~v ..

.- •
•
,

•
,
RADU ROSETTI
W
,

POVESTE VITEJASCĂ

VREMEA DESCĂLECATULUI MOLDOVEI

A DOUA EDIŢIE:

VOLUMUL I

•
nL'C-IJHI~'>TI

,-
,

EDITURA .• VIAŢA RO J\IĂNEASCA", S. A.

•
, • ,
-

•
 •

CU PALOŞUL
POVESTE YITEJAl el DII VREau. DU c.ll[(IATULUI MOLDOVEI

1.

La voevodul Bogdan, vine un oaspe

nea ş te ptat.

Era sara, pc la sfârşitul lunii Februar 1348.

In sala cea mare a castelului sau, mai !:>ine zis,
.1 case-i înt~rite dela. euhnia, în comitatul :\1ara-
mureşului se primbla cu pas încet, adincit în
gânduri, un om de statură neobişn uit de Daltă.
Pletele lui băHii , lungi dar rari, a~csterate
pe ici şi colea cu fire albe, aratau că ajunsese
în ceiace, pc drept sau mai degrabă pe ne-
dn..pt, s'a obişnuit a se numi floarea '/râstei,
adiel că se afla Între patruzeci şi dncjzeci de
•
anI. \
Fruntea îi era lată, ochii cenuşii, T~ i, p1i-
trunzători, cu pleoapele lungi şi Încreţite, nasul
lung, drept şi ascuţit la vârf. O ~rechc de mus-
te\i blilăi, ~ ubţi r i dar lungi, lasate În jos, aco-
pereau gura mare cu buzele drepte; fă lcile erau
•
dezvoltate ş i bărbia lată , Toatll infăţoşarea lui
 ara.ta a fire puternică, inzestrată cu o voinţl de
fier şi cu o iscusinţ1 ce lesne putea slt se pre·
schimbe fn vicleşug, puse in slujba unei minIi
puternice.
Imbr~d'i.mintea ii era aldituită dintr'un doI·
man de postav albastru cu şireturi galbene, :;curt
şi strins pe trup şi din ciareci roşii. Pe deasu-
pra, purta o jupană sau manta de atlaz roşu cu
mâneci largi, venind nwnai pănă la ~oate, a·'
vând blană. de samur la guler şi la mâneci şi
strânsli la cingătoare cu o curea lat! de vr'o
două degete, bătutli cu flori de argint ~i la
care atârna, în partea dreaptă, un junghier cu
mâner de fildeş, Era incaltat cu ciubote gal-
bene care se suiau ~nă sub genunchi.
Trupul lui de urieş, r11mă.sesc sprinten, iar
mersul hotărît şi mândru arata omul încrezător
în sine !li depr~ns a porunci. Acest barbat era
Bogdan, Voevodul Rominilor din Maramureş,
El era urmaşul unui neam vechiu pe ~are Un-
gurii îl găsise în stăpinirea mai multor cnezate
Întinse şi care era inrudit cu neamurile cele mai
de sarnă din ţările locuite de Români. Cuceri·
rea ungureascl. pe lângă ci şt irbise în chip
simţitor stăpânirea cncjilor fn folosul noilor
veniţi, îi făcuse să se scoboare din starea de
8tăpâni la acea de mijlocitori intre Unguri1
cuceritati şi mulţimea Românilor cuceriţi Cu
vremea insă, o parte din aceşti cneji, unii prin
 -7-

purtarea. lor vitejascl În rllzooae, alţii prin

tnsuşirile aratate ta slujba. crliei ungureşti,
izbutir! să·şi intemeieze stliri care, daci
nu erau str11lucite, şi nu-i puneau pe :lcC''!.;\şÎ
treaptă cu nobilimea ungurească, erau totuşi
,tatornice şi folositoare. Cea mai inalt! la care
puteau să nlbuiascl. era acea de voevod al Ro-
mânilor unui comitat. Acest diregător judeca,
tn vreme de Pace. toate pricinile ce ~e iscau
intre cneji şi săteni, era lnslrcinat de fişp3Il.
de Voevodul Transilvaniei sau de p<1.latinul Un-
gariei, uneori clUar de craiu, să facă cercetările:
trebuitoâre în pricinile care priveau pe Ro-
mâni sau s!1 ice parte la acele izvor!nd din cer-o
turi Între Români şi Unguri. Pentru aceste sluj-
be primea anumite dări. In vreme de rlizboiu,
voevodul era însărcinat cu adun:uea :1i povă·
ţuirea oştenilor români. Erau comitate în care
erau mai mulţi voevozi, în dC9bşte insi cra ou~
mai unul şi în vremea În care ~e petreceau falJ'
tele al căror şir alcătueşte povestirea noastră,
BogcL-.m dela Cuhnia era singurul voevod român
În Maramureş. Stăpânirile lui erau foarte· in1
tinse, cuprinzând pe lâ.ngă. Cuhnia. $. satele
Iodu, Bocidcel, Vişă.u de sus, Vişău de jos,
Moiseiu, Siliştea de sus, Silistea de jos :;i Bor-
~ia, adIcă tot colţul Maramure:;.ului cuprins tn-
tre comitatul de astăzi al Bistriţei şi Bucovina.
Veniturile acestor sate ţIn"preună cu foloasele
 -8-

aduse de slujba de voevod, la care fusese ri-

dicat încă din vremea craiului Carol Robert, ii.
aldl.tuiau cea mai frumoasă avere din .:::omi-
tati in aceasti privinţă nu se putea rnÂSura cu
el nici unul din nemeş:ji loealnici Pe lâng~
starea lui materiall1, faptele războinice sil.vâr-
~ite de el atât In crăia trecută cât şi in răz­
boiul purtat in anul 1344 de Voevodul Transil·
vaniei cu Tatarii În Moldova, apoi cu prilejul
cruciadei lui Lajo5, în anul următor în potriva
1.it\'ani10r, îl puse în vază mare atât printre
Romini cât şi printre Unguri.
Bogdan stăpâ.nea satele lui în puterea irep-
tului' românesc, adid.: ele nu erau stăpân iri de-
stidirşite ca accde ale nemeşilor ~ngureşti, q\
cnezatc. PKrnâmul era privit ca fiind al craiului
şi ţaranii români locuind pe el tl aveau in folo-
sin ţll din tată in fiu. Cneazul se bucura de
dijme şi de diferite dări la care erau supuşi
locuitorii: gloabe, drepturi de judecadl., \enituri
a in crâşme, din mori, ş i din plimânturi nelo -
cu ite. E l e ra îns~ supus la dări clltră clerul
catolic şi clltră visteria crăiasd, sarci:ni de care
erau scutiţ i nemeşi.i şi nu lul. nici o parte la
ocârmuirea ţării.
1\Iulţi cneji, ademeniţi de aceste scut iri, in-
trase in rând urile nobilimii, lepădându·se de
credinţă şi de neam. Dobindirea unor asămcnea
foloase ar fi fost un lucru prea lesnicios pentru
 - 9 -~

Bogdan: şi in multe rânduri i se propusese !'A

apuce pe aceiaşi calc, dar el răspunsese tot-
dc...1.una cl nu voeşte să cumpere foloase ~i drt'p-
turi, oricât de folositoare ar putea ele s1 fie,
cu preţul p1irăsirii credinţii în care !rKise pă­
rinţii şi că nefiindu·i ruşine de neamul din
care s'a n~scut, nu se leapădă de :::1, Această
nepasare faţii de nişte foloase .'ltât de râNnitc
de obiceiu, mărise într'adevăr trecerea şi vaza
lui Bogdan printre Români dar, totodată, ne·
mulţămise pc Unguri. Se stârnise impotriva lui
bănuiala că aceastK purtare era menită a-I
mltri vaza tn ochii Românilor şi a inlesni strân-
gerea lor Împrejurul lu i pentru scopuri po-
trivnice coroanei. Fusese chiar vorb!! de .1-1 in-
locui prin alt voevod., prin Ion, fiul lui JU3a,
nepot de frate al lui Bogdan şi carc, prin st<}re
şi firC". se arata a fi mai puţin primejdios; dar
la urmli nu se făcuse nimica. M_ ulţi dintre ne·
meşi şi chiar dintre magnaţi ii datorau bani cu
care se imprumutase pentru a putea duce traiul
luxuos adus în Ungaria de craii a.ngevini. ii
ci nefiind in stare s!!-i inapoieze, nu îndrăzneau
sK o rupă cu dinsul. Pe de alt1:l. parte, el inde-
plinea slujba ce i se Încredinţase în chip vred-
Ilic şi pricepuL Dad. ocrotea, in m3.rginca pu-
terilor sale, pe Români impotriva samovolni-
ciilor ungure~ti. nu-i cruţa de câte ori se fă­
cuu vinovaţi de yt'o abatere dela legi. Purta-
 - 10 -

r ... a lui faţă de stăp1nire

pl1rcl cu totul nepri-
hănită, Incit nu dădea dU':lllanilor pril ej sl-şi
sprijine bl1.nulCllle pe nici un fapt \'1idit. Vom
vedea tnsl1, in cur:'lnd, care erau scopurile ce le
urmărea În taină_
Od ,i:l unde se afla Bogda, in sara În care
incepe 10" f's "irea noastrl1 era, precum am ~pus
mai sus, .,a1a cea mare a casei; htr'Îniia se pri-
,neau oaspeţii, într'Însa se dAdeau mesele, in-
tr'Îns3 se judecau pricinile. Aceast~ inc~pe re
lung:i strllblltca clădirea dintr'un capKt pllll in
celalalt. Păreţii cei mai scurţi, c<;lrc dădeau a-
fară, aveau câte două fereşti alcătu i te dintr'o
mulţime de gea.muri mici, legate Intre ale prin
ct.:rcuri de plumb. Cu tOJ.te că" sala. se af la la
rândul de sus, pc din afarA d e fereş t i erlU
zlI.brele groase incrucişate. In ceilalţ1 păreţ:i
erau cate trei u,i de stejar, intr'un singur ca-
nat şi împodobite cu cuie de fier. Podeala era
de scânduri late de brad, iar grinzile şi scânrlu·
riIe tavanului, netencui tc, fu:.ese inegrite de
fum şi de vreme. Indlz irea se Hicea prin două.
sobe mari, cu \'et re, a.şazate faţll in faţ1i, a·
proape ' e uşile din mijloc, ~i având infll..,
ţoşarea sobelor ţllrăneşti de asthi : in fiecare
din ele ardea câte un trunchiu intreg de fag.
Imbdic.'lmintea odăii e ra alcătuit! dintr'o
tna.S4 mare j dealungul pl1reţilor se vedeau u·
viţe de lemn, doul mese mici rotunde :;i un nu-
 - il-

ml1r mare de seluieşe cu trei picioare. Toate

erau de lemn de stejar sapat, iar sâpăturile \.i.a.-
tarite unui meşter de pc loc. Lângă fiecare sobă
erau aşazate câte două scaune mai mari, având
~peteze cu flori de aIarn.l şi perine de catifea
roşi€'. i.mplute cu lânl1, Pe spetezele tuturor scau·
nelor şi pe dulapuri era sapată stema vocvo·
dnlui: un buzdugan şi un junghier încmcişate
În mijlocul scutului.
I ntr'un unghiu al s~ne i se vedea o icoană
mare a :Maicii Domnului, inaintea drcia ardea
o cande l ă de argint. Toţi păreţii erau acoperiţi
cu unelte de rl1zboiu şi de vânat de toate feliu·
riIe: suliţe, ţl1pi, paloşe, baltage, buzdugane,
ghioage, măciuci şi junghiere de toate chipurile
ş i de toale mărimele, arcuri, tolbe cu săge ţi,
coifuri, scuturi de fier,. de lemn şi de piele,
toate prinse in cuie. Faptul dl ,1U vedeai pe ele
niciun fir de colb şi el erau unse cu îngrijire,
doveda că nu erau menite a sluji numai de pc-
doahă ci că se aşteptau dela "le ~lujt.C Lune Ia
nevoie. J\..{asa şi laviţele er:lU acoperite cu s..:or-
\uri tle tină; dinainte3 sohelor şi sub masă piei
de urşi şi de lupi acoperau pode!ile. In două
sfeşnice mari, de lemn boit, de chipul acelor
ce ;c \'.i.d. astăzi în bisericile dela ţar1i, inalte
de un stat de om:, ardeau câte două lumânări
de său car!.., deşi groase cât bratul, cu gr~u ar
fi putut lumina sala fără ajutorul focului din
vetre,
 - 12-

:Bogd:ln fu trezit din gânduri prin intrarea

unei slugi care n inştiinţ1i că, la poart!!., s'a o·
prit un str!!.in imbracat in zale, care cere să fie
adus inaintea lui, Voevodul, crezând dl este
vr'un trimes de ai fişpanulu i , poronci 5~'! a·
dud1. In curând s'auziră dcschizându·se mai
multe uşi grele şi în sală intră un barbat sprin·
ten, de stafură naltă, având pc cap coiful ro·
tund obişnuit de Unguri, cu săgeata alcătuind
Il3zalul ridi<:ată in sus şi purtând, ·peste l1ll.
dolman verde, o cămcşă de zale care se scobora
pănrl aproape dc genunchi. Ciorecii de postaV!
roşu intrau, d'c asupra pulpelor, in clubote gal·
benc, la dHcăii clrora luciau pinteni de aur.
Când il v.':l.zu, Bogdan care il aştepta in pi-
~ ioare, cu spinarea întoarsli cătd. focul unei
sobe Mtând in plin asupra feţei străinului, iz·
buti numai ~ jumatate s!I. inăbuşascli un stri·
găt de mirare.
- Ştefan Stroicil Se poate? strigă voevodul
întinzând braţele spre· străin,
- Se prea poate, vere, dspunsc .. trăinui şi
am1l.ndoi se imbrKţoşară cu clldură.
-- Dar eu tc ştiam pornit la Napole ('1 era
iul, zise Bogdan, n'ai pornit? Te·ai întors de
pe drum?
.- Ţi lc voiu spune toate, răspunse Ştdan.
Lfar dă·mi voie să lepld intă1u ~nnelc ~i uua.
Zaua ş i armele fură scoase de pe cl1ător şi
 - I S-

i ~caduse, pe o tabla d e alamă, o dn1i :\Idl.tuird..

c.~ci se aflau in c:;:i.pt1im5na albă, .rp!'o'lpe nu·
mai din br:lnzeturi. Tablaua fu :)u"~' .1~ o !l""1S~
rotund!'!. car(' <;a aş,lz.t l1l,ng.i foc şi Ştefan. dupl
ce zi"e O scurt1i rug:J.ciune, lui loc !,'\ ~ .l ns"\;
iar Bogdan se 3şiUă in cealaltă parte a ffif5ei ,
privind pe naspele lui care mânca În ti:kere.
Fata lui. Ştdan era pH\cut ..i la pri\'it: cu trl1'
st1mr i frumoase, luminat;~ de doi ochi d,prii
mari şi \'ioi, în care se cetea o .l:ire de;;chi51.
si viteaz1i: pletele lu i castanii ~ rau lungi, harb.\
scurtli o purta cam ascuţită. Fata galb!t'1ă şi
privirea Întunecatl a tân1irului erau un lucru de
mierare pentru yoe\'od. IneL'niL ce cina, În vremea
dircia se schimba;;e numai dlteva cuv inte f'iră
fnsămnătate: fu isprăvită, Bogdan nerăbcUtor,
făcu un <:('rnn ş i slugile. Iu,ind cu ele tablaua ,
icc;ir1i.
- "('uma. zi-;c ('1, cred c1i m.l .. ci put,.::' ÎI:
cu noştinţa pricinii Întoarcere i talc neaşte!-l~atc
şi :\ sup~riirii ce c;c vede scri~~ pc' faţa ',.
- Ce zid <:nparar(' ,>lrigă Ştefan săr ind de
pc scaun, ClI gla~ul !"chimbat. n'am părăs it oas·
tea; am [Oeit izgonit dimr' În<;a ca cel de J'f-': uim!l.
lefegiu !'iiof!c.I, În f:\ţa unci batjocuri -c nu o
putea suferi nici om d~ neam '1ici oştcJ.11. de
plin, am tra.; palnşul in ap:\rarca cinsteÎ :nelc'
(erfelite şi am dat I}cdc,apsa cU\'cnit1i "Cdllj:~
C,lre tndrăznisc sit'şi facll râs de mi ne.
 / - 14-

Şi t;in~rul, căruia îi tremura tot trupul, c..\zu

iar pe scaun apoi, sprijinind coatele pe m.i 3li.,
îşi acoperi faţa cu mânile şi incepu ~ plângă
Cli hohot.
Bogdan ramase încremenit atit ~a auzul vej'
tii neaşteptate cât şi la vederea durerii rle rare
era cuprins Ştefan.

II.

