
2 33 K ovacs Istvan, A I SC , I. 1 928- 1932, 1932, p. 89- 101 ; Ann Dodd-Opriţeseu,

Dacia, N . S„ X X I I, 1978, p. 87- 97.
56
::;i împungăt oare de aramă. Atrage at enţ ia şi un topor de aramă (cu braţe
î n , ,cru<"e ' ' ) de tip .Jâszla<lan,L în fiecare morm înt era oeru răspîndit pe
fundul gro pii s;1u d e p us în grămăjoare la cap ori la picioarele schelet elor 264 •
:Xecro pola cfr la Dec<•a ?lrme::;ului prezi nt ă analogii cu descoperi r i din aria
Sn•dnii St og. în prezent, se poat e spune că ea corespunde eu o en clavă
mie'i"i de populaţ i <' nonl·pontid1 p ăt run să în Tran si lYania, dinspre est265,
în pp1·ioada frămintat:1 dl' trecere la faza Cu c uten i A - H . În cadrul cul
turilor d i n T ra ns i l nrni a sp p las ează în p er i o a d a de la sfîr�itul culturii 'risz
apolgar sau de t re e el ' P la eultura Hodrogkeresztur266•
in j umăta tea nordică �i. in part e , în eea sudieă a Pol o n i ei actuale vieţu
În ]Wt"ioada eores pu nziUoa re sfi r �itulu i culturii CuC"ukni -Tripolie,
i au, î n con ti n u a re , comunit:1.ţile cu lturii vaselor cu g îtul în formă de pîlnie2G7•

Tot in păr ţ ilP sudiee a u trăit eele ale grupelor Zlota :;; i Otitze H, ale <"Ult urii
po m u nit ăţ i le din Trnnsikania au avut o eYoluţ.ie i negală :;; i dife

,.,.
Le1 1o· V<' l268•
ri t ă . ln al"ia Ari uş d a c ult uri i Cuc uteni din S-E pînă în centrul provin
paralelă eu eta p el e Cueuteni A 1 - A :3 , din care timp se găsesc sta

ciei ( Tirg u �Im<>ş) :,;e const a t ă o dez vol t are nu prea îndelungat<1, dar
ţiuni cu mai multe stratmi :;; i niveluri . Pină acum însă nu au fost publi
fazelor Cucuteni A - B i{ C uC" uteni B, dci;; i , în d i fer i t e lucrări, sînt sem-

eate date certe despre nid o aşezare din z on a Ariuşd, care să apatţină
11alatc nlse i n t regi ( cel de la Ariuşd, de t i p C ucuteni A - B, în care s-a

găHit un depozit de o bi <'ctc de aramă) i;; i , mai alps, ciobmi i zolate de tip
C u eut eni A - B şi B , deseopcrit e în di verse complcxe269• L i p 8 a aşeză
rilor ele tip Cu c u tc ni A - B i;; i H , c o n HidP ră m eă se explieă prin pătrun
derea în S - E Tr a n8 i 1Ya niP i , d i n s pre X - V şi nord , a unor grupuri de
C'omunităţi de la sf i r ş itul e ultmii Tiszapolgâr ş i î n cepu t ul culturii B o
d rugkeresztu r . can• a u d i sl oeat :;; i au asi milat resturile populaţiei
t radi ţ ie . Drept consecinţă. în a cpa regiu ne H-a format un a ,;peet cultural

locale, ariuşilene. pă „trirnl în domeniul cerami c i i anumite elemente de
t ăţile de la e,;t de Carpaţ. i , a u aj n n s u n cl <> mat Niale i z olat e de tip Cueu t en i

numit Reci 270• În aşezărik rp;-;pcetive, d a t or it ă eontactelor l'U comuni
A - B i;; i B . D e altfel. u n i ml i tiu privind eont a d cl e direct<> dintn• comu -

11ităţil e fazei CuC'uteni A - B �i C'de din c o m plPx u l Tisza.polgar-Bodrog
Prin u nele elemente di n cl omPninl c Nam i cii . C"a �i pri n figu rina d e a u r ele l a
kcresztur sint matNialPle de-;C"opc-ritc l a Traian ' ' D ealul Fîntînilor".
T rai an ,;-a a ju n s l a pa rn l e l i z an• a fazpi Cucutc>ni A - H c u îne e p u turi le

culturii Bodrogkl•reszt u r m . I >al'i"i 1 1 e refetim �i �a vasul eu t oa rt ă paHti
taka fazei C ucut en i A - H i;; i c u o fază mai tirzi P a C"Ulturii Bodrogkere

lată găsit în acePa� i a ş czare, putem vorbi c h i a r despre c on tempo ran e i
Hztnr272. D i n Tra nsi lvan i a , sp eu vine să ami n t i m :;; i va:ml de tip Bodrogkere
Hztur, probabil t i mpu r i u, clc:,; c op eri t într-o groapă cu m a t eri ale A1 i u şd, la
rr îrgu Mureş 273•
2 ""
2as
Ann Dodd-Opri ţcscu, o p . c i l „ p . 88 - 89.
2ss
N. Ia. Mcrpert, K S, 105, 1965, p . 1 4 .
2 67 J. Kozlowski, SA, 1967, 4, p . 184.

A n n Dodd-Opri ţescu, o p . cil„ p . !l5.
2 88
2 69 z. Szekel�-. A t t i de! \' I Congresso . . . . I I, noma, 1965. p. 2 7 2 - 274.
Ibidem.
2 10
2 11
Idem, SC I\', 1 5, 1964, 1 , p . 1 2 1 - 126.
21 2
H ortensia Dumi trescu, ] )aciu. N S, \', 1961, p . 69- 93.
2 13
Idem, i\la terialc, V, 1 959, p . 196, fig. 7/2 şi p . 1 97, nr. 7.
N . Vlassa, SC I V, 15, 1 964, :l, p . 358- 359.
57
ră spî n di r e nu era prea î ntinsă, cupri nd ea numai S - V, eHtul şi cen
Materialele caracteriRtice culturii Petreşti He cunoHc de multă vr em e ..
trul Transilvaniei . Pînil în 1 978, � c e uno ş tea u 61 e om plcx e de t i p P ctre şti274 •

Aria de
Cu decenii în u rmă H-a formulat, cu prudenţă, concluzia eă această cult ur ă

s-a „nă scut treptat şi organic din cultura Vinfa - Turdaş, de la care a
preluat ceramica pictată, moştenită de ac ea st a de la cultura Stareevo
- Criş" 275 • Cu cîţiva ani mai t î r zi u , D . Rerciu arăta „cultura P et re ş t i a
luat naştere ca rezult a t al unu i proceR local deHfăşurat pe fondul neoli
t icului mijlociu central t rami lv ă n ean , de caracter Turda ş , î n ca re H-au
conservat şi au evoluat elemente Rpecifice complexului Stareevo - Cri ş" 276 •
ffiterior în t eza sa de d o ct o rnt , Iuliu Paul comidcra eă pro c e Ru l de for
mare a culturii a fost mai complex 2 77•
l\Iai t i r zi u s-au d efinit etapele fiecărei faz e 2 78 • Probe de C 14, din fa za

E voluţia culturii a fost î m părţi t ă în fazele : P et r e ş t i A, A - H şi B .
pulaţia era sedentară şi He ocupa cu cultivarea plan t elo r şi creşt erea ani
Petreşti A, de la Daia Rom :în ă, datează între 3950 - 3 7 60 î. e. n . 2i9. Po
malelor domestice. Despre unelte s-au publicat date puţine. DeRpre cele
de silex se poate 8pune că erau lucrate din diverRe tipuri de materie primă.
s înt pie:-;ele de Hilex fumuriu. S - a u adunat : l a nw, r ăzui t oar e , dăl ti ţ e şi

Între acestea, un lo c important l-a ocupat 8ilexul "bănăţ ean " . Mai rnre
altele. Sînt menţ i on at e şi rare pi e Hc de ob 8idi a nă (lame) . Uneltele de pia

tră şlefuită ernu pl at e, uep e rfo rnt e ( in formă de calapod ş i <Ult i ţe ) dar :;; i
t opoare-ciocan, p e rforat e . I > i n ;-;eria celor de os, :-;e î nt i l m•s c mai des :
î mpu ngăt oa r e , d ăl t i ţ e , pumnalt', iar de com :.;înt Răpilli gile. D i n faza Petr e :;; t i
A - R 8-au descoperit un de pipse d e aramă : un frag-mcnt de t o p o r t i p ·
Ploenik( ? ) . mărg'ic ă şi a ce280•
C cram i e a pu rt i"'tto ri l or <"Ulturii Petreşti atrnge pri n frumu;-;pţea v a
:.;elor cu dl•co1· picJ a t . ar l' e î n c u pt onn• evnh1 <1 fr . D i n t n' fo1 11w ami ntim :
pahar ele eu ('oqrnl puţ i n bombat, "uportu1 ile e : J i n d tfre i n:tltc', eu buza
îngro şittă, iar p e n t r u 1wrioa<la. t î rzic ca stro a n e \ (' earen atc :;; i e elt> semi sfe
l at e, r o şi i :;; ! a l l w . mărgi n i t e> de l i n i i nP).!,Te gr o a sP ) . Tri e 1 0mi a s - a m e n ţ i

r i c e . În cm ;-;nl fa ze'. Pc•trP�ti A. d c eqrul Pia făcut cu t rei culori ( benzi
nut şi î n fazrr P Pt n � t i A - B . dar :'Înt :-:peeifi e e grupurile• <lP l_i ni i allw

su bţi ri , t rn -.;ate pe be n z il e ro ş : j , miirg-initP de CPlc' negre ş i l at e . 1 1 1 ult i ma
·
fază, Petre:;;t i B, multe y a ;;e au e u lo a r ea cafe1 1 i e 8prc galbe n . Pe a c e st

fond 8e picta <l P c mul , de obi cPi de euloare n ea gt i"L. compu s d i n grupuri d e ·
l i ni i l'\Ubţiri . pa r al el e , mă rg i ni t e <le l i n i i groa8e. )J otiv cl e rle co rat i ve H i n t
spi ral i c e saa i n u ngh i ur i romboirhle, benzi în reţea2 81•
I1ocurile pn•ferate p e nt r u a � c>zări H e aflau pe t er a sel e pîrai elor, pe b o
t u r i de dea l , : rnl rginite de rîp<' . Staţiunile erau în t i m e , penni ţîncl un fel de·
bliniem că nu s-a gă si t î ncă niei o a8 e zar e fortificată. Ca Hi în cazul alt or

folo8ire „ e i d i ('tt " :;; i crau formate, prob abi l d i n gr u pu r i de l o cu i n ţ e. Su
r egi uni , la î n c ep u tu l pvoluţiei lor, Îm rtăto ri i e ultu ri i P et re şt i au folosit

locuinţe de tipul bordei elor, apoi colibe construite din paiantă . Î n c el e cli n
274 I u l i u Paul, C u /lura Petre.� ti i n lumina noilor cercetări arheologice, H.ezumal ul tezei de-
d octor a l . Iaşi , 1978, p. 2.
2 70 Istoria României, T, Bucureşti, 1 \HiO, p. 70 .
2 76 D. Berc i u , Zorile istoriei în Carpa/i .� i la Dunăre, P- 1 22.
2 71 I u l i u Paul, op. cit. , p . 1 7.
2 78 Idem, StComSibiu, 20, 1 977, p. 1 5 - 26.
2 79 Idem, C u /lura Petreşli in lumina noilor cercetări arheologice, p. 7 .
28 0 Ibidem. p. 6.
281 \"I . Dumitrescu, .4. rta preistorică iu Rom<inia, p. 76- 77.
58
et apa A 2 ) . Au fost folosite şi peşterile, ca adă posturi vre
urmrt au C'lădit locuinţe de suprafaţă, rectangulare, cu podea-platfoi·mă
·( im·epîncl cli n
melnice282. După părerea lui Iuliu Paul, locuinţele cu podea-platformă
au fo:-;t i n vcnt�ttP ele• eomunitătile Petreşti şi apoi :->-au tran:->mi s celor
Cututeni 28 :1• Acelaşi cercetător comider�"'t că a:-;tfel de locuinţe erau elădite
iw :-; ol1 dar şi pc piloni284.
In donwniul pla:-;ticii predomină figurinele femini nP de lut ar:-; kclc
11ia :-;c•ulim• :-; î 1 1t rare ) , earaetl>ri zate, in fa zel e mai ve<'hi, prin st eatopi gie
<'eau con fo rm u nor „eanoanP" :->pceifiec . Gîtul era în formă de eoloană :->au
ateeutuatrt şi moderată.. î n fazPle t îrzii . Ca î n toate f'Ulturilt.• , figuri rwle se fft
u şor prismatic. Picioarele figurinelor, în primele faze, erau modclah• separat

şi apoi lipiiP. O serie de :-;tatuete au fo:-;t ornamentate cu l i n i i in ei zatP.
Altl'le din faza P etr e şti H, în privinţa formei pieioarclor, :-;înt asp1mlnă
('U o î ngToşare mai jo:-> de genu n c� hi . D ecorul ;.:e eo m pu ne din t ri unghiuri,

toare celor din fazii CuC'nteni H. Picioarele lor :-;înt aproximatiY cilindrke,
rnmburi fi n i n c i za te şi umplute <'ll punete. Figuri nele ma;.:eulim• clatPază

din ultima faz ă 2 85 .
Raporturile culturii Petreşti cu ePlelaltc două culturi din Tran;.:il
Yania, Tiszapolgar şi BodrogkPresztur, nu au fost analizate încă în sufi
eYoluată a eultnrii Petn•şt i . Este semnifi eati v faptul că clt•şi la Deva se cu
ciPntă măsură. În prezPnt, prima di n ele poate fi para1Pli zati1 cu o fază
noaştP o aşezan• ele tip Tiszapolgar286, rerC'etată prin săpături, în cupri n

sul ei n u :-;-au dP:->coperit elemente d e tip Petreşti . � i invcl's, în aşezările
ele tip Petreşti, din apropipn•, nu s-au găsit materiale de tip Ti szapolgar .
Trebuie subliniat ('ă, la un moment dat . o mai·e parte clin fosta
arie de max imă ră:-;pîndire a cult ur i i Petreşti a f o :-;t ocupată de comuni
kere:->ztur, r eprez ent at e' pri n ş ' nu i de d e :-wo p e ri ri în lungul eurnului mi j lo
tăţile de la :-;fîrşitul culturii 'l'i�zapolgar şi de la În('eputul eultmii Rodrog
ciu al Mun•şului � 8 7 . Bh· <lo vP!le:->e ('ă loc uirPa Petreşti încetase pe întreg
�1..realul Rau numai în partea dl' norei, eeea ce ar în:->emna că o parte din acele
răspîndirea torţilor past.ilatc. iul i rii ePl mu lt pînă în cea ck-a doua fază a
comunităţi au conti nuat ,,ă dă i nuiase;l. , îu fa za tirzie, probabil, pînă la
C'Ulturii Boclrogkcre:-;ztur . Unele legături ini.n• C'oleet iYiiă ţilc> Pl'treşti şi
de cîteYa deeeni i . Mai multP fra.g mente rera mice de t i p Gu mel ni ţ a s-au
cele• de tip Gumelnita şi Srtlc· n J: : t , dl' la :-;ud el<' Carpa ţ i , a u fost remarcate
gă sit în aşez�tri PetrPşt i, iar în alte staţiuni :-> · : li.I d e seoperi t forme ele vase
( :->trăchini, castroaiw) şi orniu n pnte pietatP ('U gni fit, <'a şi în aria Gumelni1. a 2 88 .
La :-;ud clP Ca r p a ţi , la Guml•ln i ţ a , în 1 92:)_, Yl. Dumitrescu a descoperi t
un :->ingur fragment ele yas, cu decor compli cat . pi etat în culoare brun ă 2 89
.
El a fost folosit la preci zarpa sin<'ronbmelor d i ntre cult u r i l e Gumelniţa,
Petreşti şi Cucuteni . Se cln- i n e :-;ubli ni at ('ă, at m 1 ci î ncă nu fuse:;e elabo
multe. Pri n u rmare, Pra j u ;.:tificată concluzia logică, la care R-a aj uns :
rată periodi zarea culturii Pet.n•şti şi nu fusc�er!t publieate materiale prea
„ „ .cel pu ţi n în faza �1 II-a a existenţei :;ale, cultura Petreşti a fo:;t ('ontern-
292 p. 2.
2 83
Tul i u Paul, op. cil. ,
2 84
Ibidem, p . :l - 4.
285 Idem, op. cil„ 1978, p . 1 3.

Idem, SC I \', 1 8, 1 967, 1, p. 3 - 24 .
286 Oc t . Floca, SC I\' , I, 1 950, 2, p. 220-224.

28 7 \1 assa, SCIY, 15, 1 964. :i, p . 365, fig. 4.
288
N.
Iuliu Paul, in Unitate şi con/inuilale i11 istoria poporului romd11, Bucureşti, 1 968,
p. 73, fig. 47 şi p. 74- 75.

p. 4 1 - 51 .
2 s 9 \'!. D um i t rescu, Dacia, I I, 1925,
59
porană cu faza Gum elniţa A 2 şi cu o bună par t e a ev ol uţiei culturii Cucu
şi mai t i rziu"29J. î n s t a d i ul actual al cercetărilor, s it ua ţi a, relatată nu mai

teni A, dăinuind, probabil, ş i pînă după î n eeput ul fazei A -B, dacă n u chiar
este însă tot atît de sigm:"i . Frag ment ul de t i p Pet r e şt i de la Gu me lniţ a ,

pri n decorul c ompli cat , format din benzi cu suprafaţa acoperită cu cercuri
delimitate de culoare brună, alternînd cu benzi pe care s-au trasat longi
tudinal, în brun, cite trei linii subţiri, paralele, î şi găseşte anal ogi i , foa1te
clare, în Transilvania. Pri n motivele ornamentale amintite, el se a s ea
Iuliu Paul în faza Petreşti 8 291 • Din cele ex pm1e rezultă clar că fragm en tul
mănă, foarte mult, cu decorul suportului de la Pianu de Jos, datat de
Petreşti H ( conform periodizării lui Iuliu Pau l ) <li n T ran si lva nia şi o fază
de t i p P etreşt i, de la G u m elni ţa, d o v ed e ş t e paralelismul dintre faza
evoluată a culturii G um elniţa, din cele d ou ă repn'zentate în a şezarea

Gumelniţa, adică faza Gum elni ţ a A 2 sau H 1 . Dacă luăm în comiderar e
acest paraleli sm, atunci trebuie să admitem că etapa Cucuteni A3 a fost
de Szekel y Zoltan într-o aşe zare de tip Ariuşd, î n can•, în strat Ariu::;d (ca re
paralelă cu faza Petreşti H . Fap tul a r corespund e cu o ob servaţi e făcută
nu dep:1şeşte în timp etapa Cu cut en i A 3 ), s-a găsi t un ciob de tip Petre şti ,
din faza Petr e şt i B 29 2 .
Raporturile comuniH"'tţ.ilor culturii Petreşti c·u acelea din aria vec i nă
care :1 aj un s la co n c lu zi a, l'.ă fa za dP î n c e put a C'Ulturii Pet n•şt i corespur nl e

Precucuteni -Cucuteni au fost anali zate în u l ti mii ani <l e Iuliu Paul,
cu sfîrşitul fazei Precu c ut P n i I şi ePI puţi n , parţi a l . <'U faza P rec u cut en i I I ,
şi B di n aria v eci n ă 29 3 • Concluziile acestea vin în contnuli cţ.i e cu d a t d (• nwn

i ar fazele Petreşt i A - R ş i B ar fi preeedat, în pait P , fa zt>h• C'u cuten i A - H
ţionate mai su :-; c on fo rm cărora fa za P C't re ::;ti B a fost paralelă, î n part e , e u

etapa Cucut e n i A 3. F ap t u l C'ă faz a Pet reşti B nu a putut fi e ont emp ora nă
eu faza C11H·ut<•ni H, n C' est e i n di cat ele' y a sul <'H t o ţ i p a i-it i l a t e. <l i n a şpzarea
Cueut cn i A - H de la 'l'rai an ' 'De l i u l F i nt i ni l m " 294, <:a H• m at i\, C'ă eYo
culturi i Pet1 ei;; t i î rn· Pt a :.: p î n ai n t P (Ip i-ifÎI i-i'. t u l fazpi Cueuteni A - B .
În iwrioacla d;• carp n P ocupă m , tot tt> i i t m i ul <'ri şanei, partea Yes
luti:i
'
au fost loC'U i t <' de eomu ni t :1 ţ i h• c·ompk x ului H orn ;l n eşt i 295 - G orneşt i 296·
t i er1 a M:uarnm·l'şului, ce�1 m a i marc p a r t e a Banatului ş i a Tnmsih-:miei
cercetate puţ.in pe t Prit ori u l n ostm. S-au făeut Răp <"itu ri în mai multe
(= Ti sza p:ilgar- Hodrogkerl'sztnr) . ..\C'esfr cu lt u r i au fost pînă în prezent
a şez ă ri de t i p Tis z ap olga r , iar î n a ri a Hodrogkl'!'esztur s-au c·erec>tat numai

cîtev:1 iwcropol«:>, dar inei'i n i e i o st aţiune.
t uat e de I d a K ut z i a n , s-a a j u n s h1 p er i od i z ar ea fiecărei a ilin cdc două

Pri n <'Pl'(•Ptările speeiali ştilor u n gu ri , mai cu Rcamă pri n eele efec
faze : Ti sza p olgar A şi B, re speet i v HodrogkcrC'sztm A şi B . În fun c ţi e de
gar A a fost paral elă cu faza tîrzie a culturii Sopot -Lcngycl III, eu faza
d i v er se analogi i s-au stabilit ş i unele sincroniRme. Astfel, faza T i sz ap ol
Cucuteni A :� şi Sr1I cuţ a II a şi b. A doua fază a culturii Ti s zapolgar a

tîrzie Vi n ea-Plol-nik a c ul turi i Vin fa.. cu faza Gumdniţa A 2, cu fa za
fost pa ra lC'lă, î n ţi n ut uri l e noaRtre, cu faza Gu melni ţ a H 1, eu sfirşi t ul
� oo Idem, SC IY, XIY, 1963, 1, p. 66.

291
29 2 Szekely Zolt{m, Alula, \' I I I- I X. 1976- 1977. p. 12- B.
Iuli u Paul, Studijnl' zvcsti. 1 7. 1 969. p. :137. fig. 5/2.
2 9 '1 Iuliu Paul, Cultura Petre.� li iii lumina noilor cercetări arheo/oyice, Ia5i, l!J/8. p. l'i - 1 S.
şi p. 20.
294 Tiortcnsia Dumi trescu, 'llat(•riak. \', 1 959, p. 1 96. fig. 7 /2.
29" Oct. Floca, SCI\', I. 1 950, 2. p. 220- 224 ; N. Vlassa, AMN, V, 1 96!l, p. 27- 45.
2 911
N. Ylassa, SC I\', 15. 1 964, :1. p . :15 1 - :366.
60
fazei Cucuteni A, cu faza SăJcuţa II c şi cu o fa ză t>voluată a culturii
Petreşti 297• În Ungaria, în zona dintre Dunăre şi 'ri l'a, ca şi în împreju
rimile Hudapestei (la vest de Dunăre), faza Bodrogkeresztur A a fost pa
ralelă în timp cu grupa Ludani ce, iar în Transdanuhia cu cultura Balaton
în regiunile noastre aceeaşi fază Bodrogkeresztur A este sincronizată

Lasinia 1 298•
cu etapa Cucuteni A -B 1, cu sfîrşitul fazei Gumelniţa B 1 şi a fazei Sălcuţa

IIJ2119• Faza Bodrogkeresztur B, în Ungaria, în ţ.inuturile de la nord de
lacul Balaton, a fost sincronă cu faza Balaton-Lasinia II 300• La noi faza
amintită poate fi paralelizată cu faza Gumelniţ,a B 2, cu etapa Cucuteni
A - B 2 şi cu faza Cucuteni B, ca şi cu începutul culturii Cernavoda l 3°1•
Remarcăm descoperirea recentă făcută de P . Roman, pe Ostrovu
Corbului, a unei necropole de la începutul culturii Bodrogkere8ztur- Gor
neşti . Din punct de vedere stratigrafic, aceasta 8t> plai-lează între un strat
clar Săkuţa (cu două niveluri ) şi „resturi ceramiee răzleţe, cu profile săl
cuţ.ene, uneori cu scoică pi8ată în pastă, precum şi două fragmente eprami
ce tipice pentru Bodrogkeresztur, realizate prin împunsături succesiv e" 302 •
P ornind de la aceste observaţii, P. Roman este de părere că „începu
t ul culturii Bodrogkeresztur i-le plasează în timp la distanţă de 1-1firşitul
culturii Gumelniţa " 3 1 3• Analiza complexelor culturii Bodrogkercsztur, din
ţinuturile noastre, a permis aceluiaşi cercetător să elaboreze periodizarea
culturii pe care o împarte în etapele : a) de formare, atPstată la Ostrovu
Corbului, la Deva-Ciangăi şi R eci, cu precizare�1 că ei-lte anterioară aspec
tului Sălcuţa IV şi paralelă cu una din etapefo fazei Cucuteni A - B ;
h ) ,, clasică" pentru care încă nu sînt elemente de sincron izare şi c ) „de
pen;ona.lizării" eind „fondul Bodrogkeresztur est e înglobat într-un larg
numitft H odrogkerp szt u r" , ci po1't-Bodrogkel'l'1'Ztur. În continuarea

proceH de uniformizare eulturală" . Aceasta <l i n urmă „nu mai poate fi
a m1lizei l' C arată că pe h a z a analogiilor, rezult ă : etapa „cla8ică" a fost

sincron ă cu o perioadă 8curtii de la ineeputul fazei Cucuteni A - B,
pe cînd <>ta pa „1lepen;onaliziirii " a core8pllll1', în partt', cu etapa f'ucuteni
A - H 2 �i a eon t i n u at, după acPPa, pîn ă la ni n�l CneutPni R, l'<'8pectiv
Cerilavoda I 3 4•
De,.;p �·p ocupaţiile lor dispunem de date foarte puţine. În aria
R omâneşt i - Tiszapolgar silexul ent utilizat inten s. În vestul Tran sil
·..-a :1iei U 'leltele 8e fi1cea.u din 8ilex fumuriu si
g;i,<;it u '.1 „atelier" de prelnPmre a silexului 316 • În acea aşezare s-au l'trîns :
. din obsidiană 305• La Deva s-a
a m �, r ă zuitoare, percutoare şi nuclee. Uneltele de piatră şlefuită sînt

<t · .i . J,a, Deva se cunosc numai piese neperforat e. 8-au scos la iveală :
m :;> cP1 g ătoare ele os şi săpăligi din corn de cerb 30 7• Un rol de seamă, în
�97 Ida Bognar-Kutzian, Tlie carly Copper A g e Tiszapolgar Cul/ure i n Ilie Carpathian
Basi11, Budapesta, 1972, p. 203.
298 N . K alicz, li passaggio dai neolitico a/l'eta clei bron:o nell'Europa Centrale e ne/la regione
alpina, \'erona, 1 982, p. 1 18.
:i o o N. K alicz, op. cit., p. 1 1 8.

20 9 Ida Rognar-Kutzian, op. cit., p . 209.
ao 1 Ida Bognar- K u tzian, op. cit., p. 209.
3 0 3 Ibidem, p. 219.
30 2 P. H oman, SC I\'A, 29, 1978, 2, p. 2 1 9 .
3 04 Ibidem, p. 220.
3 0 ° N. Vlassa, Actcs du V I I° C ongres Intern a t i onal des SPP, Prague, I, 1 970, p. 462.
30 0 Oct . F l oca, SC I \', I, 1950, 2, p . 223.
30 7 Ibidem.
61
perioada dată, a fost jucat de i ntensificarea prelucrării aramei . Purtă
-cu hn_�.ţele în ('ruce) 3c8 şi rare piese de aur3�9.

torii ('Ulturii au folosit diferite unelte masiYe ele aramă ( inclusiY topoare
l n domeniul olăriei amintim că s-au găsit yase tronconice, vase piri

forme, ntse cu picior tronconic înalt ( cu orificii rotunde), pahare cu cor
pul homliat. Cele de uz comun erau ornamentate cu barbotină., mai ales
c·u proeminenţe a seuţite ( „eio<" de pasăre" ) , eu proeminenţe, cu alv eole,
tortiţe tubulare . (;ategoria principală est(• ornamentată cu benzi ele cîte
trei linii paralele inci zate, cu multe linii transversale, distanţate. B enzile
a lt ernează eu cîte un şir ele adîncituri rotunde, di stanţate . Alte oma
mente sînt formate din reţea de linii incizate, din grupuri de linii obliee
paralele :-;au şiruri de adîncituri rotunde mici 310. Purtătorii culturii au trăit
în aşezări deschi se, nefortificate, pe terase, dar şi în peşteri . Locuinţele
lor erau. la început, de tipul bordeielor, apoi, în fazele mai tîrzii, s-au clă
dit şi folosit locuinţe de suprafaţă, rectangulare, cu podea-platformă 311 .
Semnalăm că pe o bucată de lipitură arsă, dintr-o podea-platformă de
locuinţă ( de la Dăbiea), s-a găsit amprenta clară a unei tălpi ele om 31 2 .
După emn a m arătat în ţinuturile noastre se cunosc numai necro
polele purtătorilor eultmii Gorneşti-Rodrogkeresztur . Este un grup etno
cultural care îl continuă pe cel Homâneşti - Tiszapolgar. Alia ;-;a de
răi:;pîndire este vastă acoperind Crişana 31:J, Transilvania314, Banatul 315 şi
puţin din Yestul Olteniei 316. Purtătorii eulturii au întrebuinţat nume
roase unelte de silex ( î n Crişana, mai ales. fumuriu), cu predominarea unor
lame lungi . Din aramă s-au fămit �i folosit diferite unelte inclusiv cele
masive (topoare plate cu tăiş arcuit. t opoare cu braţele în cruce, pumnale
triunghiulare) şi podoalie ( mărgele, brăţări ) . )lai multe piese dovedesc
folosirea aurului 317. X e referim la două tezaure : cel de la Oradea ( compus
dintr-un tub, „saltaleoni " , două figurine pandant iv, un fel de ac şi o măr
gea)318 şi cel de la �Ioigrad (alcătuit din mai multe obiecte de aur, din
.care mai importante sînt douft figurine pandantiY, u n mică şi alta cu dia
metrul ele 2 1 ,4 cm şi greutatea de 730 gr) 319. S-a mai găsit o figurină pan
dantiv la Tîrgu l\Iureş 3 2o .
Formele cerami ec continuă pe cele clin cultura precedentă sau se
dezvoltă clin ele. Dintre formele principale de vaf:e amintim pe cele cu
două torţi supraîn:'i lţate, ca şi vasele „de lapte" ( c u corp bombat, cu gît
cilindl'ic înalt., cu două tortiţe lingă buză ), străchini ad în ei semisfe
rice 321 .
R-au c1cseoperit eîteva n ecropole în Crişana, Banat şi Transilvania .
Ritul funerar e rn înhumaţ.ia, î n poziţie chircitft : femeile p e part(•a stîngă,
Banal ica, L 1 97 1 , p. 80.

:io s !l l ircca n u s u ,
:1 o9 P. H. oman, SC I \".\, :12, 1 98 1 . 1. p, 22.
:n o Oc t . Floca, op. cil„ p, 22 1 - 223.
:1 1 1 N . Ylassa, op. cil . . p . 4 6 1 .
:n 2
:1 1 :1 !IJircca nusu, op. cil . , p . 8 1 .

Ibidem, p . 462.
3 14 K . \'l assa, sc n·, 1 3. 1 964, 3 , p . :151 - 367,

3 15 n e c'x. Bcba \"cchl' ( l'atay Păi . .l Bodrogkeres:turi f{u/tura teme/Oi, în scria „Heges-
zcti fiizctek", ser. I !, nr . l l l. Budapesta, l!l6 l , p. 93, nr. 67).
3 1 6 I'. Ho rnan. SC I \.,\. 2G, 1 978, 2, p. 2 1 8 - 220.
3 17 N , \'lassa, o/J. c i l . . p . :!62 - :163.
3 1• Patay P M, Al�, 85, 1958, p, 45- 46 . .
3 19 Fettich N ăndor, Archcologia llungarica, 32, 1953, p. 1 6 4 - 1 6 5 .
n o Pata�- P âl , o p . cil., p . 5 8 ,
3 2 1 Istoria Romcîniei, L 1 960, p . 60.
62
iar bărbaţii pe partea dreaptă, d e obicei, cu craniul spre est. Inventarul
era destul de bogat, compus din vase şi obiecte de rne,tal. În mormintele
bărbaţilor se găsesc lame de silex, iar în cele de femei, uneori, mărgele şi
podoabe de aur. Într-o serie de morminte s-au aflat unelte de aramă 3 22 •
Pe întinsul Banatului, în perioada dată, 8-a continuat evoluţia cul
turii Vinea, din fazele tîrzii. Ţinînd seama de rezultatele cercetărilor
recente, Gh. Lazarovici a formulat concluzia că în fazele tîrzii în părţile
de centru şi de est ale Banatului, s-a produs un proees de retardare, iar
în sud şi vest s-a desfăşurat dezvoltarea normală Vinea, prin staţiuni
din fazele C şi D 3 2 3• Se remarcă, în sud, o interferenţă cu aria Sălcuţa.
Subliniem descoperirea de către Gh . Lazarovici, într-un complex de tip
Sălcuţa, din Banat, a unei fintîni, def.\tul de adînci 324•
Pe întinsul Olteniei cultura Sălcuţa ocupă aproape întreg răstimpul
neoliticului tîrziu. Ea a fost răspîndită şi în S -E Banatului. Cultura Săl
cuţa s-a format pe un teritoriu cuprinzînd S - V Olteniei şi N -V Bulgariei,
pe un fond principal reprezentat de o fază evoluată a culturii Vinea (de
tipul celei de la Verbicioara, aşezarea B ) 3 25• 1'inînd seama de observaţiile
făcute în cursul săpăturilor din diferite aşezări de tip Sălcuţa, mai ales în
cele din staţiunea de pe „Piscul Cornişorului" de la Sălcuţa, D . Berciu a
trei sînt ale culturii Sălcuţa, iar a patra aparţine unei alte culturi ( Săl
elaborat periodizarea ei în patru faze : Sălcuţa I -IV32 6 • De fapt, primele
cuţa IV) caracterizată prin torţi pastilate. Din datele publicate, de acelaşi
arheolog, rezultă că cvoluţfa, culturii a fost, în marc parte, paralelă cu cea
a culturii Gumelniţa. Pajza Sălcuţa I este considerată, ca fiind paralelă cu
Gumelniţa), iar celelalte faze S<'ilruţa II şi III ar fi fost paralele cu fazele

etapa Gumelniţa Ic( ceea ! ce ar indica Yechimea puţin mai mare a culturii
din aria Gumelnita327• De curind, P. Roma n a căutat să demorn;treze că

a ceste paralefonn� nu corespund realităţii. Î n :-prijinul părerii Rale aduce
mai multe ::trgumente din ea rC' a m i nti m : prezenţa unor elemente Cerna
a::;ezări G um elniţ a ::;i existenţa lor în cele Sălf'uţa ; <l escoperirea neeropolei
Yoda I Îll a::;ezări clasice Sălcuţa ; absenţa topoarelor de tip J aszladany din
Bodrogkerc:-ztul' i n c ipi ent, C'arc suprapune o a ::;ezare ::-;ăJruţn. A stfe l , ajunge

la c onclu zi a că evoluţ.ia culturii Sălcuţa s-a desfăşurat în eea mai mare par
că este mai apropiat de adevăr si ncronismul : Sălcuţa II - IV cu Cerna

te (fazele U -IV) clupă aceea a culturii Gumelniţa. P. Roman consideră
vorl a I, cu aspC'c1.ul Brăteşti, cu Bodrogkeresztur, eu Herculane I I - III,

şi. cu C n c u teni A -R şi B 328• Autorul citat nu menţionează insă descope
rirea celor două topoare plate de aramă de tip Săleuţa, din cuprinsul unei
p::tre (pentru acelaşi tip de topoare) R-au scos la iveală din locuinţa nr. 4
locuinţe clin faza Sălcuţa III, din aşezarea eponimă329 şi faptul că ti
din aşezarea datată din faza Gumelniţa B 1 de la Căscioarele 330, ceea ce ar

.•
dovedi un paralelism, cel puţin, parţial între cele două faze. Nu trebuie ui
tate nici cele două ace de aramă cu volute, descoperite în strat Sălcuţa la
3 22 :\ I i r c c a Husu, op. cil., p. 8 1 .

323 (�h. L azarovici, op. cil., 1 979, p . 136- 139.
32' Ibidem, ţ . 1 74.
325 D. Bcrciu, Conlribufii, p. 40.
a2a Ibidem, p. 1 60- 1 6 1 .
327 Ibidem . , p. 90:
3 2 8 P. H.oman, op. cil., p . 220.
32 9 D. 13erciu, op. cil., p. 233 - 235 .
330 Al. Yulpe, SC IYA, 24, 1973, 2, p. 222.
63
Vădastra 331, care, de asemenea, eontribuie la paralelizarea unei faze evo
luate.. dac·ă nu tîrzii, a culturii Sălcuţa cu faza Gumelniţa B I . E \'ident,
dpscopl'ril'ea toporului de aramă cu braţele în cruce, de la Reşca,
aflat Ia haza valului de pămînt înălţat de purtătorii culturii Sălcuţa, con
stitui{' o dovadă că o etapă tîrzie Sălcuţa a frn;;t ulterioară sfîrşitului cul
turii Gunwlniţa 33�. Prin cele a1rttatP mai sus nu excludem posibilitatea ca o
parte din eomunităţile Sălcuţa să fi dăinuit mai tîrziu decît cele Gumel
nita clasice. Prin urmare. ne alăturăm acelor cercetători care consideră, cul
tu i·a Săkuţa ca fiind o euJtură deosebită .. ce s-a dezvoltat încă de timpuriu,
într-o arie proprie, paralelă, în timp, în parte, cu cca a culturii Gumelniţa,
cu ral"<' a avut C'ontaete strînse.
S-au analizat două probe prin metoda C 14, de la Sălcuţa : una din
nivelul Sălcuţa II b este datată la 337;) __;_ ;);) ( Grn 1 990) �i a doua din
niYelul Sălcuţa II c ht 3;);) 0 ± ;) 0 ( Grn 1 98;) ) 333.
Pînă acum nu a fost studiată problema dinamicii comunităţilor
Sălcuţa . Sl' i:;tie că Ple au locuit pe teritoriul dintre Carpaţi şi pînă aproape
dl' ţărmul i\l ă.rii Eg:ee , dar nu s-a urmărit delimitarea ariilor de răspîndirP,
pe faze. Spre est sînt documentatt> unele ai:;ezări Sălcuţa �i pe malul
:-;tîng al Oltului în l\[untenia 334, i ar marginea estică a ariei lor coboară de la
gura Oltului, spre sud, pînă în Traeia. Spre vest ele sînt documentate î n
zona Nişului . Pentru ansamblul ariei clt• răspîndire :-; e vorbeşte despre
complexul Sălcuţa-Kri vodol-Bu banj .
Purtătorii culturii Sălcuţa s-au ocupat, mai ales, cu cultivarea plan
telor ( in principal a griului, dar s-au descoperit şi boabe de secară ) .Un i n
diciu important îl constituie numărul mare d e rişniţe găsite î n toate aşe
zările. C resterea animalelor domestice si ' vinătoarea erau alte îndeletniciri
'
secundare.
În privinţa uneltelor de silex amintim cit pe lingă silexul „balcanic"
s-a folosit, pe scară largă, cel de tip „oltenesc" . Uneltele obişnuite au fost
lamelP, răzuitoarele, clăltiţ.ele, percutoarele. C'a �i in arealul Gumelniţa, în
tr-o faz;l evoluată Sălcuţa, s-au făcut topoare de silex, plate,prelungi şi
virfuri de suliţă, triunghiulare de silex. Se cunoaşte chiar un , .. atelier" în
care se ciopleau (Orlea) 335. Uneltele de piatriL şlefuită sint LI.estul de nume
roase. Sint atestate unelte plate, neperforate (topoare, dălţi ) şi topoare
cioean, perforate. D in os RP făceau sule, spatule, plăcuţe. Ca o curiozitate,
Din corn erau confecţionate rlăltiţe, sule, man:;;o ane, săpăligi şi cirlige de
semnahlm exiRtenţa ( la Sălcuţa ), in acea vreme, a unui joc de arşice336.
tivig. În a�ezărilP S:U cuţa, încă din prima fază, s-au folosit unelte şi podoabe
de aramă : topoare plate. topoare cu braţele în eruce (tip Jaszladany, cu
patru variante, majoritatea legate tipologic de topoarele similare din Tran
silvani a33 7 ) .
Ceramiea era mo<lelată d i n pastă e u cioburi pisate mărunt . Cea de
uz comun este repn•zentată prin borcane mari (pentru păstrarea proviziilor),
borcane cu umeri bombaţi sau arcuiţi, capace şi altele, ornamentate cu :
barbotină, proeminenţe. atlincituri, paranteze. în categoria vaselor din pastă
3:1 1 Corneli u K . :'l l a lecsrn. :\latcrialc. \'. 1 939, p. 70, fig. 6/3.
3 32 P. H.oman, op. cit„ p. 2 1 7.
:i n
\" L Dumi trescu, .\pulum, XII, 1974. , p. 38, nr. 29- 30.
3'15 C. S. Nicolăescu-Plopşor, SC IY, X I, 1960, 2, p. 367 - 371.

:m De ex. lingă Slatina, la Strcharcţ ( Săpături D. Berciu).
"'16 I >. Bcrciu, op cil . , p. 233 şi p. 231. fig. 68/1:3, 14.

3'17 Al. \'ulpe, D i e A xte u n d Beile in Rumanien, !\Iiinchcn, 1975, pL 52 şi 53/A.
'64
fină sînt, mai ales, străchini cu diametrul mare, scunde, pictate la începutul
culturii cu alb pe roşu „crud", iar mai tîrziu cu grafit . Se mai întîlnesc
vase bitronconice vase cu corp bombat, vase piriforme cu două torţi sau
.•
cu o toartă şi gura oblică .

Aşezările erau de tip t ell 338, ca şi acelea gumelniţene, mărginite, de
obicei, cu şanţ de apărare, uneori, şi cu val de pămint ( Reşca ) 339 • Se ştie
că purtătorii acestei culturi au trăit la început în bordeie, iar mai tîrziu
în loeuinţe de suprafaţă , rectangulare, comtruite din paiantă. Ele aveau
o încăpere sau două, prevăzute fiecare cu cite o vatră 340 •
Cultul fertilităţii este oglindit prin figurinele de lut ars şi ele os. Cele
din prima categorie redau personaje feminine în picioare. Cele de os au fost
făcute din plăcuţ e. Tipologic cele două categorii de figurine sălcuţene se
aseamănă foarte mult cu cele din aria Gumelniţa341•
Raporturile dintre comunităţile culturii Sălcuţa şi cele vecine, spre
vest :;;i sud, au fost definite de D . Berciu. Observaţiile făcute au permis
precizarea că faza Sălcuţa I a fost pa ralelă în timp c-u faza Vinta C 3 ; Săl
cuţa II cu faza Vinfa D I ; SiUcuţa III cu Vinea D 2, iar Sălcuţa IV cu
Vinta D - E 342• J.Jegi1turile cu ţinuturile sudice se realizau prin intermediul
complexelor ele tip Sălcuţa din X V Bulga riei, numite de tip Krivodol.
-
Fazele de evoluţit• Sălcuţa -Klivoclol au fost sincrone cu cele din Oltenia34 3•

S-a stabilit şi paralPlismul e u grupul Bubanj I, sincron cu etapa Sălcuţa II c,
iar 8ăleuţa III a fost paralelă în timp eu Bubanj II . c-onstatări ce au dus la
concluzia că aspectul Bubanj I reprezintă o pătrundere mai tîrzie a comu
nităţilor de tip Sălcuţa-Krivodol dimpre vestul Bulgariei în zona Ni
şului 314. Cu cîţiva ani mai tîrziu. s-au adm; unele precizări în privinţa sin
cronismelor amintite. IL Ehrich, bazîndu -se pe datele publi cate de
J . Todorovic, arăta că faza Sălcuţa II c a fost paralelă în timp, în Iugoslavia,
cu Vin fa tîrzie, eu Bubanj Hum I a şi eu Predionica II, iar în Bulgaria cu
Krivodol II c şi Karanovo V tîrzie ; apoi faza Sălcuţa II poate fi panleli
zată eu fazele Bubanj Rum I h şi Hissar I a în Iugoslavia şi cu Krivodol
III şi Karanovo VI în Rulgaria 345•
După cum s-a arătat mai sus, în neoliticul mijlociu s-au format com
plexe culturale mari . Acestea au avut perioade de expansiune şi apoi, în
cur�ul unei mi1ri părţi din neoliticul tîrziu, ele au devenit „calme", produ
cîndu-se în arealele respective un proces deosebit de creştere a populaţiei
şi de înflorire în toate domeniile. Cultura Cucuteni a ajuns la o treaptă
înaltă de dezvoltare, fiind, pe drept, considerată ca una din cele mai înflo
ritoare culturi neolitice din Europa.
În timpul neoliticului tîrziu (numit de o serie de cercetători şi eneo
litic) s-au produs manifestări, care, de fapt, constituie preliminariile fră,
mîntărilor şi transformărilor în parte de ordin etnic, mai ales cultural, din .•
perioada de tranziţie la epoca bronzului. Ele s-au manifestat mai întîi în Mol-
"38 f)c exemplu, l\l ăgura C e t a t e de l a \"ădastra (Y. C hristcscu, Dacia, I I I - I\", 1 927-
1 932, 1 9:1:J, p. 205 - 225 ) .
:139
-
op. cil„ p . 1 67 (in Zorile . . . . p . 1 1 7, unde se aduc unele precizări că erau

Săpături Floriccl :\ l a ri ncscu.
340 D. Hcrciu,
„colibe sau locuinţe mai mici aşezate i n rinduri paralele, după o regulă stabi l i tă şi locuinţe mari,
cu patru l a t uri. avlnd una sau două incă1-cri").
:1-1 1 D. Hcrciu, op. cil„ p. :129-337.
3 4 � Ibidem. p . 90.
:11 :1 I b idem, p . 1 1 2.
3" Ibidem,
W. p. 4:17.
p. 93- 1 08.
"" Robert Ehrich, op. cil„ 1 963,
65
dova, apoi sub alt;\, fonnă tot îu .:\luldoYa .. Dohrngea, l\hm t en i a şi Olteni a .
D e a ee st e frrtmîntări 11U a fost s cuti b\, nici Trnmihania.
î n estul �Ioltlon•i, d e l a nivelul c·1.apei C u e u t eni A 4 sînt a testate ma
teriale din categoria Cue uteni C. n e emînd problemele acestei cat egorii au
fost analizate amănunţi t şi au rezultat o serie de pr eci zări şi concluzii istori
ce346. La inceput, în etapa Cucut eni A. 4, era speci fi că pasta amest ec(ltă cu
valve de scoici sau cochi li i de melci, pisate. Forma caracteristk:\, şi frec
venti"L era castronul î n alt, omamentat în pri n c ipa l, cu , , pi eptenul" şi cu
impresiuni. D ecorul era făcut pe gît , um eri sau pe întreg cm·pul . Moti v el e
erau festoane, dl.priori, benz i vălurite sau in l'pi rală 34 7 . !n faza. Cucut eui
A - B , vasele din eateg01ia C erau mai numeroa se . S-au menţinut cele d ouă
tipuri de pastă : cu scoi ci sau cu eioburi pisate. Int erim u l Ya selor , mai ales,
s-a simplifi cat , val'ele fiind ornamentate numai în partea superioară. !n

era n etezit cu „măturica" . Gama formelor este mai bogată. Decorul însă,
a c eas tă fază apar şi apoi d ispar butonii a1t rep01isse, a st upa ţ i . Ornamente,
cel m ai des sînt realizat e din impresiuni cu „ pi ept en ul " sau cu scoi ca .
Adesea se î ntil n e şt e motinll î n căpriori. Pentru prima dat ă î n aria Cucu
presiuni făcute cu şnmul î n di ferit e moduri : şn uru l î n fă ş urat (în c hip de

teni, în etapa Cucuteni A-B 2, sînt atestate orna m ent e formate din im
„omidă" ) sa,u răsucit. A m bel e modalităţi, par a fi apărut. în a cC'eaşi et apă .

Motivele făcute cu şnurul erau a so ciate cu „ pa st ile " 34 8 • S-a a j un s la cou
cluzia că in faza C u cutc>n i B s-a produs „un proces de cucutenizare" . C e
r amic:1 Cucuteni C 1111 m a i apa,re <"a un , , pr odu s străin " . Ea se a si mi leaz ă .•
tot mai mult, den'nind eategoria de u z curent şi împrumut:\ u n ele forme spe
cifice fazei C uent c n i H . Ornamentarea a ajuns diYersificat ă . Impresiunile
cu şnurul sînt variate (adl'sea este înfăşurat în chip de segment e de dife
ţial a fol't în formă 1k d'lpriori . Au a părut şi unele a pl i caţ,ii zoomorfe349.

rite lungimi ) . Proeminenţele' se folosesc foarte des . l\fotinil d ecorati v esen
! n continuarea analizei, Ann Dodd-Opriţescu, aut o a rea studiului

di n care am extra s datele lll· mai su s, a î n e ercat să studi ez e originea pa s
tei cu seoici pisa t e �i a formei s 1wcifi<"e. D upă părert•n sa, Ct>rnmiea de t ip
Cu cute n i ( � sp do ,· edeşt e a fi u nitară înl'ă de la apariţ i l' . Spre deosebire de
alţi ccrcetrttori . autoarl'a e o J t si d er ă eă acea eategorie reprezintă nu o pă
trund er P :1 eomnnit:l.ţi lor cu mo rm in t e tumulare din stC'pele no rd - po nt i c e,
ci ope ra , probabil, a <·omunităţHor cc tră iau la peri feri a nordică a ari ci
Cucuteni -Tripolie. La un rnmnent dat ( in ti mpul fazei Cu cut en i A) , , ele
se vor fi d e plasat spre interior, suh p resiu nea a ltor popu laţ.ii, care pro ,· o a c;'t
şi sosirea în regiunile vest-puntire a altor grupe culturale" 350• Au t oa r ea
nu admitl' lPgătunt î n tre eat egoria Cucutcn i C �i cultura Srednii S tog II.
Este tot u:;:i gTP U dl' admis er1 în :wela:;:i timp cu a.cea categorie Cl'ramicrt (cou
siderată ea fii n c l c l i n zona N - E a arealu lui Cucuteni -'ripoli e ) la Fedeleşeni,
în et apa C u c-ut t·ni A -! , Ră apară şi Rceptrul în form ă de eap de cal, ca. urnmre
a contadclor c · u grupuri umane ( cu morminte tu.mulare ) păti umc dinspre
aria S rPd n i i St og- Il 351 • năspincl irea cn m u n i t ăţ; i lor cu m orm in t e t u mulare
este jalonat;I prin rle:-;eoperirile de' l a C'airnn i , SnYornYo şi C a si m e e a .
346Ann Docld-Opri \csru, SC I \'A, 3 1 , 1 980, ti, p. 547- 557.

H7 Ibidem, p. 548.
34 8 Jbidem, p. 549.
34•
as o J bidem, p. 554.
Jbidem, p. 350.
a.;i Eugen Comşa, SCl\'A, 29, 1 9'i8, 3, p. 358.
· 66
Pînă acu m . pe teritoriul nostru, se cunosc „sceptre" în formă de
cal la Fedeleşeni 352, Casimcea353 şi la Sălcuţa354• La acestea s-a adăugat ,
din aceeaşi perioadă ( etapa Cucuteni A 4). Se cuvine arătat că tot atunci;
cu cîţiva ani în unnă., piesa de la Fitioneşti 355 • Cele pa.tru „ sceptre" datează
în sudul Moldon�i şi în S -E Transilvaniei, s-a răspîndit un alt tip de „scep

tre" de piatră. �e referim la cele două piese de la Obîrşeni (jud . Galaţi),
găsite pri ntre dărimăturile unei locuinţe cucuteniene, în care pe vase de
corul pic·tat tricrom este , .. sub formă de benzi înguste" 366• Faptul ne face
i;;a datăm complexul în etapa Cucuteni A 4 şi nu în A 3 . O altă piesă simi
lară. s -a găsit întîmplător în 1867 la Văleni, jud. Mureş 357• Cele t rei „ scep
tre" au form:'i prelung-ă, sveltă, cu extremităţile rotunjite. O porţiune scurtă
este netedă �i are o mică prelungire laterală arcuită, ceea ce ne fa ce să cre
dem eă este un i ndi c iu că şi aceste „ sceptre" reprezintă eapete de animal,
stilizate . Porţiunea opusă este mai lungă. Două piPSP au pe ambele feţe
cite o erpastă, în rdief, în formă de U, cu o bară orizontală la partea. infe
rioară . foi a treia, piesă, corpul este împărţit în mai multe fîşii, prin caneluri
verticale 358•
Cele două C'ategorii lle „ sceptre", desigur. reflectă faptul eă în ac el
timp s-a p rod u s deplasarea unor comunităţi nord-ponti<'e. se parP, din
diferite zone, care> pătrunse pînă în ţ.iuuturile noastn•, prin diferite contacte
cu localnicii, au răspîndit acele „sC'eptre" în Moldova, ] )obrogea , Oltenia şi
în S -E Transilvaniei .
Aproximativ în :weeaşi \Teme sint documentate comuuităţile cultu
rii Cernavoda !359 • Specialiştii care s-au ocupat ue problernati r a sa, :wată
răsărit de aria culturii Tripolie" 360• în �Iuntenia, acele> comunităţi s-au

că e8tl� vorba •le „ pătrunderea la Dunărea de ;Jos a unei populaţii de la
l'ăspindit de-a lungul Dunării, dar au pătruns şi în zona dP d ealuri di n � -E

proviuriei ( probabil , datorită păşunilor şi zăcămintelor de sare ) . Ele au
teniei. în acelaşi tim , ele au împărţit în două vastul areal al culturii Gu
dislocat pe cele gumelniţPne tîrzii şi le - au împins înspre vestul şi N - V Mun
f
melniţa. Este posibi ca numeroase comunităţi gumelniţene de la sud de
Dunăre să-şi fi continuat vieţuirea în forme tradiţionale, încă u n timp.
Unele gruplll'i Cemavoda I s-au ră8pîndit şi în sudul Olteniei 36 1 .
Periodizarea culturii nu este încă prea clară. Cu cîţiva ani în u rm ă,
s-a făcut înrercarea de a o împărţ.i în trei faze36�. Paralelismele propuse atunci
nu sînt acceptabile. Este totuşi evident că au fost cel puţ,in două faze :
una mai veche atesta.tă la Chirnogi �i alta , mai tîrzie, cloc nmen1 ată la Ul
meni 363.
302 J. Andrieşcscu, HullAH., s ec t. hist.. XV, 1 929, p. 6 .

3•3 Dorin Popescu, Dacia, V I I-V II I, 1 93 7 - 1940, 1 94 1 . p. 85.
354 J. Andrieşescu. op. cil., p. G ; D. Ji{rciu, SCIY, V, 1!J 5 4 . 4 3 - 4, p. 539 - 5 48 ; VI . Dumi-
·
350 Informalic de l a N. Har! uche, căruia li mulţum i m şi pc această calc.

trescu, SCIV, Vl, 1 955, :l - 4, p. 925 - 934.
367 VI. Dumitn•scu, lstros, I . 1934, rase. 2, p. 193- 1 94, fig. 5.

35 6 M. Brudiu, SCIYA. 26. 1 975, 2, p. 169- 1 79.
358 l\J . Brudiu, op. cil p. 1 72, nota nr. 2 şi fig. 4 ; ul terior s-a m a i găs i l u n sceptru similar
la Birlăleşti (j. Vaslu i ) v. :\I. Onidiu şi Ghenu�ă Coman, SC IVA, 30, 1979, p. 1 0 1 - 103.
.•
3& o A ce iaşi, SC IV, 1 9, 1 968, 4, p. 562.

359 Seb. :\lori11tz şi P. H.oman, Dacia, NS, X I I, 1 968, p. 4 7 - 77.
361
J bidem. p. 563.
"82 1
n urma săpăturilor lui N. Harţuche de la H i m nie c l u .
"''1 Seh. ;\lorintz şi P. 11.oman, SC I\', 1 9, 1 968, 4. p. 556.
67 '
. Purtătorii culturii Cernavoda I erau sedentari şi se ocupau, în spe-
cial, cu cultivarea plantelor şi cu creşterea vitelor364• Uneltele de silex se
aseamănă cu cele gumelniţene şi sînt reprezentate prin lame, răzuitoare
şi împungătoare. Uneltele de piatră şlefuită sînt foarte rare, dar cele de mi
şi corn sînt numeroase385• Ceramica a fost modelată din pastă amestecată
cu valve de scoici pisate. Ace.astă categorie se găseşte totdeauna asociată
cu o alta din pastă fină, cu suprafaţa lustruită. în aşezarea mai veche de
la Chirnogi s-a folosit des decorul din impresiuni verticale cu şnurul înfă
şurat, aplicat mai jos de buză. ln schimb, în a şezarea de la Ulmeni, astfel
de ornamente lipsesc, dar predomină vasele fine cu decorul făcut cu şnurul
înfăşurat 366. A�ezările erau siţuate pe locuri cu larg cîmp de vedere, măr
ginite cu pante şi, în unele cazuri, fortificate367. Purtătorii culturii trăiau,
mai rar, în bordeie. De obicei, locuinţele lor erau de suprafaţă, spaţioase, cons
truite din paiantă, cu podină de lut şi acoperiş în două ape.în aşezarea
A de la Cernavoda şi la Chirnogi s-au d escop eri t figurine antropomorfe
similare unor tipuri răsăritene.
Evoluţia culturii Cernavoda I, în stadiul actual al cercetărilor,. poate
fi paralelizată cu faza Cucuteni A - B, cu întreaga fază Cucuteni B şi par
navoda I şi faza Cucuteni A- R amintim existenţa butonilor au repousse,

ţial cu cultura Folteşti-Usatovo368. î n sprijinul paralelismului dintre Cer
astupaţi (la Cernavoda). ARtfel de butoni în aria Cucuteni se găse8c numai

.•
pe vase d e ti p O, din faza Cucuteni A - B . Prin cercetările de la Olteniţa

Renie I, s -au scos la iveală şi „fragmente ceramice de factură cucuteniană,
foarte probabil din faza Cucuteni B " 369.
Din aşezarea ele la Cernavoda., au fost analizate prin metoda C 1±
2400 ± 100 î . e . n . (Bln 61 ) şi la 2320 + 100 î.e.n . (Bln 62 ) 370.

trei probe din stratul ('prnavoda I , datate la : 2600 ± 100 î . e.n . ( Bln 61 a),
La sfirşitul epocii neolitice, în Oltenia se constată că locul culturii

Sălcuţa a fost preluat de un aspect cultural numit Sălcuţa IV, caracterizat
prin vase cu torţi pastilate, dar şi cu unele vase de tradiţie Sălcuţa371. :\Iai
t îrziu ceramica avind torţ:i pastilate este documentată în Banat, Tramil
vania, Crişana. După părerea lui P. Roman , răspîndirea vaselor cu torţ.i
festat (fără să implice �himbări etnice) î n timp, pe un spaţiu vast. La

pastilate reprezintă numai un proces de unificare culturală, care s-a mani
noi com pl ex ele cu a stfel dC' materiale au mai primit numele de Băile Her
culane - Cheile Turzii 372. enii cercetători consideră că în tinuturile intra
'
carpaticP, vasele cu torţ.i pastilate aparţ i n unei faze tîrzii a culturii Gor
neşti-Bodrogkeresztur3i3. )frnţionăm că yase cu t orţi pastilate 8-au găsit
şi în aşezarea de Ia Traian 374 „D ealul Fîntînilor" din faza C'ucuteni A - B
şi la Piatra Şoimului 3i5.
364
365
Ibidem , p. 555.
366 lbidlm, p. 555 - 556.

Ibidem, p. 555.
"'
367
„
368
Ibidem, p. 555.
368
Ibidem, p. 556.
370
Ibidem, p. 556 şi 563.
311
\"I . Dumitrescu. Apulum , Xll , 1 9 7 4 , p. 38, nr. 35- 37.
372 Petre I. Roman, Dacia, N S, XV, 1971, p. 31 - 169.

