Etica Si Comunicare Profesionala 2017docx PDF Free

ETICĂ ŞI COMUNICARE PROFESIONALĂ
CUPRINS
1. PROCESUL COMUNICĂRII
1. Ce este comunicarea
2. Elementele procesului de comunicare
3. Poziţionarea într-o schemă de comunicare
4. Obiectivele comunicării
5. Funcţiile comunicării
6. Nivelurile comunicării
2. FORME DE COMUNICARE
1. Comunicarea verbală
2. Comunicarea nonverbală
3. Comunicarea scrisă
4. Stabilirea formelor de comunicare indicate în diferite contexte
3. MIJLOACE DE COMUNICARE
1. Mass media
2. Mijloace de comunicare orală
3. Mijloace de comunicare scrisă
4. Mijloace de comunicare vizuală
5. Mijloace de comunicare audiovizuală
6. Internet
4. COMUNICAREA SCRISĂ
1. Caracteristicile mesajului scris
2. Reguli de redactare a mesajului scris
3. Formele comunicării scrise (process verbal, minută, memoriu, referat,
raport, dare de seamă)
4. Corespondenţa comercială (cerere de ofertă, ofertă, comandă)
5. Raportul formal
5. COMUNICAREA NONVERBALĂ
1. Limbajul tăcerii
2. Limbajul timpului
3. Limbajul corpului
4. Gestica
5. Tonaliatea vocii
6. Aspectul fizic/prezenţa personală
7. Limbajul spaţiului
8. Limbajul culorilor
1 Modulul I, clasa a – X – a
6. COMUNICAREA EFICIENTĂ
1. Factori ce influenţează comunicarea
2. Tehnici de ascultare
3. Ascultarea activă/pasivă
4. Barierele comunicării şi îndepărtarea lor
5. Conflicte şi soluţionarea lor
7. AGENDA ELECTRONICĂ
1. Importanţa agendei electronice
2. Colectarea, prelucrarea şi folosirea informaţiilor
3. Validitatea informaţiilor oferite de agenda electronică
4. Organizarea unei agende electronice
5. Utilizarea agendei electronice
8. ADMINISTRAREA CORESPONDENŢEI
1. Reguli de monitorizare a corespondenţei
2. Proceduri specifice de recepţie a corespondenţei şi aplicarea lor
3. Înregistrarea datelor cu privire la corespondenţa primită
4. Expedierea corespondenşei prin poştă şi fax
5. Poşta electronică
9. ETICA PROFESIONALĂ
1. Relaţiile iterumane – climatul optim de muncă
2. Condiţii care facilitează activitatea umană: structura personalităţii,
tipuri de temperament, psihologia grupurilor
3. Imaginea personală
4. Deontologia profesională
5. Principii de etică profesională
6. Norme etice la locul de muncă, norme de comportament
7. Disciplina în muncă şi secretul de serviciu
CAPITOLUL I – PROCESUL COMUNICĂRII
1. Ce este comunicarea?
Comunicarea derivă de la cuvântul „comunis” care înseamnă a fi împreuna, a

pune în comun, a realiza o comuniune de grup.
J. Dewey susţinea „Comunicarea este un mod de a exista al comunităţii”

Comunicarea este un act de autodezvăluire, de exprimare şi interceptare a
unor stări.
Prin comunicare se dă coerenţă şi semnificaţie vieţii.
Comunicarea presupune un transfer de informatii si de intelegere
(semnificatii) de la emitator la receptor.
Semnificaţiile - ce înţelegi din informaţie.

Vizând semnifcaţiile în comunicare apare înţelegerea – un risc al înţelegerii →
interpretarea.
Cauza care a adus la apariţia comunicării a fost nevoia de a comunica între

oameni ca persoane sau ca grupuri sociale, când se aflau la departare unii de
alţii.
Cauza care a determinat apoi dezvoltarea comunicării a fost necesitatea de a
comunica între oameni şi organizaţiile lor.
În prezent în comunicare întâlnim o criză. Semnul cizei comunicării →

conflictul
Cauzele crizei comunicarii:
- tehnologia (autism social) – fiecare traieste in lumea lui
- concurenta – fiecare pentru el (siesi) – produce izolari omenesti si perturbari,
distruge fiinta umana
- criza de timp
APLICAŢII
1. Este corectă egalitatea: Mai multă comunicare = Comunicare mai bună?

De ce, da? De ce, nu?
Daţi exemple pentru a susţine răspunsul vostru.
2. Întrebări recapitulative
1. Ce reprezintă comunicarea?
2. Cereprezintă semnificaţiile?
3. Care este cauza apariţiei comunicării?
4. Care sunt cauzele crizei comunicării?
3. Stdiu de caz
DECALOGUL COMUNICARII
1. Nu poti sa nu comunici
2. A comunica presupune cunoastere de sine si stima de sine
3. A comunica presupune constientizarea nevoilor celuilalt
4. A comunica presupune a sti sa asculti
5. A comunica presupune a intelege mesajele
6. A comunica presupune a da feed-back-uri
7. A comunica presupune a intelege procesualitatea unei relatii
8. A comunica presupune a sti sa iti exprimi sentimentele
9. A comunica presupune a accepta conflictele
10. A comunica presupune asumarea rezolvarii conflictelor
2. Elementele procesului de comunicare
Ce reprezintă emiţătorul?
1. EMIŢĂTORUL – o persoană, un grup sau o organizaţie care transmite un
mesaj altei persoane sau grup de persoane (deţine informaţia)
Ce reprezintă mesajul?
2. MESAJUL – totalitatea cuvintelor, imaginilor şi simbolurilor transmise de
emiţător.
Ce reprezintă codificarea?
3. CODIFICAREA – reprezintă transformarea mesajului într-un mod care să
exprime în mod simbolic ideea sau conceptul ce se doreşte să ajungă la receptor.
Ce reprezintă canalul de comunicare?

4. CANALUL DE COMUNICARE – mijlocul prin care mesajul codificat
urmeaza sa ajunga la receptor
Exista doua tipuri de canale:
- canale personale – doi sau mai multi oameni comunica direct unii cu altii
(faţă în faţă, interviuri, întâlniri, prezentări, cursuri, lecturi)
Daţi exemple de canale de comunicare personale
- canale impersonale – formate din mijloace prin care se pot transmite mesaje,
fara contact direct intre emitator si receptor telefoane, video, radio, scrisori,
rapoarte, reviste, ziare)
Daţi exemple de canale de comunicare impersonale
Ce reprezintă decodificarea?
5. DECODIFICAREA – interpretarea de către receptor a simbolurilor
codificate (mesajului) de emiţător.
Ce reprezintă receptorul?
6. RECEPTORUL – cel căruia îi este adresat mesajul, destinatarul mesajului
Ce reprezintă răspunsul sau feedbackul?

7. RASPUNSUL sau FEEDBACKUL (REACTIA INVERSA) – este un mesaj
specific prin care emitentul primeşte de la destinatar un anumit răspuns cu
privire la mesajul comunicat.
8. ZGOMOTUL (PERTURBAŢIILE) – orice perturbare ce apare în procesul

de comuniare.
9. CONTEXTUL – situaţia în care are loc transmiterea mesajului

APLICAŢII
1. Identificaţi elementele procesului de comunicare din următorul text:

„Dănuţ a găsit în cutia poştală un pliant de la firma Cuptorul de Aur, care
produce pizza. Îndemnul reţinut de Dănuţ este: „Comandaţi pizza online şi
beneficiaţi de 25% reducere”.
1. EMIŢĂTOR Firma Cuptorul de Aur

„Comandaţi pizza online şi
2. MESAJ beneficiaţi de 25% reducere”.
3. MIJLOC DE COMUNICARE Canal impersonal – scrisoare (pliant)
4. RECEPTOR Dănuţ
Promovarea ofertei de pizza prin
5. CONTEXT comandă online
6. RĂSPUNS Reţinerea îndemnului
1. Care sunt elementele procesului de comunicare?
2. Ce reprezintă emiţătorul?
3. Ce reprezintă mesajul?
4. Ce reprezintă codificarea?
5. Ce reprezintă canalul de comunicare?
6. Daţi exemple de canale de comunicare personale
7. Daţi exemple de canale de comunicare impersonale
8. Ce reprezintă decodificarea?
9. Ce reprezintă receptorul?
10. Ce reprezintă răspunsul sau feedbackul?
11. Ce reprezintă contextul?
Principiile comunicării eficiente
- principiul timpului – orice comunicare eficientă cere timp, graba duce la

alegerea greşită a modului de comunicare
- principiul empatiei – respectiv acceptarea interlocutorului ca pe o
individualitate care are dreptul să aibă sentimente şi percepţii care pot fi diferite
sau asemănătoare faţă de ceea ce se vorbeşte
Ce reprezintă empatia?
Empatie - identificare, prin trăire, cu alte persoane, cu eroii cărților
- principiul ascultării active – în general oamenii nu sunt buni ascultători

datorită timpului care îi presează, a problemelor cu care se confruntă, a stresului
generat de complexitatea vieţii
- principiul concentrării pe problemă şi nu pe persoană – niciodată
comunicarea nu trebuie să vizeze persoana ci problema care necesită rezolvare
- principiul congruenţei – presupune situaţia în care vorbele, gândurile,
sentimentele şi acţiunile unei persoane conţin, toate, acelaşi mesaj (ex –
comunicarea devine ineficientă dacă o persoană vorbeşte una şi gândeşte alta)
- principiul feedback-ului adecvat şi la timp
Condiţii pentru o comunicare eficientă:

- respect faţă de interlocutor
- acceptarea unei disocieri între fapte şi sentimente
- permisivitate opinii/valori
- feedback permanent
APLICAŢII
1. Test – Cât de bun comunicator esti – pag. 55 – Caiet de lucru Comunicare
profesională
12. Ce reprezintă zgomotul?
12. Care sunt principiile comunicării eficiente?
13. La ce se referă principiul timpului?
14. La ce se referă principiul empatiei?
15. La ce se referă principiul ascultării active?
16. La ce se referă principiul concentrării pe problemă şi nu pe persoană?
17. La ce se referă principiul congruenţei?
18. Care sunt condiţiile unei comunicări eficiente?
3. Poziţionarea într-o schemă de comunicare
Canal
Emiţător Codare Decodare Receptor
Feedback
Emiţător Decodificare Receptor

Codificare Mesaj Mesaj
Conexiune directă
Canal
Factori perturbatori
Decodificare Canal Codificare

Mesaj Mesaj
Conexiune inversă
Întrebări recapitulative
12. Ce reprezintă zgomotul?
4. Obiectivele şi funcţiile comunicării
a) Obiectivele comunicării
Acestea sunt:
- receptarea corectă a mesajului
- înţelegerea mesajului (a fi înţeleşi de către receptor)
- acceptarea mesajului (a fi acceptaţi de către receptor)
- obţinerea unei reacţii din partea receptorului
Obiectivul comunicării umane este acela de a-l face pe interlocutor să simtă, să

gândească sau să se comporte într-un fel anume.
Obiectivele cheie ale comunicării interne dintr-o organizaţie sunt:

- dezvoltarea unor legături afective între diferitele departamente dintr-o
organizaţie
- încurajarea participării, a cooperării şi a lucrului în echipă.
- îmbunătăţirea performanţelor (atât la nivel individual cât şi global)
- îmbunătăţirea calităţii actului decizional
b) Funcţiile comunicării
1. Funcţia expresivă (emotivă/interjecţională) evidenţiază stările afective ale
emiţătorului (prin interjecţii, propoziţii exclamative etc)
2. Funcţia conativă (de apel/retorică/persuasivă) – orientează enunţul către

destinatar (receptor) cu scopul de a obţine o reacţie/răspuns de la acesta.
3. Funcţia referenţială (denotativă/cognitivă/informativă) – comunică

informaşii privitoare la lumea ficţională sau reală
4. Funcţia fatică asigură controlul comunicării dintre interlocutori prin

întrebări, afirmaţii sau confirmări, care verifică atenţia fiecăruia dintre ei.
5. Funcţia metalingvistică verifică termenii comunicării (codul), garantând

faptul că acele cuvinte folosite au forma şi sensul corecte, astfel încât receptarea
mesajului să fie clară.
6. Funcţia poetică (estetică/literară) se manifestă, în special, în poezie.
APLICAŢII
1. Completaţi rebusul următor cu soluţiile corespunzătoare definiţiilor date. Veţi

obţine pe verticală, denumirea procesului prin care se schimbă informaţii între
indivizi.
1. partea de răspuns care se întoarce la emitent
2. transormarea mesajului într-un mod care să exprime simbolic ideea ce se
doreşte să ajungă la receptor
3. totalitatea cuvintelor, imaginilor şi simbolurilor transmise de emiţător
4. interferenţe care pot cauza perceperea incorectă a mesajului
5. mijlocul prin care mesajul codificat ajunge la receptor
6. locul unde trebuie sa ajungă mesajul
7. situaţie specifică, stare de lucruri într-un anumit moment
8. locul de unde se transmite mesajul
9. cel căruia îi este adresat mesajul
10. interpretarea de către receptor a simbolurilor codificate
F E E D B A C K
C O D I F I C A R E
M E S A J
P E R T U R B Ţ I I
C A N A L
D E S T I N A Ţ I E
C O N T E X T
S U R S A
R E C E P T O R
D E C O D I F I C A R E A
5. Nivelurile comunicării
In funcţie de numărul participanţilor şi de tipul de relaţii dintre ei există cinci

niveluri de comunicare:
1. COMUNICAREA INTRAPESONALĂ – este comunicare în şi catre sine.

Fiecare fiinţă umană se cunoaşte şi se judecă pe sine, îşi pune întrebări şi îşi
răspunde, astfel că acest tip de comunicare devine o sursă de echilibru psihic şi
emoţional.
2. COMUNICAREA INTERPERSONALĂ – este comunicarea între oameni.

