1

ELEMENTE DE TEORIA GRUPURILOR

După cum se va vedea în capitolele următoare, totalitatea

operaţiilor de simetrie care pot fi efectuate asupra moleculelor formează
un grup şi din acest motiv, simetria moleculelor este studiată în cadrul
formalismului oferit de teoria grupurilor. Această teorie este de o
importanţă deosebită în studiul mai multor sisteme fizice şi chimice care
posedă total sau parţial un anumit tip de simetrie: particule elementare,
atomi, molecule sau cristale. Noţiunea de grup exprimă sub formă
concisă şi imediat utilizabilă, ideile vagi şi universale de regularitate şi
simetrie, iar teoria grupurilor nu conduce numai la o simplificare a
calculelor referitoare la simetria moleculelor (a obiectelor în general) ci şi
la conexiuni neaşteptate între fenomene care în aparenţă nu au nici o
legătură.
Simplificarea pe care teoria grupurilor o introduce în tratarea
matematică a sistemelor fizice şi chimice, prezicerea unor proprietăţi,
precum şi sistematizarea în notaţia stărilor energetice face ca această
teorie să se aplice în multe domenii ale fizicii şi chimiei. Astfel, aceasta îşi
găseşte aplicaţii atât în domenii experimentale, ca de exemplu în
utilizarea tehnicilor de difracţie în studii structurale, în analiza unor
proprietăţi nucleare şi magnetice deduse cu ajutorul spectroscopiilor RES,
RMN, RNQ sau Mösbauer, în deducerea unor reguli de selecţie valabile în
spectroscopia electronică, cât şi în cadrul metodelor teoretice proprii
fizicii moleculei sau chimiei cuantice. În acest ultim caz, teoria grupurilor
este folosită cu deosebit succes în teoria cuantică a structurii atomilor, în
teoria legăturii chimice, a orbitalilor moleculari, a orbitalilor hibrizi, în
analiza vibraţiilor moleculare, în teoria electronilor de valenţă sau a
câmpului de ligand [4-6].

1.1 Grupuri; proprietăţi fundamentale; exemple

Un grup este o mulţime de elemente în care s-a definit o operaţie
internă, adică o lege de combinare între elemente, lege care satisface
câteva condiţii. Pentru început nu este necesară precizarea naturii
elementelor respectivei mulţimi şi de asemenea, nu este necesar să le fie
atribuită o anumită semnificaţie fizică. Operaţia de combinare definită în
grup poate fi o operaţie aritmetică sau algebrică oarecare. În lucrarea de
faţă ne vom ocupa în special de grupurile formate din ansamblul
operaţiilor de simetrie ce se pot efectua asupra moleculelor. Pentru ca un
ansamblu oarecare de elemente să formeze un grup matematic, el
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
 Cap.1 Elemente de teoria grupurilor 5

i) produsul (în sensul legii definită de operaţia internă) a oricăror

două elemente din mulţime, precum şi pătratul fiecărui
element este tot un element al grupului. Dacă A şi B sunt două
elemente din grup vom reprezenta multiplicarea lor prin A*B,
iar rezultatul prin A*B = C. Matematic, aceasta se scrie:
∀ A, B ∈ M, A*B = C ∈ M
Legea de combinare a elementelor trebuie definită în fiecare caz. De
obicei ea nu este comutativă ca în algebra ordinară, adică A*B = C şi
B*A = D, sau A*B ≠ B*A. Grupurile pentru care combinarea este
comutativă, adică atunci când este satisfăcută relaţia A*B = B*A, se
numesc grupuri abeliene.
ii) există un element neutru al mulţimii (element unitate), notat
cu I, care este comutabil cu oricare alt element al mulţimii pe
care este definit grupul şi pe care îl lasă neschimbat, adică:
∃ I ∈ M, a.î. ∀ A ∈ M, A*I = I*A = A
iii) elementele grupului satisfac relaţia de asociativitate:
∀ A, B, C ∈ M, (A*B)*C = A*(B*C)
Proprietatea este valabilă pentru orice număr de elemente:
(A*B)*(C*D)*(F*G) = A*(B*C)*(D*F)*G = (A*B)*C*(D*F)*G = ...
iv) Fiecare element al grupului posedă un element invers, care de
asemenea aparţine grupului. Elementul R este inversul
elementului X dacă R*X = X*R = I. În general inversul lui X se
notează prin X-1 şi X-1*X = I = X*X-1. Matematic, condiţia
existenţei elementului invers pentru fiecare element al
grupului se scrie:
∀ A ∈ M, ∃ A-1 ∈ M a.î. A*A-1 = A-1*A = I