D. Berciu, op. cit., p. 309- 327.
373 VI. Dumitrescu, SCIV, 27, 1976, 3, p. 356, ; P. Roman, SC IVA, 29, 1 978, 2, I'. · 220,
nota 27.
3"
SCIVA, 27, 1 976, 3. p. 356.
Hortensia Dumitrescu, Materiale, V, 1 959, p. 196- 1 97, fig. 7 şi 8 ; V I. Dumitrescu,
376 \' I . Dumitrescu, A ria preislorică în Romdnia, p. 135.
611
VI
FORME ALE ECONOMIEI NE OLITICE
1n neolitic, actiYităţ ile economic e condiţ-ionau; poate mai mult

ca în alte epoci, aspectele culturii materiale şi chiar ale celei spirituale.
Precum se ştie, în gPneral , un anumit tip de aşeza.re, de locuinţă şi de
unelte îl aveau populaţiile sedentare (de cultivatori ), cu totul altele
sînt caracteristice comunităţilor nomade (de Yînători şi p escari ) sau cele
cu stabilitate redusă ( crescătorii de Yit e ) .
Diferitele ocupaţii pot f i împărţite, convenţional, în cîteva grupe ;
Legate de m.;igurarea. î n principal, a necesarului de hrană ; Pregătirea.
uneltelor necesare ; H ealizarea îmbrăcămintei . Subliniem că domeniile
parţia ! între ele.

acestor ocupaţii nu sînt net separate unele de altele, ci se „ suprapun"
In capitolul de faţă ne Yom ocupa de a sigurarea hranei, urmărin d

c a în altele s ă analizăm celelalte aspecte a l e economiei neolitice .
�pune ci'� primele i rnlicii <l e folosire, pe sc ară redusă, a unor plante culti
Cultivarea plantelor. 1 n st::aliul actual al cercetărilor, se poate
vate, sînt tlocumentate î n S- Y ţării , î n perioada tle sfîrşit a culturii

Schela Cladovei . Sînt m e n ţ i o na t e uneltele de corn de cerb, considerate
ca săp�'il igi 1 . Sub l i n i e m. rnai cu seamă, faptul că analizele sporopolinice
- efect uate de �fari n C.h'ciumaru - au dus l a ob servaţia dt în probele
de polen ale unor g ra mi n e e tle tr e c er e la cprealia 2•

cercetate, luat e <lin eomplexele culturii SC'hela CladoYei, sînt şi grăunţe
t ate pînă in prezent la uoi oa m eni i practi cau cultivarea plantelor - du

Cert este C'ă încă tle l a primele manifestări de viaţ ă neolitieă ates
pă părerea n o astr ă - ca o o C' u p a ţ,ie cunoscută dinainte, c u care a u pă

truns dinspre sutlul P en i n s ulei Balcanice şi s-au stabilit î n Oltenia şi vestul
.•
e p o c i i n eoliti ce s - a tlesfăşurat de-a lungul ce

·
Transilvaniei .
Evoluţia culturilor
lor t rei perioade (timpurie, mijlocie şi t îrzi e ) . După cum se obişnuieşte
şi în alte ţări , o epoeă mai poate fi împărţită -fără ca aceasta să însemne
renunţarea la periotlizarea tle mai sus - în funcţie de diferite progrese
dintr-un domeniu de a cth-itate economică sau altul. D acă tinem seama.
de reflectarea în cultura materială a progreselor în privinţa cuitivării plan
telor, neoliticul tle pe t eritoriul României poate fi împărţit în două pe
rioade.
Prima perioadă ( corespunzătoare neoliticului timpuriu şi în parte
celui mijloci u ) este caracterizat ă printr-un mod de trai semistabil, în
directă dependenţ.ă de recoltele mici, obţinute de pe terenuri reduse, lu-
1 V. Boroneanţ, Dacia,
2 Marin Cârciumaru, D acia, N S, XV I I, 1973, p . 58 - 60.
N S, XV I I, 1 973, p. 5 - 39.
69
erate cu unelte primi ti ve şi d e sărăcirea pămintului cultivat permanent
cu ac eeaş i plantă (de exemplu, griu). În aHtfel de condiţii , după un timp,
cornunităţ.ile neolitice erau nevoite ;;ă părăsească zona i;;i a�ezarea res
pectivă ş i să aleagă u n alt loc, î n cuprinsul teritoriului tribal. Aşezările
erau alcătuite din cîteva locuinţ.e, 1le tipul bordeielor sau de suprafaţă,
de d i mem 1i uni mici. Despre unele aşezări i;;t irn că aveau şanţ de îngră
dire. Precizăm că t erenuri le culti vat e se aflau în afara staţiunilor. În zo
nele de pădure, eliberarea t erenurilor se făcea cu ajutorul f oculu i . I�a
mun ca de pe „ogoare' ' parti cipau aproape toţ.i membrii comunităţilor.
în perioada „grădinăritului " mu nca cm e fec tuat ă, în princ i pa l , de fe

Nu eorespunde realităţii i storie.e părerea conform căreia . pe teritorii Y<Lste,
mei . Î<H' or�rba ţii S-ar fi OCllpa t , mai ales, CU VÎnătoarPa . Î n p eri oada amin
tită, pămintul ent afiua.t c u s;lipăligi de pi at ră sau dt> <'Ol'll .
În cunml evoluţi ei coînunităţilor neolitice t i mpurii, este cert că
teritoriul Rom:î,niei a fost locuit de comunităţi care pra cti cau o a ctivi
tate economică bazată pe cultivarea primitivă a plantelor şi pc crel}t e
rea animal elo r domestice. Demn de remarcat este faptul că .. tocmai
datorită căutării unor noi terenuri pentru cultivare, s-a produs o „ roire",
relati v intcn:-;ă şi treptată, a comunităţilor mai întîi de tip Cîrcea şi Gura.
Baciului şi apoi a celor Starce-vo -Oriş.
Datele despre cultivarea plan t el or dt• eătre purt ă t or ii cu ltu r ii
St arc P vo - C ri ş sint încă puţine şi dispara te. Amintim că la Şinrnicu de
Jos (juu. Dolj ), î nt r -o aşezare din faza mijlocie a eult uriL s-au păst.rat
imprimate pc lipitură de lut ar8, urmele unor boabe de griu ( Tritic1,,m
sp . ) şi de orz ( Hordeum s p . ) 3. J,a Copăcelu ( j u d . Yilrea ) s - au găsit i n
dicii .:,:ă se cultiva griul de t i p Triticmn m o no cocc um L4• Într-o aşezare
de acelaşi tip de la Hărma,n ( j ud. Braşov) pe mai multP cioburi s-au ob
servat urmele unor boabe. Cioburile au fo st studiate de Z. V. Ianuşcvici,
Tritienm dicoccnm Schra nk :;;i Trit1: cum .�pella L 5• D e curînd , cu prilejul

care a determinat amprente de griu de tipul : Tritic1un monococcum L.,
studierii ceramicii Stareevo-Cri :;; de la Glăvăneşti i Ve chi (jud . Iaşi ) au

fost observate alte urme de boabe. Conform determinărilor făcute re
h ) şi meiul ( Panicwn sp . ) . Un singur ciob. di n :wela:;; i complex. păstrea

zuUă c;l, membrii acelei comunit ăţ.i cnltiyau griul ( Triticum monococcwn
ză urma unui bob de A..egilops, probabil. din specia 11p elto idc8 6 •
Către sfirşitul neoliticului timpuriu. dinspre X -Y , de-a lungul
Carpaţ.ilor, s-a produs pătrunderea, in nordul :Moldovei, a comu ni t ăţilor
culturii Ceramicii liniare. c:1n• an adu s cu ele metod e deosebite de folosire
tivarea Huccesivă a unor snp ra,f eţ e de te ren . D rept urmare, aşezările

a pămîntului, caracteristice populaţiei din E uropa Centrală, anume cul
lor oct1pau terenuri alăturate, ca şi loturile cultivate . În )fo l doY a, în
( Triticum monococcum L . ) 7• În zona. veci nă, spre est, in ari a aceleeaşi

a stfel de aşezări, se cunosc, pină acum, numa,i �1mprente de hoabe de grîu
culturL lip1'e:;;t e. Triticnm m on o co cc wn JJ . , in schimb, sînt atP st a t P : 1'ri-
3 Informaţie d e l a Iloina Galbenu, căreia i i mulţumim şi pe ac eastă cale.

4 Informa\ i e de la D. Berciu, căruia i i mulţumim şi p c această cale.
5 Săpăluri Al. Alexandrescu ; pentru determinări v. V. I . l\larchcvici, flugodneslrovskaia
AAC, I , 1 959, 2, p. 176. Determinările boabel or s-au făcut de către M arin

kullura na terrilorii .11oldavii, Chişinău, 1 974, p. 155.
6 Eugen Comşa.
7 lon Ncstor, S C l \', I l , 19j [ . 2, p. 20.

Cârcium aru. ciiruia i i mulţumim şi pc această calc.
70
ticum dicoccnm Schrank şi Triticum sp elta L . , Ia care se adaugă ovăzul
(A1v'na sativa J, . ) şi meiul ( Panicum mniacemn L. )8•
SC'mnalăm <'ă lmC'le mme de boabe de griu (de tip Triticum mono
coccum J, . ) s-au găxit pe eiohuri din Oltenia, din vestul ariei culturii
) )Wle�ti 9 •
Documentarea în pri vinţa plantelor cultivate de oamenii din neo
liticul mijlociu este, în prezent, destul de bogată.
Prin Răpăturile noaRtre ( în 1 965 ) de la Liubcova, în cel ma,i vechi
nivel din faza Vinta B 2, a fost găsită, pe fundul unei gropi, deci în com
plex închis, pe lîngă alte fragmente ceramice specifice fazei şi partea
inferioară a unui vas, avînd pe fund numeroase boabe ameRtecate cu ce
nuşă. Determinările făcute au dus la concluzia că sînt boabe carbonizate
de orz (tipurile : Hordewn distichum, Horde·um vulgure L. şi Hordeum
sp. ), griu (tipurile : Triticum monococcmn L., Tritieum dicoccoides Y,
1'riticwn aestimnn L. ssp. vulgard şi Triticum du rum) şi mei (Panicum
m iliace11 m J, . ) 1 0 •
Din timpul culturii VădaRtra (faza Vădastra II), în aşezarea cu
acelaşi nume, s-au descoperit boabe carbonizate şi amprente i ndicind
cultivarea griului (probabil Triticu-in nwnococcum L . ), orzului (Hordeum
sp. ) şi meiului (Pan-icum 8p. ) 1 1 •
În privinţa culturii Boian di spunem de date ceva mai multe des
pre plantele cultivate . Din unele complexe, din faza Bolintineanu, s-au
scos la, iveală, din complexe închise, boabe carbonizate sau amprente pe
lipitură de lut ars, de griu ( 1.'riticum monococcum L . ), mei ( Panicum mi
liaceum J,. ) şi probabil hrişcă (Fagopyrum sp. )12• D e la începutul fazei
Giuleşti, la Greaca , s-au găsit boabe de mei şi de neghină (Agrostemma
g ithago) 13.
În monografia despre cultura Hamangi a s e menţionează c ă î n une
le aşezări sînt document ate diferite specii de griu şi de borceag ( Vicia
sp. ) 14.
'.J_'i nînd xeama de datele expuse, sîntem în măsură să ajungem
la o conduzie importantă că în �mdul şi e1;tul României pentru perioa .•
da neoliticului mijlociu, este documentat aproape exclul'iv �îul de tip

Tr iticnm m onococcum L. L�1 acesta s-a adăugat, subliniem în chip spe
cial, îh faza Giuleşti, probabil, Tr iticum vulgcire L .
în privinţa strîrnmlui recoltei de grîu din neoliticul timpuriu, deci
din perioada corespunzătoare culturii Starcevo-Cri ş din )foldova, spe
cialiştii sovietici au făcut observaţii interesante, pe materia.Ie din R . S.S.
Pornind de la constatarea di în compoziţia past ei ceramice, în une

Moldovenească, valabile şi pentru comunităţile de la vest la Prut.
le cazuri, l'\Înt resturi de spice, iar în altele se observă urme de paie, s-a
ajuns la concluzia că, în acea vreme, se recoltau mai î ntîi :o;picele şi mai
tîrziu erau tăiate şi paiele 15•
8 Z. V. Ianuşevici, J{u/lurniie rasteniia iugo-rnpada SSSR pe pa/eobolan iceskim iss/edo-

vaniiam, C h i şi n ău, 1 976, p. 199.
10 S ăp ăt uri Eugen Comşa ; determinări M arin Cârciumaru.

9 D. Berciu şi colab„ SC IV II, 1 951, 1, p. 233.
,
11 B as i l e Gbeţie et Cornelius N . l\I atees co, Zepbyrus, XXV II I-XXIX, 1 978, p. 141.
12 Eugen Comşa, SCIV, V I I, 1 95 5 , 1 - 2, p. 25.
13
14 D. Berciu, Cultura Hamangia, p. 85.
Idem, SC I V, V I, 1956, 3 - 4, p. 424.
16 V. I. 2\farc b evici, op. cil. p. 1 53.
71
1n diferite aşezări Starcevo-Criş s-au găsit şi segmente de lame (do
(pe partea concavă) în care erau fixate segmentele de lame de silex (de
silex) folosite în seceri formate dintr-un corn, cu un jgheab longitudinal
obicei, cu vîrful în sus), avînd, în lungul tăişului, porţiuni triunghiulare,

lustruite puternic, din cauza utilizării îndelungate. Este vorba de seceri
de tipul celor de la Karanovo . Amintim descoperirea de la Copăcelu,
vas mare de provizii , spre fundul vasului, s-a găsit o seceră făcută din
unde, într-o aşezare Starcevo-Criş, în colţul unei gropi de bordei, într-un
·corn de animal 16• În ,igheab, se mai aflau fi xate c� teva segmente de

lame de silex. Î n funcţie de datele prezentate putem presupune că pe î n
treg arealul Starcevo-Criş se foloseau astfel de seceri .
Hecolta, redusă cantita,tiv, era repartizată - in cazul comunită
care locuinţă î n parte, î n vase d e provizii, aşezate lingă un colţ, mai ferit.
ţilor din ţinuturile carpato-dunăr·ene - pe familii şi se păstra în fie
m um 0,50 m î n ăl ţi me ş i un diametru d e cca 0,30 m .

Î n neoliticul timpuriu şi mij loci u . ,-asele <le p rovi z i i aveau pînă la maxi
Griul măcinat e u u n fre eăt or p e r i şn iţ t> primitive, carp î n perioada

dată aveau forma ovală alungită (de cr:a O , Li :x 0,08 m ) , cu albîere pe una
sau pe ambele feţe . Frecătoarclc sint rare . Înet;pind di n timpul culturii
Starrevo-Cri ş , rişniţ eh•. <le gă s c s (· în fieeare locuinţă (de exemplu, la
de ,,ateliere " . Astfel, în locui nţa 1 d i n aşezarea H <l e la Verbi eioara, apar
Glăvăneştii Vechi) 1 7 • În unele e a z uri, rîşniţek' Nau luerate î ntr-un fel
ţinînd unei faze e\-oluate a culturii Vi n<'"a, a u fost descoperite numeroase

rişniţe î ntregi şi fragmentare , , dP toate dimensiunile şi tipurih•, precum
şi mat e ri al brut sau scrnilucrat " 1 8 •
tirziu, la sud ele Carpaţ,i (in �[untenia la Rfî rşitul fazei Giuleşti ), în
În a doua perioadă neolitică, sfîrşitul llPoliticului mijlociu şi în cel
Cîmpia Tisei şi î n S - E Transilrnniei .. se constată o i mportantă schim

bare a tipurilor de aşezarP şi de locuinţ ă . Aeestl> modifieări structurale
nu R-ar fi putut produce fără o schimbare profundă în domeniul activi
tăţii economice, earc a du;-;, treptat, la r iaţa s('(IPntară.. Sintem de pă-
1·ere, că toate schimbările amintite Re datoresc folosirii, tot mai intense,
a unei noi unelt e î n domeniul culturii plantelor şi anume a unui tip de
plug primitiv (aratru) . AeeaRta era singurul, în condiţ.iil e de atunci, în
măsură să ducă la o intemlificare a cultivării plantelor, prin mărirea apre
ciabilă a suprafeţelor luerate şi la ob ţi n erea unor reeolte mai mari . Dove
zile directe sau i ndirecte, privind existenţa şi folosirea aratrului, la noi,
aşezări, ca de exemplu î n Oltenia, la ]fast 19, d i n tr - o fază evoluată a cul

în perioada de la sfirşitul epocii neolitice: Rînt mai multe. Astfel, în unele
turii Vinfa şi la CăsC' i oarele 20, într-o aşeza,re Gumelniţa, s-au descoperit
unelte de corn (specifice în privinţa formei şi urmelor de pe ele) consi
derate ca fiind de aratru . O indicaţie indirC'ct ă o constituie seria oaselor
de bovine folosite la tracţiunP, Rcoase la iveală prin săpăturile de la Vădas
tra 21 ( fa z a Vădastra II) de la Cruşovu şi de la Greaca, dintr-un corn-
1 6 I>. Bcrciu, 7.orile istoriei în Carpaţi şi la Dunăre, Bucureşti, 1 966, p . 72,

17 Ion Ncstor şi colab., SC I\', I I, 1 9 51 , 1, p . 53.
1 8 D. Bcrciu, şi colah., SC IV, I I, 1 951, 1 , p . 104.
19 \'I. Dumitrescu, C. S. Nicolăescu-Plopşor �i � - Goslar, SC IV, I I, 1951, 1, p. 270 şi
p. 269, fig. 1 / 1 - 3.
2 1 Basilc Ghe ţie el Cornelius N. '.\latccsco, Procecdings \' I I I th. Congress . . ., I I I, Tokio,
20 \'I. Dumi trescu şi Tancred Bănăţeanu, D acia, N S, IX. 1 965, p. 5 9 - 67.
1 970, p. 152- 1 55.
12
plex închis din faza Giuleşti 2 2 • D e asemenea, amintim că într-o aşezare
de tip Cucuteni -Tripolie, clin centrul R . S . S. Moldoveneşti , s-a găsit o fi
�urină zoomorfă reprezentînd un bou pe gîtul căreia se vedeau mme in
dicînd înhămarea 23•
Folosirea aratrului trebuie admisă şi pentru perioada mai tîrzie
Obsenaţ iile I ed me de pînă acum, privitoare la situaţia clin N - V

anume pentru aria c ulturilor Cucuteni şi Petreşti .
Trarnlilvaniei, par l'�l indice că, în a cele regiuni, vreme îndelungată, s-a
ziu , membrii acelor eomunităţi au ajuns şă întrebuinţeze aratrul.

practicat, în continuare, c u ltivarea plantelor cu săpăliga �i de-abia tîr
Terenurile cultivate, în neoliticul tîrziu, erau mai întinse. Munca.

era efectuată de toţi membrii adulţi ai comunităţilor, dar subliniem că,
spre deosebire d(• perio ada precedentă, cînd eforturile erau împărţite
oarecum în chip Pgal înt re bărbaţi şi femei, în noile condiţii, cînd s-a în
ceput întrebuinţarPa, tot mai i ntensă, a. aratrului şi s-a intensificat creş
terea vitelor, aceste acti"vităţi, necesitînd eforturi fizice mai mari decît
pînă atunci_, munca bărbaţilor a devenit tot mai i mportantă din punct
de veden• economie, iar activitatea femeilor, din acest domeniu, a în
ceput să se restrîngă tot mai mult .
În perioada dată se foloseau mai multe soim i de griu, adeRea, ames
tecat cu boabele altor plante. Astfel, pe bulgării de lipitură arsă dintr-o
observat şi determinat amprent e de griu ( Triticum monococcum L. şi

locuinţă de la Giuleşti, datată ele la sfîrşitul fazei cu acelaşi nume, s-�u
probabi l Triticmn v 1dg a re h ), de mei, probabil de neghină şi de bob

( Vicia faba L . ) 24• Boabele- de grîu carbonizate găsite în unele aşezări
din faza Vidra nu au fm;t încă studiate. Prin săpătmile din a şezarea de la
Radovanu, din faza de tranziţie la cultma Gumelniţa, s-au descoperit atît
boabe ele grîu carbonizate, cît şi amprente <le spice şi de boabe de grîu pe
bulgării de lipitură ar:-ă. O parte din boabe au fost analizate. Cele din
nivelul 3 sînt de Triticum dicoccum Schrnnk şi de Tritirnm monococcum
L . Din n ivelul 1 ( superior) pwvine un bob de Triticum dicoccum Schrank 25•
Prezenţa celor două tipuri de grîu în cadrul complexului, chiar dacă ele
sînt documentate cert în două niveluri deoE>ebite, arată că -după toate
probabilităţile-membrii celor două ccmu n ităţi încă nu începm:eră să
diferenţieze şi să prefere un anumit tip de grîu, mai potrivit pentru zona
dată.
Din timpul culturii Gumelniţa s-au găsit boabe de grîu (n edetermi
Din aşezarea de la Gumelniţa s-au scos la iveală boabe de grîu 30 ( Triticum

nate încă) carbonizate la : Hh eova 2 8, Cuneşti 2 7, Geangoeşti 28 şi Teiu 29.
'Vulgare L.), iar la Morteni, boabe de mei 31 •
22 Aceiaşi, Zephyrus, XXV I I I - XXIX, 1978, p. 139.

23
24 Eugen Comşa, SCIV, V I I I, 1957, p. 32.
Vozniknovenie i razvilie zem/edelia, Moscova, 1967, p. 93.
25 MuHumim şi pc această calc ing. V. Hajnalova pentru determinările făcute,

26
21 Niţă Anghelescu, SC IV, VI, 1955, 1 - 2, p. 3 1 1 .
Doina Galbenu, SC IV, X I I I, 1962, 2, p. 303.
2e Informatie de Ia P . Diaconescu, căruia li rriultumim şi pc această cale.
30 VI. Dumitrescu, SC TV, 17 , 1 966, 1, p. 97.

21 Ion Nania, StArt lst, IX 1967, p. 14.
31 Informaţii de la L. Muscă, căreia li mul1t:mlm şi pe acl'aslă rnle.
73
Pe teritoriul Olteniei, la Sălcuţa, s-au de s cop erit boabe carbonizate
de grîu ( Triticum vulga,re L . ) 3�, iar în aşezarea „Măgura Fetelor", de la
Vădastra, în stratul Sălcu ţa sînt in d icii în privinţa cultivării secarei 3 a.
Pe bulgării de lipitmă arsă <lin locuinţe, (<lin faza Prec ucu t eni III)
s-au găsit urme de boab e de grîu de tipul Triti cu m monococcum J, 34•
Mai tîrziu, în aria Cucuteni, în �Ioldm'a, se cultiva grîul ( Tritic1tm
co mpactum Host . şi . Trit i cu m vulgare L . ) ambele t i puri descoperite în
aoezarea din faza Oucuteni A d e la „Frumuşica" de la B o tl eşti 35, iar în
de tipul 1'riticum ·vulgare L. , Triticum co mp ac tu m Host . , inclusiv vari

staţiunea de la Hăbăşeşti, din aceeaşi fază, s-au adunat boabe de grîu
an�a Triticum compactmn gfobiforme 36• Boabe de griu carbonizate·, încă.

n edeterminate, s-au găsit şi pc f u ndul unui vas cu d e co r pictat tricro m , din
secară (Secale cereale ) s-au g-ăsit Îll a şe zar ea din faza C u c ut e ni A - H de

faza Cucuteni A di n aşBza.rea de la }lărgi neni - „ Cet ă ţu i e " 37. Boabe de
la Carasa l\'licl ău şen i 38• 'finind seama d e d esc o peri ri l e din a şezarea de la
Valea Lupului 39, se poate spune că şi în faza Cucuteni B erau c ul t i vat e.. in
L . şi Tri ti cu m compa.ct u m Rost.

r egi unile din centrul �\foldovei , cele două specii de grîu : Triticum vulgare
Se cuvine să :mhliniem c o nclu z i a că în cursul neolitieului tîrziu,

în ţinuturile extraca,rpatice (pentru Trans i l rn,nia inert nu di spu ne m de
datele nece sa,r e ) , s-a pro du s o schi mbare a. t i puri l or de grîu cultivat, cel
puţin a şa rezultă din documentarea actuală. Astfel. în :Munt enia, grîul
de tip Triticum v nlgar1� h :-;emnalat .. cu probabilitate, încă, de la sfîrşi
.•
tul fa z e i Gi uleşti se l ntilneşte i zolat în aria Gumelniţa (faza Sultana =

Gumelniţ,a A 2 ), iar în �lo ldova, în aşezările de tip Cucuteni, a fost foloRit
numai griu de tip Trit imun vulgare. L. , asociat cu cel de tip Triticum com
pactum Host.. Coincidenţa, pentru determinările făcute asupra boabelor
o semnificaţie. Considerăm că ea ogli ndeşte o preferin ţă a acelor comuni

de griu din faze le Oucuteni A şi B, este prea mare ca faptul să nu aibă
tăţi cucuteniene din ::\'Ioldova pentru cele două tipuri de grîu.

Me nţ ionăm că, în urma cu aproape 40 de ani. T rai an Săvulescu
considera că deRcoperirea la un loc, aşa cum se întîmplă în staţiuni le neo
litice, a diferitelor specii de grîu, reflectă obiceiul oamenilor din vechime
de a le cultiva amestecate, pentru a asigura, cel puţin în parte, recolta
necesară 40•
În privinţa metodelor de recoltare a griului din perioada neoliticului
tîrziu, dispunem numai de unele date despre modul cum procedau oa
menii din faza Jilava ( = Gumelniţa B 1 ) a culturii Gumelniţa, din aşe
grîu carb onizaţ i ale �'\ror fi r e , în majoritate smulse, purtau o parte din
zarea de la Teiu. Î n partea de est a staţiunii s-au descoperit „ snopi de
rădăcini .. erau legate cu tulpini mlădioase de ·curpen sau i ederă şi viţ.ă de

vi e " 41• 'P n i nd seama de aceste observaţii rezultă că în unele regiuni din
32 D . Berciu. Contribuţii , ., p . 344.

33
•
at
Corneliu N. Mateescu, M ateriale, IX, 1 970, p. 71.
35 C. Matasă, Frumuşica, 1 946, p. 37- 38. Analizele au fost făcute şi interpretate de

Silvia Marinescu-Bilcu, Cultura Precucuteni p e teritoriul Romdniei, p . 1 42.
Traian Săvulescu.
36 VI . Dumitrescu şi colab., Hăbăşeşti, p. 506.
37 Informaţie de la Dan :\Ionah, căruia ti mulţumim şi pe această cale.
aa D. Tudor şi colab., SC IV, IV, 1 953, 1- 2, p . 422.
ae M. Petrescu-Dlmboviţa şi colab., SC IV, V I, 1955, 3 - 4, p. 703. a
to c . Mătasă, op. cit., p. 40.
u Ion Nania, op. cil., p. 20.
74
sudul ţ.i'trii, grîul se recolta prin smulgere, apoi f>e fi1ceau snopii caie erau
legaţ.i cu tulpini el asti c e . D e-abi a după. aducerea în a:;;ezare.. g-rîul Pra bă
tut de 11c spice.
D i feritell' 8egmente de lam e de ::;ilex găf>ite în toate aşezările neoli
În peri oad a la care ne referi m, grî nele se păstrau în mai multe mo
ticP tîrzii , cercetate prin Hăpături, indică exh ;tenţa l'!ecerilor de t i p vechi.
-După metoda tradiţfonală, în vase d e provizii, uneh� mai mi ci ,

duri :
altele ajungind pină la î n ăl ţi mea de peste l m ::;i diametml maxim cfo 0,80 m .
În literat ura cfo speci alita t e 11 e m enţfon ează descoperirea, î n unele aşe
gure locui nţe. Tiniwl sPama de capacitatea apreciahi lă a vasel or consi

zări , a eit01Ta vasp de mărimea celor amintit e, în euprin;.:ul unei sin
derăm di o <ltare rceolt ă se put l'a oh ţ i ne nu mai prin eultivarN1 u nor te
re nur i mai întinse .
-- 0 a l t rt nwtodă. d e a păstra reze1Tele d e gr î n e l'l'a mai <·ompl i eată„
În aşezarea. de la, Inoa.rp}p ( j ud . Giurgiu ), aparţinînd eultmi i G u n wl ni ţ a .
am deseoperit :o;; i dow"t grnpi, în fo rm ă dP do}lot , dP ec·a 0,80 m adîm· i me
şi diamel l'u l la hază ele c·ta 0.60 m . :Malurile celor două gropi erau a 1· o pe -
1·ite cu u n strat :mb ţ ire de lipitură de lut, pe care s-au găl'it, hwă fi xate,
destul de multe boabe el e griu earboni zat e . Prin urmare, încă de atunci,
se înce1rn::;e păstrarea griului în gropi de bucate, făcute în cuprimml a::;e
zării, între locuinţe.
- O metodă d eo sebi t ă o avem ate stată în aş ezar Pa de la Teiu.. unde,
pentru gri u . 111tT-uua d i n locuinţe, hambarul de formă rectangulară era

în interior u l �� două. locuinţe, s-au dezvelit rămăşiţele a două „hambare"
ame n ajat lîugă colţul dP S -V şi av ea 1,60 x 1 m. Fiecare din eele două

latmi, 1li n spre interiornl locuinţei, era realizată din b eţe î nfipte în podea,
între ele se făcea i n 1 pl etitură de nuiele şi apoi, pe ambele fete.. se întindea
cîte un strat de lipitură de lut amestecat cu pa.ie. Cel d e- al doilea hamlmr
em fă.cut în a celaşi mod, dar avea dimensiuni mai mari, de cca 3 x 2 m .
În i11teriorul cPlor dou ă hambare s-au descoperit can ti tăţi apreciabi le de
griu carboni zat . rămas aeolo din vechime 42•
aveau di mensiuni mai mari, unele aj ungea u pînă l a 0,50 m lungime şi

Spre deosebire de perioadfl precedentă, în neoliticul tîrzi u , i·îşni ţele
cca 0.40 m lăt-irnP. Pi etrele n ece ;.:a n' erau a l e s e din rod dure. Ell' a veau
forma o va l rt prdu n grt . <·u o fa ţ ă net Pdă . alhiat ă . Uneori, albie1·t'a era.
pe ambele frţe, din cauza folosirii îndelungate. D e obicei , pa 1t ea opusă
albierii era e on v e x ă . Mărimea lor d e o seb i t ă reflectă productiYitatea mai
·
ridfrată şi cant itat ea destul de mare de griu, rîşnit o d at ă . Uneori numărul

rîşniţelor este foal'te man• pentru o suprafaţă cercetată rdativ mieă . Aşa
de exemplu, h1 Trai a n - „ Jl ealul Viei", din stratul PrecucutPni, au fo 8t
strîme pestt• 1 50 de rîşui te (din care numai 1 O întn'gi ), ovale.. mai rar
rotunde sau d reptunghiulare 4 3 • D e regulă, rîşniţele se găsesc în fiecarn
locui nţă, ial' fragmentele 101: printre locuinţe sau în umplutura unor gro
pi de caract er gospodăresc. ln unelP cazuri� atunci cînd rămăşit<'le lo<�uin
ţelor s - au păxtrat mai bi n e şi a u fost cetcetate eu atenţie, s1� o bs ervă c ă.
rîşnitele n u erau pu :-;e la întîmplare, ci într-un l o c anume, delimitat c u
o bordură de l ut .
42 Ibidem, p . 1 4 .
43 Hortensia Dumi trescu şi colab„ SC I\', \", 1954, 1 - 2, p. 57.
75
seminţe de cînepă ( Canabis sativa L . ) . Astfel de boabe s-au găsit la
Cu prilejul săpăturilor din unele aşezări au mai fost descoperite
Teiu 44 (in aria Gumelni ţa ) şi în aşezarea ,,Frumuşica", din faza Cucuteni

A, de la Bodeşti 45 .
Din diverse staţiuni au fost scoase la lumină seminţe de legumi
noase carbonizate, de exemplu, la Văleni H (jud . Neamţ ), din cuprinsul
unui strat Cucuteni.
Rar, cu ocazia săpăturilor arheologice, mai ales în Moldova, în
aria culturii Cucuteni, s-au descoperit şi sîmburi de fructe carbonizate. La.
Izvoare (jud. Neamţ), în strat Precucuteni, s-au găsit fructe carboni zate47•
Sîmburi de fructe s-au aflat şi într-un vas marc, în plin strat C ucuteni,
în aşezarea de la Văleni (jud. Neamţ) 48•
Sfîrşitul neoliticului, pe o mare parte din teritoriului Homâniei,
a fost marcat prin distrugerea prin foc a multor aşezări, mai ales a celor
cucuteniene (din Moldova) şi a celor gumelniţene (din Muntenia. şi din
Dobrogea) . Înfloritoarea viaţă neolitică a încetat cu timpul, transfor
mindu-se în forme noi specifice perioadei de tranziţ.ie. Cultivarei1 plan
telor a trecut, treptat, pe plan secundar, pentru o anumită perioadă,
iar pe primul loc s-a plasat creşterea animalelor domestice, ambele ocu
paţii rămînînd însă în strînsă corelaţ.ie.
*
î n perioada de trecere de la mezolitic la neolitic un element impor
tant în evoluţia comunităţilor omeneşti l-a constituit - alături de înce
puturile cultivării plantelor - constatarea bazată pc experienţă îndelun
gată şi pe practică ( transmisă de la generaţie la generaţie ) că unele ani
male pot fi imblinzitc. A urmat procesul domesticirii şi creşterii (la înce
put în număr mic) a acelor animale .
Evident, procesul de trecere de la vînătoare la predominarea creş
terii animalelor nu a fost atît de simplu şi nu s-a produs în acelaşi timp
pe întregul teritoriu al ţării . În unele zone a dominat o vreme vînătoarea,
pe cînd în altele, procesul de neolitizare a provocat „introducerea" bruscă.,
a creşterii animalelor domestice şi a cultivării plantelor.
Prin săpăturile arheologice, din toate aşezările neolitice, sînt scoa.ie
la iveală şi strînse numeroase oase de animale provenind de la cele do
mestice şi de la cele sălbatice. Arheologii le datează pe culturi şi faze, i ar
apoi specialiştii în paleofaună le determină şi clasifică. tn continuare ae
calculează în primul rînd raportul dintre oasele de animale domestice lfi
cele sălbatice, pentru a se şti pentru fiecare cultură, perioadă şi zonă
ponderea celor două ocupaţii. Concomitent se fac determinări şi calcule
pentru precizarea speciilor, numărului de indivizi .
Pînă în prezent, dispunem de numeroase date despre 28 loturi din
Moldova, 1 7 din Dobrogea, 37 din Muntenia, 21 din Oltenia şi 1 6 din Tran
silvania, Banat şi Crişana. În continuare vom încerca sintetizarea lor.
Pentru înţelegerea justă a raportului dintre cele două ocupaţii ( cr�
t erea vitelor şi vînătoarea) am strîns datele privind procentele oaselor
de animale. Din aceste informaţii rezultă cîteva concluzii importa.nte.
" Ion Nania, op. cil., p. 20.
Hortensia Dumitrescu, SCIV, I. 1 95n, 2, p. 27.

45 C. Mătasă, op. cil., p. 39.
Radu Vulpe, Studii, II, 1949, 1, p. 126.

48
Hortensia Dumitrescu, op. cit., p. 27.

47
u
f6
Dacă ne referim la cea mai veche cultură neolitică documentată la
Cîrcea - Ocna Sibiului - Gura Baciului, constatăm că la Cîrcea, în pri
mnl nivel, corespunzător celui mai vechi neolitic din ţară, oasele d e ani
23 %. La Gura Baciului, oasele de animale domestice reprezintă 96,51 %,

male domestice reprezintă 77 % din total, iar cele de animale vînate numai
iar cele de animale sălbatice, numai 3,4 %· în cazul în care neolitizarea

pe întinsul Olteniei şi Transilvaniei s-ar fi produs pe baza evoluţiei locale
( mezolitice tîrzii) ar fi fost firesc ca la începutul epocii neolitice, majori
tatea oaselor de animale să. provină de la speciile sălbatice, şi numai trep
tat pe măsura intensificării creşterii vitelor să înceapă să crească procentul
oaselor de animale domestice. Prin cercetările amintite se constată că dim
potrivă în acele obiective, cele mai vechi, oasele de -animale domestice re
prezintă un procentaj ridicat . Considerăm că trecerea bruscă la predomi
narea creşterii vitelor constituie o dovadă că acele comunităţi practicaseră
această ocupaţie de multă vreme şi, prin urmare, că neolitizarea s-a pro
dus, la noi, prin „roirea", dinspre sud, a unor grupuri umane cu o cultură
dezvoltată.
!n marea majoritate a loturilor studiate procentul oaselor de animale
domestice trece de 70 % şi în multe cazuri peste 90 %. Este o dovadă că, în
cursul epocii neolitice, creşterea vitelor ocupa locul secund după cultivarea
plantelor, iar vînătoarea locul trei. Sînt însă şi cîteva loturi în care, pentru
scurt timp, din cauze pe care încă nu le putem explica, vînătoarea ocupa
locul doi, înaintea creşterii vitelor. Aşa este, de exemplu, cazul aşezării de la
9 0,4 %), pentru ca apoi în cele superioare (din faza Sultana = Gumelniţa A 2)
L uncaviţa, unde în nivelurile de la bază predomină creşterea vitelor ( cu
procentul oaselor de animale vînate s ă ajungă pînă la 62,4 %.

Creşterea animalelor. Prin săpăturile de la Cîrcea49 şi Gura Baciului50,
în cadrul acest ei categorii s-au găsit, în principal, oase de bovine, urmate
procentual de ovicaprine.
Purtătorii culturii Starcevo-Criş, din Oltenia, la Verbiţa (jud. Dolj),
porci de talie mică, oi şi capre (cu coarne lungi) şi cîini51• În Moldova, în

creşteau bovine de talie mică, cu coarne răsucite (o rasă dispărq.tă), apoi
aceeaşi arie culturală, la Glăvăneştii Vechi, erau crescute, mai ales, bovine,
mult mai puţine ovicaprine şi foarte puţine porcine52•
Din timpul culturii Ceramicii liniare (la Glăvăneştii Vechi) s-au adu
nat multe oase de animale. Majoritatea sînt de la bovine de talie mare,
1n aria culturii Dudeşti (din Muntenia şi Oltenia), în prima fază din

apoi ovicaprine şi porcine53•
atezarea de la Cleanov se creşteau bovine şi ovicaprine 54• !n aşezarea de

la Dudeşti (faza Fundeni ) s-au determinat oase de bovine, ovicaprine şi
de porcine 65• Se remarcă faptul că oasele de ovicaprine sînt de patru ori
ma.i multe decît cele de porcine. Din faza Cernica datează lotul de oase de
4 9 Alexandra Bolomey, SC IVA, 27, 1976, 4, p. 465- 475.

60 Pentru comparaţia materialelor faunistice de la Circea cu cele de la Gura Baciului
v. Alexandra Bolomey, op. eit., p. 472-474.
5 1 Corneliu N . Mateescu, SCIV, I l l, 1952, p . t62.
6 3 Eugen Comşa, SCIV, XI, 1960, 2. p. 230. La Traian, in stratul corespunzător s-a.u găsit
0 2 Eugen Comşa, Dacia, N S, XXII, 1978, p. 13.
. oase de bovine, porcine, şi ovicaprine. Ele reprezintă 57, 60 % din total ol oaselor din strat (Olga
Necrasov şi S. Halmovici, M ateriale, IX, 1970, p. 59-62 .
H C . S. Nicolăescu-Plopşor, SC IY, Ill 1952, p. 145.
" Determinări făcute de Alexandra B olomey.
77
la Radov�mu II, unde :-1-au strî118 oa8e de bovine, ovieaprin e, porcine ?i de
cîine56• Tot din aria Uudei;;t i este lotul de la Fărca:;;u de Su :-; (jud. Olt ), for
mat din oase de bovine, oi, capre şi de porc. Se menţionează că bovinele
aveau talie moderată spre mare şi au fost jert.fite în majoritatea cazurilor
(50 %) înainte de 2 - 2, 5 ani, iar o a lt ă parte (37,5 %) avînd virsta de 2 - 4
ani57• Analiza oaselor de oaie şi de c·apră a dmi la const a t a r ea că erau t ăiate
la vîrsta dintre 4 şi 10 ani . Oasele de pon· provin de la a nimale foarte t i
Pe înti n sul Dobrogei , purtătorii cultm·ii llarnangia, creşt<>au (de

nere58.
e xemplu , Ceammlia de ,Jo:-1 ) , de asemenea , in primul rînd bovine (de talie

mijlocie), ovicaprine, porcille şi cîini59• Observaţ.ii interesante s-au făcut
pe baza lotului <I c oase de la Tec·hirghiol. l\Iaj ori tat ea oaselor erau de bo
ticirea bovinelor era <le d a t.ă destul d e ve('he la purt ăt ori i c·ulturii . Urmau
v ine. Analiza lor a du:-; la c onst at area - pe baza gracilizării lor - că domes
în Muntenia, au fost stud i at e o 1'eli <· d P lotlui di11 compl exe aparţi
ovicaprinele, porcind<> şi dinii60•
nînd eultmii B oi au . D i u faza Holint ineaJ1u ( aşezarea Alden i ) rnajoritatPa

oaselor erau de la bovine, ovicaprine :;ii ele dini 61• D i n faza Giuleşti dispu
nem de date cJ pspre un lot din eomplex î n ebi� , de la Bog·ata (jud . Călărai;;i ) .
Cele mai multe oasl• :-;înt de l a bovine (de două tipmi : unele cu t alie mare
şi altele cu talie mai rnid1 ) . :Mai sînt atestate oase de : oaie, <·ap1ă, f·iine şi
sele d e bovine, urmate d p cele de ovicaprine, de porcine i;; i de cîine. Bovi

un os de cal6i . Din eur:-;ul fa,zei Vidra, în aşezarea Boian A predomină oa
nele au avut talii:' mij loeie şi au fm;t t ăiate mature (72,1 %) şi numai 27,8 %
la vin;tă subrnaturrt . Oasele dP oaie erau puţini:' (talie mijlocie spre mieă ),
iar caprel P cu ta.Iie moderată spre mare. Ovicaprinele erau ,jertfite, mai
al e !< , la vîrstă mat ură 62,5 % , iar cele submat ure reprezintă numai 37 ,5 %·
Unele oase de porc proYin de la indivizi de talie foart e mare. Erau jertfite,
cîine nu prPa nunH•roasc sînt de la irnlh-izi cu talie mkă63• D in faza rle tran
în special , ani malele tinere (.3 :3 ,5 %) şi apoi cele mature (H,5 % ) . Oasele de
le de animale domestice sini în ordin ea următoare : bovini:', ovicaprine,.

ziţie la cult ura Gumelniţa, în aşezarea de la Izvoarele (jud. Giurgiu ) oase
Din ca<lrul ari ei ele n1spîndirP a ('Olllll nităţilor cult.mii Yădastm dis
porcine şi ·cîine64•
punem de date referitoare la oasp]p d p:-;eoµerite la Cmşovu (jud . Olt ) . Din

stratul Vădastra I au fost acluna t e oase de h ov in e, capră şi de ciine, i a r
dierea o a se lo r de animale din aşezarea ele• l a Vădastra (jud. Olt ) s - a bucmat

d i n stratul Vădastra II oase d e bodne, l'H]H'ă, porc , oaie şi cîine 65• St u
de o atenţ.ip deosehită din partea lui l'omeliu K. l\Iateesc u c·are, în cola
tra I R-au d e:;;c op erit rnu ;p de boYine (de talie mică şi mare), oaie, porc ( între
borare cu alţi specialişti, a ajnni'i Ia. conclu zii importante. În stratul Vădas
oase şi unul de la un individ enorm, foarte înalt î n picioare), de capră şi

de cîine (de talie mijlocie )66• Rtratul <l e d pa::;upra, dill faza Yiidastm II
56 Determinări Olga Nccrasov.
5? Alexandra Ilolorney, SC IYA, 30, 1 979, 1, p. 3 - 10.
• s Ibidem, p. 9.
69 D . BerC'iu, Cultura Ilamangia, p . 82 - 85 .
61 Determinări Olga Nccrasov ; Eugen Comşa, Istoria crnnunilăfilor c11//11r i i Boian, p . 57.
6 0 Olga );f ecrasov ş i Sergiu I Iaimovici, :\Iatcriale, \ ' l I I , 1 962, p . 1 75 - 185.
s2 Olga Nccrasov şi Sergiu I-lairno\·ici, �Ia tcriale, \', 1 959, p . 1 2 7 - 1:10.

sa Alexandra Bolomey, SCAntrop, I I I, 1 966, 1 , p . 27- 34.
6l Olga Nccrasov şi G. Gheorghiu, :'ll ateriale. IX, 1 970, p. 9 1 - 95 .
65 Corneliu N. :'llateescu, :Materiale, I I I, 1 957, p . 107 şi 109.
& • Jckm. :'llateriale, Y, 1959, p. 68.
78
cuprindea oase ele bodue ( i ndi dzi de talie en ormă, marc �i m i că ) , apo i
de porc ( cu rîtul lung), oaie. <'a pră şi cîine67• În a <'daşi ::;trat a foxt de x c'. operit ă
părerea p rof .
Y. Gheţie, falanga a aparţfout unui cal mic �i îndc>xat, dar iute. folo::;it la
o falang[t (a treia de la piC'iorul anterior) a unui <'al. Dup:1
călări e, dO\'edind pent r u prima dată prezenţa calului dompstic în neoliti

cul Homâ,niei . Citeva oa st> , 1·11 cara ctere :-<peeifice, x î nt o 1hffa1Hi dt bov i
nele de la Yădaxtra au fm;t folosit e l a tracţiune6R.
în aria vecină, din S --V Olt en i ei, în aşezarc:1 <l e la H a xt, <l i 1 1 a m hele
straturi, ,.;-au adunat felurite oase . C ele de a ninrnJl' domextie1• erau i 1 1 o rd ine
procentuală u rmM oarelc : bovine . ovicaprin e , pon·i1w ş i C'Îi n i 69.
)fai departe spre VPxt, în aria Vinea. din Han a t. in a�1·zarea <] p la J Au b
.
coYa (jud . Caraş-SPv erin ) , ·s-au desc op er it - numai iu să p ilt u rilc din 1 965 -
1 966 - c·<·a 5 OOO de oa se : În eur su l a mbelor .
faze, documen t at e iu aseza re
. '
predomină <'ele de bovine, care au apa rţmu t unor fornw grn e i l e . simil are
celor din aria cultm·ii Boian. Oa xelP <le oaie provin de la exemplare foar t e
gracile. i a r majoritatea oaselor de por(' au apa.rţ in ut unor indivi zi t i 1 1 eri 70.
Pe teritoriul :Mold o vei , în arealul culturii Prl•<:U('Uteni, xînt xern n a l ate
Preeul'uteni I
nia i multe lo t u ri <le oa se71• Din datele publiC'ate rezultă di în aria fazei
( a şeza rea 'l'raian , ,nealul Viei " ) s -a u găsit ml "l' <k bovin e
.apoi o Y i c ap rine, p�n'.ine şi eîini ._ Din f� za Pre � ll<'U�Pni !I (
aşezan•a I�arg �
Jij i a ) ,.;-au dexcop er1t oa se de bovme, oaie, porcme �1 <le C'm1e ' �. Se imbliniază
că, îu a,ceastă aşezare, ·" -au gii.'>it extrem de multl' oaxe de b ovin e . nemar
peşt i ) după bovine . dm �1irm1 1te, u!: mează o a'.:-.;e_le < ie porc, ş i d e - a hia după
căm observaţia că în fam Preeueuteni III (în a ş ·�7,:1, rilt> And rieşeui i;; i '.l' ir
�-a
gax1t şi_ un o,.; �1-�· cal . Sp1.�·ialiştii
au preci zat ca maJ ont atea (67,93 %) ammalelor Prau xa(•rthl'ate dupa împli
_
al'eea, � ax el e �le o : w �prme şi_ de enne.
nirea vîrstei de 2 ani7 3•

Din timpul evoluţil'i <'omunib'iţilor culturi i Cuc uteni, în diYerse ase-
zări, s-au găsit mari c antităţi de oase de ani male .
·
Faza C ucut eni A : La Hăbăşei;; t i x-au aflat felurite oaxe de : a) bovine

de talie miei't, cu eap şi cu picioare xcmte (o rasi't dixpărută) ; xînt coarne
a
s curte şi groase de taur, de 6 - 7 ani • de la un animal eare se bătea foarte mult
cu alt.i tami ; oase de bovi ne ele talie mijlocie. dar şi ele la cîtent ni male
.
apoi şi b �wine de ste�ă . de t�l�e mare, c u roarnel? în f?rmă de lfră . l\fajori

cu t aii e uriaşă ; .oase de boi c� capul mare şi coa rnel e îndreptate în sus,
t atea ammalelor au fost sacrificate la v1rste , cuprmse mtre 4 şi 6 ani . Rar

au ajuns pînă la 15 ani ; b ) oaie eu talie mică , dar cu lînă lung-el, unele sa
crificate la 6 ani ; e ) porc : se P.emnafoază animale cu talie mică şi altele
cu talie mare, bătrîne, cu ritul lung şi ascuţ. i t (o rasă de baltil) ; d) cîine
cu cap scurt, o raRă apmpiat ă de cîinil ciobăneşti de a stăzi ; e) oase d e ani
male de talie mică (neidentifica.te).
67 Idem, Materiale, V I, 1959, p. 1 13.

es
G9 c. s. N icolăescu-Plopşor şi VI. Dumitrescu, SC IV, I I, 1 95 1, 1 , p . 270 .

B asile Gheţie et C ornelius N. Mateesco, Zephyrus, XXI-X X I I, 1971, p. 99
- 1 04.
10 Determ inări de Olga N ecrasov, M. Ştirbu şi M. Iacob ; Eugen Comşa, Dacia, N S,
11 Silvia l\larinescu-Bl lcu, Cultura Precucuteni pe teritoriu[ Romdn iei, p. 142-

X l ll, 1969, p. 1 7.
12 Oasele de ani i:nale d ?mes�i � e repre�intă 8�,63 %, faţă de 14, 79

144.
% cele de animale săl
batice (Olga Necrasov ş1 S. Ha1rn � v1c1, Mat�nale, I X: 1 9 70, p. 63- 65 ; V I I I, 196 2, p. 261 _ 26 ,
6
se precizează că era preferat un tip de bovme cu tahe mare).
1a Silvia Mari nescu-Bllcu, op. cil„ p. 142- 1 43.
19
i
În general, in cadrul complexului se constată că erau sacrificate, mai
ales, animalele bătrîne, cele tinere fiind păstrate pentru prăsilă74•
Din perioada corespunzătoare, în zona de S -E a Transilvaniei, locu
ită de comunităţile Ariuşd, în săpăturile de la Bod şi Ariuşd s-au găsit oase
de bovine, ovicaprine, porc şi cîine75•
De la începutul fazei Cucuteni A -B (aşezarea Corlăteni ) R-au deter
minat numeroase oase de bovirn', oi, capre şi porci76• Din plină fază Cucu
teni A - B, la Traian - „Dealul Fîntînilor" sint atestate oase de bovine,
urmate de porc, ovicaprine şi de cîine. S-au găsit şi cîteva oase de cal77•
Prin săpăturile mai vechi de la Vitleni (jud. Neamţ) s-au scos la iveală oase
de bovine şi de ovicaprine78•
în zona aspectului Aldl'ni II din faza veche, amintim oasele des
coperite la Drăgăneşti -Tecuci . S-au determinat oase de bovine, porci (ti
neri şi hătrîni), apoi ovieaprine. S-a descoperit şi o falangă de cal79• În faza
mai tîrzie, predomină bovinelt·, urmate de ovicaprine, porci şi cîini . Men
ţionăm şi o �opită de cal80•
Purtătorii culturii Gumelniţa, pe vasta lor arie de răspîndire au cres
cut destul de multe animale domestice. În aşezarea eponimă s-au desco-
porcine şi cîini . Se remarcă faptul că încă din nivelul Gumelniţa A 2 a s-au

. perit foarte multe oase de animale, majoritatea de bovine, apoi ovicaprine,
aflat oase de cal81. în ai;;ezarea de la Uăscioarele sînt documentate aceleaşi

categorii de animale, în ordine puţfo deosebită : bovine, porcine, ovicaprine
şi cîini . Sînt şi cîteva oase de cal82•
Pe întinsul Olteniei, în aria culturii Sălcuţa, se observă o variabili
tate8 3. La Verbicioara (jud. Dolj ), din stratul Sălcuţa, s-au adunat oase de
bovine, oi, porci, capre şi de cîini 84• în aşezarea Sălcuţa (jud. Dolj) in
nivelul Sălcuţa I, sînt multe oase de bovine (cu talie mică şi coarne mici),
apoi oase de porc şi de ovicaprine. În schimb, în nivelul Sălcuţa II, primul
loc este ocupat de ovicaprine, urmate de porcine Şi de-abia, pe locul al trei
lea se plasează bovinele. În cadrul complexului se remarcă numărul mare
de porcine şi ovicaprine jertfite tinere. Sînt şi oase de cîini de talie mică,
dar şi mare85•
Din informaţii verbale, primite <le la diferiţi colegi, rezultă că şi în
culturile neolitice tîrzii din centrul şi vestul Transilvaniei predomină. oa
sele de bovine, urmate de ovicaprine şi de porcine.
Ajunşi la capătul expunerii noasti:e� ţinem să subliniem faptul că,
în tot cursul epocii neolitice, incă de la începutul ei, în majoritatea culturi
lor, oamenii au prefera.t şi crescut� în primul rînd, bovinele pentru carne,
75 Iulius Teutsch, Mi ttPKKAkWiss, I, Viena, nr. 6, 1 903, p. 379- 380.

7' V. Ghcţie ln voi. Rdbăşe.,l i, Bucureşti, 1 954, p. 601 - 605.
7 6 Ion N cstor şi colab., SCIV, I I, 1 951, 1, p. 69.

n Olga Nccrasov şi Sergiu Haimovici, M ateriale, V, 1959, p. 217- 219 ; V I, 1 959,
p. 1 79 - 1 85 ; V I I I, 1 962, p. 263-264 ; IX, 1970, p. 59- 66.
78 Hortensia Dumitrescu, SC IV, I I, 1950, 2, p. 27.
70 Eugen Comşa, SCIV, XIV, 1 963, 1, p. 14.
SI Ibidem, p. 14.
8 1 Olga Necrasov şi Sergiu Haimovici, SCIV, 1 7, 1966, 1 , p. 1 0 1 - 108.
8 2 D eterminări Alexandra B olomey ; VI. Dumitrescu, SCIV, 16, 1965, 2, p. 23 1 - 232.
ea Vezi şi Corneliu N. M atcescu, Materiale, V, 1 959, p. 71, unde slnt amintite oase de bovine
Oasele de animale domestice.reprezintă numai 1 7, 9 % din totalul oaselor de animale.
84 D. Berciu şi colab . , SC IV, I I, 1951, 1, p. 237.

·
ovicaprine şi de porcine.
86 O . Berciu, Contribu/ii la problemele neoliticului în Romdnia ln lumina noilor cercetări�

p. 346-348.
80
lapte, piei (folosind însă şi oa.sele şi coarnele). O singură excepţie se co11stată
în timpul fazei Sălcuţa II, cînd bovinele s-au aflat pe locul trei, revenind
apoi iarăşi pe primul lor. Descoperirea, în diferite zone şi arii culturale, oa
:-;elor de bovine caracterizate prin talii mici pină la foarte mari, cu coarne
in variate poziţii, ne face să admitem că rasele respective de bovine sînt
originare din centre de domestidre deosebite şi, evident, au avut o anumită
vechime înainte de a fi i·ăspîndite în ţinuturile noastre, probabil, din mai
multe directii .
1\Iai ob�ervăm că ovicaprinele au ocupat o mare parte clin timp locul
secund între animelele domestice, fiind folmiite pentru carne, lapte, lină
şi piei. În multe cazuri, o departajare a celor două specii (oaia şi capra) este
greu ele făcut, diferenţierea oaselor lor se face cu greutate.
Porcul a fost multă vreme pe locul al treilea, dar, cel puţin in M1:1n
tenia, la un moment dat, a ajuns pe locul secund, ca urmare a trecerii tot
mai accentuate la viata sedentară.
Stucli<'rea amănuntită, din ultima vreme, a faunei indică obiceiuri
felurite. Membrii unor comunităţi obişnuiau să păstreze animalele tinere
pentru prăsilă şi să le sacrifice pe cele bătrine, alţii mai puţini jertfeau, mai
ales, animale tinere.
Prezenţa cîinilor este obişnuită. Diferite probleme ridică oasele ele
cal, descoperite în destul de multe complexe, incepînd dintr-o perioadă re
lativ timpurie. l\fajoritatea lor sînt oase de cal Rălbatic, dar nu putem ex -
ciude nici începuturi de folosire a calului domestic la călărie, după cum o
dovedeşte piesa de la Văda8tra.
Vînătoarea. În epoca studiată, pe teritoriul României, clima era ceva
mai caldă decît cea actuală. Vegetaţia era foarte bogată, pădurile ocupînd
mativ aceleaşi după cum o dovedesc analizele de sol şi cele sporopolinice. în

terenuri mai întinse decît azi. Limitele dintre stepă şi pădure erau aproxi
astfel de condiţii, pe întinsul ţării, se găsea vînat din belşug, iar oamenii
s-au îndeletnicit şi cu vînătoarea., dar de la perioadă la perioadă şi de la
zonă la zonă, aceasta a avut o importanţă diferită în economia epocii .
în timpul neoliticului timpuriu, în aşezarea de la Cîrcea, s-au găt!it
oase de la speciile : cerb, căprioară şi vulpe86, iar la Gura Baciului, oase de
mistreţ, cerb, căprioară, bour şi Eq1u,1us Przewal8ki87•
Datele despre practicarea vînătorii în arealul StarcevooCriş sînt pu
ţine. La Verbiţa, în complexe închise, s-au găsit oase de bour, capră neagră
şi de cerb88• în Transilvania, la Leţ, s-au adunat oase de castor şi de bour.
Pe teritoriul Moldovei, la Glăvăneştii Vechi, sînt menţionate oase de cerb
(în principal), mistreţ., căprioară, bour, ca.I şi Equus Przewalski, iar la Po
gorăşti (jud. Botoşani) oase de urs, mistreţ, cerb şi bour. La Valea Lupului
s-au strîns oase de cerb, mistreţ, căprioară, bour, cal şi vulpe89•
La sfîrşitul neoliticului timpuriu, comunităţile culturii Ceramicii
linia1 e din Moldova, după cum rezultă din analiza lotului de oase de la
Traian, „Dealul Fîntînilor", vînau cerbi, urmează mistreţii, căprioarele şi
castorii90•
Documentarea privind neoliticul mijlociu este mai bogată.
86 Alexandra Bolomey, SC IVA, 27, 1976, 4, p. 465 - 475.

87 Olga Necrasov şi M . Buiai, V I-e Congres International des Scicnces Anthropologiques
8 8 Corneliu N. Mateescu, SC IV, I I I, 1952, p. 1 62.

el Ethnologiques, V, M oscova, 1 970, p. 552.
89 O. Necrasov şi M. Buiai, op. cit., p. 552.

•0 Olga Necrasov şi Sergiu Haimovici, !\Iateriale, IX, 1 9 70, p. 59-62.
81
Connmităţ.Ue c u ltmii Dudeşti pradicau Yinătoarea clar, în a stfe l ele
aşezru·i i'.\-au făcut numai :-;ondaje şi de a ('eea s-au găsit oase pu ţi ne. Din
faza Fundeni a mintim oa.se de iepure şi l'oam e de cerb.
Din c adrul arealului c ul turi i Hamangia se cuno:-;e eîteva loturi de
oase de a ni male vîuate. Din cuprJ11 ;;ul co mplexu lui de la T ech i rgh iol :-;-au
stri n s oase 1le Y ulpe, i epure, că.prioară., şa ca l şi un fol de măgar european
(Equus hydruntinu8 Reg . ) şi Equns he mionu.<� 91• Ob serv aţ ii i nteresante
s-au făeut a:-;npra faunei din aşezarea de tip Harnangia de la CernaYoda.
S - a u adunat oase de castor ( de i'.\ tu l de multe), v ulpe, villră, pixică xălba
tică, cerb, cerb lopătar, căpl'ioară, antilop:'L (Saiya tartarica T1. ), bour, mi s
treţ şi Equu8 hJjdnt ntinu>J Heg92•
În ti mpul evoluţit:'i culturii Boian , ţi uind seama de datl•k• f.\ta.t h�tice
vînătmtreft en1 o ocupaţie seeunclară. Proee1itajek minime l'înt ele 5 % . iar
cele ma xime 28,07 %. Din faza Bolintineanu se cunos1: oa se de cerb, hour şi
pisică Hălbati eă93 • Din faza Gi uleşti s-au aduuat oaRe din aşezarea 1lc la Bo
faza Vidra, s -au adunat oase de m i st reţ , bour, cerb şi ('ltprioa ră9s, iar de la
gata şi anume : i e pure, vulpe. di hor şi cerb94• In aşezarea Hoian A . din
Bogata, di ntr -un compk-.:: de tip Vidra. s-au sco s la i vea lă o a sp de i t•pure
fa za d e tranziţie la 1:ultura Gnmelniţa, ele la R ad ovanu (iepure, ccrh, di

şi nllpe96• Su m e rom\I.' oasp dP a ni male vînate s-au d es c op eri t în aşez�trPa din
hor. mistreţ, vulpe, pisică sălbatică, căprioară şi castor)9i. îu zonă, prezen

ţa castorului est e confirmată şi în st a ţiunea de la J z voa rel c . unde s-au gă
sit oasele lu i î m pre u nă eu eelP de iepure, l up, urs, mh;treţ, eerb, căprioa ră şi
bou r. Oase de mistreţ, eerb şi <le bour9� s-au a d un at şi din aşezarea din
aceeaş} fază de la Spanţov99 •
da.stra. Din timpul fazei Văd.astra I s in t do(• umcntatc oase şi coarne de

ln Ol t eni a, vî nătoarea a fost practicată şi de pu rtăt o ri i eulturii Vă
de mistr e ţ1c 0• În aşezarea de la Vădastra s -au �ăRit oase de cerh, căprioară,

cerb , iar din faza Vădastra II , de la ( 'ruşovu, sint oaf.\c de eerb, căpri o ară şi
vulpe şi l up1 1 1 •
·
Pe î nt i n sul Banatului, din cuprimml unor aşezări ele tip Vinfa, s- au

adunat numeroase mtse> de a n imal e . Determinări au fof.\t făcu t e şi asupra
oaselor de la Liubeova. În Htratul d i n faza Orniţ.a i:;înt r epr ezen tat e sp eciile :
cerb (prndominant), iepure, castor, bursnc, pisică sălbatică, rîs, lup, vulpe,
urs şi bour. Din faza următ oare în acelaşi compl ex s-au de :,1coperit oase de
] ) espre praeticarea vînătorii de către pmt.ătorii culturii Turdaş ştim

bour, bm·suc, lup, clan .. bizon şi de Y idră 10 2 •
de mistreţ103•
că clin aşezarea eponimă s-au adunat oase dt> urs, i e pu re, cerb, căprioară,
şi
n
92
Aceiaşi, l\l aleriak, V i l i, 1 !!62, p . 1 75 - 1 85.
Olga Necraso,· �i colab . , :\l ateriale, \'. 1959, p . 110- 1 1 2 ; D. Herciu. Cultura Harmmg ia.
I, Bucureşti, 1966, p . 84- 85.
9:1 Determinări Olga Necrasov ; Eugen Comşa. lslori« comu11ildJilor cullurii Roian, p. 63.
H Olga Nccrasov şi Sergiu Haimovici, Ma teriale, V, 1 959, p. 127- 1 30.
•• Alexandra B olomey, ln SCAntrop, 3, 1966, 1, p. 27- 34.
96 Olga N ecrasov şi Sergiu Haimovici, op. cil., p. 127- 130.
• 1 Olga Necrasov, Materiale, X, 1 973, p. 39- 44.
18 Olga Necrasov şi G. Gheorghiu, :\Iateriale, IX, 1 970, p. !H, 92, 95.
99 Bucur !\li trea şi colab., SClV, IV, 1953, 1 - 2, p . 224 - 225.
uo Corneliu N. M atecscu, l\I ateriale, I I I, 1957,
1 0 1 Idem, M ateriale, \', 1959, p. 70.
p . 109.
1 o 2 Eugen Comşa, Dacia, NS, X I I I, 1 969, p. 18.
m H.oska Martin, PMJH, I I I-IV (XXV - XXX I . ), 1927 - 1 928, p. 19.
82
Membri i co m uni t ă (i l or cult.urii Prc·cu1·u teni . tle�i vieţuiau în tinut uri
acoperit e de codri, nu s-au ocupat prea intens cu vînătoaTea. Din datc>le
lup, vulpe, urs, mil;treţ., bour şi cal1°4• Cei din faza Precucuteni li, d e la'
publicate rezultă că în faza Pre cucut eni I au vînat castor, cc>rb, dlprimnă
Larga .Ji j i a, au vinat cerbi şi mistreţi, iar cei de la Ghigoeşti -Trurle�ti ca s
ceptie, oase izolate de ela.n ( Alces alces ) descoperi te la And ri c>Şf'n i şi cele
tor, lup, urs, mistreţ, cerb, căprioară şi bom·m. J,a acestea se adaugă, ca ex
de Eqtms Pr-::ewa.lski şi de vulpe, la Tîrpeşti1�6•

Tot pe tNi toriul l\loldovei, în ari a culturii Cul'nt <•ui , a şezări le intens
locuite au fumizat o serie de loturi mari de oase de animal<• sălbat i ce. în
sta.ţ.iunea, din faza Cucuteni A, de la Hăbăşeşti , s-au d esC'operH oase (puţine)
de m istreţ-, C' ăprio ară şi cerb1 ''7 • Din 8 - E Tran silvaniei, 1lin a ri a Ariuşd,
s-au găsit (aşezarea de la Hod ) oase de castor, nr:-1, lup,. vulpe. rîs. pisică
sălbatică, cap ră neagră, cerb, eăprioară108, i ar din aşezan•a dl' la A riuşd
sînt amintite oase de urn, cerb, mistreţ şi vultur 1"9•
Di n cuprinsul aşezării de la Traian - „J ka.Iul Fîntînilor", <lin faza
c[L vî w1 toarPa în p<\ri oada şi zona dată, juca un rol important. S-au �·ăsit
C ucuteni A -H, s - au strîns numeroase oase de animale R:1 lbatice, indiciu
oase de cerb (majoritatea), mistreţ, castor, căprioară, bour, uri,;, lup,

hur:mc şi un os de eal110• Din timpul fazei Cm·uteni B a fost studi at l otul
cerb, mi st reţ, eăpri oară. şi bourm .

din a şezarea. d e la Valea Lupulu i . Oasele d e animale Rălhatice provin d e la
În a ri a a :-1peetului Aldeni li s-au gă.Rit o Re1fr d e oast.• d i n a şezarea

<le la Drăgăne�t i -Tt•euci . E l e d atează din pri ma faz[L şi provin de la eerb,
cttprioară ( ? ) ;;;i ca1112•
Purtătorii cultmii Gumelniţa, din DobrogPa , anume eei din 8t a ti
u nea el e la H i rş ova, au vî1 1at diverne animale sălbatfoe : mistn·ţ şi bunmc 11 3 •
Prin .-ăpăturile de la Gumelni ţ a s-a adunat o cantitate apreeiabilă
de oase <le animale vînate, din faza Gume l ni ţa A 2 ( faza Sultana ) . S-au
=
d<>tf'n ninat oase de mi streţ (dominant), cerb , căprioară, bour, vulpe, lup,
ur:; (foarte rar), i epure (rar), cal ( nu mai în n i v elu l A 2 s-au gă sit 25 oa se ) .
î n stratul Gumelni ţa B era şi un os de castor114• În aşezarea rle la Căscioa
rele :-:ăpată in întregi me din fa.za Gumelni ţa B 1 ( "-' faza Jilava), s-a con
statat că majoritatea oaselor de animale provin de la cele sălbati ce care
reprezi n tă 81,9 %- În aşezarea amintită s-au aflat oase de eerb, bour,
lup, vulpe. bursue, jder, i epure şi caRtor . Se remareă faptul că oasele
acestuia d i n u rmă ocupă numeric locul al doilea, după cerb 11 6 •
Săleuţa s-au adunat o a se de cerb, căpri oar:l , mi streţ., capr ă neagră ( � ),

Purtătorii culturii Sălcuţa practicau vînătoarea pe S(•ară redmă . La
urs, lup, vulpe şi viezure116, i a r în aşezarea de la Verbicioara i;:-au strîrrn oa�e
104
•
Olga Necraso\· şi Sergiu Haimovici, l\latcrialc, IX, 1 970, p. 6 3 - 65.