Obiectivele acestei comunicări sunt:
- cunoaşterea celor de lângă noi
- crearea şi întreţinerea legăturilor umane
- recunoaşterea valorii personale
- satisfacerea nevoilor afective, de control, de dominaţie etc.
Presupune trei aspecte esenţiale:
a) cum se realizează comunicarea (cum comunică oamenii între ei)
b) între cine şi cine are loc comunicarea
c) frecvenţa cu care se realizează comunicare
3. COMUNICAREA DE GRUP – se derulează în colectivităţi umane

restrânse (echipe, familii, cercuri de prieteni, colegi etc.). Se asigură schimburi
de idei şi emoţii, se împărtăşesc experienţe şi se caută soluţii de rezolvare a
problemelor, se iau decizii şi se aplanează conflicte.
4. COMUNICAREA PUBLICĂ – reprezintă orice gen de cuvântare, expunere

sau prezentare susţinută de către o persoană direct în prezenţa unui auditoriu,
mai mult sau mai puţin numeros, dar nu mai mic de 3 persoane.
5. COMUNICAREA DE MASĂ – presupune prezenţa instituţiilor comunicării

de masă (presa scrisă, transmisii radio si TV, Internet) care alimentează cu
informaţii, filtrate potrivit unor criterii specifice, publicul larg.
APLICAŢII
1. Prezentaţi trei avantaje şi trei dezavantaje pentru: presa scrisă,

transmisiile radio, transmisiile TV, Internet
1. Care sunt obiectivele comunicării?
2. Care sunt obiectivele comunicării organizaţionale?
3. Care sunt funcţiile comunicării?
4. La ce se referă fiecare funcţie a comunicării?
5. Care sunt nivelurile comunicării?
6. Ce reprezintă comunicarea intrapersonală?
7. Ce reprezintă comunicarea interpersonală?
8. Ce reprezintă comunicarea de masă?
9. Ce reprezintă comunicarea de grup?
10. Ce reprezintă comunicarea publică?
CAPITOLUL II: FORME DE COMUNICARE
I. În funcţie de context şi de scop comunicarea poate fi:
a) COMUNICAREA INFORMATIVĂ:
- se foloseşte în jurnalism, ştiinţă, informatică
- reprezintă o raportare a faptelor într-un sens cât mai obiectiv, mai apropiat de
realitate
- receptorul îşi formează propria opinie pornind de la faptele relatate
b) COMUNICAREA EXPRESIVĂ:
- se aplică în literatură, poezie, pictură, teatru, cinema, muzică, psihologie
- presupune transmiterea de sentimente, emoţii, de gânduri personale care
corespund unei viziuni subiective a lumii
c) COMUNICAREA ARGUMENTATIVĂ:
- se utilizează în publicitate, vânzări, politică, justiţie
- scopul este de a convinge receptorul, iar mesajul este adaptat receptorului.
APLICAŢII
1. Având în vedere comunicarea argumentativă realizaţi un mesaj publicitar faţă
de un produs pe care îl preferaţi şi argumentaţi de ce aşi ales produsul respectiv.
2. Realizaţi un mesaj - poezie pentru un prieten drag folosind comunicarea

expresivă. (3 versuri)
3. Realizaţi un articol de presă prin care să informaţi elevii claselor aXa din
România în legătură cu un concurs important, folosind comunicarea informativă.
1. Care sunt formele comunicării în funcţie de context şi de scop?
2. Ce reprezintă comunicarea informativă?
3. Ce reprezintă comunicarea expresivă?
4. Ce reprezintă comunicarea argumentativă?
II. În funcţie de participarea indivizilor la procesul de comunicare

a) COMUNICAREA VERBALĂ – are două forme: comunicarea orală şi
comunicarea scrisă.
1. Comunicarea orală – este mai rapidă decât cea scrisă şi permite obţinerea
unui feedback instantaneu (convorbirile telefonice, prezentările formale, discuţii
informale, întâlniri etc.)
Formele comunicării orale sunt:
- monologul (conferinţa, expunerea, prelegerea, relatarea, discursul, toastul,
alocaţiunea, povestirea, pledoaria, predica, intervenţia, interpelarea)
- dialogul (dezbaterea, seminarul, interviul, colocviul) – vezi fişă documentare
Comunicarea orală – reguli (la locul de muncă):
- întinde mâna către persoana cu care doreşti să faci cunoştinţă
- salută, prezintă-te cu numele şi funcţia pe care o ai în cadrul firmei
- prezintă: colegii mai vechi noilor angajaţi, un coleg unui client sau partent
dintr-o altă organizaţie, invitatului de onoare, participanţii la eveniment
2. Comunicarea scrisă – cere mai mult timp pentru realizare, nu primeşte

feedback instantaneu, dar poate fi analizată mai atent (e-mailul, comunicarea
prin internet, comunicatele de presă, reclama prin tipărituri, rapoartele, notele
interne)
Comunicarea scrisă – reguli:
- emitătorul trebuie să scrie corect gramatical şi să întrebuinţeze corect
semnele de punctuaţie iar receptorul trebuie să cunoască semnificaţia acestora
pentru a înţelege mesajul
- adoptarea unei atitudini responsabile cu privire la conţinutul mesajului, la
concentrarea asupra ideilor din mesaj.
Avantajele comunicării verbale:

- se poate realiza în diferite moduri (oral, scris)
- permite transmiterea unui conţinut complex, sistemul de informaţii poate fi
logic structurat, sistematizat, exprimat într-un limbaj elevat, etc.
- pune în evidenţă capacitatea de gândire şi creativitatea umană
Dezavantajele comunicării verbale:

-este lipsită de expresivitate, dacă nu apelează la mijloace paraverbale şi
nonverbale.
- transmite mai greu o anumită stare afectivă (supărare, bucurie, etc), cuvintele
nu sunt întotdeauna suficiente.
- viteza de transmitere si mai ales de receptare a mesajului este mai mică, uneori
se poate mai uşor şi mai rapid exprima printr-un simplu gest
APLICAŢII
1. În coloana A sunt enumerate o serie de caracteristici ale comunicării orale.

Folosind „procedeul oglinzii”, completaţi în coloana B, caracteristicile
corespunzătoare comunicării scrise.
A. Comunicarea orală B. Comunicarea scrisă
Răspuns imediat
Dispune de informaţie nonverbală
Nu se înregistrează
Este eficientă pentru mesaje simple
Îşi pierde acurateţea
1. Care sunt formele comunicării în funcţie de participarea indivizilor la procesul
de comunicare?
2. Care sunt formele comunicării verbale?
3. Care sunt formele comunicării orale?
4. Care sunt regulile comunicării orale la locul de muncă?
5. Ce reprezintă comunicarea scrisă?
6. care sunt regulile comunicării scrise?
FIŞĂ DE DOCUMENTARE
A. Monologul este o forma a comunicarii in care emitentul nu implica receptorul.
Forme de monolog:
1. Conferința – presupune o adresare directă, publică, în care cel care susține conferința
evită să enunțe propriile judecăți de valoare.
2. Expunerea – este forma de discurs care angajează în mod explicit personalitatea,
opiniile, sistemul de valori ale celui care vorbește.
3. Prelegerea – este situația comunicativă în care publicul care asistă la o prelegere a
avut posibilitatea să sistematizeze informații, fapte, evenimente anterioare.
4. Relatarea – o formă de comunicare în care se face o decodificare, o dezvăluire, o
prezentare, a unei realități obiective, a unor stări de fapt, a unor acțiuni fără implicarea
celui care participă, ferită de subiectivism.
5. Discursul – forma cea mai evoluată și cea mai pretențioasă a monologului, care
presupune emiterea, argumentarea și susținerea unor puncte de vedere, a unor idei
inedite, care exprimă un moment sau o situație importantă în evoluția domeniului
respectiv.
6. Toastul – o rostire cu prilejul unor evenimente deosebite; nu trebuie să depășească 3-4
minute.
7. Alocațiunea – reprezintă o intervenție din partea unui vorbitor într-un context
comunicațional, având drept scop ilustrarea unui punct de vedere. (maxim 10 minute).
8. Povestirea – este forma cea mai amplă a comunicării, în care se folosesc cele mai
variate modalități, face apel la imaginație și sentimente, la emoții, la cunoștințe
anterioare.
9. Pledoaria – este asemănătoare cu alocațiunea, dar se diferă prin aceea că prezintă și
susține un punct de vedere propriu.
10. Predica – tip de adresare în care posibilitatea de contraargumentare și manifestare
critică sunt reduse sau chiar anulate.
11. Intervenția – situația în care emițătorul vine în sprijinul unor idei ale unui alt
participant la discuție, acesta din urmă declarându-și acordul cu mesajul enunțat.
12. Interpelarea – situația în care cineva, aflat în postura de distribuitor de informație,
cere unor anumite surse o mai bună precizare în anumite probleme. (in parlament – pt
rezolvarea unor probleme)
B. Dialogul – mesajele se schimbă între participanți, fiecare fiind pe rând emițător și

receptor. Participanţii la dialog fac un schimb de informaţii; toţi participanţii la dialog se
consideră egali, îşi acordă acelaşi statut.
Forme de dialog:
1. Dezbaterea – este destinată clarificării și aprofundării unor idei.
2. Seminarul – implică serioase structuri evaluative.
3. Interviul – formă rigidă a dialogului, în care rolurile de emitent și receptor nu se
schimbă.
4. Colocviul – este forma de comunicare în care participanții dezbat în comun o anumită
idee, în baza unei discuții îmbogățindu-se sfera subiectului abordat.
b) COMUNICAREA NONVERBALĂ
- este reprezentată de comportamentul fizic care însoţeşte vorbirea
Elementele comunicării nonverbale:

1. Limbajul trupului (poziţia corpului, mimica, gesturile)
2. Limbajul spaţiului (se concretizează în modul în care utilizăm spaţiul
personal, social sau public).
3. Limbajul timpului (punctualitatea, petrecerea timpului în compania unei
persoane, folosirea eficientă a timpului)
Cronemica - ştiinţa care se ocupă cu studiul limbajului timpului.
4. Limbajul tăcerii (prin tacere oamenii comunica: aprobare, dezaprobare,
discretie, ratiune, pastrarea unei taine, admiratie).
5. Limbajul vestimentaţiei – (îmbracămintea trebuie adecvată activităţii
desfăşurate)
6. Limbajul culorii – evidenţiază atitudinea omului faţă de viaţă şi faţă de cei
din jur.
c) COMUNICAREA PARAVERBALA (tonalitatea, ritmul, intonatia, volumul

– volum mare sinceritate, aroganta sau automultumire; volum redus – retinere,
modestie, tact, slabiciune, lipsa de vitalitate)
Avantajele comunicării nonverbale:

- cel mai important avantaj se referă la expresivitate
- facilitează comunicarea, o completează cu o componentă afectivă, persuasivă
sau ludică.
- dispune de spontaneitate şi mare viteză de comunicare.
Dezavantajele comunicării nonverbale:

- în condiţiile excesului de gesticulaţie, mesajul poate fi alterat, reacţia fiind de
respingere sau negare a conţinutului transmis.
APLICAŢII
1. Realizează o descriere a personalităţii tale, având în vedere elementele

comunicării nonverbale.
1. Ce reprezintă comunicarea nonverbală?
2. Care sunt elementele comunicării nonverbale şi daţi exemple?
3. Ce reprezintă proxemica?
4. Ce reprezintă cronemica?
5. Ce reprezintă comunicarea paraverbală?
Stabilirea formelor de comunicare indicate în diferite contexte
1. Redactează două texte în care să foloseşti monologul pentru o temă la alegere.
2. Redactează două texte în care să foloseşti dialogul pentru o temă la alegere.
3. Dezbatere – Starea sistemului naţional de învăţământ (2 ore)

Argumente pro şi contra pentru toate aspectele învăţămantului naţional,
propuneri, îmbunătăţiri, avantaje, dezavantaje:
- clasele I-VIII
- programa disciplinelor din gimnaziu
- evaluarea naţională
- sistemul de încadrare în liceu
- programa disciplinelor din liceu
- atitudinea elevilor faţă de profesori
- atitudinea profesorilor faţă de elevi
- atitudinea elev – elev
- atitudinea profesor – profesor
- drepturile elevilor
- obligaţiile elevilor
- drepturile şi obligaţiile profesorilor
- baza materială din liceu
- examenul de simulare bac
- examenul de bacalaureat (probe scrise + competenţe)
- existenţa diverselor profiluri
- activităţile extracurriculare
Grupe de câte 7 elevi (6 membrii şi un conducător care va prezenta opinia

grupului).
AVANTAJE DEZAVANTAJE PROPUNERI
SISTEMUL DE ADMITERE ÎN LICEU

ATITUDINEA ELEV – PROFESOR/PROFESOR – ELEV

ATITUDINEA ELEV – ELEV

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE ELEVILOR

EXAMENUL DE BACALAUREAT/SIMULĂRI/COMPETENŢE
MOTIVAREA ELEVILOR
PROCESUL COMUNICĂRII/FORME DE COMUNICARE –

RECAPITULARE PARŢIALĂ
1. Prezentaţi trei avantaje şi trei dezavantaje pentru: presa scrisă, transmisiile

radio, transmisiile TV, Internet
2. În coloana A sunt enumerate o serie de caracteristici ale comunicării orale.

Folosind „procedeul oglinzii”, completaţi în coloana B, caracteristicile
corespunzătoare comunicării scrise.
A. Comunicarea orală B. Comunicarea scrisă
Răspuns imediat
Dispune de informaţie nonverbală
Nu se înregistrează
Este eficientă pentru mesaje
simple
Îşi pierde acurateţea
3. Realizaţi un articol de presă prin care să informaţi elevii claselor aXa din
România în legătură cu un concurs important, folosind comunicarea informativă.
4. Având în vedere comunicarea argumentativă realizaţi un mesaj publicitar faţă

de un produs pe care îl preferaţi şi argumentaţi de ce aşi ales produsul respectiv.
GRUPA 1
1. Comentaţi afirmaţia:
A comunica presupune cunoaştere de sine şi stima de sine. (D. Comunicării)
2. Imaginaţi-vă o situaţie de comunicare între profesor-elev (5 rânduri) şi
identificaţi elementele procesului de comunicare.
3. Construiţi un mesaj şi un răspuns la acestea care să aibă caracteristicile unui
feedback cu valoare pozitivă. (5 rânduri)
GRUPA 2
A comunica presupune a şti să asculţi. (Decalogul Comunicării)
feedback cu valoare negativă. (5 rânduri)
GRUPA 3
Majoritatea oamenilor îşi amintesc ce făceai, nu ce spuneai.
feedback cu valoare de bucurie. (5 rânduri)
GRUPA 4
A comunica prespune a şti să îţi exprimi sentimentele. (Decalogul Comunicării)
feedback cu valoare de respingere. (5 rânduri)
GRUPA 5
Căutaţi mai întâi să înţelegeţî şi numai apoi să fiţi înţeleşi. (Stephen Covay)
feedback cu valoare de supunere. (5 rânduri)
GRUPA 6
A comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor şi a accepta conflictele
(Decalogul Comunicării)
feedback cu valoare de resemnare. (5 rânduri)
GRUPA 7
A comunica presupune cunoaşterea nevoilor celuilalt. (Decalogul Comunicării)
feedback cu valoare de indignare. (5 rânduri)
CAPITOLUL III: MIJLOACE DE COMUNICARE
1. Mass media - ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne de

informare și influențare a opiniei publice, cuprinzând radioul, televiziunea,
presa, internetul etc.
Functiile mass- media

1. Functia de informare - mass- media asigura colectarea si preluarea
informatiilor
2. Functia de socializare - schimbul de informatii favorizeaza interactiunea
sociala si permite ca un numar mare de oameni sa ia parte la solutionarea
problemelor.
3. Functia de divertisment - ofera variate modalitati de divertisment si de
petrecere a timpului liber
4. Functia de educatie - contribuie la transmiterea mostenirii culturale si
faciliteaza invatarea individuala si colectiva.
5. Functia de persuasiune, motivatie si interpretare - organizarea de
activitatii colective in vederea atingerii unor obiecte comune si se afla in stransa
conexiune cu eforturile pentru dezvoltarea economica si sociala.
APLICAŢII
1. În urma chestionarului privind presa scrisă se formează doua grupe. Prima
grupă va argumenta efectele pozitive ale presei scrise, iar cea de-a doua grupă va
argumenta efectele negative ale presei scrise.
CHESTIONAR PRESA SCRISĂ
1. Consideri că presa scrisă are efecte benefice asupra vieţii tale?