Pentruce Ştefan Stroici părăsis~ oastea

craiului Lajos.

JJupli. câtăva tăcere, băgând Lle ~aml eli. Şte"

fan s;'a mai l iniştit, vOo.!vodui zbc:
-. Spune-mi cum ~'au lntAn\p!a~ 1.ceste lu-
cruri ca"re îmi par de necrezut. Cum de nu te" 3.
ocrotit cl".ulll pentru care ai făcu t ;\tâtea jc• . :·c ?
- Iartă, Bogdanc, sl li.băciunea ce ţi-o a rlt,
zise Ştefan ridicând capul. Simţirile pe care le
stăpânesc de două luni tn sfârş it m'au invins.
I ţi voiu spune tot, clici pentru atâta ven it-am
intins la tine.
Precum ştii, tn toamna trccu~1 am plecat
la oastea craiului care mergea la Napole, să
răsbune moartea frat el ui său Andrei, ucis cu
ştirea ciad\. nu din poronca SOţiei sale, crăiesei
Ioana.
Duceam cu mine cincizeci de Siuli ţi, toţi Ro-
 o

15 -

1lI1ni din Mtele mele, strAn,i. tnarmati ~i ii·

o
nuţi cu cheltuiala mea. Mi-am adus adesa a ·
r'l!nte cum tu mă ceftai, zicându-mi d rău !'ac
de·mi r isipesc :'1\-crca adunată de ?~rin\i pen-
Iru slujba craiului unui neam dela care .,.1 nos-
tru nu poate aştepta decât asuprire : i batjo-
cură şi amar m'am dit d1 nu ţi-am ascultat
sfaturile. Ca o rlspUitire a jertfelor ce le !'1·
cuc;em plI.nă atunci, nu mai 'ilujam ('8 alt~ tll~li
sub banderiul fişpanului de Maramureş ci a -
veam steagul meu şi fl1ceam parte elin band(!"
rhlI a tnsuşi craiului, alăturea cu ".!:tele ,;u -,:'!-
nUar. In vremea dt am străbătut Unguia,
munţii Stiriei şi ţKrile Italiei, am pucut sti. mi
dau sam~ d\ atât magna\ii cât şi neme~ii de
rând mK priveau cu ochi r1i. Dacă unii erâu 5\1'
paraţi prin faptul eli un Român se găseşte pus
pe aceiaşi tr('apt~ cu ci, având l teagul lui şi
pri.'rnind, ca şi ei, poronci numai dela craiu,
apoi ceilalţi, care s lujau sub banderiul fi.şpa­
panilor, se sim,iau şi mai am~râ,i d.z1n:i că
acel Român se bucur!!. d e o vaz1 la care ei nici
nu se puteau gândi_ Sup.ll.r1irile nu-mi lip~irl
&101 inceput: mie mi se dădeau gazdele cele
mai răle, eu eram ins.!1rcinat cu slujbele cele
tll..'li nepllcute, mi sc Hlceau tot fcliul de greu-
t!S.,i p!"ntru hrana oamenilor 1i a ':llilor; (1~ ctl.te·
ori locu1torii se j.ll.luiau de vre-un jaf făcut de
oşteni, se invinovliţau Românii mei. Mult iângc
 In -

rău făcutu-mi-au ace~le il h.:.llU~·i zilrt'cr. ~i la.

grea ÎIh"crcarc fO::it-au pu,l nf.'C.lf<!i1 mea. Dar
It.' rabdalll pc hnt!." dormeam farA adăpost
r,t.' pim:llllul gul, indcpiint.'lUl !Oltc in~ă rci
n~rilt: dtc mi 'iC cbde:',l, -<i.:ftream d'.! foame ~i
de 'iett.', plateam toa c IHcrindc:c In..!i bcump ~i
pr ivcgheam cu c..:a lllai marcgdjii purtarca"lll-
jitorilor, in nădejdea c;.i, odut11- în faţa du~ma
llului, ,'om şti, prin \redniciJ lloastdl. o:;;te·
Ilt'J.-;că, ~i.i ~jJim pe L"nguri a ne pri"i cum t .... ·
b~le·c privi\i fra~i de arme ,-iteji,
In lir.:a de 23 Decembrie trecut, aftitno
craiul care se afla la Aquilei-l, :!I. Ludodc ue
Tarent. al doilea soţ alcdiic:>ci Ioana; se pre·
gătt'a s~ apere treCerea Volturnului, poronci
lui J\t'.,culai Cajetani, grofului rle l",,:rldi, 'la ict
tn·j mii de halieni şi trei mii do! d!ărcţi ain
cetele cuqii ~i s!l. a:.drlc p..~ du~m:m dincolo ~h;
Capua. AfUlIldu-ma faţă m:i rugaiu Cl şi stea
g:.;l meu !"rL f;V:d parte din Lurtenii (e t'ruu ~'~
1I1('arga nt Cajctani o;oi. spre măluurca C ngu
rilor, crrClea me:l ft! Încu\'uuţ:\tă,
l\ dnual.i, in ajunul Crâciullulul, plecuăm
de ('li noapte şi OIjungdtld in rcvat'S:l!ul z0rilor
pc malul \'olturnului. z~riram pc dllşman ~.
ttpt:indu ne dincolo de apă, Cajetani puse la
mijlor _\emtii şi Italien ii imhr..lcaţi nUlU.l i În
fier, imp..1rti c"Iărime.) tlllgurc;bcd la aripi ŞI
mronri ,,~ trf'rem ÎndaH rlul $i ~1 'ltv~lim
 - 17 -

"!lupra Napolitanilor, apoi intrâ el cel de :11' •

tliu, in apâ.
Oastea intreaglt se lu~ dup!1 dinsul 'ii, cu
toate dI. arcaşii şi pră~tiaşii du?mamlor anm
c..'l.U asupra noastră o ploaie de săgeţi şi de
pietre, ajunsl!rlim răpede la celalalt mal şi ne
dl.pczil'~im cu suli ţele intinse asupra potrivni·
cilor. Ceata mea fusese aşa.za tti la cap1tul ari·
pci stângi, aHlturea era un steag al lui Paul Ft"
jervary, s ub ~onca fiului sl1u Gyula. Dmeola
de ap!!. , gibbcm în faţa mea numai dţiv3. eUl.·
reţi care, cum ne vlb;ură pe 'nal, rUhhmi C:C'sul
iară cu mă luaiu la goaM dupti dânşii. Vb:ând
însă că sunt pUţini ş i eli. numai ::u gr·~ u ii "aiu
pu tea ajunge, ml1 Întorc înd1iră t, la pas, pentru
a lasa caii să rlisufle. Când ajung iar aproape
de râu, dau c u ochii de steagul lui Fejen'ary
care, in că <':u "1"0 trei, n liv111esc asupra unui deal
ee se afla in marginea dela vale a ~esului pe
care ml1 Întorceam şi d e pc care deal, ascunş I
in nişte vii, un stol de arcaşi impraşcau pe Un
guri cu săgeţi. Navala căUl.re ţilor, la deal, prin
vii, era o' curată. nebunie şi in ourând iiind
rospinşi , ei se intorc În râ.sip~ având printre
aân;ii o mul\imc de c.t.Î fliră dIăre \i. Da r, îr.
loc de a ~C cumin\i. îi \"edem tocmiudu'se pen ·
tru o nouli navalit Prev~z.1nd că .şi de ~ tldat,!i
nu vor putea face n ici o isprav.1 Jc:>calll!C 0 .1-
men,l.i. l.1sAnd num.iI..i n 'o clli"a pentru paza cai·
,
 - 18 -

181 şi 1nc.p a sui d~a.lul pe jos, spre a ha pe

du~man 10 coastl1. Dealul, deşi răpede, Îiind
mic, ajunseriim in vârful lui tocmai cân.d că·
!~ ,etii noştri o luau pentru a doua ;. a r ă la fug!.
fără a fi putut macar intra în vii, dar llsind
marginea lor samanat1i cu morţi ~i cu ::-:1.n1ti.
Noi, însă, fără a mai dodăi, ne rlipezim asu-
pra arca~ilor, erau nişte Genovezi, şi intdm In·
tr'în~ii cu paloşele zmulte.
Ei nu aveau nici o putere pentru a se apara de
paloşe, căci arcurile nu li mai puteau fi de fo -
ios, navala noastră fiindu·li fă.d. veste şi noi
a meste caţi cu ei. I ntr'o cl ipală, peste cincizeci
zaceau morţi sau dniţi la pWiint jar cei1.ll ţi,
aruncând armele, căzuse in genunchi şi cereau
s ă le cru\run viaţa. Uitându · mă atunci Impre·
jur, zăresc de pc deal Napolitanii retrăgându-se
:n grabli pe toată întinderea b:ităiei şi bande-
riile noastre înfipte pe locurile ce, mai dinioa-
rea, er::tu în puterea du ~manilor. Atunci apuc
!> teagul meu din mâna stegarului şi îl înfig în
pămtint. Călăre ţ ii care porni se in ri s ipă cu Fe ·
j~r\'ary ajunsese in fuga lor plină la apă u nd e o-
prindu ·se, se tocmid din nou. Se v1zur1 căpe­
teniile sfătuindu·se, apoi Fejervary, urmat de
ai lu i, apudl. spre mine in treapădul cailor. A·
juns la marginea viilor şi ne putând strahalie
printr'insele g ramad1i călă ri, o ie la deal urmat
numai de stejar şi de vr'o zece oameni, tnain-

.
I
 -19 -

tând foarte cu greu printre vite. Slujitorii mei

abie isprăvise s1 lege mânile Genovezilor, te- •

m5ndu·se să li Iese mişcările slobode, căci nu-

măru l lor era încă de trei ori mai mare dec.it al
nostru, când iată di. ajunge şi Fejervary la:
•
mme.
- Să trăiască. craiul, li zic eu, mila Domnu-
lui, izbânda este a Măriei Sale.
Fără a răspunde un cuvânt, el ie banderiul
fn mâu!, trânteşte pe al meu jos cu :liciorul :;;i
Il înfige pe al său în pământ.
Fapta era aşa de neaşteptată :;i fuseo;e lncie·
plinită atât de iute încât nu avuiu vreme s~-l o-
presc.
- Ce faci, nememicule, ai înebunit? stria:
eu punând mâna pe paloş.
- Nu este aici locul pentru cârpa murd.1.r~
a dnelui de Olah, r1icneşte atunci Un~rul şi
~coate paloşul, ci pentru banderiul magnalului
maghiar şi dacă Olahul nu·i mulţlmit, s~t gata
!>11.. i taiu şi urechile.
Paloşul meu eşi din teacă şi, nebun de mâ-
nie, prin tr'o lovitură puternică, Hicuiu să·i sară
arma din mânl1 apoi, prin două tlHeturi în ..:ruce,
ii insemnatu obrazul pentru toată viaţa.
Ungurul, greu rănit şi chiorlt de c;ângcle ca-
re-i curgea din frunte, clzu jos cu un ţipet de
Qurerc. Slujitorii lui, ncând atunci o mişcare
pentru a se arunca asupra mea, ai mei tmi ti-

•
 ,
-20-

rir! tn ajutor şi Ungurii, văz:llldu-se fn numlr

mic, puserll. iar paloşele .ro teacă. E u z.m 111sciu
din pământ banderiul lui Fejervarr ş i anm·
cându-l în lături, ridicatu iarăşi pe al f"': Jf! \t.
Chiar atunci se auzid trimbiţi!e sun1nd adll. -
narca şi toată oastea noastră se văzu c1ătindu ­
se în trcaplidul cailor spre locul unde H.l ·
f1\ia bandcriul lui Cajetani
Ungurii ridicadl. dela pămil.nt pe s t~pân ul lor
ramas aproape Ură cunoştinţă şi unul dintr'·
inşii luându-l pc cal, se îndreptar<1 spre to,-arăşii
care vlizuse întamplarea dar, din pricina răpe ­
giunii cu care se petrecuse, abie avusese vreme
să descalece şi să se pue în miş care spre noi.
Trâmbiţele nccontenind a suna, îmi strin·
<;eiu oamenii şi prinş i i şi ne scoborîrlim spre cai
pe drumul cel mai drept. In dUecarăm cu t oţii
si împi l~ gJ.nd Înaintea noastdl pe GenO\'czi . s i·
lindu ·i <: ă gd,b ească pasul pe cât li era cu pu ·
l int~, ne î n dre ptarăm spre locul unde " ra <:tr.1n",.'\
oastea, î!1cunjurând dealul pc care se a.fla via
uude sâ petrecuse lupta. Ajungând la r. otiturr~
v tl.z li răm Înaintea noastrlt oamenii lui Fejer·
vary; ei nefiind ca noi împie dec a ţ i J e prinş i,
se împreunad cu grosul oastei mult înaintea
noa:.tdi.
Când ajunsedl.m, găsirlt m pe Cajctani lilcun -
jllrat de mai multi Ungllri de saml1 ca re, cum
mă văzură. începură să strige, arund'nd'/ ·mi
 - :Al _

odiri şi amerinţări. Nu putea si'l încapă. îndo·

iaU ră cele tntâmplatc Între mine şi Fejervary
ii erau cunoscute. F~dlndu·mă cl :lU aud <imi'!-
rÎn\J.rilc lor, m! apropii dc Cajctanii şi îi dau
sam~ de lupta ce o purtasem fărti 1ns3. a vorbi
C1<:spre cearta cu Fejcrvary.
- Fiinddl ai numărul cel mai mare de
prinşi, imi zise graful, vei mai lua pe acei cc·i
avem cu noi şi, impreun~ cu cincizeci <li! oa·
meni de ai dipitanului Vemer, te vei duce la
M!iria Sa craiul, la Aquileia, şi ti vei 'Spune de
izb:inoa noastr~. Vei mai ad1'lugi c~ merg!ID
Înainte Sopre Capua., unde nădăjduim sli intrăm
pe la pr:1nz.
1nţ clcgând d1 această însărcinare mi se d.'i.
dea în scop dc a mit depana de prietenii lu i
Fejervary, spre a nu da loc la certe eare ;\r fi
putut s~ îngreuieze ntersul oastei, ut!~i ·lt" lUă
s imţ eam vinovat cu nimica şi găsam di mi s'ar
fi cuvenit o slujbă mai cinste.:;)ă, ,n'am supus
in t!kerc. Cajctani, lăsâ.ndu·mi toti prinşii, cu
cincizeci de lcfegii nemţi, apucă drumul spre Ca·
pua iar noi pornjr~m indădl.t ~prc Aquileia .. Cam
pe la jumatatca calei, mergând Înci!t din pri·
cina prinş!lor, furăm ajunşi ş i întrecuţi rle Ga·
bar Apor şi Mihai Csaki, amindoi rude de a·
proape cu Fejcrvary. Privirile pline de ur!l:
ce·mi aruncară in treadt şi graba cu care pl-
ră5iau" o oaste ce trebuia s11 Intre într'un oraş
 -22-

bogat şi vestit, imi dădeau destul de lămudt

a in ţ ălege că se intorceau at1t de grabnic nu·
mai spre a ml\. pâri craiului.
Abie ajuns la Aquileia, imi ies1 inainte ar·
•
ma..şul cel mare al cuqii şi, zicându·mi dl. art:
poroncă dela Măria Sa craiul să mă pue la
opreaU, mă duce la închisoare unde stau trei
zile sub paza cea mai aspr.\l.. Dar nu eram prea
îngrijit de soarta mea căci, deşi mă aşteptam
ca bătrânul Fejervary să întrebuinţeze toată
trecerea lui la curte pentru a rl1.sbuna mândria
neamului sl1u smerită de mine şi ca ffi3gnaţi i ,
aproape toţi rude sau prieteni cu dânsul, si·i
dee ajutor ca să mă piarcill, totuşi mă !Jizuiam
pe dreptatea lui Lajos. Nu puteam ;;ă cred că
craiul pentru slujba căruia cheltuisem o parte
fnsamnată din avere, pentru care imi varsasem
sine-ele de două ori şi care trecea drept ca.va·
ler deplin, să mă poată macar ţine de tiu fiind·
că penepsisem cutezanţa acelui ce îndrăznist!
gă terfeleasdl. sămnul la umbra căruia trăiau
şi muriau, de sute de ani, b a rbaţi fl:I.ră vină şi
oşteni fără frică, şi pentru ferirca căruia de
orice necinste eram dator să-mi dau oricând
viaţa. Eram înctcdinţat dI. pârile ş i ura Ungu-
rilor nu vor găsi nici o trecere la el, căc i nu
uitasem sprijinul ce mi·1 dăduse inaintea Vi...
11\.ului, dnd am fost facut cavaler. Erai acolo
şi.ţi aduci aminte cum, după ce numai cu câţiva
 "' -
oalll eni, RomAni maramureşeni de ci n oştri ,
rll.!!pim csem navala facuti In mijlocul no pţii,
de coejii li1\0301 Olgerd ŞI Keistut .1Supra ta-
berei şi, deşi greu rănit, cucerisem steagul lor,
craiul Bocm iei care se oştise cu noi, a tras spada
şi. lo\-i ndu·m.lf. de trei ori peste umăr, m'a făcu t
cavaler.
Ti-aduci aminte de supararea Ungurilor ~i
cum a douazi alcrgar~ la Lajos pentru a·i cere
51 hot!ira scă di. craiul Doem.iei greşise, căci nu
putea sl1 ~ Iie că, nefiind papistaş ~i nefl1câ.nd
parte din nobilimea maghiară, nu sânt vred ·
nic să fiu cavaler. Lajos atunci li-a rJispuns c1
c;lvaleria nu se poate lul. inl.poi ::i ~li cinstea
ce mi s'a f!icut fusese plătitll. cu sângele meu.
Mă bizuiam in sfârşit pe faptul di., ?urtând
pintenii de aur, trebuia "inainte de toate .,1 fiu
judecat de cavaleri şi d nu va fi unul :are s~
glisască rea o faptli ce·mi era poroncită de
toate legile cavalereştL Dar mll. inşalam oi:l1ar!
A patra ·zi, de dimineaţl, intră in Închi·
~oare armaşul, zi-mi cete~te o carte :~"'''dită de
tot sfatul coroanei, prin care se zicea d:
De oarece cneazul român Ştefan Srroici al U·
st'Se tndrll.zneala s1 r1!nească pe nobilul Gyula
Fejervary şi să arunce la p1mânt banderiul zi-
sului nobil, uitând deosebirea ce este Între el
şi un asemenea nobil precum şi supunerea ce·i
datoreşte de"i pedeapsa ce s'ar cuveni l ui
 21 -

