Tentativa reuşită de iluzionare a cumpărătorilor prin astfel de proceduri reprezintă, din punct de

vedere juridic, infracţiuni care (dacă sunt dovedite prin expertiză medico-legală veterinară) intră sub
incidenţa legii penale. În speţa produselor alimentare, falsul presupune “adaosul oricărei substanţe
naturale sau sintetice în produse, în scopul modificării sau conferirii de proprietăţi, pe care
produsele nu le justifică prin compoziţia lor naturală şi prin normele de fabricaţie”.

În practica medico-legală veterinară, o problemă de acut interes este reprezentată de posibilităţile de

identificare, înaintea punerii în consum public, a adaosurilor nepermise, falsificărilor şi
substituirilor de alimente de origine animală şi – în mod special – a preparatelor din carne: cârnaţi,
salamuri, carne tocată cu/fără condimente, mici, (semi)conserve.

Cele mai periculoase şi frecvente fraude de acest fel sunt săvârşite în aria privată a sectorului şi în
comerţul clandestin cu carne, introducând în alimentaţia consumatorilor:

- Carne alterată, a cărei stare este camuflată prin transformarea şi prelucrarea în procesul de
fabricaţie, prin adaos de odorante, condimente, substanţe conservante şi coloranţi.

- Carne provenită de la specii pentru care trebuie menţionată în mod expres şi la vedere originea
(cal, nutria etc.).

- Carne provenită de la specii necomestibile (vulpe, pisică, câine etc.).

- Carne provenită de la animale moarte, tăiate în agonie sau aflate în stări fiziologice particulare, ce
le fac improprii pentru măcelării şi consum.

- Carnea provenită de la animale bolnave, a căror tăiere este interzisă prin lege.

Principalele forme de manopere frauduloase sunt falsificarea, contrafacerea, frauda sanitară şi

substituirea. Fraudele sunt acţiuni antropice, intenţii şi fapte de rea-credinţă săvârşite cu scopul de a
obţine avantaje nemeritate, ilicite, cel mai frecvent însoţite de efecte dăunătoare asupra
consumatorilor /utilizatorilor. Caracterul imoral şi ilicit al acestor acţiuni determină considerarea
fraudelor ca acte antisociale, pentru care legea prevede sancţiuni severe.

Producţia de bunuri şi comerţul sunt domenii în care fenomenul fraudelor este foarte frecvent,
rezultatul acestor manopere frauduloase constituindu-l falsificările, contrafacerile şi substituirile.

Tot mai multe alimente sunt falsificate în ultimul timp, de la condimentele la plic și lactate până la
peştele congelat şi miere. Alimentele falsificate pot fi extrem de nocive pentru sănătate.

Topul primelor 10 produse expuse celui mai mare risc de fraudă în sectorul alimentar

1 Uleiul de măsline

2 Peștele

3 Alimentele ecologice

4 Laptele
5 Cerealele

6 Mierea și siropul de arțar

7 Ceaiul și cafeaua

8 Condimentele (precum șofranul și pudra de ardei iute)

9 Vinul

10 Anumite sucuri din fructe

Uleiul de măsline şi măslinele. Specialiştii spun că aproximativ 50% din uleiul de măsline vândut în
SUA este falsificat. Cetățenii consumă de fapt un produs toxic, combinat cu ulei din seminţe de
rapiţă, ulei de soia şi alte uleiuri de calitate inferioară. Considerat un ulei din categoria celor de lux,
cu proprietati benefice pentru sănătatea cardiovasculară, uleiul de măsline extravirgin este unul
dintre produsele alimentare cele mai falsificate la ora actuală.

Peştele scump. Somonul cu cele mai multe proprietăți nutritive este cel sălbatic, o raritate în
magazinele românești. Cel mai simplu mod de falsificare a peștelui este comercializarea unor specii
ieftine ca fiind somon sau alt tip de pește scump.

Mierea este, la ora actuală, cel mai falsificat produs, și nu doar pe piața românească. De exemplu,
SUA se luptă de mai mulți ani cu o invazie de surogate chinezești care nu mai au nimic în comun cu
produsul original, mierea pură. Mierea vândută ca fiind de salcâm (sortiment scump) poate fi, de
fapt, miere polifloră sau de rapiță, cu mai putine beneficii. În plus, pentru multiplicarea mierii, multi
producători adaugă sirop de glucoza industrială, care îi scade produsului valoarea nutrițională.