DA  NU 
2. Enumeră trei efecte benefice pe care considerei că le are presa scrisă.

a)..................................................................................................................
b) .................................................................................................................
c)...................................................................................................................
3. Enumeră trei efecte negative pe care consideri că le are presa scrisă

a)..................................................................................................................
b) .................................................................................................................
c)...................................................................................................................
4. Câte ore petreci citind presa scrisă pe zi? (nu pe Intrnet)

Sub 1 oră  1-2 ore  peste 3 ore 
5. Consideri articolele din presa scrisă ca fiind educative?

DA  NU 
6. Consideri multitudinea ziarelor/revistelor ca fiind adecvate?

DA  NU 
7. Cât eşti dispus/ă să aloci din venitul tău pentru presa scrisă?
Puţin, sub 10 lei/zi  Cât am nevoie, nu contează venitul 
8. Ce tipuri de ziare/reviste preferi? Enumeră trei tipuri:

a)...............................................
b)...............................................
c)...............................................
9. Consideri utilă existenţa presei scrise pe piaţă?

DA  NU 
10. Ai fi dispus/ă să renunţi la presa scrisă?

DA  NU 
11. Consideri că este o formă de manipulare a populaţiei?

DA  NU 
APLICAŢII
1. În urma chestionarului privind TV-ul se formează doua grupe. Prima grupă va
argumenta efectele pozitive ale TV-ului, iar cea de-a doua grupă va argumenta
efectele negative ale TV-ului.
CHESTIONAR TV
1. Consideri că televizorul are efecte benefice asupra vieţii tale?
DA  NU 
2. Enumeră trei efecte benefice pe care considerei că le are televizorul.

a)..................................................................................................................
b) .................................................................................................................
c)...................................................................................................................
3. Enumeră trei efecte negative pe care consideri că le are televizorul.

a)..................................................................................................................
b) .................................................................................................................
c)...................................................................................................................
4. Câte ore petreci în faţa televizoului pe zi?

Sub 1 oră  1-2 ore  3 ore  peste 4 ore 
5. Consideri emisiunile TV pe care le urmăreşti ca fiind educative?

DA  NU 
6. Consideri filmele transmise de televiziuni ca fiind adecvate?

DA  NU 
7. Ai fi dispus/ă să renunţi să te mai uiţi la televizor?

DA  NU 
8. Consideri potrivite întreruperile dese ale emisiunilor/filmelor pentru

publicitate?
DA  NU 
9. Pentru un copil până în 3 ani consideri că este util TV-ul?

DA  NU 
Dacă „da”, de ce:...................................................................................................
Dacă „nu”, de ce:...................................................................................................

DA  NU 
APLICAŢII
1. În urma chestionarului privind radioul se formează doua grupe. Prima grupă
va argumenta efectele pozitive ale radioului, iar cea de-a doua grupă va
argumenta efectele negative ale radioului.
CHESTIONAR RADIO
1. Consideri că radioul are efecte benefice asupra vieţii tale?
DA  NU 
2. Enumeră trei efecte benefice pe care considerei că le are radioul.

a)..................................................................................................................
b) .................................................................................................................
c)...................................................................................................................
3. Enumeră trei efecte negative pe care consideri că le are radioul.

a)..................................................................................................................
b) .................................................................................................................
c)...................................................................................................................
4. Câte ore asculţi la radio pe zi?

Sub 1 oră  1-2 ore  3 ore  peste 4 ore 
5. Consideri emisiunile de la radio ca fiind educative?

DA  NU 
6. Consideri că mai bine este a asculta la radio decât a te uita la TV?

DA  NU 
7. Ai fi dispus/ă să renunţi să mai asculţi radioul?

DA  NU 
8. Pentru un copil până în 3 ani consideri că este mai util radioul faţă de TV?
DA  NU 
Dacă „da”, de ce:...................................................................................................
Dacă „nu”, de ce:...................................................................................................
9. Întreruperile emisiunilor/melodiilor îţi par potrivite pentru momentele

publicitare?
DA  NU 

DA  NU 
2. Mijloace de comunicare orală
a) Telefonul este un mijloc de comunicare care transmite și recepționează

sunete la distanță.
Prima convorbire telefonica inteligibila a avut loc in martie 1876, la Boston,
SUA, cand Bell i-a telefonat asistentului sau, aflat intr-o alta camera si i-a spus:
“D-le Watson, vino aici, vreau sa te vad”. Brevetul de inventator ii apartine lui
Alexander Graham Bell, care a realizat transformarea vocii umane in impulsuri
electrice si inapoi in voce.
Folosirea eficientă a telefonului are în vedere:
- pregătirea mesajului: înseamnă să realizăm o detașare de la problemele
care ne preocupau până în acel moment și definirea prealabilă a
subiectului convorbirii;
- pregătirea pentru apelul telefonic: să ne gândim la tonul și atitudinea pe
care o vom adopta, să avem o poziție comodă.
- prezentarea corectă a mesajului: trebuie să evităm cuvintele și
formulările negative, prezentând clar și la obiect mesajul;
- ascultarea interlocutorului: se ascultă cu mare atenție ce ni se spune, iar
dacă acesta se oprește un timp, nu trebuie întrerupt, lăsându-i-se timp de
gândire;
- concluzia convorbirii: la sfârșitul convorbirii se reformulează concluzia la
care s-a ajuns. Convorbirea trebuie încheiată întotdeauna într-un climat
amical, indiferent de rezultatul ei.
b) Audioconferința (teleconferinta) – în cazul ei, posibilitățile interactive ale
telefonului sunt folosite ca să reunească două sau mai multe grupuri de persoane
la distanță.
Stiati ca:
- cea mai mare teleconferinta a avut loc pe 29 septembrie 2003. Dean, candidatul
democrat la presedentia SUA, a efectuat o conferinta telefonica din Los Angeles,
California, cu simpatizantii sai. Recordul de persoane conectate simultan la
teleconferinta pentru cel putin 10 secunde a fost de 3466.
APLICATII
1. Studiu de caz: avantajele si dezavantajele utilizarii telefonului.
2. Studiu de caz: avantajele si dezavantajele utilizarii audioconferintei.
APLICATII
1. Completati diagrama „stea” pentru mijlocul de comunicare „telefon”
Cine a inventat telefonul?

Ce importanta are
telefonul in viata voastra?
Cate efecte negative gasiti
pentru telefon?
Cum s-a realizat prima

convorbire telefonica
inteligibila?
Cate efecte benefice gasiti

pentru telefon?
Cu cine vorbiti cel mai des la telefon?

Cat de des vorbiti la telefon?
Cand vorbiti la telefon cel mai mult?
3. Mijloace de comunicare scrisă
1. Telexul – folosit în lumea întreagă și mai ales de către agențiile de presă,

rețeaua telex permite schimbul instantaneu sau indirect de documente.
2. Faxul – este fotocopia la distanță trimisă prin rețeaua telefonică cu ajutorul
unui terminal de fax.
3. Minitelul – funcționa în Franța din anii 80 și a fost primul videotext care
permitea transmiterea electronică pe ecran a unor texte dialogate și a unor
informații comerciale (strămoşul Internetului)
4. Mesageria electronică – s-a răspândit rapid, devenind curier electronic
datorită folosirii foarte largi a rețelei internetului. Acest sistem permite
transmiterea rapidă a documentelor textuale sau grafice.
APLICATII
1. Studiu de caz: avantajele si dezavantajele utilizarii faxului.
2. Studiu de caz: avantajele si dezavantajele utilizarii mesageriei electronice.
4. Mijloace de comunicare audiovizuală: videoconferiţă, retroproiector
APLICATII
1. Studiu de caz: avantajele si dezavantajele utilizarii retroproiectorului
6. Internetul
Apariţia internetului nu poate fi atribuită unei singure persoane. Tehonologia

ce stă la baza internetului este atât de complexă şi în continuă schimbare încât
este mai mult decât evident că o serie de persoane şi-au adus aportul la această
invenţie care a schimbat lumea.
Nikola Tesla este printre primii oameni care a venit cu ideea unui system
“world wireless” la începutul anilor 1900. Cu toate acestea prima schemă practică
a internetului a apărut la începutul anilor ’60, când J.C.R. Licklider a
popularizat ideea unei “reţele intergalactice”. La scurt timp cercetătorii au creat
conceptul de “packet switching” (comutaţie de pachete) o metodă de transmitere
electronică a datelor care mai târziu va deveni o bază a internetului.
Primul prototip funcţional al internetului a apărut la sfârşitul anilor ’60 odată
cu apariţia ARPANET (proiect american). ARPANET folosea conceptual “packet
switching” pentru a permite mai multor calculatoare să comunice într-o singură
reţea. Această tehnologie s-a dezvoltat în anii ’70 când Robert Kahn şi Vinton
Cerf au creat TCP – Transmission Control Protocol, un model de comunicare
între calulatoare.
ARPANET a preluat TCP la 1 ianuarie 1983 şi din acel moment cercetătorii au
lucrat la crearea “reţelei de reţele” care mai târziu s-a transofmat în internetul
din zilele noastre.
Lumea online a luat forma cunoscută azi în 1990 când Tim Berners-Lee a
inventat World Wide Web. Deşi este deseori confundat cu internetul propriu-zis
World Wide Web este doar cel mai comun mod de accesare a datelor online sub
formă de site-uri web sau hyperlink-uri.
WWW a ajutat la popularizarea internetului în rândul publicului şi a fost un
pas uriaş în dezvoltarea cantităţii uriaşe de informaţii pe care publicul îl poate
accesa zi de zi.
APLICAŢII
1. Studiu de caz: avantajele si dezavantajele utilizarii Internetului.
APLICATII
1. Completati diagrama „stea” pentru mijlocul de comunicare „Internet”
Cine a contribuit la apariţia

Ce importanta are Internetul Internetului?
in viata voastra?
Cate efecte negative gasiti
pentru Internet?
Cum vedeţi viaţa

fără Internet?
Cate efecte benefice gasiti

pentru Internet?
Ce propuneri aţi face legate de

Cat de des utilizaţi Internetul?
Internet?
Cum credeţi că va evolua Internetul

în următorii ani?
CAPITOLUL IV – COMUNICAREA SCRISĂ
Caracteristicile mesajului scris
Comunicarea scrisă cere mai mult timp pentru realizare, nu primeşte un

feedback instantaneu, dar poate fi analizată mai atent, iar mesajul rezistă în
timp.
„Suntem ceea ce scriem” – ceea ce scriem în scrisori, însemnări, note, articole,

e-mailuri ne reprezintă.
Scopul comunicării scrise este de:

- a transmite un mesaj
- a-l determina pe receptor să acţioneze
- a atrage simpatia receptorului faţă de emiţător
De asemenea fiecare document trebuie să aibă o ţintă specifică, un motiv
pentru care este scris.
Comunicarea facută în scris de către o persoană fizică sau juridică reprezintă

un act de corespondenţă.
Actele de corespondenţă au caracterul şi poartă denumirea de scrisori.
În cazuri concrete, actele de corespondenţă au denumiri diferite: ofertă, adresă,
cerere, telegramă, reclamaţie, proces-verbal, afiş comercial, raport etc.
Mesajul scris trebuie să respecte următoarele cerinţe:

- să ţină seama de termenii de specialitate adecvaţi
- să fie conceput corect din punct de vedere gramatical
- să aibă un stil agreabil
- să respecte anumite norme şi standarde de scriere, să fie corect
- să fie foarte bine gândit
- să fie adecvat direcţiei (sensului) de transmitere, emiţător-receptor
- să fie uşor de citit, înţeles
APLICAŢII
Identificaţi greşelile gramaticale din următoarele afirmaţii:
Se merită să aștepți aici, comform instrucţiunilor primite.

Ce-s cu comenzile acestea care nu le-ai livrat la timp?
Mi-ar place să ştiu mai multe informaţii despre ofertele firmelor concurente.
Produsul care l-am comandat nu este foarte bun.
Am luat la cunoştinţă despre regulile acestei instituţii.
Mă duc la servici zi de zi.
Comfortul este garantat pentru această maşină.
A-ţi putea, vă rog, să imi spuneţi unde este şcoală? Am ocolit de vre-o două-trei
ori această clădire fără vre-un rezultat.
Greşit - se merită - verbul “a merita “nu este reflexiv.

Greşit – comform – forma corectă „conform”
Greşit – „ce-s cu comenzile” - folosirea verbului a fi la plural nu are sens și nu
are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe cărți. Un exemplu și mai
evident este Ce este cu voi aici?, nu Ce sunteți cu voi aici?
Greşit – „care nu le-aţi livrat” - pe care” este complement direct, arătând
asupra cui se efectuează acțiunea: Pe cine nu am livrat? Pe ele, pe comenzi.
Complementul direct este în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția
pe.
Greşit – „mi-ar place” - Infinitivul verbului este a plăcea, iar condițional-
optativul se formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) și cu infinitivul.
Greşit – „prodsul care” - pe care este complement direct, arătând asupra cui se
efectuează acțiunea: Pe cine am cumpărat? Pe el, pe produs. Complementul
direct este în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția pe.
Greşit – „am luat la cunoştinţă” - formularea corectă este «am luat cunoştinţă
(de ceva)», dar «mi s-a adus la cunoştinţă (ceva)».
Greşit – „servici”- cuvântul acceptat de norma literară este «serviciu»
Greşit - „comfort” – forma corectă este „confort”
Greşit – „a-ţi” - este forma corectă atunci când este folosită la persoana a II-a
plural, pentru a forma perfectul compus (voi ați plecat la masă). „A-ți” este forma
corectă atunci când este folosit la persoana a II-a singular și „-ți” îl înlocuiește pe
„îți” (a-ți face tema e obligatoriu/a îți face tema e obligatoriu).
Greşit – „vre-o, vre-un” - forma corectă a pronumelui nehotărât este în acest
caz fără cratimă: vreun/vreo și a fost așa dintotdeauna.
Reguli de redactare a mesajului scris
Scrierea unui text implică două faze:

I. faza pregătitoare
II. faza de redactare propriu-zisă a textului.
I. Etapa de pregătire a comunicării în scris desfăşoară înainte de a scrie efectiv şi

cuprinde:
- luarea notiţelor
- discuţii cu alte persoane
- şedinţe de brainstorming
- coturarea ideilor
- adunarea informaţiilor
În această etapă, trebuie clarificate următoarele elemente:

1. scopul comunicării – trebuie să existe un motiv pentru care este scris
mesajul şi trebuie stabilită informaţia necesară în realizarea obiectivului,
relevantă pentru citittor.
2. Identificarea audienţei – trebuie decis conţinutul documentului şi modul de
exprimare, prin adaptarea la o audienţă specifică. Pentru aceasta, trebuie
urmărit ceea ce cititorul ştie, ceea ce este necesar să ştie şi ceea ce vrea să ştie.
3. Stabilirea ideii principale – trebuie evidenţiată ideea principală pe care
cititorul trebuie să o reţină
4. Stabilirea formatului – formatul, la fel ca şi audienţa, va stabili stilul sau
tonul formal sau informal.
II. Redactarea comunicării în scris presupune:

1. Întocmirea textului astfel:
- ideile sunt transformate în propoziţii şi paragrafe
- se pune accent pe explicarea şi argumentarea ideilor, precum şi pe conectarea
acestora între ele
- se realizează redactarea brută a textului într-o manieră precisă şi concisă,
fără a acorda atenţie detaliilor
2. Revizuirea – este esenţială în redactarea unor documente de calitate, în

organizarea eficientă a textului şi în stabilirea succesiuni ideilor.
3. Editarea – este ultimul pas în realizarea unei comunicări scrise şi include

corectarea eventualelor greşeli de gramatică, stabilirea corectă a punctuaţiei.
Reguli de redactare a mesajului scris
Din punctul de vedere al sintaxei, redactarea mesajului scris trebuie să

respecte urmatoarele regulile:
- folosirea ordinii directe în propoziţie şi frază (subiect – predicat – obiect);
- construirea pe cât posibil de propoziţii şi fraze scurte
- pentru scurtarea textului se pot utiliza inlocuiri precum: „Marfa comandată
de dvs., pe care am livrat-o la data de..." vom spune „Marfa din comanda dvs. nr.
..., livrată la data de...";
- evitarea construcţiilor care exprimă generalizare.
Mesajul unui text poate fi analizat din perspectiva stilului.