105
1 06 Ibid em, p. 144.
Determinări Alexandra Bolomcy ; Silvia :\larinescu-Biku, op. cil., p . 144.
10 7
1os Iul iu s Teutsch, in l\littPKKAk\Viss, I , 1 903, 6 , p . 378- 380, 3 9 1.
Vezi supra, nota 74 .
1 09
110 Olga N ecrasov şi Se rgi u Haimovici, :\latcriale, \', 1 959, p. ;l l i - 2 1 9 ; V I, 1 959, p. 1 79 -
I bidem, p . 3 9 1 .
m Sergiu I-Jaimovici, AnŞt Ia�i, SN, sccţ. I I, şt. nat., A, Biologie, \' I I I, 1962, 2, p . 2 9 6 .
1 85 ; \' I II, 1 9(i2, p . 263 - 2 64 .
112 Eugen Comşa, SC I\', XIV, 1963, 1, p. 14.
113 Doina Galbenu, Sf, IV, X I I I, 1 962, 2, p. 304.
11t Olga Necrasov şi Sergiu Haimovici, SC I\'. 1 7, 1 966, 1, p . 1 0 1 - 108.
11s VI. Dumitrescu, SC IV, 1 6, 1 965, 2 , p . 232.
11 1 D. Berciu, op. cil„ p. 348.
83
de cerb, mistreţ, vulpe, şi urs117• La Văd.astra, în strat Sălcuţa, s-au g-J.sit
oase de cerb şi de căprioară11 8 • Din Crişana dispunem de date puţine.Din
a.şezarea de tip Tisa de la Vărşand s-au strîns oase de cerb, căprioară şi mis
treţ,119. La Suplacu de Barcău s-au găsit şi oase de căprioară. 1 20 • Din Tran
silvania avem date despre oase şi coarne de cerb descoperite la Alba Iulia,
, . Lumea Nouă" şi de la Dumbrava121•
Din datele sumare disponibile rezultă că şi în arealul cultmii Petre.� ti
era practicată vînătoarea cerbului, căprioarei şi mistreţului .
Din interpretarea cifrelor şi datelor documentare de care dispunem
rezultă că pe ansamblu vănătoarea se situa pe locul al treilea, după culti
vare.a plantelor şi după cre�terea animalelor domestice. Ou toate acestea,
în unele perioade şi zone, vînătoarea a întrecut creşterea vitelor, plasîndu-se
pe locul doi .
Numai din simpla înşirare a informaţiilor, strînse din numeroasele
studii şi rapoarte, se constată că în e.poca ne.olitică tot teritoriul României
a fost foarte bogat în vînat .
în majoritatea complexelor la care ne-am referit predomină oasele
.!li coarnele de cerb, ceea ce la prima vedere ar face impresia că era anima
lul preferat de vînătorii neolitici. Pe ansamblu, procentajul trebuie însă
corectat, pentru că o bună parte din numărul coarnelor de cerb provine
nu de la animale vînate, ci de la coarne „lepădate" în fiecare an de cerbi şi
adunate de oameni .
în funcţie de condiţ.iil e locale favorabile, au fost }Jreferate şi alte spe
cii de animale. tn zona Căscioarele :-1-au vînat, mai ales, castorii . în aria
Hamangia era preferat mistreţul, iar în Moldova şi Tran silvania în anumite
perioade, un loc important l-au ocupat mi�treţ.ul şi ursul.
Descoperirile clin aşezările neolitice sînt deosebit de valoroase pentru
cunoaşterea speciilor de animale s�Ubatice şi răspîndirea lor pe teritoriul
României . Sintetizînd datele rezultă că în epoca studiată, pe ansamblul
teritoriului, era o mare varietate de animale sălbatice. De-a lungul milenii
lor, pînă în prezent, unele din acele specii au dispărut cu totul, de exemplu,
ca,storul (= brebul). Acesta era destul de răspîndit (după cite ştim) în Do
brogea, sudul Munteniei, vestul Moldovei, sudul Transilvaniei şi în Banat.
D esigur, castorul a trăit şi în celelalte regiuni ale ţării , dar încă nu dispunem
de datele necesare . A mai dispărut şi măgarul sălbatic Equus hydrnntinus
Reg., ca şi calul sălbatic Equus Przewalsk1", documentat tot în n eoliticul
mijlociu în Moldova . Tot aşa a dispărut şi bourul ale cărui oase s-au desco
perit într-o serie de aşezări neolitice, ca şi elanul reprezentat la Liubcova
în Banat şi la Andrieşeni în Moldova . Datorită vînătorii şi înmulţirii popu
laţ,iei, alte specii de animale sălbatice au fost nevoite să se retragă, tot
mai mult, în zonele mai ferite . Astfel, cerbu l şi urRul ale căror oase se gă
sesc în multe staţiuni neolitice din cîmpie, acum trăiesc numai în pădurile
din zona de dealuri şi de munte . Alte specii şi-an redus şi ele, tot mai mult,
aria de răspîndire (de exemplu, vidra) .
Oamenii d i n epoca neolitică vînau, în principal, c u arcul ş i săgea.ta,
011 suliţa şi cu diferite capcane simple (de tipul laţului ) sau complicate (ti
vigul) . O astfel de capcană era alcătuită dintr-o cumpănă (ca de fîntînă),
117 D . Berciu şi colai>., SCIV, II, 1951, t, p. 237.
11 8 C orneliu N. Mateescu, Materiale, V. 1 9511, p. lU.

l lt Iuliu Paul, Cultura Petreşti în lumina
tu D
p . 54.
noilor cuctldri 11rl1eologice, p. 6.
t 6 ti p, 27.
oina Ignat, Materiale-Tulcea. 1980,
m D . B erclu ti Ion Bercla. Apulum, III,. 19,7 - 1 1148, p.
un laţ la capăt şi cu o greutate, destul de lllB.r e, la celălalt . Tipul acesta de
capcană s-a menţinut pînă în zilele noastre în Oltenia demonstrînd conti-
nuitatea populaţiei locale timp de milenii. .
Pescuitul. Era o ocupa.ţie practicată în mod curent, mai cu seamă,
de comunităţile din vecinătatea ţărmului Mării Negre, a Dunării şi a lacu
rilor sale, dar şi pe lingă cursurile de apă mai importante. Prin săpăturile
de pînă acum, s-au strîns din numeroase aşezări neolitice multe oase de
peşte, fragmente din cranii, operculi, vertebre_, coaste şi chiar solzi . în
majoritatea cazurilor, specialiştii în paleofaună au studiat, în special, oa
sele mari, oasele mai mici măcinîndu-se în sol.
Pentru culturile din neoliticul timpuriu încă nu dispunem de astfel de
date.
Informaţii mai multe avem din timpul neoliticului mijlociu . Din peri
-oa.da de la sfîrşitul culturii Dudeşti, faza Cernica (la Radovanu II), s-au
adunat vertebre de la diferiţi peşti de talie modestă122, pescuiţi în Argeş .
La Glăvăneştii Vechi, din aşezarea. culturii Ceramicii liniare, s-au găsit cîteva
oase de peşti mari12a.
Cu prilejul săpăturilor de la Techirghiol, din aşezarea de tip Haman
gia, s-au scos la iveală oase de doradă şi de delfin124. D iferite oase mai mari
sau mai mici, în aria Hamangia, s-au găsit şi la Ceamurlia de Jos, în dife
rite gropi125, iar dintre oasele de peşte determinate, la Cernavoda, este
amintit crapul126 • în monografia culturii Hamangia se arată că, în general,
purtătorii ei practicau pescuitul pe scară destul de largă1 27 •
Membrii comunităţilor Boian, mai ales acelea înşirate de-a lungul
Dunării, se ocupau în mod obişnuit cu pescuitul. Din faza Bolintincanu
nu au foRt documentate oa8ele de peşti, deocamdată. De la începutul fa
zei Giuleşti , la Bogata, s-au strîns numeroase oase de peşti de diferite
mărimi . S-au determinat oase de somn, crap şi de ştiucă,128 • Nu este exclus
ca între oasele nedeterminate (133 piese) să fie reprezentate şi alte specii
de peşti. !ntr-un alt complex închis, tot la Bogata, numit Bogata III, de
la începutul fazei Vidra, s-au scos 49 oase de peşte, unul singur fiind deter
minat, ca fiind de şalău129. Din faza de tranziţie datează aşezarea de la Ra
dovanu, din cuprinsul căreia s-au strîns numeroase oase de peşte. Pînă
acum, s-au determinat doar două specii : somn şi crap . Oasele de somn au
un crap a avut cca 9 ani1 30. La Izvoarele, din aşezarea de la sfîrşitul fazei
aparţinut unor exemplare de talie mare şi foarte mare (de 7 -14 ani), iar
de tranziţie, s-au adunat.. mai ales, oase de crap şi de somn1 31 .

Aceleaşi specii de peşti sînt documentate şi în arealul culturii Vădas
tra în aşezarea eponimă1 32.
1n aria culturii Vinca, la Gornea, în diferite gropi de bordeie, s-au
aflat numeroase oase de peşti mari (unii pină. la 30 - 40 kg)133, iar în apro-
Eugen Comşa, PZ, 46, 1 97 1 , 2, p. 21G.

u 3 Ion Nestor şi colab., SCIV, l i, 1951, t, p. !'>3.
12 2
11 1 Olga Necrasov şi Sergiu Haimovici, Materiale, V I I I, 1962, p. 176.

12> D. B erciu, Cultura Hamangia, I , Bucureşti, 1 966, p. 1 46.
u e Olga Necrasov şi colab., Materiale, V, 1959, p. 1 10.
127 D . B erciu, op. cil., p. 84.
u e Olga Necrasov şi Sergiu Haimovici, Materiale, Y, 1959, p. 128, tabel I.
l U Ibidem.
1ao Olga Nccrasov, M ateriale, X, 1973, p. 311.
1 81 Olga Necrasov şi G. Gheorghiu, Materiale, IX, 1970, p. II I .
1 88 C orneliu N. Mateescu, Atli de! V I C ongresso . . . , Home, l i, 1 965, p . 2ii0.
181 Gh. Lazarovici. Gornea. Preistorie, He!tita, 11177, p. 107.
81i
piere, la Liuheova, s-au găsit oase d e la exempl are fo a rte mari de somn şi
crap1 34 • Pescuitul el'te atestat ş i în staţiunile c:u lt uri i Vin fa. din VP8tul 01-
teniei135.
dt> peşte, dar harpo a,n elP 11P corn :;;i c îrligele d e aram it , dPs coperite în d ifr
Pînă în p rezen t , in a :;e z:Iri l e culturii Precncutl'ni nu s-au gă8 i t oasp
rit.e c omp lc>xe dovedel'lc eă şi aeele comu ni tă ţ i practicau pescuitul 1 36 .
dovezi ale pel'l<· ui tulu i în arealul culturii Sălcu ţa , din Oltenia m . tn cupri n
Din timpul neoliticului 1.îrziu, fără alte prec izăr i , se rnmţio nea ză ş i
sul ariei culturii Gu rnc>lniţa sînt. am in1 itt> o a8e de pe:;h• la Lu n eavi ţa .
şi o ase de :;; a lău şi de hibau ) . Sem n a lăm că între exem pl arel e de talie
S-au d e t e rm i nat numai oase de crap şi de flomn ( c u o arec a re pro b ab il i ta te
m ij loci e şi mare, s-au gă8it şi oa8ele a trei somni avînd lungi mea între
că la Brăiliţa, în aşeza rea gumclniţeană, s-au d eseope1i t e a n t it ăţ i mari de

1,20 -1,80 m şi greutatea între } ;} şi 40 kg1 38 . Fără alte precizări, se arată
oase de peşte. d ove<l i rnl C'ă p escuitul a fol'<t o o cu paţi e pl'1mant>ntă a.

acelei (•omunităţi139. La Pi et rel P (jud . Giurgiu ) s-au strînl'< o seriP d e
Fănl. î n d oi al ă eă �i <·omunit ăţ ile e u lt uri i Petre:;; t i, clin prea jm a :'.\Iur e

vertPhre d e peşte1411•
şulu i ş i a Oltului , s-au o c upa t relativ inten s eu peRcuitul.
de la Truş eş ti , din faza f'u cut <�ni B, este a m i nt i t faptul că rn<'mhri i comu
î11 ari a culturii Cucnteni .. î n pa1tea de nord a l\Ioldov ei , î n aşezarea·
n i tăţ i i se îndelPtniceau şi eu pm;cuitul141.

În stadiul aetual al <·erectărilor se p o a t e con8idera că o cu paţi a pes
capi t ol .
cuitului era secund ară î n ra port C'U celelalt e î n d eletniciri prezentate în aeei:rti
Da't;elc disponibi le ne duc la con st ata rea că în maj ori tat ea obi ective
lor neolitice menţionate s -au descoperit oase aparţi n înd în :,;pc• ci al c rapu lu i
(C!Jprinu8 carpio L. ), somnului ( Sil11:rus glani8 L . ), mai rar ale şalăulu i
n u lui ( Perca fluviatili.'! L . ) . P<>ştii amintiţi erau p e sc ui ţ i prin difel'ite me

(Luciopercn s<in<lra L . ), ştiucii (EsoJ: htciwr L. ) şi eu probabili tat e biba
tode. Este sigur că au folosit p la sP de pescuit, apoi undiţe cu c îrli ge de ara

mă. Astfel de c îrli ge se întîlnesc î n destul de multe a şezări neoliti ce tî rzii ,
aparţini n d culturii Precu<'uteni.. Gu melni ţa, Vinea şi Cucuteni . Pentru pri n
<lerea peştilor mari 1'1-au u t ili za.t şi ha rp oan e cu vîrf din corn d e cerb sau de
os. Dat fiind faptul eă în multe sta ţiu n i se găf\esc oase de la p eşt i (somni
şi crapi ) foa rt e mari, c8te <le presupu8 că pentru prinderea lor 8-au pU 8 în
pra cti că şi alte metode (de exemplu, prin răstocire ) 14 2•
Observaţiile făcut e a;-;upra unor complexe modeste alcătuite din una
sau două gropi de hordeie ( la Bogata ), aflate pe malu l unor lacuri .. ne fa c
să ne gindim la posibilitatea pra cti cării şi a unui pesc ui t sezonier, î n sensul
că atun ci eîrnl d atorită i nundaţi i lo r anuale ale Dunării peştele Pra abm1 -
dent , unele grupuri d e familii 11ărăseau a şezarea şi se stabi leau pentru o anu-
1 3� Eugen C omşa, Dacia, N S, X I I I, 1969, p . 18.

1 3s D . Berl'iu, A. rheo/ogia preistorică a O lteniei, p. 32.
1 3& Silvia Marinesru-Bilcu, op. cil., p. 145.
1 37 ) ) . Berci u, op. cit., p. 68.
1 3s S ergiu llaimovici şi Gianina D ardan, '.\!ateriale, X, 1 970, p. 108.
i 3 9 N . A . I l arţuchc şi F. Anastasiu, Brăiliţa, Brăila. 1968, p. 17.
uo D . Berciu, Materiale, I I, 1 956, p. 506.
u 1 '.\ ! . Pctrescu - Dimboviţa şi colab„ SCIV, V, 1 954, 1 - 2, p. 16.
u z I nformaţie de la dr. Ghenea, căruia l i mulţumim şi pe această cale.
86
mită perioadă in preajma Dunării �u a lacurilor sale. După acest pescuit
sezonier se reintorceau în staţiunile lor cu rezerve de peşte.
coperit şi oase ele doradă (�'!:urata aurata I,. ) şi de delfin (Delphinus ) . După
Prin cercetările :unănunţite în aşezarea de la Techirghiol, s-au des
toate probabilit{Lţile pentru prinderea lor în largul mării, oamenii neolitici

trebuie să fi avut un fel de b:lrci (de tipul monoxilelor) sau plute.
Culesul. O altă ocupaţie practicată de oamem i neolitici . în vederea.
obţinerii unei piirţi di n ht'ană, l'rn <.:u.tnul. Acti vitatea este tlovcdită, pe
a.le melcilor. în nunwroase a�ezări neolitice. de pe tot intimul ţ il.rii , s-au

cale arheologi<'ă, pt'i n v;1ln�le de :'lcoici de apă d ulee i'au a celor de mare şi
g:ăsit vafre de scoici de ap:l d u l ee <le t.ip Un io p ictorum L . , Unio cra ssus
Hetzius. Unio crns:ms bata·vus :Marton et lfachet , ·unio cra..</.<Jit.'1 de<.:urvatus,
Anodo nta. şi Dreis8e1w poly morpha Pa,llas. J.;a Techirghiol s-au găsit şi o
Tipurile de cochilii ele mel(•i sînt d estu l <l<> multe : IIelix pomatia L . .. Helix
serie de scoici de mare : (J(mliurn sp . , Vf'liUN galinae, Mutilus sp . (midia ) .
po matia fl8M Kobalt . Cepnea 1� i ndobonfn.Y iR Pfciffer, Theba charthu8iana

Miiller, Cara.colli na corc.11rr n <J is Hossm„ Bmnophalia 8tr-igelht Drap, . Ze
brina sp. , Jaminia :-;p.
În majoritatea cazurilor s-au g:'t sit. in aceeaşi aşezare, Yalve de scoi ci
gorii sînt comestibile. în unele staţ;iuni ( la 'l'raiau ) s-a găsit cite o groapă
Unio p ictorum L. şi cochilii de melei IleliJ' pomatia L. Aceste două cate
cu o mare cantitate de cochilii de melci, i ar în alte puncte sînt mari canti

tăţi de valve de Unio aruncate, întregi sau sparte, formînd cite un strat·
,;ubţire în profil ( Omwşti, Bogata ) .
87
VII
PRODUCEUEA UNEl.TELOR
Oamenii din epoca neolitică au păstrat de la predecesorii lor cunoş

tinţe despre diferite ma terii prime din care, în continuare, îşi făceau unel
tele necesare activităţii lor zilnice. Pe lingă acestea s-au adăugat, cu tim
pul, cîteva elemente noi, inventate de ei şi anume : uneltele de piatră şle
fuită şi mai tîrziu folosirea metalului . Uneltele utilizate de oamenii epocii
erau făcute din silex, gresie silicifiată, obsidiană, piatră şlefuită, os şi corn .
Silex. Majoritatea uneltelor tăioase, întrebuinţate de oamenii epocii,

au fost lucrate din silex. Subliniem că oamenii neolitici, deşi au preluat me
todele de prelucrare de la înaintaşi, le-au perfecţionat în timp, ajungînd să
realizeze, în anumite zone, prin persoane specializate, piese mari compli
cate, dintr-un silex de calitate.
dus la concluzia că, pînă acum, pe teritoriul României sînt. atestate 14 ti
Analiza amănunţită a tipurilor de silex utilizate î n cursul epocii, a
puri de silex, cu structuri şi culori dcosebite1• Sînt tipuri de silex folosite

mai intens, pe spaţii foarte vaste sau numai în cuprinsul unor zone restrînse.
Pe lîngă ele, mai ales în neoliticul timpuriu, s-au utilizat şi alte roci : silex
de calitate inferioară, pietre de cuarţit.
S -au identificat locurile unde se află zăcămintele de silex, dar nu a
fost încă descoperită nici o „mină " de extragere a silexului . În alte pltrţi
ale Europei, se ştie că se extrăgea prin puţuri săpate pînă la nivelul stra
tului conţinînd bulgării de silex, apoi 8e făceau nişe laterale. Silexul extras
respective sau era transformat în nuclee şi unelte finite, transmise altor

era prelucrat în preajma zăcămintelor, pentru uzul membrilor comunităţilor
comunităţi vecine sau mai depărtate. Uneori, materia primă, sub formă
burilor la zeci de km de locul zăcămintelor. Uneltele necesare se făceau în

de bulgări sau de piese prelucrate parţial, era răspîndită pe calea schim
fiecare aşezare, după cum o dovedesc piesele n eterminate şi aşchiile de pre

lucrare, ce le găsim în toate staţiunile.
în funcţie de numărul deosebit de mare de piese provenite din multe
zeci de aşezări, s-a ajuns la precizarea că pe teritoriul României principalele
pete albicioase, opac). Se găseşte în zăcăminte, în numeroase locuri dîn

tipuri de silex utilizate au fost : s ilexul „balcanic" (de cuioarea mierei, cu
D obrogea şi nordul Bulgariei. Uneltele din astfel de silex au fost folosite

de purtătorii cultm ilor din Dobrogea, sudul Moldovei şi, mai ales, de cei
Astfel de zăcăminte sînt în N -E Moldovei (la Ştefăneşti şi în alte locuri,

din Muntenia şi Oltenia2 ; silexul „de Prut" (de culoare neagră, translucid).
1 Eugen Comşa, AAC, XV I. 1 976, p. 239- 248.

� Idem, Peuce, IV, 1 975, p. 5- 18.
BB
pe malul Prutului ). Era folosit intens încă din epoca paleolitică3• Comuni
tăţile neolitice, de pe aproape tot întinsul Moldovei, l-au preferat altor
tipuri secundare (cum era silexul „de !băneşti" şi cel „central moldove
nesc" 4) ; silexul „ oltenesc " (de culoare neagră, translucid) a fost întrebuin
ţat, mai ales, în Oltenia şi, mai puţin, în sudul Munteniei în paralel cu silexul
„balcanic". Locul zăcămintelor nu se cunoaşte, dar bulgări de astfel
de silex se găsesc, în cantitate mare, în prundişurile din v estul Olteniei5 ;
silexul „bănăţean" (de culoare cafenie, opac, cu linioare şi pete negre). A
fost utilizat pe tot întinsul Banatului şi în S -V Transilvaniei . Zăcămin
tele se găsesc în munţii Poiana Ruscăi6•
Alte tipuri de silex, cu răspindire teritorială mai restrînsă, sînt silexul
de .,Iosăşel", folosit numai în Crişana, şi silexul „de Oaş", utilizat în Mar n
mureş ş i silexul cenuşiu din S -E Transilvaniei7.
Pentru a se cunoaşte aria de răspîndire a fiecărui t ip de silex, am car
tat toate descoperirile (respectiv toate aşezările din fiecare cultură, în care
s-a găsit un tip sau altul de silex) ce mi-au fost accesibile. Din analiza hăr
ţilor rezultate.. am ajuns la concluzia că în neoliticul timpuriu, oamenii încă
nu cunoşteau prea bine locul zăcămintelor de silex, de aceea duceau o oare
care lipsă de materie primă şi erau nevoiţ.i să folosească şi să „încerce" să o
înlocuia::;că, pe cit era posibil, cu alte roci . Urmaşii lor au descoperit zăcrt
mintele ş i le-au exploatat intens.
O altă concluzie este că pînă la sfîrşitul epocii neolitice purtătorii fie
cărei culturi .. au întrebuinţat de preferinţă un anumit t i p de silex, pe lî ngrt
altele se(·undare, pe scară redusă, deosebite de la zonă la zonă . De exemplu,
a real ul silexului „balcanic " corC'spunde cu aria de răspîndire a culturii Gu
melniţa �i cu aeeea a culturii Sălcuţa, silexul „de Prut" cu cel al culturii
Cucuteni, iar cel „bănăţean" eu aria eulturii Vinca .
Din analiza hărţilor de răs pî ndir e a tipurilor de silex, mai rezultă
tendinţa unor comunităţi de a ocupa zonele zăeămintelor de silex din ţinu
turile verine. Astfel, î n pri m el e două faze ale culturii Boian ( cînd aria ei
cuprindea numai .Munten i a ) , nu mărul piefielor de silex era reduR. În faza
Vidra, cind aeeste comunităţi au ocupat ţinuturile dintre Dunăre şi Balcani
se obsenă brusc in a�ezările fazei . de la nord de Dunăre, o creştere accen
tuată a numărului pieselor de silex (de la cîteva zeci, in primele faze, la
cîteva mii, în cele următoare) . .
Că., În tot C Unml epocii neolitice, Uneltele Sl' făceau În fiecare aşezare, de
Unde si eine realiza uneltele de silex � Din datelC' cunoscute rezult:1
către membrii comunităţii. După toate probabilităţile această muncă era

.efectuată de bărbaţi . Spre sfîrşitul C'pocii, în sudul ţării, în aşezările cult.u
rilor Gumelniţa şi Sălcuţa , >iînt atestatt> topoare mari de si l ex şi vîrfuri de
săgeată, lucrate prin mPtode mai complicate. Considerăm că astfel de piese
nu puteau fi realizate de ori ci ne. ei de persoane cu experienţă îndelungată,
bune cunoscătoare ale caraeteri>iticilor silexului �i a metodelor de prelu
crare, respectiv de p erso ane , . s1wcializate · � . Pi e::;el e amintite, spre deose
bire de u nel tele obişnuite, nu l'l'aU lucrate în fiecare staţiune, ci în „ateliere"
aflate numai într-un număr redus de aşezări . î n , ,ateliere" fle produceau
_piese mari, pentru locuitorii din aşezare şi pentru cei din staţiunile din
3 ldC'm. Folia Facullatis Scientiarum Xaturalium, Brno. 1 976, p. 1 09 - 1 1 fi .

4 Ibidem, p . 1 09 - 1 1 5 .
s Y czi supra. nota 1.
6
7 Vezi supra, notele nr. 1 şi 5 .
Idem, Apulum. IX, 1 9 7 1 , p. 1 5 - 1 8_
8!)
pteajmă. Pîn ă în JH'l'Zent , (lispu11em <le date ucspre două „ at el i er e " . uuul,
în care să făe eau topoare de silex, la Căscioarele8 ( în aria culturii Gumel
în cursul epo ci i neolitice s e con st ată ş i deoRebi ri î n priYi nţ a dimemi

niţa) �i altul 1wntru vîrfuri de săgeată la Orlea9 (în ari a culturii 8ălcuţa) .
micii linia.re, Dudeşti ) sîn t cara ct eri zate pri n unelte de dimensiuni mici (mi
unii uneltelor de silex. Mai multu culturi ( Starcevo-Criş, C iumeşti , a Cf'ra
crolite). Ele oglin de s c o t radi ţi e mai veche. At are u nelte se mai păstrează
un timp în neoliticul mi j lo ciu . cînd încep să fie folosite piese d e 3 -4 ori
mai mari. La sfîrşi tu l epodi. d esigur în l egătură cu specializarea amintită,
s-au utilizat unelte deosebit de m a ri, cum sînt lamele de sil ex de peste 30
cm lun gi me .
Gama uneltelor ue l"ilex din epoca neolitică a fost bogată10 :
1 . Unealta pri n c i pal ă era lama cu ma rginile a scuţ i te . La î nceputul
epoci i ele erau d e di m en si uni m i c i, iar la sfirşitul ei , ele erau, de ob i c ei , de
1 0 - 15 cm lu ngi nw .
2 . Răzuitoarele ocupă locul secund, ca număr de piese. Erau lucrate
pe capete de aşchii 1rni ri sau pe vi.rfuri de lame . Partea a cti vă este arcuită
3 . Srgmentele de la,me erau pregătit e anume pentru a servi ea „din

şi retu�ată cu gri j ă . Hernan la răzuitul piei lor de animale.
ţişori " (fixaţi în rnrne de corn ) p entru seceri . Au pe ambele feţe c îte o
4. În neoliticul ti mpuriu şi la î nceputul celui mijlociu 1'e înt.îlnesc piese

p orţ,i uu e lui,;truită ca oglinda.
în formă de trapez,, folm;ite, probabil, ca y î rfu r i ele �ăgeat ă.
prdmwul, tot pcn t rn v îrfuri de săgeată.

:J. Pmt ăt ori i culturii J l udeşti , î n a ceea şi perioad ă, au întrebui n ţat
piese r·n
G . Sfredelrle sîut unelt e mai ra re, în perioa d el e mai tirzii ale epo c i i .
7 . Dăltifde sînt de d i feri t e feluri ş1 predomină în suclul ţării, mai ales,
8 . Vî>:furilP dr săgeată, triunghiulare, mi ci , sînt cl oc·umentate nu mai

în asezările culturii Gumelnita .
' 9 . Vîrfuri dr săgeată &au de suliţă, t riu nghiular e (de 6 - 7 c·m î n ălţi m e )
·
în a8ezările culturii Cucuteni .
10. Topoarele de .v i lr :r. de formă trnpezoi rl ală, prelungă, -de obicei, de

se gă:-ese numai în a şi> ză r i l c eulturilor G u m el n i ţ a �i Săkuţa .
c ca 20 cm lungime, sînt a t est at e . de axemenca„ în ari ile Gunu�lniţa şi Sălcu ţa .
Grrsie silicifiată. în u t l �'le zone. unde l ip i,;e şte silexul ele cali t at e, oa
menii <l i n epoca 1wolitidi au fost nevoiţ.i să-şi facă uneltele din gre8 ie 8 ili
cifitită. Aceasta eli v ea ză ea ş i :-ilexul. d a r m a rgi nil t• uneltelor n u xint tot
atît d e tă ioase. Hoea se găst> i:;t e în zăcăminte foa1 te b ogat e, di>-a lungul
Carpaţ i lor , din zona rîului Buzău,. şi pînă dt>p::ute în n ord, pe veI'santul
de est al Carpaţ i l or Hăsăriten i . Uneltele dC' gresie silicifiată erau răspînc1i t e
î n a şe z ări l e din j um ăt at e a clt> Y e st şi în paitPa d e sud a 1\folrl ov ei , în cea
m ai mare parte a Tramilvaniei din :K -E şi pîni'i în C"entrul �l un t en i ei 1 1 •
Din astfel el e grc•sie s-au fă e ut , m a i cu seamă, lame şi ră zuitoa1·e.
Obsidiană : O alt:\ rocă folosită, p e seară d estul de mare, a fost obsi

dianaP. Pe teritoriul H om:îni ei , roea se g:ă seşt e în l\Iun1 i i A pu s eni , ea şi în
8 Silvia '.\larinC'scu-Bilcn, AR, X\' I I, 1 965, 1. .p. 48- 53.
10 AL
° C. S. :;sicolăescu-Plopşor, SC !\', XI, 1 960, p, 367-371.
Păunescu, Rvolufia unelte/or şi armelor de p iatră cioplită descoperile p e teritoriul
Romdniei, Bucureşti, 1 970 ; Eugen Comşa, l n „ C onfercnce sur Ies industries de .la pierre taillee",
1 1 \'czi supra, notele n r , 1. 5 ş i 7.

Krakow. 1 972, p, 100- 1 14 .
1 2 Idem, A...\C, X I. 1 969, 1, 1 9 70, p. 5 - 15.
90
munţii din nordul şi în cei v ulcanici din estul Transilvaniei, dar, în general
Zăcăminte bogate se aflau, în apropiere, în Un�ria, in zona Tokay. Majo

sint bulgilri, relativ mici, în poziţie secundară, deci de calitate inferioară1 3•
ritatea pieselor de obsidiană, descoperite in aşezările neolitice, de la noi,

sint din a st fel de rocă, ea.re are cul oare fumurie şi este aproape transparentă.
În părţile de .N -V ale ţări i, s-au descoperit adevărate depozitP de nuclee
de ohsi<liauă, dovadă (•ă materia primă era răpîndită, sub fonrnl de nuclee
:;i apoi era prelucrată în diferite aşezări . .Ana.liza tipologică, a, u n elt elor, ca
�i a hărţ.ilor de răspi11dire a pieselor de ohsidiană. permite Slt formulăm cî
în .N -Y ţării . tn neoliticul timpuriu, comuniti"tţile culturii Ciumeşti au

t eYa concluzii. Obsidian.a. a fost folosită din epoca paleolitică şi mezolitică.
intn•huintat mai mult unelte de obsidiană deeît de silex14. tn arealul amin

tit sînt sute şi ehi a r mii de piese de obsidiană, datînd din aeet-aşi perioadă.
CîteYa piese eh> ohsidiană.. sub formă de lame. fine, microlite. sînt at est ate
în aşezările de t.ip StarceYo-Criş şi ale culturii CNamicii liniare din l\Jold oYa .
Alte cîtcva pie:se similare s-au găsit şi în aşezări clin neolitic·ul mijloc·iu din
)lunt enia, Oltenia şi Banat . Semnalăm că în aşezarea de la LiuhcoYa s-au
descoperit piese lucrate din două tipuri de obsidiană. Una orig'inară din zona
Tokay şi alta, de culoarea albicioasă, provine, proba hH, d in ţinuturile sudice.
Din ohsidiană, în regiunile din N - Y, se făecau larrw, ră zuitoare şi
alt e ti puri de unelte obişnuite, iar în ţ.inuturil(' extraearpatiec sint at e s -
·
tate numai lame microl it e15•

Piatră şleîuilă. Una din i nvenţiile de seamă ale oamenilor, încă. din
zorile neoliticului.. a fost realizarea uneltelor de piatră şlefuită16• Ele s-au
ce :->e sparg uşor. E xplicaţia încă nu a fost dată. U"nii cercetători f•tm:sid Pră
lu erat , tle rPgulă, di n rod tlure, dar şi din rod relativ moi (tuf Yukanic),
că roca „ proaspătă" era de:->tul de 1·ezistentă.

B rnluţia uneltelor la eare ne referim s-a destlşurat pe două căi, în
imrte paralele în funcţie de forma uneltelor ele pot fi neperforate şi perfo
rate. Primele au apărut îmă de la îneeputul neoliti eului timpuriu. C':ltre
sfîrşitul perioadei :->int atestate însă şi citPva pie::;e, ce tipologi c fae parte
din SPI'ia celor neperforate, dar c·are, prin perforare şi introducerea unei
cozi, <1U fost utilizate mai uşor. Curind d upă aceea şi-au făcut apariţia topoa
rele perforate, ee s-au menţinut î n uz mai multe milenii. Ambele categorii
de une l te s-au folosit, în pa,ralel. pină în bronzul mi jloe i u. e în rl a î n cetat
utilizarea cdor nepPrforatc.
l. Pe teritoriul 'rrausilvaniei s-au descoperit, in citeni puncte, unel
te nmsive de piatră, neperforate. în formă de văh"ituc (unele lungi pină la
30 c m ) . În secţiune ele au forma rotundă, eu tăişul areuit şi IllU('hia sub
ţiată şi .arcuită. Cele cu tăişul avînd secţ.iunea longitudinală ai:;imetrică
serveau drept iPsle, iar cele cu sec ţiunea. simetrică ca topoare .
2 . Au urmat, in timp. cele în formă de calapod (tot tesle).. u1wle des
tul de masive.. specifice, mai ales, culturii Star eevo -Cri ş, de pc tot î n tilrnul
arealului17• Tesle, de acest tip, s-au întn,lminţa t . în paralel cu alte unelte
vreme îndelungată, pină aproape de sfir::;itul neoliticului mijlociu ( î n ca
drul cult urilor : Ceramicii liniare. Boian, Precucuteni şi T i sa ) . În culturile
Cera mic.ii liniare şi Tisa uneltt'le au fornw sper ifiee. Anali za trar-:eol ogică
1 3 Informaţie dl' la prof. Eugen StoiroYi r i , căruia ii mulţi urnim şi pe această calc.
11 Al. Păunescu, Dacia, N S, \' l i, 1 963, p. 467- 475.
1;; Vezi supra, nota nr. 1 2 .
16 Eugen Comşa, SG I \'. 23, 1 972, 2, p. 245 -261.
1 7 Idem, l\IuzNaţ, l i, 1976, p . 209- 222.
91
cînd li se strica tăişul, erau retuşate puţin şi refolosite ca sdpăligi.
a permis observaţia că, în unele cazuri, uneltele folosite ca tesle, atunci
plate, utilizate ca topoare, aflate în uz pînă în bronzul mijlociu. Ele au avut

3. în spre sfîrşitul neoliticului timpuriu şi-au făcut apariţia uneltele
dimensiuni diferite de la 10 -25 cm lungime şi 5 -10 cm lăţime. Au predo

minat cele trapezoidale ( cunoscute aproape în toate culturile neolitice),
mai rare au fost cele dreptunghiulare (mai ales, în cultura Cucuteni ). To
poarele au partea dinspre tăiş cu secţiune simetrică.
dălţile, mai mici sau mai mari, trapezoidale sau dreptunghiulare.

4. ln tot cursul epocii, mai cu seamă în a doua parte, s-au folosit
;) , Este posibil ca în perioada de la sfîrşitul epocii, să fi fost utilizate

şi maiurile, de formă aproximativ cilindrică, prelungă, cu ambele extremi
tăţi arcuite sau aproape drepte, prevăzute la mijloc de jur-împrejur, cu o
Cert este c ă se găse l'l c , mai ales, î n nordul Olteniei şi în Tramilvania. Este
şănţuire ce servea la legarea piesei de coadă. Funcţia lor nu este prea clar.li.
probabil să fi fost întrebuinţate la ex t ragerea 8ării .

Piesele mai mici, cli n catpgoria celor neperforate, erau înfipte î n ca
pătul unor manşoane de corn de cerb, prevăzute cu gauri"t pentru fixarea
cozii. Cele mari era.u legate, direct de coadă, in mai multe moduri .
Prime l e unelt e p erforat e sînt do('urnentate de la 8fîrşitul neoliticului
timpuriu :;;i au fo8t uti l i z at e pînă la sfîrşitul Ppoci i . De obic ei, ele sînt
în formă de p ană, lungă pînă la 20 cm :;;i l at ă pînă la, 10 cm. În majoritatea
cazuri l or, au dimensiuni mai miei . Ele au două feţe netPde, paralele şi două
laturi an·uite spre tăi:;; . ::\fuch i a lor c>stl' dreaptă sa u arruită . Orific·iul are
pînă la 2 cm diametru şi a fost fiieut, o a numită perioadă, eu un fel de .. . 8fre
clel" ele piatră eu ajutorul n i sipului :;;i apPi, i a r mai t îrziu, printr-un
si8tem i ng-Pniol'I cu tub rot i t de u n arr . cla r :;;i î n acest caz p N fora r pa sp fă
cea tot cu nisip i;:i apă . E st e o perfornre .,eilirnhf ră " . De la o astfel dP perfo
rare rămîne�1 miezul ('ilinclrie , < · l' sp gă :<eşte, acl p;.;cn , în euprinsul a :;;e zărilor18•
Uneltele dt> piatră pNforat e an an1t func· t i i d iferite : t opor 8implu. topoare
(luhle.. foarte rar de mă(' i u e i . topoare d P luptă :;; i <1<' ciocaiw-duble19• Astfel
de uneltl' sc> put ea u realiza în fi e('ar<• a şpzare. referindu-rw, mai ales. la cele
perforatl' . În schi mb. o partl' cli n mwltell' platP, n ep l'!' forn te. <le tuf yul
cani<', se fft('eau, <lu pă pilrerea noa stră, î n zona zăcăminklor. ele un<lc> erau
răspîwlitc 1w <'alPit sehi mburilor, la d i stant l' aprc>eiabile. În ge1wral . se
poate afi rma (';"\, unP lt Ple <le piatră şl<>fni t.'î a u jueat un rol ele sea m ă în tot
eur;.;ul t>pocii neoli t i ('P. L'nell' din ele fiind folosite probabil :;ii ea arme.
Os. În cursul epocii neolitic·P, întrelmi n ( arpa osului a fost gen eral i
zată. ::\Iajoritatea ohie('tdor lucra t e (li n o s fae parte d i n eategoria unelte
- ace fi'tcute (lin a :;;e hii subţiri el e o :< , şlefuite'. L'1wle sînt perforate
lor. Sint a stfel :
la capătul opus Yîrfului a scuţit . E st e clar că ele au sPrYit la cuRut .

- foarte multl' pi r s ( de os, luerate din a şch i i ele oR man• sau din
oase mici, erau transfordiak pri n :;;l efuin• în î m p w1 gătoarP, u ti li z at e pentru
'
găurirPa piei lor ( pentru opinei , eojoaee etc . ) în acelaşi s cop l'l'aU făcut e
�i folosite unelte mai mari, 8imilare, nu m i t P su·rncP. Ele au fost într e buinţ at e
pînă de curînd, în aeela:;; i sc o p_. în păr\ ile de nord ale :Moldovei. Unii cerce
tător i consideră crt l liesde ma,.;i ve, mai lun gi d e os, as('uţiie la un capăt
au se rvit d rept pum n al e.
·
18 Idem. S C IV. 23, 1 972, 2 , p . 25 7 - 258.

19 Ibidem, p . 25 8 - 211 1 .
92
- o altă serie de unelte de os este reprezentată prin dălţi şi dăUiţe
lucrate din aşchii masive, avînd un capăt transformat în tăiş lat, drept
şi ascuţit.
- din os se mai făceau şi spatule, apoi plăcuţe, lucrate din bucăţi de
os, mai subţiri sau mai groase, întrebuinţate, probabil, la ornamentarea.
vaselor de lut şi în alte scopuri casnice.
Corn. Datorită calităţilor sale, mai ales, din cauza rezistenţei sale
la lovituri, cornul, ca materie primă pentru realizarea uneltelor, a fost folo
sit pe scară relativ largă de către oamenii din epoca neolitică. Dintre feluri
tele coarne, oamenii neolitici au preferat pe acelea de cerb. Majoritatea lor
au fost de fapt „lepădate" anual şi adunate de oameni, din pădure. Mai
rar, cornul de cerb prelucrat provine de la animale vînate. Pentru a fi
transformată în unealtă, se alegea porţiunea necesară şi cornul era cres
tat (cu o lamă de silex) de jur împrejur, pînă putea fi rupt şi apoi prelucrat.
Din corne se făceau următoarele categorii de unelte :
- Cele mai importante şi mai utile, mai ales, în perioada timpurie
erau săpăligile, lucrate dintr-o porţiun e groasă şi arcuită de corn de cerb
lungă de peste 20 cm. Extremitatea mai �mbţire a cornului era ascuţită prin
tr-o tăietură oblică, iar în partea mai groasă se făcea orificiul rotund sau
dreptunghiular pentru fixarea c o zii .
- l\Ierită toată atenţ.ia „ ramele " pent ru seceri, făcu!e din corn de
vitl'i sau de cerb. Partea mai groasă servea drept mîner, iar pe partea con
cavă a cornului, se scobea un j gheab îngust, în care se fixau segmente de
lame de silex20• Astfel de seceri au fost făcute si ' folosite din neoliticul t i m -
puriu şi pînă la sfirşitul epoci i .
- Tot din porţiuni groase de corn de c erb se făceau manşoa nele de
cca. 15 c·m lungime. Pe la mijlocul lungimii au orificiul de fixare a cozii, iar
în vil'f au o scobitură regul ată , făcută în măduva cornului, spre a servi
la fixarea unor piese de p i atră dură, �lefu ită ( topoare , tesle).
- Unele piese, scurte , făcute din eorn de et>rb, pi'istrînd „floarea"
- �Iai rar, din coa rn e ele cerb, <le viU sau ele căprior, se făceau dăl,ti.
cornului, au fost utilizate drept ciocane.
de e c a 10 cm lungime. Astfel d e unt>lte s-au folo:->it, mai ales, în neoliticul
- Cornul de e erb a m a i fost întrebuinţat şi la realizarea unor p iese

mijlof'iu ::;i tîrziu.
intermediare ( cu un c apăt bont şi celălalt gros), care lovite, eu un fel de

ciocan, serveau la despr i nderea aşchiilor :;;i la melor de silex, din nudee.
- Tot datorită rezistenţei cornului de eerb, di n plă e uţ e ( groase de
cca 1 cm), pregătite anume, se făceau cîrlige <le t i·v ig ( o capcană de vînătoare).
- Pentru peseuitul peştilor mari s-au întrebuinţat harpoane, făcute
clin placă groasă, prelungă (ele ma x imu m 25 cm lungime), de corn de cerh
( mai rar, de os), avînd o formă specifieă, cu capăt de fixare pe tijă, corpul
pre văzut cu barbeluri (colţi ), de obieei, asimetrice pe cele două margini
::;i vîrful a scuţit. Astfel d e harpoane se întîlnesc, mai des, în aşezările n eo
litice t i rzii din Cîmpia Dunării, în Banat şi, rar, în l\Ioldova.
- Din corn de cerb se realizau şi spatulele, avînd o porţiune ca o lo
păţică plată, cu marginile areuite şi cu un miner (de c c a 1 cm gro Ri m e )
scurt, cu secţiune rotundă. Acestea au Rervit la răzuirea făinii de pe rîşniţe,
din care cauză, adesea, datorită frecării, lopăţica a devenit asimetrică.
Spatulele descrise se găsesc, destul de deR, în aşezările d e tip Starcevo-Criş,
de pe tot întinsul ţării .
ao D . Berciu, Zorile istori ei i"n Carpaţi şi la Dunăre, p, 72, pl. 1 / 1 .
93
VIII
IU�STESU GUBI
. '
Olă1·itul. Dintre toatl' clementele unei culturi neolitice, cea mai re

prezentat ivă este cPramil'a . Pri n formele :;ale dar mai cu seamă.. prin
•
unele elemente de decor, ce nu se întîlne11c decît pe va11ele anumitor cul

.
turi ea confera 8pecialistului posibilităţile cele mai valoroase. De altfel,

în princi pal, pe temeiul ceramiC'ii (prin ca1tografierea tuturor aşezărilor
cu acela�i fel de va8e) se delimitează aria de răspîndire a comunităţilor
unei culturi, dezvoltarea lor in timp, ca şi dinamica ( în spaţiu ) a acelor
colectivităţi (�ntru o evoluţie normală) . .Atunci insă cînd, într-o anumi
.tă regiune, constatăm l'ă s-a produs modificarea brui:;că a ceramicii, ca
şi a celorlalte elemente de cultură, faptul oglindeşte evenimente i storice,
avind drept consecinţă dislocarea sau distrugerea vecllii populaţii din
zoua I'l':.\pectivă şi înlocuirea ei <'U Q a lt a venită din afară. Tot pe baza
ceramidi , se precizează şi contactele paşnice dintre locuitorii (lintr-un
ţinut, eu vecinii lor aparţinînd altor cult.uri.
Ponnele Pleg-antc 1;1i, mai ales, grija oglindită în decorul realizat
constituie i ndic-ii eă olăria era lucrată, in special. de femei . Faptul este
confirlllat prin analiza amprentelor digitale păstrate pe o serie de vase.
în studierea olăriei se au în v<•dere : A. Compoziţia. pastei ; B. l\Iodul
de modelare ; C. Formele ; n. D ecorul şi E .Modul de ardere .
.A.iei nu este cazul să p!·ezentăm amăuun t it elemente!<' spedfice
.
ceramicii tuturor culturilor neolitiee de pe teritoriul ţării, ei vom expune

numai unelt• trăs�U uri . de ca racter mai general. Aceasta, cu at it mai mult
cu cit în ca•lml fi eC'ărei c·ulturi se cow;tată mod ificări treptat e (mai încete
sau mai repezi ), de la fază la fază, a elementelor olări(•i.
. A. Oamenii epocii neolitke încă de la îuceputul utilizării eeramicii

s-au confruntat cu o scrie de dificultăţ.i tehnice, deoarece vasele din
lut pleimeau la uscare. După un anumit răstimp, s-a găsit rezolvarea
problemei prin amer;tecarea. par;tei ceramice cu un degrei'ant . Pe teri
I. în cursul neoliticului timpuriu i;; i piuă spre mijlocul perioadei ur

toriul nostm , în accastă privinţă se pot defini două perioade principale :
mătoare, pasta cernmică 8e amer;teca, in generlll, cu pleavă de cereale.

Cantita� ea de plc:wă era mai mare în cazul recipientelor mai mari, d�1·
foarte mică atunci dnd se pregăteau vase din pastă fină, de dimensiuni
reduse. Va><ele mij locii i;; i mari, clin pastă a me:;tecată cu pleavă, nu puteau
fi ornamentate direct, deoareee u nealta cu care sP făcea decorul :-;e agăţa
pereţii vaselor. Pentru a :-:e edta clificultatc>a, iutreaga suprafaţă exterioa

de firele de pleavă din pastă �i s-ar fi produs ndîncituri neregulate în
ră. a vaselor, ce urmau a fi 01wunentate se acoperea cu un strat subţire

.•
94
de lut fin, în care, d upă 11ctezirc, :-;e f;teea, t•u toabt grija, decorul, a<lel'\ea,
deosebit de frumo:-;. în unele cult u ri, paralel cu amestecul <le pleavă, se
adăuga ( cînd :-;c făceau Y ai'it'll' de uz comun ) o a nu mi tă c·a11titat e de n isip
sau concreţiuni calcaroase, pi:-.ate mărun t .
II. în a <loua parte a neoliticului mijlociu ( î n unele zon e mult mai
de vr eme ) şi pină la sfir�itul epocii, ,;-a rt>uunţat b folosirea plevei ca de
gresant şi pasta :-;-a amest:lwat cu cioburi pisate. )fotoda s-a generalizat,
cu timpul, pe aprnape tot teritoriul ţării.
B. Toată olăria neolitidi n, fost modelată c u mina. }fa i intii se pre
gătea cantitatea de pa::ită necesară. În cazul vaselor mai mari, întîi se fă
cea un boţ de lut <le mărimea fundului viitorului vas. Apoi, persoana
care lucra, preg-ăitea f iş ii de lut ( ma i groase sau mai subţiri în fnncţie d�
O margine a fişiei era �mbţiată şi lipită. d e extr emit at ea îngroşată a fun

mărimea rncipientului , lat e de max i mum 10 cm în ca.zul vaselor mari ) .
dului vasului, apoi, t reptat, din mai multe fişii ,,suprapui'e", lipite bine,
se realizau părţile componente ( corp, u meri şi gît ) ale vasulu i . Pra ctica
n•a ace8tei metode este dovedită prin cons1 atarea că vasele neolitice.
în multe cazuri, s-au spart, încă din vechime, de-a lungul liniilor de con
tac t <lint re fîşii . I,a alte <'atl'gorii de vase S]Jargerl'a cs1 e neregula tă .
În eadrul diferitelor culturi, in funcţ.i e de obi c eiurile specifice, va
selor li se făceau unele completări . Astfel . fie că :-;e ingroşa fundul eu încă
un strat de lut, fie eă la unele forme, din cat egoria castroanelor, li se adău
ga cîte un picior masiv. Alteori, pentru a asigura. sprijinirea fermă a ca
pacelor, }le vasele corespunzătoare, se aplica a nume o fîşi e de lut, cu
care 8e rt>aliza un prag în jurul gîtului . În perioadele mai tîrzii , prin di
verse metode, Re făcel"tn t ortiţ.elc (de exemplu fixate prin , ,cep " ) .
Vasele mici ş i mijlocii s - a u mai modelat după o altă metod;\, anume
din „ suluri " cilindrice de lut, care se „ în colăceau " , la mă rimea necesară,
apoi, prin apăsare, se-ajm1gea t ot la un fel de fîşii, bine lipite unele de altele.
În a r ia unor culturi, vasele mici şi mijlo<'.ii, din pa:-;tă fină. cu pere
ţi i subţirii, au adese;-1 fundul puţin albiat :-;pre interior. Explicaţia et>te
că încep în d di n acea perioadă, astfel dt> va se se făceau pe un suport de
lemn, de lut ars sau pe o piatră cu partea de :ms bombată.. pe ean' se fixa
(răminind nemişcat) boţul de lut ce servea la modelarea părţii inferioare
cat, ci se , ,rotea,", treptat :-;n)lort u l amintit poate fi considerat ca fiind

a vasului . Avantajul metodei consta în aceea că vasul nu mai trebuia miş
„ 8trămoşul" roţii olarului. în continuare, 1lin fîşii snhţiri, se înălţa va

sul în întregime.
C. Hepertoriul formelor tle val'le diferă, în general, de Ia o cultură
forme pre ferat e . În cazul legăturilor gen eti ce între două C'Ulturi, de la
la alta. Ma.i ales în perioada de sfirşit a epocii 1·xistă, în mai multe culturi,
una la alta s-au transmis anumite forme de Ya8e ::;i de ornamente.

În ţinut uril e noastre, toată ceramica neolitil'ă a fost cu fundul
drept, spre deosebire de regiunile vecine spr<' est, unel e , în unele perioade.
predominau vasele cu fundul a scuţi t sau arcuit .
Î n cadrul fiecărei culturi a u existat cîteva c at egorii ceramice, cu
forme .�i ornamente spec i fi ce, care s-au transmis, in parte, de la fază la
fază. Se con8tată, de regulă, in cm·t>ul evoluţiei normale a unl'i culturi că,
pe lingă formele vechi, au apărut unele noi . Cu timpul, cele vechi dispar
şi se menţin o vreme cele noi, pe măsura diversificării funcţionale .� i a mo-
95
dificărilor treptate din modul de trai şi alimentaţie. Se cuvine subliniat
că, di n categoriile ceramice menţionat e, unele păstrează, vreme îndelun
gată, formele şi ornamentele ( uneori ele rămîn aproximativ aceleaşi în
cursul evoluţ.iei mai multor faze ale unei culturi ), altele se dovedesc mai
sern;ibile la evoluţie şi se modifică continuu, adică unele forme rămîn la
fel, dar decorul suferă mici schimbări ( cîteodată este vorba numai de schim
barea metodei de execuţie a motivelor.. ('le r ăminî nd, în principiu, similare) .
în neoliticul timpuri u i;; i i n diverse culturi din neoliticul mijlociu,
se int î ln eRc vase cu picior.. în perioada mai veche, picioarele erau rotunde
sa u în patru lobi .. goale pe d in ă untr u sau masive 1. l\Iai tîrziu, picioarele
vaselor erau s v e lt e . O serie ·de vas(' de la sfo :;; i tul P po ei i , din l\Ioldova,
Tran si lva ni a , C rişana şi Banat , au avut picioare înalte, goa le pe dinii
untru şi prevăzute cu or ifi ci i , 1 1 1ai ales, rotunde 2 • La sfîrşitul neoliticu
lui t i m pur iu , în sudul ţării pstp docu111entată în C'.ultura D u d e ş t i 3, apoi
pînă la sfi rş itul culturii Boian ş i în aria Yinect catt>goria ceramică repre
z ent at ă p r i n v a se mici i;; i mij loc·ii , de C'Uloau• m•agră sau cenuşie, o rna
mentate eu gru pu ri de c·:rnelur i . eu s uprafaţa l ust r ui tă . Aeeastă C'at('
gorie pste de o ri g i n e sudid ş i .-- -a răspiudit, t rPptat , în ţi n u tu ri le noastrt:,
})e un front larg, din TrnC'ia ,;pre )[uutenia şi Olt(•nia, din ){a('edonia
::-pre Banat .
D. D ecor ul vaselor rwoliti('t• st.• e xeeuta. de obicei., inaint l' ele ardere
mai rar clupi"'t anll'I'e, mai ales. el(' ('ă h'(' frmei .
)iodul dl' ornamentare :;; i m ot i \ e le <leeora t i ni se cle o :-;f::' b e sc de la
o c ul tu ră la alta ( c u exeep O a ('azurilor de lPgăt u ri geneti ce, d e ex l::' mplu.
·
În peri oada d e î n ce put a !:'poc ii, îu t i mpul culturii StarfoYo-Cri :;; 4,

Dudeşti- Boian, Yinea-Turda::; şi altPh' ) .
î n funeţie de ( ategori il e cPrnmicl', dc ('orul ern for mat din adîncituri eu un
•
ghia „ i n spic" sau , , î n fagur<' " . harhotini"t , hrîurile î n r eli ef , pro e m i n e n

ţele de diferite forme. detorul i 11eizat ( <ll' t> x emplu în reţea) şi destul de
rar c e l pictat înainte de a nl e n' .
Cu toate ('ă s-a p ro d u :-; o di YNsifieare a eulturilor. unell' eh •m en t c
ornamentale, mai cu seamă ('ele ale eategorit•i vas el or dl:' uz comun . s-au
men ţ i n u t vreme î nd elu n g:a t ă . Sl' poate s1nme p î n ă la sf î rş it ul e poc ii .
2\ e referim l a b a rb ot i n ă o rga n i za t ă . hrimile î n r el i e f ('li a l veo l e i;ii la proe
mi n enţ e .
T1a sfî rş i t nl neoliticului t i m pu r i u . au pătru n :-;, i n :M ol d ov a comuni .•
('Ulturii Ceramicii liniare 5, eu fornw ceramic{' s i cu de('or deosebite

<le cele specifice ţinuturilor noastrn. Avpau holuri � e nu ş i i , cu decor spi
t ătile
.
rali c din linii i n c i z ate întreruptP, clin loe în loe eu capPte d e „ note mu zi r ale " .
Cerami('a din neolitic·ul mijlociu clin S - E Olteniei ( cultura Vădas
tra) 6, din Muntenia :;; i S - E Tran si lvani e i ( eultura Boian ) 7 şi din Moldova
1 D e exemp l u la Yalca Lupului ( Ion N'l'slor şi colah., SC IY, I I, 1 95 1 , 1, p. 56. fig. 6 ) .