Teoremă
Inversul unui produs de două sau mai multe elemente este egal cu
produsul elementelor inverse în ordine inversată:
(A*B*C ... X*Y)-1 = Y-1*X-1 ... C-1*B-1*A-1 (1.1)
Demonstraţie:
Vom face demonstraţia pentru un produs de trei elemente. Fie A, B, C
elementele grupului, iar D produsul lor:
A*B*C = D
Multiplicând la dreapta fiecare membru al relaţiei de mai sus cu C-1B-1A-1,
se obţine succesiv:
A*B*C*C-1*B-1*A-1 = D*C-1*B-1*A-1
-1 -1
A*B*I*B *A = D*C-1*B-1*A-1
... ...
I = D*C *B *A-1
-1 -1

Deoarece D*C *B *A = I, trebuie ca C *B-1*A-1 să fie reciprocul lui D,

-1 -1 -1 -1

şi cum D = A*B*C, rezultă că:

6 Cap.1 Elemente de teoria grupurilor

D-1 = (A*B*C)-1 = C-1*B-1*A-1

Mulţimea operaţiilor de simetrie care satisfac cele patru
proprietăţi enunţate mai sus formează grupuri de simetrie punctuală.
Aceste grupuri sunt denumite astfel deoarece în urma oricărei operaţii de
simetrie ce poate fi efectuată asupra unei molecule, cel puţin un punct al
acesteia rămâne în poziţia sa iniţială; acest punct este centrul de masă al
moleculei.
Grupurile cristalografice nu sunt grupuri de simetrie punctuală
deoarece în cazul cristalelor sunt posibile ca operaţii de simetrie şi
rototranslaţii, care nu lasă invariant centrul de masă al celulei
elementare a cristalului.
Grupurile pot fi finite sau infinite, adică pot să conţină un număr
finit sau infinit de elemente. În general, grupurile studiate de noi sunt
grupuri finite. Doar două grupuri de simetrie punctuală sunt infinite şi
anume grupurile cărora le aparţin moleculele liniare.
Numărul de elemente ale unui grup se numeşte ordinul grupului
respectiv, iar tabela de multiplicare a grupului arată elementele care se
obţin prin compunerea oricăror două elemente ale grupului.
Ca un exemplu de grup infinit putem da mulţimea numerelor
întregi în care s-a definit operaţia de adunare ca operaţie internă.
Adunarea fiind comutativă, acest grup aditiv este un grup abelian.
Elementul identitate este elementul nul (zero) fiindcă 0 + n = n + 0 = n.
Inversul lui n este -n, deoarece n+(-n) = 0.
Să considerăm un hexagon regulat şi acele rotaţii în jurul
centrului său care îl transformă în el însuşi (Fig.1.1). Făcând abstracţie
de rotaţiile cu unghiuri α ≥ 360°, există şase astfel de rotaţii diferite pe
care le vom nota cu: R0, R1, R2, R3, R4, R5. R0 reprezintă rotaţia de unghi
α = 0°, R1 rotaţia cu un unghi α = 60°, R2 rotaţia cu α = 120°, etc.
Fie produsul a două rotaţii definit ca aplicarea succesivă a acestora.
Atunci, de exemplu, R1R3 = R4, iar R3R5 = R2, etc. Se constată uşor că
mulţimea compusă din cele 6 rotaţii formează un grup în raport cu
operaţia definită. În acest grup finit de ordinul 6, elementul identitate
este R0. Pentru a avea o imagine completă asupra acestui grup, vom
scrie tabela sa de multiplicare. Din Tabelul 1.1 se constată că grupul este
comutativ. Acest tabel conţine la fiecare intersecţie a liniilor şi coloanelor
produsul celor două elemente corespunzătoare în ordinea coloană-linie
(de la stânga la dreapta). Analizând mai atent acest grup se constată că:

Fig. 1.1 Rotaţia hexagonului cu 120o în jurul centrului său

 Cap.1 Elemente de teoria grupurilor 7

Tabelul 1.1 Tabela de multiplicare pentru rotaţiile hexagonului în jurul

centrului său cu unghiuri de 0o, 60o, 120o, 180o, 240o şi 300o
R0 R1 R2 R3 R4 R5
R0 R0 R1 R2 R3 R4 R5
R1 R1 R2 R3 R4 R5 R0
R2 R2 R3 R4 R5 R0 R1
R3 R3 R4 R5 R0 R1 R2
R4 R4 R5 R0 R1 R2 R3
R5 R5 R0 R1 R2 R3 R4

R2 = R12, R3 = R13, R4 = R14, R5 = R15, R0 = I = R16

Aşadar, elementele grupului sunt "generate" de către un singur element
adică toate elementele grupului sunt puteri consecutive ale lui R1. Dacă
într-un grup există un element X astfel încât toate celelalte elemente să
fie puteri consecutive ale lui X, adică X, X2, X3, ..., Xn, grupul se numeşte
grup ciclic de ordinul n. Într-un astfel de grup, elementul Xn este
elementul identitate (Xn ≡ I), iar inversul elementului Xk este Xn-k. Trebuie
menţionat că un grup ciclic este şi abelian. Un astfel de grup se
simbolizează doar prin elementul generator: {X}.
Un exemplu de grup ciclic numeric este grupul format de cele n rădăcini
ale ecuaţiei Xn = 1. Astfel, rădăcinile ecuaţiei X4 = 1 sunt: i, -1, -i şi 1,
toate fiind puteri ale lui i, i1 = i, i2 = -1, i3 = -i, i4 = 1. Aceste elemente
formează un grup ciclic multiplicativ de ordinul 4. Elementul identitate
este i4 ≡ I, i3 este inversul lui i, iar -1 = i2 este propriul său invers.
Dăm mai jos tabela de multiplicare a acestui grup.
Tabelul 1.2 Tabela de multiplicare a grupului format din rădăcinile ecuaţiei X4 = 1
1 i -1 -i
1 1 i -1 -i
i i -1 -i 1
-1 -1 -i 1 i
-i -i 1 i -1

In următorul exemplu vom considera grupul de ordinul 6, format

din elementele abstracte I, A, B, C, D şi E. Elementul I joacă rolul
elementului identitate, iar operaţia de multiplicare este astfel definită
încât să respecte tabela de multiplicare 1.3.
Se constată că spre deosebire de grupul rotaţiilor (Tabelul 1.1) acesta nu
este comutativ. Elementele C, D, E sunt propriile lor inverse (C2 = D2 =
E2 = I), iar A este inversul lui B, adică AB = BA = I.
8 Cap.1 Elemente de teoria grupurilor

Tabelul 1.3 Tabela de multiplicare pentru grupul format din

şase elemente abstracte: I, A, B, C, D, E
I A B C D E
I I A B C D E
A A B I E C D
B B I A D E C
C C D E I A B
D D E C B I A
E E C D A B I

De asemenea, analizând Tabelul 1.3 se observă câteva caracteristici

valabile pentru toate tabelele de multiplicare ale grupurilor:
i) Fiecare linie şi coloană conţine o listă dezordonată de
elemente ale grupului, fiecare din ele apărând o dată şi numai o dată pe
o linie sau pe o coloană; rezultă că două linii sau două coloane nu pot fi
identice.
ii) Elementul identitate I se află o singură dată pe fiecare linie
sau coloană pentru că fiecare element nu poate avea decât un singur
invers. I apare fie pe diagonala tabelei de multiplicare fie în poziţii
simetrice faţă de aceasta fiindcă un element este sau propriul său invers
(ca de exemplu I, C, D, E), sau pentru că aşa cum este aici, A este
inversul lui B şi B inversul lui A.