Stroiei pentru o asămene faptă nu poate fi de·

cât moartea, totuşi craiul În mila sa, ii .111-
ruicşte viaţa. Hot!ră-ştc insli, ca de ~ndată ~i
~ub paztl., s1i fie dus la portul de mare cel mai
apropiet, iar de acolo la Fiume, unde \'~. fi sIa·
boz it; steagul lui va fi desfiinţat ~i slujitorii
ce·} urmau vor face de acum inainte parte din
ceata lui Fejervary.
To todată amla.şul mă ...·esti el §.ţeagul meu
fusese ars Ol un ceas inainte în faţa oştenilor
mei şi a oamenilor lui Fejervary, eli craiul cu
oa!Otca pornise la Capua şi urma ca eu sli. plec
la Ancona., sub paza a şase slujitori n emţi din
5lraja cuqii.
Eşti oştean, te tragi dintr'un neam tot atât
de vechiu caşi al meu; eşti prin u~mare in ..,tare
s~· ţi inchipui ce am simţit la auzul acestei !10-
tl1râri crude şi nedrepte, văzând mai ,lIe:; ne·
putinţa în care mă aflam! De atunci durerea,
m~ni.a, şi dorul de r16bunare mi·au fost soţii
ncdespăqite macar o clipă În lunga mea cale.
Am venit intins la tine, ruda mea şi vechiul
prieten căruia m'a incredinţat părin te l e meu în
ceasul mortii. Viaţa mea este zdrobită. viitorul
de oştean ce l'am visat din copiH1rie nimicit,
••\" crca pc jumatate dusli, rămâ-n de râsu l tru·
guri lor.
 -2$-

III.

In ..:are se vorbeşte de Îace rea unei ră ri.

- LJ. vrista ta, clad viaţa parc zdrob ită, c.u

inlesnire se poate începe alta, răspunse Bogd.m
d.te ~ i arătându-se nemişcat. Cu ad.1nc.1 măh·
uite asc.tltatu-ţi-am povestirea. Da, nedrepta -
.ea ce \i s'a făcut este crudă ~i strigltoar,c.
Ti s'a sfaramat viitorul de oştean .1.1 craiului
rarc se părea că-ţi surâde l.tâta! Eu te preves-
tisem. I\i spusesem că zadarnice sunt jertfele
şi silinţele tale, d. atâta cât vei rărru.nea Ro-
mln, vei găsi la Unguri numai <\ră ii ai:'ipreţ.
La noi, sau rămâi Român şi -atunci trebui~ d
te mulţămeşti cu un viitor fără fală dar li ni şti t
sau, dad visezi vr'o soartă mai wâlvlr't. tre·
buie să te lepezi de neamul şi de credinţa pl-
rinţilor şi sl1-ţi prefaci inima in inimă ungu-
n~ască. Eu nu m'am lepadat nici ele lege nici
de neam, dar .m'am mul\Kmit S3. fiu voevodul
Românilor Qin comitatul Maramure~ului, adira
mai mare peste cei asupriţi şi :mpus paronCilor
magnaţilor. Tu, iar~~ ţi -ai pastrat legea şi nea-
mul, dar ai visat visuri mari, aCllma :~ vezi sfâr-
~i~ul. InsK n'ai pierdut nimica, eşti tânăr. Ave·
rea iţi este Încurcată, dar nu pierduti; Jad! te
vei retrage la ~ad. şi· ti vei restrânge cheltue-
lile, a poţi îndrepta in cA\iva ani; de?carn~latâ
!ţi pot veni In ajutor cu orielt ţku trobui
.'\ pot vom clluta o fatll cu stare ~i, ~n lil1Îţt~a
unei clsnicii fericite, vei uita C'.l iact!tul nea·
jun~urile ce au dat peste tine...
- Nu vorbi de clsă.torie, îl tntrerup~e Şte·
fan, acest cuvânt deşteapt.li in ~i.ne ami..ttirca
miresei frumoasă şi iubită pe care mi-au râpit·o
Tatarii acum patru anii sânt destul de biitut de
de Dumnezău acuma din curând, ţemru r:a să
nu mai atingi o ranl ce este dep.:lrta dl! a. fi
inchi.să I Deci tu g1'iseşti cu cale sll fiu menit,
de azi inainte, a duce viaţa obicinuito1 de obştia
cnejilor noştri. Să n'am altă. griji şi alt 'S( 0P.
decât vânarea banului, să gâsesc in prăsila tur·
melor de vite, in judecarea prici.lilor dintre
săteni, in strângerea veniturilor mele şi a a1·
ril or sdl.pănirii uitarea. visuruor ' tot-fe\li ~i a
dorului de răsbunare care mă arde. Fiind plls·
cut din părinţi români, din n t!.lffi falnic CalC a
stăpânit odată lumea întreagă, trebuie oare sl
uit o ocară ca aceia ce mi 3'a eicut ~i ş..1 .lll m!i.
mai pot gândi la vr'un viitor mai falnic?
Tân!irul care rostise aceste cuvinte iiind :; tă­
p:înit de o puternică mişcare, se !iculase de pe
scauni Bogdan se ridică şi el in picioare apoi,
punând mâna pe bra\ul lui Ştefan şi strângân-
du·} cu putere ii zise:
- Iartă·mă, Ştefanel Am vrut numai 'Să te
Incerc. Da, durerea ta este durerea mea. Bat-
 - 27 -

jo~ura ce ţi s'a, fleut ţie m~ arde şi pe mine,

ea este f1kudl neamului meu intreg. S:1nt gata
să te ajut, să ieu parte la rllsbunarea ce ai de
gând s'o iei. Spune-mi numai ce vrei sa faci.
- Vreu, zise Ştefan, sl1·mi vând ocinile pen-
tru oricât voiu putea prinde pe ele spre a (.Iu-
tea adun.l. împrejurul meu o ceată de oşteni ro·
mâni cât se poate de numl1roasă. A!l')L sl ml
duc cu ei şi să intru in slujba vr'unui craiu
du~man al Ungurilor. Mila Domnul ui , voiu a-
vea de unde ~ aleg, căci nurulrul neprietenilor
lor Îf.ltrece cu mult pe a cel al prietenilor.
Bogdan scutură capul; un dmbet ii trCl'U pe
buze.,
- Eu îţi pot face parte, zise el, 121. altă rl!.
bunare mai mare şi mai aleaslL Iti pot {L3 pri-
lej sl1 deschizi în inima trufiei ungureşri o rană
ce va d.mânea deschisă pe vecie 1 Urmeaza-mă
ş i î ţi vei răsbuna ocara chiemiud la viaţl1 nouă
un neam în amorţire şi fl1cându-i o ;arăI
- OI sânt gata să te urmez, te fac stăpân pe
viata şi pe averea mea I
- Ascultlil
Bogdan se a~ăzl1 pe scaun făcând sllmn lui
Ştefan sll.-şi reia locul, apoi urmă:
- Eşti Român şi cunoşti itarea nesuferită' ;"l
neamului nostru: liicomia şi trufia Ungurilor le
~tii, mari şi mici, tineri şi biitrâni, cu totii am
simţi t povara lor. Suferinţele noastre nu suM
 - 28-

de astăzi nici de ieri, ele au inceput de ve'l.-

curi! Era o vreme în care se p~rea eli trufia.
asupritorilor s'a mai muiet, d in inimile Jar in-
trase o simtire mai blâ.ndă, că mintea lor gre-
oaie în sfâ.r~it pricepuse primejclia de a.-şi ve-
dea casa plin~ de duşmani_ Craii lor începuse a
ocroti popoarele de alt~ limbă şi de altli. cre-
dinţ~ peste care domncau. Se putea nădăjdu~
cu vremea o im pacare ce se va face şi că fie -
care neam, oricare i-ar fi credinţa şi limba, va
putea sll le păstreze neatinse, s11. nu mai fie un
norod de stăpâni peste noroade de robi! Za·
darnid n ădejde , închipuire deşart~!
Dela urcarea pe tron a craiului Carol Robert,
vedem starea noastdi înrău~ţindu-se din zi ITr
zi. CneazuI, ori dr de ve chiu i -ar fi "eamul,
este pus mai jos decât cel d e pe urml venetic
care, prin sIugllrnicie, prin linguşire 5au prin
bani, a stors craiului o bucată de piele cu slove
latineşti pe ea. El nu este privit ca. om Întreg,
căci inaintea judecăţii mărturia llnui nemeŞl
preţueşte cât acea a patru cneji. El pU teşle bi-
ruri ca' cel de pe urmă mişll.l; iar nemeşul care
nu le plăteşte ie parte la adunarea ţinutului şi
la adunarea ţKrii, pe dind cneazul nici nu poate
vi~a să-~i facă glasul auzit în 5fatul car..:!, ade-
sa, hotără~te asup'ra banului şi a sângelui său.
Vezi un neam a.şazat de curând in ţarii, Nem-
ţ ii , bucurându ·se de aceleaşi drepturi ca şi Un-
 ,
-29-

gurii, putând visa orice viitor Ură însă 3. se le-

pada de neamul lor, luând parte la toa~e sfa·
turile, pe dud noi, b1ştinaşii acestui pământ..,
suntem priviţi ca o turmă de robi. Şi luăm parte
la. toate sarcinile, vărsăm sân'gcle .nostru şi·
voa ie În slujba craiului, plătim dările cele mai
nedrepte! Apoi chiar, ca culme a :1cdrept:l.tii,
pc când nemeşul este scutit de orice lhr..: ditrl
biserica lui catolidi, noi pravoslavnicii suntem
s iliţi să dăm dijm:1 unor preuţi cari nu se roagă
pentru noi ş i sunt duşmanii cei mai ncimpa -
ca ti ai cred inţii noastre.
Dar dadi jalnică este starea cnejilor, c..:c sti
mai zic despre acea a nenorociţilor din popor.
Incarcat cu dări grele cătrl craiu, cătrl1 prau-
\imea papista.şă, cătră s t11.pâ.nul satulu : ce, ade -
sa, este un Ungur care nu·i pricepe nevoile,
nu-i înţlHege limba şi care caută s~ stoarcă Q.in-
tr'în~ul tot ce este de stors, ruanul român nu
este privit ca om, mlrturia lui n'are nici un te-
meiu, uciderea lui se pedepseşte numai cu o
gloab1:l bănească. Mulţi din cnejii noştri in vre-
mile din unnl1, mai slabi de inger dec1t pă­
rinţii lor, s'au lasat a fi ademeniti de poft.!
:unei soarte mai s trălucite, mai falnice; s'au: .
lepadat de legea şi d e neamul lor, s'au fllcut
Unguri şi papista.şi in schimbul unei j"lrivilii
crăieşti. Pilda a fost molipsitoare şi pe u ce
ruerge vedem p,e acei mai bogaţi, p,e acei mai
 •

de sam11, pe acei ce ar trebui d. rlmAie tu veci

stâlpii ncclătiţi ai neamului, pl1răsind părin­
ţii din care s'au n1iscut, pe cei de un sânge ~i
de o lege pentru a se îneca in valurile tlobi·
Iimii ungureşti, înmulţind num~rul acelor ce
asupresc pe fraţii lor de ieri.
Astfeliu f!iră tndoial1., va veni o vreme, poate
nu prea etepartatâ, in care numai taranul va. ră·
mânca Rom,ân, singur, sarac, neinvaţat, nepu·
putincios, părăsit de ocrotitorii săi fireşti. As-
lăzi o nouă primejdie ne amerinţă, craiul vo·
ieşte să ni ice şi credinţa. Patanei stra..şnice au
sosit pentru ca preuţii noştri carc vor m~ri, să
nu mai fie înlocuiţi prin alţii tot pra slav-
nici, dar prin p re uţi uniţi veniţi din Ţara Le·
şascl. Se atinge astfeliu pavăza noastrll cea. de
pe urmă. Precum vezi, nu se cruţă nimica pen·
tru desfiinţarea neamului nostru şi dacă vom
mai sta in nepasare şi in amoqire, va veni în
ctirând ziua în care acest neam nu va mai fi
in fiinţli.
- Şi crezi dI. a sosit ceasul in care trebue să
ne rtlsculăm şi sit cădem asupra Ungurilor cu
fier şi cu pojar? în1:rerupse Ştefan.
I - Pe cine vrei să răscoli aici, dspunse
Bogdan; pe ni~te cneji fără de inimli, pe nişte
ţarani fKră arme? Ţara geme de cetăţi ale cra·
lului, ale episcopilor şi ale nemeşilor. La iz·
buhnirca rllscoalei, Ungurii ar găsi în ele nn.a·

•
 - 31-

cl~post teafăr şi, închişi

in tidiurile lor, ar 3~ ­
tepta în linişte sosirea oştilor cr1ieşti cara ar
face din noi fărâmi. Nu, alta este ţinta mea,
~i Bogdan se ridicl în picioare. Peste munţi,
zise el arătând spre răsărit, este o ţară fnl-
moasă ca raiul şi dulce ca mierea, o tară strJ.-
b~tută de ape, mărginită de Dun~re ~i de mare,
I
cu dimpiile cele mai mănoase, cu pldurile cele
mai tari, pUnă de bogi1ţii de tot feliul, o ţară
plinli de oameni, şi de ce oameni 1 De Rom1.ni
ca şi noi, dar încercaţi şi oţeliţi in lupti! ne·
contenite cu pl.gânii, deprinşi a-şi ara ogorul
şi a-şi ~zi turmele cu măciuca Ia brâu ~i cu ar-
cul in spinare, ageri, sprinteni, neobosiţi, lin
popor de zmei; şi aceastli ţară este Ură de
s~tăpân 1 ~l
- Cum, fKră 'd e st1pân, întrerupse Ştefan;
In Moldova domneşte moşul nostru Sas, sub as·
cultarea crliiei ungureşti; peste Siret tara cste
stăpănită de Bârlădeni şi de Ieşeni, iar peste
Prut sunt Codrinii dela Chigheciu, apoi Hoti--
neni.i, Orheienii şi Lăpuşn~, toţi de sine stă­
tătari.
- Tocmai fiinddl fiecare din .1ceste t~ri­
şoare este stăpână pe ea, zic eu eli întregimea
lor este fără de stăpân, răspunse Bogdan. Acel
ce va izbuti să pue mâna pe Moldova, alun·
gind pe nememicul Sas, ,i să intruncascl. sub
ascultarea lui p.uterile răsleţe ale Rom~niloI
 -32-

dela TUlo\'a, dela Prut şi dela ~btru, a ela \-.1

fi in stare sll.. ţie piept craiului ungure"c d.n.:l
el se va încerca sa. recucerească .\laldo"a. El
va fi pus temelia unei domnii ce cu ucme ..
este menit~ a fi cTăie, unde Rom;lnii d in 3-
ceast!i parte a: munţilo r vor g1!.si pururea ajutor,
care va fi razâmul firesc al neamului nostru
obijduit şi de unde... cine ştie? poate eli \ a
porni odată mişcarea •menită a sfaramala n ţurile
Rom<'lnimei asuprite, curăţind de Unguri ha
tarui locuit de eal
- Te·am Înţeles, strigll Ştefan ... oi03, vrei
d faci peste munţii noştri ceiace au i~cut Ba·
!larabii dela Făgăraş, vrei 511. întemeiezi II nou"
domnie româneascl.
- Vreu s!l fac mai mult, răspun s e Bogaln.
Basarabii au infiinţat o domnie româneasdl..
fără a Îndrăzni să. se lepede de stăpânirea Un-
gurului: ei au mai impodob it coroana craiului
cu o floare nou:t, Eu, vreu să Întemeiez <> :J.Om,
nie de s~ stAt3toare, al cirui !>â,mbure \'a !i
o floare ce o voiu smulge din coroana lui Lajos:
Moldova,
- Şi cu, zise Ştefan , plec.lnd genunchiul di·
naintea vocvodului, cel dintâiu SUPU::l al aces-
tci domnii, lţi jur credinţlt ne5tramutată şi Of-
b<-asd ascultare, cenlndu- ţi msii ca, in lupta ce
o incepi, locul cel mai primejdios sll fie dt!
d"cpt al meu.
•
- s~-