2 în culturi l e : Petre ş l i , Cucuteni, H oma1 1 e ş l i -Tiszapol!.({1r.
3 Eugen Comşa, PZ, 46, 1 97 1 , 2, p . 1 95 - 249.
AAC.. I.. 1 959, 2, p. 1 7:i - 1 90 : Yictor Teodorescu. SC IY. X I \'. 1 963. 2. p . 25 1 - 25 8 ; N. \'Jassa,
4 :\ I . Petrescu-Dimboviţa, ActaArchHudapesta, I X. 1 958, 1 - 4, p. 53- 58 : Eugen Comşa,
1966, p. 9 - 47 ; Gh. Laz arovici ,

Ion Nestor, SC IY, l i, 1 95 1 , 2, p. 1 7 - 26 : Eugen Com�a. SC ! \", IX, 1 960, 2, p. 2 1 7 - 242.
A:\IC\', l l l, .\"to/ilicul Banalului, p. 1 5 - 69.
5
6 \". Christescu, Dacia, I I I- I\", 1 9:n. p . 1 6 7 - 225 ; D. Berciu, A rlieologia preistirică a
V. Christescu. Dacia, l i, H l23, p. 249- :IO:l : Ion N6slor. PZ. X IX. 1 928, p. 1 1 0 - 143 ;
O lteniei. p. 34 - 46 ; M. Nica, Historica, I I, 1 97 1 , p. 5 - :12.
7
'.\!. Petrescu-Di mbovi ! a. B a l cania, \' I I I, 1945, p. 1 92 -
2 1 5 ; Eugen Comşa, SC !\", \", 1 954, 3 - 4, p. :lti l - 392 : lJ. Bcrciu, <:onlribu/ii . . . , p . :369- 4 1 4 ;
I > . Berciu. BM J\". I I, 1 937, p. 3 1 - 108 ;
Eugen Comşa, Istoria com1111ilăfilor c11//11rii //o iw1.
96
trasat, alcătuit, adesea, ilin spirale (în Oltenia) ; din meandre, triunghiuri
(cultura Precucuteni ) 8 este caracterizată prin vase cu decor excizat sau
(„dinţi <le lup " ) şi „tabla de şah" ( î n Muntenia şi Moldova ) . Benzile sco
bite sau trasate erau i ncrustate cu materie albă. Pe aproape tot întinsul
D obrogei, în aceeaşi perioadă, au vieţuit comunităţile Hamangia 9• Vasele
l or erau elegante, în formă de pa.hare sau de castroane (cu sau fără
excizie şi prin incrusta.re cu alb. 1\Iai rare sînt vasele cu decor canelat.
picior), ornamentate prin tehnica împunsăturilor succesive, prin falsa,
1n părţile de vest ale Olteniei şi în Banat, s-a menţinut cultura Vinea 10,
se con>itată i;; i în 8 -V Transilvaniei, în ari a Turdaş 11 • Pe meleagurile

avînd �rnsele cu decor canelat sau în benzi incizate. O situaţie similară
d i n sud ul Cri şan ei es.te atestat decorul de aspect textil ( cultura Th;a) 1 2,
iar in pa rtea de nord a Crişanei, în :K V Trarn;ilvaniei şi parţial î n Ma
-
ramurei;; . s-a menţinut în uz ( din perioada precedentă ) decorul picta.t cu
în eursul neoliticului tîrziu, s e cum.tată o continuitate culturală

culoare bmnă şi cel format din linii incizate ondulate 1 3 .
şi respectiv etnică, pe aproape tot teritoriul ţări i . Culturile Sălcuţ.a. 14 şi

Gumelniţa 15 sînt caracttfri zate prin vase ornamentate cu motive pictate
(aplicată după ardere, cu culoare albă şi roşie). În Moldova şi în Transil

cu grafit . l\Iai rar, la începutul evoluţiei l or, f'-a folosit pictura „crudă"
vania, î n ariile culturilor Cucuteni 16 i;; i Petreşti 17, ceramica a fost cu decor
cu bm n sau neagru . În Crişana, :Maramureş şi apoi în Transilvania şi

Jli ctat, deoRebit de frumos. La început cu alb, negru şi roşu, iar la sfîrşit
B a nat 8-au răspîndit comunităţile de tip Rom<1neşti-Tiszapolgar 18 a.vînd
henzi i ncizate. Le-au urmat, în acelea şi regiuni, comunităţHe culturii

va:-;e cu picior înalt, prevăzute cu proeminenţe ascuţ.ite :o;au cu decor din
I�a sfîrşitul epocii, în S - B ţării Rînt documentate comunităţile

G om eşti -Bodrogkeresztur 19•
culturii f'ernavoda I 20• cu ceramică total deoRebitiL modelată din pastă

amestecată cu valve de Rcoici :-;au cochilii de melci pi Rat.e, ornamentate
cu şiruri de adîncituri sau cu şuurul.
Prin urmare. în cursul epocii neolitice :-;e pot <lco:o;eb i , la culturile
locale, trei perioade principale :
8 Hadu Vulpe, ESA, XI, 1 937, p. 134- 146 ; Hortensia Dumitrescu, SCIY, V i li, 1957,
p. 5:� - 69 ; Alexandrina Alexandrescu, Dacia, NS, V, 1961, p. 2 1 - 37 ; Silvia Marinescu-Bîlcu,
Cui/ura Precucuteni pe teritoriul Romdniei.
9 D.
10 Eugen, C omşa, Dacia, N S, X I T I, 1969, p. 1 1 - 44 : Gh. Lazarovici, op. cit., p. 70- 139.
Berciu, Cultura Hamangia.
n Hoska M ărton, PM JH,

1 2 :\Ureea Husu, Banatica, I, 1971, p. 77- 82.
3-4 (25- 26), Deva, 1 928, p. 1 8 - 25.
13 Eugen Comşa, AAC, X I I I, 1973, p. 39- 49.

H D. Berciu, Contribuţii . . , p. 1 93 - 350 .
I• VI. Dumitrescu, D acia, I I, 1925, p. 29- 102 ; Ion Ncstor, PZ, X IX, 1928, p. 1 10 - 143 ;
.
D. Berciu, BM J\', I I, 1937, p. 3 1 - 105 ; M. Petrescu-Dlrnbovi ţa, Balcani&, V I II, 1945, p. 192-
2 1 5 ; D . Berciu, Contribuţii . . . , p. 4 1 5 - 478 ; VI. Dumitrescu, SC IV, 1 7, 1 966, p. 5 1 - 96 ; Eugen
Comşa, Balcanica, V I I, 1976, p. 1 5 - 43.
ie Hubert Schmidt ; Cucute11i, 1932 ; VI. Dumitrescu, D acia, IX- X, 1 945, p. 1 1 - 1 1 4 1
Radu Vulpe, SC IV, V II, 1956, 1 - 2, p. 53- 93 ; VI. Dumitrescu, SCIV. X IV, 1963, I, p. 5 1 - 74
şi II p . , 285- 305 ; :'.\I. Petrescu-Olmboviţa, HSPFirenzc, XX, 1965, 1, p. 157- 181 ; \'I. Durni
! u l i u P a1p l, St ud i j n e nest i . 1 7, 1 %H, p . :l25- :14 4 .

rescu, A rta cu/lurii Cuculeni.
17
1 8 O ctavian F!oca, S C I V , I . 1 950, 2, p . 220 - 224 ; J'.: . \'lassa, AM!\", \'. 1 9 6 9, p . 27- 45.
1 9 N. \'Jassa, SCIV, 1 5, 1 964 , 3, p . 351- 367.
" o Seb a s t i a n l\Iori n tz und Petre Rom an, Dacia, N S, X I I, 1 968, p . 47- 77.
97
1 - c. 763
i ncizat. îu unele zon e şi decor pietat bogat (CÎl cea 21,
1 . În neoliticul timplil'iu cei amita aYt'a deeornl din adînC'itm i şi
Oena Sibiului 2 2„
ex cizat şi trasat„
Gura Baciului 2 3, J,eţ 2 4).
i nc ru stat cu alb.
2 . În neolitieul mijlo c i u, a fo:-t s1i e cifi e dc·cor nl
3 . în neoliticul tfrziu pudcmină culturile avîud cei amirn pictată

cu grafit �au cu cu l ori ( alb, 1 0şu, n l'gI u rnu br nn ) .
E. Arderea va selor se făcea în mod diferit.. î n funcţi e de C'ateg01fa ce
ramică. :Metoda mai simplă a fost pm:ă în pi a ct i c ă, în clil'rnl neoliticului
timpuriu şi mijlociu, cu prilejul a1del'ii va selor de uz comun, din pastă
grosolană. Dacă avem în vedere caracteri sti cile şi a spectul lor ca1 e do
vom fi îndreptăţ.i ţi să susţinem că ele a u fost arm pe vet re obişnuite.

vedeşte o ardere la o tempeiatm ă joai:ă, de numai cîteva sute de giade?
Se realiza o ardere hwgal ă, pereţii v a i: elor dobîndeau culmi cu nuanţe
M aj ori tat ea va selor d i n celelalte c: ateg01ii a u fm,;t a r s e în cuptoaie

diferite.
de olărie de diverse tipuri, deosebite de la o zonă la alta, de la perioadă

la perioadă (şi uneori chiar în cadrnl aceleeaşi r·ultm i ) .
D i n analiza tipologi<"ă a cuptoarelor d e olăiie, cunoscute pînă î n
prezent, rezult ă e ă î n neoliticul d e p e teritmiul României s-au folosit
trei tipuri cie cupt oare :
I. Cuptoare simple, cu o singură încăpeie, ce sen:eşte, în acelaşi
timp, drept cameră de foc (fodhie) şi de arde1 e a vaselor. Sînt gropi ro
tunde (de obicei ) sau ovale . în secţiune au fo1ma de t rnnchi de con, cu
maluri boltite. Gura cuptorului, seiTincl şi drept gm ă de foc, era largă
şi se afla la partea superioară,. Vatra cu ptoarelor fle rea li za dintr-un Rtrat
care diferă î n fun eţi e de d m a t ă şi ele intemdtatea utiliză1·ii cuptornluL

ele lipitlil'ă. )!alurile gwpilor sînt totdeauna an<e la roşu, pe o grosime
1n groapă se introduccau at it Yasel c, cit şi ma t crialul lemnor-; (poat e nu

mai j arul ) , datm ită faptului C'ă Ya sele, în t impul arderii, veneau în con
tact d i re c t eu focul, ruluarNt lor nu <' i"t e unif01 mă. prezentînd, adesea_.
pete de euloare. În spărturn \ a f-'elor, �e vede cum „miezul" 11ereţilor mai
păstrează, pc o a n u mit ă g-rnsi me.. culom e înehi i:ă. datorită un ei a rd eri
i n compl ete . Suhlini t·m <'ă, în a Rtfel de eupt oa re, a 1 cl erea nu putea fi re
glată. Vaselc Nau :mprn:e u uei a 1 d eri 1 ed uditoa1 c, de aceea ('ăpătau culoa
rea cenuşie f'.au neagră.
Studierea amănunţi t ă. a eYoluţiei cuptoarelor descrise 25, ne duce
- în sta diu l aetual al cerceti'uilor - la coucluzia că astfel de cuptoare au
fost întrPhuinţ ate în n Politkul mijlociu şi tîrziu, numai în Rodul ţării, şi
·
anume : a ) în S -E Ol t eni ei (în aşezarea de la Vădastra, faza. Vădastra.
II, s- a u d <'�('o1writ (•ÎtH a c uptoa re ) 26 ; b) în Munt en i a (în a ş ezarea de la
Cerni c a , s-au gih;it clouă cuptoare din faza Bolintineanu) , iar în aşezarea
gmnel n iţ P::W:l ( faza Sultan a ) de la Vărăşti, un cuptor ; c) în D obrogea,
la Techirghiol, :-;-a descope1·H lUl enptor 27, puţin deo8ebit, aparţinînd
•1 \I . l\: i ca , D a e i a , K S „ X X I . H J77, p . 1 :1- 5:1.

22
::\ . p . 1 '14- 1 H'/.

I n forn n 1 ţ i 1• ele la Iuliu !'au l , d i m i a ii na1Jţt1mim şi pc ael'a s t ă cak.
2°
2 � Eu gen i a Zalu ria , D a e i a , l\: . S. , Y I , l llti2, p . fi - 5 1 .
Y l:i "a · PZ, 4 7 . t!J72, 2 .
2s E u gm Comşa , J M Y , 6 0 . 1 \l'/u,
::\. l\l a l t•t•stu . ;\!al t·ria lr,
I-lal11·1 Saak, p . :15::!- :164.
Cornl'!iu
27 E u g en C o m şa , Doina G a l h n u ş i A . Arite�cu, r.la l criale, VIII, 1962, p. 1 70 .
26 Y , 1 !159, p. 68- 69.
98
culturii Hamangia ; d) în S - E Transilvaniei ( la Ariuşd, au fost dezve
lite mai multe cuptoare „cucuteniene") 28 .
Avînd î n vedere că l a sud d_e Dunăre, la Gălîbovţi, în aria Sălcuţa
KriYodol, s-a găsit un cuptor similar 29, este de prmmpus că şi în aria
Sălcuţa din Oltenia a fost folosit acelaşi tip de cuptor.
În cursul neoliticului mijlociu, astfel de cuptoare aveau : diametru l
maxi m de cca l m şi adîncimea de cca 0,50 m. Observaţia reflectă obiceiul
de a arde, în astfel de cuptoare, un număr mic de vase, de înălţ,imc mijlo
cie, lucrate, de regulă, din pastă fină. în schimb, cuptoarele din neoliti
cul tîrziu, de acelaşi tip, din aria culturilor Oucuteni, Gumelniţa şi Să.l
euţ.a, an avut pînă la 2 m diametru şi adîncimea de cca 0,60 m, ceea ce
făcea po1-1ibil:\ arderea unor vase mai mar i .
II. U n alt tip d e cuptoare d e olar este repr<'zentat prin cele desco
pmi u ; h) Tărtă1fa 31, cuptor atribuit culturi i 'f mdaş.

perite la : a) Oîrcea 30, în stratul cera.inicii policrome, din neoliticul tim
Prin urmare, ele se găsesc, pînă acum, în neoliticul timpuriu şi

mijlociu, numai în Oltenia şi S -V Transilvaniei. Cele două cuptoare
nveau forma ovală, cu diametrul mare de cca l m. Ca racteristică pentru
de esh· exi stenţa a două orificii : gura, cuptorului, amenajată la partea.
imperioară şi gura de foc, laterală. Această din urm:\ necesită o a doua.
}larte componentă a complexului, o groap:\ de ac<·es ( delimitată clar în
cazul unui cuptor de la Circea) . Folosirea, cuptoarelor de tip II era puţin
deosebită. Prin gura c uptorului se introduceau vasele, iar focul era făcut
şi alimentat prin gura de foc.
III. Principalul tip de cuptor, folosit de m1menii neoli tici, a, fost
.f'Pl numit cu reverberaţie. Astfel de cuptoare, in general, mai mari decît
cl'le descrise, erau alcătuite din douil. pdirţi : cuptornl � i groap�1 de acces.
( focăria) şi deasupra camera de a,rdere a vaselor De regulă, focăria :ivea

Cuptorul se compunea din două încă.peri supra puse : la partea inferioară
diametr ul puţ i n mai mic decît cealaltă încăpere. Cuptoarele de acest tip
aveau, de obicei, forma aproape rotundă. Focăria ern cili ndrică (de exem
plu, cea de la. Glăvăneştii Vechi 32 avea 0,6() m înălţime) şi era împărţită
în două, printr-un mal de lut cruţat ( numit premiez) ce avea la bază
cîteva orificii ( pentru a Ke asigura uniformizarea temperaturi i aerului
_groapa de acces. Oele două încăperi ale cuptorului erau despărţ.ite prin
cald ) . Premiezul :'\e oprea în dreptul gurii de foc, care făcea legătura cu
tr-un grătar ( realizat dintr-un fel de cornete de lut), sprij init pe un prag
�!ruţat anume, de j ur împrej urul gropii, iar pe mijloc pe premiez. în
,,grătar " erau lăsate găuri, pentru p:litrunderea dt> j os a aerului încins,
în camera de ardere. Pentru a putea susţine greutatea, vaselor, „grătarul"
avea cca O, v ; m grosime. Camera de ardere a vaselor avea forma de
tr unchi de con ( c u malurile puţin boltite ) , cu diametrul de peste l , i>O m
şi înălţ.imea de cca 1 m. Ea era prevăzută cu o deschidere largă (gura.
cuptor ului) la partea superioară, prin care fle i ntroduceau va::;ele . .Aceste
cuptoare, mult evoluate în raport cu cele descrise anterior, prezintă o
serie de avantaje. În cazul lor, vasele nu intrau în contact direct cu focul,
în ele se obţinea o temperatură mult mai ridicată ( î n j ur de 1 000°0) şi,
zs 1 „r . Laszlo, J ; o l goza lok-C l u j , 5, 1 %1 , p. :l 1 2 - : 1 1 4 .
" " ;\; . J ' c l k oY, Arht·ologia- Snfia, Y 1 , 1 964, I , p . 4 8 - 5 9 .

:i o l\ 1 . Nicu , D:icia . l' S, X X I , 1 97 7 , p . :�2 şi p . :l i , fig. 1 4 / 1 - 3 şi p . 33, f i g . 1 5/ H .
: 1 1 Y c z i refe r i t o r la această problemă ln A p u l u m , I I I , 1 949, p . 5 0 -
51 .
32 1011 l\'cst or şi cola b . , SCIY, I I, 1 9 5 1 , 1 , p . 6 3 .
99
ceea c·e <' mai i mportant, în in te1·iorul lor se putea regla arderea. VasPle
erau ar:-;e u nif�n·m (pe toată suprafaţa, şi, in general, pe toati"'L grosimea
perPţilor lor). In a:-;tfol de cuptoare se rPaliza o arclere oxidantă, obţi
nîndu-se va:-;e de culoare roşie.
Pînă în prezent, euptoai·t• ele tip III sînt atestate, la noi, în perioa
da llPoliticului tîrziu, în aria Oucuteni 33, din etapa Oucuteni A ;3 ( poate
şi mai înainte) şi pînă la sfîrşitul etapei Oucuteni B 2. Astfel dP cup
toare s-au descoperit la Drăguşeni 34, Glăvăneştii Vechi 35, Valea l1upu
lui36, Bodeşti 37, Hangu 3d şi la Ariuşd 39 • Se cuvine să reamintim ca,
în zona Ariuşd, euptoarele de tip I sînt documentate de la sfirşitul
etapei Oueuteni A 2 sau la începutul celei următoare, ceea ce parc să
însemne că tipurile de cuptoare> I şi III au fost folosite în acelaşi timp
în cadrul ariei Oucuteni sau poate numai în zona Ariuşd. O altă expli
caţie ar putea fi aceea că primul tip de cuptor a început să fie înlocuit
prin cel de al treilea, din etapa Outmteni A 3.
Avînd în Y ecll•re va:-;ele caracteristice culturii Petreşti (arse la roşu,
cu de.cor pi ctat într-o tehnică similară celei din aria Oucuteni) sîntem în
măsură să presupunem, deşi lipsesc, pînă acum, alte dovezi în această
privinţă, că şi în aria Petreşti au fost folosite, pe scară largă, tot cuptoa
rele de tip III.
Din punct dt> vedere tipologic, cuptoarele de tip III reprezintă
evoluţia, directă a celor ele tip I şi II. în stadiul actual al cercetărilor, nu
dispunem de dowzi ate:-;tînd că trecerea de la tipul I de cuptoare la tipul
III s-a produs pe teritoriul ţ:1rii noastre. D acă însă ţinem scama de fap
tul că în nici una clin culturile vecine arealelor Oucuteni şi Petreşti, cu
ceramică pictată, nu fi-au descoperit cuptoarele de tip III, ne considerăm
îndreptăţiţi să sm;ţinem că acest tip de cuptor nu a fost preluat de către
purtătorii culturii Cueuteni de la nişte intermediari sudici, ci a fost in
ventat în ţinutmilP noa:-;tre, in aria C1ucuteni, în zona de S- V a l\foldovei,
unde sînt documPntate cele mai vechi ruptoare de tip III.
Paralel cu t'Yoluţia cuptoarelor a progre:-;at şi tehnica de ardere a
vaselor. O pra('tidi. îndelungat:l şi nume1·oa:-;p observaţ ii făcute pe parcurs,
au permi:-; olarilor neolit.iei :-;ă treaeă tle la arclerea la temperatura relativ
joasă, i l wg ală la o a.nlPn• u niformă (la temperatura înalt;\ ), reglabiH't, oxi
,
dantă. :-;au l'Ptluc;l,t oan•,

DescopNil'ea euptoart>lor de tip I, de dimensiuni mici, reflectă fap
tul că ele serveau la anlerea unui număr mie de vase, necesare unui nu
măr i·edus de persoane, proba bil, pentru cîte o familie. Un indiciu în acest
sens, îl constituie def\coperirea celor dowl cuptoare de tip I ( la distanţă.
mică unul de altul ) , în aşezarea de tip Bolintineanu de la Oernica 40_ Fără
îndoi ală eă în aePa perioadă femeile erau cele care se ocupau, mai cu sea
mă, cu motlPlarl'a şi ornamentarea va„elor de lut şi foarte probabil cu
arderea lor. ( 'onsidnăm că olăritul continua să facă parte încă din cate
goria ocupaţ iilor go:-;podăreşti obişnuite, mai aJe„, ale femeilor. Se pare,
3 3 E u !(1•11 Comşa. S C J YA , 2 7 . 1 976, 1 , p . 2 3 - 3:l.

aJ I n form a ţ i e de la J. . L :b d { , n"tru in ii n rn l \ umim şi p c n e ca s t ă cak.
35 I.rn ::\cs l vr �i culab . , � C l \ " , l i , Hl5 1 , 1 . p. (i:l.
a s :\ !ari n D i n u , 1\ Ia t criak, 1 1 1 , 1 9 fi7, p . 1 64 - 1 65.
"' C . :'Ila l a s ă , 1 94(i, p . 2 5 - :W, fig. �l .
ae C. S . N i colăescu -Plopşor şi l\ I . P r l r!'scu-Dimbovi\fl , :'lln f !'riak, Y,
52 .
Frumuşica,
\', 1 !1 1 4 , p . 3 1 3, fig. 1 8 .
1 9 59, p .
Eu gen Com şa , JJa c i a , � S, X I X , 1 9i5, p . 23- 24 şi fig. 1 2 .

"" F r . L as z l o , Dolgozat ok-CJu j .
40
100
ca Ul ţ,inuturile din Rudul României (în Olknia, ::\Iuntenia şi Dobrogea)
aeea:stă activitate s-a menţinut, în forme tradiţionale, pînă la sUrşitul
epocii neolitiee, fftră a se constata acolo, în domeniul pregătirii ceramicii
şi al cuptoarelor de olar, modificări calitative deoi;;ehite:·
Dimpotrivă în }Joldova, ca şi în ţ inuturile vecine din aria Uucuteni
Tripolie, cu încetul, situaţia s-a schimbat foarte mult. De la obiceiul de
a face cuptoare de tip III, izolate, în care se producea ceramică de cali
tat(', necesară tuturor membrilor comunităţii, oa.menii culturii au ajuns
să organizeze, treptat, adevărate centre <le producţ,ic ceramică 41, forma
te din grupmi de cuptoare dispuse în şir, situate în afara aşezărilor, pe
locuri unde i;; e găseau lutul necesar modelări i va8Plor, o Hursă cfo apă şi
combustibil. În aceste centre se producea ceramică fină, cu form e şi 01·
namente specifice. Existenţ.a lor şi elementele Hpecifice au clu s la cîteva
concluzi i importante : prin organizarea centrelor, H-a. ajunH cu timpul la
o a.numită Rpecializare, iar olăritul a început i;;ă se deHprindă de activită
ţilP gospodăreşti şi să devină un adevărat meşteşug 42• De asemenea, folosi
rea intensivă a cuptoarelor complicate, elf' tip III, a făcut l wcesară
cunoaşterea unei serii de elemente tehnicP cu privil'e la maniem de a re
glu, arderea vaselor pictate (aşa fel ca să se păstreze nealterate culorile
decorului). Din a cel moment, producţ ia olăriei a trecut, aproape în în
tregime, din mîinile femeilol' în acelea ale bărbaţilor. În Kfîrşit, folosirea
cuptoal'elor mari, de tip III, a permis producerea vaRelor în serie, în can
titate mare. Astfel de centre au ajuns să asigure vesela necesară nu nu
mai a comunităţilor reHpPctive, ci şi pentl'u Hchimb, asigurîndu-se vaxe „de
lux", pentru diferite colectivităţi vecine. în funcţie de formelf' :;; i ,de de
corul vaselor produse de un centru sau de altul, constatăm arheologic
existenţa mai multor ari i de răspîndire caracterizate prin ceramică pic
tatli, care, după părerea noastră, cel puţin în unele cazuri, nu aparţine unor
etape succesive, ei în parte contemporane între ele.
Torsul. A fost o ocupaţie obişnuită a femeilor. În to�tte culturile,
se gă:-iesc dovezi privind această îndeletnicire ea.snică. Din fiecare aşezare
s-au scoH la iveală diferite fusa.iole de lut, în formă de disc, cu diametl'ul
de 5 - 8 cm, cu orificiu pe mijloc. Urmele unor ţesături, dovedesc că
firele toarse erau de gro:;imi diferite.
În aşezi"'trile d in · neoliticul timpuriu se întilnesc, adesea, un fel de
Tesutul. O altă ocupaţie practicată, probabil, numai de femPi, era

fuRaiole mal'i, cruciforme, considerate că ar fi servit la Rueitori 43.
aceea a ţ.esutului , pentru facerea „pînzelor " şi „stofelor " pentru îmbră
că.minte, · dar şi pentru alte eventuale scopuri gospodăreşti .
Ţesăturile erau lucrate, în principal, pe un război de ţesut vPrtical.
Pe temeiul analogii lor etnografice şi a unor reprezentări pictate pe vase
menii neolitici. El era alcătuit din două furei laterale, c:ue susţ irwau un
antice, se poate reconstitui războiul de ţ.ei;;ut vertical, întrebuinţat de oa
cilindru, nu prea gros, făcut din trunchi de copac. Pe această . h�uă ori
zontală Re legau firele, atîrnate vertical . I�a capi"'Ltnl lor inferior aveau
legate greutăţ.i de lut ars (în formi"'t de paiă Hau rotul l<fo şi groase, fiecare
cu cîte un orificiu). Ţesutul se făcea cu o suveică de os sau de lelfln. Se
4 1 T. G. �Iovşa, SA , 1 9 7 1 , 3 , p . 228- 233.

42 Ibidem , p. 228- 233.
43 Na!!)' Gyula , A E, XXX I, 1 9 1 1 , p . 1 4 7 - 1 64, pi . V I/5- 8.
101
foloseau fire de lînă şi probabil de cînepă. Lăţimea ţe:'lăturii era, de o bi
cei, de cca 0 , 60 m şi, în general, n u depăşe a 1 m.
La Radovanu s-a făcut o descoperire care permite să formulăm c o n
cluzia. că, în perioada dată, ţes1\turile nu se fă.ceau de fiecare familie, ei
într-un singur loc (într-o l ocuinţă. obişnuită) pentru toţi membri colec ti
vităţii.
Urmele unor porţiuni de ţ e:'lătură s-au pă.„trat întipărite pe fund ul
diverselor vase ele lut. Pe amprentele respective se poate vedea că u n ele
ţesături erau lucrate grosolan, din fire groase ( similare celor din care se
face pînza. de sac), şi aveau destul de multe noduri . în aşezarea d e la
Gumel niţa s-a de:.:.coperit într-un vas (de tip Gumelniţa) un depoz i t de
podoabe de aramă t·e f u-;esN;:'t î11 Y e lite în tr-o bucată de ţesătmi"� , din
care, datorită împregnării cu pa.tina aramei, s-a p ă.s trat o bucat1l. de pîn
Dacă ţinem seâma de reprezentarea pe unele f ig urine femi11i ne a

ză de cca 10 cm lungime.
îmbrăcămintei se poate <tfirrna, în funcţie de orn<Lmentele zgiriat e şi

vopsite pe acele piese, c�L ţ e:5iî.turile erau de multe ori decorate cu benzi
în formă de s pirală sau 1tlte motive geometrice, colorate.
Reprezentarea pe o f igu r i n ă de la Ipoteşti ( redind un l>'î.rb::i.t) a unui
brîu fă.cut dintr-o ţ esătură de cca 15 cm lăţime, cu decorul alcăt u i t din
cîteva benzi paralele, longitudinale, ne face să. p re s upunem cd., pe l îngă
războiul de ţernt, oa.menii din epoca neoliticii. m,1 i folo �e.1u � i o a ltă. me
todă de ţe:5ut. cu un di;;pozitiv sitnplu, orizonta.I, în ve derea realiz ăr i i
unor ţ e sătu r i l 1 fiş ii nu p!'ea late.
Preluerarea metalelor. Pe plan univer;;al, oamenilor din e p oca

neolitică le revine un merit deosebit în descoperirea şi folosirea, i ar apoi
în exploatarea zăcămintelor şi prelucrarea, metalelor. Pr imul meta 1 c u
noscut. de oa.menii neolitici, de pe teritori 11l R �1 m î, nie i , a fo�t ara ma 44•
C erc e tă.r ile arheologice , efectuate in diferite aş ez l.ri S t<1rce vo - Criş,
din Tran�ilvania,, a,u du ;; �i la, descoperi rea citorva obiecte mici d e a ra
mă 45• Ou toate că atribuirea unor piese este contestat:t, totuş i, ;;e p are
contact c u comunităţ i care folo,.;ea.u pe scară redu:,iiî. ara.m t .

că încă de atunci, din neoliticul timpuriu, oamenii de la noi venise ră î n
La începutul neoliticului mijlociu, în ue�ropola de la. 0drnic a 16,

din faza, B olinti neanu (a culturii Boian ) , dar şi în alte cîteva co m pl exe,
s-au de;;coperit mici şir a.g ur i de mi.rgele, con'!iderate ca f iind de a ra mă.
După părerna no;LstrJ., în realitate, e;;te vorba de m 1.qele lucmte di n mi
ne reu de ararni"L , prelucrat p rin tJ.iere şi şll\l'uire. În 3:fontenia, d i n f a.za
Vidra, se cuno;;c douJ. descoperiri c:tt'e dovedesc folosirea ara mei. N e
referim la c el e cîteva mJ.rgel c d i n tablă. de arnmJ. gd.sitc l a gîtul u nu i
schelet d e copil în cup r in sul aŞ('7.:'îr i i de l a G l i ua n :; i u n a :� m i c s ubţ i re,
găsit î ntr-un mo r rnînt , din aneeaşi fazi"L , la m t rgi n e a �tşezd.ri i Boian A. În
schimb, datruea altor e î to 1 va obiecte de arJ.'ni. din acea.-;til, a� ffr,·11r e nu
este sigură �8• Fap tul cii., în p 3ri;n�l-.. co re ;pl1.11;i; i.trnre cultut·ii Bo ian ,
·
�• I o n :-.-t•stor, S l u d i i �i rd„ra l e , 1, 1 93 4 . p, 4 9 - 5 4 : A l . Y u J pe. S C JY , :L , 1 973, 2. p . 2 1 7 -

En !-(en Com�a. i n .llemo riam C . Daicoviciu, C Ju j - Ka µ oea, 1 97-1 , p . 7:1- 8:l : A I . Yu Jpe, î n
IX Co11 !-(ri·� L " I S I ' l ' , CoJioq u " X X I I T. C\ice, I 9 7 G , p . 1 3 4 - 1 i 5 .
236 :
4,; :-.- . Vla ssa . . \ \[ :-; , IX, t 9G7, p . 4 0 7 .

46
de J::i \ f . Pelrcsc u - D i mboviţa, căruia ii m u ) \umim şi pc aceaslă calc.

(;h . Ca n t ac m i no. llu c u rcş l i , V I , 1 968, p . 2 3 - 2 4 .
4•
Ch.riste;c u , Dacia, II, 1 925, p . 27 5 -2 76 .

l ; • [ormaţie
4·' V.
102
compl exu l de la sfîr şi tul culturii amintite, de la Radovanu, din cadrul
arama a fm:.t u tilizatrt foarte puţ in este confirnr n t <le constata rr a t·.ă în
cărui a în dccun; de 24 ani s-au săp at 3 a şezări în întregime, s-a gă sit

o R ingură sîrmuli ţă <le a ramă.
Pe teritoriul Dobrogei, în aria Hamangi a, sînt semnala.te cîteva
d escop eri r i mărunte : o mărgică de aramă la Cernavodă 49, urma coclelii
pe un obiect de os găsit l a CC'amurlia de Jos 50 şi două brăţ ări (una
aramă, l in gă Agi ge a 51•

ele sîrmă şi a.Jta din tablă) de aramă , afl ate, împreună cu mărgele de
Un indiciu în pr ivin ţa folosil'ii r eduse a a ra m ei îl constituie desco

perirea unui singur fragmPnt d intr- o m ărgică de aramă, în stra tul Vădas
tra II 52•
Ca şi în cult uri le din Dob r ogea, Muntenia şi Oltenia şi în Banat, în
tul culturii. Dintre piese sînt menţionate : o v erigă. din SÎI'IDă subţ ire gă
aria Vir1ea , sr consideră că arama a f ost întrebuinţ ată înc{i ele la începu
Hit:I în stra t Vinca B 2, l a Liubcova 5 3• D in aşezările d e la Verbicioara s.a

şi de la Gomca , ere<lem din faze mai tîl'Zii, sîn t amintit<' cite o u n diţ ă
din sÎI·rnă groasă de aramă r&.
utili zat , pe scară destul de lar gă , obiectele de aramă. In a şezarea df' la Iz
Purtătorii culturii Precucuteni, sigur din faza Precucuteni III, au
voare s-a descoperit un fragm ent de lamă îngustă, un fragment de pan

dantiv şi un ac î ndoit66, iar în cea d e la Trai an - „D Palul }'întînilor",
o podoabă mică, un fragm ent i nfom1 de tablă şi trei �mic, cu a mb ele ca
pete as�uţite. ln aşezarea de la Tîrpeşti5 7 s-a d escoperit un cirlig de un
diţă, un alt ul det eri orat , cît ev a bucăţi de shmă, fra gm ent e de aee şi o
ln S - E ţării, numărul obiectelor de a.ia rn ă a ereseut încă din

verigă de sîrmă de aramă68 •
turi se cun osc, pînă a cum, 22 de scop eriri în complexe diferite60• Ţinînd
primele faze ale culturii Gumelniţa59• Di n timpul evoluţ.iei acestei cul
seama de nu mărul apreciabil a.J pieselor este preferabil să ne r eferim doar

la di v ersele categorii de pi<'�e.
mai tîrziu va fi patrată, unde avînd rnîneie J ăeute d i n os d e pa !'ăre.

Uneltele sînt reprezentate prin împungătoare, cu secţiunea rotundă,
Menţi onăm cele cîteva dălti ţ e, găsite în cadrn l unui „at eli er " de p1 <'lu
crare a podoabelor d i n valve d e scoici, de l a Bîrşova61• Din acea st ă pe
zat ă prin îndoirea capătulu i de sus. La sfîrşi tul culturii R-au folosit pe
rioadă sînt şi cîrli g ele de undiţă, din sîrmă groasă, cu urechiuşe reali
scară redu să diferite tipuri de unelte masive62• O serie de piei:e s-au fă-
'" D . Bcrl' i u ş i Sl' !J . Mori 1 1 t 1 , l\ln l rril' lt', I I I , 1 9 '17, p. 97.

5 0 B. Bt•re i u , Cultura Jlaman11ia, 1 , Bu cu rrşt i . H l6fi, p . 9 9 .
61 H . Slobo 1 i an u , l\la t e r i a k , Y , 1 95\1, p . 7 4 1 şi 7:l7, f i p- . 2 .
0 2 C orneliu N . l\Ja l cl'�c u , Al li drl \' J Con�re��:o, l I. Roma, 1 965 ; p . 2 6 0 .
03 Eu gen 24.
0 4 D . Bere i u , Co11trib11/ii . . . , p . 39 .
Comşa, D:i c i a , !'\ S , X l l l, 1 969, p .
60 G
p . 87.
56 lwoau,
h . Larnrovici, ,\'colii icu/ Banat11 l u i ,
6 7 T-lortl'nsin Dumit rrscu şi rola h . , S C I V , I Y . H l 53, 1 - 2, p. 5�1 : H o r t rn sia Dumi t rescu şi

H a d u \' u l p t', Bu c u n•şt i , 1 9f>7, p. 1 1 1 .
VI.
08
Dumi l rese u , l\lateriale, V I , 1 9 5 9 , p . 1 6 1 şi p . 1 68 , fig. 5/9- 1 1 .
19 E u gen Comşa,
S i l via l\Iarinescu -Bilcu , op. cil . , p . 51 .
Studia Praehistorica, 1 - 2 , 1 978, Sofia , p. 1 0 9 - 120.
10 Ibidem, p. 1 0 9 - 1 20 .
61 Doina Gal ben u , Dacia, K S . , \' l i,
61
1 963, p . 5 1 0 - 51 9 .
Al. Vulpe, SClV, 1 5 , 1 964, 4 , p. 457- 463 : Idem Die Ă xte und Bei/e in Rumii 11ien, I I,
M ii n chen, 1 975.
103
cut după modelul topoarelor plate de piatră şlefuită. jSînt documentate va
riantele Gumelniţa şi Coteana6 3 • Astfel de topoare se făureau in ti
pare de piatră sau de lut prin turnare. Două tipare s-au găsit la Căs
cioarele64. Tot în perioada ultimei faze a culturii au început să fie făcute
şi întrebuinţate topoare-ciocan <le aramă, cu orificiu pentru fixarea co
zii . Tipul Vidra este specific culturii Gumelniţa65• în aria ei au ajuns,
pe calea schimburilor dinspre Transilvania, topoare de tipurile : Codor
şi Crestur66• Semrmlăm şi lama, de "brici" de la Căscioarele67 •
Dintre podoabele de aramă amintim, mai ales, acele de păr, cu
corp simplu sau torsionat, prevăzute la cap cu o placă de formă rombică
sau tri unghiulară şi a,lt,ele cu două volute opuse68 Mai rare sînt aec>le pre • .
lungi , cu buclă mică la cap şi inelele de buclă, din sîrmă :mbţire69•

Purtătorii culturii Sălc uţa au utilizat diverse obiecte de aramă
pentru unelte şi podoabe 70• În majoritatea aşezărilor s-au găsit împun
gătoare. La început ele aveau secţiune patra.tă, iar mai t îrziu rotundă
sau combinată (rotundi"L şi pătrată ) . Este menţionat un ac n e
găurit şi cîrligele d e undiţă. Urmează dăltiţele ş i o lamă de "brici " . Ca
t egoria uneltelor masiYe de aramă, specifice fazelor tîrzii ale culturii,
este destul de bogată, fiind reprezentată prin dălţi, topoare plate (vari
anta Sălcuţa) şi prin topoare cu braţele în cruce. Toate sînt de tip Jasz
Subliniem că ;tria lot' principală de răspindire este î n ţinuturile intra

ladany şi core;;pund variantelor Tirnăviţa, Orşova, Petreşti şi B radu 71•
carpatice. Un1'le piese s-au găsit în condiţii stratigrafice clare, altele

provin din descoperiri înt implătoare. Dintre podoabe sint menţionate :
un ac cu două volute opuse şi un inel de buclă72•
Sint semnalate numai un vîrf de topor de tip Plocnik ( n o mărgică

Datele despre obiectele de aramă din arealul Petreşti sînt puţine.
şi ace 7 3 •
Pe baza cercetărilor făcute de Al . Vulpe. 8e poate preciza că pe
teritoriul Transilvaniei, Banatului şi Crişanei în perioada de la sfîrşi
tul epocii neolitice sînt numeroase descoperiri de unelte masive de aramă.
Astfel sint topoarele plate, topoarele ciocan, topoarele cu braţele în cruce.
Fiecare categorie fiind reprezentată prin mai multe tipuri şi variante 74•
O parte dintre ele aparţin culturilor de la sfîrşitul epocii, altele datează
din perioada de tranziţi e. Xumărul lor mare şi concentrarea unora în
zone restrînse din Tmn:.;ilvania Rint dovezi clare că ele au fost lucrate
în regiunile reRpective.
Purtătorii culturii Cucuteni au folosit destul de intens arama, încă
din faz;1 Cucuteni A (din această fază se cunosc 2! de descoperiri) 75•
Sint menţi onate unelte _ şi podoabe. Uneltele sînt reprezentate prin
Idem, lJie A :rlc und llcilc in Rumanien, p. 5 7 , nr . :2.)!J,

"" , \ 1 . \'tr l JW . S<: J \" , 2 4 , I !)/:!, :.! , p . 22 1 - :.!:.!:.!.
"·1
"" Idem, S C I \' , 2-l, 1 \l7:1, 2, p. 223 - 225.
260 ş i pi. :33/2 5 () - :260.
• • !/>idem, p. 22:i- 2:26 .

•7 Ibidem, p . 228 .
68 Glt. Şt efa n , Dncia , I 1, I 925, p . 1 96, fig.
,;, f le ,. , _ 1·1 H i rşo ,·a ( D o i na Gal b e n u . op . cil . . p . 306 , fig. 4).
4 !:l/ 1 3 .
;o Etr f!l' l l Comşa. l > a e i a , :N . S . , X X \ ' , 1 98 1 , p. :l:H - :142 ( C u llibliografiu mai \"cehe).
71 .'\ I . \ ' u l p t', Die A xte 1111d Bl' i/e in Rum ii11ie11.
7" E u ge n Comşa. op. cil . , p. :l:l 7 .
" I u l i u Pau l, Cultura Petrcşli. p . 4 - 5 .
7 1 \ 1 . Yu lpc, op. cil.
75 E ugen C o m şa , P Z , 55, 1 980, 2, p. 197.
104
împungătoare ( cu secţiune patrată sau rotundă), drlige ele undiţă, lame
de „brici" şi lame de „ cuţit " . Pe t eritoriul :Moldovei şi în S - E Transil
vaniei s-au descoperit o seri e de t opoare-ciocan de tipurile PloC-nik, Vidra şi
Drăguşeni76 ; topoare cu braţele în cmce de tip .Ariuşd77 ( în sudul Mol
dovei şi S - E Tran8ilvani ei ), apoi ram topoare plate. Ca arme sînt sem
nalate diferite pumnale.
Podoabele sînt variate. S-au găsit inele de!lmclă ( simple sau cu 2 spire),
mărgele ( cilindrice scunde, tubulare), ace de podoabă ( simple, cu capul
buclă sau conic), butoni, discuri ornamentale, . brăţări (din sinnă subţire
sau din bară, cu mai multe spire), pandantive, pandantive-figurine7s.
Din faza Cucut eni A - B sînt numai 10 descoperiri '9• S-au men
ţinut în uz aceleaşi tipuri de unelte. La categoria topoarelor cu braţele
în cruce se adaugă, pe lingă piesele variantei Ariuşd, altele din varianta
Bradu80• Podoabele sînt din seria inelelor de buclă, acelor rle podoabă,
mărgele, brăţări ( din bară subţire ).
Din faza CU<·uteni B t-e cunose numai 8 descoperiri81• l li n cate
goria topoarelor cu braţele in cruce sint reprezentate cele de tip J a:->zlada.ny
(prin varianta Petreşti), apoi cele de tip 'L'îrgu Ocna ( documentate in
sudul )foldovei şi S E Transilvaniei ) . Sînt şi topoare plate ( vari
--
anta Cucuten i ) . Numărul pumnalelor ( cu trei tipuri de forme) este mai

mare82•
Acestea au fost principalele tipuri de obiecte de aramă folosite de
oameni i din epoca neolitică. Se pune întrebarea de unde provenea ma
teria primă întrebuinţată. Pe teritoriul ţării noastre, zăcăminte de aramă
se găsesc în nordul Dobrogei, la Baia de .Aramă (N - V Olteniei), su
dul Banatului, în :\Iunţii .Apuseni, în Maramureş, la Bălan ( S - E Tran- ·
silvani ei ) şi în � V l\foldoni . În aceste zone încă nu s - au făcut cer
-
cetări arheologice amănunţite pentru a se şti cînd a început exploatarea

zăcămintelor amintite . Cert este că o mare parte din obiectele de cupru,
din culturile Gumelniţa şi Sălcuţa, au fost lucrate din aramă provenită
clin Tracia. Aceasta fiind dovedită nu numai prin tipurile de piese, ci,
mai cu seamă , din analizele metalografice 8 3 • Pentru a sublinia schim
burile continui dintre comunităţile din sudul Transilvaniei cu cele din
găsite în diferite localităţi din Cîmpia R amână 84•

l\Iuntenia şi Oltenia, menţionăm mai multe topoare de tip transilvan ,
Cum erau rea.lizate obiectele de cupru descoperite în aşezările neoli

ticeY La începutul epocii �i chiar mai tîrziu a fost utilizată aramă nativă .
.Aceasta se putea prelucra prin ciocănire . .Astfel se făceau împungătoarele,
dălţile şi alte obiecte simple . În perioada mai tîrzie, topoarele masive se
făureau prin topirea metalului şi turnarPa lui în tipare de lut sau de piatră
(monovalve, bivalve ) . Este cea mai practică met-0dă, cu acelaşi tipar
putîndu-se realiza numProase piese de acelaşi fel.
O ultimă metodă, eea mai complicată, folosită şi în neoliticul nostru
tîrziu , a fost cea numită „_a cerii pierdute" . Se făcea un model de ceară
71 A l . V u l p e , op. cil . , p. 1 !J - 2 1 , 22- :n, 24 : Eugen Comş..� , op. cil. , p. 1 9 8 - 1 9 9 .

77 Al. \'H l p e , o p . cit . . p . :l:J - :n : Fn grn Com şa , op. cil . , p . 1 9!l.
78 Eugen Comş..'l, op. c i l . , p. 1 9�J - 200 (cu b i b l i ografil' ma i veche).
79 Ibidem, p. 200 .
80 A l . \'u l p e, op. cil . , p . 42- 4 4 : E u gen Comşa, op. cit . , p. 2 0 0 .
81 E ugen Comşa, o p . cit . , p . 20 1 .

s" Ibidem. p . 20 1 .
83 Eugen Comşa, S t u d ia Prachi s t orica , 1 - 2 , 1 !J78, p . 1 1 7 - 1 1 8 : i d em , Dacia, ::\" . S . ,
X X \' , 1 98 1 , p . :l40- 3 4 1 .
84 Idem, Dacia, 1 9 78, p . 1 1 6 ; 1 98 1 , p . 3 3 5 - 337.
105
al obiectului (la mărime natw·ah1) ce urma :;;ă fie turnat, iar după aceea
modelul se acoperea cu un strat de lut fin . Tiparul astfel obţinut se usca .
Cînd se executa obiectul, prin turnarea aromei ceara era topită şi se scur
gea, locul ei fiind preluat, pînă la cele mai mici detalii, de arama topită.
moase, dar ea prezintă. un dezavantaj mare , căci tiparul se foloseşte o sin

Este adevărat că prin a.ceas tă metodă se pot face obiecte deosebit de fru
Am amintit că o parte din obiectele de cupru din ariile Gumelniţa.

gură dată. După turnare trebuie să fie spart spre a se scoate produsul finit.
şi Sălcuţa aparţin unor tipuri răspindite, mai ales, la sud de D trnăre fiind
realizate din aramă originară din Traeia. Nu poate fi nici o îndoială că
multe din obiectele găsite in )[untenia au fost lucrate undeva în aşezările
comunităţilor înrudite de la sud de fluviu. în prezent, dispunem de unele
date care permit să m 1 sţinem că i;; i în aşezările neolitice din S -E ţării se
făureau anumite categorii de obiecte de cupru . Am amintit, mai sus, de
cele două tipare pen t ru turnarea topoarelor plate, descoperite la Căs
cioarele 85 • Se cuvin a fi amintite şi unele observaţii făcute de Dinu V.
Rosetti, iu a�ezarea de la Vidra, unde afirmă. că a găsit chiar un tipar
în plus, cîteva „picături " de aramă 86•

mic de luli, pentru turnarea unui obiect prin mct;oda „cerii pierdute " şi
Descoperirea unei serii d e topoare cu braţ;ele „in cruce " , numite
presupunem că ele se făureau în aşezările neolitice tîrzii din acea zonă 87 •

de tip Tîrgu Ocna, in S -V )foldovei şi în S - E Transilvaniei, ne face să.
D e asemenea, trebnic să ad m i tem c ă o bună parte din topoarele masive

din nordul Tmni:;ilvaniei, ră.spîndite pe teritorii restrinse, au fost lucrate
în diferite aşezări aparţ.inînd culturilor documentate acolo .
La întrcb�hrea cine făurea, în regiunile noast.re, cît şi în cele vecine,
obiectele de cupru se poate răspunde . Unele piese mărunte şi simple,
cum erau sulele i;; i dălţile, puteau fi fă.cute prin ciocă.nire , aproape în fie
care ai;;ezar<� , de persoane fără o pregătire anume . În schimb , uneltele ma
Rive, care necesită cunoştinţe complicate în privinţa topirii met.alului,
realizării tip;trelor şi apoi a turnării şi finisării pieselor puteau fi confec
ţionate numai de meşteri specializaţi , în „ateliere" amenajate anume în
unele aşezări, eventu:hl în cele mai apropiate de zăcăminte. În „ateliere " se
făureau uueltde necesare a.tît membrilor colectivităţii respective , cît şi
pentru cei ai comunităţilor vecine, înrudite sau chiar pentru altele mai
depărtate.
Credem că. nu poate fi exclusă ipoteza de lucru că, în timpul neoli
ticului tîrziu, din anumite centre (cu o activitate metalurgică mai intensă)
din sud, s-au desprins indivizi sa.u mici grupuri de „prospectori" care au
pornit spre nord în căutare de noi zăcăminte de aramă.
Descoperirea unui fragment de placă subţire de plu,mb, în stratul
Sălcuţa II c, din aşezarea de pe ,,Piscul Cornişorului" de la Sălcuţa 88, indică
faptul că purtătorii acestei culturi începuseră să cunoască şi plumbul.
Este pînă acum singura descoperire de acest fel din epoca neolitică din
ţara. noastră.
Un alt metal, cunoscut şi utilizat (pe scară redusă), de oamenii din
epoca neolitică de la noi, a fost aurul 89 • Pînă acum, pe întinsul ţării, au
85 AI. Vulpe, op. cit., p . 57, nr. 259 - 260 şi p i . 33/25 9 - 26 0 .

8& Informaţie de la Di n u V. Hosett i.
88 D . Herciu , op. cil . , p. 237.

87 Al. Vulpe', op. cit . , p . 49- 4 1 şi pi . 29/2 1 9 - 223.
8' I forlensia Dumitrescu, Dacia, N . S„ V . 1 96 1 , p, 69- 93 ; Eug. Comşa , Apulum , X I I ,

1 97.f, p. 1:1 - 2 3 .
106
fost descopei'ite obiecte de am·, în gm1cml mici, m 9 complexe (a:;;ezări
şi necropole), răspîndite, în chi1) iuegal, îmmmînd 19 pie;;e şi un lin
gou, plus peste 110 mărgele. în total, ele eîntăresc cca 1 kgr9 J. Analiza
datelor de care dispunem permite precizarea : cel mai vechi obiect de aur
cunoscut, pînă acum pe teritoriul Homânîei, este o sîrmuliţă de aur,
de la sfîrşitul neoliticului mijlociu, din faza Vidrn a cultmii B oian . .Acest
obiect a fost descoperit în sudul ţării ( î ntr-o zonă fă1 ă zăcăminte de aur)91 ,
de aceea considerăm că apa.riţia lui se datoreşte unor legături cu gru
purile din sud, de unde, obiectul gata făcut, a ajurn ; în regiunile uoastre
pe calea schimburilor.
Pe teritoriul României, aurul a fost utilizat în ariile culturilor Boian
(faza Vidra), Gumelniţa (faza Gumelniţa A2 şi Bl ), Cucuteni (în S - E
H) şi în eomplexul Ronuhwşti
Transilvaniei, în zona Ariuşd, în faza Cucuteni .A, iar în vestul :Moldo
v ei în cunml fazei Cucuteni A - Gor -
neşti (Tiszapolgar - Bodrogkeresztur) . Pr\n urmare, din perioada de la

sfîrşitul neoliticului mijloeiu :;;i continuînd pină la ;;fir�i1 ul epoc-ii. cind se
constată o i11te11sifieare a folosirii uuor figurine amulete, in tlou:l zone.
deosebitt� : î 1 1 arealul culturii Gumelniţa ( i n preajma Dunări i ) i;;i in aria
culturilor Ti 1-1zapolgar Hodrogkeresztur (în X-V ţ ării92). ObiPctele de
-
aur amintite datPază din perioada dintre începutul mileniului al

IV-lea. i. e. n. t-,;i începutul mileniului al III-lea î . e.1i .
Toate obiectell' d e aur, din epoca neolitică, <l e pe teritoriul Homâ.niei,
au fost lucrate din aur uativ, numai prin ciocănire, la rece.
Trebuie subliniat că toate obiectele de aur cunoscute fac pa11e
din categoria podoabelor şi că majoritatea sînt legate de cult . Sîut do
cumentate, pînă în prezent, opt categorii de obiecte de am, în formă
de verigi , „saltaleo11i ", ace, cercei, mărgele, tuburi şi pandantive. în or
dine cronologică, primele au apărut, în regiunile din sud, sî1muliţ,ele,
apoi verigile. Celelalte categorii sînt documentate mai tîrziu, cîte două
sau trei la un loc, totdeauna în asociere cu pandantivele93 •
:Merită analizate unele probleme relath-e la pandantive şi mărgele.
Celelalte piese fiind cu totul izolate, nu se pretează la o anali ză tipo
logică şi crnnologică.
Pandantivele94 au fost lumate din aur nativ care, prin ciocănire, a fost
modelat în formă de tablă subţire. Din aceaHta 8e decupau formele do
rite. Unele pandautive au faţa convexă şi lustruit ă . Se consideră că ele
reprezintă, de fapt, un personaj feminin, deosebit de stilizat (în pozi
ţi e de naştere) . Este evident că pandantivele sînt legate de cultul fer
morminte, se poate susţine că pandantivele erau purtate, la gît, de către

tilităţii . în funcţie de modul de aşezare a cîtorva piese descoperit e în
pmi d e mărgele ) . ToatP pandantivele ( 1 0 ), dPşi aparţin unor culturi

femei :;;i fete ( ca amuletP, incluse în şiraguri , împreună cu alte diferit e ti
deosebite, sînt înrudite între ele din punct d e veden' tipologi c. Ele au
la origine tipuri imdice. Se pot deosebi două tipuri zonale de amulete :
uuul în sud, în aria culturii Gumelniţa ; altul în nord, în aria culturi
lor Tiszapolgar Rodrogkerel'ztur95 • în fun cţie de cronologia relativă,
-
90 lb i<f,,m, p . 1 7.
91 //Jidrm. p. l fi, nr. ·l .
92 lbidmi. p. 1 4 , har t a .
9" l bidl'lll. p , t :l - 23.
9 4 Hor\c'nsia Du m i l rPscu , op. cil . , p . 6 9 - 93 : Eu gen CPm �a , op. cil., p. 1'.l - 2:l : id(•m,
se ! V A . 2 .'l , 1 9 7 4 , 2, p. 1 8 1 - 1 9 0 .
95 Eu gen ComşD, Apulum, 1 974, p . 1 4 harta şi p . 1 8 , f i g . 2 .
107
trebuie făcută precizarea că pandantivele cele mai vechi apar în preaj ma
Dunării, în faza Gumelniţa A 2 şi au fost folosite pină în faza Gurnel
niţa B 196• Piesa de la Traian97, din faza Cucuteni A - B, este contempo
rană şi apropiată in timp cu cele de la sfirşitul culturii Tiszapolgar şi
de la începutul culturii Hodrogkeresztur. în Transilvania astfel de pan
dantive s-au descoperit la Oradea98, Tirgu Mureş99 şi la Moigrad100. Piesa
de la Moigrad este eea. mai mare şi a fost găsită împreună cu alte cîteva
obiecte de aur. Ea am formă rotundă cu o prelungire în sus_. pe mijloc
are un orificiu şi mai sus două proeminenţe redîncl sînii . Piesa, cîntăreşte
750 g.
Mărgele de aur s-au găsit, în zona gumelniţ.eană (numai 3 ) , iar
majoritatea în zona nordică ( numai la l\Ioigrad erau peste 105 mărgele ) .
Acestea din urmă sînt d e <louă tipuri : bitronconice :;; i iu fonrnt d e bu
toiaş101. Amintim :;;i piesa dt> ht Oradea, prelungă şi cu partea de mijloc
bombată102• Obiectul în formă <le „ancoră" de la Gumelniţa103, pînă de
curînd. era o apariţ.ie i zolată, dar în ultimii ani, piese similare s-au
aflat şi in necropola. de la Varna104. Dacă ţ,i nem seama de importantele
începînd din fa.za, Gumelniţ.a A 2 şi pină tîrzi u în faza Gumelniţa B 1,

descoperiri din necropola gurnelniţeană de la Vama, care a fost folosită
înclinăm să a<lmitem că şi i n aşezările, mai alei'l, in necropolele de ace

laşi tip de la noi se vor găsi de8tul de mult e obiecte de aur.
Printre problemele studiate, un loc important îl ocupă acet>a re
feritoare la originea materiei prime folosite de oamenii di n epoca neoli
tică din regiunile noastre. înainte de a face precizările nece8are, conlli
derăm utile cîteva lămuriri. În vederea cunoaşterii originii aurului ( ca
matclie primă) utilizat de oamenii din vechime, i-ipecialiştii din domeniul
metalurgiei au făcut sute de analize. S-a con8tatat că un criteriu de bază
pentru cla8ificarea şi, respectiv, precizarea originii metalului il consti
tui e asocierea naturală ( în minereurile utilizate), în diverse proporţii,
a aurului cu argintul, cuprul şi zincul1! 5. De obicei, procentul de argint
este variabil. în limitele cuprinse între minimum 2 % şi cca 30 %- Pro
centul de aramă este, de regulă, mult ma i mic, de maximum 2 % şi, de
obicei, 1mb 1 %- î n funcţie de datele obţinute, pe baza unui mare număr
de analize_, s-a ajuns la concluzia că, în regiunile noastre, pînă la înce
putul celei de a doua epoci a fierului, s-a folosit aur nativ106•
în ultimele decenii, unii specialişti s-au preocupat de precizarea
caracteristicilor şi ariei de răspîndire a obiectelor lucrate din aur ori
ginar din regiunile noastre. Piuă acum, dispunem de unele date referi
toare la analizele fi ne făcute asupra aurului provenit din zăcămintele
rilor, aurul din Munţii Apuseni con,ţine între 25 % şi 31 % argint şi

din zona Brad. Din datele publicate107, rezultă că, în majoritatea cazu
9a
Hortensia Dnmilrescu, op, cit., p , 6 \J - 93.
I dem, op. cil,, S C ! V , 2:i, 1 9 7-1, 2, p , UH - 1 9 0 .
97
98 Eugen Comşa , op, cil , , p, 1 6 , nr, 7 (cu bibliografia ma i veche).
e9 Ibidem, p, 1 6, nr, 8 (cu b i b l i o gra fi a mai veche) .
) O O lbid1 m, p. 1 7, nr. 9 (cu bibliografia m ai veche).
10 1 Ibidem, p_
10 2 Ibidem, p , 1 7, n r , 9iL
1 7, nr. 8 .
1 0 3 \'), ] )u m i t rcsc u , ])�cia, l i, 1\J2:i, p , \J9, fig , 75.

lO J I va n Ivanov, Săkro1Jişliialo na Varnenskiia,la ha/ko liten nckropo/, So fia , 1978.
1 0 5 A xel Hartmann, Germania , 46, 1 968, 1 , p , 1 9 - 20 .
1°6 Ibidem, p , 20.
1 0 7 .\ u fo s t analizate probe de melai, aflate de m u l t e zeci de a n i î n colecţi ile de Ia Viena
şi din a l t e c1•11 l rc.
1 08
numai m <louă cazuri procentele coboară piuă la 18, 7 % şi 1 0 %. Astfel
se explică de ce obiectele străvechi de aur din Trnnsilvania au o nuanţă
mai deschisă. Ţinind seama de datele expuse, este de presupus ( deoa
rece obiectele neolitice de aur din Transilvania încă nu au fost analizate
din acest punct de vedere) că piesele descoperite în Transilvania (din aria
culturilor Tiszapolgar-Bodrngkeresztur), ca şi cea din l\foldova (din faza
Cucuteni A-B ) au fost lucrat e din aur transilvănean .
.Alta este situaţia pieselor din sudul ţării . Obiectele găsite în aria
'Gumelniţa, din preajma malului de nord al Dunării, încă JlU au fost ana
lizate„ dacă insă le punem în legătură cu cele de la Hotniţa108, cu cal'e se
aseamănă tipologic, putem ajunge la unele concluzii. Pandantivele de la
Hotniţa au fost a,ualizate şi s-a constatat că aurul conţine numai ca 7 %
argint . Avînd în vedere criteriul tipologic, se poate presupune că şi fi
gurinele gumelniţene de la nord de Dunăre„ ca şi cele de la Hotniţa, sînt
lucrate din aur mai curat, conţi nînd un procent redus de argi n t . Dacă
vom compara cantitatea de argint existentă în aurul din Transilva nia,
cu aceea a aurului de la Hotniţa, ne socotim îndreptă (iţi să credem că
piesele gumelniţene sint din alt aur decit cel transilvănean şi anume din
am originar din regiunile 1mdice ale Peninsulei Bakanice (din Tracia
sau clin irnmla Thasos) . Ţinem să remarcăm că despre obiectul de aur
descoperit la ,Ariuşd, se făc('a precizarea că ar fi din aur "roşu" 109, ceea
ce, probabil, se poat e t>xplica prin aceea că la realizarea lui s-a folosit
un alt fel de aur dccît. cel din Trarn;ilvania .
11>8 Nikola Angclov, Arheologia- Sofia, I, 1 9 59, 1- 2, p . 38 - 46.