1.2 Izomorfism şi homomorfism

Două grupuri G şi G' se numesc grupuri izomorfe dacă între
elementele lor există o corespondenţă biunivocă, de unu la unu. Astfel,
dacă A, B şi C sunt trei elemente oarecare din G corespunzând lui A', B'
şi respectiv C' din G', atunci A*B = C dacă şi numai dacă A'*B' = C'.
Aşadar, în cazul a două grupuri izomorfe, fiecărui element al unui grup îi
corespunde un singur element al celuilalt grup şi invers.
Două grupuri sunt homomorfe dacă se îndeplineşte condiţia
(A*B)’ = A’*B’ dar sunt incluse şi cazurile în care două sau mai multe
elemente ale grupului G au aceeaşi imagine în grupul G’.
Fie un grup ciclic de ordinul 4 generat de elementul A cu tabela de
multiplicare dată în Tabelul 1.4. Această tabelă este identică cu cea dată
în Tabelul 1.2 generată de către elementul i. Se spune că cele două
grupuri sunt izomorfe. Notaţia utilizată pentru a indica corespondenţa
dintre elementele lor sau izomorfismul este:
2 3
⎧ I A A A ⎫
⎨ ⎬
⎩1 i -1 -i ⎭
 Cap.1 Elemente de teoria grupurilor 9

Tabelul 1.4 Tabela de multiplicare a unui grup ciclic de ordin 4

I A A2 A3
I I A A2 A3
A A A2 A3 I
2 2 3
A A A I A
3 3
A A I A A2

Utilizând o nouă notaţie adecvată pentru elementele grupurilor izomorfe

se obţine aceeaşi tabelă de multiplicare, chiar dacă este total diferită atât
natura elementelor lor, cât şi legea de multiplicare. (vezi problemele 1.3,
1.4, 1.7 şi 1.8 de la sfârşitul acestui capitol).

1.3 Produsul direct a două grupuri

Fie două grupuri G şi G' care nu au nici un element comun cu
excepţia elementului identitate şi pentru care multiplicarea oricărui
element A din G cu oricare element A' din G' este comutativă, adică
A*A'=A'*A. Totalitatea elementelor obţinute ca produs al fiecărui element
din G cu fiecare element din G' formează un grup, care se numeşte
produsul direct al celor două grupuri G şi G'. Acesta se notează uzual prin
G ⊗ G'. Ordinul grupului produs direct este egal cu produsul ordinelor
celor două grupuri.

1.4 Subgrupuri
Dacă pentru o submulţime S a unui grup sunt valabile
proprietăţile grupului în raport cu operaţia de multiplicare definită în G
atunci S formează un subgrup al lui G. Fiecare grup conţine două
subgrupuri banale (sau improprii), unul care este format din elementul
identitate I, iar celălalt format din totalitatea elementelor din G.
Elementul identitate face parte din fiecare subgrup. De exemplu, grupul
ciclic format din rotaţiile hexagonului are două subgrupuri nebanale şi
anume subgrupul (ciclic) de ordinul 2, format din elementele R0 şi R3 şi
subgrupul (ciclic) de ordinul 3, format din elementele: R0, R2 şi R4.
Grupul abstract de ordinul 6 format din elementele I, A, B, C, D, E,
discutat anterior, are trei subgrupuri de ordinul 2 şi anume: {I, C}, {I,
D}, {I, E}, precum şi un subgrup de ordinul 3, format din elementele {I,
A, B}. Acesta este un grup "generat" de elementul A, având A1 = A, A2 =
B, A3 = I (A3 = AB = BA = I).
Din exemplele date se constată că ordinul fiecărui subgrup este un
divizor al ordinului grupului din care face parte.

Teoremă
Ordinul g al unui subgrup dintr-un grup finit de ordinul h trebuie să fie un
divizor al ordinului h, adică h/g = k, unde k este un număr întreg.
Demonstraţie
10 Cap.1 Elemente de teoria grupurilor