"- Lupta \ a fi grea şi lungă 'l:ise Bogdan, ri-

dicându-l, primejdii vor fi muIte şi mari iar
cererea ţi-o pot indeplini indat1i; dar şăzi căci
:wcm multe de \"orbit.
Cândul de a întemeia o domnie rom!1ned.Scă
peste rowlţi s'a n1iscut in mine cu prilejul rlU·
baiului care l-am purtat ac'olo cu Tatarii, dLnd
i-a invins pe Siret voevodul Laţe, războiu la
C.lre ai luat p.1.rte, in care ai fo~t atit de grav
r!init şi in urm,.1. druia ai avut nenorocirea sl'
pierzi pe logodnica ta, râpit11. de TatarL De a-
IUnci mi-am uIll'llrit ţelul cu stănunţ! ~i ;utili
am deplin1\. încredere că anul viitor va vcd.(':l
izbutirc.1. mea, deşi mai sunt greud.ţi mari dl!
invins. Sas, voevodul Moldovei, cste cu dreptl
cuvânt urât şi dispreţuit de obştia cnejilor ;i
ti. locuitorilor Moldovei. Lacom de -J.vere, d
seacl, fără cruţarc, toate iz\'oarcle de bog~ţic
a1e ţ~rii, punând d~ri peste dări; la d.ansul ju-
declţile nu sunt dectlt up. mijloc de tnavuţire,.
dreptatea fiind a aceluia ce aduce poclonul cel
mai de preţ. Adesa el a răpit averi sub CU'.
vintele celo nui uşuratece.
V!l.zând ura ce o au Moldqvenii pentru (-1 şi
temându-se de izbuhnirea ei, s'a dat cu totul in.
hraţele Ungurilor. Slugarnic şi linguşitor cltră
ei, li implineştc poftele, ce z~c, le gâccşte, clei
plină acurria a m~rit de trei ori, dela sine, ;i
H\ri1 ca ei să fi cerut, birul ce-l dă tara cniu-
3
lui. El ou este un domnitor român ,j un dire-
g.11 tor unguresc. .
Ajuns azi la adli.nci bătrâneţe, domni.! o
la s~ de fapt în grija fiului său Bale şi a fra·
ţilor după mamă ai acestuia : Drag, Dragomir,
Costea, Tatar .şi Ştefan. Bale eo;te barbat is·
cusit la sfaturi şi ager in dzboaie dar mai la-
•
com inc.1 decât tată ·său, crud şi desfrânat la
culme; a făcut d e râs o mulţime de fete :;i b 'e
neves te, stâminâ astfeliu un noian de nemulţl ­
miri. De mult l -ar fi ucis Moldovenii .iac!l nu
s'ar păzi zi şi noapte, fiind totdeauna încunju-
rat de o ceat~ dc' lefegii unguri, gata s ~ s nşie
pe oricine s'ar apropie de el. Fraţii lui sunt
departe de a avea aceiaşi iscusinţă şi ace~
a'gerime, dar nu se las! mai prejos de el in
ce priveşte Ul.comia şi desfrâul. Nemulţămirea
este la culme, cea mai miel scânteie va ajunge
pentru a aprinde pojărul care va nimici casa
lui Sas, iar Moldovenii vor râ.dica voios în 10-
eul lui pe acel d ela care vor auzi glasul de deş­
teptare. M!1surile mele sunt luate, când voiu voi,
Moldova va fi a m:ea.
Locuitorii micilor ţări de peste Prut : Ho- •
tmenii, Orheienii şi Upuşneoii se găsesc f!1ră
~prijin în faţa necontenitelor prădări ale T3r1
tarilor de peste Nistnl. Craiul leşesc Cazimir a
vrut $'ă ·i facă. cu sila să primească ocrotirea
l ui) 'dar ei, feriodu -se 'de el fiiudeli este papLs; -
 -35-

taş, când a venit cu oaste ca să-i supuie, i-au

stat bărbăteşte împotrivă şi l ·au pus pe fugă.
Jusă ei ar primi bucuros stăpânirea unui voe·
vad de aceiaşi lege şi de acei~i limb.1 carc,
închegând tn mâna lui puterile lor dislete ~i
întrunindu-Ie cu acele ale Moldovei, ar fi în
stare să puc" Tatarilor o stavilă puternică.
Mi·am f.1cut printre fruntaşii lor mulţi prie·
teni şi cli.rţile ce le-am primit în zilele din urmă
mit încredinţează cl. sunt gata să-mi dee aj:..;tor
pentru cucerirea Moldovei.
Neamul voinic şi ager al Codrenilor dela ehi·
gheciu, ocrotit atât de tl1ria locurilor pe care
trăieşte cât şi de minunata sa vitejie, a. ştiut
p~nă astăzi să. răspingl1 toate năvălirile tă ·,
tăr.ăşti, urmărind pe păgâni plnă tu ţara lor.
Mă temeam ca ei fcrindu-se de orice legl1turl1.
care ar putea macar sl1 samene a supunere, s~
stee de o parte şi să nu mă pot folosi de !.Ira-
~ele lor voinice; dar după. cât aflu erija n<!a era
zadarnic1i. Inm ulţi.ndu-se din zi in zi, ei nu
mai încap În Codrul lor; tunnele de vite le pasc
sub pază. în câmpiile ce se întind pănK la Du·
n~re, dar nu pot aşaza sate în 3.cele locuri des-
chise, clici veşnic ar fi ameninţaţi d le vadă
pustiite de Tatari. Au înţKles cii dac.1i Ifitejia
lor ajunge pentru a apara satele aşazate pe râ-
pele Chigheciului, spre a se putea Uti pe ~es
şi a duce acolo un traiu câtuşi de puţin teaUr.
nu ajung puterile lor şi dt trebuie !:I1i se ali·
pească de a1ţiL Intrase chiar în "orbli .:u Ba·
sarab, care şi·a intins tn anii din urml S!i1p5-
nirea. in po\rţi1e de jos ale Dună:rei, nă:dăjduesc
fns.ll s!i irrrpiedec orice aldhuire Între ei ~ dom·
nul muntenesc şi să·i câştig pentru mine.
Dar greutatea cea mai mare am avur·o si o
mai am cu Bârlldenii, după Moldoveni neamul
cel mai însamnat la numlir din câte sunt intre
munţi şi Nistru, iar in privinţa bogăţiei ;i a
agerimii in rbboaie întrecâna <;hiar pe :\1:01·
doveni. De câtAva vreme s'a încercat, pe de o
parte Basarab şi pe de alta Sas, sl·i adcmc·
neasdi. la Incbinare, f:i.găduind să li le.3e (,bir:~'
iurile şi datinile neatinse, ocârmuindu-sc ci sin-
guri şi pe viitor, fiindu-li domnul căruia. se vor \

Inchina numai căpitan al oştirilor şi neavând

ei a-i da alt ajutor decât acel de oaste la vreme
de războiu, jurându-]j În schimb ocrotire de
Tatari şi de alţi duşmani .
Bârllidenii, parte plugari şi ~ospodari de
vite, parte negustori, deşi au nacaz mare din
pricioa. vecinătăţii Tatarilor care, net:aatenint
năvălind la ci, li râpese turmele, ii silesc ~ se
•
Închi'oă in oraşe , ucid sau robesc :legn.5tor;i
străini pc care ii intilnesc pc drumuri, tOiUŞ~
păAA acuma, s'au ferit d e a se ple~ cătra
vr'unul din ci. Dar, de când Ungurii bătură pe
iTa~Jj, au legat prÎeteşug mare cu dio_~ij . Am
 - 37 -

temeiuri pentru a crede că unii din fruntaşi&.

târgului l ucrează. printre ceilalţi pentru ~a s~
se Închine craiului Lajos, ca fiind mai tare. Ei
n!1.dăjduesc ca, prin aceastl închinare, ::li i?;-
butească a dobândi mi~orări de vamâ. atât pen-
tru m~rfurile lor cât şi pentru acele ce aec pe
la ei, venind dela Ţarigrad spre ţările din :lpus.
sau din acele ţări spre Ţarigrad. După d.t Iitil1
acesta este sfatul târgoveţi1or in mâna e{rara
st~ astăzi puterea citei ei, ce nu au alt Dum-
nezeu decât banul, ar fac e, prin o aslimene toc-
mală, din ţara lor trecătoarea, bilciul unde
s'ar tntălni mărfurile din ră.sl1.rit cu acele din
apus. Ali pirea Bârlădenilor d.tră Unguri ar fi
pentru n1izuinţele mele un glas de moarte căci,
dad. Bârlădenii ar veni in ajutorul lui Sas, pu-
terile lor întrunite m'ar putea învinge Sl.U cel
puţin ar prelungi lupta p~ă la sosirea oştilor
ungur~ti şi împreună cu ele m'ar ...mobi. Dat
eu cred di am' ac şi de cojocul riegu.. torilorl
Precum iţi .spuseiu, puterea in Tutova este
ln mâna lor, diregătoriile se împart intre dân·
ş l i, iar cnejii ce altă dată erau fruntaşii :;i · s tă­
pânii ţării, cu locuitorii satelor, sărăciti şi unii
şi alţii de n1ivăliri1e Tata~or, înămoliţi tn·
datorii cătră negustori, nu mai însamnă apT0ape
nitnic. Prea putini rlintr'inşii ramaşi cu stare
sunt primiţi la sfaturi, unde glasurile li sunt
Înecate de 'mulţ imea celor din târg. Acei ('ileji,
 - 38-

deşi saraci. sunt oameni de neam, mai toţi o,,·

teni vestiţi care au slujit in oştile imparatului
dela Ţarigrad, În acele leşeşti sau ungurcşti..
Tr~iesc la ţară in mijlocul sl1tenilor C'lre, In
mare parte, i·au urmat in rlizboaie şi, impl1.rt!·
şind nevoile şi primejdiile vieţii lor, au m·lre
trecere la ci, O parte I(}in aceşti cneji, vl1zându·se
nesocotiţi şi smeriţi de negustorime, sunt dd1nc
nemulţămiţi şi gata să se uneascl cu acel C~ le
va da prilej să moaie fudulia târgoveţilor ~i
să câ.ştige iar vaza lor de odinioară.
1\1 am folosit de această stare de Illt:rll.ri şi
am ca.ştigat pentru scopurile mele pe cei mai
însamnaţi din ei, venind chiar cu bani În aju -
torul celor mai strâmtoraţi şi sdl.pându·i din
ghiarele beome ale negustorilor.. Cu cel mli
vestil aintr'inşii, cu Toma Alimoş, a.m: Jeg:lt
prietenie in vremea războiului cu Tatarii; el este
astăzi acel ce lucrează acolo în numele . meu.
Am toată increderea în în,ălepciunea şi in crc-
tiinţa lui, dar sarcina îi este grea, dl.ci llCgU:>-
torii sunt puternici, parte din cneji :ot mai ,in
cu dânşii, alţii stau la îndoial1. Implinirea sco-
purilor mele atârnti dela izbânda lui Toma Ali-
moş asupra tâ.rgove,ilor. Dacl vor fi Bâ.rlădenii
cu mine, 'Moldova este a mea şi puterile tuturor
Românilor <.le peste munţi intrunite. Multe sunt
oşt i le · lui Lajos, dar mulţi sunt duşmanii ce şi
i·a făcut trufia un~rească; de jur îmwejurul
 -39-

(Tăiei lor nu vezi decit neprieteni, numai L eşii ţin

cu ei. Impl-e[urările vin în ajutorul nostru; războ­
iul napolitan ţine pe craiu, şi il va ţine încă mul~
."re;l1C departe de noi cu floarea puterilor !ui.
Vrăjbile cu Veneţianii sunt departe de a fi
sfârşite şi în curând rlizboiul va izbuhni d ih
nou în Dalmaţia. Sârbii de abie învinşi se s'COaUl
din nou, în ţarul Duşan se râdid un potrivnic
vajnic care sileşte pe Lajos să ţie la grani\:i
o~ti lluIlIăroase.: Boemia şi Austria a{teaptă ou-
mai ceasul potrivit pentru a-şi răsbuna ocările
din trecut. Vom avea de luptat numai cu o parte
din oştirile lui şi, dacă izbutesc să incheg in
mânilc mele toate puterile româneşti pănă la.
l~istrl1, nu mi tem să mă pun C11 el, chiar dacă
nu ar mai avea. să se ferească şi de ?.lţii: tad
5unt codrii Moldovei !ii vânjoase braţele R() '
mânilorl
- Şi ce parte ai de gând s~·mi dai în a-
cea'5tă lucrare, întrebă. Ştefan. Când crezi (.~
vei putea s~ mă întrebuinţezi?
- O parte aleas!'i., grea şi primejdioasă, r!is·
pllnse Bogdan. P~nă acum am lucrat peste·
munţi prin doi oameni din care unul este Toma
Alimoş, celalalt un dUugăr, Isaia. Cel dintăiu
trebuie să·ţi fie cunoscut şi ţ ie din războiul
cu Tatarii, el lucreaz1i pentru mine la BârIad.
- Da, îl cunosc, dar prea puţin , ştii eli ;l.bie
 _ 40_

se întrunise oştile no.citre cu Bârlă.denii şi s'a

c1at bKt1Hia în care am fost atât de greu rănit.
- Cel de al doilea, urm!!. nogdan, dlug!l.rul
haia, este inima intregii mişdiri ce se preg-ă.
te~te in Moldova şi peste Prut. Intr'nn tru~
sârbed, sub rasa·i sărăcăcioasă de călugăr, s'as-
cunde o inimă de leu şi' o voinţă de oţel, ~ tj, ·
pânite de o minte aleasă, ajutate de o b/1tl-
tud mare şi însufletite de o nemărginit! iu-
bire de neam. A ţi · l zugrăvi mai bine ;u- ii
lucru greu şi muncă zadarnică, dl.ci tn curând
î! vei cunoaşte şi'l vei putea juaoca. Amând-:Ji.
ma. înştiinţează că este d e neaparat!!. o:rebu:ottt
sau să vin eu insumi sau sli trimăt în Moldova
pc un Om' de incredere, spre a face cu ei ~i cu
dpeteniile prietene m;ie cele de pe . urmă pre-
gthiri. Este mai ales trebuiQJă de un , oştean
priceput in trebile războiului, care sl1 poată
povlţui o:tsten. Moldovenilor răsculaţi p[nă la
sosirea mea sau pănă la acea a lui Toma Ali·
mo~. Dacă aşi merge însumi, lipsa mea de aici
ar deştept a bănuielile Ungurilor; :Ularca mca
în Moldova, unde sânt cunoscut, ar pune pe
Sas pe unna scopurilor mele şi a·şi da astfeliu
prilej duşmawor să impiedece fmpliIUrea lor
luând din vreme măsuri de aparare.
Sosirea ta imi este deci bineven.irli., clei
aflarea ta peste munţi nu va putea deştepta
nici o bănuială; te ştiu ager şi destoinic in
 - 011 -

trebile r1Uboinice. Vei merge cu cărţi dela mm('

Intins la clilug3rul Isaia., la siMstTia lui pc
lâng!l cetalea Neamţului...
- Când trebue s ~ plec?
- C1t mai curând, chiar tTlâni dac~ nu eşti
din cale afară ostenit.
- Pfulă acum am fost prea scârbit pentru
a simţi truda, acuma. s1nt nernbdător să dau
şi eu ajutorul meu la falnica lucrare c:e o in. ·
cepi; ,·oiu pleca mine.
- Bine, te voi pune chiar în astl noapte
În cuno~tinţa am1iruntit!i. a tocmelilor ce au
umut fntre mine şi Românii de dincolo. Mini
•
dirti1e şi deplinele puteri ce ţi le dau spre a.
te pune În stare sK faci legături în numele
meu. vor fi gata \:le aimineaţ1i şi vei putea pleca.

IV.