1 o9 Roska Marton, Thesaurus antiquilalis Traru ilvanicarum, I, Praehistorica, C luj , 1 942,
.P. 77 şi 7 9 .
• 109
IX
SCHIMBUUILE I NTEHTIUBAI„E
Primele manifestări de schimb au apărut, probabil, îneă din paleo

liticul mijlociu, dar, mai sigur, din paleoliticul superior. Necesităţile fireşti
din zonă, au dus firesc la activitatea de schimb . ln curiml paleoliticului

de a obţine o anumită matei-ie primă litică ( de exemplu silex), care lipsea
este evident că existau rudimente ele schimb în forme simple. Mai tîrziu,
în perioada de trecere la epoca neolitică, dezvoltarea inegală a fost un factor
i mportant în extinderea schimburilor şi contactelor rnciproce. Pentru exem
plificare amintim că în acea perioadă, în zone întinse din Europa Centrală,
au început să se răspindească (mai tirziu şi în regiunile noa,stre) colectivi
ce în ţinuturile situate mai la nord (pin ă;_ la ţărmul Mării Baltice) trăiau
tăţile culturii Ceramicii liniare, cc au ocupat terenuri tot mai va ste, în timp
grupuri de vinători, pescari şi culegători. Intre populaţiile celor două zone

an avut loc contacte şi schimburi . După toate probabilităţile şi pe terito
riul ţării noastre, în perioada timpurie a neoliticului, s-au produs situaţii
similare, atunci cînd a început răspindirea comunităţ.ilor neolitice dinspre
sud.
Utili zarea, pe ::>C'ari"L tot mai largă, a uneltelor de silex a prnvocat şi
în aria carpato-dunăreano-pontică crtutarea zăcămintelor de silex. Exploa
tarea lor şi răspîndirea prin schimburi a mate1iei prime, sub formă de bolo
vani sau de nuclee, pînă la comunităţi îndepărtate , aflate în ţinuturi unde
nu erau zăcăminte sau locuri de adunare a silexului (din pietri şuri ) ori exis
tau numai silexuri de calitate infnioară , au fost practicate de timpuriu.
Descoperirile făcute, în numerm1 �<· c uie<"tive neolitice, permit precizarea
că silexul era prelucrat in fiecarP a:;;ezart'. în funcţie de cantitatea şi cali
tatea materiei prime avute la dispoziţie. Î n acelaşi timp sînt indicii că în
apropierea zăcămintelor existau loc·uri ele prelucrare a silexului, de unde,
sub diferite forme ( nuclee sau chiar lmele tipuri de piese finite). acesta
era răspîndit in regiunile învecinate.
Î n neoliticul timpuriu, într-o serie de culturi (Dudeşti, a Cera
micii liniare, Ciumeşti ) se utilizau unelte de silex de dimensiuni mici dar
indicaţie că, încă nu se cunoşteau, în suficientă măsură, zăC'ămiittele de

.•
şi piese lucrate din silex de calitate inferioară sau chiar din euarţit . E Rte o
silex şi se încercau alte roci pentru a găsi pe cele mai potrivite în vederea
realizării uneltelor. Î n perioada următoare (neoliticul mijlociu), instrumen
fiind lucrate din anumite categorii de silex. 1 >atele prezentate oglindesc

tele de silex erau mai numeroase ( î n unele aşezări s-au adunat mii de piese),
faptul că, drept urmare a trecerii tot mai accentuate la viaţa sedentară,
oamenii neolitici au cercetat şi au cunoscut tot mai bine mediul lor natural,
ajungind să desc'.lpere zăcămintele de silex şi să le exploateze. La sfîrşitul
epocii neolitice in aşezările culturi i Gumelniţa se c·.onstată o bogăţie deo -
110 •
8ebită de unelte de silex. Î n perioada amintită s-au folo sit i ntens aceleaşi
categorii de silex ca şi în perioada anterioară.
Î n cîmpia din sudul ţării silexul lipseşte. Zăcăminte bogate de silex,
de culoare cafenie deschisă (de tip ,,balcanic"), se găsei-;c în Dobrogea şi la
sud de Dunăre, în platforma prebalcanică. Tocmai aceasta a fost categoria
de silex folosită mai i ntens, mai ales în neoliticul mijloc'.iU :;;i t îrziu din
l\Iuntenia, Oltenia şi evident în Dobrogea. Prin unuare. astfel de rncă era
tm nsmisă (prin Rchimhuri ) pe distanţe de zeci de kilometri . Î n acelaşi
timp, pe aproape tot întinsul l\Ioldovei, a avut o largă n1spîndire silexul
de culoare neagră. translucid (de .,Prut " ) . care se află în zăcăminte la
l\Iiorcani -Hudeşt i . Î n Banat, î n sudul Crişanei şi in S-Y Transilvaniei,
a fost răspîndită o categorie de Rilex de culoare cafenie (de t ip „bănăţean" ) ,
care s e găse şt e în zăcămintele din preaj ma izvoarelor Begi'ii1.
Pe o mare parte din teritoriul ţării s-au utilizat unelt e de o hsidiană.
Din JLeoliticul timpuriu şi mijlociu, astfel de piese sînt ate:,;tate aproape
în tmtte ţinuturile. În unele zone ele sînt foarte ran• fiind reprezPntate
prin cite o unealtă sau chiar prin simple aşchii . Datele semnalate dovedesc
că materia primă se obţinea greu şi de la dii-;tanţ.e mari. Î n cursul neoliti
cului tîrziu, arealul de răRpîndire al pieselor de obsidiană s-a restrîns
mult .. dar utilizarea şi ră spîndirea sa a fm;t intensă în decursul întregii
epoci, paralel cu i,;ilexul . în special, în ::\Iaramun'ş, C1işana şi în vestul
.
Tran8ihaniei. Î n aces . .: zone, obsi<liana era adusă sub formă de bulgări

sau <le nuclee, pe calea schimburilor din zăcămintele bogate din vecină
tatea oraşului Tokay. Unele pie8e găsite în diverse aşez:Iri transi lYănene
au fost lucrate şi din obsidiană locală ( exist,entă în cîtPva pu nctC' din
:Maramureş şi în Apuseni ) .
Î n unele regiuni, destul d e întinse, lipsesc zădlmintcle d e silex sau
sînt categorii de calitate i nferioară. Necesitatea de a avea un număr apre
ciabil de unelte i -a obligat pe oamenii neolitici să încerce să folosea scă şi
alte roci care clivează ca şi silexul. Astfel, s-a ajuns să se utili zeze paralel
cu silexul, uneori în cantitate mare. unelte lucrate din gresie silicifiată.
z;i,cămintele se găsesc în Carpaţii Răsăriteni şi în vestul Transilvaniei .
1n privinţa răspîndirii, prin schimburi, a gresiei silicifiate amintim, pentru
exemplificare, că în aşezarea de la Giuleşti, împreună cu piesele de silex, s-au
descoperit şi cîteva unelte de gresie silicifiată care, cu certitudine, provine
din zăcămintele din zona Buzăulu i .
O altă rocă i ntens răspîndită p e calea schimburilor a fost tuful vul
canic, de culoare gălbuie. Roca s-a folosit în Oltenia, :Muntenia, Moldova
şi Transilvania. Unelte din tuf s-au descoperit aproape în fiecare staţiune
turii Cucuteni . Î n această provincie, zăcămintele de tuf există numai în

cercetată din ţinuturile amintite. E le predomină in )foldova, în aria cul
anumite zone, de unde materia primă ajungea pînă la cele mai îndepărtate
aşezări . Î n ·Muntenia, zăcăminte cu astfel de rocă se găsesc - după preci
zarea prof. Em. Protopopescu-Pache - la nord de Mizil. De acolo, materia
primrt Rau chiar piese finite erau răspindite pe întreg teritoriul provinciei .
Pe baza observaţiilor făcute la Giuleşti şi în alte cîteva obiective, am ajuns
la concluzia că, după toate probabilităţile, cel puţin în unele din aşezările
din preajma D îmboviţei (dacă nu chiar în majoritatea staţiunilor neoli
tice clin cîmpia, Ounări i ) uneltele de tuf vulcanic ajungeau (pe calea schim-
1 Eu gen Com 5 a , ll\I, l T I, 1 9 3 .) , 5, p. U l - t H : i d ' n , \I 1 �:'11 1 L I I I , 1 976, p . 47- 5:.!.
111
burilor) gata finisate. Î n această privinţă, un indiciu important, îl (·on
stituie de8coperirea unui 1lepozit de topoare plate, în �-B OltenieF.
O (fată cu folosirea, tot mai i ntern;ă, a topoarelor perforate (începînd
din neoliticul mijlociu) s-a Rimţit nevoia de a găsi şi a exploata zăeăminte
de roci dure. La Vădastra, în funcţie de determinările făcute .. s-a ajuns la
concluzia că rocile dure provin din Carpaţii Meridionali, din N -V Olteniei .
Roci, de durităţi diferite, au fost de asemenea, căutate de oamenii neolitic i .
Pietre de formă anumită erau necesare pentru facerea rîşniţelor, fiind pre
ferate roei vulcani ce. Bolovani potriviţi, ea;_ mărime şi duritate, se găseau şi se
obţineau mai uşor în preajma dealurilor. In schimb, cei ce vieţuiau îu eîm
pie erau nevoi ţ i să dobîndească pe calea schimburilor pietrele necesare pentru
rîsnite.
' '
Î n sudul ţ.ării, în cursul fazei de tranziţie la cultura Gumelniţa, apoi
în timpul întregii evoluţii a ace:4eia din urmă, s-a întrebu inţat adesea la
ornamentarea va;;; elor grafitul. Astfr.l de materie nu este documenta.tă.
ornamentarea vaselol', oamenii neolitici de la noru de Dunăre, erau nevoiţi

sub formă de zăeămi nt(•, în a riile culturilor Gumelniţa şi Sălcuţa. Pentru
să obţină grafitul dP la o di stanţă d Pstul de mare, tocmai d e la swl de Bal

cani din zădiminte situate lîng<l Staru Zagora.
Probleme similare se puneau şi pentru alte materii prime importante
ca valvele de scoici 8pond!fl1t.</ gaederop n8 (utilizate pcntl'u podoabe), arama
Schimbul'ile să făceau in ţinuturile noastre, iuai cu seamă, de-a lungul

şi aurul.
Dunării şi I'Î urilor ma,i mari . Din aceste eăi de comunicaţ,i e principale se
desprindeau ramifil'aţ.ii numeroasP, în lungul pîraielor şi văilor secundare.
'!'recerea peste Carpaţi nu a. l:'onstituit niciodată o pl'ohlemă grea pentru
ale munţ.ilor au vietuit, fără l:'onten'ire, comunităti înrudite apartinînd ace

triburile n eoliticl', căci da.tele arheologi ce tlovedesc că pe ambele versa11te
.•
loraşi eulturi .
Î n cercetarea arheologi (·ă , de la noi, în decursul unei perioade relativ
îndelungate, s-a mPnţ,inut concepţia conform căreia , pe meleagurile noas
tre, schimbul a început de-abia la sfil'şitul epocii n �olitice sau mai curînd
la începutul perioadei de tranziţie la epoca bronzului .. cînd s-a desfăşurat
pătrunderea, dinRpre stepele nord-pontice, triburilor 1k creseători d P Yite,
reprezentate prin mormintele cu O('nl . Datorită acestor eYenimentt> s-ar
fi produs şi în ţinuturile noastre d e ,;1; 1 indtrea triburilor de păstori din masa
celorlalte comunităţi . Drept co11st•cinţă, întI P populaţia locală sedentară
şi cea nomadă au avut loc contacte intPnse şi schimburi . Cercetările arheo
logice amănunţite atît din ţara noasti ă , cît şi din teritoriill:' vecine permit
să arătăm că nu avem nici un temei să considerăm situatia amintită ea fi
'
ind valabilă pentru colectivităţile neoliticP din ac eastă pa1 t c• a Emopei.
E ste pe deplin dovedit că, în ţinuturile carpato-balcanic(', ev oluţia social
economică s-a desfăşurat pe o cale deosebită şi <·ă toate comunităţile neo
litice practicau o activitate economică destul de complexă, rcpn'zentată
prin cultivarea primitivă a plantelor şi creşterea vitelor. Erau produse can
tităţi de grîu corespun zătoare necesarului membrilor lor pentru răstimpul
dintre tlouă recolte. De asemenea, era crescut un număr suficient de ani
male (bovine, ovicaprine şi porcin e ) . În funcţie de epic arătate, populaţfa
locală nu a. avut nevoie ( subliniem, încă din neoliticul timpuriu) de Pame,
lapte şi piei pe care să le dobîndească de la grupurile pătrunse din afară.
2 Gr. Homaşcanu, Te:aurul neolitic de la Bratovoeşti-Dolj, Bucurc ş l i . , t 9:�2.
1 12
Observaţiile arheologi ce permit să precizăm că în CU1'8Ul epocii neo
litice, î n ţinutUl'ile studiate, se pot defini două perioade clare în privinţa
schirn bului .
I . J,a începutul epocii se remarcă faptul eă oamenii din di-verse zone
încă nu cunoşteau, în suficientă măsură, zăcămintele primare sau secun
dare de silex şi erau nevoiţi să-şi procure roca, din locuri diferit e, utili
zind de aceea felurite tipuri de cremene. 1nterior, după descoperi�·ea zăcă
mintelor de roci utile şi de calitate din fiecare zonă, se observă un fel de
unificare, oglindită de preferinţa pentru un tip de rocă. Bulgării de silex,
în stare brută, erau folosiţi de către cei care i -au extras Rau erau transmişi
în aceeaşi Htare, pe calea schimburilor, altor comunităţi învecinate. Un şir
de ani am Rtudiat problema ariilor de răspîndire a diverselor tipuri de silex
din ţara noai-itră. Este demn de rnbliniat că arealul unui tip de silex de
calitate corespunde, de regulă, cu aria unei culturi, dovadă. evidentă a unei
culturi de a oeupa zonele în care i>e aflau zăcămintele de silex sau de alte
corelaţii dintre ele. în anumite ca zuri se remarcă tendinţa purtătorilor unor
materii utile.
IL Î n cea de-a. doua parte a epocii se constată o intensificai'<' a schim
burilor. Analiza materialelor duce l a concluzia c ă erau transmi se în cadrul
schimburilor atît materiile prime, cit şi - de la un moment dat - unelte
şi obiecte finite, realizate în „ateliere" specializate. Tot atunci a început
şi răspîndirea obiectelor mărunte de aramă (mai întîi podoabe mici şi apoi
unelte) . Subliniem că distanţele pe care se transmiteau astfel de obiecte
tipizate erau de eît.eva ori mai lungi decît în perioada precedentă.
Observaţiile etnografice atestă că schimbul primitiv, deci la un nivel
similar celui atins de comunităţile neolitice de la noi, s-a manifestat în di
ferite forme : a) Cea mai timpurie a fost aceea de schimb întîmplător ; b )
O formă i ntermediară a fost schimbul de daruri ; c ) Forma evoluată a fost,
după părerea noastră, ,iwhimbul primitiv regulat. A.cesta din mmă, în unele
devenit tradiţionale (în principal, între comunităţile înrudite ale unei cul
regiuni, s-a dezvoltat direct din schimbul de daruri, care, cu timpul, au
turi şi adesea între cele periferice ale diferitelor culturi, în cazul că rela
ţiile dintre ele erau paşnice) şi se efectuau, în chip organizat, periodic, de-a
lungul anumitor căi de comunicaţie, în locuri precise.
1 13
X
ARTA
Manifostăr·ile artistice d i n cursul epocii neoli l.ice sînt numeroa�.;c şi

unele cu u n aspect estetic deosebit. în vechime. atunci cînd au fost reali
zate şi utilizate, multe din ele au a vut un caracter funcţional, adPsea ma
gico-religios, legat, iu primul rind de cultul fertilităţii .
Cea nmi bogată ca,tegorie ( cu foarte multe elemente arti st icc) este
cea reprezentată prin vasele de lut ars, din anumite categorii ceramice,
din toate culturile neolitice.
De la începutul neoliticului, comunităţile culturii Circea-Gura Ba
ciului foloseau ceramică pictată. Aceasta nu constituie o descoperire lo
cală, ci făcea parte din „ zestrea" culturală păstrat;\, de purtătorii ei de la
predecesori . Ceramica lor em ornamentată cu alb-gălbui, iar motivele
erau compuse din „ lmline" (rotuncfr sau ovale) grupate simetric în mai
multe feluri şi prin benzi eu suprafaţa haşumtă. Tot la Oircca, mai tîr- „
ziu, s-au folosit ornamente realizate cu mai multe f'Ulori .

Ceramica pictată s-a, menţinut în uz, puţin simplificată, şi în aria cul
turii Starcevo-Criş, prin i ntermedi ul căreia a ceastă. categorie a fost răs
pîndită pe aproape tot teritoriul ţări i . În continuare, clecorul pictat s-a
transmis culturii Oiumeşti. În cadrul culturilor amintite, vasele ce urmau
a fi pictate emu preg:l.tite prin acoperirea lor la exterior cu o angobă roş i e
s a u albă. Subliniem c ă în perioada dată, motivele pictate aveau caracter
pozitiv.
Ceramică artistică (de la sfir.� itul neoliticului timpuriu şi, mai ales, cel
mijlociu) poate fi considemtă., în cadrul fiecărei culturi, categoria vaselor
din pastă fină. A.:-;tfel, în aria culturii Ceramicii liniare, atrag atenţia prin
frumuseţea decorului bolurile ornamentate cu linii incizate în spirală, în
trerupte prin alveole similare capetelor de note muzicale. Î n ansamblu,
decorul de pe vasele culturii este compus din benzi de linii .
Purtătorii culturii Dude�ti aveau două. categorii ceramice, ce pot fi
atribuite manifestărilor de artă.. Prima este categoria vaselor arse la roşu,
cu decor incizat alcătuit din benzi, în trepte, cu suprafaţa haşurată, alter
nînd cu altele netede asociate, pe acela�i vus, cu grnpuri de spirale. Vasele
de tip Dudeşti au cea mai mare parte din suprafaţa exterioară ornamen
tată şi împărţit� în metope, unele acoperite cu decor meandric, altele spi
ralic. Este un sistem ornamental în care fondul, ca şi decorul j oacă un rol
egal. A doua categorie este aceea a paharelor şi castroanelor fine, negre sau
cenuşii, cu decorul din caneluri orizontale, oblice sau arcuite.
În general, culturile clin neoliticul mijlociu sînt caracterizate prin
ceramică decorată cu benzi de linii, haşurate sau pictate (Dudeşti, Vinea
şi Turdaş), prin decor din grupuri de înţepături în benzi meandrice, în
aria Hamangia, prin decor textil meandric în cultura Tisa, prin excizie şi
1 14
teni ) . În aceste cultm·i >:î111 v a se cu forme deosebit de zvelte (vasele cu
prin incrustan' cu mat erie albă (în culturile lfoian, Vădastrn şi Precueu
picior), foarte frumo8 �i fin ornamentate. Semnalăm f'ă in e'ltlturile

Dude�ti ş i la începutul culturii Boian se folo!'ea o m etodă int erei-antă
pentru decorul exci zat . �fai întîi decorul dorit era desenat, prnhabil , pe
J>ămînt şi apoi era d el i mitată porţiunea. din el ce urma să fie tran spusă
( îu cadrul unei metope) pe vas şi de-abia apoi ÎnC'epea exec u tar e a orna
La ornamentarea vaselor din pastă fină a cult urii Harnan gi a se ţinea

mentului .
st>ama de părţill� componente. Decorul se compunea, în prinC'ipal, din şiruri

d<· înţepături mici • i zolate sau în grup . 1\Iai rar, era alc·ătu it din li nii inci
.
zat<•. l\iotivclt• decorative erau geometrice şi meandrice. Amintim de exem

plu, triunghiurile, motivele în V, în zigzag, benzile cu 8Uprafaţa pu n cta tă .
Toate a ce st ea. erau incrw4atc eu materie albă . În general, decorul cm pozitiv,
dar u n eori, din combinarea motivelor cu fondul, rezultă �i unele motive
nPgative. -
rului . fot începutul ei, în prima fază, or n am entarea era alcătuită din linii
îu cadrul culturii Boian se constată o 1.rani;fo1 ma.rp treptat ă a deco
·-
i ncizat e. mărgini t P de crestături mici triunghiulare, inmurstate cu alb . în

fazele următoare, decorul a fost excizat şi incrnstat . Se poate spu ne că în
cursul celor trei faze decorul ceramicii excizate Boian se desfăşura sub for
meandric. Fondul �i ornamentul au avut rol egal . În faza de tra n ziţie se

ma unei fî�ii late de lîngă buză pînă aproape de fund . Caracterul lu i este
constată o S(·himhare, caracterul meandri c se menţine, dar dobîndeşte

prioritate decorul negativ, in sensul că motiYele, sub formă de b enz i în
gui-te, triunghiuri sau cercuri, sînt cruţate din suprafaţa lu:.;truită a vasu
lui, iar în jur erau excizate sau crestate şi apoi incrustate porţiuni m ari ce
serveau, in ace st caz, drept fond. Prin urmare, în perioada dată, situaţia
s-a i nversat, din vechiul fond se realiza decorul, iar culoarea folosit.ă l a
incrulitare a ajuns să joace rol de fond . În cursul fazei de tranziţie, pe o
'
serie de vase cu decor excizat, de-a lungul marginii . a ÎIH'eput ornamentarea
modesttt, prin pictură cu grafit . Motivele erau reprezentate prin grupmi de
linii paral ele, înguste, oblice şi din triunghiuri, toate formînd un decor po
zitiv. Se cuvine reţinută asocierea pe acelaşi vas a două feluri de decor ex-
·
cizat şi pictat, de asemenea, negativ şi pozitiv.
decor pictat î n diferite moduri . Cele patru culturi cu c er n m i c ă pictată aco

Perioada neoliticului tîrziu este cara cterizată prin cei ami că fină cu
peră eea mai mare parte din t eritoriul no:.;tru . Ele se pot î m p ărţ i în două :
grupul sudic cu ceramică pictată cu grnfit ( G u m eln i ţ a şi S ăl cu ţ a ) , grupul
nordie cu va:.;e pictate eu 1liferite c·ulori ( P etre şt i şi Cu c u t en i ) .
Semnalăm eă într-o perioadă d e l a î nceputul culturilor Gumelniţa
şi Sălcuţa, pe unple yase reduse numeric, s-a făcut decor pictat cu culoare
albă făinoasă, servind ca fond, pe care s-au trnsat ornamente cu euloare
roşie. Ambele culori sînt „crude", ornamentarea făcîndu -se după o primă
ardere a vaselor. Pînă la sfîrşitul epocii, în arealul celor două cultmi G u
pictm ă cu grnfit . de cara cter pozi t iv . J\Iothrplc sî nt numeroa�e : cercuri t ri

melni ţa şi Săl cu ţ a , o întreagă categori e de n1 f'e a fo:;;t orn a m entată prin
•
.
un ghi u ri , tabla de şah, romburi , spirale şi altele.

Culturile din grupul nordic, reprezentate prin culturilP Petreşti şi
Cucu t Pn i , sînt caracterizate prin vase ornamentate, la început, în fazele
A, prin benzi trasate, de obicei, cu trei culori ; b en zi late vopsite cu alb,
alternînd c u altele yopsite cu roşu, delimitate prin linii subţiri sa u mai groa-
115
se, trasate cu culoare neagră . Se constată tendinţa de a ,ornamenta cit mai
mult din suprafaţ.a exterioară �1 vaselor, este aşa-numita horror 'Va('u i . Orna
mentele sînt de două tipuri : meandrice şi spiralice. l\Ienţiouăm că în a1fa
Cucuteni :-;-a folo:-;it la început i;;i decorul trasat, i zolat sau în asociere cu cel
})idat . în fazele A - B, în cele două culturi, treptat, situaţia i:;c i:;cllimlJă,
mai ales în aria Cucuteui. Un timp :-;-au folosit numai două culori în tom
binaţii foarte expre::;ive, geometrice, iar apoi ::>-a trecut la folosirea, adesea,
a u nei si ngure culori ( brună sau neagră) . începînd din faza Cucuteni A - B,
pc lingă ornamentele obişnuite, de caracter geometric, pe unele Yase apar
re prezentări de femei stiliza,te (de exemplu la, Traian )1. În faz�1 Cucuteni
B, decorul a devenit foaite stilizat . S-a folosit, in special, culoarea bruni"'1
toealiu . .Muti vele dccora,tive erau foarte variate. Tot nmi des se îutilnesc
sau ncagr:'\, (asociată, într-o ebtpit tîrzie, cu roşu ) , pc fond galben sau por
ta w .{ente la cerc ( la î nceputul fazei ), iar mai tîrziu sint ele menţi01mt, pe
lîng<"t grupuri <le linii subţiri pa,ralele, arcuri de cerc şi o ::;erie de reprezen
tări : animale fugi nd, pă::;ări. Pe bună dreptate, aceste ornamente sînt con
sidcmte ea oglindind simlK>lnri de caracter magico-religios. Decorul din
perioc1da finală a fazei Cucuteni B este de caracter pozitiY .
Amintim că înc:L din ti mpul culturii Starcevo-Criş şi apoi în culturile
Vădastra. Boian şi Cucuteni, s-au fi1cut reprezentări de femei, în diferite
puziţ.ii, in relief înalt, fi xate pe pereţii yaselor. Astfel de piese sînt rare şi
poate că f:erveau cn Yasp de cult.
î n toate culturile, din acea epoc:L, în directrt legătură cu cultul fer

tilităţii, se modelau felurite figurine antropomorfe şi zoomorfe. Subliniem
că maj oritatea statuetelor au prototipuri în ţinuturile imdice, dar, în fie
care cultură de la noi, ele au suferit unele modificări în privinţa redării
plastice, ele obicei stilizată, şi, mai cu seamă, a. ornamentări i .
Figurinele culturii Starcevo-Criş sînt stilizate, masiYe, !reprezentate
în picioare. :Mai rare sint cele ea o coloană scundă, doar cu redarea feţei .
Mai dese sint figurinele cu steatopigie accentuată, cu picioarele lipite (Pe
rieni )2.
Figurinele din aria D udeşti au prototipuri sudice evidente. Ele erau
frumos modelate şi stilizate. Unele sînt redate în picioare, altele in genun
chi . Semnalăm că astfel de figurine au avut capul mic şi gîtul înalt, cilindric.
Purtătorii culturii Hamangia au realizat figurine deosebit de fru
moase. Unele sînt adevărate capodopere. Ne referim la „ Gînclitorul" şi
„Femeia, şezînd" 3, descoperite 1:1 Cernavocla . Toată plastica Hamangia
este, ca tip, de origine sudică. Hemarcăm şi faptul că figurinele sînt frumos
stilizate şi multe din ele au muchii, ceea ce ne face să presupunem că imită
prototipuri făcute din nutrmură . Statuetele culturii redau pen;onaje în
picioare, şezîncl sau îngenuncheate. lJa cele în pi cioare se remarcă poziţia
diferită a braţelor, fiecare cu o altă seninificaţie rituală. O serie de figurine
au fost ornamentate cu benzi punctate sau cu linii incizate. Subliniem că
în multe cazuri gitul figurinelor este înalt, cu secţiune triunghiulară, la
partea superioară cu o faţetă înclinată, drept faţă.
i
:II. Pctrescu-DimboYiţa, llln lcrialc, I I I, 1 957, p. 75, fig. 8/1 - 3.
Hortensia Dumitrescu ş i coln b . , SC !\", \", 1 954, 1 - 2, p . 43, fig.5.
2
3 U . Ucrciu, Contribu/ii ., p . 510- 529, fig. 2i6 şi 277.
. .
116
î n aria culturii Boian, numărul figurinelor este relatiY mic. în schimb,
variantele tipologice sint multe, diferite de la fază la fază. Toate figurinele
Boiau redau un personaj in picioare. Majoritatea sînt feminine, în faza de
tmuziţie apar �i unele inctsc uline. Reprezentarea capului diferă . Din faza
cu nas reliefat, b uze. îngroşate, bărbie şi urechi. La celelal te piese,

Vidm datează un fragment de figurină redind realist un cap omenesc,
dri c . In pr i mele faze mîinile sint î nfăţiţ;atc <"a prelungiri scurte, laterale,
c a pu l _ este mult stilizat, a�ezat adesea pe un git înalt. , aproape cilin
�fot litţi t e la,t.eral. Pe cor p ?i p e p icioare s - au făcut ornamente cli n li nii

neperforate. Corpu l est L• 11msi \-, puţin lăţit la parte a inferioară. Şoldurile
i n e i z ate în ungh i , s pira le :;; i rom buri . Două figurine de l a încC'putul fazei
GiulP:;; ti sînt înfi1 \ i şatP ca fiirnl imbriil'ai e in rnchii lungi şi largi la poale.
La sfîrşitul c ulturi i , în faza de t ranziţie, se rnenţ.inc Yariabilitatea, şi apar
unele piese remarea bile. Regul i l e (, . ea noa nele ' ' ) î n pr i vinţa modelării unui
hexagonală pe u n gît se·urul. B raţ.ele s i n t scurte şi perforate l a extremităţi.

8i ngLU' t i p ele figurine sint l'eSj)Pc·tate mai riguros. Capul are adesea forma
To<tte �tceste iiguriue au orna me n t l' din li ni i irn· i zate şi din puncte. Din fa
za de tranziţie s e etmosc şi prinwh� fi g u r i n e ele os, făcutC' d i n plăcuţe şle
pului , adesea ornamentate pr i n li n i i i n c i z ate .

fui te şi apoi crestate pe margini pentru delimitarea, capului . braţelor şi cor
tul de multe figurine masculine. Subliniem că figurinele feminine Vădastra

Spre dem;ebire ele arealul Boian, in eel al cult urii Vădastra sînt des
sînt frumos ornamentate prin exci zie şi i ncruf<tate cu alb. Pe unele din ele
decoml înfăţişează îmbri"tcămintea .
Purtătorii culturii Vinca au folosit foartC' multe figurine. De obicei,
ele sfot modelate cu grijă :;; i redau. ele regulă, un personaj feminin, în pi
cioare, mai rar, aşezat pe un scaun. Merită amintită o figurină descoperită
la Rast, înfăţişînd o femeie cu copilul în braţe4 • Figurinele de tip Vinea,
din Hanat, sînt destul rle rare. Pe unele sînt iudicate podoabe, şiraguri sau
brătări.
· Aşezarea de la. 'l'urdaş ef<te recunoscută prin SC'ria bogată de fi
gurine, 8trîns î nrudite tipologic cu cele din aria Vin ca . La ele atrage aten
ţia stilizarea deosebiti"t . Multe din C'le Rînt cilindrice, în dreptul capului
avînd un plan înclinat redînd o mască şi eu mîinile ca doui"t cioturi mici.
D e obicei, n u sînt ornamentate sau au cîteva linii scurte incizate. Sînt
şi chipuri de oameni redate mai reali:,;t. Pe cîteva piese sînt reprezen
tate podoabele şi chiar modul de aranjare a părului.
î n aria culturii Precucuteni, „canoanele" de modelare a figuri
nelor au fost respeetate cu mai multă f<tricteţ.e. Un tip specific pentru
toate cele t rei faze este cel cu capul mic, cu ochii, nasul şi gura abia 8chi
ţate, cu mîinile ca mici prelungiri ( perforate sau nu) cu corpul scurt şi
plat, dar cu partea i nferioară mult lăţită, cu steatopigie accentuată şi
cu picioarele îngustate, ca un fel de con cu vîrful în jos. De obicei a.ceste
figurine nu sînt ornamentate ( cel mult prin cîteYa linii se delimitează păr
ţile corpului) . Braţele sînt aşezate în diferite poziţii „rituale". Ca in
fluenţă din aria Hamangia şi în cea Precucuteni (la Tîrpeşti )5 s-a găsit
o figurină de „ Gînditor" ) .
Tipuri specifice de figurine se întîlnesc în aria aspectului Aldeni II.
Multe dintre ele sînt redate în poziţie de rugăciune. l\Iajoritatea sînt
cu decor bogat, din linii incizate, î nfăţ.işînd pieRe de î mbrăcăminte.
Dum itrescu, Aria neolitică 1n Romdnia, fig. 58 .

6 Silvia �farincscu-Bllcu, Cultura Precucuteni pe teritoriu/ României, p . 98 şi fig. f>8 .
4 VI.
117
Multe d i n figurint-Je de tip Cucuteui i;;înt adev:lrate opere de artă.
tul ma i-;iv. Braţele 8înt redate prin lăţ ir('a părţ i i mperioarP a corpului.
Cele din faza CueutPni A i;;î nt stilizate. Capul lor e8te mic şi rotund, gî
Acesta, z velt, 8e îngustea,ză la, talie, ca apoi să se lăţească la şolduri şi

iar să se îngusteze spre vîrful picioarelor. FigurinPle f'înt ornan1 P1 1tate
prin grupuri de linii i ncizate paralel<' şi p�·in spirale. În ac eeaşi fază s-au
folosit şi figurim• r'.n riolo n de lut irnitînd pe cele de metal . Sînt mi c i şi
plate. Capul este aproximativ trnpezoidal, foarte man' în rnpor t cu cor
pul semicir('.u lar. Pe cap s-au făcut d ouă ori fieii redînrl ochii . Pe corp
toare s-a folof'it. un alt tip dc> figurine de lut ars, frumos stilizate, avînd
sînt adesea orna mente din linii şi înţepături . În cm:;; ul fazelor mmă
„ rngrumătură'' în rheptul şoldurilor. Se în gn l't ea z ă :"pre gc>nunchi, ;1poi

capul rotund şi braţele ca mici prelungi ri. Sînt îngusta te la talie, cu o
urmează o lăţire şi p artea inferioară aproape ascuţ ită . Ble l'înt oma
mentate pri n pi ('.tm ă . În faza Cueuteni B exh;tă şi rare figuri1w m�1s
culine.
Purtător i i eulturii Pc>tn·şti au modelat diferite figurine, în f'pe
culine. Ele sînt earnctc>rizatl' prin sehematif.im şi g:eometrh:.m cu ele

cial , feminin<' în primelP fazt', iar la f'fîrşitul Pvoluţiei lor şi unPle mas
mente specifiee sud-est emopl'ne, dar şi altelf' proprii culturii. La fi

gurinele din faza A, gîtul <>ra în formă d<> eol oan ă şi aycau s teatopigi o
lizat ii şi zvelteţ l� subli ni at:'.'t "6• Piesele au decor punctat.

accentuată. în fazele urrnătoar<> s-a a juns la, „proporţi onalitatea, sti
În aria culturii G u meluiţa, fi gmin ele 8înt numeroase şi s-au fă

cut din lut ar::;, os, ruarn nuă, şi chi a r aur. 1\l ajoritatea figurinelor din
faza Sult a na ( Gnmelniţa A 2) ş i Jilava ( G umelnita B 1 ) sînt modelate
cu oarec a r e neglijenţă. Multe din ele au formă de coloană, cn eapul şi
faţa abia schiţate, mîinile sînt ca ni şt e prelungiri latf>rale. Sexul este
ş i eîteva piese redind femei îmbrăcate în rochii l ungi şi largi la, poale.
i ndicat prin sîni şi prin triunghi incizat. Din aeeeaşi pf'I'ioadă dateaz;I.
Ca piesă de ex <'epţic>, amintim Yasul „Venus ele l a Vidra ", înfăţişînd o

femeie în picioarP, cu hratPle pc> abdomen , frumos ornamentat cu benzi
de linii şi cercmF. în faza Sultana figurinele de os s-au lucrat cu mai multă
grijă şi sînt ornamentate prin grupuri de linii incizate. Ele au picioa
rele despărţite printr-o er e stătură lungă şi adînd. Cele din ultima fază.
sînt mai stilizate. Din ult i ma serie fac parte figurinele prismatice de oi'.
Cele două faţete în unghi de la partea superioară redau faţa personaju
lui . Sînt şi cîteYa piese de marmură, dar de reţinut, ele imită forma celor
de os. Celf' cîteYa figurine-amulete de aur sînt foartP stilizate, au forma
roturnlă cu un orifici u pe mijloc şi o prelungire în su s ce înfăţişează capul.
În aria culturii Sălcuţa s-au folosit figurine similare celor gumelniţene.
Erau lucrate clin lut ars şi os. O scrie din statuetele clin prima categorie erau
trat întreagă o figuriI}ă mai mare, numită adesea „Zl'iţa de la Sălcuţa"8•

m ic i şi sub formă de coloană, cn braţ ele ca două prelungiri Rcurte. S-a păs
Redă o femeie în picioare, îmbrăcată în rochie lungă şi largă de la mijloc
şi de două tipuri : din plăcuţe cu partea inferioară arcuită (ca şi cele de
pînă la poale, cu un ele ornamente pe ea. Figurinele de ofi sînt puţine
la sfîrşitul culturii Gumelniţa) şi de formă pri i'irnatică.
6 I u l iu Pau l, Cullura Petrcşli în lumina noilor cercetări arhculogice , p . 1 2 - 1 3 .

7 D i n u V. Hosc l t i , PZ, 1 2 . 1 938, p. 37- 38 ş i p i . 2 1 / 1 şi 22/ l .
8 1 0 1 1 Andricşcscu, ATG, 4 - 5 , � 938- 1 939, p . 1 1, fig. 3 5. .
118
În cadrul complexul ui Hornâneşti-Gorneşti 8-an descoper it î n
t îm pl ător dteYa figurine-amulet e de a u r, ro t un d e fi.an c u p rel ung ire
în dreptul capului �i cu un or if i ciu pe mij loc . Una din elf', CC'a ele l a l\foi
dteYa pi ef< e ( fig ur i 11 P a ntropomorfl') de aur în formă de T, cu ext rem i

grad. ef'.tl' î mpre f'. i on a n t ă p rin mărime şi greutatt'9• T o t de atun c i sînt şi
tăţile fiecărui braţ cu Y ol ut e op u se10•

Pînă în prezPnt, figuri1wh· CernaYoda, I sîn t puţinf', cu formă 8pc
seşte c a p u l . .Au eorpul oYa l , plat . Sînt i n dk a ţ- i sin i i . i a r pe m a rgini le cor

cifică. Eh· r Ppr t'zi nt :1 un lwrsonaj feminin aşezat fi.au în genunchi. J;e lip
pului au <· îte un şir dP î11ţ;Ppătur i . Parka <le jos este or izon ta li'L
O eatngoric a p arte o eonstituie rPJHezpntări le pc cart' le putem
numi s t a tu a r e . r}lP s-au m odPl a t tot din l ut, în u n l'l l• cazuri în a me st ec
('ll p a i P . [rnpref'.i<iHPază a l t a m l <lC' la Tru ş Pş t i î nfftţ işîn<l două p ers on aj e
Tot la 'l' r u ş eş t i s - au <h'seoper it şi alt<' piese î n t reg i hi l e sau fragmentare,

alăturate, unul ma i î n a l t , al tul ma i s c u n d . Ele au p este 1 m î11ălţ i m e11 •
redînd Jl l'I' so n aje stilizatP12• O st at ui P fragmeutanl.. dP la începutul cul

turii G mrn•ln iţ a s-a gibdt la Tangî r u . Ef'.t l' m 1 p ersona j feminin <lin care x-a
p ăf; t ra t capul, umăml cl n•pt :;i o parte < l i n pi l' p t 1 :1• Dt• cu rî n d , la Parţa,
în ar i a V inca, s-au <lef'.l'operit l'rag:ment Pl l' u n C'i alt e „ ::-tatni " 1·edînd t o t
-dou:t pl•r;o;onaj l' alăturate14• Ac·pa st.1 s(' afla in e npr i n s nl unei c·om;trucţji
san ctua r.
Aproapl' în fie('an• aş(•zan· 1 1 en l i t i e ă 8-au gă,;;; i t f i gu ri n e zoomorfe
reprezentînd diferi t<· a ni mak' , m a i cu sC'alllă don wsti<·P f;i cî teodată,
sălbatil'e. Dintn• <· Ph• clonwstie<•, d <• ed<' mai mu lt e ori sint redate,
foarte f;tilizat, buYinel<• ş i , m a i rar, oi h• sau porei i . D in1TP cele f<ăl b a ti c e
Re pot aminti unele chipuri tle t<'rb sau Y ul pe ( d e exemplu piesa de la
Pi etrele) 15• Reprezentări z oo m o r fr , în i'l'lief, s-au f;kut şi pe Yasc fi.au pe
capace de rPcipiente.
tectonic·. l\fai multe l o c u i nţ e , din dife rit e zone şi culturi , au fof'.t orna
Tot din domeniul artPi fac p ar te şi u n ele elemente de cara ct er arhi
ll]('ntatc. La Ariuşd , î n aria Cucuten i, s-a găsi t o porţ i une din decorul
în rel i C'f de pe faţada un ei locuinţe. Decorul are for ma aproximativă de
t ri u n gh i , cu vîrful în mf'. ş i colţurile de jos p relung it e ş i răf<ucite înspre
bază. Partea din mi j l o cul triunghiului era d ecupată pe o s uprafaţ ă în formă
de „sîmbure" ( cu o parte ar c ui tă , una ascuţită), aYînd în centru o altă
piesă reliefată, de aceeaşi for mă , dar mai mică16• Ornament e în relief
s-au d ezvel it şi p rintre resturile unei construcţii cucutenienc de la Be
re şti1 7. În aşezart'a dC' la Truşeşt i , p ri ntre r ămăşiţ ele unei lo cuinţe Cucu
teni A, s-au obse1Tat bucăţi de lut î n formă de bu t o ni oYali ce au avut
rol decorativts.
La Căi:;c i oarele, în a.şezarea din faza de tranziţfo, au fost studiate
resturi l e unei comtrucţii sim il are (ca d imensiuni şi for mă ) unei l o cui nţ e
. ai cărei pereţ,i erau pictaţi. P e tencuiala lor s-a făcut u n fond d e culoare
8 Hortensia Dumi t rescu, Dacia, NS, V, 1 96 1 , p . 7 1 �i p , 75, fig. 5 .

10 VI. Dumitrescu, Arta preistorică în Romdnia, p , 269, fig. 293 şi 2\14 .
1 1 M. Pctrescu-Dimboviţa şi cola b . , SC l\', [V, 1 953, 1 - 2, p. 1 3 - 1 4 , fig. 2 .
12 Ibidem, V, 1 954, 1 - 2, p . 9 şi p . 1 1 , f i g . 2 şi 3.
14 Informa ţii de la Gh. Lazarovici, căruia li mulţumim şi pc acea s t ă cale.

13 D . Bcrc iu , op. cit . , p , 455, fig, 237 /7, f ig. 244/4 ş i fig. 2.iO .
16 D . Bcrci u, Materiale, I I, 1 9 56, p. 542, fi g. 70.
1 7 VI. Dumitrescu, op. cit. , p . 4 7 9 .

16 Să pături Fr. L aszlo : \'I. Dumitrescu , op. cit. , p . 474, fig. 483.
18 M . Petrescu-Dlmboviţa şi cola b . , o p . c i t . , p . 9 .
119
roşie, peste care s-au pictat - cu alb-gălbui - motive spiralice şi geo
metl'ice. Î n aceaxt;l clădire, considerată ·sanctuar, s-au descoperit două
coloane pictate şi un fel de laviţă, numită altar, de asemenea, ornanwn
tate cu decor similar, p1·ecum şi un medalion pictat19• O construcţie cu
pereţii pictaţi în acelaşi mod, cu alb-gălbui pe fond roşu, a fost :-;tn
diată în nivelul 3 al aş(•zării de la RadoYanu, datînd din ace,eaşi fază.
Este o locuinţă obişnuită, cu soclu de cuptor. Î n aceeaşi xtaţiune, într-o
altă locuinţă, s-a găsit o porţiune de :;:emicoloană, care desigur fusese
f ixată pe perete, în interiorul încăperii. Resturile unei loeninţe cu p ereţii
pictaţi au fost cercetate, mai demult, în aşezarea de la Petru HarC'ş20•
Au existat în epocă şi alte reprezentări artistice ca vasele de lemn21
(ale căror resturi au început să se găseaseă în ultimii ani). Probabil că
erau ornate şi alte obiecte de lemn care nu s-au păstrat. Chiar stîlpii de
la pridvoarele locuinţelor este Yerosimil să fi fost ornamentaţi prin cres
tături „artistice". Poate nu ar trebui neglijată nici îmbrăcămintea, căci
reprezentarea ei pe figurine dovedeşte că se practica ornamentarea ţe
săturilor prin diver11e bC'nzi sau motive decoratiYe, destul de compli
cat.I:•, spiralice' şi meandrice.
le VI.
20
Dumitresc u , op. cit., p. 477- 478.
D . Berciu, BMJY, I I,1 937, p. 5 - 7.
�1 Cum sint cele de la Grădinile (ju d . Olt) descoperi l e de Marin Nica.
1 20
XI
IMHRĂCĂMINTEA SI POD OABELE .
Unii cercetători au formulat părerea eă ornamentele de pe figu

rinele de lut ars, din epoca neolitică, redau îmbrăcămintea1. D o vezi evi
dente au fost aduse însă mult mai tîrziu, cu prilejul publicării unor fi
gurine de la Vădastra. Pe una din ele se vedea un fel de eămaşă a fe
meii reprezentate, care avea marginea din jurul gîtului încreţită2• O altă
figurină avea. redată fota3, a cărei formă s-a păstrat (în sudul Olteniei)
J>înă în zilele noastre.
în arealul culturii Hamangia, majoritatea figurinelor sînt neor
namentate. Totuşi pe una din piesele de la CernaYoda este făcut . un de
eor specific. Figurina are pe partea superioară a corpului o fîşie de 3
linii orizontale intizatl· reprezentînd, probabil, marginea de sul'\ a unei
rochii, iar peRte umeri sînt indicate cîteva linii paralele, ca şi cum ar f i
bretele late ale rochi ei. Pe corp, î n faţă, este un ornament din linii pa
ralele şi oblice (în grupuri) , iar pe spate o bandă de linii în zigzag, pro
babil ornamentele ţesăturii4• l\'Iai atrage atenţia un văscior antropomorf,
î nfăţişînd o femeie cu un ornament din linii oblice p unctate, paralele.
Este înfăţ.işată o femeie îmbrăcată în rochie lungă. D ecorul se desfă
şoară, pînă deasupra sinilor. în dreptul mijlocului este indicată o fî
şie, ca un brîu lat. Decorul coboară pină în dreptul genunchilor. Mar
ginea inferioară a rochiei este delimitată cu o fişie orizontală, avînd sus
o linie punctată, iar jos nişte crestături5. l\Iai amintim că pe spatele unei
figurine de tip Hamangia, redată în poziţie aşezată, e ste trasat un brîu
de la, care coboară decorul, desigur al unei rochii largi6• O serie din fi
�urinele din aşezările Hamangia, poartă încă urme de culoare roşie, cu
care sau pe care eRte posibil să fi fost făcute ornamentele rochiilor7•
în cultura Boian datele despre veşminte sînt mai multe8• Pe o
serie de figurine este redată îmbrăcămintea de vară a femeilor . Ele pur
tau o fotă lungă de la brîu pînă la genunchi, ele formă dreptunghiulară,
lată, de circa 0,50 m, înfăşurată în jurul corpului, cu extremităţile pe
trecute.
Fota era ornamentată cu motive în forme R}Jiralice şi geometrice. Par
tea, de sus a corpului era acoperită cu o bucată de ţesătură de peste 1,20 m
lungime şi de C<"a 0,40 m lăţime. De-a lungul ei erau făcute diferite
I De e :x . D i n u Y. Rosl' l t i , J P E K , 1 2, 1 938, p. 4 2 .
a C o rn e l i u X . .\la lcescu, .\latcrialc, Y, 1 959, p . 65, fig. 3.

" I n forma ţ i i de I a Cornel i u N . l\la t ccsc u , căruia i i mulţumim şi p c acea s l ă ca l c .
D . Berc i u , XE H, I, 1 9 55, p. 4 0 , fig. 5/2 .

5 Idem , Cultura Hamangia, p . 1 0 0 , f ig. 56/4.
4
8 Ibidem . p. 1 02, fig. 57/6.
7 Ibidem, p. 1 0 7 .
s E u ge n Comşa, Istoria comunilăfilor c11/111rii Boian, p . 1 6 9 - 1 7 9 .
121
ornamente în formă 1k spi ra lă şi de rneandr<'. Această pie:-i"i, la pa rt ea i n
ferioară, era rftsfirată. şi pli n să în faţă, pe sub fotă, apoi , aeoperind "-inii,
se strîng<'a şi t>ra petrecută pestl' urnăn1l di·ept. Pl' spate era ră8f irn tă
şi prinsă pe sub fotă9• :Mai tîndu, la sfîrşitul culturii Boian, s-a menţi
n u t fota, în forma sa v ee he , dar mai multe f igurinP au pe spatP repre
zentată o piesă. de ţesătură, triunghiuhnft, eu baza î n jos (deei h•gatft la
m ?ilor să po� rte pe spa.,_te eopiii mici Rau <li ferit; poveri� 0• în anotimpul
brîu) şi cu vîrful în sus. Considerăm că este o piesă care permitea fe
. .
fr1guroR, daca ţmem seama de unC'le rC'prezl'ntar 1 , femeile purtau o ro
chie lung-ă pînă la glezne şi largă la pa 1·tC'a inferioară. D e e orul de pe o
fi gurină de la Bogata indkă şi modul - cum, în unele cazuri, se făceau
rochiile. Pc Rtatuetă, î n faţă, <le o parte şi de alta , se văd 2 şiruri de
ornaml'nte egale', dispuse p e verticalft. Aceai:;ta înseamnă că roe hia se
făc l'a dintr-o 8ingmă bueată de ţesătură, de dow1 ori mai lungă decît
rochi a . Bucata de ţesătmă ke plia în două, apoi se făcea o t ăi etură pe
mijl oc ul porţ.iuni i îndoite, pent ru îmbrăcare. M arg ini le Prau, în conti
nuare, pot ri vite şi cusute11• D P8pre îmbrăcămintea bărbaţilor ştim mai
puţin, căci figurinele masculin e sînt rare. Pc o piesă, din faza d e tran
ziţ.ie, descoperită la Ipoteşti, estl' redată, eu toată claritatea, o fîşie rle
ţesătură de rea O , lii m lăţ. im e şi peste 1 m lung-ime, ornamentată eu c·î
tcva dungi longitudinale, paralele . Rărbatul îşi înfăşura mijlocul <'11 ea,
în chi p de brîu, iar extrf'mităţile erau lă8ate să atîrne lib<·r, în faţă şi în
spate. Este o piesă de îmbrăcăminte folosită numai vara.
în S - Y ţ,ării, în aria culturii Yir n�a. deşi sînt cunoscute nume
roaRe figurine feminine, pe n i r i una nu ke Yăd indicii clare de Yestimen
taţie. Sumai pe cîteva. figurine de la Zorlcnţn Mate sînt redate, pe spate,
mai mnltP linii incizate, form înd un :X. Poat e C8te o pi<'să care servea la
transportul u nor poveri. O altă figurină este ornamentată. în part ea in
ferioară a corpului, de la brîu în jos <·u caneluri , poate un fel de fustă12•
Pe unele figurine de la 'l'urdaş, se Yăd p<' 8pate eîteva linii inci
zate iu X, asemănătoare celor din arealul Vinla13• Alte piese au decor in
cizat, dar nu C!'t<' dar dară reprPzi n t ă îmbrăcămintea .
Purtătorii culturii Preeucuteni au modelat unele figurine cu cor
pul acoperit cu ornamente incizate (multe par a fi simple motive deco
mtive ), dar cîteva sugerează t otu�i piese de vestimentaţie. Amintim o
figurină feminină în pi cioase ce nu are indicaţi sînii. D i n picioare i
se văd două porţiuni scurte. Figurina este a coperită cu un decor spil'a
lic, mărginit, la partea inferioară, eu o bandă de două linii14• Desigm, redă
chipul unei femei îmbrăcate cu o rochie lungă . l\Ienţionăm şi partea de
jos a unei figurine feminine de la Tîrpeşti, rare are deasupm genun
chiului, redată în relief, o bandă haşuraHl.15, probabi l, marginea de jos
a unei fote .
Unele din figurinele aspectului .A.ldeni II sînt caracterizate prin
decor bogat format din linii incizate, în Rpirală sau geometri ce. Nume
roase statuete au în dreptul pieptului (mai jos de sîni ) o bandă lată, de
limitată prin două linii orizontale, cu decor incizat şi i nc1 ustat cu alb.
9 D. Bcre i n , Conlribufii . . . , p . 4 1 0 , fig. 1 92 : p . 1 4 1 , fig. 1 93/1 .

lO Dinu V. Hosc l l i , r1p. cil . , p. 31 - :1:1, p i . 1 1 /2 şi p i . 1 3/ 1 -- 9.
11 :"\ i t:i .\nghdrsc u , SCIV, V I , H l 55, 1 - 2, p . 3 1 8 , fig. 7/1 ,2.
12 E u gen Com�a şi Oc t . Hăuţ, SC IV, 20, l !J69. 1 , p . 8, fi!l. 3/2, 5 - 7, 1 0 .
13 Hoska :II:'tr t o n , Die Samml1111g 7.sofia llon Torma, Cluj, 194 1 , p i . CXL/9.
14 Si h·ia :lfarincscu-Bîlcu, Cultura Prccuculeni p c teritoriul Romtlniei, p . 262, fig. 81/1.
15 Ibidem, p . 257, fig. 76/2.
1 22
:Mai jos, pe corp urmează alte motive decorative pe care le cu11siderii.m
•
în arealul Gumelniţa, se observă, pe unele figurine, o fişi e orizon

că rep rez int ă marginea de sus a unor rochii16•
tală trasată pe sub sîni şi bra ţe . Pe altele sînt cîteva linii pa.�.t.lele şi ori
zontale în dreptul genunchilor, ce înfăţişează margi nea. de jos a fotei
sau rochiei. Pe o figurină se vede ( în afara decorului incizat, pe tot cor
pul şi în parte pe pi ci oare ) un fel de brîu lat, ornamentat cu d ou ă li nii
orizontale. în faza, tîrzie a culturii Gum elni ţa, mai mult e figurine redau
femei îmbrăcate în rochii lungi pînă la glezne ş i l a.rgi . Semnalăm că de
corul rochiilor era al căt ui t din benzi verticale l ate, din cîteva linii
alăturate, colorate, alternînd cu benzi neornate17• În perioada :-wută în
vedere, se _ pare. că. astfel de benzi erau la modă, căei fi gurează pe mai
multe piese, din di ferite :tşezăli .
Femeile din aria eulturii Săl cuţa, de a,;emenea, purtau rochi i l ungi
şi largi la poalel 8 •
tn faza Cucute ni A, sînt figurine cu ornament aţie bogată, for
mată din linii i nc i zate, în d ifer it e co mbi naţi i . î nclinăm să credem <'ă. o
b ună parte di n ele r epre zintă piese de îmbrăcăminte. Ne referim la fi.
guri nele avind pe fiecare picior grupuri de linii incizate, dispuse în tri
ung h i uri alăturate19• Din faza Cucuteni A-B, de la Traian, provin eîtcva
vase cu decor pi ctat pe care sînt înfăţişate chipuri stilizate de femei,
în pi ei oare, îmbrăcate în rochii lungi pînă la genunchi şi altele pînă la
glezn1:>. Rochii le , ea şi trupul femeilor sînt redate sub forma a două tri
B ) a re un orn:1ment din linii i ncizate. Partea din faţă a decorului are

unghimi echi lat erale, alăturate şi opme . O figurină do la Cu cut en i (faza
form ă t rap ezoidală şi corespunde, probab i l , unui fel de şorţ20 • E ste de

remareat că, pe unele figmine din aria Cucuteni, se redă, prin linii in
o li n i e i nc i z ată , oh l i că, ca o eşarfă, de la u măr la brîu21 •

ci zate :-:au în relief, cîte nn briu. Pe acelaşi fel de figurine se făcea şi (·îte
în d iferi t e culturi şi faze, pe capul figurinelor este reprezeuta.t,

în relief sau prin linii incizate, păruL ceea ce p ermi t e să cunoaştem, în
0�1reca r e măsură.. modul lui de a ranjare. D atorită schematizării exce
sive a gitu l ui şi capului, figurinele de tip H aman gia uu a u indi cată co
a.fura . Pe că p ş orul unei figurine fragmentare, de la Greaca, din faza Giu
leşti - B oian , se velle c lar u n fel d e căciuliţă cili ndrică, scundă (pe ea cu
u n decor fin de lini i ) , ceea ce ar î n se m na că. părul femeii î nfăţ.i şat e f'ra.
aranjat în coe şi �woperit de căciuliţă. La u n schelet clin faza Vi d ra a
culturii Boian , descoperit în marginea aşezării Boian A. s-a găsit depus
la creştet u n ac fmbţir e de aramă. Considerăm că el a sl.'rvit la fixarea pă
rul ui aranjat î n coe. Pe spate le unei figurine din faza de tranziţie, se văd
două linii verti cale, paralele, ce reprez intă, p robab il , p ărul împletit în
două cozi .
Pe teritoriul Transilvaniei, l a Turdaş, s-a găsit un cap de fi gmin ă ,
modelată realiHt, care are indicat şi părul despărţi t în două printr-o că
rare la mijloc. Pe alte cîteva fi gurine de la Turdaş, părul este arătat prin
'6 -'I. Pl' t n•scn -Dlmboviţa, -'fa t crialc, I , 1 953, p. 1 00, fi i.! . 4 1 / 1 - 6 .
17 Di n u \', H o se l t i , op. cil . , p i . 1 3/ 1 , 1 0 : p i . 1 6/ 5 : p i . 1 8 /4 : p i . 20 / 1 ,2 .
1 9 D . Bcrc i u , . \ r/!r">ioyia {Jrdstorică a Olleniti, p . 62, f i g . 7 2 .
1 9 '\'ata l i a Rcrle�cu, Arh'1old, II- l l l , 1 96 4 , p i . 1 - l l l : \') . Dumi l rescu, 'c'l rta cu//urii Cucu
20 \' I . Dumi t rescu , op. cit . , p . :i 3 , f i � . 4 4 , fig. 1 77.

tcni, fig. 1 60 - 1 62 .
2 1 Natalia Bcrlcscu , op. cil . , p . 8.), p i . Y/ 1 4 ; p . 97 : p i . XVII/1 : \'I. Dumi t resc u , op. cil . ,
p. 85, fig. 66.
1 23
linii incizat<', dezonlonai<' . Uncie figu rine, rm c, fll paitC'a dinspre <·r eş
tet prelungă, foarte înaltă îu raport cu fruntea, pot rep1 ezenta fem ei cu
păru l aranjat i11 coe . Credem că tot un fel de coafur ă înfăţi şPază o „au
reolă" reliPfată puternic a unei figurine din aceeaşi aşpzare22•
A cele de aramă, găsite la creştetul cîtorva schelete din n eC"ropola
gumelniţeană de la Boian, sînt o dovadă sigură a purtatului pămlui a
ranjat în coc.
Pe torsul unei figurine de la Sălcuţa, pe spate, este i ndicat părnl
sub formă de linii verticale, răsfirate, pînă aproape de brîu, iar în faţă?
cîteva şuviţe de păr care atimă lateral, în dreptul umcrilor23.
O figurină din faza Cucuteni A, de la Truşeşti, are pc spate, în re
lief, indicat părul lung, pînă mai jos de brîu24• Din faza Cucuteni B da
tează o figurină care are d easupra capului un fel de coc, legat orizontal
deasupra frunţii 2s .
Poarte multe figurine de lut ars, din diverse culturi neolitice <le la.
noi, de la care s-au păstrat picioarele, au înfăţişată laba cu cîteva creR
tături în faţă, iu<l i eîn<l degetele, adică piciorul gol26 . Prin urmare, o lnmă.
parte <lin an, mulţi oameni neolitici umblau cu picioarele goale. Datele
despre încă,lţămintea folm;ită, în curRul epocii , sînt destul de puţine.
Î n arealul cu lturii Turdaş, în aşezarea cu acelaşi nume, s-au găsit multe
picioruşe de figurine, numai pe cîteva este indicată şi încălţămint ea.
nei27. în cuprinsul ariei Precucuteni (faza III ) la Traian28, s-a găsit par
Pc un picior este arătată o legătură tramversală şi altele în jurul gl ez
tea inferioară a unui vas, redîu<l uu picior omenesc, incălţat . Consi<ler�Lm
tătorii culturii Gumelniţa an folosit un fel de tălpid (legate cu o ::;in

că este, mai curînd, un fel de opincă, cu virful înalt, decît un tîrlic. Pur
gură baretă) şi apoi un gen de „pantofi" . în vîrf degetele erau acoperite?

iar bareta de legătură este lată. şi redată ca fiind fixată, cam în drep
tul gleznei29. Pe mai multe figurine din faza Cucuteni B, în culoare 11ea
gră sau brună, este redată pe picioare un fel de încălţăminte, în chip
de „cizme" înalte, pînă la genunchi 30.
Ca în toate Yremurile şi în cunml cwwii n eolitice, femeile obişnuiau
să. poarte diverse po<loabe. Număml C"elor descoperite prin săpătmile
arheologice este mare, de aceea e:-:te prrferabil :-:ă le 1n·pzentăm pe ca
t egorii şi nu pe culturi . Podoabelt> pot fi împărţite în următoarele ca
Podoabe pentru cap. Sîut cunoRcute încă din neolitieul timpuriu.

tegorii principale :
Menţionăm cîteva ace de os, pentru fixarea părului, descoperite in

stratul Cîrcea IV. C'ele două ace au cîte un fel de măciulie, cu faţetă o
blică31. Femeile din faza Vi<lra a culturii Boian foloseau ace de aramă,
care serveau atît la fixarea părului, cît şi C"a decor. 1\Iai amintim o figmină,
di n faza Precucuteni I, de la Traian, care are redată pe ea un fel de cu-
22 Hoska :\Iăr t o n , op. cil . • p i . C XX X I X/4,0, 1 \J, :.!O : p i . CXL/l.

D . Berc i u , Of'. c i l . , p . :l: H , fig. 1 G4 / l.
24 :\I. Pe tresc u-Diml.JoYiţa şi colal.J., SC!\", \", l \J G 4 , 1 - 2, p. 1 4 , fig. 5 .
23
2 5 \"!. Dumi t resc u , o p . cil . , p . 87, f i g . 67.

26 l> e e x . 1 1 1 a ri:1 dl" ră s p i n dire a c u l l u r i i Gumcln iţa (Di n u \". H o s e t l i , op. cit . , p i . 2 0 1 7 . 9)
2 7 Ro sk a :\lărton, op. cil., p i . CXL I I/2 1 - 2 4 .
28 H or t ensia Dumi t rescu ş i colal.J. , S C ! \" , I V , 1 9 53, 1 - 2, p. 5 i .
29 D i n u V . H o s c l t i . o p . cil . , p i . 23/'2.
20 S l . C u coş, l\kmAn t, I I I, 1 9 7 1 , p . 65- i"i.
31 1\1. Nica, Dacia, 1'S, X X I , H J 77, p . 3i, fig. 1 8/ 1 4 , 1 5 .
124
nună32• în ni n• lul su1wrior ( a t ri buit enltmii Gumelniţa ) de la Brăil i ţ a
s - a găsit o figur i uă a v i 1 1 d u n fpl d e „pălărie", in formă de <l i s c3 3 • l\fai
tîrziu, în aria Gumelui ţ a, în faza ,Jilava, s î nt documentate î n mormi11t<.',
la creştet, ace de aranu'"L cu cap bilobat, triunghiular sau rombic, folosite
la fixarea părului în c oc şi ca podoabe. Tot din perio ada tîrzie a cul
turii, fie cunosc inele <l e buclă, m i ci , de aramă.
Podoabe pentru gît. Sint numeroase şi multe dintre ele au servit

ca amulete. J,a CircPa, inei:'L di n neoliticul timpuriu, s-au scos la i veală.
pandantive, se pare , din colţ. de mi streţ . Podoabe si milare s-au folo;,;it
în tot cur sul epocii neoliticP. În acelaşi e ompl ex s-a găsit şi o a muletă
ovală de piatră, plată, cu un ori ficiu , p ent m at im at 34 •
t n aria culturii Vinea . femeile purtau fe lu rit e podoabe la gît . O fi
.
gurină de lut, de la Zorlenţu :l\lare, are redat un şirag dublu l a gît. Alte cîteva
figurine, din aceea şi aşezare, au l a gît şiraguri, indicate prin linii incizate sau
printr-un şir d e puncte 35• Unele din fi gurinele de la Turdaş au înfăţi şate
(prin l inii incizate sau prin şiruri de puncte) şiraguri la gît. Un fragment
ele fi g u ri n ă mai mare, tot de la Turda ş, are i ndi cat e două şiraguri paralele,
unul mai lu n g şi �1ltul mai scurt . De-a lungul primului sînt făcute lilliuţe
prelungi care arată că pe el erau i ntercalate, din loc în loc , paudalltivi
(poate di n dinţi de mi streţ.) 36• î n aria PrecuC'uteni, şi ragurile sînt redate
uneor i tot prin şi mri de puncte37• Purtătorii culturii lfamangia au utilizat
au eRea podoab e făcute din valve d e :;coici Spond.1;lus gaederop118. între ele
şi altele tubulare. Mărgele mici, c ilin drice se mai fă e ea u cl i n marmuri:'L şi,

sînt numeroaRe mărgele m i c i, c il i ndri ce, scurte. p e rforat e longitudinal
fo arte rar, din cupru. M ai sînt Remnalate pandantive de os de formi"'t triun

ghiulară, dar şi unele ue marmmă 3 8 ( dreptunghiulare sau cmcifomw ). în
c adrul arealului Boian, podoabele au fm;t folosite pe scară largă. Î n uiferite
morminte din nec ropola <le la Cernic a (faza Bolintineanu ) :5 - au găsit numeroase
podoabe făcute din va lv e de Spond.11lus„ Pectunculus, Dentalium şi 08trea 39•
:l\fărg elcl c erau numeroase, unele din scoici, altele. ma i rare . din minereu
de aram:l. O seri c ue m:'irgelc mari erau în formă de hutoi a ş . Atrage atenţ-ia
Reria de plăcuţe hilobate RH U t ri loba t e, făd nd parte din şiraguri bogate. î n
care erau i ntercalate irnlrgele tubulare . d e Dentalium40• Astfel de plăcuţe
din valve de Spund.11 ln.<J, s-au utilizat pînă aproape de sfîrşitul cult mii Roi an,
c<'ici s-au mai găsit intr-m1 mormînt de la Arnloli n a .. de la s f î r ş itul fazei
Giuleşti, şi piese izolate în aş ezar ea Boian A (Clin faza Yidrn ) . !1wă din faza
Bolint incanu , î n şiraguri Re i ntercalau di 1 1ţi de cerb p e rforaţ i şi mărgele
mici de tuf. Din faza Giuleşti R-au menţinut în uz t i pur i le de mtLrgele şi
plăcuţe, dar, în cazuri rare, s-au făcut şi podoabe mi c i <le lut ars, în formă
de S, cu un orificiu la c apăt u l de sus . Î n c îteva morminte din · faza Vidra
s-au descoperit şiraguri de mărgele din valve de scoici41 fiau chi ar d i n foi ţă
32 H or t en s i a Dumitrescu şi cnJa b . , SCIY, \", 1 9;) 4 , 1 - 2, p. :l\l, p i .

de la
1 / 1 0 . I.a unul din
schektelc de Ia Ccrn i ea s-a gă s i t o roro n i !ii forma l [t din pJiicu ţr de S1w11dy/11s, i n formaţie
I . T.
Gh. Cant a c u zi n o .
:li. Nic a, Dacia, X X I , 1 9 7 7 , p . 1 9 , f i g . 6 1 :W : p . :l7, f i g .