Pentru a demonstra teorema să presupunem că o mulţime de g elemente

A1, A2,...,Ag formează un subgrup. Să considerăm acum un alt element B
din grup care nu este membru al subgrupului şi să formăm produsele:
BA1, BA2,...,BAg. Nici unul dintre aceste produse nu poate aparţine
subgrupului. Dacă presupunem însă că
BA2 = A4
şi considerând că elementul invers al lui A2 este A5, atunci multiplicând la
dreapta egalitatea de mai sus cu A5, obţinem succesiv:
BA2A5=A4A5
BI=A4A5
B=A4A5
Acest rezultat contrazice ipoteza noastră cu privire la B care nu este
membru al subgrupului A1, A2,...,Ag, fiindcă A4A5 nu poate fi decât unul
dintre elementele Ai (i=1, 2,...,g). De aici rezultă că dacă produsele BAi
se află în grup alături de elementele Ai, grupul conţine cel puţin 2g
elemente şi raportul h/g ≥ 2. Dacă h > 2g, atunci se alege un alt element
C din grup care nu aparţine nici setului Ai nici celui care conţine
produsele BAi şi se înmulţesc elementele din Ai cu C, obţinându-se încă g
elemente, membre ale aceluiaşi grup, dar care nu sunt membri ai
colecţiilor Ai şi BAi. Acum h este cel puţin egal cu 3g şi raportul h/g≥3. Se
repetă operaţia până se găseşte un număr k pentru care h = kg, k fiind
un întreg. Atunci h/g = k, potrivit teoremei enunţate.
Din punct de vedere chimic, importanţa subgrupurilor este legată
direct de reducerea simetriei moleculelor distorsionate sau substituite
chimic. Astfel, de exemplu, simetria unui complex metalic octaedric se
reduce la una bipiramidal tetragonală când se schimbă liganzii trans sau
se modifică în mod identic lungimile a două legături coliniare.

1.5 Clase
Dacă A şi X sunt două elemente dintr-un grup, atunci X-1AX va fi
egal cu un element din grup, să zicem cu B. Se poate scrie deci:
B = X-1AX (1.2)
Această relaţie reprezintă o operaţie cunoscută sub numele de
transformare de similitudine. Se citeşte spunând că B este transformata
de similitudine a lui A prin elementul X. Elementele A şi B se numesc
elemente conjugate, iar operaţia este valabilă şi în sens invers: A =
XBX-1. Menţionăm câteva proprietăţi mai importante ale elementelor
conjugate:
i) Orice element este conjugat cu el însuşi. Aceasta înseamnă că
având un element A, se poate găsi cel puţin un element X astfel încât:
A=X-1AX
-1
Multiplicând la stânga cu A , rezultă:
A-1A=I=A-1X-1AX=(XA)-1(AX)
 Cap.1 Elemente de teoria grupurilor 11

care este valabilă numai dacă A şi X comută între ele. Astfel, elementul X
poate fi I, sau orice element comutabil cu A.
ii) Dacă A este conjugat cu B, atunci şi B este conjugat cu A.
Aceasta înseamnă că dacă:
A = X-1BX
atunci trebuie să existe un element Y în grup astfel ca:
B = Y-1AY
Într-adevăr, efectuând multiplicări potrivite rezultă:
XAX-1 = XX-1BXX-1 = B
Dacă Y = X şi de asemenea Y-1 = X, obţinem:
-1

B = Y-1AY
şi aceasta este posibil, deoarece un element oarecare, cum este X,
trebuie să aibă un invers, cum ar fi Y.
iii) Dacă A este conjugat cu B şi C, atunci B şi C sunt conjugate
între ele. Aceasta se poate demonstra uşor ţinând cont de cele
prezentate anterior, rămânând ca exerciţiu pentru cititor.
Un ansamblu complet de elemente conjugate între ele constituie o
clasă a grupului.
Pentru a determina o clasă a unui grup se începe cu un element şi se
calculează toate transformatele sale de similitudine, utilizând toate
elementele din grup. Se ia apoi un al doilea element din grup care nu s-a
găsit a fi conjugat cu primul şi i se determină acestuia toate
transformatele (respectiv elementele conjugate). Procedeul se repetă
până când toate elementele din grup au fost aşezate într-o clasă sau
alta.
Conceptul de clasă este foarte important în teoria reprezentărilor
grupurilor de simetrie punctuală a căror elemente sunt operaţiile de
simetrie ce pot fi efectuate asupra moleculelor. Evident şi elementele
unui astfel de grup pot fi grupate în clase de operaţii şi vom vedea că
aceste clase sunt operaţii bazate pe elemente care pot fi interconvertite
prin intermediul unor terţe operaţii de simetrie. Vom vedea în capitolul 3
că matricile asociate operaţiilor din aceeaşi clasă au acelaşi caracter.
Elementul identitate I formează întotdeauna o clasă prin el însuşi.
Aceasta rezultă din faptul că toate transformatele lui I prin celelalte
elemente ale unui grup sunt egale cu I. Într-adevăr, deoarece
multiplicarea cu I este comutativă se obţine: X-1IX = X-1X = I, oricare ar
fi elementul X. De asemenea, în cazul grupurilor ciclice, fiecare element
formează o clasă aparte deoarece calculând transformatele elementului
Xi prin orice element Xm, regăsim întotdeauna elementul Xi: Xn-m Xi Xm =
Xn+i = I Xi = Xi .
În continuare să determinăm clasele din grupul abstract de
ordinul 6, discutat deja, utilizând tabela sa de multiplicare (Tabelul 1.3).
Începem cu elementul I:
12 Cap.1 Elemente de teoria grupurilor