Stilul scrisorilor reprezintă acea formă specifică de exprimare a ideilor,
modul în care lexicul este folosit în comunicare.
Calităţile pe care trebuie să le respecte stilul corespondenţei sunt următoarele:
- corectitudinea - presupune impunerea, respectarea normelor, formelor şi
regulilor de sintaxă, ortografie, punctuaţie.
- claritatea - se referă la faptul că ideile exprimate nu ar trebui să ducă la
interpretări eronate;
- concizia - se referă la faptul că scrisoarea trebuie să aibă în conţinutul ei cât
mai multe idei exprimate în cât mai puţine cuvinte.
- precizia;
- sobrietatea şi oficialitatea - se referă la faptul că actele oficiale trebuie să aibă
un caracter obiectiv;
- simplitatea - presupune folosirea cuvintelor, expresiilor simple,
nepretenţioase.
Persoanele care redactează un mesaj scris trebuie să fie atente la:

- cuvintele polisemantice - cuvinte cu forma identică, dar care prezintă diferenţe
de sens;
(masa: A pus farfuria pe masa, Nu a vrut sa vina la masa pentru ca nu ii era
foame)
- paronime - cuvinte asemănătoare ca formă sonoră, dar diferite ca sens între ele;
(familiar = intim, apropiat; familial = legat de familie)
- sinonime - cuvinte diferite ca formă, dar apropiate ca sens;
abilitate (subst.) - destoinicie, dibăcie, iscusinţă, isteţime, îndemânare, pricepere
- pleonasm - termeni care repetă în mod inutil aceeaşi noţiune.
M-am întors înapoi; Vă rugăm să avansaţi înainte; Coboară jos!; Moş bătrîn
APLICAŢII
„Banca Comercială Română (BCR) a lansat un canal adițional pentru a facilita

transferurile venite din străinătate prin intermediul MoneyGram, furnizor global
de servicii inovatoare pentru transferuri de bani. Pentru prima dată în România,
clienții au opțiunea să-și transfere facil banii trimiși de peste hotare prin
MoneyGram, direct în contul lor BCR.
Destinatarul banilor poate suna la Contact Center-ul băncii pentru a-și
direcționa banii în contul BCR și a câștiga, astfel, timp. Preluarea unui transfer
din străinătate nu mai depinde, în acest mod, de programul bancar, în condițiile
în care Contact Centerul BCR este disponibil non-stop, 24/7. Singura condiție
pentru beneficiar este să dispună de un cont curent la BCR.”
Analizaţi textul de mai sus completând în mod corespunzător cele două coloane
ale tabelului de mai jos:
Reguli Aspecte pozitive Aspecte negative sesizate
sesizate
Claritate
Concizie
Precizie
Simplitate
Formele comunicării scrise
Comunicarea facută în scris de către o persoană fizică sau juridică se realizează

prin acte de corespondenţă care pot avea diferite forme.
I. CEREREA – este un document prin care se solicită unei insituţii,

întreprinderi, firme sau organizaţii, prin conducătorul acesteia, un anumit lucru.
- nu sunt permise abrevierile
- nu trebuie scris ca titlu „Cerere”
Cererea cuprinde:
- formula de adresare („Domnule Director, „Doamnă Ministru”, „Doamnă
Director”), dup care se pune virgula;
- numele şi prenumele, funcţia completă a solicitantului – este necesară
respectarea clişeelor:
„Subsemnatul,...., domiciliat în....., vă rog (sau vă aduc la cunoştinţă)
- conţinutul propriu – zis şi motivarea acestuia
- formula de încheiere – trebuie să fie simplă, de tipul: „Cu stimă”, „Cu
mulţumiri”, Cu respect” etc
- semnătura
- funcţia adresantului şi unitatea
- data
Referitor la aşezarea în pagină, este recomandat, ca în partea stângă a foii, să se

lase un spaţiu de 4-5 cm, iar în partea de sus, 8-10 cm.
MODEL
Cerere de concediu
DOMNULE DIRECTOR,
Subsemnatul _____________, salariat al _________________, avand functia de

_____________________ rog sa-mi aprobati efectuarea concediului de odihna
pentru perioada _________ – _____________.
Data _________ NUMELE SI SEMNATURA
Domnului Director al.....................................
Cerere de angajare
Domnule Director,
Subsemnatul, …………………………………………………….domiciliat in
………………….., str. ………………………………………………, nr. ………., bloc
…………….., etaj ……., ap. ……, telefon nr. ………………………., de profesie
…………………………….., va rog respectuos a-mi aproba angajarea in cadrul
societatii pe care o conduceti in functia de ………………… Mentionez ca am o
vechime in aceasta functie de ……….. ani, am mai lucrat la urmatoarele
societati: ………………..................……………………… ultimul loc de munca fiind
societatea …………………………….. conform CV-ului atasat.
La ultimul loc de munca am incetat activitatea cu data de
………………………... conform articolului nr. ……… din Codul Muncii.
Data: ………………… Semnatura ……………………
Domnului Director al.....................................
Cerere eliberare acte de studii
Domnule Director,
Subsemnatul(a)
_______________________________________________________
(se trece numele cu care a fost făcută înscrierea la cursuri), domiciliat(ă) în
_____________________________________________________________________ având
CNP_______________, absolvent a____________________ (se trece clasa, anul când
a început şcoala si anul când a terminat şcoala), vă rogsă aprobaţi eliberarea
unei adeverinţe de studii fiindu-mi necesara la
___________________________________________________________________________
(se trece motivul solicitării sau locul unde se va depune adeverinţa de studii).
Data: Semnătura,
Domnului Director al Școlii Gimnaziale Nr. 28 ,,Mihai Eminescu”, Galaţi
APLICAŢII
1. Realizează o cerere pentru motivarea absenţelor
2. Realizează o cerere pentru eliberarea unei adeverinţe de elev
3. Realizează o cerere pentru decontarea navetei
II. PROCESUL – VERBAL

Procesul-verbal - este considerat un document oficial, în care se înregistrează o
anumită constatare sau se consemnează succint discuţiile şi hotărârile unei
anumite adunări (constatarea unui fapt, incident, eveniment; consemnarea unei
mărturii, a unei declaraţii; acordul la care au ajuns două părţi),
Tipuri de procese-verbale:
1. Procesul – verbal de contravenţie înregistrează fapte care constituie
abateri de la legi. În esenţă, el trebuie să cuprindă precizarea contravenţiei şi
sancţiunea aplicată. Este întocmit de una sau de mai multe persoane
împuternicite de către un organ de stat.
2. Procesul – verbal de constatare – consemnează aspecte ale activităţii

cuiva, aşa cum au fost remarcate în urma unei inspecţii, sau o anumită
constatare.
Cuprinde următoarele elemente:
- data şi locul, numele, prenumele şi funcţia celui care întocmeşte actul
- relatarea faptelor constatate
- concluzii sau hotărârea adoptată
- menţionarea numărului de exemplare în care a fost întocmit şi destinaţia
fiecărui exemplar
- semătura
PROCES-VERBAL DE CONSTATARE A DEFECŢIUNILOR IN TERMENUL DE GARANŢIE

Încheiat azi....... între....... reprezentantul S.C. deţinătoare....... şi....... reprezentantul S.C.
reparatoare.......privind constatarea defecţiunilor în termen de garanţie apărute la autovehiculul
(agregatul) cu nr. de înregistrare....... (serie motor, km la bord, ore funcţionare.......) ce a fost reparat în
baza comenzii nr. ....... din data de....... .
Defecţiunea constatată.......
Cauzele defecţiunii.......
Vinovat de producerea defecţiunii se face.......
Remedierea va fi executată de către.......
Încheiat în 2 exemplare cu următoarea destinaţie:
- un exemplar la unitatea beneficiară;
- un exemplar la unitatea reparatoare.
Reprezentantul S.C. reparatoare Reprezentantul S.C. beneficiare

semnătura semnătura
APLICAŢII
1. Lucrezi la o societate de telefonie mobila si un telefon care inregistreaza o
defectiune la acumulator. Telefonul abia fusese cumparat de doua zile si este in
garantie. Realizati un proces de constatare a defectiunilor.
3. Procesul-verbal de predare-primire a unei gestiuni - se încheie între

două persoane sau între două instituţii ca urmare a transmiterii drepturilor şi
obligaţiilor privind gestiunea de la cel care predă la cel care primeşte.
Are următoarea structură:

- data şi locul
- numele, prenumele şi funcţia celui care predă
- numele, prenumele şi funcţia celui care primeşte
- consemnarea bunurilor care formează obiectul procesului-verbal
- semnăturile
Proces verbal de predare-primire
Incheiat astazi, …...../........./.........., intre:

SC………………., cu sediul in strada.............., Nr........., Bl............, Ap. ...........,
înregistrata la Registrul Comerţului sub nr…………….., CIF……………….,
reprezentata legal prin dl./dna ...........................
si
Dl.…, legitimat cu BI/CI seria …, nr. …, angajat al societatii ........in functia de

......
Obiectul procesului verbal il reprezinta reinnoirea echipamentelor de protectia
muncii.
Prin prezentul proces verbal se atesta predarea-primirea urmatoarelor
echipamente de protectie a muncii:
- salopeta
- tricou
- ochelari de protective
- manusi
- casca de protectie
- pelerina scurta pentru ploaie
Am predat, Am primit,
APLICAŢII
Lucrezi ca lucrator comercial la o firma de papetarie si trebuie sa preiei in
gestiune de la distribuitorul de produse al societatii “Best” Petre Damian,
urmatoarele produse: 3 ghiozdane, 10 caiete, 5 formulare tipizate, hartie de scris
(2 topuri).
Realizati procesul verbal de predare-primire pentru situatia prezentata.
4. Procesul – verbal de consemnare se întocmeşte de secretarii organelor

respective sau de persoanele desemnate cu redactarea şi înregistrează amănunţit
desfăşurarea unei şedinţe, a unei adunări.
Are următoarea structură:
- data (locul) şi felul întâlnirii
- participanţii
- consemnarea ordinii de zi, a discuţiilor şi a hotărârilor adoptate
- semnătura celui care l-a redactat sau semnăturile tuturor participanţilor
Proces-verbal de consemnare a unei şedinţe
Încheiat astăzi,_________, ora___, cu prilejul întrunirii Consiliului clasei

a___-a__________, coordonată de către prof. dirig. __________________________.
La şedinţă iau parte următoarele persoane : directorul unităţii, profesorii
clasei, reprezentantul părinţilor___________________________, precum şi
reprezentantul elevilor clasei, _____________________________.
Ordinea de zi:
1. Stabilirea notelor la purtare pe semestrul I al anului şcolar 2017-2018;
2. Analiza progresului şcolar al elevilor clasei a ___-a_____pentru semestrul
II al anului şcolar 2017-2018.
3. Discuţii
Membri consiliului
Secretar/Diriginte
Preşedintele Consiliului (dirigintele clasei) anunţă şi supune spre aprobare

ordinea de zi
Se aprobă ordinea de zi, după care se parcurg punctele menţionate
Se trece la analiza comportamentului şi atitudinii fiecărui elev în parte. Se
consemnează intervenţiile
APLICAŢII
1. Realizează procesul de consemnare a unei şedinţe cu părinţii clasei...
III. MEMO (NOTA INTERNĂ) este folosită în general, pentru comunicarea în

interiorul organizaţiei. Reprezintă o modalitate neprotocolară de a semnala un lucru
important care s-a petrecut sau se va petrece. Mesajul notei interne trebuie să fie cât
mai scurt, fiind format de obicei dintr-o singură idee. Avantajele unui memo ar putea
fi: evitarea confuziilor, informaţia poate fi verificată prin recitire, poate fi multiplicat
(acelaşi mesaj poate ajunge în forma exactă la mai multe persoane).
Multe companii au un format-tip pentru memo-uri (note interne) conţinând patru
elemente esenţiale:
Data (ziua, anul): ………………..
Către (numele destinatarului): .......................
De la (numele expeditorului):…………………….
Obiectul (subiectul)...................
Exemplu:
27 martie 2017
Către: Vasile Maria, Director Serviciul Vânzări
De la: Mihnea Ion, manager
Subiect: Prezentarea raportului final de evaluare a impactului proiectul X asupra
volumului vânzărilor din raioanele specializate, va avea loc pe 7 aprilie 2017, ora
15, în sala mare de şedinţe.
APLICAŢII
1. Realizaţi un memo dupa modelul prezentat.
IV. MEMORIUL este o prezentare amănunţită şi documentată a unei anumite

probleme, a unei situaţii etc. şi are următoarea structură:
- formula de adresare („Domnule Director)
- numele şi prenumele, funcţia şi adresa celui care l-a întocmit
- prezentarea şi analiza problemei
- soluţii preconizate
- semnătura
- funcţia adresantului şi instituţia
Exemplu
Liceul .............................. Avizat Director

Str.................. prof. ..................
Mun. Câmpina, Jud. Prahova
MEMORIU DE ACTIVITATE
Subsemnata X, profesor titular la Liceul .............................. - Catedra de

............................, gradul didactic II, iar din anul 2009 până în prezent activez în
cadrul acestui liceu și am desfaşurat activităţi profesionale şi didactice care au
vizat următoarele competenţe:
1. Comunicare:
2. Proiectare didactică
3. Organizarea şi realizarea activităţilor de invăţare:
4. Examene, probe de verificare si simulari:
5. Participarea la actiuni complementare activității de învățare:
6. Dezvoltarea profesională
7. Comportamentul şi ţinuta
Notă: Prezentul document conţine un număr de 3 (trei) pagini numerotate de

la 1 la 3.
Profesor: ..........................
Catedra de ..........................
Liceul ......................................
APLICAŢII
1. Realizaţi un memoriu de activitate după modelul prezentat.
V. MINUTA – este documentul care înregistrează o propunere sau o acţiune

întreprinsă la un moment dat.
Exemplu
Titlu şedinţă
Minută
Şedinţă convocată de..
Tip de şedinţă
Moderator
Secretar
Participanţi
Subiecte în agendă
Timp alocat Subiect de agendă
Discuţie
Concluzii
Acţiuni de întreprins Responsabil Data limită
MINUTĂ PENTRU ŞEDINŢA DIN [data]
Scopul
întâlnirii:
Ora întâlnirii:
Locul
întâlnirii:
Conducător:
Conducător
Adjunct:
Secretar:
Participanţi:
Ordinea de zi
Subiect:
Durata
Vorbitor: permisă:
Rezumat
discuţie:
Sugestie: Autor:
Sugestie: Autor:
Sugestie: Autor:
Sugestie: Autor:
VI. CIRCULARA – este o dispoziţie scrisă a unui organ superior, multiplicată şi

expediată organelor din subordine sau o modalitate de a informa clienţii cu
privire la evoluţia afacerilor sau a schimbărilor importante din cadrul firmei
(crearea unei noi societăţi, extinderea (reorganizarea) activităţii, schimbarea
adresei, inaugurarea unei activităţi, promovarea de produse pe o piaţă nouă etc.)
Exemplu de circulară pentru inaugurarea unui magazin:
Date de identificare firmă

Circulară
Către sediile tuturor clienţilor

Avem onoarea a vă face cunoscut că am deschis în oraş, str. Prahovei nr. 38, un
magazin datorită cererii foarte mari de produse cosmetice.
Magazinul prezintă o gamă variată de produse de calitate, la preţuri
avantajoase, ceea ce ne da posibilitatea satisfacerii unui număr foarte mare de
clienţi.
Cu speranţa că ne veţi contacta cât mai curând posibil, vă mulţumim
anticipat.
Date de identificare firmă
Stimaţi clienţi,
Am dori să vă aducem la cunoştinţă că, în perioada 1 iulie 2018-31 iulie 2018,
firma noastră are o ofertă avantajoasă la toată gama de maşini marca XXXX.
Ţinând cont de faptul că sunteţi un client fidel, aşteptăm să ne contactaţi cât mai
curând posibil.
Cu deosebită stimă,
Şef Departament Vânzări,
Mircea Dinu
APLICAŢII
1. Realizaţi o circulară pentru promovarea unui nou tip de produs.
VII. RAPORTUL - cuprinde o relatare a unei activităţi personale sau de grup.