33 N . Har\ uchc şi Dragomir, \la l cr i a l r , l l l , 1\J G 7 , p . 1 :11i , f i g . 7/1.
34
3 5 Eu g<•n Comşa �i Oc l . H'l u ţ , SCI\'. 2 0 , l\l fl !! , I , p . 8 , f i g . :l/:1,ti şi p . 1 1 ,
:\" . S . , 1 8 / 1 :1 .
36 Hoska :l[,\r l o n . o p . cil pi. CXl../G, 1 1 , 1 :!,

fig. 5/:l.
as J>. llcrc i u . Cui/ura Jlamanr1iu, p . 7 8 - 81

. •
37 Si l vi a \farincscu-Bilcu, op. cil., p. :!64, fi g. 8:l/2.
3 9 Gh. Ca n t acu z i n o ' i S<•h. :l l or i n l7 . op. cit. p . , 7(J- 7'1.

44> G h . Ca n t a c u z i n o , Dncia, :!'\ S , X I I I , 1 969, p . 55 ş i p . i:l, fig. 28/ 1 - 1 5.
4J În cadr u l gru pului de morm i n te d i n marginea a şc7ăr i i Boian A .
125
de aramă42• Femeile din arealul G umelni ţ.a purtau şi ele şiraguri de mărgele
de scoică, dar şi pandative. Rar acestea erau de aur, în formă de figurine
stilizate. '.rot aşa, în celelate culturi neolitice tîrzii , femeile s-au împodobit
de exemplu figurina ele la Trnşeşti, a v înd redate pe piept citeva şiraguri

cu mărgele, după cum o dovecle>1c şi figurinele din aria culturii Cucuteni,
lungi, pină la brîu� 3• În aria .Aldeui II, pe figurinele de la Stoicani sînt re
date şi unele podoabe la git. Pe una din ele este indicat un pandativ rom
bic, perforat la colţuri şi legat cu trei fire, de la el atirnă alte fire scmte,
probabil colorate44• Astfel de romburi de lut ars, frumos orn am entat e, s-au
găsit în săpături45•
Tot in n e c ro p :.> la tle la, Ocrni c<t, in dre p tul umerilor mai multor schelete,
Podoabe pentrn îmbrifoărninte. Despre ele datele sînt foarte puţine.
s-au descuperit va,lvc mari de scoi ci marine 46, cu orificii mici, care serveau
la ormtmentarec1 imbri'Lcămiutei, di n faza Bolintineanu . În cadrul necropo
lei gum elni ţene de l a Boian .. un ac de aramă, aflat în dreptul sternului, cre
dem că a fost folosit la fi xarea şi împodobirea unui fel de mantie. De la
sfirşitul epocii amintim ca,tammele de ia, Brăiliţ.a, aparţinind pmtătorilor
culturii Cernavoda I 47•
brăţări făcute, ma i ales, din vah'e de Spond.lfltt.':J48, cum sînt cele documen
Po1lort.b o pentl'u braţe. Pemcile din neolitic purtau pe braţe diferite
tate in aria culturilor Ha m a ugi a , Boian, Vinfa şi Turdaş. Aceste brăţări

erau mai late sau mai înguste şi s e purtau, de obicei, deasupra cotului,
de multe ori cite 3 - -1 . Drept confirmare sern�sc brăţările de scop eri t e la
Cernica, iu morminte49, şi cele reprezentate pe o fig ur i nă femini11ă tle la Zor
lenţu Mare50• D i n diverse complexe 8e cunosc brăţări din alte materiale.
în are:1lul H<1mangia, brăţări l u crate din marmură51 şi altele din sirmă de
aram:'i, iar in aria culturii Vinea. la Liubco,·a , 8-a găsit o brăţară frag-men
tară tlin rocă de culoare cenn:;; i e52• Brăţări de aramă ru mai multe spirale
s-au tlescoperit la Hăbăşeşti 5 3, la Ariuşd54, şi eu o 8pirală la Frumuşica55 •
nare din preaj ma Ylediteranei . După părerea. no as tră, aceste scoici au tră
Valvele de sco i ci Spondylus gaederopus siut considerate a fi origi
it şi in vecină.tatetL l i t o m lu l u i Dobrogei. Pentru executarea podoabelor

s-au folosit şi valve de scoici fosile. Subliniem că podoabele descrise erau
lucrate in , , <tteliern ' ' specializate, după cum o dovedeşte cel din a şezarea
tle la H i rş o vtt , u nde s-au gă-;it uneltele utilizate. mat eri a primă. piesele
finite :;; i altele in curs de prelucmre56• Podoabele din valve de scoici sint do-
l� La Gli n a . 1 1 1 forma\ ic de h :'I I . I 'ci rcseu-Dimho·.-ita, căruia 'ii mu lţurn im şi p c această
i 3 VI. Dum i l rcsrn , A ria culturii Cucu/cn i , fig. 1 G 4 - 1 6:i, t ti 9 şi l Îu c .

call'.
4 l !II . Pc l rcscu-Dimbovi ţa , op. cil „ p . 100, f i g 4 1 /1.i .

45 Ibidem, p . 10 : 1 , f i g . 42/ 1 6 .
l • G h . Can lacu z i 11 0 ş i Sc b . :'llori n l z, DP e i n , :'\ . S . , \' I I . l !l6:J, p . fll , f i g . 2 2 /4 , :;> .
47 � . !-Ia rţu chc, F. Ana s t a s i u , Brăi/ifa, Bră ila, 1 9118 , p . 2 1 - - 2 2 şi fig. 4:l .
� s Eu w·n Comşa, Dac i a , :'\ S, X \' I I , 1 973, p . 6 1 - iii .
�• (l h . Ca 11 lacuzi110 şi Seb. :\olorintz, Dacin, "< S . \' I I , HHi3, p . Î O - Î2, fig. 2 7 / 1 .

50 E u gen Comşa şi Oc t . Hăuţ, op. c i l „ p . 1 1 , fig. 5/2.
E u g,•n Com şa, Dacia. :'\ . S „ X I I I . 1 91i \l , µ . 2 G

51 n. lkrc i u . op. cil„ p, 78- 8 1 .
\' I . J>u m i l rcscu , U n c i a , � . S . , I , 1 !151, p . i:J - !.lti.

52
54
53
Fr. L âszJ6, Dolgoza lok-Cl u j , 1 \1 1 1 , p. 2.� 1 , fig. 9:.l .
oe
„,, C . :Watasă. Frnmu�ica, 1 !l41i. p . 1 58, n r . :l84 �i p i . L I I/ :J 8 t (considerat ca inel de b u c l ă ).
I >oina Galben u , SC ! \' , X I I I , 1 962, 2, p. 294 - 29 6 .
1 26
cumentate in Dobrogea, Mu11tenia, Oltenia, Banat şi in vefitul Transil
vaniei57.
Obiecte de ceremoniril. � e referim la piesele consi<lernte „ sceptre",
lucrate cu deosebită grijă, din roci dure. Pe teritoriul nostru sînt atestate
două tipuri :
Ele sînt ovale. Au două părţi, cea ele i'iU 8 scurtă, cu vîrful arcuit şi avînd la
a) „ Sceptre" în formă ele cap de animal fitilizat (numite de tip Vaja)58•
teral o prelungire mică, rc<lînd urechile. Nu sînt i·edate amănunte anato

mice . Partea opusă este de aproape două ori mai lungă, are capătul de jos
arcuit şi secţiuni diferite (de exemplu octogonală) . Pe aceasta sînt caneluri
paralele, verticale sau cite o creastă în „ U". Astfel de piese s-au găsit la
Vaja59 (una) şi la Obîrşeni (două) . „ Sceptrele" de la Obîrşeni s-au găsit în
tre dărîmăturile unei locuinţe din etapa Cucuteni A 4 6 0•
b ) „ Sceptre" în formă de cap <le cal. S-au descoperit la Fedeleşeni61,
Casimcea62, Sălcuta63 şi ht Fitioneşti64• Primul din ele se afla printre res
turile unei locuinţe din etapa Cucuteni A 4 .
Ambele categorii d e „ sceptre" (cu unele variante) sînt atestate din
zona Caucazului şi pînă în Iugoslavia. Ele au fost răspîndite de populaţii
seminomade. Contactul între acestea şi purtătorii culturii Cucuteni s-a
produs, după cum o dovedeşte descoperirea de la Obfrşeni, în etapa Cucu
teni A 4. în cursul etapei 8-au folosit şi „ sceptre" în formă de cap de cal.
Semnificaţia exactă a pieselor nu este cunoscută. După toate probabilită
ţile, comunităţile seminomade le utilizau ca pieRc de ceremonial . .
5 7 \'l'zi supra,
5 8 \'J. D11 m i l resc11, Istros, I, 1 9:34 , 2, p . 7 8 .
nota 48.
5•
80 :\f.
Ibidem, p . 7 - 8 .
in text a ra t :i c:i P<' fragment I' le nramicc g:i s i t c „dt•cornl rs t l' su h formă de
Bru d i u , S C J \', 2 i; . 1 9/;'i . 2 , p . 1 69- 1 79 . L oc u i n ţa re�pec l i Y:i l'Stc
a trihu i l ft e t apei
S"
ce a r fi u n i n diciu di loc u i n ţa datează, de fa p l , din e t a pa C u c u l cni A 4.
C n c n t r n i A :{, dar
& 1 I . Andrie.şescu , Academie Houma i ne, Bu ii. dda scc t . h i s l . , 1 5, 1 929, p i . I l I .

benzi i n g u s t e. . . " , ceea
12
83 op.
D . Popesc u , Dacia, \' I I- V I I I , 1 937- 1 940, p . 8 5 - 9 1 .
I . An dricşcscu , c i l . , p i . I I I.
" Informaţie de la N. Harţuche, căruia ii mu l \ u mi m şi pc această cale.
127
XII
TIPUIULE JJE ASEZĂUI '
Analiza <latelor de ansamblu permite să împărţim evoluţia tipurilor

de aşezare Îll două perioade prineipale, condiţionate de a.ctivitatea econo
mică a comunităţilor.
În cursul primei perioaele ( corespunzătoare neoliticului timpuriu şi
începutului celui mijlociu), caracterizată printr-un mod de trai semistabil,
sta,ţiunile se aflau, de regulă, pe margini de terasă şi erau alcătuite, de obi
cei , din 5 -6 locuinţe (de tipul boreleielor, mai rar, locuinţe ele suprafaţă),
însumînd 5 -G familii şi deci un maximum de 40 locuitori. Aşezările de la
Circea1 şi de la Gura Baeiului2, aparţinînd celei mai vechi culturi, sînt si
tuate pe terase înalte. La Oîrcea, una era prevăzută cu un şanţ de dimensiuni
modeste, probabil de ingrădire 3•
�Iajori tatca aşezărilor Starcevo-Criş, din Barmt, se afla u pe terase
joase, chiar pe locuri inu ndabile, în apropierea apelor, apoi pe unele înăl
ţimi (rar), pe ostroavele Dunării şi în adă,posturi sub stîncă4• Ele nu sînt forti
ficate. Cele din Crişana şi Transilvania ocupau, de obicei, terenuri joase,
pante nP8emnificative, dar şi terase joase sau chiar înalte. Nici acestea nu au
fost fortificate. Sînt menţionate şi urme de locuire în peşteri5. Staţiunile
similare diu vestul Olteniei se aflau tot pe terase joase sau pe ostroavele
Dunării, iar ce>le <le lî ngă Olt ( în zona Vîlcea) ocupau marginile terasei înal
te6. Locuri asem:1nătoare au ocupat şi aşezările din vestul şi centrul Mun
tt•nit>i7. iar cele din X - E proYinciei sînt pe terase j oase, pe văi laterale 8•
Staţ.i unile de tip Starl-evo-Criş din nordul :Moldovei erau situate, de regulă,
în lunca l'i urilor, pe grinduri scunele9• Astfel, cea de la Glăvăneştii Vechi1 0,
se a.fla pe un grind cu o :,;uprafaţă de cca 1 1 0 m2 şi era alcătuită din 8 - 9
locuinţe de :,;uprafaţă, de dimensiuni mode:-;te, care par a fi grupate două
cîte două. Subliniem că aşezarea nu prezintă nici o urmă de întăritură.
O altă staţiune ele acelaşi tip. de la Valea Lupului11, era cli"'t dită tot pe un
grind scund. Î n schi mb_, cea. de la Perieni se găsea pe terasa unei văi laterale12•
1 \1. N i c a , Dal' ia , N . S . , X X I , 1 9 7 7 , p . t :l - :;:J .

" N . nassa, A :\ I N , I X, 1 972, p. 7 -- :rn .
3 i\ 1 . '.\'ica , op. cil . , p , 30 -- :J:I ş i f i g . 1 4 , fig. 1 5 .
4 (;h. Lazarov i c i , 1Veoliticu/ Banatului. C l u j -Napoca, 1 979,
s !\:. \"lassa, A l\f N, I I I, 1 96 G , p . 1 7 .
p . 25.
6 l >c t• x . l a Coptt c e l u (sii păl u r i D . Bcrc iu ) .

7 I po t c ş l i şi S t ej a r u , j u cl . Olt , ccred ă r i Eugen Comşa .
8 La l hi c ş l i , cerce t ă ri Gh. Ştefan ..
1o
8 La \"crhi�a (s:ip:'i l u ri D. Bcrciu şi cnla b . ) .
I , p. 5 5 - 57 : NS,
I o n Ncslor şi c o i a b „ S C I V , I , 1 950. 1, p . :rn- 30 : I I, 1 9 51 ,
11
Eugen Com şa , Dacia, XX I I , 1 978, p. 9 - 36
1 0 1 1 Nes t o r ş i cola b . , SC I\", I I, 1 9 5 1 , 1, p. 5 7 - 5 9 .
i" i\I. Pctrcscu-Dimhoviţa, :lla l erialc, I I I , 1 9 57, p . 6 5 - 7 9 .
128
Amintim, ca m vestul Moldovei sînt şi unele aşezări situate pe înăl
ţimi. Nici una clin aşezările Starcevo-Criş din Moldova nu a avut şanţ de
apărare sau îngrădire.
Purtătorii culturii Ceramicii liniare din Moldova şi-au făcut staţiu
lor (de exemplu. Glăvăneştii Vechi ), dar şi }le terase nu prea înalte13• 1n
nile, ca şi predecesorii lor, pe grinduri situate în lunca inundabilă a rîuri
N -E Munteniei aşezările similare se găseRc pe terasele rîurilor . Nici aces

te staţiuni nu erau fortifica.te.
Pe teritoriul Munteniei, nu a fost cercetată, pe o întindere mai mare,
nici o e1.:;:ezarc de tip Dudeşti, ci s-au făcut numai sondaje.
Staţiunile clin faza .Malu Roşu erau în Muntenia pe margini ele terase
joase ( D udeşti ) sau pe terase înalte în Oltenia (Cleanov)14• Cele din faza
Fundeni, în Muntenia, au continuat să fie pe terase joase, iar din faza
Cernica sint atestate pe grinclurile Dunării, pe teraselt> j oase şi pe cele înalte15•
În preaj ma lor nu s-a găsit, încă, nici o întăritmă, dar delimitarea, în ju
rul celei de la Văclastra, din faza Vădastra I ( îmudită cu cultma Dudeşti) ,
a unui şanţ d e îngrădire, c u traseu cirC'ular16, ne face s ă presupunem
eă astfel de şanţ.uri existau şi în jurul aşezărilor J >udeşti .
Purtătorii culturii Hamangia din Dobrogea î:;;i înălţau staţiunile
pe terasa. înaltă a Dunării, dar şi pe teraselP mai joa:-:e, <lin lungul văilor
dobrogene17• I-' ipsesc, pînă acum, date sigure 1lespre eventuale fortifi
În curs ul evoluţi{'i culturii Hoian18, se constată o variabilitate semni

eaţii .
ficativă, direct legată - după părerea noastră - de progresele diu dome

niul cultivării plantelor. Astfel, în faza Bolintineanu şi la inceputul fazei
Giulcşti, aşezările Boian eran situate pt· ostroavele Dunării, de obicei,
ficaţie, deşi este posibil ca ele să fi existat. De la sfirşit.nl fazei Giuleşti, se

pe t erase joase şi, rar, pe cele înalte. Nu se cunosc îne:l Plemente de forti
con stată o modificare evidentă a, ti pului de staţiune. Majoritatea încep să

fie ridicat e pe terasele înalte, în lungul V<t ilor principale, pe locuri prezen
tind anumite particularităţi. 'l'erenurile alese erau, în principal, în cîmpie
ca prelungiri ale teraselor înalte (arlesea în formă de . ,peninsulă " ) . i ar în
regiunea de deal erau situate pe boturi prelungi . Cele din cimpie sînt măr
ginite clin trei părţi de rîpe şi înconjurate de terenuri mlăştinoase sau chiar
ue albia rîurilor, 8ingura legătură, directă, fiind cu terasa î naltă vecină.
Bst e posibil ca şi acest,e legături să fi fost întrerupte prin şanţ.uri de apă
rare. Oricum, începînd din această perioadă şi pînă la sfîrşitul epocii, ast
fel de „ peninsule" erau preferate. Pe aceleaşi locuri au fost şi cele uin fa
za Vidra. D i n aşezarea ue la Glina s-a cercetat aproape• o trPime din în
t i ndere. Staţiunea a a\'Ut circa 1 0 l ocui n ţ e de 8Upmfaţă. 1lispuse, se pare,
,
î n şiruri, de-a lungul marginilor ci . Cu prilejul ultimelor săpături s-a

descoperit şi şanţul <le apărare19•
Din faza de tranziţie la cultura Gumelniţ a. s-a eprcetat intern; sta
ţiunea de la Radovanu20• Din cele -1: aşPzări snpmpuse. toate dat ind din
u I on :\" e s t or. S C I \·, l i , 1 \1 5 1 . 2 , p . 1 'i - 26 : Eugen Comşa, S C J Y , I X, 1 9G U , 2 , p . 2 l i - 242.

1 4 C . S . '.'< ieolăesrn-l'lopşor, SC !\", l l I, 1 952,
1 5 La C c r n i ca , p l' terasa jo:isii (s{1 p ă t u r i Scb. Mori n l z ş i n p o i Eu g(•n C omşa ) ş i I a Hadov::i nu
p. 1 4:1 - 1 4 8 .
l i, C omşa).
?\ . S . . X \· 1 . l !l72, p. 2 9 -- :J7.
pc t e ra sa i na l l ii (săp:'i t u r i Eu gen
Cui/ura llamar1gia. p . 58 ş i passim .

1 6 C. or1wli11 :-:. \la l �esc u . Dada,
i•
I8 E u gen Comşa, Istoria comwzildfi/or cu/lurii IJoian, p. 1 2 ·1 -- 1 42 .
U . -Hcrc i u ,
1 9 I n forma ţie de I a M . Pctrcscu-DimboYiţa, căruia i i m u l ţumim şi p e acc a s l ii talc.

20 E u genComşa, Dacia, N.S„ XVI, 1 972, p. 3 9 -· 5 1 .
129
9 - c . 783
faza amintită, aparţiniud deci aceleiaşi populaţ i i , ale cărei co munit ăţi s-a it
stabi l i t de patru ori pe acela şi loc, au fost cercetate si stemati c , în întregime,
trei . Cea de-a patra ( cea mai veche) a r ăm a s, în parte n eeercet a t ă . A t reia
aşezare era ale:ltuită (lin două locu i nţe şi două a nexe , dispuse într-un
singur şir, cu mici int ervale (de cca 1,5 m) între ele. A şezările mai vechi
erau înco nj urat e cu un şanţ cu traseu oval, de aproape 300 m lu11gime. A
doua Rtaţ.iune era formată din 1 2 locuinţe, dispme in 2 şiruri parnlde (de
cîte 6 locuinţe) despărţite de o uliţă de 6 - 7 m lărgime, iar între locuinţe
erau i nt ervale <le cca 1 .5 m . Colectivita t ea avea aproximativ 60 membri .
Trebui e subliniat faptul că, în cazul descri s. a existat o plani fi car e uni
tară, ceea ce presupune relaţ.ii strînse şi reguli precise, în cad rul comu n i
tăţi i . Ultima. a şezare a fost akătuită d i n 1 2 lo cu i n ţ e şi cîteva anex e, dar
toate acestea nu erau di spm;e în şiruri ca pîn ă atunci, ci în gmpuri d e cîte
3 - 4 . D upă părerea noa stră, n oul plan general al staţiunii reflectă slăbi
La H ad o va nu s-a mai făcut o observa ţi e imp ort ant ă : în acea vreme

rea relaţiilor comunit are.
au î neeput să se formeze comple:re compuse dintr-o a şezare d e sc h i s ă (din

cîteva locuinţe ) , af l at ă pe o pa 11t {t lină, avînd alătmi o t erasa înaltă, o
alta întărită cu şanţ de ap ăra re, o necropolă şi un „ ateli er" . Considerăm
că o mare parte, dacă nu t oate, st a ţi u ni le culturii Gu m elni ţ a au fost com
D i n cau za vieţuiri i i n delun ga te, sncce:-;ive. p e acelaşi lo c ( n e i·eferim

pl ex e similare celui dt>SC'ri s .
la prelungirile de tera să ), în condiţi i le unui mod de trai sed entar, bazat

pe a,g-ricultura pra e t i c·ată <·u un plu g primitiY, cu tra cţiu ne animală, în
cetul cu î n c etu l . s-au format t ellurile. Cel mai mare t ell cercetat la noi e st e
nuite au straturi de cîtP 3 -4 m grosi m e . Pe t eritoriul ţării noa stre, t ellu

cel de la H îr şov a . eu 8tr a t de c u lt ură grns de pe st e 1 2 m21• Tellurile obiş
rile s-au for m at nu mai î u c·impii �i luuc�. Ma j oritatea lor sÎJ1t în Muntenia.
şi Dohrogpa, în ari a eult uri i Gumelniţ a . ln nordul Dobrogei, în N -E �Iun
teniei şi S - E ::\ I old ow i , ele sint î n arealul a sp<><>tului Aldeni II22. în Cîmpia
Olt Pn i ei , t ellmik au î 11 eC'put să �e fomwze di11 t impul eulturii Yăda stra şi
mai a les in ari a l'Ulturii �ălc·11 ţ a 2 3 •
J )p obil'ei. a �czărilC' dP t i p Văda stra :-;înt p e margini d e terasă joasă
imu în alt ă 21 • În jmul ec•lei dl' la Văd a stra, d i n faza Văd a :stra I, a fost del i
In v estu l Olt<>ni Pi �i în lfanat, pm t ă t orii culturii Vinfa şi-au făcut

mitat _u n � a n ţ d P îngr :hlin· c u tra �eu C'ircular25•
aşezări pe grinduri . pe t ern :- <' joal'e rnu în alţ e, pe platomi . Multe din ele
sînt de ti p tell26• Semm1lăm i:-i a şe ză ri de pe maI"gin i de t erasă mijloci e care
suprapu s <'. <l on�dirnl o d<>µl a sare perio<l i că a l i mit elor. La Liubcova,
ocupau u n spaţiu de cîteva sute de metri lungime, cu mai ur ni t e aşezări
Purt ătorii t·1 1 l t u ri i au f o lo si t temporar şi pe şt Pri l e27 în Cri şana predomină

8taţiu nea Y i ll t a (ma i vec he) avea şi şan\ ele îngrădire, cu traseu a.reui t .
•
a şezările afla1 P pe margini de tera să u n eori de tip t el l 28, în aria Ti sa. :Mai
2 1 J loi :i:i ( ;" J !Mlll . S C l Y , X I I I , 1 962. 2, p. 285- 30-1 .

'2 ' 1 . PP{ J"'S"l l - D i m b o Y i t a . :\I:itt-ria lP, I, 1 953, p. 1 :3- 1 55 .
"" „ ,!ii gura Fdelor " dl' ia Yii da s l r::i (s:ipă l u ri Y . C h ri s l l·sru , D . Bt·rc i u ş i Cnrnl' l i 11 1' . l\!:i
teescu), , ,J\lă gu ni C c l :i l c" (sap:'it u ri \" . Cltrisf r s n 1 ) � i „Pist u i C"rr: i , 0 1 11 i u i ( l i n / u tl ri1·�u.1 u ,
Hortensia Du m i t rescu s i a p o i I J . B1•rc i u ).
" � „ .\J ă � u ra Fetelor" de l a \"ft nn s l ra (Cornl' l i u 1' . l\!a l rrscu , 1\111 \t' r i P l t', J X . 1 070, p . 68,
pi. I) .
25 lbidtm, p. 68. pi. I .
06 D
e e x . Parţa (săp:'it u ri J u1 eh i m .\ l i l oin s i apoi G h . Larn wYil'i).
2 ; (;h . Lazn rovi c i . op. c i l . )J. 8 0 .
2 6 D or i n Popes rn , Ma\t'riah', I I , 1 95(), p . 8 9 - 1 0 3 .
130
la nord, atît pc terase, cît şi în zona de dune ( din N - V ţării ) şi -au avut
staţiunile comunităţile culturii Ciumeşti29• în S -V Transilvaniei în
aria Tur<laş80, cele mai multe complexe erau pe margini de terase, în preaj
ma cursurilor de apă. Se cuvin amintite şi vestigiile, destul de intense, a,le
a spectului T�umea �ouă, descoperite în numeroase peşteri din zona Cheile
Turzii 31 şi din unele grote de pe versantul de vest al Apusenilor. în N -V
Transil vaniei, în aria aspectului Iclo<l, staţiunile sint t o t p e margini de
terasă 32•
O mare parte din întinderea Transilrnniei a fost locuită de purtătorii
culturii Petreşti, care trăia.u în aşezări deschise cu întindere apreciabilă, .•
situat e pe terase joase sau mijlocii şi adesea pe văi mai ferite. Astfel de
obieet ive, fără delimitare precisă, permiteau o anumită „ pendulare" in ca
drul ma i larg al terenului ocupat iniţfal. Au rezultat mme de locuire di s
persate. C'orespunzătoare, probabil, unor grupuri de locuiuţe 33• Pînă acum,
în jurul sau la marginea staţiunilor de tip Petreşti, nu s-au gă Kit şanţuri
de ap:lrare. Nu excludem însă posibilitatea exi stenţei lor.
Purtătorii culturii Precucuteni, încă din prima fază, îşi făceau sta
ţiunile pe terase joase sau mijlocii, în preaj ma u nor i z voare sau riuri 34•
încă de atunci, în :Moldova, sint cunoscute reKturi de fortificaţie. Astfel,
aşeza-rea Precucuteni I de pe , . Dealul Viei " (de la 'l' l'aian) a a..-ut un şanţ
lung de c c a 300 m, larg la gură de 4 -5 m �i a<linc de maximum 1 ,85 m 35,
<·u secţ.iune triunghiulară, pe afocuri a,scnţită. j o s . E ste posi bil să fi an1t şi
pali:-;a<lă. Din perioada de la sfirşitul fazei Prec� ucuteni II a fost descoperit
un şanţ. de îngrădire la Tirpeşti, lung de cc:L 98 m, delimit irul o suprafaţă
de apl'Oximativ 630 m2, larg la gură de 1 , 7 0 şi cu a<lîncimea între 1 .40 şi
1 . 70 m 36• Ueznltatele săpăt urilor de la Tirpe1;1ti duc la concluzii importante.
'l'erenul oeupat de aşezarea <lin faza Precucuteni III era mărgi nit de rîpe
şi de un şanţ de apărare cu traKeu aproape :;;e micircular. cu o lungime de
cca 1 2 9 m. Şanţul avea lărgimea la gură de 3 -:3,30 m. adîncimea de 1 ,5 0 -
1 , 90 m � i era prevăz u t , probabil, cu o paliRadă . Suprafaţa delimitată era
de ci rc a L 160 m2• Au fost dezvelite resturile de lipitură arsă din zece con
strucţ.ii diferite. Unele mai mari, alăturate cite două, altele mai mici ( care
ar putea fi anexe). Atrage atenţia planul aşezării . Construcţiile nu Rînt
în gru p, ci răspindite pe o suprafaţă in V. Patru constrncţ.ii (2 mari şi 2
mici ) sînt înspre virful V-ului . Suprafaţa ·delimitată de şanţul de apărare
prin cele două serii de construcţii este împărţită în trei sectoare . Cele două
laterale sint mai mici şi cea din mijloc mai mare 3 7 • l\Iodul de organizare
descris a avut sigur o anumită semnificaţie f u ncţională. 'fi nind seama de
numărul locuinţelor, putem aprecia că în staţ.iune loeuiau cea 60 persoane.
Mai remarcăm că majoritatea locui nţelor de la 'rirpeşti au axul lung. ori
entat pe direnţia N - E - S -V. desigur, în funcţie de vinturile dominante.
Aceasta este singura aşezare de tip Precucutcni III săpat în întregime.
29 Eu gt• n Com şa , Dacia , NS, \" I I , 1 9ti:l, p. 4 1 7 - 484. Pri n ccrce tii r i ele s u p rafa (l\ Al.
Păn n t'scu a clt'sco peri t , i n at"l'<':t ş i zonă de d u n e , pl's l t• 20 aşezări ck a c <•sl l i p .
30 Hoska '.lla r l o n . P!\I.J l f . :1 - 4 (25- 26). Dc·\·a , J\l28. p . 1 8'-- 2 :>.
31 I n f o rma ţ i i prim i t e ele In N . \'lassa, că r u i a i i m u 1 t u m i m ş i pl' an•a s l ă cale.
'" I n l i u Pau l . C11//11ra l'd rr.)ti in /11min11 11oi/or cercrtări 11rh1·0/or1irc. p. 2- :L

'" I n forma ţ i i dt' Ia Gl1. I.nzarovi c i , căruia ii 11111 ! \umim ş i pc nc(•:i s l [t l'ah•.
"" S i J,·ia ::'l l a r i n rse11 - Bi lc11 . Cu/tura l'rr r11c11/fni pc lai/oriul llomâniri. p . 1 7 - 24 .
:1S I J o r l e n s i a IJum i I n·s<' U ş i Y I . l)u mi l n·se u , l\la l <'ri:ik, I X . 1 Pi"O. p . 4()- 4 8 : Sih·ia Mari
n l' s c u -Tii lcu , op. cil„ p. 20 ,
'6 ibidem, p, 21 .
" Ibidem, p . 20 - 2:l
131
faza Cuc utl•ni A sint răspindite pe a proape tot t eri t oriul )JoldoYeL în S -E
Pe fo ndul Precucuteni s-a dl'ZV olt a t eultura Cucuteni . Statiunile din
Transilvaniei , p î nă 8pre centru l ei 3 8 • T i pu l lor varia ză d e Ia o zonă la alta,

fiind plasate pe nrn1-g-ini de tcrn:-;ă joa să 8au înaltă, ea în etapa C'ucuteni
A 3, pe cînd unele erau situate pe vîrfuri de deal. Din timpul acestei faze
au fo st săpate in întregime trei staiiuni, eeea ce permite analiza lor com
parativă. Cea. mai veche este prob ab il a ceea de Ia Tirpeşti . Şanţul a �czări i
cucuteniene (din care unele locuinţe sînt atribuite etapei Cucuteni A 1 ) avea
un i ndiciu că la, st ab i l irea comunităţii Cucuteni, :,;e mai v edea la suprafaţă

în cea mai mare parte traseul şanţului precucutPnian pe care l-a clistrus. Este
o cit de mică albiere, in dreptul vechiului şanţ . Pe î ntinsul suprafeţ.ei ast

fel deli mi tate, au fost construite 11 locuinţe , înş i rat e , mai ales, de- a lungul
marginilor terenului . Ele erau ori entat e S -V - � -E . H ămi n ea li beră
o suprafaţă intins:1, ca o piaţă„ în cuprinsul căr ei a s-a �ă sit i ncă o locuinţă .
Alte 3 eorrntrue ţii , desigur tot locuinţe. s-au d ezv elit în a fara şanţului .
O a 1 5 -a con struc ţ i e :-;e afla la ea pătul de vest al şanţ ului . Î n ansamblu,
cele 15 locuinţe cucuteniene de la Tirpeşti Rînt di spme intr-un cerc. cam
n eregulat, avind la mijloc, lateral, o singură con strU (·ţi e 39• Dacă toate
locuinţele sint contemporane i ntre ele, a tun ci se p oat e pre::;upune că in
aşezare au trăit ma xi mum 90 de persoane .
D i n etapa. Cucut e1 1 i A 2, d a t ea ză a şeza.rea de lu Truşeşti, :;ăpată în
î nt regi m e . Avea o rnprafa ţă de pPste 3 ha şi se afla. pP o înălţ.iine . În părţi
era apărat i'L prin pant e . D i n Ptapa amintit ă au fost dezvelite ret1turile arse
formă reetangulant, de di menRi uni şi cu ori cutări diferite, erau fie izolate,
clin 93 lo cuinţe. Du pă părerea lui )I. Petrescu-Dîmboviţa, locuin ţ el e de
fie grupate î n j urul un ei cm·ţi centrale, realizîndu-se astfel mai multe rin
printr-un şanţ ele apăra re, c-u :; ee ţi un ea în V, de p e s te 2 m adîncîme şi cca

duri d e -a l un gul a şezări i . Partea clP legătură cu reRtul t eraRei era întreruptă
3 m lărginu' ( la gur[L )40. Dacit ţinem ;;ea ma de n u mărul loeuiuţ elor trebuie să
admitem eă în :;taţiu 1 i e au loc·uit a pro ap e 500 perrnane. ceea ee ridiea. pro
bleme de:;tnl 11P compli<·at e cl P mga ui zan• şi dr aprovizionare. Pînă î n
prezent . 1•st P l'ea mai u uuc a ş p z a n• e uc u t t>n i ană eercptată l a noi .
De la i 1wep utul Pta pPi f'u e ut eni A 3, d atea z ă Rtaţiunea de la Hă,bă
şeşt i - ,, Holm " . Aşezart•a era. pe o pl at form ă d reptun�hiulară,, destul de
înti n Ră .. mărg i n it ă din t rei părţi de pante a brupte şi l ega tă printr-o şea de
restul t erenul u i . Pri n săpături au fost dezvc>lite 44- d e locui n ţe de Ruprafa ţă.
cercuri alăturate , avind la mijloc- eite o con strucţi e mai mare cu o anumită
După părerea lui Vladimir Dnmitrpscu. l o c ui nţ el e erau grupate în două
de pe „ Boi m " Na prev�l,zută eu două şanţuri : unul mai mi (' Rpre interi or,
semnifi<'aţie. Aşezarpa de la Hă băşeşt i a an1t. circa 200 locuitori . Staţiunea
Jung de 1 2:� 1 11 . şi altul, mai mare. in afară . Primul" şanţ avea. î n Recţiune
forma triu ngh i ula.ră, cu vlrful de jos hlţit şi dimensiunile de 3,5 0 - 7,25 m
(lărgime Ia gm:I, ) şi aclîncimPa de 1 ,50 - 2,75 m . Şanţul exterior era lung
de 1 2 1 m :;;i n n·a, o sec:ţiune si milară , dar cu malul de V - S -Y mai lin. Di
memiunile : Llrginwa Ia gură 5 -8,5 m şi adîncimca de 2,25 -3:55 m. Dis
stanţa d intre cele clouă, şan ţuri era de 12,15 m. Şanţurile> sîn t din două etape
diferite41•
"8 :\ . Z a h a r i a , l\ 1 . P('l rrs!' U - J liml: oYi \ a �i E m i l i a Zaharia, A ,,c:1iri arhro/ogil'f' în .'lloldrma ,

pa/col ilie pină în secolul al X V 1 1 1-lw, B u cu rr � I i, 1 970, ha r t a 4 .
'9 S i JYia :lfar i n r s c u - B i l c u , S C I V , HI , H l6 8 , :3, p . :rnr., fifl. 1 � i p . 4 1 1 - 4 1 :l .
din
4 0 .\ l . l'ctrcscu-D imuo\· i ţa , PZ . XL I , 1 96:l , p . 1 72 - 1 8fi .

'1 \" J . Dumi t rescu şi cola h . , llclbăşl"şli. 1Uonografic arheologică, Bucurcş l i , 1 95 4 , p. 20:3- 223.
1 32
Din faza Cucuteni A -B a fost cercet ată, în mare parte, a:;;e zarea de
la Tmian - „Dealul Fîntînilor". Ea ocupa, la în�eput, o suprafaţă aproxi
mativ semicirculară, cu diametml de cca 120 m. lntr-o parte era mărginită de
rîpă, iar pe aproape trei sfrrturi din perimetI·u em apărată printr-un şanţ, cu
traseu semicircular. Suprafaţa zonei a fost cercetată aproape în întregime.
Djn analiza planului de ansamblu rezultă că, în jumătatea de est a
terenului a�ezărîi a fost. o aglomerare de 1 1 locuinţe, din eare 5 erau
di f'.puse paralel. în cealaltă parte mai erau resturi din aproximativ
1 6 locuinţe, rămăşiţele ('ărora s-au găsit în mare pa1te deranjate . Şanţul
de apărare avea în secţiune forma de V, cu ascuţişul în partea inferioară.
săpat un al doilea şanţ, tot cu profil în V, cu dimensiunile d e cca 3 m adîncime

La un mome11 t dat, terenul staţiunii s-a dovedit neîncăpător şi de a ceea s-a
şi cca 3,5 m lărgime (la gură), care delimita o suprafaţă de aproape patru ori
mai mare decît prima. Terenul delimitat de eea de-a doua incintă avea
forma aproximativ ovală şi a putut fi cercetat numai în part e . în două
porţiuni :'ltudiate, pe suprafeţe mari, s-au dezvelit grupuri de platforme
de la locuinţ.e, iar în numeroase şanţuri de sondam s-au atins alte multe
rămăşiţe de construcţii . Prin urmare, în cea de-a doua etapă, aşezarea a
Piuă în prezent, nu a fost săpată în întregime nici o staţiune din faza

fost foarte întinsă şi cuprindea un număr mare de locuinţe42.
Cucuteni B, spre a se putea face o comparaţie eu cele din fazele mai vechi.
nităţile Aldeni II ( Stoicani-Aldeni), aceştea au avut aşPzări de mai multe

Datorită condiţiilor naturale de mediu ale regiunii locuite dt> comu
tipuri . În majoritatea cazurilor sînt staţiuni de tip tell ( Stoicani )4 3, apoi

altele aflate pe margi ni sau pe prelungiri de tera Re joase sau înalte (Aldeni)44•
Aşezările erau, de obicei, încă din prima fază întărite cu şanţuri de apă
rare ( Drăgăneşti -Tecuci) . O altă staţiune fortificată, cercetată în întregime,
este cea de la Suceveni, care a avut „două semicenturi dublu dispuf'.e con
tură mărginea o suprafaţă ( cea iniţi ală a aşezării ) restrîrn:ă, i ar cea de-a
centric. constituite din patru şanţuri" 45• Prima şi cea mai veche semicen
doua delimita o 1mprafaţă mai vaRtă corespunzătoare etapelor II şi III46•

Purtătorii culturii Gumelniţa47 au trăit în aşezări situat e pe prelun
În Dobrogea, nu a fost cercetată în întregime nici o astfel ck 8taţi

giri de teraRă sau pe grinduri, pe care cu timpul s-au format telluri .
une. În S - V, din perioada evoluată a culturii, este aşezarea de la Lunca

viţa, aflată pe capătul unei terase mijlocii, la conflu enţa a două văi . Ea
avea 8Uprafaţa suh 2000 m2 şi era mărginită din trei părţi de pante abrupte.
Pe porţiunea de legătură cu restul tera sei Re obsen-ă m mele a două şan
ţuri48. La Hîrşova Re află cel mai înalt tell gumelniţean din ţară (cercetat ) .
El cuprinde u n strat de cultură de peste 1 2 m grosime. Aşezarea s e afla
lîngă cel mai important vad a l Dunării dobrogene49• Săpături, relativ
intense, s-a.u făcut şi în Rtaţiunea de la Cernavoda. Î n marginea ei s-au
observat resturile unei palisade50• Mai la nord, la Ghindăreşti, în marginea
42 Hortensia Dumi t rescu şi V I . Dum i t rescu , :'llaterialc , V I I I , 1 962 , p. 249- 252.
�� :\f . Pc t rcsc u -DimboYiţa , Materia l e , I , 1 9."l :-J , p. 1 :� - 1 55 .
u Ton T. Dra gom ir, .1 sprclul cultural S/oican.i-.\ /dc n i , Hczu ma t u l t cz•�i d e doc t orat ,
Ia ş i , 1 9Ti, p . 4 .
4 5 Ibidem, p . 4 .
4 6 Ibidem, p . 4 - 5 .
48 ,\şczarea aparţine, in parte, a sp ec t u l u i A ldcn i li (Eu gen

4 7 Eugen Comşa, B::ilcanica, V I I, 1 97(), p . 1 .'i - 43.
Comşa, 2\1:.l t eria)<', V I I I,
48 Doina Galbenu, SC I\', XI I I. 1 962, 2, p. 285- 304.

1962, p . 221 - 224).
6 0 Carl Schucbhard t , PZ, XV, 1 !124, p , !l- 27.
1 33
aşezării gumelniţene, s-au dezvelit şi cercetat parţial urmele unei fortifi
caţii constind din pietre de calcar legate cu lut ; ele constituiau un val51•
Este un sii;tem cu totul necunoscut pînă atunci în S -E ţării, în aria cul
turii Gumelniţa.
În Muntenia, se cunosc numeroase staţiuni gumelniţene, m ulte
avind şi şanţ de apărare. Au fost săpate în întregime numai aşezările de la
Căscioarele :;ii cea de la Teiu.
Amintim tellul de la Vidra, unde porţ.iunea de legătură cu terasa a
fost tăiată printr-un şanţ de apărare, în faza Gumelniţa A 1 . Pămîntul scos
a fost aruncat pe malul dinspre interior, formindu-se un Yal, păstrat pe cca
1 m înălţime ( i niţial era mult 1rnti îrntlt ) . Şanţ.ul ( c u secţiune triunghiulară,
cu fundul foarte î ngust ) avea dimensiunile de cc�1 3,30 m adîncime, i ar
lărgimea maximă de 4,40 m. Un al doilea :;ianţ ( nu destul de clar) este ulte
( faza S ultana) . Acest şanţ arc fundul larg de 1,40 -1,50 m şi a avut
rior primului . În umplutura lui s-au găsit cioburi de tip Gumelniţa A 2
=
î n vechime adîncimea de 2 m52•

Din perioada corespunzătoare fazei Jilava ( Gumelniţa B 1 ) da =
tează ultima aşezare de pe tellul de la Căscioarele. Aceasta a avut forma

rotundă, puţin neregulată, cu diametrul de cca 75 m şi se afla pe o i mmlă
a lacului Cătălui. În cuprinsul stratului din faza amintită, s-au dezvelit
resturile a 16 eonstrucţii, di n care cel puţin una poate fi considerată ca
anexă. După < · um sublinia, Vladimir Dmnitrescu, în di stribuirea locuin
ţ.elor n u s - a a;n1t în veden· u n anumit criteriu . Resturile lor nu formează
şiruri, grupuri sau cercuri, ei sînt răspindite pe aproape toată suprafaţa
staţiunii . fiind lăsată liberă numai o porţiune restrînsă din partea de N - V
a t erenului53• O e asemenea, n u s e constată vreo regulă î n privinţa orien
tării locuinţelor. Aşezarea a avut circa 80 locuitori. Fiind înconjurată de
În ţinuturile din vest şi � - V .M:unteniei, în perioada de la sfîrşitul

·
apele lacului, nu a fost necesară construirea unei fortificaţii .
situate in lunca riurilor. Una din acestea, cea de la Teiu, a fost cerce
culturii Gumelniţa, este cunoscut un grup de staţiuni de dimensiuni mici,
aşezarea, s - a, ,.;ăpat un şanţ cu traseu rotund cu lărgimea de 6 - 1 m şi adîn

tată în întregime. Pe locul ales (o ridicătură mică), înainte de a se înălţa
cimea de l m. D i n p<l. mintul scos (li n şanţ şi cu cel cărat din terasa vecină
s-a făcut, in intei'ior. ele-a lun�nl ::;anţului, u n V<tl masiv de părnint, avînd
6 -7 m la bază şi î nălţimea iniţiaH't de piuă la 2,5 m. După aceea s-a început
amenajarea aşezării propriu-zise in cu prirn;ul spaţiului mărginit de val,
cu diametrul de cca 20 m. Cu prilejul săpături1or au fost dezvelite resturile
a 6 locui nţe rectangulare (cu p:ldea-platformă ) . Se remarcii, gruparea lor
în partea de N - E şi S - V. An răma,,.; libere două sferturi din întinderea
şanţ . carp f<"t c·� t le�.lt urn cu tera.sa ap rop i a tă . pc care, subliniem, s-au gă
8Uprafeţei . Pe val a fo8t c:>nsr.ru i ht o pali saclă şi a Pxistat un podeţ peste
sit re,.;tm·i de locuire din acee;işi perioadă54• Ar putea fi vorba deci de o sta
ţiune rlesehisă pe terasă şi de cea întărită ( loc de refu!?:iu) cu val. aflată în
luncă. Numărul locuitorilor din complexul intărit de la Teiu nu putea fi
mai mare de :�o persoane.
51
Dinu Y . Ho�l'I t i şi S c b . :\fori n t z , :\la teriale, Y I I, 1 96 1 , p . 70 - 76 .

S e ba s t ia n :\Iori n t z şi D o n c �erln'int•sc u , S C I Y , 2 5 , 1 \174, l, p . 6 1 .
5�
5' 2 1 5 - 234.
Ion Na nia, S l Art lst, I X, 1967, p . 7 - 2:J.
\'Iad im ir Dumitrescu, SC IY, 1 96 5 , 2, p .
5t
1 34
Din scurta noastră expunere rezultă că în timpul evoluţit:>i culturii
Gumelniţa, întinderea aşezărilor a fost diferi t ă , <:a :;oi nu mărnl locuitoriJor
din ele . se pare, pr ed o m ină st aţi un i l e mici . 1n m ajori
tatea cazurilor a şe zările' au fost în tă ri t e C'U şau ţ ur i simple de a pă i a r e _. cu
La sfîrşitul culturi i ,
şanţ ur i avind val de pămiut, eventual cu pafoa d ă şi fo a i t t:> i a1· (numai î n

D ob rogea ) pri n val de pi atră .
În Oltenia, pmtători i culturii Săl cuţa au avut st a ţiun i dei;tul d e
mari de tip tell. Cele cîteva aşezări săpate, p e suprafeţe relativ lestrînse,
se aflau pc ostroave sau grinduri şi, mai ales, pe tera!'e îna lt e , u şor de
apărat prin pante abrupte, am·enajate şi prin şanţuri . Amintim eă un eori
s-au folosit drept adăpo st şi peşterile din nordu l provinciei . Aşezaiea de la
Verb i cioara a vea un şanţ lung, cu traseu aproape semicireul ar55 la fel
ca şi cel de la Sălcuţa56• Săpăt urile din aşezarea de la R eşca au dus la des
coperirea unui şanţ şi val de pămînt57•
Dint re aşezările de tip Româneşti-Tiszapolgâr din TranRilvania a fost
mai i n t en s cercetată cea de la Dăbîca. Staţiunea ocupa o întind Ne linli
tată. fiinu ma �ată înspre vîrful un ei prelu ngi ri de t <'ra �ă î nalt ă . de formă
triunghiulară (mărginită de maluri abmptc cu î n ălţ i m ea de . pe :,;t e 40 m )58•
O altă aşezare de acelaşi tip e Rte cea de la D eva-„Ciangăi", care se găsea
p e un g rind, în şesul ::\Iureşului , în vec inăt at ea unui verhi lac59• În cimpia din
vestul Banatului, purtătorii culturii şi-au făcut aşezări şi pe unele t elluri
mai v echi (Dudeştii Vechi ) . Silit semnalate şi urme in teresa n t e de tip
Româneşti -Tiszapolgar şi în p eşteri ( Româneşti ) 60 •
Aşe ză ril e purtătorilor cult uri i Cer navoda I f'int \)](·ă i;u ţ i n P . El e sînt
situate adest>a pe t elluri gum eln iţ en e (Boian B ), }le pl a t ouri ( C ern av oda),
pe martori de terasă, în lu n ci sau pe ter nse j o ase. În gener nl emu preferate
apăr are , alt ele, cu înt i n d e1 e ap1 e<'iabilă, im :,;\nt Ju t ifieatl61•

locuri cu va st c i mp de vedere. lfoelP a şez ă1 i au fo st înt ărit e prin şan ţ de
Din datele prezent at e rezult ă eă pe t eritoriul R o m âni ei se con st at ă

o evoluţie diferenţfată a t i pur ilor de a şezar e . \ele• din n eoliticul timpuriu.
din vremea culturii St a r c evo - C1 i � , sînt simihn t:> r P t ot întimul ţării,
fiind Rituate p e margi ni de t erasă, i a r în nordul Moldovei în lu nc i le riu
rilor, pe grinduri joaRe. În neoliticul mijlociu s-a trecut treptat, în sud,
de pe teraRele joase pe cele înalte. Ulterior, în ţinuturi l e de eîmpi e din sud
vest, în neoliticul tîrziu, s-au format tellurile. Staţiunile din arealul Petre�ti
s-au dezvoltat pe margini de terasă, adesea pe văi laterale şi sînt carac
terizate „prin cuiburi" (grnpuri de locuinţe) . În schimb, în l\Ioldova, aşe
D e la inreputul neoliti eului ti mpuriu , în jmul a şe7ărilor s-au săpat

zările cucuteniene se aflau plasate pe locuri mai înalte.
şanţuri de îngr ăui l'e, pentru a feri oamenii şi v i t ei <' de a t a c u l fiar·elor. Ou

timpul, către 8fîrşitul neoliticului m ij lo c i u , fi-a în c<'put amenajarea şanţu-
55 D. l fl i i ,
0 8 D . Brrc i u , Co11trib11/ii . . . , p , 1 64 - l G G .
Berc i u şi coJa!J , , S C IV, I. H !.'> 0. 1 , p. 10 3 -
::-.:. VJ::i �sa, Xco/ ilirn/ Transi/1Janici, C J u j -::'\apoca, 1 9 70, p, 1 4:l.

5 7 A L V u l p e , SC IV, 2 4 , 1 97 3 , 2 , p . 227, n o i a 6:�.
58
•o M . Moga, S t u d i i , II, 1 94!!, 1, p , !!5- 97.

58 Ol"t a v i a n Floca, SCIV, I , 1 9 50, 1, p. 220 - 224.
81
Seb, !\fori n lz şi P . Homan , Dn c i a , � S , X I I, 1 968, p . 75.
1 35
rilor de apărare. Unele înconjurau staţiunile, altele le despărţeau numai
de restul dealului sau al terasei, fiind �tpărate şi prin pante naturale. La sfîr
şitul epocii, în vestul şi N V Munteniei, au apărut şi aşezările rotunde,
-
eu şanţ şi val alcătuite din cîteva case.

.•
Numărul locuinţelor a fo st diferit de la staţiune la staţiune şi de la.

perioadă la perioadă. În neoliticul t impuriu, comunităţile erau mici de
cca 40 persoane. O a"tfel de s i tuaţ i e s-a menţinut pînă spre sfîrşitul neoli
ticului mijlociu. Atunci s-au produs schimbări în activitatea economică
şi trept at 8-a ajun8 la formarea unor colectivităţi cu un număr dublu de
m embri . O Ri t uaţi e c u totul deosebită era în aria culturii C:ucuteni, unde,
încă din faza C ucut e ni A, sint a�eză,ri ( Truşeşti ) cu aproape 500 lo c u itori
şi este posibil ca în faza următoare să existe şi la noi aşezări alcătuite din
sute de locuinţe, deci cu un nu măr mare de locuitori.
XIU
TIPURILE DE L OCUINTE .
în curfml evoluţiei neoliticului de pe t eritoriul ţării noastre se con
Din prima perioadă, corespunzătoare neoliticului timpmiu şi în

stată o anumită legitate in pri'dnţ.a succesiunii tipmilor de locuinţe.
parte celui mijlociu, în multe zone sînt atestate ca predornina11t c bor

deiele. Acestea erau alcătuite dintr-o grnapă de f01 mă ovală_. mai mr
rotundă_, şi un ac-operi ş. Groapa avea diametrul maxim el� 3 - 6 m şi minim
de :3 m . Adîncimea lor era de maximum 1 rn. Către o extremitate, se afla
amenajată o vatră simplă, dintr-un strat de lut netezit, avînd cca 1 m
diametru, grosimea de 5 - 7 cm . Din cauza focului îndelungat, suprafaţa
vetrelor era plesnită în bucăţele mici. Foarte rar . se semnalează descope
rirea cîte unui cuptor, S<.'.obit în malul gropii bordeiului . La unele locuinţe
Re observă o treapt� cruţată în dreptul intrării, care se afla în partea opusă
vetrei. Tot atît de rare sînt şi bordeiele eu cite o prispă cruţată pentru
dormit 1• Acoperi şul era ele formă conică sau prelungă. (sprijinit. pe un
schelet de căpriori ) format din trestii. Unele modele mici, redate în
relief pe capace, mai tîrzii, par a reprezenta astfel de acoperişuri2• D e la
sfîrşitul neoliticului timpmiu, sînt documentate construcţii de 1mprafaţă,
de dimensiuni modeste3 de formă dreptunghiulară4• D e la apariţ.ia lor
locuinţele de suprafaţă au fost construite în sistem paiantă (pereţi alcă
tuiţi din furci, pari , împletitmă de nuiele şi lipitură de lut amestecat, de
regulă, cu paie, mai rar, cu nisip sau frunze) . Pereţii aveau înălţimea de
circa 2 m şi un fel de ferestre, de formă rotundă sau ovală. Acoperişul era
î n două ape, folmat dintr-un schelet de căpriori şi învelit cu tresti i . Po
deaua era din lut bătătorit. Către unul din colţuri se afla vatra simplă,
făţuită. Fiecare locuinţă avea cîte o singură î ncăpere. Alte amena.jări
care vor fi existat cel puţ,in în unele locui nţe - nu sînt încă semnalate în
literatura de specialitate.
în perioada a doua ( sfîrşitul neoliticului mijlociu şi cel tîrziu) pînă
la sfîrl}itul epocii, s-a trecut treptat la o viaţă sedentară . Corespunzător
s-au produs şi unele modificări în ceea ce priveşte tipurile de locuinţe.
Un timp s-au mai construit şi folosit bord eiele. După părerea noastră,
acestea s-au menţinut numai în anumite cazuri, servind la începutul
perioadei numai ca locuinţe sezoniere, i zolate5, cele stabile şi permanente
fiind de fapt de Ruprnfaţă, şi aflîndu- f-:e în cuprinsul unor aşezări bine
organizate.
1 De c).cmpJu la \"('r h i \a , a şeza rea S l a rct· \ o-Criş ( Co r n l'! i u �- '.\la l cl'Stll . S C l \". l l l . HJ.')2 ,
2 La Căscicarclc (\" I . Dumitresc u , SC lV, 1 6 , 1 96:i, 2, p. 22 1 , fig . :-1 /3).

p. 1 57 - 1 6:1).
3 La Fu n dc n i ( Suzana Dolincscu-Ferchc SCI\", X\", 1 96 4 , 1 , p. 1 1 4 şi f i g . 1, p. 1 1 5 ) .

4 La Du deşti, cl i n faza Fundcni (Eugen Com şa , PZ . 4 6 , 1 9 '7 1 , 2, p . 200 - 207).
5 D e e x . bordeiele din faza Vidra, de p e malul d e ves t a l bălţi i Gălăţ u i u , ck 1:1 Boga l a,
j . Călăraşi.
137
Perioada amintită este caracterizată. pri n răl'lpindirea, pe tot teri
tori ul ţării, a locuinţelor de suprafaţă. Subli niem că pină la sfirşitul
epocii, toate locuinţele de suprafaţă au avut numai formă dreptunghiu
lară. De obicei, ele au avut cite o singură încăpere. În astfel de cazuri, lun
gimea lor corespunde, de multe ori, aproximati v cu de două ori lăţimea.
Către sfirşitul epocii, în arealul Cucuteni, se constf1tă exi stenţa unor lo
cuinţe mari, unele împărţite în două încăperi, printr-un perete despărţi
tor. Fiecare era prevăzută cu cite o vatră. Nu este exclus ca i:;i unt>le din
locuinţele din ariile Gumelniţa şi Petreşti să fi avut, 1le ast>menea, cîte două
încăperi. Pereţii (!le cca 2 m inălţime) erau coustruiţ;i de ohicei in shitcm
paiantă. Într-o serie de aşeză1·i : ' HL U descoperit gtrnrilc fureilor de grosimi
diferite ( în funcţie ele greutatea ce urnmu să o l'IUport<� ) . A<'operişul avea
două forme, ambele a,testate în Uimpia ltom<'rnit. La majoritatea. locuin
mijlocului celor două laturi scurte, a unor g ropi ac fnrC'i mai groase, care
ţelor, acoperi şul era în două :tpe, fapt dove(lit prin existenţa, în dreptul
urmau să suporte greutatea culmii şi acoperişului . Uneori, se observă că

gropih• furcilor. din lungul pereţilor, sînt clP a cePa :;;i gro s ime, dar a paie cîte o
groapă de par, foarte gros, în mijlocul locu inţei6, ceea ce ne face să conside
răm eă era un i ndiciu al existen1ei unor acoperi �uri în patru ape. în legătură
cu cîteva locuinţe de suprafaţă, (lin S-E ţării, se nwnţionează că au
avut un pridvor, în d.reptul i ntrării .
Aceste locui nţ,e aYeau ferestre de formi"L rotundă l'laU o val ă . Podea
ua era de pămint bătătorit. Vatra se afh1 într-un colţ sau în mij locul locuin
ţei . Vetrele au fost făcute din lipitură a�ternută, uneori, pe un strat de
pietri:;; sau eioburi .
Ct'l mai evoluat tip de locuinţă, era, cel cu pnde;t-platform ă . Dis
p unem de unele observaţii despre moclul de construcţie a pereţilor. Dato
rittL faptului că pe locul unor a'ltfel de locuinţe nu se găsesc găuri de pari,
a fost formulată părerea că la baza fiecăru p e re te se a,şeza o t al p ă 7 pe
care se fixau furcile � i se făcea împletitura de nuiele. Pereţ,ii erau aco
periţi apoi pe ambele feţe cu lipitură de lut amestecat cu paie . l\Iai rar,
cu prilejul construirii unor locuinţe (Vătlastra) se ::;ăpa întîi un şanţ (de
cca 20 cm adincime .� i de cca 30 cm lărgime) în dreptul viitorilor pereţi,
în care se fixau furcile, la intervale de 1 - 1 ,20 m , cu pietriş 8• Acoperişul
locuinţelor, în două ape, era format din culme şi căpriori, totul fiind înve
lit cu trestii R;1u cu paie. Pe acoperiş, uneori :'le legau în lung cîteva trun
chiuri �mbţ,iri.
în inteI"ior, după terminarea pereţilor, Re aşezau, ca o podea, trun
chiuri de copaci de 10 - L) cm grosime, întregi sau despicate, dispuse per
pendicular pe axul lung. Pe această primă podea, se aşternea un strat
şi în i 11terv;1,lele dintre trunchiuri. După ce se netezea suprafaţa, se mai

grofi de lipitură de lut, amestecat cu paie , şi se îndesa aşa fel ca să intre
întindea un al doilea s trat (de CC<li 5 cm grosime) de lipitură de lut, fără

amestec.
ERte important de precizat că primele indicii cu privire la existenţa
unor ll)cuinţe cu platformă, pe teritoriul nostru, sînt furnizate de desco
perire:1 unor mari grămezi de lipitură arsă cu urme de trunchiuri despi-
6 l l c ex. la P l' L r u Rareş (O. B�rci u , B '\1 J V , I I, 1 9:li, p . 5 , fig. 3/2 ).