I-1II = I
-1
A IA = BA = I
B-1IB = AB = I
C-1IC = C2 = I
..........................
Într-adevăr, I formează o clasă aparte aşa cum s-a menţionat mai sus.
Continuând pentru elementele A şi B ne putem convinge uşor că acestea
sunt conjugate formând împreună o clasă de ordinul 2. În acest scop să
calculăm transformatele de similitudine ale lui A. Folosind tabela de
multiplicare a grupului, obţinem:
I-1AI = A
A-1AA = A
B-1AB = A
C-1AC = B
D-1AD = B
E-1AE = B
Toate transformările lui A sunt A sau B. Calculând în mod similar
transformările lui B se observă că se obţine mereu A sau B. Aceste două
elemente sunt deci conjugate între ele şi formează o clasă de ordinul 2
(numărul elementelor din clasă).
Elementele C, D şi E sunt şi ele conjugate între ele, toate transformatele
lor sunt C, D sau E şi astfel ele formează o clasă de ordinul trei:
I-1DI = D
A-1DA = C
B-1DB = E
C-1DC = E
D-1DD = D
E-1DE = C
Aşadar, clasele astfel determinate pentru acest grup au ordinele 1, 2, 3
care sunt factori ai ordinului grupului 6.

Teoremă
Ordinele tuturor claselor dintr-un grup trebuie să fie factori întregi ai
ordinului grupului.
Rezultatele obţinute mai sus verifică această teoremă.
După cum se va vedea în cazul grupurilor de simetrie punctuală,
clasele unui grup sunt diviziuni naturale ale grupului şi conţin elemente
similare. Trebuie reţinut că aceste clase nu sunt neapărat subgrupuri ale
grupului original.
Se numeşte subgrup invariant al unui grup G, un grup constituit
în întregime din clase ale grupului original G, adică un grup a cărui
compoziţie nu se modifică prin efectuarea transformărilor de similitudine.
Grupurile care nu au subgrupuri invariante se numesc grupuri simple.
 Cap.1 Elemente de teoria grupurilor 13

Probleme rezolvate
1.1 Matricile:
⎡1 0⎤ ⎡ω 0 ⎤ ⎡ω2 0⎤
I= A= ⎢ 2⎥ B= ⎢ ⎥
⎢⎣0 1⎥⎦
⎣0 ω ⎦ ⎣0 ω⎦

⎡0 1⎤ ⎡ 0 ω2 ⎤ ⎡0 ω⎤
C= D= ⎢ ⎥ E= ⎢ 2 ⎥
⎢⎣1 0⎥⎦
⎣ω 0 ⎦ ⎣ω 0⎦
⎛ 2πi ⎞
unde ω = exp ⎜ ⎟ = cos(2π/3)+i sin(2π/3), formează un grup de
⎝ 3 ⎠
ordinul 6. Arătaţi că acest grup are 3 clase şi este izomorf cu
grupul abstract având tabela de multiplicare dată în Tabelul 1.3

