Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Spirometria este o metodă neinvazivă şi precisă de apreciere a funcţiei pulmonare, fiind folosită pentru diagnosticul şi
monitorizarea afecțiunilor pulmonare, precum astmul bronșic, boala pulmonară obstructivă cronică, bronşita cronică,
emfizemul, fibroza pulmonară.
De asemenea, spirometria este utilizată pentru evaluarea eficacității terapeutice a medicamentelor administrate în cazul
patologiei respiratorii.
Spirometrul este un dispozitiv folosit pentru măsurarea volumelor expiratorii și inspiratorii. Pornind de la aceste date se
calculează eficiența și viteza de umplere, respectiv golire a plămânilor.
Spirograma este o curbă volum-timp, măsurarea fluxului putând fi absolută (PEF-debitul expirator maxim de vârf sau
fluxul maxim de vârf) sau se poate genera o curbă flux-volum a cărei formă este reproductibilă pentru orice persoană,
dar variază considerabil între diferite boli respiratorii. O realizare deficitară a acestei manevre se caracterizează printr-o
reproductibilitate scăzută.
Testarea este simplă, cu o durată de doar câteva minute. Spirometria se poate realiza de la vârsta de 5 ani, când
majoritatea copiilor pot coopera corect în vederea efectuării unor manevre respiratorii forțate. Sunt necesare minim 3
masurători corecte pentru o evaluare corespunzătoare.
Înainte de efectuarea spirometriei:
se înregistrează datele pacientului (înalțime, greutate, vârstă) cu ajutorul cărora se calculează valorile spirometrice de
referință (prezise, normale) la care se raportează cele măsurate în cazul pacientului;
se notează medicația administrată inhalator (Ventolin, Berotec, Symbicort, Seretide, Spiriva) sau oral (TheoSR,
Teotard, Miofilin, Metoprolol);
persoana trebuie să fie stabilă din punct de vedere clinic, fără infecții ale tractului respirator;
pentru testarea reversibilității se va opri medicația inhalatorie înainte de examinare astfel: Ventolin cu 2-4 ore,
Spiriva cu 24-36 ore, Symbicort cu 12-24 ore, Teofilina cu 12 ore. -activități ce trebuiesc evitate înainte de realizarea
spirometriei: consumul de alcool, cu 4 ore înainte; mesele copioase, cu 2 ore înainte; fumatul, cu 1 oră înainte;
exerciții fizice intense, cu 30 de minute înainte;
trebuiesc evitate articolele vestimentare care împiedică expansiunea toracelui sau a abdomenului.
Pentru înregistrarea unei spirograme, subiectul trebuie să:
primească explicații despre realizarea manevrei (până înțelege);
stea așezat pe un scaun cu spatele drept, cu picioarele ferm sprijinite pe podea, capul în extensie (deoarece aplecarea
capului înainte îngustează căile aeriene superioare) și cu nasul pensat cu o clemă nazală (recomandat, dar nu
esențial);
respire printr-o piesă bucală (cu buzele strâns lipite de aceasta) conectată la sistemul de măsurare;
inspire și expire în mod normal prin aparat (inițial);
apoi inspiră profund și expiră puternic și cât mai rapid (pentru golirea completă a plămânilor).
Pentru a obține rezultate acceptabile, manevra trebuie realizată cu un efort expirator maxim, imediat după un inspir
maxim. Startul trebuie să fie rapid și curba flux-volum trebuie să fie continuă. Următoarele elemente sunt esențiale:
inspirul trebuie să fie maxim; obținerea unei etanșeități între buzele pacientului și piesa bucală; continuarea manevrei
până când tot aerul din plămâni este eliminat; pacientul nu trebuie să se aplece în față, în timpul testului; obținerea a cel
puțin 3 teste acceptabile, care să respecte criteriile de reproductibilitate (repetabilitate), fiind ideal ca variabilitatea FEV1
să fie mai mică de 0,15 litri (diferența între cel mai mare rezultat și următorul ca mărime).
Este important de știut că la pacienții cu boală obstructivă, expirul complet poate dura mai multe secunde. De asemenea,
efortul respirator poate fi diminuat de durere toracică, de patologia abdominală, de frica de incontinență.