7 lu form aţ i e de la VI. O u m i t rcscu,căruia li m u l ţ u m i m ş i pc această calc.
s Informaţie de )d Corneliu N. M 1tecscu , căruia l i m u lţum im şi pe accaslă cale .
1 38
cate , în a şe zare a de la Techirghiol 9, de tip Hamangia (faza Cl'amurlia de
Jos ) şi în aria Boian (înc eputul fazl'i Giul e şt i la Bogata 10 şi la Giule şti 11
]a sfîr şitul fazei ) . Prima dovadă certă a unei as tfd d e locuinţe datează
din faza Vădastra II 1 2 • Dacă vom compara datele documentare pentru
fiecare zonă, cu pri vi re la momentul apariţ iei l ocuin ţ el or cu podea-plat
formă, vom constata că ele au apărut, aproape concomitent , în Dobrogea,
Muntenia şi Olt enia, d atorită unui impuls din i;ud , unde aRtfel de locuinţe
sînt mai vech i . Apo i , către sfîrşi1ul fazei de t ranziţie (dacă nu şi mai
în ain te ) s-au răspîndit Rpre N-E în arealul Aldf'Hi II. DP ac olo , au ajuns
să fi e cunoRcute şi răspîndite în aria culturii Cucufrni-TTipolie 1 3• La un
moment dat s-a susţinut că locuinţa cu pode a - platformă a fos t tmmmi s ă
în sens invc·rs , reRpectiv de la purtători i culturii Tripolie spre Aldeni II 14 ,
dar rea.mint im că astfel dl' locninţP se cunosc încă din timpul fazC'i Giu
l t• şt i , ceea ce c red Pm că P S t e o dovadă mficientă pc'!l t ru a su i;;ţine cale a
propui;; ă de noi . -
În aria c ulturii Pet re�t i Rîn t <lof'unwn ta te, de ast•men!'a, locu i11ţe
cu plat fonnă . Se crede că s în t cele mai vc·di i ::;i că purt ătorii l'U l t uri i ,i.u
trammi s ti pul de l ocuin ţă analizat cătn• eornuni tăţ il<> Cucuteni-1'ripolie 15•
Am a<lus mai sus aq,,1m 1 wut e în privinţ a vechim ii �i direcţiei de răl'pin
dire a ace st u i tip de locuinţ e' .
Îu i n t eriorul locuinţ elor cu platformă , din diverse wue şi areale , se
cunosc unele amenajări interioare . În locuinţa de la Vădastra, s-au obser
vat resturi de vatră cu gardi n ă înaltă. J,a, R adovanu , locuin ţel e au avut
p ăm î n t , rPc t an gular (de cca, 1 ,20 X 0,80 m şi , în unele cazuri, de 0,40 m

cuptor cu bolt ă (pt> o carcasă de nuiele) , înălţat pe un soc lu masiv de
înălţime) făţuit, sprijinit de pPretele de est . De-a lungul pe retplu i dt> n ord ,
era c it e o p ri s p ă joaRă (unele făcute din „cărămizi") pentru d i feri te sco-'
puri gospodăreşti , iar î n tre baza cup to rulu i şi prispă., e ra locul rîşniţei,
d elimitat cu o gard in ă de lut (de 15 cm în ălţ ime ) . Menţionăm că, mai
tîrziu , în aria Gumelniţa (în faza Jilava) sî nt locuinţe cu platformă, aco
p erind numai o p art e din suprafaţa podelei (mai ales în jurul cup torului ) .
pe rii 16• În cîtt>va locuinţe, din faza de tranziţie , s-au găsit coloane (Rau
în aceRt c az, euptorul nu se mai făcea lîngă p ere te , ci în mijlocul încă
p o r ţ.iuni din ele) de lut , unele cu d e co r pi c t at 17 • Ele Rerveau, probabil, la

Rprij inirea p odu lui . Cîteva locuinţ(• din ac ee a ş i fază au avut p e re ţi i eu
dl'cor pictat în c uloare roşie ( fond ) şi albă (motive d e corative ) .
În multe din aşezării<' gumeln iţene, din l\hm tt>nia, R-au scos la i veală
felurite miniaturi, redind locuinţe de suprafaţ ă de formă d rep tun ghiu
la.ră, cu aeoperi ş în două ape. Sînt mi ni aturi izolate 18 sau reprezc>ntări
făcute pe capa.cc> de vase 19• A.ceRtc>a din urmă considerăm c ă n•dau cup
to ar e .
9 Eu gl'11 C1 .m�, D o i na G a ! h r m r , A. :\ricrse u . :llall'r i a l r , Y J 1 1 , H lfl2, p. 1 6:> - l "i l .

i o Să pi"1 t u r i Eu gen C c ID!;K'l .
1 1 E 11 gl'11 Cnn �a . S t u cl i i si rc-frra 1 1„ I . l (J ;,-t. p . :JO:l - 30!1.
1 2 C o r m· J i u :\ . :llat ecsc u . Dacin , :\ . S . , XXl I , l !l / fi , p . 6 ;) - 7 1 .
1 � Pcn 1 r11 a 1 1 n l i zn loc11 i 11 \ l•lor d n faza Cu c ull'n i A (Y l . Dnmi trcscu � i cola b . , llrilul.� cşti,
1 4 E . h . Cerniş. „Xo\"flC \" ,oYc l skoi arlwoJog i i " . :\loscoYn, l !l65, p. 84 -- 813 .
p . 1 8 - 202).
1 5 I u l i u Pa n i , SCI V , 1 8 , 1 96 7 , 1 , p. 3 - 22 .
1 6 S ă pături Dinu V . Roset t i ( E n [!en Com �[• , Dn c i n , :KS , X X , 1 97 6 , p.
1 7 V I . Dum itres c u , Dac i a , N.S . XIV, 1 970, p. ;) - 2 4 .
105 - 1 27).
1 @ D l' e x . la Căsc ioarele (Y � . D u m i l rl'scu , S C I\". l ll . 1()6 .') , :? , p . 221 , fi g . :l. :!).
19 De ex . la Căse i c a rC'k ( l b i ch m , p . 221 , fig. 3/4, 5).
1 39
în ves tul Transilvaniei, în aria culturii Româneşti-Tiszapolgâr,
s -au descoperit şi studiat re:;; turile unor locuinţe de suprafaţă, cu podea
platformă ( ă,bîca) 20 .
Locuinţele din aria de răspîndirc a culturii Cucuteni au avut, de
ţie, sînt şi platforme realizate din pietre 21 • în interiorul locuin ţelo r cucu
obicei, podea-platformă de lut, d.ar î n aşezarea d.e la Cucuteni, ca o excep
teniene s-au găsit ve tre , uneori urme de cup to are şi de laviţe fragmen
tare şi, mai rar, un frl de altare cruciforme .
în părţile de S -E şi de sud ale ţării, din timpul culturii Cernavod a.
I, se cunosc locui n ţe de tipul bordeielor şi, de regulă,, cele de s uprafa ţă,
clădite in paiantă, cu acoperi� în două �i,pe şi podină de lut 22•
ZI '1 . l'clrescn-Dlmboviţa, Cucuten i , Bucu reşli, 1 966 , p . 20� 21.

td N . Vla ssa, Neoliticul Transilvaniei , Cluj-Napoca , 1 976, p . 143.
2� Scl.J. l\lorin 1 z şi P. Roma n, SCIV, 1 9 , 1968, 4, p. 555.
140
XIV
OUG i\ NIZAUEA S OCIAL-EC O N OM I C Ă
problemelor evoluţit'i eomunităţ:ilor ncolitiel' dl' J>P t Pri t,oriu l Homânici şi

Vrogl'ei'lell' mari realizate, î n ultimele patru dl'<'Pllii. în i'ltudierea
din ţ.inuturile Yecine, fac poi'libili"'t încercarea tlc a a11aliza diforitell' aspecte
ale organizării social-economice din epoca amintită.
În analiza pe care incercăm i'li°'L o face m , trebuit' i'lă ţilll'lll s1.•a 1 w1 de
faptul că evoluţia comunităţilor neolitiel' i'l-a de,;fi"'t�urat înt l' - U l l ritm in egal,
de la regiune la regiune. î n mă,;ură apredabilă î n fun cţi<' ele condiţiile na
turak . Ritmul evoluţiei a fost diferit de la perioaeh'i la J>Prioaclă, d e la regi
une la regiune . Au fost peri oa de cu ritm foarte di n amic , alternînd cu altele
cu dez voltare mult mai lentă .. ca apoi ritmul să n�elcvină dinami c. Este
evident că schimbarea ritmului a fost în elir ee tă legătură de fa ctorii amin
tiţi, clar şi în <l<'pendenţă de elemente sau i n fln e n ţ t• cxt nne ( u1 1i h1terale
sau reciproce).
După cum am arătat 01-g<tniz<trea socialii era, în eca mai mare măsu
bită �1 acesteia se , ,reflectă " ( d u p i"'1 un ră,;timp) î11 domen iul org:anizării so
ră, con<liţ.ionată de activitatea economieă ::;i orice i'\Chimbare mai deose
ciale.
F'a pt ul că.. de hi, înce put ul şi pînă ht sfîrşitul epoeii, locuinţele au avut,
în general, dimen,;iuni mode,;te poate fi i nterpretat că în fiecare locui nţă
a trăit cite· o singură familie, ceea ce duce la concluzia că elementul de
bază al colectivităţilor neolitice îl constituia familia . Subliniem că în
Rom[i,nia, nu ,;-a descoperi t nici o locuinţă colectivă,, pentru un număr mai
mare de familii . De dec·Pnii, se duc discuţii cu privire la tipul familii lor
neolitice din ţinuturile noastre. Se î nt îln eşte, mai clei'\, concluzia că este
vorba de familii pereche, caracterizate prin instabilitate, ceea c e înseamnă
că soţii se puteau despărţi cu uşurinţă. Sîntem de părere că nu trebuie să
aplicăm meeanic aceaRtă schemă ri gidă . Avind în veelere că, la începutul
epocii, aşe zăril e erau compuse dintr-un număr mic de locuin ţ,e ( respecti v
de familii ) şi de acela, verificat etnografic, că în astfel de comunităţi
sînt norme precise de convieţuire, respectate cu stricteţe, conRiderăm că,
în realitate , în acea vreme, fusese depăşită perioada familiei pereche şi era
în eurs de conRolidare familia monogamă, încadrată, din punct de vedere
economic. î n colectivitate. În această privinţă nu trebuie să uităm că neo
litizarea, in ţinuturile noastre, s-a făcut de grupuri de com unit ăţ,i originare
din regiunile mediteraneene, care au aj uns la nord de Dunăre cu o experi
en ţ.ă (relativ bogată ) de organizare socială, acumulată, timp de multe se
În literatura noastră de specialitate se di scută, de peste trei dl•c·enii,

cole, ele î na i nt�tşii lor din ţinuturile sudice.
problema caracterului organizării social-economice din epoca neolitică.
141
Unii cercetători sînt de părere că acele ·comunităţi aveau o organizare
socială de caracter matriarhal, iar alţii sm;ţin C'ă era de earacter patriarhal.
Dacă îm;ă vom analiza caraC'teristicile „conţinutului" celor doi t ermeni,
vom constata că, în n•alitate, ei reprezintă două posibilităţi extreme de
organizare socială : prima cî11d femeile (în anumit� condiţii spccifke) deţi
neau o autoritate deosebită în societate, iar a doua cînd autoritatea dPplină
era de partea bărbaţilor. De fapt, din datele cunoscute rezultă că, pe plan
larg, matriarhatul a avut un areal relativ restrîni'l, fiind specific numai
anumitor regiun i. Adesea, matriarhatul este pus în legătură , în princi
cetările arlwologice ar trebui i-ă arat<> o poziţie deosebită a fenwii în ca

pal , cu predominarea activităţii economice a femeilor (în care caz, cer
drul societăţ.ii) . ·Astfel de situaţii nu se con:;; ia.tă la noi . Analiza tuturor

elementelor de cultură �i intnpretan•a. a numeroase observaţi i de teren
(lipsa oricăror diferenţieri în privinţa loeuin1elor, a mormintelor, în pri
vinţa poziţ.iei �i inventarului clin necropole), ne face să afirmăm că, în
cursul epocii neolitice la noi, 11u au cxiMat deosebiri în ceea ce priveşte
autorit atea între fc>nwi �i bărbaţ-i . C'onta a.portu l la activitatea economică ,
pentru dezvoltan><l eomunităţilor şi asigurarea. hran<>i tuturor membrilor <>i.
Un element important., în judecarea situaţiei , este acela al locului
unde se i-;tabileau familiile nPolitice : în aşezarea unde cn•seusP tînăra
tînărul (respectiY e iis ă t o rie patrilocală ) . La prima vedere, problema pare

căsători t ă (deci clacă a.cPle căsătorii Prau matrilocale) sau unde crpscuse
ca poate fi lămurit ă . NP referim la rezultatele unor cercetări efectuate

ele nerezokat :;ii totuşi, pe cale i ndirPct ă , cu ajutorul unor <late etnografice ,
asupra a numeroase comunităţi de amerindieni1. Prin analiza şi compa

rarc·a unui man• număr 1k obserYaţii de t<>ren s-a constatat existenţa a
două feluri ele căsătorii, în funcţie de locul unde se stabileau noii căsă
toriţ.i. Căsătoriile erau : m atrilocnle, relativ puţine, în cadrul cărora tînă
rnl căsătorit se muta din aş<·zarea de origine şi se sta.bilea în cea. a soţiei,
trl'cînd astfel sub „autoritatt-a" gfoţii acesteia (dar rămînînd să aparţină
!n continuare de g-inta sa,) şi contribuia, prin munca sa, la dezvoltarea
comunităţii soţ.il'i . În cazul amintit şi filiaţia se făcea. pe linie maternă ; pa
trilocale, în numeroase cazuri , cind soţia se muta în aşezarea soţului (ră
În astfel de situaţii filiaţia se soco1 <'>' t <' pe lini;1 tatălui .

mînînd membră a gin ţii sale), dar muncind pentru eomunitatea �oţului .
Analizîndu-se comportamP11 1 ul tirn· rilor, în cadrul aşezărilor ct•lor

două categorii de comunităţi, s-au făeu1 după păr<>rea noastră -
-·
observaţii dem;ebit de impo1·tante, valnbilă :;ii pentru problemele studiate
contribuie la cultura materială a comunităt ii respective cu foarte p uţ in

aici . în cazul căsiHoriilor matrilocale, t iuărul mutat în aşezarea i'loţiei,
(de exemplu, prin numai cîteva tipuri dt> unelte) . În consecinţă <·omuni
răspîndită pe un teritoriu foarte restrînR, cu elemPnte ce nu se mai întîl

tăţile devin „închise" şi caract<'rizate printr-o cultură materială specifică,
nesc în altă, parte . În cazul căsătoriilor de tip patrilocal, 0<lată cu mutarea

soţiei în aşPzarea soţului , ea aduce şi propagă numeroase elemente de cul
tură mat<>rială specifice Rtaţim1ii sale de origine şi drept urman•, trPptat ,
prin „roirea" femeilor dintr-o zonă în regiunile vecine se formează arii
de răspîndire, destul de vaste, ale unei culturi materiale unitare, cu nume
roase elemente comune 2•
Precum se ştie, culturile din epoca neolitieă, de pe teritoriul R omâ
niei, aveau comunităţile răspîndit� pe spaţii Yaste şi fiecare e:;;t e caracte-
1 J . Dee l z , i n Yol. Xcw [lcrspcrlive i n archaeo/<>!J!/, Chicago, 1 9 68, p . 4 1 - 48.
2 Ibidem, p . 41- 48 .
142
con.-iderăm observaţ iile' de ordin etnograf}c ca a,vînd valabilitate i;;i pentru
rizată prin numeroase elemente comune . AceaRtă constatare ne face Ră
popnlitţiile din epoca neolitică de la noi . In conReeinţă, ne socotim indrep

tăţiţ.i să presupunem că familiile din epoca neolitică, din ţinuturile noas
tre, erau şi ele de tip patriloeal şi er1 filiaţ.ia era patriliniară .
În privinţa acti dtăţilor eco nomiee ale oamenilor 1lin epoca neolitică
se menţinea din plin <li-vi::iunea ·nuturală a muncii, 1li 11tre bărbaţi i;;i frmei .
Pc parcur:ml epocii, preocupările celor două catpgorii s-au imhogăţi L c u
n o i ocupaţii şi s-au 1lelimitat tot mai clar. 'l'rehurile g·ospod�treşti, inclusiv
creşterea copiilor, au răma,il, în continuare, în grija f(•meilor. Alte ocupaţii
au trecut de la o <·ategorie la cealaltă . Astfel, da.di la început, cultivarea
plantelor cu săpăliga era o ocupa.ţ.ie, mai ales. a femeilor, odată cu folo
sirea plugului primitiv, cu tracţiune m1imală, îndeletnicirea a trecut. pe
sea,ma bărb:1ţilor. Î n sehimb, ceramica se realiza în cola.bonu·(•, căci mode
larea i::i ornamentarea vaselor erau, mai ales, în grija fenwilor, iar arde
re:1 va:'lelor, mai cu seamă la Rfiri;;itul epocii eind se foloseau cn ptoarP de
olărie complicate, era îndeplinită lle către bărba ţ i .
E xistenţa anumitor reguli, în cadrul eomunit<"i plor. ce trebuiau res
pectate de toţ,i membrii, este reflectată ::;i prin modul <le org·anizare a unor
aşezări (prin obligaţia de a construi locuinţele in i;; i ruri reg;ulate sau în cerc) .
în cereetarea arheologi('ă de la noi . R-au adnii s în mod meca ni c unele teze

.'.\[ultă '\Teme, în interpretarea unor probleme ale org<.1ni ză.rii sociale,
a căror valabilitate era consi1lerată ea fiind unh·ersală . 0ereetările amă

nunţite, din ultimele decenii . au dovedit că ele sînt . de fapt. n1 lahile numai
pentru anumite regiuni . Ai:;<.t este �i t('za cu privire la prima ma n• dh,izi
une socială a mu ncii, reprezent iml 1lesprinderea cn•sd1torilor de vite de
restul comuuităţHor. ceea ee a 1lus la forrnarPa a două grupuri eu totul deo
sebite de colectivităţi : unele de agricultori, sedentari, ::;i altele de cres
cători de vite. nomazi, cu eonsecinţa firpască a stabilirii unor relaţii de
schimb între cel<• două categorii <le comunităţi 3• În realitate, p1·oce:ml pri
mei mari diviziuni sociale a muncii s-a de.-făşurat în stepele din vestul A8iei
şi a afectat apoi o parte din populaţia din stepele nord-pontice. În expunerea
noastră, am arătat că populaţia neolitică, de pe tot întimml ţării, s-a ocupat,
î ncă de la începutul epocii, concomitent cu cultivm·ea plantelor şi cu creş
terea animalelor domestice, ducînd un mod de trai sedPntar. Aşadar, oa
menii aceia obţineau prin munca lor toate produsele de care aveau nevoie
pentru asigurarea hranei . Subliniem că modul de trai sedentar al comuni
tăţilor neolitice d e pe teritoriul Rom<îniei s - a menţ.inut în tot cursul epocii ,
fără ea părţ i din populaţia locală s ă f i trecut l a nomadiRm.
În perioada de sfirşit a epocii neolitice, mai întîi în estul ţării.. pe cale
paşnică, in :Moldova şi Dobrogea, apoi treptat cu forţa, tot mai departe
de-a lungul Cîmpiei Rom<'tne pînă în vestul Olteniei, au pătruns dinspre
stepele nord-pontice, comunităţi de păstori, care au intrat în contact cu
populaţia locală �i au provocat, în anumite zone, în pante, dislocarea ei şi,
în parte, s-au amestecat cu ea, producîndu-se modificări profunde în cul
tura materială şi spirituală. Prin urmare, în ţinuturile noastre nu Re poate
vorbi despre prima mare diviziune socială a muncii, ci numai de pătrunderea
unor �rescători de vite, din alte ţinuturi . Răspîndirea lor nu a pro,'ocat
apariţia schimbului, care se practica de multă vreme între diferite zone,
ci mai curînd, la începutul perioadei, a provocat, pentru un timp, întreru-
perea multor legături de schimb tradiţionale.
·
3 Istoria Romdni c i , I, 1 960, p. 72 - 73 .
143
Pe parcursul expunerii, 1ie-arn referit şi la obsenaţiile despre exis
tenţa unor , ,ateliere" în care se realizau topoare de ::;ilex, topoare de pia
tră, v îrfuri de tmliţă, precum şi despre „centre" de olări e. În astfel de „ate
l i ere" este evident că nu putea lucra orice membru al gi·upului , ci numai
indivizi cu cunoştinţe „de specialitat e " şi cu o experienţă îndelungată.
Astfel de persoane pot fi numite meşteşugari, iar în timp ci au ajuns să se
ocupe numai cu această activitate. Pentru a argumenta şi mai temeinic
existenţa meşteşugarilor, clin perioada dată, amintim activitatea, deo:o;ebit
de complexă, a celor care se îndeletniceau cu n'ducerea minereului de
aramă şi cu prelucrarea ei, prin t urnare. în tipare i\aU prin complicata me
cu bra.ţele în cruce şi altele) . O ast f el de muncă nu putea fi executată decît

todă a „ecrei pierdute" şi realizarea uneltelor mari de aramă (topoarele
de meşteşugari pricepu ţi, dar acest procei\, respectiv desprinderea �in masa
populaţiei a meşteşugarilor, corespunde cu începutul celei de-a doua mari
se credea că s-a produs, î11 ţ i nuturile noa stre: mult ma i tîl'ziu.

diviziuni sociale a muncii, fenomen soeial univernal valabil despre care
Î n ti mpul epoeii neolitiel' s-a menţinut organi zarea gentilieă şi tri
mitem că în perioada d e formare a unei culturi, întreaµ:a populaţie din

bală. Dacă a\·em în vedere allalogii Ptnoµ:rafice, sintem în mă1mră să ad
s-a trecut treptat la cnltivarea plantelor cu aratrul tras d e vite. nu mărul

zona dată ( nu prea întin să) făce:1 parte din acela�i trib, dar mai t îrziu, cînd
populaţiei a început s:l creai\că intr-un ritm destul de intem, de aceea se
ocupate teritori i va st e ( î n unele cazuri de cite 5 - 6 ori mai întinse decit

constată o ,_. roire", probabil in căutare de t t•renuri pentru culfrrn r e. Sint
erau la început ) şi de a<·eea comunităţile se divid �i desigur se formează

mai multe triburi, leµ:ate înt re ele pri n origini, prin cultma materială şi
spirituală. Pe teri tori ile înt i 11 i'e, ocupate de o cultură sau alta, se formează
grupuri de triburi, un fel de uniuni tribale, in cadml cărora legăturile nu
erau prea t>trinse (ne gînclim mai ales, la gmpurile periferice, aflate
adesea în t eritorii ocupate, unele au ai\imilat o parte din vechea popu laţie
şi au i ntrat in co nt act cu alte culturi ) .
Fiecare comunitate stăpînea u n anumit teritori u . D espre intinderea
lui nu avem incă date precise. Cercetările arheologice de rmprafaţă, fă.cute
tr-o anumită fază de evoluţ,ie ':ii a d i sta1 1 telor dintre ele. De exemplu. în
în aceRt scop în citeva zone, au dus la ]ll'P('iza.rea numărului aşezărilor diu
tr-o zonă destul d e i ntens locuit:'\ i n l'Ur:-;u l neoliticului, din lungul D unării,
între Giurgiu şi Olteniţa, aşezările din timpul fazei de tranziţie de la cultura
Boian la cultura Gumelniţa se află la i 1 1 t ervale de cîte 5 - 6 km una de alta,
înşirate, în special, de-a lungul teraselor Dunării sau Argeşului, dar şi p e
văile laterale. Ţinînd seama d e întinderea, t eritoriului cercetat ş i d e nmnă
rul aşezărilor descoperite ş i cartate, se poate admite că teritoriul fiecăreia
d i n comunităţile avute în vedere avea cîte o suprafaţă d e 5 0 - 60 km2, cu
preci zarea că, de obicei, a.şezarm1 nu se afla cmn ne-am fi a şt eptat în spre
centml ei , ci către o margine. cit mai aprnape de o surnă de apă .
Contactele şi legăturile de schimb erau deosebit ele strînse între co
munităţile vecine şi înrudite ale unei culturi, căci numai aşa 1:;e poate ex
plica, de exemplu, numărul foarte mare de unelte de silex din aşezările afla
te în plină cîmpie a D unării, departe de orice zăcăminte, materia primă
fiind obţinută pe calea schimburilor cu cei din zona de la sud de fluyiu .
Atîta timp cît comunităţile neolitice timpurii duceau un m o d d e trai
semistabil, în a ş ezări modeste, nu se constată conflict e şi măsuri de apă
rare deosebite. în schimb, atunci cînd pe baza agriculturii s-a trecut tot
144
mai mult la viaţa sedentară, şi au început să se realizeze rezerve de hrană
vegetală (grîne) şi animală (vite) s-au ivit destule motive conflictuale şi
aşezările din neoliticul tîrziu au fost prevăzute cu şanţuri de apărare (une
le şi <;:u val de pămînt ) .
I n cursul neoliticului tîrziu, s e constată o mare deosebire în privinţa
tipului de aşezare, a numărului de locuinţe, deci a numărului de membri,
cu deosebiri în organizarea social-economică între ţinuturile sudice din
ariile de răspîndire ale culturilor Gumelniţa şi Sălcuţa, în raport cu situaţia
din Moldova, din arealul culturii Cucuteni . În ţinuturile locuite de purtă
mat a şezări cu cca 500 locuitori (Truşeşti )4 • Dacă ţmem seama de desco
torii culturii Cucuteni, se ajunsese la o dezvoltare excepţională. S-au for
periri recente de dincolo de Prut, este posibil ca şi în nordul Moldovei să
inţe şi respectiv din cîteva mii de membri . Chiar aşezările de cca 500 lo
se găsească aşezări de tip Cucuteni tîrzii, compuse din cîteva sute de locu
cuitori pun probleme complicate şi numeroase de organi zare a activităţii

economice şi a convieţuirii iwciale. Unele din aceste aşezări au devenit
centre (în cuprinsul unei zone), unde fiinţau ateliere de olărie şi pentru
realizarea uneltelor. De fapt, este vorba şi în regiunile noastre de constitui
rea unor omşe neolitice.
4 M. Petrescu-Dl mb oviţa, AnŞtlaşl, s.n„ secţ. I I, şt. soc. t. I I I, fasc. 1- 2, 1 9 57 , p, 1 - 22.
1 45
xv
VIA TA SPTHJTUALĂ
.
lJa sfîrşitul epocii mezolitice, oamenii fiind. e uleg·ători şi Yînători

depindeau în foarte mare nlăsură de natură şi :se temeau <le forţele ei . Tre
cind „ pragul " neoliticului, depăşind stadiul <le culegători şi ajungind la
acela de prnducători, ei au păstrnt credinţele moştenite încă vreme înde
lungată. Unele dintre ele se pot preciza pe baza materialelor arheolog'ice,
pe temeiul obRervaţiilor făcute pe teren.
De-a lungul secolelor, în cursul neoliticului, ele au suferit modifi
cări cont inui, datorită evoluţiei locale, dar şi din cauza influenţelor din
afară, mai ales a celor Rudice. Am grupat toate genurile de manifestări le
gate de viaţa spirituală în : Cult1tl fertilită,ti i ; Alte manifestări 1na.gico
l:ultul îet·tilităpi este documentat in tot cursul epocii neolitice prin

religioase ; Ritul Ş'i ritnal1tl fu nerar.
figurinele antropomorfe (mai ales feminine şi mai rar masc uline) şi zoomor
fe. Descrierea lor s-a făcut în capitolele precedente, ne rămine aici să încer
căm sintetizarea opiniilor privind i mportantul aspect al cultului _ fertilităţii.
Problematica referitoare la plastica antropomorfă şi zoomorfă din
epoca neolitică e8te foarte bogată şi complexă. Ne Yom referi numai l a
cîteva aspecte mai importante, după opinia noastri:i.
Trebuie subliniat, încă de la început, că plastica, reprezentînd unul
din elementele definitorii ale unei culturi, reflectă credinţele magico-reli
gioase comune tuturor membrilor unei comunităţi.
Dacă analizăm ami'Lnunţ,it figurinele antropomorfe neolitice, vom
observa că la fondul vechi, prim, reprezentat de figurinele cu steatopigie
accentuată, care s-a menţinut în anumite zone pină tîrziu, s-au adăugat,
rînd pe rînd, alte tipuri. Astfel, în Cîmpia Dunării, la sfîrşitul neoliticului
timpuriu, în aria culturii Dudeşti, pe lingă formele vechi, au apărut şi s-au
ră.spîndit figurinele redind femei ingenunehiate. Această influenţă s-a ma-
. nifestat şi în aria culturii Vinfa, dar cu intensitate mai redusă. A avut de
sigur o semnificaţie magieo-religioaRă şi folosirea în cursul neoliticului mij
lociu, în arealele culturilor Vin ea şi TiRa, a figurinelor aşezate pe „tron " .
Lor le corespund, în timp, figurinele aşezate pe scăunel, d i n ariile Hamangia,
Aldeni II şi Precucuteni .
Pină la sfirşitul neoliticului mijlociu s-a acordat o atenţie deosebită
modelării realiste a figurinelor„ iar în perioada care a urmat s-a produs
o mare diversificare tipologică cu implicaţii de ordin religios. Ca notă spe
cifică remarcăm stilizarea deosebită a unor categorii de figurine (de exem
plu a celor prismatice de os şi a celor rotunde de aur ) .
C e simbolizează figurinele � Cu decenii î n urmă, unii cercetători stră
ini au considerat figurinele ca fiind jucării pentru copii. Curînd, s-a renun-
146
ţat aproape cu totul la această părere, mai cu seamă după ce s-a observat;
că ele au caractere specifice pentru fiecare cultură, adică au fost făcute
în cadrul întregii ei arii de răspîndire, ţinîndu-se seama de an umit e , , ca
noane" . în cele din urmă, în funcţie de analogiile cu culturile din Asia
Mică, s-a ajuns la concluzia - azi acceptată de majoritat ea cercetătorilor
- că figurinele trebuie puse în legătUI'ă cu cultul fertilităţ.ii, respectiv cu
credinţa în „zeiţa marnă" . Cultul este, evident, de origine sudică şi s-a
iar aIJoi s-a menţinut, avînd o evoluţie specifică, locală, cu per m a n en t e con
răspîndit, în ţ.inuturile noastre, încă din timpul procel".ului de neolitizare,
tacte cu populaţiile sudice. Pe măi:mm dezvolt ării economi ce a comunită

ţilor neolitice, se completa şi conţ.inutul ideologic al cn•d inţelor privind
fertilitatea. X e g înd i m, mai cu seamă, la intensifi carea eultivării plantelor
şi respectiv la rodnicia pămîntului . Faptul că s-a produs, cu timpul, o
diferenţiere a funcţiei divernelor tipuri de figurine este oglindit, cc>l puţ.în
în parte, de constatarea că în perioada de Ia. sfîrşitul epocii, u nele figurine
reprezintă ft•mei tinere, altele femei în vîrstă.
locuinţelor, în anumite locuri, considerăm că ele aveau �i o semnificaţie

Dacă ne referim la multe din figurinele d escop er i t e în cup1'iHsul
de protcetoare a locuinţelor şi aşezărilor. Treptat, o dată cu formarea ne

cropolelor, figurinele au dobîndit şi rolul de protectoare a mormintelor
(majoritatea figurinelor de la Cemavoda au fost deRcoperite în mormin
tele din necropolă).
Ţinînd seama de analogiile etnografice, sîntem de părere că figurinele
ţelor. După cum am arătat, sînt figurine reprezentate cu mîinile pe pubis,

feminine au avut o Remnificaţie diferenţiată şi în funcţie de po zi ţ.ia bra
pe abdomen sau sprijinind sînii . E ste de preRupus că fiecare din aceste poziţ.ii
vine să remarcăm poziţia cu mîinile întinse lateral şi îndoite în sm ( în

avea un anµmit senR în credinţele oamenilor neolitici1 . De a �emenea , se cu
poziţie de rugăciune) sau cu ele îndreptate cu antebraţele în jos. Reţinem

şi pozi ţi a braţelor celor două figurine de „ Gînditori " cu capul Rprijinit
în palme. O semnificaţie deosebită trebuie să fi avut şi figurinele redate
în genunchi, din a şezările de tip Dudeşti şi B amangia, poate înfăţi şînd
femei care nasc .
Unele figurine mai nia.ri de lut erau desigur fixate pe perete (dacă
au spatele drept ) sau pe un Roclu. În schimb, figurinele mici de lut şi, în
special, cele de os, puteau fi purtate de femei şi fete. În privinţa pandan
tivelor de aur avem drept dovadă descoperirea piesei din mormîntul de
copil, din necropola gumelniţeană de la Boian.
de os, încă din faza mijlociP a eulturii Gumelniţa, ele erau lucrate în „ate
Merită reţinută şi obRervaţ.ia că, de exemplu . în ca zul figurinelor
realizau piesele necesare pentru membrii colectivităţii, ca şi pentru cei din

liere", amenajate anunw, în cuprin sul unor locuinţe obişnuite, unde se
aşezările vecine2• începuse deci şi îu acest domeniu o specializare, p1in

care se explică execuţia deosebit d e îngrijită a unor figurine din acea fază.
Se poate pune întrebarea dacă nu cumva şi celelalte categorii de figurine
au fost lucrate în „ateliere" de f'ătre meşteri specializaţ.i T
Execuţia anum it or figurine, vrem e îndelungată, cu respectarea strictă
constituie, credc>m, încă. o dovadă a strînselor contacte dintre comunităţile

a formelor şi a decorului, pe teritorii - în unele cazuri foarte întinse, -
I K S . , X I, 1 96i, p . 4i:- 58 .
2 Nikola An grloY, ,\rhcologia-Sofia, 3, 1 96 1 , 2, p. :J 4 - 3 8 .
S ilvia l\farincscu-Ililc u , Dacia ,
1 47
înrudite, din cadrul fiecărei cultmi. În lipRa unor astfel de relaţii ar fi dis
părut uniformitatea formelor şi :-;-ar fi ajuns la o variabilitate tipologică
mai mare.
Figminele rna:-;culiue, precum s-a arătat, Rînt ate state de-abia din
nc'Oliticul mijlociu (faza Vădastra I ) :;; i, în special, în perioada de :-;fir:;; i t a
epoci i . Apariţ.ia şi intensificarea folm;irii lor se explică prin modifică,ri trep
tate din donwniul suprastructurii societăţii din acea vreme, provocate de
crc-:;;terea, tot mai accentuată, a rolului bărbaţilor în activitatea economi că ,
mai cu seamă î n privinţa agriculturi i . După cum s e ştie, modificările din
supra i'itructură se produc în rnport cu cauzele ce le-au provocat, cu oarecare
îutirziere.
H eprezeutările pla:-:tice at ît de bogate din culturile neolitice de la noi,
prin grija deosebită cu care au fost executate şi adesea prin ornamentele
fine ce le acoperă, chiar dacă au avut efectiv o funcţie rnagico-religioa8ă,
})Ot fi considerate şi ca manifestări de artă. De altfel, cîteva piese, cum eRte
de exemplu figurina „ Gînditorului" din cultura Hamangia, au atra:-; aten
ţia specialiştilor din lumea întreagă.
Prin săpăturile di n unele obiective s-au descoperit resturile unor con
strucţii -sa 11etuar (Parţ<t ) 3 • La Căscioarele s-a găsit un obiect despre care se
crede că ar reprezenta un sanctuar4, iar într-o altă clădire, cu pereţii pic
taţ.i în interior, se aflau două coloane frumos ornamentate pri n pictură,
considerate a oglindi , ,cultul eoloanei"5•
Alte manifestări magieo-reliyioase. Observaţiile amănunţ,ite, făcute de

arheologii noştri . permit definirea şi a i1ltor obiceiuri de caraeter magico
religio:-; ale oamenilor <lin epoca neolitică . Pînă în prezeut ele Rînt documen
tate numai in unele zone şi cultul'i . Încercăm sintetizarea lor. '
1 . Un obicei ateRtat. pină acum, numai în 1Ioldcn·a, în arealul eul
turii C'ucuteni , e8te legat de o credinţă relativă la protecţia locuinţelor
împotriva unor forte 8U bpămintene. În cîteva aşezări, cu prilejul săpăturilor
(Traian ), 8Uh locuinţe 8-au dl'i'icoperit vaRe cu ofrande depuse ritual
într-o groapă mică ( înainte de începerea construcţ.iei)6•
2. Între manifestările magico-religioase, un anumit rol îl vor fi
jucat şi dammrile ritualc. Dispunem. pînă acum, de citeva i ndici i . Figurină
masculinrt de lut , descoperită la Ipoteşti şi datată din faza de tranzi ţ;ie.
Bărbatul este înfăţi�at c u braţele întinse lateral şi îndoite din cot, în sus,
în chip de orant. În plus picioarele figurinei sînt depărtate lateral şi îndo
ite în unghi drept, din genunchi7. Ace.asta este o poziţie specifică de dans
ritual, păstrată pînă in zilele noaRtre la multe comunităţi din India şi Rir
În :Moldova şi în ţinuturile veciILe spre est, încă din fazele Precucuteni

mania.
II şi III şi apoi în ti mpul eulturii Cucuteni, sînt documentate o Rerie de

suporturi (de lut ars), înfăţişînd stilizat cite un gmp de femei aşezate în cerc,
cu spatele în afarl, ţinî ndu-se strîns cu braţele pe umerii persoanei alătu
rate, ca şi cum ar dansa într-o horă . Vestită este „Hora de la Frumuşica" 8,
3 I n forma ţie de Ja Gh. L:.i zn ro v i c i , căruia l i munumirn şi p c această calc .

4 Hor ten sia Dum itresc u , Dac i a ,
VI.
NS. X I I , 1 968, p. :-18 1 - :194.
5
54, 6 1 .
Dum i t rescu , Dacia, N S , XIY, 1 970, p . 5- 24.
6 Horten sia Dum i t rescu şi cola h . , SC I Y , IY, 1 \153, 1 - 2, p. 4 7 ,
7 E u gen Comşa,
C . l\!a lasă, Frumuşica . . . , 1 94 6 . p. 77 şi pi. XXV I l/249.
Istoriu comunilăfi/or culturii Boian, 1 974, p . 222.
a
148
care reprezintă redarea 8tilizată a unor dan8uri rituale. Remn n·iim eă la
de parti c i pau numai femeile. Xumărul dan8atoarelor e8te variabil, de la
1 l ou ă la nouă. A fo,;t fo r mulată pă r(�re�1 că el'lte vorba ele dansuri r i t ualo
executate cu prilej ul u nor C(�n·rnortii legate de oferi rea unor ofrande căt re
D i ntre i nstrume n t ele m u z i e ale , ,;t1·îns legate de c • x:ecu tar e a dansu

di d nităţi9•
r i l o r r i t uale -- p e n t r u nw m 1m t 1n·e,;up u,;e nu ln:ti - a m i nti m aşa-numi

tele figuri ne ele os, en 11 ;0.' "n, c;tt'P a u o r i f ic i i la ambele extremit ă ţ i . După
părerea n·m,;tr,1 . a � e s t L• plitei eh� o s au servit la, fixarea celor trei c·orzi ale
_. . s upo rt uri le " dl' l ut, mai r nrtl' i sau urni m i c i , cilirnlrice11• eu unul sau două
u nor i n str ume n t.e mnzicale10• Drept t obe , con,;iclerăm di au fost folosi te
or i f i pi i laternle, t'a,n• p re,; u pu n e m <'tt era u acoperite, la partea s u pe rioa r.1,

cu o b ucată ele pil'le. s l r î n s lPga t il . I >e a sp1 11e11ea. au fost u t i l i z at e , probabi l,
�i cliverHe fluien•. f;t(•Utl' d i n h·mn ,;au cli n porţiuni d 1• OH.
un alt obiC'ci doc u 1 1 1e 1 1 tat în '.\ l u 1 1 t P 1 1 i a , î 1 1 a ri a c u ltu r i i Boian . Sub o locu

3. Tot cl i n c·ateg-oria m a ni fostări lor magi<'o-religfoase face parte şi
p
intă cli n asp za,rea 1lin fa za Y i d ra . d 1• la U l i 1 ia , s-a dPs('opt•ri t ,;dwletul unui
co il îngr<;pat r i t u a l 1 2•
J. Un o hi eei , mult mai ('l'll<l . este at e st at i n �lolclova , în aria culturii
Cucutt•ni, faza A _:_ H . i 1 1 e u pr i n s ul a::;ez�1 r i i di• la Trai a n , în două grupi ma ri,
rotunde, s-au d ezv eli t schelet dl' unor pPrsoane j ertf i t e . i n jurul lor erau
depuse numeroase va,;p, pr,ib;thil c·u ofrande. SP c on si dt• nl, că acest<:' g'I'Opi,
5 . În mai m u lt e ouiec t i n� tlecJli ti c e , s-au d escoperi t gropi i zolat e, des

cu j ertfe, reflectă un obicei legat dl' cultul fertilităţii pămîntului 1 3•
tul de mar i , pe furului cărorn.. pe mij loc, era aşezat cu grijă un craniu de
taur Hau de bour (cu coarne cu tot ) şi în jur se găseau di fe ri te va8e î ntregi
sau sparte pe loc ( Spanţov ) . Bste vo rh a de acela:;; i gen de manifestare c a
llitul şi ritualul funerar. Problemele relative la rit.ul funerar ,;înt defi

� i aceea de mai sm;14•
nitorii pentru viaţa sp i ri tual ă a fiecărei culturi neolitice. De regulă, ritua

lul funerar persistă într-o cultunl, de la începutul pînă la sfîrşitul ei, chiar
dacă, in timp, unele elemente ale culturii materiale R-au modificat treptat .
�eoliticul RomJ.niei este caracterizat prin aceea că, în tot cursul
epocii, comunităţile numeroaselor culturi (multe legate genetic între ele)
au practicat un singur rit funerar : înhumaţia15•
Consider<'tm că nu este cazul să prezentăm amănunţ.it ritualul dill
fiecare cultură, ci aici ne interesează numai datele de c ara cter general.
Di.ţpă cum ami nteam. există o uniformitate în privinţa inhumaţiei, dar se
constată. deol'lehiri în ritual.
G ropil e funemre erau, ele cele mai multe ori, de formă ovală ,;au, mai
rar, rectan�ularit, cu c:llţurile rotunjite. Ele au dimern;iuni variate, î n func
ţie de obiceiul purtătorilor fiecărei culturi . Lungimea gropilor era între
8 Silvia :\farincscu-Bilcu, SClVA, 25, 1 9 72, 2, p . 1 67 - 1 79 .

10 Eu ge n Comşa. Pontica, X , 1 977, p . 45- 5 1 .
1 1 U n astfel d e supo r t, d e Ia HadoYunu, este cilindric ş i are !nălţimea d e c c a :10 c111 ş i dia-
1 2 M. P e l rescu-DlmboYi ţ.'1 , Rap'.\f'.'\A, I 944. p . 6 9 - 70.
metrul de 25 cm .
1 a Hortensia Dum itrescu şi colab. , S C IV, IV, 1 953, 1 - 2, p . 6 1 - 6 6 .
1 5 Eugen Com şa , J'.\IV, 58, 1 97·1, Halk/Saalc, p . 1 1 3 - 1 56 .

14 Bucur M i t rea şi coJa b . , SCIV, I V , 1 953, 1- 2, p. 225.
149
1 şi 2 m, lărgimea de 0,80 - 1,00 m, iar adîncimea, faţă de nivelul de la
care au fost săpate, de 0,90 - 1 ,20 ui. Cei decedaţ.i erau depuşi in două po
a) tn poziţie întinsă, pe spate. Poziţia a fost specifică purtătorilor

ziţii diferite :
culturii Hamangia16, dar este documentată şi in cadrul necropolei tle la

Cernica17, din faza Bolintineanu, a culturii Boian. Aceasta e ea o „pană",
în marea masă a inmormîntărilor în altă poziţie. Se cuvin<� subliniat că,
în faza următoare, pmtătorii culturii Boian au folo:-;it şi ei cealaltă poziţie
funerară. Nu excludem posibilitatea ca şi unele comunităţi tlin estul ţări i,
aparţinîntl culturii Ceramicii liniare să fi practicat acelaşi obicei al înmor
mînti"i.rilor în poziţie întinsă.
b) în toate celelalte culturi, cu fazele lor, cei deeetlaţ i au fost depuşi
în gropi, în poziţie chircită pe stînga sau pc tlreapta18• Dovada legării cada
vrelor este dată de cazurile de chircire accentuată, în care oasele mîinilor,
picioarelor şi coloana vertebrală ajungeau aproape paralele. Pe baza
analogiilor etnografice, speciali ştii au căutat să explice obiceiul funel'ar
al chircirii . Amintim că el a fost practieat, pînă de curînd, de diferite
populaţii din sudul Africii . După uni i cercetători .. ar fi vorba de comidemrea
pă.mîntului tlrept mamă, iar depunerea eadavrului chircit in groapă a r
oglindi poziţfa pruncului în pîntecele rnamei-pămînt . Alţii sînt de părere
că poziţia amintită corespunde eu aceea de sonm a mtmenilor şi refledi"b
aşa-zi sul „ somn ele vec i " .
în cele mai multe cazuri nu a existat diferenţ,îcre între bărbaţi şi
femei în privinţa chircirii pe o pal'te sau alta . în arealul culturilor Boian
şi Gumelniţa, majoritatea :-:chclPtelor s-au găi,;it pe partea i,;tîngă19• 1n ne
cropola gumelniţ.cană de la Boian erau cîteva schelete a şezate pe partea
dreaptă, intercalat e între cele chircite pe stînga20• în schimb, în Transil
vania şi estul Ungari ei, în aria culturii Gorn eşti -Bodrogkeresztm, toate
scheletele de bărbaţi erau chircite pc dn•apta., iar tele de femei pe partea.
stîngă21•
J,a mormintele neolitice sc constată o variabilitate, destul de mare,
în privinţa orientării scheletelor. Aceasta a fost explicată în mai multe
feluri . Orientarea scheletului ar fi fost pusă în legătură cu direcţia de unde
răsare soarele. După alţi cercetători, directia ar indica zona de origine a
comunităţii . D intr-o analiză statistică, făcută asupra tuturor scheletelor
cunoscute din neoliticul României, rezultă că majoritatea celor chircite
pe pa1tea stingă s-au găsit orientate cu craniul pe direcţii variind între N -
N -E 25° şi E - S -B 120°. Sînt de semnalat numai 2 excepţii · (două
schelete de la sfirşitul culturii Boian, de la Fărcaşu de Sus, orientate c:u
craniul spre V - S -V ) . Scheletele chircite pe dreapta au, de obicei, craniul
orientat între E - S -E 1 1 5 ° şi sud 180°. Sînt şi în această privinţă cîteva
excepţii, unele schelete fiind orientate între V - S -V şi Yest, mult mai
rar l'lpre V - N -V şi N - v 22 .
10 llerciu ş i I ' . Dial'onu, SCIY, V I, 1 9 55, 1 - 2, p . t 5 1 - 1 fi3 : I > . Bcrci u

şi Se b . :\lc ri n l z, Makrink, 1 1 1, 1 957, p. 83- 02 : Eu gen Comşa, op. c il . , 1 \)74, p. 1 32 - l :ll i .
S<• h . Mori n t z , D .
1 7 G h . Can l [l l'll z i n o � i Sd:i. Morint z , I >n e i n , ::-; s, V I I, 1 9fl3, p . 2 7 - 89.

1 8 Eu g<'ll Com�a, J :\I V. 1 97 1 , p . 1 51 .
1 9 Icl<'m , !.< /oria comunflli(i:or c u , t u r i i Boian, Bun1rql i , 19 !l -
" " Idem, Dnc in . � . S . , IV, H lG O , p . 5 - 30.
Hl74, p . 22 1 .
2 1 l ' ttl Pnln�', .1 BodrogJ.:ercs :turi ku/tura temetiii, i n scria „Regc s z c t i fiizct c k " , sl'ria 1 1 / 1 0 ,
2 2 E u ge n Comşa, .JMV, 1 9i4, p .

Buclap<• s l a . 1 96 1 .
1 52 , d i a grama.
1 50
!n diferite arii culturale neolitice se constată �i o variabilitate a
poziţiei braţelor. Astfel, se pot face următoarele clasificări :
1 . La unele schelete o palmă a fm;t aşezată sub cap, iar cealaltă în
doită din cot .
feţei ( in c ul t uril e Star(•c\To -Cri t;;, Gumelniţ.a, Sălcuţ.a, Cucutc1 1 i ) .

2 . De o b i cei , b rnţele ernu îndoite şi aşezate cu palmele în dreptul
:� . Unul din p u ţ.i nele :-;chelete din ar i a Turdaş a vea bmţele întinse
}le lîng<'L co rp . ca ::; i iu caz u l u no r ,; c helet e d i n aria Hamangia.
·
4 . fot p urtătorii eulturii Boian ade i-;ea , hraţul drept era inti n x spre
genunchii i w loi ţ. i modPl'aL iar mina st ingă era aşezată cu palma lingă C'ra
.•
5 . l.;1 unele scheleLe di n a ria Hama ngia. s e ob serY ă ş i ob i ceiu l C' a mîna
nin .
stingă să fie î nd oi t ă şi aşezatii pe par t ea dreaptă a bazinulu i .
dreaptă a fost indoit:'L di n c·ot .

6 . L a u n sdwlct c l i n aria Cue uteni .. mina xtîngă e ra î n t i n x ă ş i cea
La s e h el e t el e i n poziţ,ie intin,;ă, p i e ioarele erau alăturate sau, in ca

zuri mai ra re , s-au găsit eu partea de jo,; s u prapusă.
Probabil de r i t ual u l funernr se leagă şi ob,;ervaţfa făcută asupra unui
schelet (de la sfirş i t u l e ul t uri i B o i a n ) clin eadml necropolei de la Boian.
ingrnp�1t, int;rm1g;1 fa ţt1 a c e l u i dc1�rnlat a fost vop:-;ită cu ocru .

Pc craniul lui se YCdec1 u . foarte dar, ur me de culoare roşie. Înainte dl' a fi
Purtă.torii cul t u r i i 8 i;arcern-Ori ş d i n l\Ioldont şi S - E Tram;ilrnniei

aveau u n obicei c leo:-;ebit, acela de a a(·operi capul şi partea �mperioară a
corpului celor ul•c·edaţ;i c·u c i o b u ri mari d in Yase ale vremii . tn func·.ţie de
acest obicei au putut fi det e rmin a t e c·îteva din mormintele lor.
Din neoliticul timpuriu, u nele comunităţi obişnuiau să plină diferite
obiecte în morminte. Astfel, intr-un 11rnrmint din perioada veche a culturii
Starcevo-Criş, s-an gă,Rit u n t opor şi mai multe unelte de Hilex 2 3 •
Majoritatea mormintelor Ham an gia , d i n n ecropola d e l a Cemavoda24,
dar şi cele de la Agigea:i.; şi r�imanu26, conţineau diferite obiecte. în unele
cazuri, erau puse topoare de piatră, vaRe de lut, brăţări şi mă,rgele de Spo n
dylus, cite una sau două figurine de lut ars şi oase d e animale.
La începutul culturii Boian, în necropola de la Cernica, din fa.za B o
lintineanu, în morminte s-au găsit uiverse obiecte. M a i multe schelete
aveau brăţări şi mărgele de scoici, unelte de piatră, mărgele de aramă şi
\·ase27• în majoritatea mormintelor, din celelalte faze ale culturii Boian,
invent;1rul a fo s t sărac. Amintim podoabe în formă de plăcuţe (de Spondy
lus) şi alte mărgele de la sfîrşitul fazei Giuleşti descoperite la Andolina,
iar din faza Vi 1lra sînt rare mărgele de Denta.lium, dar şi u n ac de aramă.
Menţionăm şi un mormint din faza de tranziţie, lingă schelet şi pe el, s-au
găsit cinci vase de diferite mărimi, cu decor specific28•
Cele mai multe morminte, din aria culturii Gumelniţa, au i nventar
sărac; dar sînt şi excepţii. !n necropola de la Boian, lingă puţine schelete
se afla cîte un văscior, cîte o unealtă de silex i zolată, dar şi cîte un ac de
aramă şi în două morminte cîteva obiecte mărunte de aur29•
2 3 N. V!assa şi A. Pa!k6, A p u lum , V, 1 964, p. 1 :1 - 1 7 .

24 D. Bcrciu şi Scb. Mor i n l z , �la terin!L, I I I, 1 95 7 , p . 83 - 92 .
u Horin S!obozia n u , Mat eriale, V , 1 959,
1\1. Irimia, Pon l ica, I , ! 9fi8, p . 45- 8 7 : Doina Ga l hc n u , '.\la l erialc, IX.
p . 74 1 , 743 ş i 737, fig. 2 / 1 - 5 .
2• Vand:> VoJski şi
1970, p. 7 7 - 86 ; Laurenţia Gem·gescu, ScAntrop., 1 1 , 1 974, 1, p. 7 - 9 .
27 Gh. Gan l a c uzino ş i Sc b . l\Iorintz, Dacia, N S , V I I, 1 963, p . 53 - 89 .
z s Eu gen C o nşa , JMV, 1 974, p . 1 2 8 , f i g . G .
29 Idem, Dacia, N S , IV, 1 9 6 0 , p . 9 - 1 0 .
151
Cele citcva morminte cunoscute din aria culturii Sălcuţa au avut drept
invent:-1r fw1emr numai mărgele de lut ars30•
în ultima vreme in N -V Transilvaniei sînt cercetate două necropole
.•
i mport.ante la Ielod. Ble datează din perioada de trecere la tmltum Româ

neşti-Th;zapolgar. Aproape în fiecare mormînt f:-au găsit numeroase vase31•
în aria culturii C ucuteni, în mormintele propriu-zi se, s-au descoperit
vîrfuri de săgeată de silex şi, mai rar, vase de lut .
Toate aceste obiecte dovedesc că oamenii neolitici credeau în „lumea
cealaltă", în care morţ.ii aveau nevoie de hrană, unelte, vase şi podoabe.
Cercetările de pînă acwn au stabilit diverse obiceiuri în privinţa
îmnormîntărilor. Purtătorii culturilor Starc;evo-Criş, Turdaş, Boian,Gu
melniţa şi Sălcuţa obişnuiau, destul de rar, să îngroape pe cei decedaţi chiar
în cuprinsul aşezărilor. între locuinţe . Primele necropole eare se cunosc
pînă acum sînt cele din faza Bolintineanu a, culturii Boian (necropola
Cernica) şi apoi seria lor se continuă in culturile Boian, Hamangia, Gumel
niţa, Sălcuţa, Iclo<l, Gorneşti -BodrogkerA.>.sztur pi11ă la sfîrşitul epocii .
Pînă în prezent, numărul necropolelor cunoscute c8te mi c. Cele
mai mari ne<·ropole cercetate sint cele de la Cernim, îmmmind aproape
380 de mormi nte, şi ne(',IOpola de la, Cernavocla, de circa 400 morminte.
comunităţilor din stepele nord-pontice, iu kUd -el'tul ţării s-a. menţinut ri

În perioada cîlld au început frămintările provocate de mişcă1ile
tul înhumaţiei, eu sublinierea faptului că printre cei decedaţi predomină

indivizi de tip specific zonei de stepă, dar sînt şi schelete de femei de tip
mediteranean, oglindind amestecul populaţ.iei locale cu noii veniţi .
PUl'tătorii culturii Cemavoda I au practicat ritul înhumaţiei . Cei
decedaţi erau îngropaţi în necropole plane. O astfel de necropolă oeupa o
suprafaţă aproximativ patrulateră în zona centrală a complexului funerar
<le la Brăiliţa. 1Iormintele erau dispuse în grupuri (unele probabil familiare)
sau rar erau izolate. l\Iajoritatea scheletelor s-au găsit la 2 - 2,60 m adîn
cime. Orientarea lor era, de regulă, pe direcţiile E -V şi V - E . Majoritatea
scheletelor erau întinse pe spate, numai cîteva erau în poziţie chircită .
În de:;; tul de multe morminte s-a găsit ocru sub formă de bulgăraşi şi d e
praf. Inventarul funerar a fost bogat : cerami că, unelte, arme, catarame,
podoabe32•
Studierea mormintelor ne ajută nu numai să cunoaştem unele obi
ceiuri ale oamenilor neolitici, ci şi precizări din punct de vedere antropologic
şi demografic.
30 D . Berr i u ,Arheologi" preistorică c, IJ/leniei, 1 939, p . 70 - 7 1 .

3 1 I n forma ţ i e d e la Gh. La z a roYici, căru ia i i muJ tu m im ş i
A . Harţuchl), Necropola d e la Brăi/i/a. Contribuţii la problemele eneolilicului
p e a ceast ă cale.
" " '.'licolac
final şi /recerii la e p o ca bronzului tracic la Dunărea de Jos. Rezumat u l t ezei de doctorat,
Bucureşti 1 979, p . 5.
152
XVI
C ONCLUZII
Ca în oricP proces istoric de durată, şi în eazul neolitic-ului din ţara.

uoafitră, vom constata acţiunea mai multor factori, cu diferite rolu ri ,
în cursul istoriei epocii, care a durat aproape trei milenii . La început,
mediul natural a fost deosebit de important, iar mai tîrziu au i ntervenit,
din plin, factori de ordin social şi economic. în perioada timpurie, influ
enţdt> culturale au fost, putem spune, unilaterale, iar mai tîrziu au devenit
bilaterale. Cele 8Udice au fost permanente, dar c u intern;ităţi va.riabile.
Trebuit> subliniat că i nfluenţele sudice nu au fost preluate şi folosite
întocmai, ci fi ec·arn element a foRt „ prelucrat", conform gusturilor locale,
adăugîndu-i-se el<'mente specifice, în fiecare zonă. ,
În ţ,inuturile noastre, în pragul epocii studiate, populaţia aparţinea
unor grupuri deoRebite de comunităţi tardenoasiene de vînători, pescari şi
culegători, deci pe aceea�i treaptă de evoluţie ca ş i locuitorii celorlalte
ţi nuturi vecine. Poziţ i a. geografică a constituit, în aePa vreme, un antntaj ,
ti enl ajunRese, d<' timpuriu, la o dezYoltare dt'OSC'bită.

căci teritoriul 8P afla în apropierea zonelor mediteraneene, unde neoli
Pe la încep utul milC'niului al VI-lea î.e.n. comunităţ;i ncolitiC'e, din

tmdul grecesc ( Tesalia), au început să „ roiască" spre nord, de-a lungul
nnor cursuri de apă, probabil, în crrntare de terenmi de eultivat. Dinspre
veRtul Bulgariei şi poate prin el'>tul Iugoshwiei, ele au ajunR la, noi �i s-au a şe
zat mai întîi în Oltenia\ apoi în Rana V, Trans ilv ania 3, )Juntenia4 ş i :Moldova6,
S-a ajuns ca populaţia epipaJeoliti c:l din regiunile noastre să fie neolitizată,
într-un r:�Lst imp nu prea îndelungat. C'omunitilţ.ile neolitice, de pe
teritoriul Rom:1niei, au fo.-;t i ncluRe într-un Hl<trP complex C'ultural,
format dint r-o serie de culturi înrudite între ele, eare ocupa aproape
toată Peninsula Rakani eă �i ajungpa pînă în părţil(' dC' nord alt> ţării
noastre.
Un alt fapt important este aPl'la că în urma „roirii " comunit:1ţilor Star
cevo-Criş, iH1 realizat pe la încC'putul mileniului al V-lea î.e. n . , pe cea
mai ma rC' parte a t('ritoriului ţ iî.rii, o 1rnijieare culturală, og·lindit.:"t prin
numeroase elemente comune. O astfel de unificare presupune şi una d e
caracter etnic, reprezentată d e elementul comun, predominant, ele tip
8tareevo-Criş, b care R-au adăugat unPle elemente, mai vechi , locale
asim i lail'0•
1
2
\!arin :\'ica, S C I \"A, 2î, l !lî6, 4, p. 435- 463.
a 1' . VJassa , A \IN, I X , 1 972, p . 7 - 2 8 .

G l 1 . Lazarovi c i , .Veo/ilicu/ Ba11ulu/11i, 1979, p . 20- o 9 .
4
s :\I. Pct rescu-Dlmboviţa, Acl aArchBudapcsta, IX, 1 9 58, 1- 4, p. 53- 68.
Victor Teodort'scu, i n SC I\', X I V , 1 963, 2, p . 2 5 1 - 268.
6 Eu gen Comşa, SCIVA, 29, 1 978, l , p. :m .
153
În r <'g i un i l e din nord u l Moldovei sau în cele de la est df' Pr ut , s-au în
tîl ni t două curl'nte, ('l'l Sta rceYo-Cr i ş d in s pre Yest şi tt>l Bug-o - n i s tr i
an, tl i n ,.;pre S - 1<�. Conseeinţa <: ont a c· t elor d i n t re cele două C'Ulturi a fost
că p urtăto r i i e u lturii StareeYo- Criş a u t ran s mi R Y ec in i lor l or o e upaţ i a
c u lti văr i i pri m iti ve a pl an t el o r, metode d e hwm şi speciil e dP grîu . Evo
luţia culturii Star e evo- Criş a c on ti nu a t ::;i în faza Valea L upulu i , dn d
coborît pîn ă în �-E �I un ten i ei 7 , dar sînt senr n al ate şi l a est de Prut A .
m ater i al el e arheologfre reflectă o nouă tli nam iz are a comunităţilo.r care a u
Dacă in pr i ma perioadă a neoliticului ti mpuriu , s-a p rodu s o uni

ficare culturală, pe cea mai mare part e a t er i t-0r i ului noRtru, in cea de-a
doua perioadă, se constată, din cauze foteme şi, mai ales, externe, o
relativă fărămiţare cultm ală. Din acea vreme sînt cunoscute patru cul
turi cu origini deosebite. Două din e l e (Vinea şi cu Ceramică liniară) for
mate î n alt e ţinuturi ale Europei, iar celelalte două (Dude�ti şi Ciu m eşti )
sînt. locale, dar periferice în 1 aport cu areal ul Starfovo-Criioi. Spre vest
şi N-V comun i t ăţ ile ei au contribuit la formarea culturii Ci um e ş ti 9, care a
păstrat, de la populaţ.ia locală mai ve c he (tardenoasiană), o serie de t ipul'i
Se cuvine st>m n a lati'L o altă rezult antă, a „actiYităţ i i " e omun ită
de microl ite .
ţilor 8 ta.rc'i evo - Cri ş înf'pre n•:'t. Este, în general, a d m i s că t:'le au jucat
un r o l de Ream;'t î n forman'a < · n lt u ri i Cerami c i i liniare. După consti
·
tuirea î n Europa Centrală, eolectiYităţ ilt> ei au parti cipat ac ti Y la m•
vest, s-au „rupt" rl'laţ i i l P cu <"ornunităţile de la n o i . Duprt cum am in

o l itiza rPa u n or po pul aţ ii de pe ţ inuturi î ntin,.;e. în răspîndirea lor, spre
tea m , e ultura Ciu i n eşti. a fo st , la Îll l'<'put, strîu" înrudită cu cea a Cera
mi cii l i ni a r<', ap oi ele s-au de�pi'trţ it. Prima (Ciu m P ş t i ) avînd o eYolu
ţie lentă, fără P�tindt•ri t t•rit orialP. J>l' dnd cea de-a doua s-a ră:-;pînd it
au înc eput o „rnire'' �i in

pe un t er it or iu foarte vas t . După un t i mp , îu cursul unei faze mijlocii
com u n i tă ţ il e culturii Cera m i e i i l in i a i t •
spn• sud, ajun gînd în nordul Iug·oslaviPi . O a lt ă rnnnuă a lor a pătrun s
' nordul MoldoYei şi în ţ i n ut ur i l e vt>c·.in e RpI P est. l naintarea lor spre sud
prin sudul Polon i e i �i ye:-;tul Vcrn inei , de-a lung,!Jl Ca r paţi l or , pînrt in
oprite d e pur t ă t orii ('Ultu rii DlHkşti . 'Cn alt grnp a t rf'PUt Car paţ i i
a con tinua t . Ef P sînt af rstat<' pi.1 1 ă in S -E 2\ l u n t l'niei10, undP au fost
în s prP S-E T ran R i lv an i P i şi ,;-a < x. t i 11 s apoi pînă spre centrul Pi11• Comu
nităţ i le Ceram i ci i li ni an• , pătrun:-;e la noi, au adus cu ele altl' m etod e de
culti v are a pla nt e lor ( „ cultiva rea d d i eă") �i a l t e �oiuri de grîu, fol osite
•
de ei în Europa Centrală, precum şi alt e obi ct>imi .
a d ouă culturi , fif'ca1<> pe un fond loca l . În pri mul caz, al culturii B oi a n ,

C on mn it itţ' ile cultur i i Ceramicii I i lli a rc au c on t ribu i t la form ar l'a
fondul pri n c ip al îl con :-;t i t ui e Cl!ltura D udei5t i , i::ir elC>mentul secund a r ,

p robabil, o i n flu enţ ă „liniară". ln al doi lC>a caz, al culturii Prcc u cuteni ,
elem en t u l pri n c i pal îl repr ezi n t ă comu ni 1 i"tţ ilc Gi ule� t i can• au asimilat
altele „ li ni a re" tî rzi i , d i n ve:-;tul :'.\foldovei12•
Xeoliticul mijlociu e st P cara cterizat prin c onti nu area sau con
Turdaş şi Cium<>�ti ) , cu eYoluţ i e inuelungatiL :'.\Iai Rînt de am i n ti t şi cele

stituirea a patru mari eomplexP cultura l e locale ( Boian, Precucuteni,
7 In formaţie d e Ia Eu gt· n i a Popu şo i , cii rl'ia ii mulţumim şi pe aceas t ă cab.