Un popas de clSrliuşi sub Perchiu.

Acei din cetitorii mei care au fost la Târgui

Ocnei îşi aduc negreşit aminte de Peu:hiu.,
dealul din faţa Oneştilor, dincolo de Trotu~,
şi de stâncile de pe coasta de amiau-zi a
acestui deal care par spânzurate in aer şi gata
sl se prăbu.şascl. în capul călltoru lui silit sI
treacl sub
•
ele .
Acum cincI sute cinci zeci de ani ca şi astlizi
 - -12 -

dnunul ia Tirgul Trotuşului şi la Ocnli ~recea

sub poalele Perchiului şi miile de căd1uşi care
;tHucC.1u sarea in toate unghiurile ţKrii dintre
Nistru şi Car paţi făceau acolo, când drumul
era bun, popasul de amiaz1i, iar când era des
fundat de ploi, acel de noapte.
In sara în care se petreceau cele povestit6
de noi în capitolul din urm'! , o urieşă tabKră
~e cără1.lşi ple<:aSe in revarsatul zorilor dela
gura Ocnei, unde fusese oprită vreme de două
~ptămâni din pr icina unui desgheţ neaştep ­
tat, unnat de ploi.
Ei ajunsese sub Perchiu pe la asfinţitul soa-
relui, după. ce năcăjis e ziua întreagă în no-
roiul cleios de pe şesul Trotuşul ui , în care ro-
ţile mtrau pănă la butuc. Bon f usese desju-
gaţi şi slobozi ţi in lunea care acoperea pe a -
tunci malurile rfiului, iar oamenii, uzi pinl1 la
cămeşă, clci spre sară începuse sl bureze, a-
prinseră focurile şi începu ră pregătirea cinei .
•
Dacă, pentru , aranul nostru de astlzi, aceste
preg1tiri sunt de o mare uşurin ţ ă, ele pe 3.tunci
erau şi mai lesnicioase, căci păpuşoiu l fiincD
necunoscut, f iecare avea cu dânsul plne sau
malaiu şi, de oarece cărăuşii hoŞtri se aflau In
săptămâ.na albă , udătura era aloo.tuit.!i din
brânzl, din ceapă cmdii, din bureţi uscaţi sau
din citeva masline. Cina ispdvită, cei mli os-
teni ţi , invcU~ţi ta cojoace şi cu căc itJ.la tras.!i
 - 43-

peste OChl, se lungirll pe 1ingă focuri, ceilalţi

se puserll la vorbă, vorbind despre treburile
lor sau ascultând poveştile celor buni de gurll
T:lb§ra era a1cll.tuitl l..in odmc!ll ,-eruţi din
toate ţările care mai târziu s'au topit tn dom-
nia Moldovei. Intr'însa se vedeau Moldoveni
de pe Moldovă şi Bistriţă, Ciangăi de pe Si-
ret, BirUidcni de pe Tutovă. şi Berheciu, Co-
dreni dela Chigheciu, Ieşeni, Hotineni, Orhe-
ieni şi L11.puşneni. Locuitorii aceluiaş sat alcă­
tuiau, împrejurul aceluiaş foc, cite o ceată deo-
sebilă_ Cam pe la mijlocul otacului, împrejurul
unui foc voinic, erau adunaţi vr'o douăzeci de
Codreni imbracaţi cu chebe roşii sau albastre,
cu bonde şi nadragi de aba albastră cusute cu
flori roşii sau galbene şi incalţaţi cu ciubotel
lungi având turetci suflecate sub genunchi. Toţi
tineri şi veseli, o duceau într'o şagll ţi într\U1
r5s; trei ploşti mari se plimbau necontenit uela
unul la altul şi, după ce se isprăvise cina~
unul din ei, un flăcău oacheş .de vr'o dou~zeci
de ani, nalt şi spătos, scoase dintr'o căruţ~ o
lamă şi începu să cânte. Cu încetul tinerii de
pc la alte focuri se adunase, alcătuind Împre-
jurul cânt.\l.reţului, care nu se mai ostenea, un
cerc din tot tineretul otacului. •
Alăturea, lângă alt foc, mai mic, şădeau vr'o
zece Moldoveni din satul Cristeşti de pe Mol-
Hova, aproape toţi oameni fllcuţi, şi ascultau:

,
 -(6-

'·orbcle unui bătrân cu barbă şi plete albe, dar

ind rumăn la faţă şi voinic.
- Nu, b~ieţi, zicea bl1trânul, nu m'aţi in-
tăles: nu am vrut sl zic d·i bine de noi şi că
Românul are asthi o soartă de care trebuie
să fie mulţămit şi sl aştepte pentru a se jllui
ca s1 i se iee şi cenuşa din vatră.. Vld ;i eu ca
şi voi toate nevoile ce sunt pe capul nostru, ne·
drept~:ţile :,i jafurile ce le suferim, dar -ni s'o
urât de plângerile care le aud de ani de zile.
Barba mea din neagră ce era s'o făcut surl de
când aud el Sas mănânel ţara, că cnejii şi juzii
jăfuiesc pe săteni, cii. birurile şi jafurile nu mai
sunt de suferit şi d1 Românul samăn! malaiu
şi creşte vite, nu pentru dobllnda lui dar pen-
tru folosul domnului şi a judelui sau a Unguri-
lor. Sunt ani de când îi aud vruettlndu-se că se
iau trei dijme in loc de una, dl.dreptate pentru
cel slab nu este şi cii. n'o mai ramas nevast11
sau fată frumoasă care s1 nu fi fost necinstită
Ce fiii lui Sas. Se vede dI. tot ou oc-o răzbi!
încă. destul, cl. mare din cale afară fiind rab-
darea. RomAnului, cuţitul nu o ajuns loc! la os.
Nu ajunge că ne aduce la saJn dc lemn, nu a-
junge cii. ni ie bucăţica din gura copiilor, nu
ajunge dI,-Ş\ bat joc de nevestele şi de fetele
noastre, se vede el tot ar m..-li trebui s1 ni facă.
ceva ca. s1 strigăm' In sf:1rşit: destull C1ci de
ni s'ar pl.rea că ajunge, nu ne -am mai j:11ui ca
 - 4.5 --

muierile şi am apuca pe o cale care si ne poată

duce la seapare. Vedeţi bine di. jalbele şi neroul··
t.'l:mirilc noastre nu spărie pe VodA, nu·l Îac
s;i·şi schimbe calea şi Dumnezeu ~tie dacă le
cunoaşte I Nu este zi in care numele lui Sas s~
ou fie blastamat; iam.1. la ~!WI.toare, dumineca
la crâşm!l., pe drumul mare la fiecare popas,
o·auii pc Rom~n dedlt jlluindu·se şi ocărllnd
,>răp5.nir(,3. Iar Vodă lasă ţara să se plânglL'
în tihn!!. ~i o ml1nândi pe zi ce merge mai mult,
doar ştie dI. Românul latră eL'lr nu muşdt
- Dar ce vrei Soli. facem, pc ce cale să apu·
urn. mo~ Marine? intrerupse unul din oameni.
- Ce să facem şi CtuO să facem, Andrei. ou·i
3ici locul s'o spunem. Inainte de toate trebuie
, ~ă ni d.>t.m 5.1m:!. c. cu vaietele şi cu pL1.nseteIe
nu putem ajunge la nimica. CAtă vreme Sas ~i
eHrcgătorii lui vor vedea că fa\!l cu fărli de le-
gile lor noi plângem, dar ne supunem, ei vor •
urma inainte cu ele; faptele lor in loc 'de a se
mai ast:lmpara vor creşte din ce in ce: vede\i
că nevoile şi greutăţile noastre sp'oresc din zi
in zi.
- A~a este, dăjdiiie se înmulţesc în fiecare
li, zise alt cărăuş. Acum patru ani dllde..1m a
doua dijmli pentru ca să plâtească Voell birul
ţltrii cătT!\.. Tatari; Tatarii sunt goniţi peste
Nistru şi noi, nu numai că tot mai dăm acea.
dijml1, cint s'o m:.i acUl.ugit incil. una sub cuv1nt
 -~-

că trebuie să plătim' cheltuieWe făcute de Vad!

cu oştile ungureşti şi care ne·au ajutat ca sti
alungăm pe păgânL
- Şi ai 51:1. le vezi urdodu-se şi dintr'atita,
Steiene, întj,mpiM Marin. Cu plângerile noastre
şi cu rabdarea noastră avem s'ajungcm să luăm
noi una din rodul pământului şi al muncei noa-
stre şi să dăm' noul stăpânirci.
- Şi juzii din zi in zi se fac mai lacomi,.
zise alt Român care 1>fu1 ă. atunci nu vorbise;
din trei :zile de cladi câte era obice iu să !:le fld
judelui p1lnă mai an, se cer astăzi şăse şi (ipte
Ş'apoi judecăţile lor, ce feliud de judecăţi suntl
Fără padon nu te primeşte nici sl·i vorbeşti;
dacă i -ai dat {X)clon iar acel cu care te judeci
j-c dat altul mai mare, ori câtă droptate ai a ·
vea tot te dă ramas.
- Ş'apoi cum vrei să fie altfeliu, Ioane? zise
Marin. Ungurii ca să scoată bani mulţi din
ţară, il lasă pe Sas să jupuiasd. cât poate !şi
c:\t vre..1., iar Sas ca să. găsască unelte care să- l
ajute În jafurile lui, lasă. pe juzi şi pe ce ilalţi
direglitori să jupoaie pe Româ.n duplt placul lor,
~i noi, cei din sus, nu suntem cei mai de plâns.
Aţi auzit la ocnă, ce ne spuneau bieţii oa·
meni de pe aici. Ei sunt amestecaţi cu Ungurii
şi preutii papisraşi sunt tari şi mari la dinşii.
Pe lângli că plătesc toate tlăjdiile care ne apas.1
pe Doi, mai dau locl o 'dijmă, a patra, unui vIX-·
 - 47 -
•

dio.\ unguresc care nici nu ş!S.de pe la noi. Daj·

dia este strâns~ de popii .şi protopopii lu~, şi
ei işi mai fac ~i râs de Româ.ni. Aţi auzit ce
ni spunea omul cel care l'am lasat în !iatul
prin C<1re trecurl1m pe la toacă, Pleşeştii? Cum
a ...·ea el dou~ fete, pentru pacatullof' frumoase ,
cum o trimes protopopul papistaş din Tâ.rgul·
Trotuşului să le r âdice cu deasila sub cuvânt
că satul este inchinat bisericii lui şi are dreptul
să le iee ca slugi, şi le·o trimes pe umlă Inapoi
d ~pă ce le necinstise I V'au spus oamenii cum
'Pfigonesc papistaşii pe preuţii noştri ~i cwn
vor sli Întoardl pe Români dela legea lor, CI!
&,asila. Sas este voevod .şi peste văile de aici
dar, în loc sl apere pe bieţii oameni care sunt
de o credin\~ cu dâ.nsul, el ţ ine cu papistaşii.
Preuţii lor mare trecere au la. el, şi mulţi zic
că VocUI. gândeşte cu vremea. să se lepede
de legea noastră şi să se facă şi el papistaş,
ca să fie şi mai bine văzut de Unguri. Atunci
aţine·te şi vei vedea prigonire I
Uitaţi-'vă, iaca oameni fericfţi, urmă moş'
neagul arătân& c u lUina la focul de alăture~
~mprejurul căruia şădeau Codreni.i şi unde ve·
selia , mulţltmită cuprinsului ploştelor şi a cân·
tecelor, se făcuse din ce in ce mai mare ~ i m.li
•
sgomotoasă. Ei n'au nici stăpâni str/Uni, ·nici
\"oevod lacom pe capul lor; cncjii aleg dintre
ei câte doi dipitani pentru a·i c\uce la. războiu
 - 48 -

când se tnceară Tatarii 5au al ţi i să·i calce şi

pentru ca s:l· i judece In vreme dc pace. Iar cnc·
jii sunt drepţi cu oamenii şi, fiind pe \'ccie stă
pâni, nu se Jăcomcsc s1'i·j drăceasd spre a se tm·
bog~ti ei cât mai curind. Pricep di dacl :Ir fa c.c
una. ca asta ar r1mânca pe urmli copiii lor fAr:;
,·cnit. Şi apoi nici Codrenii cei de rând nu sunt
oameni s1'i se Iese sa f ic nedreptli.\i\i de cineva .
La dâ.nşii n'ar putea vr'un cneaz sli icc cerace
nu este de drept al lui ş i mai ales nu ar indr1S.zni
fiii unui clpifan s:l necinsteasc1 casele oame ·
nilor, chiar a celor mai saraci. Se vede că nun~ai
no i suntem mai răbdător i ş i mai blajini.
- Ziu, nu te înţeleg, mo~ Marine, 'Zise din
nou Andrei, la inceput ni·ai zis că te·ai sătura t
de p1ânsetcle oamenilor şi că ai vrea să·i vezi
lăs~ndu ·sc de ele pentru n. apuca calca care să
ne dud la sclipare. Şi tot tu de un ceas ne În ·
~ri Intreg pomelnicul nC\'oilor noastre fără a
ni arata vr"o calc de mântuire !
- Am vrut să va adl.t, răspunse bll.trânul,
d \"a plângeti de un ,"cac de om, de o sumede ·
nie 'de nevoi care, intr'adevăr, ne apasă. pc toţi,
dar că \'ă mlrginiţi numai la plângeri" Din pa·
cate deşi nevoile nu mai sunt de suferit, '1U \'ă
g.1ndiţi la ce este de fc1cut pentru a le inlitura.
Eu "3 zic lămurit vouă, oameni din satul meu
precum şi tuturor acclor carc . .·orbim acei.a.ş;i
limbă, împărtăşim a ce b ~i cre dinţă şi zacem "'ub
 ,-
<lC"eJaşi Jug de nevoi: conteni\i cu plâ.nsetele şi
luati cu toţii hotl1râ.rca b1rbll.teasc.1 de a le pune
ca~t. Viaţa care o du ceţi
este prea ti clU.oa.~
pentru ca să. pW1cţi vr'un preţ pe ea; fiţi deci
gata s'o jertfiţi pentru a întemeia copiilor VQ -
:jtri un viitor luai bun, care "-l fie într'adevăr o
via\l omenească.
- Prin urmare dai il. inţăIege că trebuie !Il
ne sculăm asupra lui Vodl. şi a Ungurilor? Dar
ce putere a"em noi s!1 st1m Impotriva lor? 2i5e
Stoian. '1 .
....;.. S'ar g~i nujloace dacă am fi hotărîţi t;U
toţii să jcrtfim şi vi.a.ţa şi puţina avere ce ni· o
mai ramas pentru mântuirea noastrl1 şi a copii·
lor noştri. :\1ultimca ar fi cu noi, d-d ea este
1ll"'mulţl1mitj, Vodă are cetă ii şi o~teni dar ar
('l1dC.1 cetăţile şi ar fi birui ti oştenii dad f ie-
carc din noi ar fi hotlrît sli nu p!i.r11sascl lupta
dcclt mort 5.l.U biruitor. Mai mult! putere dă.
cledinţa. eli. lupţi pentru dreptate şi eli mân-
tuirc..1. o poţi găsi numai in urma izbânlii, d(ţ"ât
c..e~\i ~i Iefcgu.
- Plhma.şul Codrilor doara nu are nici ce-
tăti nici ('ei mulţi le~egii şi-şi ride de Sas,
de juzi şi de Crija\ii dela Nea.mţu. zise Ion.
Iaca ,un prieten adc\'arat a.l ne"oi~ilor1 Oame-
nii lui S.ls şi Ungurii spun doi Iotru şi s'o
pus pret pc capul lui Dar mai nuri lotri sunt
Sas şi luzii rarf' jAfur-<.;c p"" cel ;;;Iab şi ~arac .