Se face din oficiu sau la cererea unui organ ierarhic. Se bazează pe cercetări
amănunţite, schimburi de experienţă, documentări. Raportul poate fi simplu sau
complex.
Clasificarea rapoartelor
1. După lungime: scurte, lungi
2. Dup ton: informale, semiformale, formale
3. După stil: narative, descriptive, statice
4. După subiect: finaciare, tehnice, comerciale
Structura de bază a unui raport:

1. Introducere: termenii de referinţă sau obiectivele şi procedura (acest raport a
fost întocmit ca urmare...)
2. Cuprins: descoperiri, constatări
3. Final: concluzii, recomandări necesare, anexe – dacă este cazul
I. Structura unui raport simplu:

1. Prezentarea (partea introductivă):
a) Datele de identificare (în antet) – numele și prenumele emitentului, data
emiterii, numele destinatarului;
b) Obiectul raportului.
2. Textul raportului:
a) Conținutul raportului: fapte, analiză, constatări;
b) Concluzii: propuneri rezultate din analiza și explicația faptelor, recomandări
necesare.
I. Structura unui raport complex:

Raportul complex cuprinde mai multe pagini, organizarea sa este asemănătoare
cu structura raportului simplu, dar ceva mai sofisticată.
1. Partea introductivă:
a) Pagina de titlu:
 Datele de identificare a emitentului și destinatarului;
 Data emiterii;
 Titlul raportului.
b) Pagina de cuprins:
 Cuprinsul raportului sau un rezumat dacă este un raport mai scurt.
2. Textul propriu-zis al raportului:
a) Expunerea – prezentarea subiectului, explicații complementare despre
rezumatul secțiunii preliminare.
b) Corpul raportului - o analiză detaliată a faptelor, organizată pe probleme
3. Concluzii:
 Se reiau concluziile parțiale;
 Se prezintă concluzia generală;
 Se fac propuneri.
4. Anexele – în cadrul raportului importantă este includerea unor prezentări
sugestive ale faptelor (grafice, diagrame), iar pentru detalii să facem trimitere la
anexe (tabele, situații statistice complexe). Tot în anexe pot fi incluse și alte
documente care dovedesc temeinicia celor afirmate în cadrul raportului:
declarații, procese-verbale de constatare, fotografii, studii de caz.
Director General
Sc. ZZZZ
Şoseaua Viilor, nr.38
Sector 5, Bucureşti
Domnule.................,
Conform instrucţiunilor primite, m-am deplasat în oraşul Ploieşti, pentru a
vedea un teren pe care urmează să construim un nou magazin şi am plăcerea de
a vă prezenta un raport al acestei vizite.
Terenul este situat în partea de sud a oraşului, la ieşire, la 5 km de DN1, cu
posibilităţi de transport excelente. Apa, lumina şi resursele interne sunt
adecvate, cu exploatare imediată. Acest teren este amenajat cu drum de acces.
Am verificat şi alte oferte în zonă şi aceasta pare să fie cea mai avantajoasă,
deoarce în partea de sud nu sunt construite alte magazine. Este o oportunitate
pentru noi, deoarece acoperim cererea de mărfuri pentru toată zona de sud a
oraşului şi pentru localităţile de pe DN1.
Poziţia acestui magazin, terenul şi zona par să fie o soluţie acceptabilă
pentru cerinţele companiei noastre.
După părerea mea, ar trebui să se aprobe acest proiect fără întârziere.
Cu stimă,
Daniela Albu
Manager al Departamentului de Dezvoltare
APLICAŢII
1. Realizaţi un raport al activităţii desfăşurate de voi la o anumită disciplină în
decursul unei săptămâni.
VIII. REFERATUL - este un document scris în care sunt prezentate aspecte

concrete, date si aprecieri în legătură cu o anumită problemă, dar şi propuneri de
modificare a situaţiei existente.
Referatul poate fi: de necesitate, de aprobare a cheltuielilor, de sesizare a
abaterilor disciplinare etc.
Catre,
LICEUL ..............
REFERAT DE NECESITATE
Subsemnatul/a _____________________________________________incadrat/a la
__________________________________________(unitatea de invatamant) pe functia
de ___________________________________ va rog sa binevoiti a-mi aporba si aloca
fonduri in vederea procurarii urmatoarelor
materiale:__________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
_______________________________________________.
Cele de mai sus sunt necesare pentru buna functionare a unitatii si
desfasurarea unui proces instructiv-educativ de calitate.
Data: Semnatura,
Referatul de sesizare a abaterii disciplinare
În atenţia d-lui ____________________, Director general
REFERAT
Subsemnatul ________________________, angajat pe postul de _____________ al
societăţii, am întocmit prezentul referat, prin care vă informez că
salariatul___________________, angajat pe postul de _______________ al
societăţii, a săvârşit următoarele: _______________________________________.
Faţă de cele prezentate mai sus, vă rog să dispuneţi măsurile necesare.
Data Semnătura
APLICAŢII
1. Realizati un referat de necesitate, un referat de sesizare a unei abateri
disciplinare
IX. SCRISOAREA DE AFACERI – în lumea afacerilor, scrisoarea este încă

unul din cele mai eficiente moduri de transmitere a informaţiei.
O scrisoare de afaceri trebuie întocmită cu multă grijă, respectându-se
anumite reguli:
- redactare îngrijită şi estetică
- limbaj simplu, fără a exagera în acest sens
- stilul energic pentru a sugera siguranţă şi încredere în sine
- evitarea amănuntelor neimportante
- evitarea promisiunilor ce nu pot fi respectate
- evitarea unor critici nefondate.
Formatul unei scrisori de afaceri cuprinde:

1. Antetul – identitatea expeditorului, data, numele şi funcţia destinatarului
2. Formula de salut – poate fi personalizat şi diferit în funcţie de gradul de
formalitate ( Stimate D-le Director/nume sau Dragă Andrei, Stmate client/coleg)
3. Partea principală – conţine informaţiile care trebuie transmise
4. Încheierea – exprimă îndemnul la acţiune, oferta de ajutor
5. Semnătura – numele complet şi funcţia persoanei – în cazul unei scrisori
formale
6. Referinţele:
- dacă există anexe, acestea trebuie menţionate explicit, cu numele
documentului
- dacă există alte persoane care primesc scrisoarea, acestea trebuie
menţionate
X. DAREA DE SEAMĂ – constă în expunerea uni fapt din cadrul unei

organizaţii şi se prezintă de către conducere sau salariaţi, la diferite intervale de
timp.
XI. NOTA INFORMATIVĂ – se utilizează pentru prezentarea unei situaţii

concrete din cadrul unei firme, întreprinderi
Corespondenţa comercială
I. CEREREA DE OFERTĂ
Cererea de ofertă este primul pas în cadrul unei negocieri pre-contractuale.
Este întocmită şi transmisă de firmele care doresc să achiziţioneze mărfuri sau
servicii. Se declanşează efectiv dialogul între parteneri.
Cererea de ofertă se poate face pe cale verbală, prin discuţiile directe între
parteneri sau prin intermediul comunicării telefonice, dar şi în scris.
Conţinutul scrisorii trebuie să fie clar şi concis pentru ca ofertantul să nu aibă
neclarităţi în privinţa celor solicitate.
Exemplu de cerere de ofertă:
SC................ S.R.L. Către,

Str. ................ nr. .........Oraş ......... SC..........S.R.L.
Cod poştal ................. Str. ........ nr. ......
Tel./fax: .......................
Capital social: ............... RON
RC J........................
Cod fiscal: RO ..................
Cont .................................
BRD Societe General
CERERE DE OFERTĂ
Suntem o firmă care comercializează produse de îmbrăcăminte şi încălţăminte

de la clienţi din toata ţara, atât în sistem angro, cât şi cu amănuntul, printr-o
reţea de distribuţie proprie. V-am fi recunoscători dacă ne-aţi trimite catalogul
dvs. şi listele de preţuri pentru articolele pe care le produceţi.
Vă mulţumim şi aşteptăm răspunsul dvs.
Director Departament Marketing,

Nume şi prenume
Către.....................................................,
Str...................................., nr..........., bloc................., scara..................etj....ap....,
localitatea................, judeţul/sectorul.............................., cod poştal......................
Vă rugăm a dispune trimiterea, până la data de.................................., a unei

oferte detaliate pentru următoarele produse:
1......................................................................
2......................................................................
În ofertă vă rugăm să se specifice cantitatea, calitatea şi preşurile produselor,
termenele de livrare, precum şi eventualele reduceri de preţuri pentru comenzile
de loturi mari.
Aşteptăm cu interes oferta dumneavoastră.
SC..............................................
Adresa........................................
APLICAŢII
1. Realizati o cerere de oferta dupa modelul prezentat.
II. OFERTA
Este redactată de furnizor (emitent), este un răspuns la cererea de ofertă, fi
poate cuprinde: denumirea mărfurilor oferite; caracteristici; eşantioane; lista de
preturi; cantitatea care poate fi livrată, data; valabilitatea ofertei.
Exemplu de ofertă:
Către, SC................S.R.L.
SC..........S.R.L. Str.................nr..........Oraş.........
Str. ........ nr. ...... Cod poştal .................
Tel./fax: .......................
Capital social: ............... RON
RC J........................
Cod fiscal: RO ..................
Cont .................................
BRD Societe General
OFERTA
Va multumim pentru scrisoarea dvs. din data de............

Ne face placere sa anexam prezenteu catalogul nostru, umpreuna cu lista
noastra de preturi pentru sortimentele de produse pe care le-ati solicitat.
Va rugam sa ne informati ce articole ca intereseaza, pentru a va putea furniza
detaliile necesare.
Datorita faptului ca stocurile sunt limitate, daca oferta noastra corespunde
cerintelor dvs., va rugam sa ne trimiteti comanda cat mai repede pentru a va
putea livra prosudele solicitate.
Cu deosebit respect,
Director Departamente Marketing,

Nume, prenume
APLICAŢII
1. Realizati o oferta dupa modelul prezentat.
III. COMANDA
Comanda este ulterioară ofertei. Oferta odată analizată, cumpărătorul
transmite vânzătorului comanda de mărfuri. Comanda este, de regulă, redactată
pe formulare tipizate. In situaţia în care comanda este telefonică, ea trebuie
urgent urmată de cea scrisă.
Exemplu de comandă:
COMANDĂ
Către......................................Str............................................nr...............bloc.......
.scara.......etaj........apartament........localitatea.............Judeţul/Sectorul..............Co
dul poştal...........................
Am primit oferta dvs. nr. .............. din............... precum şi eşantioanele

(mostrele) pe care aţi avut bunăvoinţa să ni le trimiteţi şi vă mulţumim.
Întrucât mărfurile oferite de dvs. satisfac exigenţele noastre, vă rugăm să ne
livraţi următoarele produse:
Nr. crt. ....................................................................
Denumirea mărfurilor..……………
U/M................................................................................
Cantitatea totală........................................................
Preţul................................................................................
Valoarea............................................................................
Condiţii de livrare ...................................................
Ambalare ...................................................................
Manipulare .................................................................
Transport ....................................................................
Modalităţi de plată ......................................................
Alte condiţii ............................................................
Vă rugăm să ne confirmaţi perin e-mail, fax sau poştă primirea comenzii.