Speciile de cod pot fi usor substituite intre ele, prezentandu-se cele ieftine ca fiind valoroase.
Pastravul marin – somonul mai scump, poate fi inlocuit cu pastravul curcubeu mai ieftin. In cazul
somonului afumat , somonul de Pacific valoros, este inlocuit cu pastravul de cultura, provenind din
crescatoriile norvegiene, scotiene.

Crustaceele pot fi imitate de catre produsele de tip SURIMI ( Novel food ). Obtinute din peste
marin mai ieftin in amestec cu lapti, icre, aditivi alimentari ( coloranti, gelifianti, emulgatori ) si
arome.

Uneori, pestele decongelat si tinut in gheata este vandut ca peste proaspat, identificarea falsului
facandu-se senzorial si prin analzie de laborator.

Icrele negre ( caviar ), dar si cele de Manciuria ( icre rosii ), sunt falsificate prin substituirea lor cu
icre negre false obtinute din amestecuri de grasime si carne de peste cu alte materii prime
alimentare colorate cu coloranti sintetici ( E-uri).

Icrele de stiuca, inainte de a fi utilizate la preparate, vor fi cu atentie examinate pentru a nu fi

contaminate cu larve de tenie.

În general, sunt alese produse care au un preț mare la origine, și sunt scoase pe piață surogate mai
iefine care, pe lângă faptul că sunt înțesate cu E-uri nocive, pot conține și alte substanțe periculoase,
cum ar fi antibiotice sau metale grele. Aceste „copii” ale produselor originale nu doar pun în pericol
sănătatea consumatorilor, dar îi și trimit în faliment pe cei care fabrică și vând produsul autentic, de
obicei mult mai scump din cauza costurilor de producție.

Un alt exemplu oferit de literatura este contrafacerea produselor italiene şi așa-numitul „italian
sounding” (produse prezentate sub o marcă cu rezonanță italiană, dar care provin din alte țări) sunt
două fenomene în continuă creştere. În acest fel, consumatorul este păcălit cu bună-știință. S-a
calculat că cifra de afaceri estimată a imitaţiilor de produse „Made in Italy” este de aproximativ 60
de miliarde de Euro la nivel mondial. Sau cumperi un „Prosciuto italiano” care arată bine, care
afișează pe etichetă steagul Italiei și sloganul „gustoso” – ca să descoperi, dacă ai răbdare să citești
specificațiile tipărite mărunt, că alimentul vine din Germania. „Am mânca italienește înseamnă și
istorie, și cultură, și tradiție”, a spus Luca Gentile, directorul Agenției ICE București. Produsele
„italienizate„ sunt prezente inclusiv în supermarketurile românești: la seminar a fost prezentat
„Raportul de constatare a cazurilor de italian sounding în România”, o cercetare realizată de
Camera de Comerț Italiană pentru România în rândul marilor retaileri. Au fost depistate, în 9
hipermarketuri, 32 de produse care imitau stilul produselor italiene - dintre care 17 produse lactate,
5 cutii de paste, 4 salamuri și 6 conserve. Spink şi Moyer6 , definesc «frauda din sectorul
alimentar» este un termen colectiv folosit pentru a include înlocuirea, adăugarea, manipularea sau
prezentarea eronată a alimentelor, a ingredientelor alimentelor sau a ambalajului alimentelor,
realizate cu bună știință și în mod intenționat; sau declarații false sau care induc în eroare în
legătură cu un produs în vederea obținerii unui câștig de natură economică.”

În SUA frauda alimentară este numită ,,adulterare motivată economic,, (EMA-Economic Motivated
Adulteration) și este definită ca substituirea sau adăugarea intenționată, frauduloasă, a unei
substanțe într-un produs alimentar, cu scopul de a-i crește valoarea aparentă sau a-i reduce
cheltuielile de producție, pentru a obține un câștig economic.

Prin „frauda alimentara” se intelege, conform definitiei date intr-un raport intocmit de Journal of
Food Science SUA, „un termen colectiv care cuprinde cazurile de inlocuire deliberata, adaugare,
manipulare, denaturare si etichetare gresita a mancarurilor, ingredientelor sau ambalajelor
alimentare, sau declaratiile false ori inselatoare referitoare la un produs, in scopul obtinerii unor
castiguri banesti”.

Frauda alimentară reprezintă acțiunea de înșelare a cumpărătorilor de alimente sau ingrediente

alimentare, indiferent de poziția pe care aceștia o ocupă în lanțul agro-alimentar (consumator,
distribuitor, procesator sau importator), cu scopul de a obține câștiguri în plan economic.