•
 - "' -
P~u l1aşul Codrilor loveşte numai pe cei tari :: i
puternici; pe Sas, pe Unguri şi pe direg!1torii
lacomi şi jacaşi. Pe oamenii saraci totdeauna
i-a ajutat.
- Aşa este, zise Andrei, am' un cumâtru In
satul Cos tişa, pe B istri ţl. om bătrân şi sca pă­
tat. li murise boii În toamna trecut1:\. tocmai
când era s!1-ş i cunune fa ta Căre ia ii Ugăduisc
d-i dă boii de zestre. PIrmţii mirelui voiau
acuma să strice logodna fiindcă nici flăcăul nu
prea avea stare. Era nl1dijit de tot bietul Ro-
mân, când iaca., intr'o bună dimineaţă, SCU~
lându-se şi ieşind pe prisp!, vede hl bltătură
o păreche de juncani frumoşi de - ţi alunecau
ochii pe dânşi'i. Unul din ei purta o talandl
-
'Spânzurată de gât, iar cetalalt o tă.bliţă de
Icmn cu slove pe cUlnsa. Omul, socotind -:ă sunt
\-ite prip ltţ:i te sau de furat~ se duce cu ele la
popa ca să vadă ce Î nsamnă slovele. Iar popa
@uP[ ce le ceteşte, îi spune c ă s I:! scris pe
I tăbliţă că Pă unaşul Codrilor dărueşte lui Va-
I sile a Cucului, aşa să numeşte cumătrul meu,
o p!l.reche 'de juncani pentru ca să nu-i rămâe
fata nemărit ată. Am văz ut juncanii cu ochii mei
ş i pot spune că nu găseşti adesea vite ~a de
frumoase.
- Faptele cele bune ale Pl unaşu lui Co~
dr itor nu se ma.i pot numara, s puse Stoian, ~
Oamenii din B udeşti , de pe Cradl.u, pornise
 - 51 -

tu vara trecut1l. si fad din nou biserica din

sat arsă de Tatari, acum' patru ani. Când era
clădirea gata, s'au trezit că nu au cu ce s'o
Îmbrace şi tocmai atunc i cade o pacoste mare
peste ei! se găs eşte pe hotarul satului un Neam ţ
dela Cetate, mort. Aflănd Crijaţii, vin cu pu-
tere In sat şi cât pe ce er,a s1l.-i dee pâ;rjol )
numai cu greu i-au îmbunat oamen ii pUl.tin-
du-li o gloab1l. cumplită, rll.mănând lipiţi pl.
mântului şi datori pe toat1l. viaţa unor negus-
tori 'd in Piatra. Rămâ.neau fără b.i:serică &.4
n'ar fi trimes Păunaşul Codrilor, printr'un
necunoscut, popii, bani destui ca 511. imbrace
biserica cum n'ar fi fo st în stare s'o îmbrace
oamenii niciodatll Au adus treizeci ~i şase d e
preuţi şi d e diaconi ca 5'0 sfin ţa sdi. şi tot
li-\U.u 'm'ai rramas bani ca 511 plăteascl gloaba
aproape în treagă.
- Dar dt.te fete sarace n'o mll.ritat, pe d.ţi
nenoroc i ţi care nu aveau cu ce sll.-şi plăteasoli
gloabele nu i-o scapat dela inchisoare? RlI.u
{) fă cu t Păuna şul Codrilor num:ai lui Vo':i1 şi
Ungurilor, juzilor şi cnejilor vânduţi lod Au-
zit -ati de Micu encazul dela Bahna? El 5l1.-
r~cise pe nişte femie.i văduve luându-li stupii
din prisacă şi vitişoarcle din bătătură, sub cu-
vânt că i-ar fi ramas' nişte datorii dela soţii
Jor. Păunaşul Codrilor i-o trimes răspuns prin-
tr'uD cioban că de nu dă a"ntul lor femeilor
 - $2-

inaROi. p~ă in trei zile, are sl-I facil s.1 se

cliască. Cneazul, drept răspuns, O pus să ţin·
ruiascl pe cioban de o ureche, in faţa crâşmei,
şi o scos toţi oamenii ca 511 5trăjuiascl zi ~1
noaptel:mprejurul hotarului. Dar, tocmai la trei
'Z ile, într'o dimineaţă, s'o găsit cneazul ţin~
tuit de acelaş copac la care ţintuise pe cio-
ban, dar de amfuldouă urechile. Iar cireada
de vite a: Micului pierise peste noapte ~i cnea·
'luI n'o putut să pue mâna pe dânsa pănă când
n'o dat vadaoelor înapoi indoit cât li rfl.pise.
- Iaca aproape anul de când o năvălit la
PL1ngl1raţi asupra lui Dragomir, fiul vitreg al
lui Vodă, dnd ducea peste munti birul ţării
şi i }·o htal~ rl1n.indu·l şi fuglrin'du-i oştenii.
Pe capul lui este pus preţ mare de Vodl şi de
Unguri şi nu numai că nu-i prins, dar pe zi
ce merge auzim de \'t'o ispravă nalU. Oare
dne s.'1 fic el moş Marine? •
- Nu ştiu cine·i Păunaşul Cod:r.il.ar, Ne-
culai, nici de unde vine; ştiu numai d.·i Ro·
m!l.n verde, răspunse scurt unchieşul.
- Acuma au pus şi Bârlă.denu preţ pe ca.·
pul lui, urmă Neculai.
- Da pentru ce? întrebară ceilalţi. El de
Români nu se lca~ afară de acei vllnduţi lui
Sas şi Ungurilor. Ce legătJuă au BlirIădcnii cu
dâoşii?
- Sunt B!lrUideni şi Bâ.rl~ni~ răspunse moş
 -53-

?\farin. Cei din oraş nu se potrivesc cu cei dela

lurli ; cnejii şi Roml'h::cii din sate n'au nici in
elin nici rn mâned. cu Vod~ şi cu Ungurii, dar
cu t :1rgovc ţii stli treaba altfeliu. Ştiţi că in
vara trecut!1 Păunaşul Codrilar o pus pe la
toate v1mile nişte tl1blip, pe care 5t1 scris că
de acum inainte, orice negustor străin intră.
!'au iesă din ţ ara Moldovei are să-i plătească
şi lui aceiaşi va.mă ce o pl1teşte lui VocU. Nu
s'o putut afla cine o pus t1bliţile, ele s'au gli-
sit pe la toate vJ1mile tn acei~i diminea ţă,
blitute de o pdjinl înfiptă tn plrrdnt; insA,
de atunci, n'o fost tn stare nici, un negustor
străin să trcad! prin ţară fără a plăti vamă
Păunaşului.
li ieşea. ma;nte, el sau toya.dş.i de ai lui
~i, dacă nu dlkJeau vama. cerutl de bunăvoie,
erau siliţi s'o dee îndoitl., de ne\"oie. Cum
trebuie să ştiţi, dela Tarigrad intrI pc Dun~re
o mulţ ime de m:lrfuri str.Hne şi altelţ merg, din
TarA Uogl.l!'"eascl şi din TaTa Leşasd la Ţari·
grad, tot prin Dun1re. BârHl.derui cumpără ~in
<JCt.'soo m!irfuri pentru a le desface la d!jnşiî ~i
la. noi. Luând Păunaşul Codrilor tncl. o \·am1.
pc;ste acea loată de B!lrlădoni şi de Sas, pe
kingă cl. ln.1rfurile se scumpesc din ~)ricina.
a~t 3, apoi negustorii străini se feresc de a mai
trece pe aici şi precupeţi,a B1l.rUdel)i1or tâ,n.
je.şte. De acei.'\, targoveţii fiind ele o buca~
 - 54-

de vreme t,ari ~i mari in tara BârUl.denilor, vor

cu orice pret sK scape de Păunaşul Codrilor,
şi au juruit o mulţime de bani, doull sute de
zloţi, aceluia care il va da prins sau lor sau
lui Sas. Dar socot cli. nu se va găsi nici un Ro·
mân in stare să fadi, o faptă aşa de mişăleasd
- Dar oare vlizutu·]·au vr'odat~ cineva? In·
treb~ din nou Neculai.
- Cred elt stă prin codri, r~s punse Marin,
iar tovarăşii lui sunt câteodat11. mulţi alt~ dată
puţini, după imprejurări. Când o luat birul.
\11rii din mân.ile lui Dragomir, se zice că ar
fi avut cu el optzeci de oameni, altll.dati1 o ieşit
inaintea negus torilor numai cu trei sau patru
inşi, uneori chiar singur.
- Dar oare 1'0 vhut vr'odată cineva ? Ce
feliu de om: este el? Unii zic d-i t:lnăr,'alţii
c1l.-i bă.trân . Unii ti fac frumos ca soarele, alţii
sptm d·1 mai ur:lt dec:lt Jracu l, ziseri1 mai'
mul\i deodat11..
- Nu l'am v.!!.zut niciodată, răspunse ~farin,
dacă-l \'oiu int~i.lni c:lnd-va, vă voiu spune ~i
vouă cum este la faţii şi la trup.

V.
Oaspete cără uşilor Cod reni.
~ \

Tocmai atunci, d.ntecele şi găIăgia ce OI

fleea tineretul adunat tmprejurnl focului Ca-
 •
- 55 -

•
tI:renilor, Încetând deodată, ffiC9 Marin şi io -
\'arKşii lui făcurl1. mişcarea f ireasd1 omului ;::.ind
încetează un zgomot cu care se deprinsese.
Vitftndu-se în acea parte, văzură di. tăcerea
era dator i tă sosirii înaintea acelui foc a doi
călăreţi.
- Dorim bună. sară şi sanatate, rosti un
glas puternic.
- !\rul \ ~hnim ţie şi-ţi dorim şi noi asltmene,
dlspunseră Codrenii într'un glas.
- Am văzut focul vostru de departe ~i am
\'enit pentru a vă rug-a 5.1 ni daţi voie să ni
mai llscăm hainele ude de ploaie, urmă stdiinul.
- Sunteţi bine ven.iţi, rliS'punse unul din
Codreni, care părea ma~ de samă, un tânlir d e
\'r'o douăzeci ş i cinci de ani, nalt şi mlăJhi,
cu ochi vioi şi cu musteaţa. castanie disucit\
În sus, cu pU1.cere vă facem! loc la foc ~i la
plosdl., şi întinse spre drum!e ţ o plo scă urieşli
d e lemn putând cuprinde vr'o doutl. vedre.
Strl1inlll care vorbise descăledl., se apropie ţ i
păş ind în spre Codrcan, îi luă plosc:a elin mânK
zicând:
- l\[ulţă.mim pentru amâ.ndou.1 şi 51 fie ( u
b ine, apoi ducând plosca la gurl, trase o du şcă
2.dravtl.nă.
- Bun vin prietene, zise el dâ.ndu·i plosca
inapoi, basioc, fac ramaşag ch·j dela Odobeşti
şi o tTeCUl de patru ani,
 - 56-

- Ai gâcit nene, rltspunse Codreanul rhAnd,

~e \'ede că eşti cunosdtor şi deprins r.u vinaţu:-i
bune. Dar, par'd, eraţi doi, şi lu1nd iar in ~nân.l
plosca, o Intime celuilalt dHitor care desc1le·
case şi el şi ţinea. caii de frâu.
Lumina focului b5.tea acuma fn plin a"upr..l
c.âIătorului carc \'orbise şi clr~uşii ramasen
uimiţi de 3tat ura şi de frumuseţa feţei lui. Sub
fruntea lar~. cuprinsi intre plete lungi cas-
tanii, luceau doi ochi negri, 'mari, plini de viaţă.
~i de foc; nasul era drept, de chip frumos, Cll
nările mişcătoare, musteţile ceva mai deschh,e
decât ~rul şi răsudte in sus, lasau 51 se vadă
gura mândră şi rumW.
Purta Îmbr~cămintea unui mocan cuprins:
dl.dulii mare neagră, ţuguietăj peste dmeşa
de pânză de i.n, un pieptar de piele de oae cu·
sut cu flori negre şi roşii, pe deasupra piep·
tarului, o bandă de suman. Era încins cu un ehi·
mir lat de piele neagră, bM.tut cu flori tot dţ
piele; i\arii de UnI fntrau in ciubote de juft
rusesc care se suiau p~nă la genunchi. Peste
chimir se vedea o curea de care era at1rnl.t un
paloş lung, cu mânerul de os. Nu i-se putea
da mai mult de douăzeci şi patru p~n~ la doul-
zeci şi cinci de ani şi dacă faţa arata o fire voi-
niel, statura lui de urieş. umerile late, ora-
ţele largi ~i m1nile frumoase dar mari. flcelu
dlntr'Înc;ul o icoan/t a puterii. Acel ce-l În.'
 - 57 -

soţca era un mocan de staturl mijlocie şi de

făptură indesad; părea cu vr'o zece ani mai
in vrâst1 deeit tovarlşul lui şi, cu toate că
purta fmbrlkăminte de aceiaşi croială, ..!ra lesne
de gâcit din înfăţoşarea lui faţă de cel dintlliu
că unul era stlipân iar celalal.t slug1.
Caii străinilor atrăsese dela india vedere ba -
garea de samă a Codrenilor atAt de iubitori şi
de cunoscători de cai frumoşi. Cel de pe care
descălecase tntăiui strllin era un armasar f. U!
ratat, celalalt o iapă neagră: capul mic cu ochi
blâll%i dar vioi, gâtuI vânjos, coama (leas~, Jll'
rui luciu şi picioarele vânjoase ale calului ara.-
besc, se unea la ei cu pieptul lat, şi sapa pu-
l'Cmicl a dextrierilor încălecaţi de ca\'aleri~
1mbracaţi tn fier 'din apusul Europei. DCj
oblâncul fiecărei şăle era at1lrnatl, in partea
stângli, de o curea, o ghioagă :.1estdjuită, iar
dinapoi, de fiecare poclad, era legat un arc în
tocul lui de piele şi o tolbit. de 'iăgeţi.
- Frumoşi cai mai aveţ~ nene, zise CodTca.nul
care li întinsese plosca cu vin, ş~ care nu-şi
putea lua ochii de pe ei, deş; sfi.nt lod, dc -
parte de bătnine\'C, prin multe ţ:lri oştit-am
si .rilulţi cai văzut -am, dar numai un singur loc
ştiu unde să se crească acest soiu.
- Tt:ebuie să-l cunoşti bine. răspunse strlH·
nul, ei vin chiar dela voi căci, dup:t port, văd
că sunte ţi Codrcni dela Chighec~. Mi i-o tri·
 -58-

Illes un frWltaş al vostru care imi c~tc prieten

bun. Trebuie sl cuno~teţi pe Gheorghi\ii al
Şalgăi?
_. Cum nu, răspunserii Cadrenii într'un glas
şi cu o mierare VOio.1slt pe faţa lor, el o fost
ales in toamna trecutl Căpitan de Codru şi este
cneazul nostru.
-Atunci, adăugi acel care părea mai mare
printre ci, trebuie să fil Mihu, tovarăşul lui
(;heorghiţ~ in oştile leşeşti,
fratele lui de cruc~,
despre care vorbeşte într'una. Eşti omul care
n'are păreche în mânurrea paloşului şi a sul iţ ei
arcaşu l care nu ştie ce vra sli zică a da gre;"
eşti Mihu cel grozav care rupe potcoava cea
mai groasli în douli, numai cu câte dou! 'de-
gete dela fiecare m:1nKI Ml bucur dI. te cu-
nosc I Eu mli numesc Toma Făg.1u, sânt din
satul lui Gheorghiţli ~i omul lui. Dar înainte
{le a te odihni, hai să mai cinstim odată. în sa-
natatea căpitanului nostru şi a fratelui du ne
cruce, şi-i intinse plosca din nou.
Mihu, luând-o r.!I.spunsc:
-- Sti tdi.iascll Ghoorghi\l1, cll.pitanul vostru
şi fratele meu de cruce, sll tr!1iţi şi voi, Ca·
dreni voinici şi Români venil
Dupl ce b!1u, plosca trecu iar din mtin1 tn
mână, iar Mihu aşl1zilldu-se lângl foc, ală ..
turi de Toma, fncepu să întrebe de GheorghiţK,