Avem certitudinea că veţi acorda atenţia cuvenită acestei comnezi ţi vom fi
încântaţi să vă plasăm pe viitor alte comenzi.
Cu stimă, ..................................................................
(semnătura) ................................................................................................
(numele şi prenumele în clar, precum si funcţia în cadrul societăţii)
APLICAŢII
1. Realizati o comanda dupa modelul prezentat
CAPITOLUL V – COMUNICAREA NONVERBALĂ

- este reprezentată de comportamentul fizic care însoţeşte vorbirea
Elementele comunicării nonverbale

1. Limbajul tăcerii
„Tăcerea este de aur, iar vorba de argint”
Tăcerea este o formă de comunicare și presupune ascultarea și recepționarea

corectă a mesajelor precum și transmiterea unor stări.
A ști să taci când trebuie este o calitate a omului, prețuită din cele mai vechi
timpuri. Chiar și prin tăcere oamenii comunica ceva: aprobare, dezaprobare,
discreție, rațiune, păstrarea unei taine, admirație
Un manager apelează la tăcere ca mijloc de comunicare nonverbala, deoarece:

- dezaprobă anumite opinii și nu vrea să discute în contradictoriu;
- consideră că există anumite fapte, situații asupra cărora este mai bine să
cadă tăcerea;
- dorește să nu divulge un secret de serviciu, o taină;
- dorește să nu facă rău cuiva;
- apreciază că timpul poate rezolva o situație delicată;
- crede că dacă vorbește, își face dușmani
APLICAȚII
1. Analizează și argumentează la alegere, două dintre cele 10 reguli din
Decalogul Tăcerii.
Decalogul Tăcerii
1. Taci, dacă nu ai de spus ceva valoros!
2. Taci, atunci când ai vorbit destul!
3. Taci, până când îţi vine rândul să vorbeşti!
4. Taci, atunci când eşti provocat!
5. Taci, când eşti nervos şi iritabil!
6. Taci, când intri în biserică, pentru ca Dumnezeu să-ţi poată vorbi!
7. Taci, când pleci de la biserică, pentru ca duhul sfânt să poată imprima în
mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit!
8. Taci, când eşti ispitit să bârfeşti!
9. Taci, când eşti ispitit să critici!
10. Taci, cât să ai timp să gândeşti înainte de a vorbi!
2. Limbajul spaţiului – se concretizează în modul în care utilizăm spaţiul

personal, social sau public.
Studiul proxemic (proxemica) – studiul modului în care oamenii folosesc
spaţiul din încăperi sau stabilesc distanţa dintre ei; studiul relaţiilor spaţiale ca
mod de comunicare.
Tipuri de distanţe de comunicare

I. Distanţa sau zona personală (intimă) – între 0,5 – 1,2 m este pentru
discuții cu caracter personal, fiind însă total inacceptabilă în alte cazuri.
II. Distanţa socială sau zona (normală) – între 1,2 – 2 m este folosită mai
ales la comunicarea interpersonală (colegi de serviciu aflați pe aceiași treaptă
ierarhică, prieteni etc.)
III. Zona consultativă – între 2 – 3,5 m este folosită în situații oficiale
(superior – subordonat, consultant – client etc)
IV. Distanța sau zona publică – 3,5 m și mai mult – în care comunicarea
este formală (cursuri, ședințe, discursurile politicienilor)
3. Limbajul timpului – este perceput diferit, în funcție de societate sau

cultură (punctualitatea, petrecerea timpului în compania unei persoane, folosirea
eficientă a timpului)
Cronemica - ştiinţa care se ocupă cu studiul limbajului timpului.
Lectură suplimentară - Sfaturi pentru a fi punctual

1. Aranjează-ţi lucrurile de seara.
2. Pregăteşte accesoriile pe care vrei să le porţi.
3. Dacă ai de luat cu tine acte, dosare, mape, proiecte etc., pune-le din ajun în
geantă sau în servietă.
4. Păstrează acelaşi loc pentru anumite obiecte - cum ar fi geanta, cheile de la
casă/maşină, facturile etc. - ca să ştii întotdeauna de unde să le iei.
5. Dacă ţi se întâmplă mereu să fii în întârziere, potriveşte ceasul să te
trezească cu o jumătate de oră mai devreme decât de obicei.
6. Eşti genul care nici măcar nu aude soneria deşteptătorului? Roagă un coleg
mai matinal să-ţi dea un telefon la ora stabilită sau fă-ţi un abonament pentru
apel la ora indicată
7. Când îţi calculezi timpul necesar ca să ajungi la serviciu sau în altă parte,
adaugă o marjă de siguranţă de cel puţin un sfert de oră.
APLICAȚII
1. Realizează o scurtă descriere a felului în care folosești timpul și spatiul în
viața de zi cu zi. (20 rânduri)
4. Limbajul culorilor - evidenţiază atitudinea omului faţă de viaţă şi faţă de

cei din jur. Culorile calde (roşu, portocaliu, galben) favorizează comunicarea, iar
culorile reci (gri, verde, albastru) inhibă comunicarea.
Alb – inocenţă, puritate, claritate, tristeţe (China, Japonia), induce calmul,

reflectă lumina (culoare solară); este asociat cu zăpada.
Negru – simbolul puterii si autorităţii, induce tristeţea (Europa) şi starea de
repaus; folosit în vestimentaţie denotă stil şi nu se va demoda niciodată; este
asociat cu întunericul sau misterul.
Albastru – relaxare, calm, afecţiune, stimulează seriozitatea, repausul,
determină reducerea ritmului respirator şi al pulsului; este asociat cu spaţiul
adânc (muntele, marea).
Gri – indiferenţă, neutralitate, inhibator, deprimant.
Verde – persistenţă, fermitate, dorinţa de dominare, scade pulsul şi ritmul
respirator, induce relaxarea, meditaţia, prospeţimea, echilibrul, toleranţa; se
asociază cu natura verde.
Roşu – competitivitate, vitalitate, operativitate, impulsivitate, simpatie,
dinamism, determină accelerarea ritmurilor vitale, stimulează metabolismul;
este asociat cu flacăra, sângele sau cu diverse fructe sau flori.
Galben – originalitate, spontaneitate, dorinţă de schimbare, stimulent
intelectual şi psihic, determină creşterea ritmurilor vitale; este asociat cu lumina
solară, cu unele fructe sau flori.
Violet (combinaţia între roşu şi albastru) – vulnerabilitate, insecuritate
APLICAȚII
Realizează o descriere a personalităţii tale, având în vedere limbajul culorilor.
5. Limbajul trupului
Mișcările corpului pot avea uneori sens simbolic. Printre cele mai cunoscute
exemplificăm:
 umerii lasați sau capul plecat – timiditate, deprimare, sentiment negative,
de inferioritate.
 capul sus și umerii drepti – multumire, superiortate.
 incrucisarea bratelor la piept – inchidere in sine, fata de interlocutor, fata de
subiectul discutat
 strangerea pumnilor – ostilitate, manie, stress, solidaritate.
 capul sprijinit in palma – plictiseala
 bratele deschise – sinceritate, acceptare
 lăsare în spate pe scaun, mâinile după ceafă – superioritate
 frangerea degetelor – nerabdarea, nelinistea;
 masarea nasului cu degetul aratator – ostilitatea sau negatia;
 masarea barbiei – indoiala, nesiguranta.
 mişcările laterale ale ochilor, privirile piezişe – lipsa de sinceritate
 pleoapele care se mişcă rapid – stare de nelinişte.
 ridicarea unei sprâncene – neîncredere
 dilatarea pupilelor – interesul faţă de cineva sau ceva, dar şi neliniştea
 micşorarea pupilelor – lipsa de încredere în spusele sau faptele
interlocutorilor
APLICAȚII
1. Uneori este greu de a înţelege sentimentele oamenilor. Un mijloc bun
pentru a facilita exprimarea sentimentelor şi emoţiilor este lărgirea bagajului de
cuvinte. Câte cuvinte puteţi asocia cu cuvintele: tristete, fericire, frica, ofensa.
CAPITOLUL VI – COMUNICAREA EFICIENTĂ
1. Factori care influenţează comunicarea
În orice situaţie de comunicare se manifestă trei categorii de factori

determinanţi ai comunicării, după cum urmează:
1. factorii umani („actorii” comunicării);
2. factorii cod şi canal;
3. factorii de context şi mediu
Fiecare dintre aceştia, prin specificul lor, dar, mai ales, în interdependenţă cu
ceilalţi, determină o anumită configurare a comunicării şi, mai ales, efectele
acesteia.
1. Factorii umani ai comunicării

Existenţa umană în ipostaza sa de „actor” al comunicării poate fi abordată ca
locutor/interlocutor din perspectiva a trei categorii de variabile care devin
semnificative atât pentru conţinutul cât şi pentru forma comunicării:
1.1. variabile generale de personalitate (psihologice);
1.2. variabile cognitive;
1.3. variabile sociale.
1.1. Variabile generale de personalitate (psihologice)

Conform modelului lui Kurt Lewin, ceea ce stă la baza iniţierii procesului de
comunicare este starea de tensiune pe care o trăieşte fiecare individ ca urmare a
raportului ce se constituie, pe de-o parte, între ansamblul de forţe care îl
influenţează (forţe interne şi forţe externe), şi, pe de altă parte, sistemul de nevoi
generate de aceste forţe.
Starea de tensiune o dată constituită determină căutarea şi obiectivarea unor
comportamente de adecvare la aceasta şi de depăşire cu succes, vizând în esenţă
reducerea tensiunilor şi satisfacerea nevoilor.
Principiul funcţionării psihologice
Urmărind conotaţia forţelor care acţionează asupra individului la un moment

dat se ajunge la concluzia că acestea pot fi:
- forţe pozitive, care corespund nevoilor de perfecţionare, de atingere a unor
obiective, de autorealizare. Ele creează tensiuni pozitive, care vor da naştere
unui comportament de apropiere, ce vizează rezolvarea acestor tensiuni;
- forţe negative, care corespund nevoilor de a ocoli anumite obiecte sua
situaţii, de a face în aşa fel încât să nut e întâlneşti cu cineva, de evita un
eveniment. Ele creează tensiuni negative, care stau la baza comportamentului de
evitare.
Principalele tipuri de comportament
APLICAȚII
1. Realizați figura principiului funcţionării psihologice
2. Realizați figura principalelor tipuri de comportament
Având în vedere că tipul de comportament practicat urmăreşte satisfacerea

motivaţiei de bază, respectiv satisfacerea trebuinţelor şi reducerea tensiunilor, în
mod absolut firesc individul care transmite un mesaj va face o selecţie, filtrare şi
prelucrare a informaţiei din această perspectivă, activitate caracterizată atât
prin mecanisme conştiente cât şi inconştiente. Evidenţiem două dintre acestea,
cele mai frecvente:
- mecanismele proiective – concretizate cel mai adesea în două direcţii:
a) a asimila gândirea celuilalt, adică a considera că acesta gândeşte şi
simte la fel ca tine, a pune pe seama acestuia propriile sentimente, a crede că el
funcţionează interior identic cu tine. Acest mecanism antrenează lipsa
comunicării reale, pentru că implică ignorarea diferenţelor dintre locutori,
specificitatea fiecăruia dintre aceştia, luarea în considerare a acestei specificităţi,
indiferent că ea vizează aspectul cognitiv sau afectiv
(de exemplu, un părinte care comunică copilului său adolescent nemulţumirea
legată de performanţele şcolare slabe obţinute de acesta. El proiectează asupra
copilului propriile sale argumente şi starea de insatisfacţie pe care o trăieşte şi
este complet mirat când constată că acesta nu îl înţelege şi nu rezonează afectiv cu
el; tânărul are alte priorităţi - de exemplu, muzica de tip electronic, şi alte
sentimente legate de performanţele sale şcolare, de exemplu sentimentul de
indiferenţă faţă de acestea şi, concomitant, de încredere în posiblităţile sale
intelectuale care îl vor feri de un eventuale eşec şcolar–n.n);
b) a atribui celorlalţi o serie de atitudini menite să justifice sentimentele
şi comportamentul subiectului faţă de aceştia (de exemplu a atribui celorlalţi
atitudinea de indiferenţă, pentru a justifica lipsa ta de comunicare cu ei; a atribui
acestora atitudinea de preţuire a violenţei pentru a justifica propria ta violenţă; a
le atribui atitudinea de preţuire a muncii pentru a justifica implicarea ta în
muncă peste programul zilnic de la birou – n.n.)
- mecanismele de apărare – intră în joc atunci când informaţia receptată
sau care trebuie să fie transmisă este percepută ca un pericol pentru echilibrul
intern al locutorului. Acesta va restructura informaţia în aşa fel încât ea să nu
mai reprezinte un factor de risc, astfel încât să corespundă structurii sale
psihlogice anterioare, să nu o poată altera. Astfel se asistă la o încercare de
proces de protejare a sistemului personal de valori, vizibil prin următoarele
forme curente (ibidem, p. 18-19):
a) scotomizarea – procesul de eliminare completă a informaţiilor incomode,
manifestat “ca şi cum” acestea nu au fost percepute deloc. Ea funcţionează ca un
mecanism inconştient de selecţie care nu permite “trecerea” decât a mesajelor
care sunt convenabile, neutre sau inofensive, respectiv a acelor mesaje care nu
deranjează relativul echilibru interior al locutorului (de exemplu, un mesaj
publicitar care introduce un nou tip de periuţă de dinţi, electrică, este ignorat
pentru că acceptarea conţinutului său ar produce modificări ale
comportamentului ce ar afecta starea de comoditate a locutorului, impunându-i
să-şi schimbe una dintre valorile acceptate anterior – n.n.);
b) memorizarea selectivă – “uitarea” informaţiei problematice de îndată ce
este receptată, indiferent de natura factorului responsabil.
(ex - de natură cognitivă - de exemplu, dificultatea în învăţare a unei teorii;
- de natuă afectivă - de exemplu, sentimentul de ruşine resimţit cu ocazia unei
greşeli profesionale pentru care ai fost sancţionat
- factori sociali - de exemplu, starea de nemulţumire produsă de lipsa de
apreciere din partea colectivului în care lucrezi
- factori ideologici - de exemplu, incompatibilitatea religioasă între o tânără
studentă şi un coleg pe care îl consideră deosebit de atractiv dar pe care de-abia l-
a cunoscut).
c) interpretarea defensivă – este un mecanism care constă în acordarea
unei alte semnificaţii unei informaţii, nu în raport cu semnificaţia sa reală ci cu
dorinţele şi aşteptările locutorului în acel moment. Informaţia este receptată şi
memorată corect, dar dobândeşte o altă valoare decât cea dată de emiţător (de
exemplu, atunci când un părinte îşi anunţă copilul că nu şi-a pierdut încrederea
pe care o are în el pentru că tocmai a luat o nota proastă, acesta consideră că va
avea tot dreptul să iasă în aceeaşi zi cu prietenii la plimbare);
d) negarea autorităţii sursei – exprimă tendinţa de devalorizarea a
informaţiei primite, prin raportare la autoritatea, competenţa sau buna-credinţă
a emiţătorului care sunt puse la îndoială (de exemplu, atunci când un proaspăt
student află că unul dintre viitorii săi profesori este foarte exigent şi discută cu
colegii săi despre aceasta, este întrebat de unde are informaţia. Când rosteşte
numele celui de la care a aflat, unul dintre colegi spune că respectivul tânăr este
cel mai slab din an şi este normal să i se pară profesorul astfel (sau că a vrut doar
să-i sperie şi să râdă de ei), ceea ce face ca mesajul să nu mai fie luat în seamă –
n.n.).
APLICAȚII
„Dragă tată, m-ai întrebat într-o zi de ce pretind că mi-e teamă de tine. Ca de
obicei, nu ştiam atunci ce să-ţi răspund tocmai din teama pe care mi-o
inspirai...Aşezat în fotoliul tău, tu guvernai lumea. Numai opinia ta era dreaptă,
oricare alta era necugetată, excesivă, nebunească, anormală...Curajul, hotărârea,
încrederea pe care le simţeam în contact cu un anumit lucru nu rezistau dacă tu
li te opuneai sau doar dacă îmi închipuiam că li te opui. În faţa ta îmi pierdusem
încrederea în mine şi-mi asumasem în schimb un imens sentiment de
culpabilitate”
(Franz Kafka, „Scrisoare către tatăl meu”)
Pentru situaţia de comunicare descrisă mai sus rezolvaţi următoarele sarcini :