Rezolvare
Tabela de multiplicare a grupului este:
I A B C D E
I I A B C D E
A A B I E C D
B B I A D E C
C C D E I A B
D D E C B I A
E E C D A B I
Pentru deducerea aceseia s-a ţinut cont de faptul că:
2 πi ⎛ 2π ⎞ ⎛ 2π ⎞
ω = e 3 = cos⎜ ⎟ + i sin⎜ ⎟ şi ωn = cos nϕ + i sin nϕ
⎝ ⎠3 ⎝ 3 ⎠
Ţinând cont de acestea, se obţine:
ω3=cos2π+isin2π=1 şi ω4=ωω3=ω
Pentru determinarea claselor grupului se efectuează transformările de
similitudine:
IAI=A IBI=B ICI=C IDI=D IEI=E
AAA-1=A ABA-1=B ACA-1= E ADA-1=C AEA-1=D
BAB-1=A BBB-1=B BCB-1=D BDB-1=E BEB-1=C
-1 -1 -1 -1
CAC =B CBC =A CCC =C CDC =E CEC-1=D
-1 -1 -1 -1
DAD =B DBD =A DCD =E DDD =D DED-1=C
EAE-1=B EBE-1=A ECE-1=D EDE-1=C EEE-1=E
Aşadar grupul are trei clase: una de ordin 1, formată din elementul I,
una de ordin 2, formată din elementele A şi B şi una de ordin 3, formată
din elementele C, D şi E.
Clasele grupului: {I}, {A, B} şi {C, D, E}.
După cum se poate constata din tabela de multiplicare, acest grup are ca
subgrup nebanal grupul format din elementele {I, A, B}.
14 Cap.1 Elemente de teoria grupurilor

Probleme propuse
1.2 Arătaţi că mulţimea numerelor raţionale a/b, unde a şi b sunt
numere întregi pozitive, formează un grup.
1.3 Folosind definiţiile grupului arătaţi că fiecare element al unui grup
apare odată şi numai odată în fiecare linie şi coloană a tabelei de
multiplicare.
1.4 Fie grupul format din matricile:
⎡1 0 0 ⎤ ⎡0 −1 0⎤ ⎡-1 0 0 ⎤ ⎡ 0 1 0⎤
I= ⎢0 1 0 ⎥ A= ⎢1 0 0⎥ B= ⎢ 0 -1 0 ⎥ C= ⎢-1 0 0⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎥ ⎢ ⎥ ⎢ ⎥
⎣0 0 1 ⎦ ⎣0 0 1⎦ ⎣ 0 0 1⎦ ⎣ 0 0 1⎦
Să se scrie tabela sa de multiplicare şi să se arate că acesta este
un grup ciclic izomorf cu grupul (1, i, -1, -i).
1.5 Arătaţi că grupul având ca elemente rotaţiile proprii unui pătrat în
jurul centrului său, cu unghiuri de 0, 90, 180 şi 270o formează un
grup ciclic izomorf cu (1, i, -1, -i).
1.6 Fie grupul de ordinul 8 având ca elemente următoarele matrici:
⎡1 0⎤ ⎡0 -1⎤ ⎡-1 0 ⎤ ⎡ 0 1⎤
I= A= B= C=
⎢⎣0 1⎥⎦ ⎢⎣1 0 ⎥⎦ ⎢⎣ 0 -1⎥⎦ ⎢⎣-1 0⎥⎦
⎡-1 0⎤ ⎡1 0 ⎤ ⎡ 0 -1⎤ ⎡0 1⎤
D= E= F= G=
⎢⎣ 0 1⎥⎦ ⎢⎣0 -1⎥⎦ ⎢⎣-1 0 ⎥⎦ ⎢⎣1 0⎥⎦
Să se determine clasele acestui grup.
1.7 Următoarele elemente formează un grup:
I, P, P2, Q, PQ, P2Q, R, PR, P2R, QR, PQR, P2QR, unde:
P =Q2=R2=I; QP=PR; RQ=QR; RP=PQR şi R = P2QP
3

Determinaţi clasele acestui grup.

1.8 Fie setul de funcţii:
I(x) = x , A(x) = (1-x)-1 , B(x) = 1-x-1 ,
x
C(x) = x-1 , D(x) = 1-x , E(x) =
x-1
în care operaţia de multiplicare se defineşte prin substituirea unei
funcţii în cealaltă, ca o funcţie de funcţie.
Exemplu:
-1
⎛ x ⎞ ⎛ x ⎞
AE = A(E(x)) = A ⎜ ⎟ = ⎜1 - x - 1 ⎟ = 1 - x = D(x)
⎝ x - 1⎠ ⎝ ⎠
Arătaţi că acest grup este izomorf cu grupurile indicate în
problema 1.1.
1.9 Demonstraţi că toate grupurile ciclice sunt abeliene.
1.10 Demonstraţi că într-un grup abelian fiecare element al grupului
formează o clasă prin el însuşi.