8 \" . I . .\la rchcYi e i • .\'colii Moldavi i , :\loscova, 1 968, p. 9 şi p . 29.
9 Gh . Bichir. :Ha l t•rialc, Y , 1 959, p . 2il 0 - 262 .
i o A şa par(' s:'\ fie de e x . aşezarea de Ia Hnnska V (caractcrizati'i p r i n cera m i că acoperi lă c u
1 1 \'i e l o r Teodorescu . SC I\", 1 7, 1 966, 2 , p . 22:3 - 232.

a n gollă roşie) v. V. I . :\fa rchcYici, Pamiatniki cpob neofita i e11eolita, C h i ş i nău , 1 973, p . 2 4 , n r . 2 3 .
1e E u gen Comşa 1 Al ha Hl'gia, 12, 1 972, p. 1 73 - 1 7 8 .
154
două culturi de a ceea ş i durată eu c e le men ţ ionate , dar ocup înd o ar ie
i·estrînsă. Una d in ele, cultura Vădastra, este locală, iar cealaltă, Ha
luţ iei , au prezentat o stabi l itate teritorială. Apoi , în a doua faz ă a cul
rnangia, de ori gine sudică. Culturile din primul grup, la început ul evo
turii Boian, s-a p rodu s o ex tind ere spre nord ş i X-E, eePa ee a dm; la
l o c iu, rnmu nită\ i l e celor doui'i cultmi ( Boian şi Precueuteni) au devenit

forma n·a cultur i i Precucuteni . lia sfirşitul p eri oade i n eoli ti c ului mij
d eo sl'bit de d ina m i c e, ceea ce a dus, în ti mp, la ocuparea unor teri

tori i va�tc.
Sublinil:'m eă la în ceputul cultW'i i Gunu„lniţ a C'ornunităţile ei s-au
i·;l,,;pîndit de la Ca rpaţi pînă la ţărmul Mării Egee. Conform un or p ăreri
m a i Yec hi , se Nedea că popul aţ i a neolitică din reg i u ni lP noastre ar f i
un rol pa.�ii:. Situaţ i a istorică real:\ a fost alta. în perioada am in tită ,

fost „ tr i butară " întm totul celor din sud ş i <lin Asia l\fi că, deci ar fi avut
de la începu t ul n eoliti cului tîrz iu, colectivităţile din zona Dunării In
ferioare au t recut Balcanii şi · au ocupat 'l'rac ia, acolo au asimilat restu
dindtH;e d eosebi t d<' actfoe. Contactele dintre grupur ile de la nord de

rile populaţiei wchi şi i -au impus cultura materială şi spi r i tual ă, dovc
Dunăre cu celt' din sud s-au ampl i fi cat1 3. La sud de Balc an i , purtăto
rii e ultm i i Gumdniţa a u preluat ex p lo atarea zăcămintelor de grafit,
<le ai-r1mi't şi de aur. Drept urmare, graf itu l a în ceput să fie folosit des în
masiw şi de aur s-au rfispîndit şi în S-E ţ ări i noast re. Atrage aten
ornamentarl'a vasPlor, d e la nord de Dunăre, iar unele obiecte de aramă
gă.sit n umeroaRe obi ert e de aramă şi de aur. �u poate fi nici o î ndoi ală
ţia necropola de la Yarna 14, de la sf i rş itul culturii Gumelniţ a, în care s-au
c;'i. în area zonă st' ajunsesl' l a o bogăţ i e de.osebită a unor comunităţi (:;ii
}Joa.te p <>rsoane ) , cl:'ea ce refleetă, probabil, un în c eput de diferenţiere
so cia l ă . Pro ces ul a fo4 ele scurtă durnMt, fiind int rt>rup t ele frămîntă
rile dP la sfîrsitul cult m i i .
'
Alături de aria culturii Gumelni ţ a , spre veRt, comunităţ ile eulturii
Săl cuţ a au ajuns şi el e spre sud pî nă spre ţărmul �lării Egee, în plus elo
s-au răspîndit şi spre ve st piuă în regiunea N i şului 15 După aceea, pentru •
o peri oadă, s i tu<1ţia a rămas stabi lă în estu l Peninsulei Balcanice. Ariile

celo r două culturi rămînind vreme îndelungat�\ aproa pe ne schimbat e .
Comunităţile cultmii Precu cut eni, înră diu a doua fază şi, mai aleR,
a tre i<1 , s-au d o v ed i t a fi deose bit de active. Treptat, s-au extins spre est
şi �-E, ajungind din co lo de Bug16, i ar apoi, în vastul areal ocupat, s-a pro
dm; e vol u ţia comunităţilor culturii Cucute ni -Tri polie, cu mai mult e vari
ante regionale. .Menţio n Ctm că o presiune înspre S-Y a comu nităţi lor
Precucuteni s-a produs în p e rioada de la sfirşi t u l fazei de tranz iţie . Purtă
treptele cele mai înalte ele c u ltur ă şi de organizare social-economică din neo
torii c ult uri i Cucute ni - Tripol i e , pe calea evoluţi ei l ocale, au ati n s una din
�ondi ţ i i le ce au p ermi s organi zarea unor a ş ezăr i , eonsideratc a fi de rarac

l iti cul Emo pei . Pe temeiul acti v i t ăţii economi c e, cl co sebi t c, s-au rreat
t er urban, alrătnite di n peflte o mie de locui n ţ e17 •
1 3 I forlt•nsia J >u m i l re seu , i n \IL\-C h i � i 1 1 {111 , 1 960,p. :l:I- 4;; : Eu gen Com şa , Sf: I V , \' l i I .
1 \157. p . 2 1 - 47 : Si [\·ja .\Iarinescu-Bilcu , C u / /u r a Precucuteni p c tc ril o riul României, p . 109- 1 3 1 .
H E u gen Com şa, Apulum. XI, 1 9/:l, p. 22 - 2:1 .
15 D. Bcrciu, Contribuţii . . . , p . 93-- 1 0 8 .
1 6 Ha d u \"uJpe, S C I \', V I, 1 96 6 . 1 - 2, p , 5 4 , fig. 1 (!ta r l a ) .
1 ' In formaţie (referi toare l a descoperiri din aria Tripolic) de l a l'\, Şmagli, că ru ia î i mul
ţumim şi pc această calc.
155
în TransilYania, pe un :,;paţiu relatiY restrîns, au Yieţuit comunită
ţile culturii Petreşti18, apoi ţinuturile i ntra carpati ec au foiit ocupat e de co
munit:l.ţile cultmilor H01mîneşt i -Tif.;zapolg:ir şi Gorneşti -Bodrngkeresztur19•
Prin mmare, pe fondul vechi .. pc întin:,;ul Homâniei.. in neoliticul
tîrziu, s-a continuat twoluţia complexelor culturale Boian- Gumelniţa,
Precucuteni-Cucuteni şi Turda ş-Petreşti . Fiecare dintre ele prezent iud
continuitate etnică ş i culturală de la începutul neoliticului mijlociu (deei
de circa 1500 ani ), în primul caz chiar mai veche.
La sfîrşitul epocii , în Transilvania, în veeinătatea zăcămintelor de
aramă, se Yor forma mai multe centre de prelucrare a metalului, care vor
aproviziona cu unelte ma�·dYe de aramă (topoare) atît regiunile din vestul
ariei Cucuteni, cit şi pe cele de la sud de Carpaţi , mai mult pe cele din are
alul Sălcuţa şi, mai puţin, pe cele de tip Gumelniţa. O serie de unelte, cum
sînt topoarele cu braţele în cruce" . au avut o răspîndire mult mai largă.
.• .
îrn ;pre Europa Centrală şi chiar spre est.

D e altfel, in general, comunităţile din tot cunul epocii ueolitice
din ţinuturile noaiit re, au constituit un fel de intermediari în transmiterea
dinspre sud spre nord, est şi vest a unor bunuri culturale.
Epoca neolitică nu a încetat pe tot t eritoriul H.mrn1niei în acelaşi
timp. Din neoliticul t îrziu au î n ceput frămîn tări în ţ,inuturile nord -pontice
care au provocat deplasarea, în răstimpuri, a unor grupuri de comunităţi
ţ
din stepe şi din silYosiepe, puse în mişcare, sub presiunea altor populaţii,
şi împim;e spre regiunile noastre20• naintar<'a lor a fost frînată, î n parte,
de comunităţile Cucuteni -Tripolie. In schimb, <'le s-au mişcat uşor <l e-a
lungul stepelor şi Cîmpiei Homâne. Pe acest „coridor", ele au reuşit 8ă
ajungă de t impmiu piuă în vestul Olteniei . Cu t i mpul, un grup mic a treeut
în TransilYania ( Decea l\lureşului ), iar alt e grupuri, mai numeroase, au
tra,vprsat Carpaţ.ii prin nord şi s-au răspindit în Cîmpia Ti sei . Sub prPsiunea
neYoită să se ret,ragă în anumite locuri mai ferite şi, treptat, a început să

tuturor acestor comunităţi, populaţia locală a rezistat un timp, apoi a fost
se amestece cu noii veniţi, cultura lor materială şi o<"upaţiile suferind mari

tran8formări . Prin 1 ra<l i ţ i c , s-au păstrat şi unele elPmPnte mai Yechi . Cu
aproximaţie, epoca neolitică a î ncetat pe la 2800 î . e . n .
:Modificările amintite marehează începutul perioadei d e tranziţie l a
epoca bronzul ni .
1sln liu Pn u l , Cull11ra Pclrr.,li, laşi. 1 9i8.

1u'.'; , \'lassa, A �L", \ ' , 1 969, p . '2 i- 46 ; i d e m ,
P. Hcmn n . SC l \'A, 29, 1 9i 8 , 2, p. 2 1 5 -· 22 1 .
S C J V, 1 5, 1 964, :J, p . 35 1 - 367 ;
" " '.'\ . Ia . �!(•rpert , h S , 105, 1965. p . 1 0 - 2 0 .
1 56
I L U S T RATII '
o
.
„. - . „
6:
' ( · � �-
Culturile neoliticului limp11riu. I. Starcevo-Criş ; I I . Cera micii l i n iare ; I I I . Dudeşli 1 I V . Vinea şi Turda ş ; V. Tisa ; 'V I. C i umeşll.
<O
Fig. 1 . -
Q,_ ·
3 U L G A
·-
Fig. 2 . - Culturile neoliticului mijlociu . I . Hamangia ; II. Boian ; 111. Vădastra ; IY . Vinea ; V. Tisa ; V I. Cimneşl i ; V I I . Turdaş ; V I I I. Precucuteni.
/
o....-=�-.;11::::;;
100
:: Km-1
Fig. 3. - Culturile neoliticului llrziu. I . Gume!niţa ; I I . Sălcuţa ; I I I . Vinfa ; IV. Româneşti - Tiszapo!gâr ; V. Gorneşti - Bodrogkereszt u r ;
V I . Petreşt i ; V I I . Cucuten i ; V I I I . Aspectul Aldeni I I ; IX. Ccrnavoda I .
M O L D O VA D O BR O G E A M U N T E N I A O L TE N I A BA N A T CRIŞA NA T R A N S I LVA N I A
�.� B R ĂTE STI

I
R OM Â N EŞTI- §-
. 3000
f,.
B
S A L C U TA N - C H E I L E T U R Z I I -
• •
Q'. 0
Z
i'.2.
,
C E R N AVO DA I
][
BA I L F. H E R C U L A N E
�
wO
A· B
_
LI > '
w I
o � :;
GORN EŞTI .�
3 1 LAVA
B 1 <( II
I
....
A3
GUM E L N ITA
.
::;, I
<: .... . u
<f>· o.:: <D
3500 !:: • _J
I dl
><(
u
A1 A2
G U M E L N IŢA A2 :'.i
S U LTA N A :;
<1'.
� I
I
3 - -
I
:'.) w </) ......
_
UJ o::
;:g
co ;n.
�I
u . � <
A L D E N I II ALOE N I lI A L D E N I IT I < w
� ) (.) c::
.��
'\"-*
I ....
DE T R A N Z I T I E II
<:
w
4000_ ][
Il GU M E L NIŢA A1 ' <: I Cl..
II �·
z
FAZA
>U
I �''
z o:: -- I
�,>t- VIDRA 5
a.'<." <( I- · Z
D
� C§
t,;
z
I '.;
- <.n„ <
</) I., I
::;;:
�'t-� G I U L E ŞTI - ;;
C E R A M I CA �'t- � I > > :::>
cn I 1-
....
C !=: R A M I C A
'V�.:i.-<._
4SOO_
BOLINTINEANU
SUDIŢI , \ -
C E R N ICA P. ;,
LI N I A RĂ u
E
L I ;-j I A
. STA RCE VO ? FUND N I 'V�

CRI Ş MA L U ROŞU
5000 - ?
J
I I
I
I GURA
6000 I SA r'dLU_I_
Fig. 4. - Cronologia relativă şi ;�absolută a culturilor �din epoca neoliticii.
Fig. 5. - Plăcuţă de Jut ars, des

coperită Ia Tărtăria, redind arat ul
cu un plug primitiv tras de bovine
(după N. VJassa, Dacia, N S, VII,
1 963, p . 490).
162
100
I
I l
- I ,_ -
90 -
I I -
I I
I -
I
80
I
I -
I
I I
70
I I
I
I I
I
60_
I I
I
I I
I
I I
I
I
40
I I
I
I
I
I
30
I
I
I
I
20
I : I
I
%
i l_I i1
f---'-<lW...�I1-'-- .,.-'-
1 -'"".LJ I1L4
_... . ,,-L..Jlll
••
�__.,
!
l ._...._ _ !I ___,
_, _..L...
., . . �
.L '--l, --'-�L�-�a I
....___._� ,�
�--�� U
""--
1
I
I
1
I >;c
I
� < �
<
<
RADOVA N U
I
z
I g
�
::>
1<W :;;·
I ""
G U M E L N I ŢA
N --' I
w '(!j
I ...<
� z
(,_")
I-· <
�e
I ...:: <
-
I '""
::> � ;::.;
<�
I
I-
I > I "- ne
I
I ...,
LL
B o G U M E LN I ŢA
I
A N
o
Fig. 6. - Diagramă reprezent înd raportu l I n t re creşterea animalelor domestice (coloanele albe) şi
vlnătoare (coloanele negre) in cursul epocii neolitice (Muntenia).
163
Fig. 7. - Arealele t i purilor de silex. I. „balcan ic" ; I I . „oltenesc " ; I I I . „de Vrancea" ; I V . „de Buzău " ; V. „de Giurgiu ", V I . „de Argeş" ; V I I . „bănă
ţean " ; V I I I. „de Iosăşel" ; IX. „de Crişana " ; X. „de Maramureş" ; XI. „de Tlrnave" ; X I I . „de Prut " ; X I I I . „de !băneş t i " ; X IV . „central moldo
venesc" ; A. Aria de răsplndire a pieselor de obsidiană ; B . Aria de răsplnrlire a pieselor d e gresie silicifiată.
�\\\\%�
-� �
165
Fig. 9. - Topoare de silex din cul
t u ra Gumeln iţa .
•
I I
,_ _ _ _ _ _ _ ..: 3
a � ' "''
� - o = u.::-��-
- :
Criş ; 6- 9. Boian.
Fig. 1 0 . Tipuri de unelte de piatră şlefuită din culturile 1 - 5. Star�vo
166
Fig. 1 1 . - Unelte de piatră şlefuită (plate) din a ria cullurii Hamangia (după D . Berciu, Cullura
Hama•1gia).
{ ;
;
2
3
- -o
- - s·· < "'
·""""-=""
o
� --
1
1
rl
' I'
...
f • •
Fig. 12. Unelte de os din epoca neolitică.
l67
-
@
:
f �
I
Fig. 13. - Unelte de corn din cultura Sălcuţa (aşezarea Sălcuţa, după D. Ber
ciu, Contribuţii la problemele neoliticului fn Romlinia în lumina noilor cercetări,
Bucureşti, 1 961, p . 221 , fig. 63 ; p . 223 ; fig. 64 ; p . 225, fig. 65).
168
�
�·
G
o
\..
1 . Dră gu şe n i ; 2. GJăvăneşlil Vechi ; 3. Valea Lu pului ; 4. Bo

deşti-„Frumuşica " ; 5. Hangu ; G ,Ariuşd ; 7. B erna dea ; 8. Tărtăria ; 9. Par ta ; 10, Ctrcea ; 1 1 . Vădastra ; 12. Jilava ; _ ţ3. Cernica ; 1 41 _Vidra J
Fig. 1 4 . - Harta aşezărilor neolit ice t n care s-au descoperit cuptoa re de olar.
1 5 . Vărăşti l 16. Techirghiol.

a
Fi g . 1 6 . - C u p t or de olar, cul tura Cucuteni, faza Cucuteni B

(aşeza rea G!ilvăneşlii Vech i).
tura Turda ş
Fig. 1 5 . - Cuptoare de olar. a. C.ul
b. Cultura Boian ,",fa za Bol i n t i n canu

(aşezarea Tărtăria) :
G) 0
(aşezarea Cernica).
./�---"""
�..
8
VI
� 2 \
,'
'
� f ' I
�
· I
\ ·.�
�„:
(.„
. ,
o .co,. 5
Oi Oi
�
�6-w 7 Ol O. I�, ' m B --_. _,
9
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
- - - - - - - � - - - - - - - - -
U._
o _
___ ___...,.. 16
Fig. 1 7 . - Fusaiole şi greutăţi (pen t r u războiul de ţes u t ) de lut ars ; 1 - 9 .

18
� u lti'ira Boian ; 1 0 - 1 8 . Cultura Turdaş (după M. Roska , Samm/ung Zs6/ia von

Torma, 1 9 4 1 ).
•
I II
�6
�
4
f, � , "'
U8
·�
.'
- J
2
V,
[-
3
/ /5
: :
�
� , . e _f 1L
.„
- - ---
)
"
- ,
�, Cl '
__
I I
"
• ,„ 11„ "
- , � - V,
, rD.-
... . ;; i�
-
CSd o u 9· 10 fi D
I I _Â
I I
� -r 'O„
.
Oo
im
I
I
·
"0 � 13 1" �'15

" .,.._
Drăguşc n i ; I/10 - 1 2 , 1 8 , l !l . H abă şeş l i ; 1/ 1 3. Sfl n t u Gheorghe ; T/1 6 . Tirgu Mureş ; I I/ 1 , 1 1 ; Bod ; l l /2,5, 7, 9. I z voa r e ; I I/3, 1 6 . Bodeşti-„Frumu
Fig. 1 8 . Obiec t e de armă di n fi1f a Cucutcni A. I/ 1 - 3 . Izvoare ; 1/4 , 5 . Bodeş t i -„Frumuşi ca " ; I/6 , 1 7 . A riuşd ; 1/7, 1 4 , 1 5 . Bod ; 1/8,20. Cucuteni ; I/9.
.......
-:i
...... şica" ; I l/4,6, 1 2 - 15, 1 8 . Hăb ă şeşt i ; I I/ 8 . Corlăteni ; I l/ 1 0 , 1 7. Ruginoasa ; I I/ 1 9. Truşeştl ;
,_..
""'
t.o
•
- -n -:
�
.azi>.
A �
nm
�o 111
: )fîld ,
o
U�, ��
�
� � \/ I \ \ I � 4-
-�
9
10
ff
B .c
li -
o o
��B� ,:
o
li
�
I \\ H� 1 1 � li li \ li
--
12
14
1,
N ()
•
m 6 I . \ 45ctfl<
•
·�-,,:;irr
""""
-::::.
"' -
==
I I l . Topoare de a ramii. A . Topoare de l i p PJocnik. 1 . Probotir ; 2 . Dragomireşt

i ; .:i . Ru pea ; 4 . Tclea c ; B . Topoare-ciocan de t i p Vidra.
Fig: 1 8 . -
5. Rec i ; 6. Cucuteni ; C. Topoare-ciocan de tip Drăguşe n i . 7. Drăguşeni ; D. Topoare cu braţele „ln cruce" de l i p Ariuşd. 8. Floreşti ; 9 . Slob ozi�·
Stănişeşt i ; 1 0 . Zon a Bra şo v ; 1 1 . Bod ; 1 � . S l n t jonJ4nca ; 1 3 . Ariu d ; 1 4 . Bpdoc ; 1 5. Lţţ.
· ·
A
Fig. 1 9. - Obiecte de aramă din
I
faza Cucuteni ;A- B . A / 1 - 7.
Traian - „Dealul Finttnilor" ;
B/8 - 1 4 . Ariuşd ; C. Topoare de
aramă. 1 . i\<Iugen i ; Topoare cu
bra ţele „în cruce" de tip J âszJa
I
' dany, varianta Bradu, 2, Sohodor ;
3. Bradu ; 4 . Albiş ; 5. Rupea
(împrejurimi) ; 6, 7. Floreşti ;
•
8. Bogdăneşti.
J,
8
173
•
�. �. �.
I
I o
• I
I
o o
i
I
.
I
I
2
3�
9 I
o
o
12 13 -
�
o 5.,...
- - ·-
�-�
A jB
i
I
o
VE_V. � ;'
� : '
:� .
' - � - - - -· - - - - - - - - - - -
„
. �-�·. G t„_ n H E t
Fig. 20. - Obiecte de aramă d i n faza Cuc u t c n i B. 1/1 1 0 . Cucuteni ;
-
1 1 - 13. Tirgu Ocna ; 14. Viişoara ; �5.Hăneşti ; I I . Topoare de aramll cu
B. Varianta Tirgu Ocna. 2 - 4 . Tlrgu Ocna ; 5. Cucuteni ; 6. Piatra Şoimu

braţele „ln cruce". A de t i p J âszladâny, varianta Petreşti. 1. Bistriţa ;
lui ; C. Topoare plate, varianta Cucuteni. 7 - 1 0 . Conţeşti ; i l . Cucuten i ;

12. Viişoara .
.- - w-·
I
I
[J
- . •
I f f„ I
1 I ,
I
I
\ '
... „ 1
- .
9
-·
·•
2 I _ ·I
Ji!
10 - .
-·
12
11
7 o s .....
_ _ _ _ ...l_ _ _ _ _
·•.
- ..
- -.
·.::„ „ - .
- .. - - --
·
"' - -·
- - •
-·
- -·
- .
·•� . „
-· - ·•
„ „.
22
-
2f
13 14
20
17
15 16 18
Fig. 2 1 . - Obiecte de aramă din aria culturii Gume!niţa, faza Jilava ( Gu =
m elniţa B 1 ) . 1/1 . Gume!niţa ; I/2. Vidra ; 1/3. Pietrele ; 1/4- 6 Vidra ; 1/7.
Căscioarele ; 1(8 . Jilava ; 1 (9- 1 2 . Vidra şi probabil Săruleşti ; I/ 1 3- 22. Boian
B ; I I/A. Topoare plate, varianta Gumelniţa. 1 . Gu m elniţa ; 2. G!ina ; 3. Poros
chia ; B. Varianta Coteana. 4. Coteana ; 5. Luica ; 6. Chiraftci ; C. Tipare de
lut ars. 7, 8 . Că scioarele ; D . Topoare de tip Vidra. 9. Vidra ; 1 0 . Prundu ;
il 1 . Teiu ; E . Topor de tip Codor. 12. Ciolăneştii din Deal ; F.Topor de t i p Cres-
tur. 13. Luica.
......
-:i
ai
li \' 1 1 1 1 ) 6
l
i I I � I I � I/ l i•
,
I r1 ,
11 • \ /• I I i' ./ 1 I
I
6
\.1. ), I \,V ! ,� , ; '\s ""

J,O J I
� -
a
'
� . 6
,----...,_
•·I I · 1 11 \ \•
' 0,,
4 5 7
Fig. 22. -
Fig. 21. - U n e! l e ele a ramă c l i n a r i a cul l u ri i Să l cu ţa . 1 . Ostrovu Cor_
S:l!cu \ a I : 2. S:l l c u \ a l i n ; :3,5. Să lcu \ n b u l n i ; 2. O s t rovu Şim i a n ; :�, 4. Să lcuţa ; 5 . \'ii d a s t ra - „ Măg u ra Fe t e
Ob iec t e de a ra n ul c l i n a r ia c u l t u r i i Sălcu ţa (aşe
J I b ; 4 . S:'i.Jcu ţa l i c ; fi . \'ăcla s t ra - „ :\l ă g u ra F e l r lor" ; l o r " , 6 . Co \ ofc n i i cl i n Dos : 7 . i\loţăţei ; 8 . Ost rovu Ş i m i a n .
zarea S:'\ l c u ţa ) . 1 .
7,8 . Văcla s l ra - „ l\ I ă g u r a Ce t a t e " ; 9. Vcrhil'i o:l l'a : 1 0 , Făr-

caşu de Sus ; 1 1 . \ ii<la s t ra - „ Mă g u ra Ceta te" https://biblioteca-digitala.ro
....
„
!"
fi
VĂ R Ă ŞTI �""� VI ORA ARIUŞD TRA I A N TI RGU MU R EŞ O R A DEA
...,
M O I G R A D
<v
"'
(:,��
�rc . '
2
.
" -
8 (t
10 I ·';
'- I
l
,
, - ,
o
I
-�� /'
' • ' , _ ,
'
o 12
® 09
. c::>f5 .
10
O D�
o
13
8
c:J 03
O �z l @
0·
o
(;)7 6
1
05
=
Fig. 24. - Obiecte de aur d i n e p oca neol i t i că , descoperi l e pe teritoriul H.omâniei.
....
-.:i
-.:i
:;
.""YIII
' /
. ,
�/
<J" /
�/
Q.. ·
�·
,., .
-.
\
„
I
Fig. 25. - Harta u nor zăcăm i n t e <le roci şi m a t eriale folosite <le oamen i i d i n epoca n e ol i t ică şi c ă il e probabile de răs p î n d i re _ I. Valve de Spondyl us gae
deropus ; I T . Silexul „ bal ca n i c " ; l l l şi V. Tu furi vulcanice ; IV. Sil exu l „de Argeş" ; V I . S i le xu l „bănăţean " ; V I I . Silexul „de Iosăşel" ; V I I I . Obsidi
a na ; IX. Silexul „de Maramureş" ; X. Silexu l „de Prut" ; XI. G res ia silicifiată ; XII. Silexul „de Buzil u ' ' ,
,
Fig. 26. - Reconstitu irea îmbrăcămintei d in!epoca
3.
n eoli t ic ă . C u l t u ra Boia n . 1. Faza Giuleş t i (aşezarea
Bogata ) ; 2. Faza idra (aşeza rea Vidra) ; Faza de
(aşezarea
4. Faza J i la va (aşezarea V id ra) .
tranziţie T p o t eşti) C u l lura Gurnelniţa .
_
{)
�1 ' .-... . /'-�
o .
,,. �
< �-�� :! .. - -- -,
.
�
•U
:Z -- -.
Q
, =
o
>
V)·
-
o, o, o,
:::.
<
of3l l:l8 �01��lO O

c = o, o,
ct::
„
„
qq9qn
@16
I-
U;o 821 022

z Bs 8, J O
� - - - - - - - - - - - -- .!! _
�7
@,8
.§�
(J21, � 25
A ro
�26 ijJ27
m m
g
31 �
35
32
c:::::> =
33
36
942
i,o .
"
""
.
45
[ - - -- -- - -- -- J- -- - -r -I5oo O W008QOD- -
�
J.3
- - - --
<(
. o
- -
- - - - -
'So� -
- - - - - - _ - - -
_ _ _ - - - - - - - - -
o - - - - - -· - -
.-
- - -- -
=·
}!_6_ "'_ y_7_:'�8- _j� -

=·
CD _ _ - - - - - -+- Sf
_, - - -
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
_ _ _ _ _ _ _ _
<(
e�
-·-
��e::
- �� - - - -� - - -1- -· - - - - -- - - � - - - - - - - - ·- - - - - - - -
- -
(:>
z �I 1 1 · 1 1 '
- -- - �- - - - + - - - - + - +--- - - -- - - � - 1- -- - - - �- - � - - - -- - -
1 1
<(
� ..
�
<(
:X:
Q O, 58
:'
;5.
�" ~
z:
-I
.....
� \ '
=> 60
I
<:) ' ..::.-_-_ „

„ „
52 - 5 1 . Limanu ; 55. Mangalia ; �6 - 58. Agigea ; 59, 60. J-Ilrşova ..

Fig. 27 . - Podonbe lucrate din valve de scoici marine. 1 . Liubcova ; 2 - 1 2 . Alba Iulia. 1 3 - 45. Cernica ; 16 - 51 . Andolina ;
A
/
100m
.._ ... ------
,...."-.
9 ...___.
- -
--
,
, -/
� ·
//
50 m
O
O
SO m
--
I/
,// ,//
fort ifica tă ; B . A t e l i er de ţesut ; C. Aşczarc::i deschisă, pe panta l i n ă a \'ă i i Coadclor ; O . Necropola.

Fig. 28. - Tipuri de aşezare. A. Aşe Fii\. 29. - Schiţa complexului neoli tic de la Radovanu (din faza· de t ra n z i ţie). A . Aşeza rea ! nalt ă,
zare p c margine de t erasă joasă ( a şe
zarea Căţelu) ; B. Aşezare pe o prelu n
gire a terasei ! nalte (<işeza rca GJina) .
.....
�
� 1
2
� 3
4
r - - - -- -
1 i
I
--- -
K 10
I
I
I
· )
O.._____..__�10 m
Fig. 30. - Complexul de la Radovanu. A. Planul general aJ aşezării

corespunzătoare u timului n ivel 1. PJat rormeJe locuin ţelor ; 2. Şan
ţul de apărare. 3. Suprafaţa cercetată î n l n t regime ; 4. Supra faţa
cercetată prin şanţuri dese ; B. Planul general al aşezării corespunză-
toare ţ)enultimuJui n i�el.
182
Vedere ge nerală a aşeză r i i de la Raclova n u , corc <> p u n z ă l oa re pen u l l irnu l u i : n ivel
(fo l ogra fi,l' rca l i z a l i1 dl' a u t or).
Fig. 3 1 . -
Fig. 32 . Radova n u . Rcco n s l i t u i rea aşezării corrspunzăt oare penultimului nivel (schiţa
aut orului).
183
Fig. 33. - Aşezarea de l i p t e i i de pc grindul „Gr:'i d i ştca Ul m ilor" (Boian B), aparţininc�.
c u l l u ri i ( � u m el n i \ a .
'
'
5
,'
I
'
' I
, ,I \
I
'
4
'
'
'
'
'
I
- - -,
,'' ,
I
- - -
:L fj I
I
, '
_ _ _ _ _I ,.1
„ "' '':.' , tOa

' . JO b
•
'
,':.
.·
.I •
Fig. :H . - Planul general al aşezării gumelniţene de la Căscioarele. (Săpături Vl .. Dttmitrescu).,
184
-
jl
,----- -- ---
1-----
I /
�- !, ----- ---· -
__ _
ic- - -+- f ! _- -r,�1i /- :

�
I o
- o --
:
· - - - - --
1
- --
t:. w I
r-
n
I
i
' !:
j
.. •
A
- .,� :
"
L ,_
ti. -·._ _ -·� ____ _ _ e; o
I
;
I
...l�
I
I
I
u ao
...f.._ .......L.._ _ ____ __

a
ll o
r-
1
D --
-
-
---
--
-
. .
I
-
.,
o
,
„/'
,
.
- - - - - - - - - - - - - -
A B
111111rlIIIlll liIllll1111r111111m
.
I
\
---�-'�--------�-- 2
o 1m
-t, I I I I l
Fig. 35. - Tipuri de loct•lnţe ,din epoca neolitică. A. Cultura Dudeşti , groapă de bordei,
leşti) ; :t Locuinţă de suprafaţă de la Tanglru (faza Vidra) şi 4. Locuinţă de suprafaţă d e

de la Cleanov-„Fiera" ; B. Cultura Boian. 2. Groapă de bordei de Ja Bogata (faza Giu
la Petru Rareş (faza de t ranziţie).
185
32
A
•
WQU) �. . D, v. u.o ��fi vs

I
�� V
......
�� Q\7, ��,
co - 0
Q)��,
cn :�: >
� r\\ 0--, Q� 8138 Ll & � � �16 ®

�- bl . �, G� 17
o � 0,2 o fi,.
� ,5
â·_20 �O- g1 �� 22 W#1

�
I 1 �-)- u .a
C?J
,.0- � \.��-e
18
- --- � f3(R C• V \;)23
o 1'9 \:
, '
� rtt126 f;!, tr
..-0-
ff, tl �u,, V YJ _ ; \f rn .
LJ LJ27
- � 29
• U• •
{3
< li
, „
�
c • ." ,
,
>U
Q '
� .
32 LJ LJ\J33 o· rnfl34
u
.,..()....
<ii
$0
z
a EI �, ţ\f�J 3
� , :.. . - -
L) s.-·-o-
.
D �' (
'
"' / " 10
,.. �
., ._ . _ "_
> li
U y D�·
I �
- -
·-,
, "'- ::t '

\ �-- .-:;'\
.J
·
,
·
, I'
· .
�I C
·
� / /
.)11)-n;;':. î11�I _:.,,. I/Iii\\�
f � �r- - :
!; I' I
©
1( (
u
'
O •
. \.J .) )
• r '\ o • • ' ' •
V('' „,,
11• •
. 35
, , ,1 11,J ,, '9
'· .
I I
•
38
' J o
36 .;; 0
- -- . - 37
• � -
Vechi ; 3- 5. Pcricn i ; 6 - 1 1 . l iomorndu ele S o s ; 1 2- 1 5 . Du deşt i ; 1 6, 1 7 . Ccrnica ;

��- -�� -
Fig. 36. - Figurine de lut ars. 1 , 2 . Dude�lii

1 8 - 3 9 . Zorienţu Marc.
®. €1 M �, � VU �a„[�„ '.î., l:/ �
----- - -· · ---·..-- - ---- -·--
B DJm, tJ,
- .. - - ---·· -
-·--·
�- � © t0 w Q\\ ; : ; �"I
0,
� R 13 fî_ �fa\ R 'A
U1s Ll,6 tJ,7 tl:a U U,9 ·w21 gz2 @z3 @z"
� Q11
· iii
�· � .
··;8
.
'' ' �
'
:1 ··30 i (
'") 8
H � 8 ""�' � -, � '�n
25 26 27
, o::: 1S20 '-
A fi '!; ". n� :;�

�,
·
;�_ ;''.\ �':5;

•
29 3f
·
� . . ··
15-: �Vd33. u bJ 6 O . _',�

) ' .
�· �/42
,,
,
< t, f ,, .,H 44.

- .·
�- ',
32 3't 3S ; '; .36
�- 37 ,- , 38. 39 40
;� : �� § fr M�L rPîlJQ„ @ aj J

. - 1-
·
:· : m m iiltris" 9 � - -�o V,
n· 1 @" �D "�,�., �-
" 55
·
.� �
� "
'> /J,,� ��V D� iU�. i!1K, J
I-'
-J
oo·
Fig. 37. - 1 - 45. Turdaf ; 46- 5 8 . Liubcova ;

Figurine de lut ars.https://biblioteca-digitala.ro 59, 60. Zorlenţu„Mare ; 6 1 - 65. Rast.
� � D�, G 9, f3 K il l. i �
��- -�- - ��-�-- ----·-------�------
·;;g �� ' tl, t ij ©' ' F=='==

- ��
. � f3 · 21 o I
o
� D � I -��- -----�-�:.
al
)
\, '
(': : · -,: - „
80 . :
.
:·
' 17 . !� .
.
.
23 I
� J\�
Wtv Dtj&
U34 � @
"·- �{J. t� '�
� �;.�u�· . � Jbt3
. 35 GB 4f
Al
42W U VJ:jj Sf
53
Fig. 38 . - Figu r i ne de Iul a rs . 1 . Cru şovu ; 2, 3. Vă dastra ; 4 , 5 . Cruşovu : 6 - 9. Văclastra : 1 0 . Căţelu ; 1 1 , 1 2 .

Bogata ; 1 3 - 1 6 . Greaca ; 1 7 - 2 1 Tangtru ; 22, 2 3 . Vidra ; 2 4 - 3 1 . Ttnglru ; :l2- 35 . GoloY i ţ a : :16 - �O . Cerna Yoda ;
5 1 . Ceamu.rlia de Jos ; 52,53. Cernavoda .
"""'
co
�
Fig. 39. - Figurine de lut ars. 1 - 9. Traian - „Dealul Viei" ; 1 0 - 1 2 . Mt ndrişca ; 1 3 - 22. Larga J ij ia ; 23- 2 7. T ra ia n - „De1lul Fintlnilor' ' ;
28- 32. Tlrpeşt i ; 33- 43. Hăbăşeşti ; 44- 46. Rodeş t i - „ Frumuşica " ; 47,48. Truşeşl i ; 50 - 6 1 . Traia n - „ D ealul Fi ntl n i lor" ; 62- 65. Ttrgu Ocna ;
66- 79, 82. Moldova ; 80, 8 1 . Cuc u t e n i ; 4 !J . Fi gu ri nă de a ramă (Tru şeşti).
- Figuri n e de lut ars. 1 . V idra : 2. Greaca : 3 - 1 5. Gume l n i ţa ; 1 6 - 26 . Că scioarele ;
2 7 - 36 . Să leu µ .
Fig. 40
t,1 f'
'.,O
J
-C'-:
I
I
I
I'
0. . .
r
,
I
I I I
I I I
I I I
I I
1 ,
�; 8 ,,
--- 7
I
•
o �„
I
I I I
j • � I r, I
I V
v 1
I l t I \ I
I \J
o •
I
I
J
fQ
o o
Ir 6
o
�
o
Fig. 4t . - os considera t e a Ci figurine e n vio/on-. 1 - 3. Pietrele ; 4,5 Vidra ; 6. Jilav.1 ;

'/- 9. Gumelniţa ; 1 0 . Olt en i ţa - „Ren i e " .
Piese de
1fib
� (
t�\
o .�
{)
- ....
'""""
ăf" �
)
):f i . �(1,o��
. \\ .
� J� � ,
l1 .f/
�Sem
� \�'4
s
� 30 ctn
-�2
I
� '
3
.
�
o ·�
· -„
I
_,,..
e
F
I
, j?
\
'
�c
„' · „ „ ... .
:� )? ;�
l
i
�)/
•,
I
I
) .
•
'� �
� �
'
tJ
�9
-'---'--'---�-
"Xl<�
li 20 lO"" ·� ' . . :� �u�
8
ir?-
� !S S<lo•
43. - Poziţia scheletelor !lin mormi n t e neo lit ice. 1 . Cu/lura Hamangia (necropola
Fig. 42. - 1 . Figurină redind u n bărbat dan
Fig.
Cer n i c a , morm i n t ele 80, 8 1 , 88 b) ; 5, 6. Faza Vidra (Vt'\ ră ş l i, Boian A , m orm i n t e l e :i şi

de la Cernavoda, mormi n t u l 10) ; 2 - 4 . Cullura Boian, faza Bol i n t i nea n n (necrop ola
,._.
3. „Hora" de la
stnd (aşezarea lpoteşti) '; 2 . Cap de figurină cu
co 10) ; 7 . Faza de t ra n z i � i e ( Radova n u , m o rm i n l u l 5) ; 8 - 1 0 . C u l l u ra Gumelri iţa ( Vă ră ş t i·-

„ Grădiştea Ulmilor", necropola, mormi n t ele 3 0 , 2 1 ş i 5).
mască (aşeza rea Vidra) ;
,_ Frumuşica a şezarea Bodeşt i-„Frumuşica'').
I
Fig. 44. - Vase d i n arin c u l t urii Boian, fazii Vidra .
N
193
EUGEN COMŞA, Neoliticul pe teritoriul României. Consideratii (Le neo
lithique sur le territoire ăe la Roumanie. Considtrrations), Bucureşti,
Editura Academiei, 1987, 200 p.
HESUME
Durant Ies tteute dernieres annees surtout, l'activite toute pa1ticu

liere des archeologues roumains specialises dans le domaine du neoli
thique a embrasse le pays tout entier avec pour resultat l'enrichissement
sensible de la documentation a cet egard.
L 'ouvrage debute par un bref aperc;u historit1ue de la recherche nco
lithique en Roumanie, dont Ies premiers documents ont ete mis au jour en
1840.
Dans Ies chapitres suivants, l'auteur traite de l'evolution historique
des communautes neolithiques, depuis leur eclosion et jusqu'a la fin de cet
âge. 11 ne s'agit pas d'une etude statique, portant uniquement sur la ty
pologie des documents, mais aussi, et surtout, de leur examen dans un con
texte plus large.
De meme que dans le cas de tout processus historique de longue duree,
l'âge neolithique en Roumanie porte la marque de plusieurs facteurs a.
role divers, dont l 'interaction s'est exercee pendant environ trois mille
naires d'histoire agitee.
Vers le commencement du vre millenaire av. n . e., Ies communautes
habitant le Midi grec amorcent leur essaimage vers le nord, le long de cer
tains cours d'eau, probablement en quete de terres cultivables. Leur pous
see vers le nord devait Ies conduire aussi dans Ies territoires roumains,
ou elles occuperent tour a tour l 'Oltenie, le Banat, la Transylvanie, la Va
lachie et la Moldavie. Les autochtones de ces regions ont-ils benefici e d'un
processus de ne!)lithisation assez rapide, s'integrant de la sorte dans un
vaste ensemble de cultures apparentees, couvrant presque toute la Pe
nimmle Balkanique, ainsi que l 'espace carpato-da nubien jusqu'au nord de
la Roumanie actuelle.
Un phenomene important se produit vers le commencement du V0
essaiment dans la majeure partie des terres roumaines. 11 en est ne une unite
millenaire av. n. e., quand Ies communautes de la culture Starcevo-Oriş
culturelle, qui suppose necessairement une unite ethnique, figuree par

I' element commun de type Star cevo-Oriş, avec quelques touches locales plus
anciennes.
Si la premiere etape du neolithique ancien se caracterise par l'unite
culturelle regnant sur la plupart des territoircs roumains, cette unite
devait craquer dans l'etape suivante, sous la pression d'evenements inte
rieurs et, surtout, exterieurs. En effet, la periode en question est celle
du developpcment de quatre cultures d'origines rlifferentes, dont deux (la
culturc Vinea et celle de la ceramique rubanee) sont nees dans d"autres
contrees, cependant que Ies deux autres (Dudeşti et Ciumeşti ) sont
d'origine locale, mais peripheriques a l 'aire Starcevo-Oriş.
11 est generalement admis que Ies communautes Starcevo-Cri " ont
tenu un role i mportant dans l'eclosion de la culture a ceramique rubanee.
195
Les communautes de cette derniere culture, une foiR comtituees au centre
de . l'Europe, devaient participer activement a la neolithisation des vastes
regions. Cette culture devait CRRaimer a travers le RUd de la Pologne et
l'ouest de l'Ukraine, suivant la chaîne carpatiquc jusque dans le nord de
la Moldavie et Ies regions orientales du voi sinage.
Dans les territoires roumains, la culture de la ceramique rubanee con
tribua a la naissance de deux nouvelles cultures. Dans les deux cas, le
processus a eu pour point de clepart le fonds local. 11 s'agit de la culture
Boian, dont le fonds principal a ete fourni par la culture Dudeşti, !'element
subsidiaire etant un influence rubanee. L'autre culture nee avec un apport
rubane de la derniere phase reuni a un fonds principal Gi uleşti est la
culture Precucuteni de l\loldavie.
·.Le neolithique moyen se caracterise par la poursuite du develop
pement ou la naissance de quatre grands ensembles culturels de longue evo
lution : Vinea-Turdaş, Ciumeşti, Boian, Precucuteni . On doit leur ajouter
encore deux autres cultures d'une meme duree d'evolution, mais englo
bant des superficies limitees : la culture Văda8tra, d'origine locale, et la
culture Hamangia, de source meridionale.
Aux premiers temps de leur developpement, Ies cultures du premier
groupe ont presente une stabilite territoriale : ce n'est que dans la deuxi
eme phase de la culture Boian, que son expansion vers le nord et le·
nord-est conduira a la naissance de la cultu re Precucuten i . Ven; la fin du
neolithique moyen, Ies communauteR des cultureR Hoian et Precucu ten i
s'animent d'un dynamisme particulier, qui lps menc a s'emparer ele
territoireR vastes pour l'epoque.
A rett>nir, en grand, que durant la phas<' de tran si ti on Ies commu
nautes de eette culture ont I'a,\'onne depuis I es Carpat es juxqu'au bord de
l'Egee. N ot on s aussi que, contrairement aux thesex anteriem·ps, xui va nt
lesquelles la population neolith i que du tenitoin• roumain etait entiere
treinte a un role tout a fait p<tssif, d(• nombreux temoignage s attextent a

ment tributa,ire aux culturex meridionale:-; (•t micrasiatiquex, donc a s
l 'heure actuelle une toute autre reali te. ]) 'apres eeR t emoignagex , des
le debut du neol ithiqu e final, lPs communautes humai nes d<> fa zone du
Bas-Danube ont ra.yonne a t raY el'S Ies Ba lkans, en oecupant la Thrace et
nautes bas-danubiennes 8P SOllt revelees pa rt i cu lierement <lCtÎves et aptes

en s'asRimilant les vest iges des groupes humains autochiones. C'es commu
a imposer l�ur propre culture materielle et spiritu ellc . De ce fait, leR con
tacts entre le x zones nord- et sud-danubiennex se sont multipliex.
Dans le voi si nage de la culture Gumelniţa, du cote de l'ouest, leR
communautes Sălcuţa pousserent elles am;si vers le sud, verx le littoral de
de la, durant cette periode, la si tuation ne chwai t guen� changer dans la

l'Egee, essaimant. en outre, vers l 'ouest, dans la zone de � i e h . A partir
region orientale de la P en i n xu le Ralkanique, l' ai re de chacunc des dt'UX

cultures mentionnees ne xubi ssant presque aucun changement..
Des leur deuxieme phase de developpement, et sortout pendant la
troiRieme phase, lex communauteR de la c ulture PrecueutPni xe Ront ave
rees particulierement actives.. cn pouRxant graduellement ver:-; l 't>st ct le
nord-est, jusqu'au-dela du Bug. C 'e8t dan R la vaRte aire embrasRee par
elles que devait s'epanouir par la suite la culture Cucuteni -'rripolje, avee
Se8 nombreuses variantes regionale s. En poursuivant une evolution locii le,
Ies communautes de la culture Cu cuteni - Tri polje etaient appelee R a,
toucher l'un des echelons SUperieUl'8 d anR le domaine CUltUrel, de meme
1 96
qu'au point de vue socio-economique, du noolithique europeen. Une activite
economique particulierement feconde allait creer le cadre propice aux
agglomerations de caractere citadin, comptant plm; d 'un millier d 'habitations .
. . En Transylvanie, dans un espace limite, se developperent Ies colllmU
na.utes culturelles Petreşti, avant que la region intracarpatique soit occup�e
·
par Ies representants des cultures Tiszapolgar et Bodrogkeresztur, qui
rayo:µnerent aussi vers le nord et le nord-ouest .
· Par consequent, sur l'antique fonds local du territoire roumain,
pendant le noolithique final devait continuer l 'evolution des ensembles
culturels Boiah- Gumelniţa, et Precucuteni -Cucuteni . Chacun de ces ensem
bles se caracterise par une continuite ethnique et culturelle remontant au
ne9lithique moyen, voire plus loin meme dan s le cas de celui mentionne
le premier. Et chacun de ces ensembles cu lturels a tenu un râle important.
Les communautes de type Gumelniţa, habitant le sud de la zone carpato
balkanique ont appris de leurs predecesseurs l 'existance des gisements de
cuivre en Thrace. Ceci Ies amena a e xploiter cette richesse du sol, en travail �
lant le cuivre et meme l'or, egalement present d a n s la regfon . Une partie
de leurs produits allait parvenir en suivant la filiere d e s echanges jusqu'au
nord du Danube.
Sur la fin de l 'â.ge neolithique, en Tramylvanie, let1 zones des gi sements
de cuivre compteront plusieurs centres pour le travail de c e metal. C'est
de Ia que viendront Ies outils massifa de cuivre en usage dans la zone occi
frequents dans le territoire de la culture Sălcuţ a ct, en m oind re quantite,

dentale de l 'aire culturelle Cucuteni ou bien au sud des Carpat es - plus
exemple Ies haches aux bras dispos e:-;. en croi x, cormurent une di ffusio n de
dans celui des comm'unautes de type Gumelniţa. Une Rerie d 'outils, par
beaucoup pl u s large, ven; le centre de l'Europe aussi.

Du reste, en ligne generale, Ies communautl>s humaines vivant dans
Ies territoires rou mai ns l'lervirent d 'interrnediaires l'IUr tout le parcours du
neolithique dans le transfert vers Ie n ord- t> st et vers I 'ouest d e certains
aequiR culturel ;; du Sud.
t a fin du n eolithique ne dev ait pas i nt ervenir au nH;me moment
dans la totalite du territoire rourn ai n . J\lais des sa phase fina.Ie Ies tro ubles
pes de communautes hu m a;ines dans Ier; st eppes et sylvosteppes ; sour;

dans Ies regi ons n ord-ponti ques susciterent certaim; rnouvements par grou
l 'irnpulsion d 'autres peuplades, celles-13. se dirigeaient vers I e s terres de Ia

Rouman i e actuelle. Leur marche fut en partie bloqu ee par Ies commu
nautes Cucuteni-Tripolje. En revanche, elles se deplacen•nt facilement a
t.ravers Ies steppes et la Plaine danubienne et, en longeant cette sorte de
eorridor, elles aboutirent assez tât dans l'ouest de l 'Oltenie. Le temps
aidant, un autre groupe, de moindre i mportan ce, perc;ia de l'est en
Tram;ylvanie. Enfin des groupes plus nombreux traverserent Ies Carpates
ces troubles , i l faut voir aussi quelques element 8 d'origine meridionale

septentrionales pour se repanclre dam Ia plai ne de la Ti sa . A !'origine de
et sud -orientale.
Sous la prpssion des nouveau�-venus, la popu lati on locale, apres
avoir fait face pendant un certain temps, dut s e replier dans Ies zones
rnieux abritees. Pu i s, commern;a le processu r; gmduel de la fusion entre grou
pcs differents, avec d e s repereussions importantes sur Ia cultur<> materielle
et Ies a ctiv i t es hurnaines, qui ch a nger ent xensiblement, bien que la tradi
tion ait conserve quelque8 traits antiquer;. Ces changements marquent
Ies debuts de la periode de tran s i t i on vers 1':1.ge du bronze.
197
L'auteur accorde une attention particuliere a l 'activite economique
de l'homme neolithique - activite decisive pour son mode de vie . A cette
epoque, on constate dans le domaine de la culture des plantes, la prefe
rence marquee, dans une premiere etape, pour le hle de l 'espece Trit,icum
monococcum L. , alors que l ' etude approfondie des donnees disponibles
mon.tre vers la fin du neolithique la preseance prise par le Triticum wl
gare L. De Ron cote, l'elevage (bovines, ovides, porcim�) devait prendre
le pas sur la chasse. Certaim gibiers des âges precedents disparurent (le
castor, l'Equus hydruntinus Reg. ), d'autres furent refoules vers Ies monta
gnes boisecs (l'ours, le cerf, etc) .
Lex outils etaient en silex ( chaque zone usant d'un ou de plusieurs
types de roche), obsidienne ou piene polie ( non perforee dans Ies premicrs
temps, prn;uite pcrforee ) . Il y a quelques indices relatifs a l 'emploi du cui
vre pour la cunfection de certains objets menus des la premiere phase du
noolithique. l\Iais l 'utilisation plus frequente du cuivre, ainsi que l 'emploi
des ontils massifs, produits dans des <catcliers» locaux se situent dans
l'etape finale de cet âge. L 'or a servi aussi, mais seulement pour de petits
bijoux ou pour la confection de quelques fignrines anthropomorphes.
Au ehapitre dedie a la ceramique, l'auteur se trouve dans i'obliga
tion de ne presenter que Ies caracteres specifiques de chaque periode et
culture.
Pour commencer, Ies agglomerations neolithiques etaient ouvertes
et comptaient seulement quelques huttes, avec des fosses ovales. Mais vers
la fin <lu neolithique moyen, dans le sud du pays s'organisent peu a peu des
agg-lomerationx plus importantcs ct fortifiees, entourees de fosses defensifs
et, dam; certains regions, d 'un vallum de terre. On constate en meme temps
une tendance marquee a utifoier des habitations a la surface du sol .. Ies
huttes enfoncees dans la tel'l'e etant presque completement abandonnecs.
Ces maisonnettes etaient rectangulaires, le toit a deux pentes et une plate
forme plancher. On Ies trouves attestees presque partout en territeire
ronmai n .
IJ 'etude des figurines e n t erre cuite e t des motifs qui Ies de"corent
rend possibles quelques precisions quant au costume (feminin et masculin ),
a coiffure et l'usage des parures confectionnees dans des matieres diverscs.
Compte tenu des remarques d 'ordre archeologique et ethnologique,
l 'auteur aboutit a certaineR conclusions concernant la structure socio-eco
nomique des communautes neolithiques, ainsi qu'au suj et des echanges
qui Re faisaient entre . elles.
Une autre partie est co nsacrec a la vie spirituelle de l'humanite
neolithique en territoire roumain , avec un regard special pour Ies figuri
nes en terre cuite, os, marbre et or .
En ce qui concerne son rite et rituel funeraire, l ' humanite neolithi
que qui a habite le territoire roumain pratiquait l 'inhumation en position
accroupie sur le flanc et seulement dans quelques rares cas en position
allongee (dans l 'areal de la culture Hamangia et dans la necropole de
Cernica) . Plusieurs de ces necropoles ont ete explorees (Cernavoda, Cer
nica, Vărăşti, Iclod , etc. ) Generalemen t , leur mobilier funeraire est mo
deste, cependant lcs tombes d 'Iclod ont livre de la vaisselle en quantite
et celles de Cernavoda, a part la vaisselle, des figurines et autres objets.
L 'etude de l 'evolution historique de ces cultures neolithiques a permis
a l 'auteur de Ies integrer dans un contexte plus vast�, curopeeri.
198
Redactor : BEATRICE BUDESCU
Tehnoredactor : DOINA NORD
Bun de tipa r : 1 5 . 0 1 . 1 98 7 . Format : 16/70 x 100.
C.Z. pentru biblioteci mari ş i mici : 5 7 1 ( 498 : 1 1 9 . 1 2) .

Coli de t ipar : 1 2 ,5 0 .
• c. 763- I. P. Informaţia
Str. Brezoianu nr. 23 - 25 ,
Bucureşti

Comsa Neoliticul Romania 1987

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Comsa Neoliticul Romania 1987

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

NEOLITICUL PE TERITORIUL ROl\fÂNIEI.

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE HOMANIA

HEOJUfT HA PYMb!Hl.l\Ofi TEPP:HTOPIUI. .

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE RO'.\IÂNIA

Cod 79717-Bucureşli, Calea Victoriei 125, Seclor 1

O bsi d ia n ă 90. Piatră şlefuilă 91.

T or s ul 101. Ţesutul 101. Prelucrarea metalelor 102.

AAC Acta Archaeologica Carpatbica, Cracovia

ArhMold Arheologia, l\loldovd, Bucureşti

stituto Italiano di Preistoria e Protostoria, Flo­

Studii şi cercetări de i::;torie veche (şi arheologie ) ,

Studii ;i articole de• i8torie, Bucureşti

culescu, .X. )lauos pentru �Iuntenia şi Oltenia; apoi Gr. Buţmeanu, �.

Beltliccanu, Gh. ])iamandi pentru Moldova, Iuliu }farţian şi Zsofia Torma

de roma ni (1880), unde Hînt strînse şi interpretate, pe lîngă altele numeroase

rut sinteza lui Ioan Andrieşescu, Contr-ibu,iie la Dacia înainte de romani, în

4 „Trompeta Carpaţilor", XIV, 1 255, 27 iun 1 876, p . I şi I I.

eşescu de la t;ălcuţa (1916, un 9 şi 1920)10, iar din Dobrogea acelea de la

Cernavoda ale lui Ca,rl Sclmchhard (1917)11•

de pe tot întinsul ţării întregite. Vasile Pârvan a considerat că era nece­

Ion Andrieşescu, a inceput organizarea sistematică a activităţii arheologice

istoriei noastre, în vederea eluci dării problemelor privind evoluţia comu­

!Ialomiţei. Ca urmare a acestora s-au iniţiat cercetările dintre Mm;tiştea şi

Călăraşi (efectuate de Radu Vulpe şi Vl. Dumitrescu) care au dus la desco­

respectivă s-�1U efectuat săpăturile de la Sultana (Ion Andrieşescu)1 3, Boian

(V. Chrh;tescu)14, Gumelniţa (VI. Dumitrescu)15, Fundu Chiselet (Hortensia

prapus de un altul cu vase specifice, similare celor de la Gumelniţa1 8 • De

asemenea, s-au intensificat cercetările arheologice din perimetrul oraşului

silvania22 şi alţi specialişti ca Fr. Lâszl623 şi Istvân Kovâcs24, iar teritoriul

Banatului a fost cercetat de Ioachim Miloia25 • în Oltenia, cu prilejul unor

11 Carl S chuchha rd t, PZ, XV, 1924, p. 9-27.

12 Hadu Vlăde;cu-\'nlp�. BC\H, XVII, 1924, fa�c. 4:>, p. 80-87.

16 Î n Dacia , I I I- I \', 1927-19:!2, p. 150- 156.

1' Ion Nestor, PZ. XIX., 1928, p. 110-14:!.

19 Dinu V. Hoselti, P\L\1B, 1, 19:!4, p. 6- 60.

ţiun i de tip Cucuteni Ia Drăguşeni29, Uugin oasa30, Fedele şeni 31 şi altele.

O acth itate de teren şi mu zei st ică au depus în acea perioadă V. Ciurea în

De o importanţ;'t deosebit ă 1H1U doveclit a fi xăpăturilc ele la Izvoare (jud.

zona Fălticenilor32 �i mai ale :-; C . .'.\Iatasă în cuprinsul judeţului �eamţ33.

ler38. Pe temeiul săpăturilor fă cute în mai multe aşezări (Tangîru, Petru

Rareş), n. B erc iu a pregăt it o xcurtă sinteză despre neoliticul J\Iunteniei31>

boviţa a publicat ( ţinîn d seama de rezultatele săpături l or dela Glina) o si n ­

"6 C. S. :'\icolăescu-Plopşor, AO, I, 1922 , p. 425- 426.

\'. Hoselti, in 192 8 ,

38 J·Jcrmann Schroller, Die Slein und ]{up/er:cil Siebenbiirgens, Berlin, 19:l:l.

Corneliu N. Maleescu, I.a plus ancienne plwse de la civili.rntion de \"âdastra a la lumiere

c. Perioada de după 1949 piuă în prezent. Este caracterizată de la

început printr-o dezvoltare impetuoasă a cercetării arheologict>. Temeiul

în prezent sînt peste 80 de muzee (cu materiale arheologice), repartizate

judicios pe întreg teritoriul. Est,e important să Rubliniem faptul că în aceste

Baciului. În Dobrogea, s-a definit cultura Hamangia. Pe întinsul Munteniei

şi Olteniei, cultma Dudeşti şi cea. de la Cîrcea. în Banat şi în Crişana. s-au

48 VI. Dwnitrescu şi colab., Ht'Jbd1eşti. Monografie arheologict'J, Bucureşti, 1954'.

Radu Vulpe, Izvoare. Săpăturile din 1936-1.9.18, Bucureşti , 1 957.

5 0 D. Berciu , Contribuţii l a problemele neoliticului în Romdnia î n lumina noilor cercetări,

51 Ibidem, p. :rn:i- 487.

s2 Ibidem, p. 488- 504.

63 Gh. Lazarovici, Gomea. Preistorie, în C1icle lhnatica, 5 , Reşi ţa, 1 977.

57 Idem , Cultura Jlamangia, I. Bucureşti , 1 966.

56 Eugen Comşa, Istoria comunilăfilor cullurii Boian, Bucureşti, 1 974 .

CONSIDEUAŢII PRIVIND MEDIUi.- NATUUAL

Î n mileuiile in cursul c<1rora s-a. desfă�urat evoluţia comunităţilor

turii Boian şi începutul culturii Gumelniţa) s-a. descoperit cîte un strat

stituto Italiano di Preistoria e Protostoria, Flo

de pe tot întinsul ţării întregite. Vasile Pârvan a considerat că era nece

istoriei noastre, în vederea eluci dării problemelor privind evoluţia comu

Călăraşi (efectuate de Radu Vulpe şi Vl. Dumitrescu) care au dus la desco

boviţa a publicat ( ţinîn d seama de rezultatele săpături l or dela Glina) o si n

Cu timpul, se vor face, desigur, şi alte obi'iervaţii privind raportul din

şlefuit ă . Cele de la înc<> p ut ul ep ocii erau masive, ma i ales în formă de vă

Scheletul i zolat al unei per s oane apar ţ i nî n d cultur i i Ceramicii lini

cunoaRcă gram in ee� de ti p ul cerealia 3• De a senwnea, făceau şi întrebuin

Datele Pxpuse credem că pot co nstitui o don1dă evidentă că popu

numai unele), căci membrii lor se ocupau cu cultivarea primitivă a plan

telor, cu creşterea animalelor domestice, foloseau unelte de piatră şle

paralelizat cu Protosesklo. Unul din complexele de tip Protosesklo, ace

tele de silex erau microlite in Banat, iar in .Moldova de dimensiuni obiş

regiu n ea actualului judeţ B răi l a să fi fost prea umedă şi de aceea nepriel

gresiun i , in perioada respectivă, acel t eritoriu nu ar fi fost locuit 3 3• Presu