- identificaţi nevoi şi tensiuni ale autorului;
- posibile comportamente de apropiere şi/de evitare;
- imaginaţi manifestarea unor diverse mecanisme proiective sau de apărare în
derularea comunicării dintre tată şi fiu.
1.2. Variabilele cognitive exprimă relaţia de determinare a comunicării de

către modul de funcţionare a proceselor de cunoaştere ale locutorilor. Analiza
acestui tip de variabile se va opri asupra a două componente:
1. sistemul cognitiv de ansamblu al locutorilor – se referă la organizarea
şi funcţionarea mentală şi intelectuală a acestora, la capacităţile lor de receptare
(senzaţii, percepţii auditive, vizuale, chinestezice, tactile), de interpretare,
prelucrare, stocare şi generare a informaţiei (reprezentare, gândire, memorie,
imaginaţie), la posibilităţile de integrare a limbajului în comunicare (de exemplu,
realizarea comunicării didactice depinde atât de forma în care profesorul
realizează procesul de comunicare (intensitatea vocii, pauzele, ritmul, tonalitatea)
Ori de câte ori una dintre componente este neglijată, apar efecte negative fie în
desfăşurarea comunicării, fie în efectele aşteptate în urma acesteia (de exemplu,
inadecvarea limbajului profesorului la limbajul şi posibilităţile de gândire ale
elevilor poate bloca comunicarea, produce neînţelegerea conţinuturilor predate şi
contraperformanţă şcolară; inadecvarea intensităţii vocii unui actor în raport cu
zgomotul de fond din sala de spectacole poate determina pierderea comunicării cu
spectatorii, diminuarea interesului acestora şi părăsirea sălii n.n);
2. sistemul de reprezentare al locutorului – numim reprezentare
ansamblul organizat de informatii, credinte, atitudini si opinii pe care un individ
(sau un grup) le elaboreaza in legatura cu un anumit obiect. 'Reprezentarea este
produsul si procesul unei activitati mentale prin care un individ sau un grup
reconstituie realul cu care se confrunta si ii atribuie acestuia o semnificatie
specifica.
În situatia de comunicare, trei elemente ale reprezentarii situatiei vor juca un

rol esential: sinele, celalalt si sarcina de indeplinit.
a. Reprezentarea de sine.
Se bazeaza pe doua componente:
- Eul intim (imaginea pe care individul si-o face despre sine, despre fortele si
slabiciunile sale, despre adevarata sa competenta, despre caracteristicile
personale. Acest Eu intim este cel mai adesea unul privat, necunoscut de ceilalti
si neexprimat)
- Eul public (eul declarat, cu alte cuvinte imaginea de sine pe care o oferim
celorlalti si care poate fi radical diferita de imaginea intima.
b. Reprezentarea despre celalalt – este imaginea despre partenerul de

comunicare, constand de fapt in imaginea caracteristicilor psihologice
(personalitate), cognitive (competenta) si sociale (statut) ale acestuia.
Reprezentarea despre celalalt va interveni, la randul ei, in natura relatiilor, in

suporturile utilizate, precum si in finalitatea perceputa a situatiei de comunicare.
(de exemplu, imaginea de “dur”, “sensibil”, “romantic”, “tolerant”, “şef”, “om bun
la toate”, “bun executant”, “tip cu iniţiativă”, “bun colaborator”, “bun ascultător”,
ş.a)
c. Reprezentarea despre sarcina sau despre context - în funcţie de

imaginea pe care locutorii o au despre sarcină (grea-uşoară; simplă-complexă;
importantă-neimportantă; semnificativă-nesemnificativă; utilă-inutilă pentru...)
sau context (favorabil-nefavorabil; pozitiv-negativ; mobilizator-demobilizator) vor
adopta un anumit tip de demers cognitiv, un anumit tip de judecată, cod, canal,
limbaj, atitudine.
APLICAŢII
Imaginaţi o situaţie de comunicare în care aţi putea fi implicaţi. Identificaţi
tipurile de variabile cognitive şi subspeciile lor. Analizaţi modul în care acestea
vă pot influenţa comunicarea cu diferiţi interlocutori, în diferite contexte, în
vederea realizării aceluiaşi scop.
1.3. Variabilele sociale

Această categorie de variabile este expresia poziţionării permanente a
interlocutorilor (conştient sau nu) în ipostaza lor de fiinţe sociale, purtătoare de
valori, norme, principii şi, mai ales, relaţii constituite pe baza acestora.
Cele mai semnificative variabile din această categorie sunt:
1. rolurile şi statutul social
Statutul social reprezintă locul pe care îl ocupă o persoană într-un anumit
sistem social, poziţia socială pe care o deţine. (de exemplu, un jurist, ca urmare a
statutului său social, are o imagine de sine mai bună decât un impiegat C.F.R.).
Rolul social exprimă comportamente asociate statutului (de exemplu –
pentru statutul de manager rolurile decizional sau evaluator sunt definitorii;
pentru un profesor rolul de comunicator (transmiţător de conţinuturi, valori) este
fundamental).
În desfăşurarea comunicării pot să apară perturbări cum ar fi:
- conflict de roluri – se manifestă când individul adoptă un comportament
diferit decât cel aşteptat de la statutul său (de exemplu, un medic care fumează;
un profesor care nu studiază; un artist care nu creează, un manager care nu ia
decizii);
- rigiditatea rolurilor – se manifestă atunci când într-o situaţie nouă, individul
păstrează şi obiectivează un rol corespunzător altei situaţii (de exemplu, un mare
manager aflat la o coadă în supermarket ar vrea să fie servit preferenţial; un
profesor moralizează prea mult un vânzător care stă de vorbă cu un coleg ca şi
cum ar fi în sala de clasă; un contabil este la fel de tipicar şi precis în activităţile
cotidiene ca atunci când elaborează bugetul de venituri şi cheltuieli).
2. prejudecăţile şi stereotipurile - intervin în întreaga noastră activitate
de comunicare, pentru că noi acţionăm, conştient sau nu, conform unui întreg
sistem de prejudecăţi şi stereotipuri sociale, care pot influenţa pozitiv sau
negativ desfăşurarea şi efectele acesteia.
Funcţionează ca o “etichetă” pe care o aplicăm, în mod rutinier, asupra unor
realităţi de acelaşi fel, de câte ori ne întâlnim cu ele (de exemplu, despre etnii,
despre femei, despre căsătorie, despre forbal, despre copii, despre politică, ş.a.)
APLICAŢII
Imaginaţi o situaţie de comunicare în care aţi putea fi implicaţi. Identificaţi
prejudecăţi şi stereotipuri care ar putea influenţa comunicarea.
2. Factorii de cod şi de canal
Factorul uman este incapabil de a comunica în lipsa unor instrumente

adecvate, dintre care codul şi canalul. Asupra acestora acţionează patru categorii
de variabile:
1. variabilele obiective – se referă la codul de realizare a comunicării.
Codul trebuie să fie clar, simplu (nu polisemic), în raport cu vârsta şi statutul
social, starea de dezvoltare normală sau cerinţe speciale;
2. variabilele psihologice şi psihosomatice
a) efectul halo: efectul creat de rezonanţa simbolică pe care o poate avea un
cuvânt pentru oameni (cuvinte-şoc, care se leagă de istoria personală a acestora)
sau din punct de vedere individual şi/sau social/colectiv (folosirea unor expresii
cum ar fi „curcani”, „forţe de ordine” exprimă relaţia locutorului cu această
realitate).
Din acest punct de vedere cuvintele pot fi clasificate în:
- „cuvinte tunătoare” (care au efect puternic, de regulă cu conotaţie negativă)
- „cuvinte şopotitoare” (care au efect cald, calm, de regulă pozitiv);
b) ponderea cuvintelor: în construirea mesajelor există cuvinte care se
plasează central prin impactul asupra interlocutorilor, prin rolul lor în
înţelegerea şi interpretarea mesajelor.
c) ordinea cuvintelor: ordinea cuvintelor joacă un rol decisiv în atribuirea
unei semnificaţii. Primele cuvinte sunt esenţiale pentru că ele introduc,
determină o anticipare a continuării mesajului.
3. alegerea canalului de comunicare – nu se limitează doar la suporturile
sau mijloacele necesare transmiterii meajului şi vizează, în acelaşi timp,
condiţiile fizice în care se desfăşoară comunicarea, locul, poziţia actorilor în
spaţiu, locul întâlnirii. Aşezarea faţă în faţă sau alături, opţiunea pentru canalul
scris sau oral influenţează natura exprimării, tipul de relaţie.
4. rolul actorilor – se referă la un anumit grad de libertate cu care este
înzestrat locutorul. El poate alege limbajul, cuvintele, ordinea şi ponderea
acestora, canalul, deci este un „creator”.
APLICAŢII
1. Faceţi o analiză a „cuvintelor tunătoare” şi a cuvintelor şoptitoare din viaţa
voastră. Daţi câte 5 exemple din fiecare.
3. Factorii de context şi de mediu
În funcţie de natura contextului implicat în comunicare, se pot evidenţia

următoarele tipuri de context care se împletesc şi se manifestă concomitent, în
orice act comunicativ:
a) context material şi temporal – locul, mobilierul, dispunerea şi
aranjamentul acestuia, momentul dialogului, utilizarea/neutilizarea unor
materiale marcate social transmit interlocutorului mesaje cu privire la
intenţionalitate (dialog şi interacţiune sau monolog şi absenţa interacţiunii),
influenţând direct natura şi calitatea comunicării;
b) context social – rol şi status, dar mai ales, coacţiune – reprezintă efectul
pe care îl are asupra comportamentului prezenţa unui public sau a unor
observatori.
c) context cultural şi ideologic – există două sensuri ale sintagmei context
cultural:
1) sensul strict, prin care desemnăm microcultura unei organizaţii, a unui
grup social care determină moduri de comunicare şi un sistem de interacţiuni
specifice (de exemplu, rockerii sau fanii unei echipe de forbal, un grup de prieteni
sau adepţii science fiction);
2) sensul larg, prin care desemnăm apartenenţa la marile culturi, care au
sisteme bine închegate de semne şi simboluri, iar în absenţa „cheii” de
decodificare a acestora, comunicare se poate bloca sau denatura (de exemplu
semnificaţia surâsului este diferită pentru trei culturi diferite: la europeni este
expresia unei atitudini de ascultare şi relaţionare pozitivă, la cafrii din Borneo
surâsul exprimă dispreţ iar la japonezi, încurcătură.
APLICAŢII
Imaginaţi o situaţie de comunicare în orice domeniu al vieţii voastre (familial,
profesional, social). După descrierea contextului, analizaţi toate grupele de
factori care o pot determina, cu accent pe identificarea şi ameliorarea acelora
care ar putea bloca sau diminua comunicarea.
Tehnici de ascultare
Ascultarea este un act căruia în procesul de ascultare i se acordă de cele mai

multe ori o importanţă minimă.
După gradul de implicare al interlocutorului, ascultarea poate fi activă şi
pasivă.
a) Ascultarea activă – este procesul prin care se urmăreşte înţelegerea a
ceea ce exprimă interlocutorul.
Formele ascultării active:
- ascultarea de sprijin – prin care partenerul de dialog comunica direct sau
indirect informaţiile dorite.
- ascultarea de răspuns – prin care partenerul de dialog asigura un raspuns la
afirmatiile oferite.
- ascultarea de asimilare – prin care se realizeaza intelegerea si insusirea
mesajului vocal receptionat, dar si observarea atentă a aspectelor care ţin de
nonverbal si paraverbal.
b) Ascultarea pasivă – lasă în seama celuilalt găsirea ideilor; emiţătorul

vorbeşte, dar nu ştie dacă este ascultat (cealaltă persoană îl priveşte, dar nu îi
oferă niciun indiciu că îl ascultă, se gândeşte la altceva sau priveşte în altă
parte).
Ascultătorul activ şi ascultătorul pasiv

Ascultătorul activ:
- ascultă ce se spune;
- vrea să înţeleagă complet mesajul;
- este foarte atent şi nu permite factorilor externi să îi distragă atenţia;
- nu mai face şi altceva în acelaşi timp;
- nu trage concluzii;
- nu îşi arată nerăbdarea;
- confirmă înţelegerea;
- păstrează contactul vizual
- nu întrerupe
Ascultătorul pasiv:
- ascultă stilul, cuvintele şi gramatica;
- îşi petrece timpul gândindu-se la altceva, la ce va spune;
- pretinde că ascultă şi îşi pierde uşor atenţia;
- face si altceva în timp ce ascultă;
- trage concluzii în timp ce ascultă;
- dă semne de nerăbdare;
- nu verifică înţelegerea din timp în timp;

- nu arată un interes real faţă de interlocutor
- este distras de factorii externi
Cauzele ascultarii ineficiente: mentalitatea, dorinta de a impune,

supraincarcarea cu mesaje, zgomotele si perturbatiile, deficientele de auz, grijile,
vanitatea (ambitie neintemeiata, dorinta de a face impresie, trufie, ingamfare)
APLICAŢII
1. Identificati tipul de ascultator si caracteristicile acestuia, din
textul de mai jos
Directorul unei firme prezinta informatiile necesare pentru realizarea
obiectivelor. Unul dintre angajati da semne de nerabdare, asculta ceea ce spune
directorul, dar in acelasi timp se joaca pe telefon. Deseori daca directorul greseste
vreun cuvant sau altceva, imediat sesizeaza spunând acest lucru colegului de
langa el. Plictisit isi petrece timpul gandindu-se la ce va raspunde daca va fi
intrebat ceva, desi nu verifica intelegerea informatiilor prezentate.
2. Stabiliti valoarea de adevar pentru urmatoarele afirmatii:

__„Asculta ce se spune” este o caracteristica a ascultatorului activ.
__Formele ascultarii active sunt: ascultarea de sprijin, ascultarea de raspuns
si ascultarea de grup.
__Ascultarea activa este atunci cand emiţătorul vorbeşte, dar nu ştie dacă este
ascultat.
__Cuvantul vanitate semnifica ambitie neintemeiata, dorinta de a face
impresie, trufie, ingamfare.
__Mentalitatea nu este o cauza a scultarii ineficiente.
__”Dă semne de nerăbdare” este o caracteristica a ascultatorului activ.
__Zgomotele si perturbatiile pot fi considerate cauze ale ascultarii ineficiente.
__” Nu trage concluzii” este o caracteristica a ascultatorului activ.
__Pot fi considerate cauze ale ascultarii ineficiente: supraincarcarea cu mesaje
deficientele de auz, grijile.
__”Ascultă stilul, cuvintele şi gramatica” este o caracteristica a ascultatorului
activ.
Barierele comunicării şi îndepărtarea lor
Barierele de comunicare reprezintă toate acele perturbaţii care pot

interveni de-a lungul procesului de comunicare şi care reduc fidelitatea sau
eficienţa mesajului transmis.
1. Bariere de limbaj
a) aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane,
b) emiţătorul şi receptorul se pot deosebi ca pregătire şi experienţă;
c) starea emoţională a receptorului poate deforma ce se aude;
d) ideile preconcepute şi rutina influenţează receptivitatea;
e) dificultăţi de exprimare;
f) utilizarea unor expresii sau cuvinte confuze.
2. Bariere de mediu
a) climat de muncă necorespunzător (poluare fonică ridicată)
b) folosirea de suporţi informaţionali necorespunzători - pot cauza perturbări
ale mesajelor transmise;
3. Bariere de concepţie
a) existenţa presupunerilor;
b) exprimarea cu stângăcie a mesajului de către emiţător;
c) lipsa de atenţie în receptarea mesajului;
d) concluzii grăbite asupra conţinutului mesajului;
e) lipsa de interes a receptorului faţă de mesaj;
Barierele ascultării active