,
 cum ti mer,e .,1 ce i , '. mai 1ntAmplat de d nd
s'a despă rţit de el.
Dacă. oamenii dimprejurul lui Moş Marin
:)'ar fi uitat la el 1n clipa în care Mihu, .:tescl-
\ lccând, se apropiese de foc, ei ar fi vuut că
mo~neagul tresare uşor şi cli o mierare mare se
oglindeşte pe toate trăsăturile lui. Dar aveau
şi ei ochii ;.qintiţi asupra strl1inu1ui, şi bă.trA­
nul îşi alcltuise iar, aproape îndată., o faţă
nepăstitoarc deşi nu pierdea nimica din ce se
petrecea şi se zicea alliturea. Focul Cristeşte­
nilor fiind aproape stâns, moşneagul trimese
pc unul din tovarăşi s11 aducă. câteva lemne
din lundl Apoi, zicând că. începe a·i fi frig,
se 'duse şi el să. se mai Încalzască. la focul
Codrenilor care dă.dea slimne de viaţă lungă
căci ei, după ce aprinsese un plop întreg, mai
flicusc alături o stivă de uscă.turi spre
a '1 hrăni necontenit. Marin se aşăzli drept
in faţa lui Mihu şi incepu sli-şi încălzască',
când o mână clnd cealaltă, când un picior
când celalalt, plirâ.'nd cu totul nepăslitor .la
cele ce se petreceau şi se ziceau împrejurul lui.
Mihu, vorbind cu Toma, dti.du cu ochii de moş­
neag şi fărli a da niciun s1mn de mierare, ţinu
ochii aţintiţi asupra lui, aşteptând să arunce
~i Marin o !privire spre el şi, când a ces ta, în
chipul cel mai firesc, se uită la dânsul, Mihu
îi făcu cu ochiul un sil.mn neÎnţă!e s RCntru cei-
 -00-
•
lalţi, la care MtrA.nul răspuruc tn acela,ş feliu.
- Când veneam spre voi, zise Mihu Cadre-
nilor, se auzea un cântec frum'as, oare de ce a
fi amuţit cântăreţul? par'că văd o ilaută in
mâna ml.cău1ui celui oacheş.
- Vbu-meu Filip, este un d.ntăreţ vestit;
Ja noi, zise Toma. El este in stare să. cânte trei
zile şi trei nopţi dearândul. fărl a dl.guşi ~i
fhă a zice de două ori acelaş cântec.
- Imi plac şi mic câ.nteccle, zise .Mihu, ::i
de oarece m'aţi primit atit de bine 'şi m'aţi
hucurat cu veşti bune "dela prietenul meu cci
mai drag, dacl1. nu vli este cu suparare, v'a.şf
cere Iauta şi y'aşi cânta şi eu ceva.
- Ni va ii cu mulţll.mi.re, răspunser11. vo-
ios Codrenii şi, dându-i-se b.uta, Mihu, cu un
glas puternic dar cald, incepu slt c1ntc.
El zise mai întJ.iu un cântec de iubire, dulce
şi p1in de dor, apoi un clntec vitejesc care
insufleţi adunarea. CeruTă cu toţii să'l 'rr$l.i
cântc odatl, dar Mihu li zisc că are altul care
poate li va pllcea şi mai bine.
Şi începu ~ zică durerea unei mame, ind
tânără şi frumoas1, care se plânge fiului ci .
el un străin laCOmi şi varvar a batut-o, a pra-
dat-o, a batjocurit-<> şi şi-a U.c:lt râs de ea.
Fl&ău1 care este voinic şi incepe a învârti
po.loşul, fntrcalX1, nebun de mânie, care estd
numele acelui neom, pentru ca nu cumva sli
•
,
 - 61 -

treacă noaptea Ură ca acea ru~ine să. fie ds-

bunată.
Mama răspunde că el este prea tare şi prea
n~ pentru ca un copil 51'1 poată învinge.
Fl1elul zice ce mânie cumplitl1 simte pentru
ocara Ucut1 ei, fijnţii celei mai frumoase, ce-
lei mai duioase, celei mai sfihte din lume,
m~nie care ti cUI. inim§. de leu şi putere de zmliu
care-l vor duce la biruinţă., oricât de mare ~i
de tare ar .fipotrivnicullui, infrunt!! zece mor\i
dar rru mai rlimâne nici un ceas oerăsbunat.
Atunci mama ii zice el ea ou a fost batjo-
curit~ de nimeni, dar că. o maml1 mai mare,
mai frumoasă, mai dulce :;i fn tru toate sfântă,
'mama ţar.l1: este zilnic pradată, batjocuridi. şi
pâr.glrită de un voevod lacom, pIlitit de rluş­
mani strliini.
Dac:! mama pentru o ocară făcută. ei a dat
fiului s.l1u inimă de leu şi putere de zmlu, apoi
nem1irginit mai mare trebuie să fie mânia ce
o simte pentru ocara fl1cută zilnic mamei tllrij
inima trebuie să-i fie cât zece inimi de leu ~i
puterea cât puterile întrunite a zece zmei
FJ1I.căul cade In genunchi Ioaintea ci şi-i
f!1u11l1meşte fiindcă }-a deşteptat din amorti-
·rca in care trliisc pfulă atunci şi jură dl pleadi
f.1d intârziere să lupte impotriva acelor care-şi
fac ds de ţară, ca $!l-i răpue. Când Mihu tăcu,
izbubnir11. din toate phţile striglte insufleţite
de lnu1ţ1mire care p!ireau el nu mai au sfârşit.
Du~ ce se făcu puţin~ linişte, Mihu zise:
- Ne vom mai vedea şi alt~d.ată şi atunci
vă voiu cânta şi partea a doua a cintecului:
lupta şi biruinţa fllicăului dci poate va da.
Dumnezeu ca pănă atunci el să iasă biruitor.
- Aminl Să dee Dumnezeu! Aşa să fie! se
auzi din toate phtile şi in ochii tuturor celor
de faţă s1 cetea acunia dorul de voinicie şi de
ră.sbunare.
Apoi Mihu, după ce zise un nou cântec tic
iubire, dădu lauta lui Filip ru:gându·l 5:1.-i mai
arătc şi el curn se cântă în· Codru.
t Noaptea era înaintată dod Mihu făcu i:lr
sămn din ochiu lui moş Marin care nu·şi schim-
ba6e locul. Atunci bă.trâ.n.ul sculându·se, se Î n.-
toarse iar la tovarăşii lui care aprinsese focul
din nou şi strânsese destule uscă turi pentru
a -I face să ţie pă~ la ziuă; dar În loc să se
culce, el li zise dI. merge in l uncă să vadă
dacă străj1irii işi caută de dator ie. Strecurân-
klu·~ [printre cară. şi printre fo curile aproape
stânse, işi luă drumul spre apă, dar, când a·
junse la marginea atacului, câmi spre stânga
şi ajunse la drum!, îl unnă pe o departare de
vr'o sută de stâojăni, apoi, dând peste o bucată
mare 'de stâncă in marginea drumului, :le tupi
lân'g~ ea.
-

•
 -- 63 -

lIIihu, puţin după plecarea. lui Marin, se.

scuU. 'Zidnd lui Toma:
- Hainele mi s'au uscat bine şi caU s'au Q-
dihnit, calea mea !fiind ind lungă sânt sil~
~ m:i despart de voi VI mul ţămesc pentm
prietenia ce mi-aţi aratat-o şi te rog 511 spui
lui Gheorghiţl di nlcUijduesc s!I. mA intâlnesc
cu el in curând. AfllI. nişte tunne de oi pe va·
lea Chinezei, trebuie să văd cumi au iernat ~i
ce-mi fac ciobanii; cu acel prilej ml voiu rii-
pezi şi pJ!ln:i. la Codru.
După ce Codrenii tl silită s!I. "mai aducă încll
odaUl plosca la gură, Mihu Îşi luă ramas bun
dela tO ţi , strânse cu căldură mâna lui Toma
apoi, indi.lccând el şi c u tovarăşul lui, apu -
cară pe drum' la vale.
Când ajunseră In dreptul st1ncii lângă care
era tupit moş Marin, se auzir11 trei şuerături
u~oare. Mihu opri calul. Bltrânul se apropie
de cI.
- Dorim sanatate. Căpitanc, zise el Incet.
- Bucuro::; de intâlnire moş' Marine, răs-
punse Mihu. Ai vr'o veste pentru mine?
- De o săpt!m:ln!i şi mai bine te caută
Părintele ;i Petrea Cădlbuş prin oameni trimeşi
.. În toate plI.qile; focurile de vestire ard în iie-
care noapte pe vârfurile munţilor şi nimene IIIl
ştie unde te afli.
- Am fost Inştiinlat, răsp.uns. Mjhu, cii!
 -64-

pe 11 tcec.'I.tO:lrea Oitl,lZului 3U să inue ~te ne-

gustori aucdnd marf.11 din Lipsea şi din Bn.SOf
La Ţarigrad. Du~ cat mi se spunea ei tre-
buiau s11 intre numai deca.t fn ţaeli şi, crezlnd
d'l. voiu 2~b!1vi numai o zi sau două., n'am mai
dat de veste nici Pl1.rmtelui nici lui Petrea. Dar
negu~torii au plecat numai azi din Bretcu unde
.11,1 stat zece zile din pricina ploilat. I-am v1·

muil fără oici o impotrivire din partea lor

!ci acuma mă lntorC<'3m tn sus. Nu mi mier ci.
\lU s'au văzut focurile, cAci munţii sunt ascun~i
de neguri Oare ştii de ce ml. caută?
- Dup.\ cAte am putut tnţălege Sas tri·
mete iar bani peste munţi. De as~datli merg
cu ei doi feciori domneşti: Dragomir şi Şte­
fan. Pe lfulgl1. un steag intreg de ilştcni de ai
~ui Vodă, se strâng şi oamenii din satele su-
puse cetlţii Părintele şi cu Perrea au lua.t toate
lo.1l.,:,urile pentru a adunA un nurnl'ir indestuI:1tor
de oJ.meni de ai noştri, dar f!l.rl de tine nu prea
iim nldejde de izb:l.ndă.
- Nu ştii d.nd trebuie să plece?
- Dragomir şi cu Ştefan trebuie să fi ajuns
azi Ia NeamN şi nu ştiu cat vor ~pKsi acolo.
S'ar putea s1 plece chiar , rrulni, cL'lr eu cred
ci tot are 'Să fie nevoie de o 2i pentru a aduna
oamenii de prin sate. Oricum, cel tAniu pai-
mt"..ni trebuie s!1 plece, aşa că dac.1. nei să fii
de f'i.\ă n'ai nici o cliHl de pierdut) gd,uc~te.
•
 - ~l\ -

- Caii ni sunt odihniţi, zise :'Vfiuh, şi lnâni

dt: amiaz!i voiu'fi b. ~eamţu; de vor fi plecat
~i ltf)ştri iivoiu intâlni pe drum.
- La toate dsptl.ntiile vei găsi>'cste dela
Părinte în~tiintându·te de:;prc mersul lor,
- On.re Nemtii dela Cetate fntovlirăşesc şi
ei pc oamenii domneşti? mai întrebă ~lillU.
- Crijatul cel bătrâ.n care:·i mai mare pesre
cetate o plecat de \'r'o zece zile peste munţi cu
nevasta lui, luând cu sine vr'o cincisprezece
Nemti, aşa d't n'au mai ramas acolo ded.t eri·
jatul ccl tftnlir cu v):'o zece, doisprezece oşteni
şi nu cred s11 poatrl lasa cetatea pustie.
- Lupta va fi deci numai cu lefegili lui
Vodă, căci "oamenii de 'strânsurli nu ni vor sta
lmpolrivăj indată ce vor năvăli ai noştri, vor
rupe·o de fugK, zise Mihu.
- Dadl. \'01' şti că eşti de fatli, cu bună ::iarnă
nu vor fi nebuni sK-şi puc viaţa in primejdie
pentru Sas şi sli se apuc ţie. l\lul ti din ei
chiar poate el!. 1i-a1' da ajutor, căci ai făcut
o mullime de bun~ti'l.ţi prin satele acele şi prin-
tr'jn&ele ·avem mulţi oameni preg~tiţi pentru
hlcra:-ca cea mare.
--=. In tab~ra asta, zise Mihu, arătâ.nd spre'
atac:, sunt adunaţi oameni cam din toate pl1r-
ţi!e ţtirii. şi de p~ste Siret şi Prut, luatu·te-ai
in vorbă cu dâuşii de departe ca să afli cwn

•
 -'06 - •

tn vorbli. despre ce g1ndesc ei şi dacă

avem
sorţi s~ avem cu noi ob~tia pentru implinirea
scopurilor noastre ? ~.
- Din toţi Moldovenii cu care am vorbit
n'am gltsit nici măcar unul care s1t nu fie s~tu l
ae câte le ind ură şi sit nu urască pc Sas. Sânt
incredintat că chiar mâni, dacă ar vrea Părin ·
rin tele, s'ar scula ţara ca un singur om' <lsup.ra
lui Vod~.
- Poate cl. 'de acuma nu va mai trece mult
şi va sosi ceasul tn care vom da-o pe faţl. Dar,
rămâi sănătos, moş Marine, ' căci trebuie să mă
grăbesc dacă este soli joc şi eu in ho ră.
- Să ne vedem cu bine, CApitane, răspunse
moşneagul. • .i .! 1
Călă reţii JIe f.\I.cură în curând nevbuţi, luând
drumul pe Tazlău in sus, iar moş Marin apucă
6P.l'C lun că. ,
,
VI.
In care t.acem cunoştinţa unui Neamt foarte .
lndrăgostlt.

A proape d e vârful Capotei, in mijlocul unei

poieni din Ciortolom, pe drumul ce duce dela
B orzeşti, pe Trotuş, la Răcăciuni, pe Siret, se
vedea. in vremea în care se petreceau întâmplă­
rile care le povestesc, un rateş mare de piatră
acoperit cu şâ.ndilă.
i .ClUJjrea era indoit de 1uo&ă câ.t era latl.
 _ 6]_

•
Una. tIiu feţele niai lwt.gi privea. spre TrotUf.
ceaJal~ inspre Siret. La capltul dela deal, In
păretele tlespre apus, era o poartă mare de ste-
jar, in 'd'oul 'Canaturi, prin care intrai într'un
feliu de sall meflgâ.nd pănă la jumatatea clădi·
riL Poarta era destul de largl pentru a lasa să
i.ntre carele hlocăneşti cele mai largi, inhamate
cu patru cai. buziş. In stinga s/Uii se vedeau
uşile şi ferestwcele a doul1.sprezece chilioare
nrenite a adăposti pe călltori, iar In dreapta
u~ile odăii care slujea de cr.tşml, acele a altor
patru odă-i şia cuhnei. In capătul d.1ll, la dreapta,
era un grajd cu stănoage şi corlăţi, iar tn stânga
UD loc slobod! sub acoperrunânt, unde se adi·
'POsteau trăsurile. In pl1retele care privea fn ..
spre Siret, din jumatate m- stănjăn in juma,.
tate de stânjă.n, se vedeau deschizlturi Inguste,
numai de două Idegete şi lungi de o palml in chip
de metereze. Tot astfeliu de deschizături se ve·
deau În dreapta şi in stânga poqU de intrare
precum şi în păretele dela vale, in fata acel~i
poqi. , .Pliretele despre miazăzi, cu privirea in·
spre Trotuş, avea şapte deschiz1l.turi: o uş1 şi
şă5ă fereşti. Două deschizături mari, f.1l.rli
giamuri, f1iră cerccvele şi o uşl1 erau ale crâ~·
mei, iar patru feroşti mai mici luminau fiecare
câte o odaie. Uşa crâ.şme i era aIcătwtll. din
blăni de stejar, Ig roase de un lat de rn.ânl1, le ..
gate 'p.c 'din~W1tru cu şi.ni puternice de fier,
incrucişate şi prinse de lemn prin nUm1rO<l5e
piroane. In partea dreaptl( a acestei uşi :,:e vede.\
un oblonaş mişd.tor in balamale. In loc de {e-
reşti, precum am spus-o, erau două deschid-
turi ce se puteau inchide sau deschide dup'!
voie, ridicând şi scoborând nişte obloane grele
de stejar, intăritc cu fier şi legate de uşoruI
ce jos prin balamale gr.oase, În care Se vedea
asllmene cite un obIona.ş mişdltor. Celelalte
fereşt~ toate, aveau geamuri mici, rotunde, ~i
erau aparate pe dinafară prin zăbrele de her,
groase şi incrucişate.
Dou~ zile după cele povestite in :".ldtolul
dm urmă, pe la toad, se aflau tn .:râşm1 doi
inşi. Unul era un barbat nalt şi spKtos, cu pJ.rul
şi barba b.ll..Hii, cu ochii albaştri, ,.;u tdis!turi
Tegulate şi chiar frumoase, a elirui Îmbric1-
'mUlte era aceea purta-tii atunci in toatl1 Europl
'de lefegiii nemţi, cunoscuţi in ţara lor sub nu·
mirea de landeslwecAte, pe care Francezii au
schiJJ?bat-o mai târziu tn lansqllenets.
Pe~te o hainl scurt! de piele galbln:1, purta
o dlmcşli de zale, strâns! la. cingătoare printr'o
curea dela care, in partea dreaptit, spânzura
un junghier. Dela altă curea, mai latll, trecând
peste umărul drept ş i prins.1 sub brAu, atârna
ti ~p:ldă dreaptă, lungă şi Ia.t!, cu mânerul in
chip de cruce, menită a fi ma,nuitll cu amândoul
mfulile.
•
,
- ~9-