Forma curbei expiratorii flux-volum poate varia. În disfuncția ventilatorie obstructivă, rata maximală a fluxului este
diminuată, curba expiratorie fiind concavă, iar în boala restrictivă, unde fluxul poate fi crescut în raport cu volumul
pulmonar, curba este convexă. O prelungire (ca o coadă) a curbei expiratorii sugerează obstrucția căilor aeriene mici.
Doar fluxul expirator este redus în obstrucția intra-toracică.
Interpretarea rezultatelor unui test de funcționalitate pulmonară trebuie să se facă în contextul anamnezei și examenului
clinic.
Anomaliile constatate sunt clasificate în sindrom obstructiv (debite anormal de mici, în astm bronșic și BPOC), sindrom
restrictiv (volume anormal de mici, în fibroze pulmonare) și sindrom mixt (o asociere a acestora).
Raportarea rezultatelor:
se raportează valoarea cea mai mare pentru FEV1;
se raportează valoarea cea mai mare pentru CVF;
se raportează valoarea cea mai mare pentru PEF;
pentru FEF 25-75% se raportează valoarea obținută la testare care are cea mai mare sumă FEV1+CVF.
Criterii de reproductibilitate:
obținerea a 3 teste care să respecte criteriile de acceptabilitate;
diferența între primele 2 cele mai mari valori ale CVF să fie de aproximativ 0,15 L;
diferența între primele 2 cele mai mari valori ale FEV1 să fie de aproximativ 0,15 L.
La un spirometru, în recomandările minime, este necesar ca rezistenţa totală la curgerea aerului la 14 litri per secundă să
fie mai mică de 1,5 cm coloană apă, respectiv să poată acumula volume de peste 8 litri pentru un timp de minim 15
secunde, dar marja de eroare a măsurătorilor să fie de cel mult +/-3% şi afişajul curbei volum-timp să fie unul în timp
real. Cu ajutorul staţiei meteo mobile se notează zilnic presiunea atmosferică, umiditatea şi temperatura, pentru a se
calibra spirometrul. Cu ajutorul cântarului şi taliometrului se notează greutatea şi înalţimea pacientului.
Notăm și rasa și sexul acestuia ce necesită a fi introduse în softul aparatului. Temperatura este o variabilă semnificativă
în spirometrie și poate fi măsurată direct printr-un termometru simplu sau un termostat intern (adică direct de
echipament).
În privința calibrării și controlului calității echipamentului, pentru a se asigura că acestea rămân precise în timpul
utilizării, toate spirometrele trebuie calibrate în volum cel puțin o dată zilnic, utilizând o seringă calibrată cu un volum de
cel puțin 3l.
Etalonarea trebuie repetată dacă temperatura se schimbă semnificativ pe parcursul unei zile. Trebuie păstrat cel puțin un
jurnal de calibrare și întreținere, respectiv copii electronice sau tipărite ale spirometriilor efectuate, astfel încât să se
poată verifica acuratețea și precizia testelor anterioare. Măsurile suplimentare pentru controlul calității echipamentului
reprezintă instalarea actualizărilor software și calibrarea trimestrială a ceasului.
În ceea ce priveste igiena și prevenția infecțiilor, scopul principal este de a evita contaminarea personalului sau
paciențiilor în cursul explorării: transmitere prin contact direct cu materialul utilizat (prin piesa bucală, valve, site,
conducte și care pot determina infecții de căi respiratorii superioare, infecții digestive, infecții transmise prin sânge sau
dacă există o plagă la nivelul mucoasei bucale, respectiv prin sângerare gingivală) sau transmitere prin contact indirect,
cu aerosolii produși de un pacient bolnav de tuberculoză, infecții virale, infecții oportiniste sau pneumonii nosocomiale.
Soluția este igiena riguroasă a tuturor dispozitivelor reutilizabile prin dezinfecție și sterilizare înaltă, spălarea pe mâini a
personalului după fiecare manevră dar și purtarea de mănuși. Frecvența optimă a dezinfecției și sterilizării nu este
statuată, dar orice aparat a cărui suprafață vine în contact cu condensatul expirului unui bolnav de tuberculoză, trebuie
sterilizat înainte de o nouă utilizare. In cazul explorării unui pacient purtător de o boală infecțioasă transmisibilă, se cer
precauții suplimentare și anume dedicarea unor materiale exclusive pentru pacientul infectat, testarea acelui pacient la
sfârșitul programului cu demontarea și sterilizarea aparaturii, cu testarea acelor pacienți în camera de izolare și
obligatoriu port de protecție pentru technician.