1. Glasul raţiunii – ascultarea propriilor gânduri concomitent cu ascultarea
celuilalt
2. Judecata – emiterea de aprecieri despre cel care vorbeşte, de multe ori
aprecieri greşite
3. Filtrarea – alegerea anumitor informaţii oferite de vorbitor şi ignorarea
celorlalte
4. Anticiparea – credinţa proprie că se cunoaşte deja ceea ce vorbitorul abia
urmează să spună, înainte ca acesta să fi terminat de vorbit.
Tipuri de comportament determinate de barierele comunicarii.
Barierele comunicării determină diferite tipuri de comportament:

OAMENII SUPUŞI
- permit celorlalţi să îi domine
- ăşi ascund sentimentele şi părerile
- sunt nehotărâţi
- se scuză permanent
- au un contac vizual slab şi o postură umilă
OAMENII ASERTIVI:
- spun direct părerile şi dorinţele
- oferă opinii şi işi comunică sentimentele
- sunt hotărâţi
- înfruntă problemele
- au un bun contact vizual şi o postură deschisă
OAMENII AGRESIVI
- întrerup mereu discuţiile
- ascund informaţiile şi părerile personale
- domină discuţia şi nu sunt buni ascultători
- vorbesc tare, jignesc şi sunt sarcastici
- au un contact vizual puternic şi o postură dominantă
APLICAŢII
1. Stabiliţi valoarea de adevăr a următoarelor afirmaţii:
__Existenţa presupunerilor reprezintă o barieră de conceptie.
__Dificultăţile de exprimare reprezintă o barieră de limbaj.
__Climatul de muncă necorespunzător reprezintă o barieră de concepţie
__Lipsa de atenţie şi inters reprezintă o barieră de mediu.
__Concluziile grăbite reprezintă o barieră de concepţie.
__Suporţii informaţionali necorespunzători reprezintă o barieră de mediu
__Expresiile sau cuvintele confuze reprezintă o barieră de conceptie.
__Existenţa presupunerilor reprezintă o barieră de limbaj.
__Expresiile sau cuvintele confuze reprezintă o barieră de limbaj.
__Sunt considerate bariere de conceptie: existenta presupunerilor si utilizarea
unor expresii sau cuvinte confuse
2. Realizati conexiuni intre elementele date

Tipuri de Caracteristici
comportament
1. permit celorlalţi să îi domine
2. spun direct părerile şi dorinţele
a) oamenii supusi 3. întrerup mereu discuţiile
4. sunt nehotărâţi
5. sunt hotărâţi
b) oamenii agresivi 6. domină discuţia şi nu sunt buni ascultători
7. se scuză permanent
8. înfruntă problemele
9. vorbesc tare, jignesc şi sunt sarcastici
c) oamenii asertivi 10. işi ascund sentimentele şi părerile
11. oferă opinii şi işi comunică sentimentele
12. au un contact vizual puternic şi o postură dominantă
13. au un bun contact vizual şi o postură deschisă
14. au un contac vizual slab şi o postură umilă
15. ascund informaţiile şi părerile personale
Conflictele şi soluţionarea lor
Conflictul este un proces care apare între două sau mai multe persoane
(grupuri, organizaţii, state) atunci când acestea au puncte de vedere diferite,
scopuri, nevoi şi valori diferite şi se luptă pentru resurse limitate.
Conflictele pot fi determinate de o serie de cauze precum: lipsa comunicării,
comunicarea defectuoasă, zvonuri sau informaţii false, managementul autoritar,
managementul improvizat, neprofesionist (neclaritate în transmiterea deciziilor)
In practică, există o multitudine de tipuri ale conflictului.
- conflictul-scop - specific situaţiei în care o persoană doreşte rezultate
diferite faţă de alta;
- conflictul cognitiv - bazat pe contrazicerea unor idei sau opinii ale altora
privitoare la un anumit fenomen;
- conflictul afectiv- specific situaţiei în care o persoană sau un grup are
sentimente sau emoţii incompatibile cu ale altora;
- conflictul comportamental - specific situaţiei în care acţiunile unei
persoane sau ale unui grup sunt de neacceptat pentru ceilalţi.
La nivel de firmă, conflictele se clasifică astfel:

a) In raport cu nivelul la care apar:
- conflicte individuale, specifice anumitor categorii de salariaţi;
- conflicte la nivelul unei categorii de lucrători;
- conflicte la nivelul întregii întreprinderi.
b) În raport cu organigrama firmei:
- conflicte orizontale - intre doua persoane cu acelasi grad de putere,
raspundere, pregatire
- conflicte verticale - intre doua persone care difera din toate punctele de
vedere.
Metode de soluţionare a conflictelor

1. Aplanarea – se recomandă atunci când se doreşte ca relaţiile să nu fie
puse în pericol prin distrugerea armoniei.
2. Colaborarea – problema trebuie discutată deschis, pentru a se atinge
obiectivele spre binele tuturor.
3. Evitarea – una dintre persoanele aflate în conflict îşi justifică
comportamentul negând existenţa problemei sau solicitând informații
suplimentarea pentru amânarea deciziei.
4. Medierea – reprezintă o modalitate de soluţionare a confliectelor pe cale
amiabilă, cu ajutorul unor terţe personae specializate (mediator).
5. Compromisul – conduce la păstrarea bunelor relaţii între părţile aflate în
conflict.
Strategii de rezolvare a conflictelor

1. abandonul: o persoană se retrage fizic sau emoţional dintr-un conflict, poate
de teama confruntării, neavând de spus niciun cuvânt în ceea ce se întâmplă;
2. reprimarea: refuzul de a accepta existenţa unui conflict, de a vorbi despre
aspectele importante ale acestuia;
3. stilul victorie/înfrângere: confruntare de forţe în care una dintre acestea
tinde să ajungă deasupra, chiar dacă câştigă şi celălalt partener pierde;
4. strategia câştig-câştig (win-win): specifică tehnicii de negociere, pune
accentul pe avantajele descoperii de soluţii mai bune, urmărind totodată
îmbunătăţirea relaţiilor dintre parteneri.
APLICAŢII
1. Descrieţi o situaţie conflictuală la care aţi luat parte şi explicaţi cum aţi
rezolvat conflictul.
CAPITOLUL VII: AGENDA ELECTRONICĂ
Avantaje:
- agenda reamintește fiecare eveniment (întâlnire sau discuție) înainte de ora
prestabilită.
- găsirea rapidă a oricărei persoane sau firme din lista de contacte, precum și
un anumit eveniment.
- memorează toate evenimentele legate de o persoană sau o firmă. Acestea pot
fi vizualizate rapid și tiparite.
- se poate înregistra cu o singură operație evenimentele care se repetă în
anumite zile ale săptămânii sau la anumite date ale lunii, pe orice interval de
timp dorit.
- spațiul este nelimitat, agenda putând fi folosită un timp îndelungat, mai
mulți ani.
- se poate transfera întregul program într-un alt calculator.
- lista contactelor poate fi prelucrată și în alte formate.
- programul rulează pe calculatorul personal, nu pe Internet, iar accesul la
program se realizeaza pe baza parolei alese de dvs., ceea ce asigura securitate și
confidențialitate maximă.
- programul nu necesita cunostinte suplimentare, putând fi folosit de orice
persoană care are noțiunile elementare privind utilizarea calculatorului.
Dezavantaje:
- necesitatea de a avea un calculator pe care să poată fi descărcată agenda.
CAPITOLUL VIII: ADMINISTRAREA CORESPONDENŢEI
Notiunea de corespondenta include forma scrisa pe care o iau relatiile dintre

doua sau mai multe persoane (de obicei sub forma unor scrisori). Dupa cum
scrisorile se adreseaza unor persoane juridice sau fizice, acestea alcatuiesc
obiectul corespondentei oficiale sau private.
Corespondenta oficiala cuprinde totalitatea scrisorilor si actelor care circula
intre persoane juridice sau intre o persoana fizica si o persoana juridica, in scopul
stabilirii unor relatii intre ele. Actele emise de o autoritate (persoana juridica)
sunt considerate acte oficiale.
Intre scrisoare si act exista urmatoarele deosebiri:
- scrisoarea este o comunicare adresata in scris unei persoane; actul este o
dovada scrisa prin care se constata un fapt, se reglementeaza o obligatie etc.
- actul are titlu, scrisori purtatoare de titlu se intalnesc mai rar;
- actul are specificat in cuprinsul sau titularul in folosul caruia se face
constatarea;
- majoritatea actelor sunt tipizate; in cazul scrisorilor, tipizarea este rar
intalnita;
- scrisorile sunt inregistrate in Registrul de intrare-iesire; actele au numere
proprii de ordine, pe baza carora se tine evidenta emiterii si circulatiei lor (in
Registrul de intrare-iesire sunt inregistrate scrisorile insotitoare ale actelor);
- scrisorile pot fi redactate si semnate de orice functionar cu delegatie de
corespondent; actele nu pot fi intocmite si semnate decat de functionari investiti
printr-o dispozitie expresa a unui act normativ cu aceste drepturi;
Actele oficiale
Categorii de acte oficiale: clasificarea actelor oficiale se poate face in functie de

mai multe criterii si anume:
Din punctul de vedere al naturii juridice, sunt:

- acte cu caracter normativ, care reglementeaza cu putere obligatorie
principalele relatii sociale si se caracterizeaza prin aplicabilitatea lor repetata,
acte a caror indeplinire este asigurata prin forta coercitiva a statului (de
exemplu, legile, ordonantele Guvernului, hotararile normative ale Guvernului
sau ale organelor locale);
- acte nenormative - sunt acte ce nu prevad atributii a caror indeplinire este
asigurata prin forta publica.
Din punctul de vedere al efectului pe care il produc, sunt:

- acte producatoare de efecte juridice (de exemplu, toate actele emise de
organele statului, fie normative, fie nenormative);
- acte care nu produc efecte juridice (acte cu caracter organizatoric, tehnico-
functional etc.).
Din punctul de vedere al razei teritoriale pe care isi produc efectul,

sunt:
- acte cu caracter general - al caror efect se produce pe intreg teritoriul tarii
(de exemplu: acte emise de Parlament, de Presedintele Romaniei si de Guvern);
- acte ale organelor locale ale administratiei publice - efectele lor sunt limitate
la o anumita unitate administrativ-teritoriala (de exemplu, actele Consiliilor
locale, ale prefectilor si primarilor).
Din punctul de vedere al organului emitent, sunt:

- acte emise de organele reprezentative ale puterii de stat (Parlament,
Presedintele Romaniei etc.)
- actele emise de organele administratiei publice centrale si locale (Guvern,
ministere si alte autoritati ale administratiei centrale, prefecturi, primarii);
- actele emise de agentii economici si celelalte unitati si institutii.

Etica Si Comunicare Profesionala 2017docx PDF Free

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Etica Si Comunicare Profesionala 2017docx PDF Free

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ETICĂ ŞI COMUNICARE PROFESIONALĂ

CAPITOLUL I – PROCESUL COMUNICĂRII

Comunicarea derivă de la cuvântul „comunis” care înseamnă a fi împreuna, a

J. Dewey susţinea „Comunicarea este un mod de a exista al comunităţii”

Semnificaţiile - ce înţelegi din informaţie.

Cauza care a adus la apariţia comunicării a fost nevoia de a comunica între

În prezent în comunicare întâlnim o criză. Semnul cizei comunicării →

1. Este corectă egalitatea: Mai multă comunicare = Comunicare mai bună?

2. Elementele procesului de comunicare

Ce reprezintă canalul de comunicare?

Ce reprezintă răspunsul sau feedbackul?

8. ZGOMOTUL (PERTURBAŢIILE) – orice perturbare ce apare în procesul

9. CONTEXTUL – situaţia în care are loc transmiterea mesajului

1. Identificaţi elementele procesului de comunicare din următorul text:

1. EMIŢĂTOR Firma Cuptorul de Aur

Principiile comunicării eficiente

- principiul timpului – orice comunicare eficientă cere timp, graba duce la

- principiul ascultării active – în general oamenii nu sunt buni ascultători

Condiţii pentru o comunicare eficientă:

3. Poziţionarea într-o schemă de comunicare

Emiţător Decodificare Receptor

Decodificare Canal Codificare

4. Obiectivele şi funcţiile comunicării

Obiectivul comunicării umane este acela de a-l face pe interlocutor să simtă, să

Obiectivele cheie ale comunicării interne dintr-o organizaţie sunt:

2. Funcţia conativă (de apel/retorică/persuasivă) – orientează enunţul către

3. Funcţia referenţială (denotativă/cognitivă/informativă) – comunică

4. Funcţia fatică asigură controlul comunicării dintre interlocutori prin

5. Funcţia metalingvistică verifică termenii comunicării (codul), garantând

6. Funcţia poetică (estetică/literară) se manifestă, în special, în poezie.

1. Completaţi rebusul următor cu soluţiile corespunzătoare definiţiilor date. Veţi

In funcţie de numărul participanţilor şi de tipul de relaţii dintre ei există cinci

1. COMUNICAREA INTRAPESONALĂ – este comunicare în şi catre sine.

2. COMUNICAREA INTERPERSONALĂ – este comunicarea între oameni.

3. COMUNICAREA DE GRUP – se derulează în colectivităţi umane

4. COMUNICAREA PUBLICĂ – reprezintă orice gen de cuvântare, expunere

5. COMUNICAREA DE MASĂ – presupune prezenţa instituţiilor comunicării

1. Prezentaţi trei avantaje şi trei dezavantaje pentru: presa scrisă,

CAPITOLUL II: FORME DE COMUNICARE

I. În funcţie de context şi de scop comunicarea poate fi:

2. Realizaţi un mesaj - poezie pentru un prieten drag folosind comunicarea

II. În funcţie de participarea indivizilor la procesul de comunicare

2. Comunicarea scrisă – cere mai mult timp pentru realizare, nu primeşte

Avantajele comunicării verbale:

Dezavantajele comunicării verbale:

1. În coloana A sunt enumerate o serie de caracteristici ale comunicării orale.

A. Monologul este o forma a comunicarii in care emitentul nu implica receptorul.

B. Dialogul – mesajele se schimbă între participanți, fiecare fiind pe rând emițător și

Elementele comunicării nonverbale:

c) COMUNICAREA PARAVERBALA (tonalitatea, ritmul, intonatia, volumul

Avantajele comunicării nonverbale:

Dezavantajele comunicării nonverbale:

1. Realizează o descriere a personalităţii tale, având în vedere elementele

Stabilirea formelor de comunicare indicate în diferite contexte

1. Redactează două texte în care să foloseşti monologul pentru o temă la alegere.

2. Redactează două texte în care să foloseşti dialogul pentru o temă la alegere.

3. Dezbatere – Starea sistemului naţional de învăţământ (2 ore)

Grupe de câte 7 elevi (6 membrii şi un conducător care va prezenta opinia

SISTEMUL DE ADMITERE ÎN LICEU

ATITUDINEA ELEV – PROFESOR/PROFESOR – ELEV

ATITUDINEA ELEV – ELEV

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE ELEVILOR

PROCESUL COMUNICĂRII/FORME DE COMUNICARE –