Nadragii erau de piele galblnl, cu franjuri

tot de piele la genunchi, acoperind tn parte tu-
retcîle ciubotelor care se suiau pănă de asupra
pulpelor. Coiful de oţel rotund, cu o panl de
vultur şi m~nuşilc de piele tmbracate cu plă­
toşele subţiri de fier, erau puse pe masa liogti
care el se aşazase pe un scăuieş cu trei picioare.
La părete cra razamat1i. o suliţ!1. cu coada de
lemn, lun~ şi scobit1i. la mijloc, purt!nd sub
fier o flamurl1 neagră şi argintie. Prin uşa ues-
chisă se veuea, legat de căp:istru, la un stUp
in faţa crcişmei, un cal sur, tU<"\fC şi puternic,
cu frâul scos, care mânca voios ovl1sul cuprins
intr'o traistă atârnată 'de capul lui. Sub şea,
o zale dCa5~ acoperea spinarea, coastele ~i de·
;erturile caluluii gâtuI şi pieptul fi erau aco·
perite de platoşe de fier şi la pâmânt, lângă
frâu, se vedea irunteiul, tot de fier, ce·i fusese
SC03 pentru a·1 lasa s1i. mfu1â.nce ':n tihnă.
A doua fiinţ! care se afla in crâ.şmă, din
dosul tejghclei, cu coatele razamate pe ca, era
o femeie• care arata. a fi cam de doul1zeci ~i
cinci de ani şi de o frumuseţll neobicihuită
Pli.ruJ bogat, balan, bătea In roşu, fruntea '3curtl:
era lată şi albă ca zapada; ochii mari, verzi,
presara\i cu aur, subt nişte sprincene mai in-
chise decât p.1ru1, erau plini de viaţl1. Chipul
nasului era fără prihanl, gura gingaş~, ·;u bu·
H'le deschise, pline, roşii ca cireşilc coapte,
 - 70-

~perea nişte dinţi mici, strlUucind de al-

beat1\.. Pieliţa intregii fe\i era strltvezie, albi
.şi rum:ănll Gâ.tui alb şi ml1dios, linia umerilor
fără greş, pieptul bogat. Din mânecile largi ale
cl1meşi~ ieşeau braţele albe, purtâ.nd ni~te mini
mari 'dar strimte, cu degete lungi dar s ubţiri,
ale c~ror albeaţă dovedea eli frumoasa femeie
le privea ca o podoabă menită a fi pururea
s<:utită, nu numai de munca câmpului, dar C"hiar
,
.şi de multe lucrări ale gospodăriei casnice.
Purta o cl1meşli de pând de in albli, cu mAnc-
dle largi şi, 'd easupra, o bontlt de postav alb,
cusută cu flori roşii, peste o fustă albli, o fotll
de lânl1 albastră cu dungi roşii, lăsând, pe par-
tea stâ.ng-li, să se vadă fusta şi strânsă la. cin·
glto.arc de o bată roşie şi albastrl.
Pl1rul îi era strâns intr'o basma de matasă
ro~ie cc·i acoperea toatl1. partea de dinapoi a
capului şi a cărei capete îi cădeau pe spete.
Ostaşul vorbea şi, din când in când, între-
rupea vorba pentru ,a. sorbi din ulcica cu vin
pus! dinaintea lui.
- Da, zicea el şi dupli vorbă se cunoştea
a fi Neamt, tu tot ~ porţi cu vorba. De un
an cu viu pc aici în fiecare lună şi te rog 511 te
includ de mine, iar tu tot d-spunzi d ind nu
c~ti hotărâtă, el trebuie să mai aştept.._
- Ţi-a r fi părut poate mai bine ca din capul
locului să răsp'und : nu, întrerup.se frumoa sa.
 • ••
- 71 - \

femeI e râzând, l~i pot implini lesne dorÎllla

"i pot spune: nu şi acuma.
- Tot iţi baţi joc de mine, răspunse Neam-
\ul. Ş tii cât te iubesc şi tu numai mii nlklijeşti.
Nu mK iubeşti deloc, numai rAzi de mine. Ahi
şi fmi eşti
atât de draglij de când te·am văzut
numai la tine gindesc.
- Ia ascultă, Hans, zise ea, eu nici nu te-am
rugat să mă iubeşti, nici nu ţi-am f.!l.g:iduit eli
te·aiu iubi. Când mi-ai spus eli. vrei s1 m~ ici
d(' nevastă, ţi-am răspuns cl nu pot 311. ml ho-
•
tă răsc aşa, cu una cu doul1, să-mi leg soarta
şi sl1 mă duc după un barbat de alt neam şi· de
altl11ege. Văzând, ins.!!., cât de mult ţii la mine
şi că eşti un barbat frumos şi un oştean voinic,
li-am spus sl1-mi dai vreme să mă. mai gan-
dese şi să mă deprind cu gândul de a-ţi fi
nevastă. De atunci m'am tot gândit ~i ceiace
mi se pli.rea altlidacll. cu neputinţă, mi se pare
astăzi lucru mult mai firesc şi mai pu\in greu.
'Mai aibi puţintică răbdare ş i, d{'1i nu·ti pot
făgădui 'ilumai ded,t, totuşi îţi de el ai sorti
mari să· ţ i fiu sOţie. Dacă pui pe mine pretul
care zici d ·l pui, nu·i mare lucru să mai aş·
tcpl'i câteva luni:
- Ah, Vidro, nu cateva luni, dar şi cAţiva
ani aşi aştepta bucuros dad aşi fi incredinţat
cii. odată vei fi a mea. Dar singură spui că nu
POli ~ făgl\dueşti numai decât, vra să zici. tot
 -12-

l-ste primejdie să nu-mi fie lmplinitl1 dorinţa.

Gând~te câtă grijă am cu departe de tine, '.:lnd
te- ştiu aici, la o crâ.şrn.l pe drumul mare, unde
vin feliu de feliu de oameni şi eşti aşa de fru-
moasă tncât nu te poate vedea nici un barbat
fără ca să le poftească.
- Şi crezi poate di eu sânt Femeie să rol
uit la toti drumeţii ciţi trec pe aici, intâmpin<'i
Vidra rididndu·se in picioare şi llisând astfeliu
să se vadă falnica ei statură cu mijlocul subţire
şi mlădios. Crezi poate că acea pe care vrei s'o
iei de soţie este femeie 511 mulţlmească pof-
tele dlătorilor pentru a-şi spori precupeţia,
urmă ea cu glas răstit, cu sprincenile fncreţite
~i cu ochii scânteietori. Iţi baţi joc de mine
fiindcă sânt o femeie singură ...
- Nu, Vidro, nu, răspunse Neamţul îngrijit
de supararea ei şi îmblânzindu-şi glasul, nu in-
\.11~gi, eşti prea iute. Eu cred că e'}ti curată ca
un inger, dar trece pe aici multă lume, pe mine
nu mă iubeşti şi poate să-ţ i placă vr'unul din ei
şi atunci vei uita pe bietul Hans, şi vei merge
dup..\ acela care poate va fi mai frumos şi mai
bogat decât Hans I Eu de asta mi tem şi, zi-
când aceste cuvinte cu jale, Neamţul rididl. iar
ulcica cu vin la gură, dar zadarnic o răstuml1,
că nu mai era nici o picătură intr'insa.
Vidra luti atunci in mână Wl ulcior mare te
se gasea lângă dânsa şi, ridic!nd obbnul din
•
73 -

mijlocul tcjghelii, merse la masa unde ~~dea

Hans şi umplu Hin nou uIcica Neamţului. Apoi
punând ulciorul iar la loc, ramase în picioare
l ilng~ tejghe.
- Lucrul despre care vorbeşti, zise ea, s'o
întâmplat ddat~, dar sunt mulţi soqi că u'are
să se mai tntâ.mple de acum Înainte. Nu mai
sânt eu femeie d mă îndrăgostesc În <:eI din..:
tliu făt-frumos ce-mi va ieşi înainte. Destule
nacazuri tras·am cu barbatul meu care o murit.
E l era t.tnliT, frumos şi bogat, dar din tinere ţ a,
frumuseţa şi bogăţiile lui făcea partea cea mai
mare altora, nu mie, care ml:l prăpldeam după
'dinsul. Când o murit, ucis din pricina unei fe-
mei, m'o lasat sarad pe drumuri şi, de nu mli
lua la dânsa IT11ltuşa Sanda, nu ştiu unde ,ljun-
geam. Mie imi trebuie un barbat statornic şi
cuminte, 1:1ng1 care- să pot tr1U liniştită. Pltnl1
asdizi din dţi m'au peţit, tu eşti cel cătdl.
care mă trage inima şi mintea mai tare.
- Vragi Vidră, zise Hans, fii incredinţatl
dI. voiu face tot pentru ca să. fii fericit~. J ur
el, de dnd ochii mei te·au văzut pentru întliia
oar.'1, de atunci nu mai m'am glndit la al tă
femeie şi dt voiu tdl,i nu va fi alta pentru mine.
Da\, îndură·te de mine, nu mai pot suferi asă·
mene traiu, necontenit tremur ca nu cumva să
te pierd. Aşi aştepta cât de mult dad cel puţin
nu ai lT1tl într'o cr:1şmă. Mull·te la Trotuş sau
 •
- 74 -

Ia Bacău sau la Piatră şi voiu fi liniştit. Dac1i

ţi ·i mil~ de Hans, te rog, mut1-tc de aici.
Vidra scuturi'l. c.1.pul.
- Nu pot stl. pădise s c pe mătuşa carc mi-o
• făcu t atâta bine, mai ales acuma c..înd este
sIabl1 şi bolnavă. Ş'apoi ce-aş face eu singură
Într 'un oraş? Acolo primejdia de care te temi
ar f i cu mult mai mare, dci m'ar vedea lume
mai aleasă. Aici, într'adevăr, trec mulţi, dar
ş ti i bine el eu nu mă port prin cdşm1 şi stau
mai totdeauna în odaia mea. Numai când vine
vr'un prieten vechiu, mă mai adit; avem slugi
care poartă grija crâ.şmeL Trebuie deocamdată
6li ai rabdare• ... •

- Plină c~d? intrerupse HaIlS" suparat. -,

- Deocam:cJată, răspunse Vidra, aşteapt11
părui la toamnă, I:ţi fligăduiesc cI atunci f ţi
,'oiu 'da un răspuns hotlrâtor.
- Şi la toamM vei fi nevasta mea? întrebă
Hans voios-, sculându-se de pe scaun şi apro-
piin<lu·'s'e de Vidra.
- La toamnă îţi voiu da un răspuns hotă ·
rîtor şi cred, zise ea plecAnd ochii in jos, că
voiu zice da. ...:
H ans, care se afla acum lângă dânsa, nu-şi
mai putu stăpăni bucuria şi făcu o mişcare pen-
tru a o strtln'g e in braţe şi a o sll.ruta; dar ea,
sprinten! ca o şopârlă, lunecă din braţele lui.
CAnd Neam ţ ul 1nfl{'(bântat se luă dUp'ă ea şi
•
•
- 75-

Întinse din nou b ra ţel e 'Ca s'o cuprinClă, 'm âna

alb~ a Vidrci se ridică In sus pentru a eldea,
cu o putere de necrezut la o femeie, asupra
fălcii indrlf:gosutului prea gd.bit. Lovitura fu
atât {le puternicl incât Hans, cât de zdrav!l.n
era el, şovăi pc picioare şi, ca să nu ca<lli, fu
silit s~ se ,apuce cu mina. de tejghea. Apoi
ramase ameţit, cu urechile ţiuind şi cu toate
stelele, câte sunt in cer intr'o noapte de vară
senină şi fără lu~. trecându-i dinaintea ochi-
lor. Când işi mai reveni tn fire vhu pe Vidra
la câţiva paşi, dreaptl1 şi nem:işcată, cu ochii.
S'cânteind, cu nlirile mişdnd şi buzele deschise
tntr'un surâs răut~cios, ql.re lasa să se vadă
ăinţii mici şi ascuţiţi incleştati, iar mâna ei
ţinea un cuţit. Dar privirea ce i·o arunci Hans
era atât de ruşinată şi atât de p11cătoad, 1ndt
infIiţo~area ei hotărâtă şi chiar salbatecă se
schimbă indată şi, băgând cuţitul in sin, zise
Neamţului, liniştit şi cu un zimbet:
- Dadl. ai poftă s1 mai cape ţi una şi apoi
să nu mă mai vezi cât vei trli, poţi să te mai
incerci.
- Iartă-nut,
Vidro, zise Hans ruşinat, bu ~
c ur~a m'a înebunit ii nu m'am putut stăpâni.
Dacă vrei, eu pănă la toalllIlli. nu mai vin aici,
numai mă tem sl-mi pierd capul cu totul dacă
nu te· oi vedea atAta vreme.
- Nu ..ti cer aşa de mu1t, răspunse Vidra cu
 - 76-

totul domolitli, poţi să vii de câte ori vrei, 'dar

să ~tii că dad. te vei mai obrăznici vr'odatl. '
totul se sfârşeşte între noi Acuma pune-te jos
ti. -ţi isprăve~te vinul, dci calea-oi lung.tl. pânl1
la Bacău; nu mai ai mult de stat, şi tânăra
femeie se aşăză pc o lavit! lângă masa la care
Haos îşi relul locul
- Ia spune-mi ce s'o mai întâmplat pe la
Cetate.
- Cavalerul nostru cel bătrân o plecat acwna
zece zile în Ţara Nemţască. El o luat pe soţia
lui cu dânsul, dar ea merge numai pănă la Ud·
varhely şi trebuie să se fntoarc.i mini sau
poimâni.
- Şi cine o ramas acuma mai mare peste
Cetate? intreb11. Vidra.
- Este cavalerul cel tânăr, Ulrich, şi eu
stau sub IXJronci1e lui.
- Dar am uitat la cAţi oameni poronceşti?
- Avem douăzed şi cinci de Nemţi, dar a·
cuma o ramas numai zece, căci ceilalţi au ple-
cat cu Cavalerul Albrecht şi se intorc cu ju-
pâneasa.
- Cum, Intreb!!. Vidra cu o micrare voioa s.1!.,
care nu ar....fi putut s!l. scape unei minţi mai
agere decât aceea a lui Hans, numai zece Nemţi
sunt fn Cetate.
- Ba, mai sunt ţaranii din satele de sub as·
cultarea Cetăţii.
 ,
-'77 -

- Dar clnd rltmân aşa de puţini Nemţi in

Cetate. se mai trim!it ei cu slujbe pe din afarK?
- Nu se mai trimete pe oimene afad, dki
ru zece oameni de abie putem pAzi Cetatea.
Numai pc mine m'au trimes la protopopul nos-
tru dela Trotuş cu dhţi, fiinddi Cavalerii .au
incredere tu mine. Dar Nemţii clli au ramas nu ..
pot ieşi din Cetate, dci În ţarani Cavalerii nu
~ rrca au n~dejde_
- Dar pe Păunaşul Codrilor, tot nu l'a\i pu'
tut prinde? Aud dl n'o contenit cu hoţiile.
- Nu-mi vorbi de Păuna.şu1 Codrilor. De doi
ani umblllm tot. anul după dinsul fKr1i. a putea
pune mâna pe el. Par'el este lucru vrăjit. Când
il c11utAm in sus el este In jos, cind Il diutllm
to jos, el este in. sus. Se vede că ştie mai bine
decât noi unde avem 511·1 dutăm.
- Poate că a fi cumparat pe unul din voi,
zi!.e Vidra râzând. Dar aveţi de glod sl llm-
- bla\i dup! dânsul şi rn vara asta?
- Indată ce se \'a intoarce Cavalerul Al-
brech.t, am sl plec cu zece Nemţi ~i cu un că­
pitan al Voevodului, cu treizeci de slujitori, pen-
tru p:l.za drumului mare intre Suceava şi Smi·
rodara, Acolo pradă Păunaşul Codrilor pe ne ·
gustorii care trec prin larl şi a\'em mare nă·
dejde să punem in sfârşit mâna pe el.
- ' Dar -$tili macar cum este el la. faţlf. ~i la
trup. tânJir, bltrân, frumos, urât?
 -78-
•
- Da, şti.nr bine el-i om gros şi spăt09, cu
!pU şi cu barba roşie şi trecut de cincizeci de
ani. Eu sli·l !Vădi indată l'aşi cunoaşte.
- Dacl ştiţi aşa de "bine cum este, apoi
nu m:ai poate să. mai scăpe, trebuie sl pune ţ i
mâna pe el. Dar, Hans, clnd vei fi in unnărirea
lu~ cred cl te vei mai răpezi şi pe aici, căci
înaint~ de a mă hotărl, dacll te ieu sau nu, vreu
s'li te cunosc mai bine. Şi apoi cine ştie? Pe
aici trece lume din toate părţile, şi multe s'aud,
rpoate să afli (fela trecători vr'o ştire care să· ţi
ajute mult in dutarea Păunaşului.
- Ştii, zise Hans, 1Tllgu1it şi inc!ntat de
euvintele Vidrei, d1. oră rK~d la tine de câte
ori pot scapa. Câ.teodatK Cavalerli au vrut să
trimad pe alt slujitor cu diqi la Trotuş, 'd ar
totdeauna am cerut sK fiu trimes eu şi am !:teut
rle multe ori ocoale de patru zile, cu dus şi cu
lntors, pe ger sau pe ploaie, numai ca să te văd
un ceas, Nu trebuie s~ te ind'oieşti dl. ani sl
vin de câte ori voiu putea găsi prilej. Dar de
acuma trebuie să plec, căci altfeliu nu voiu
putea fi in Bacău astli noapte.
Şi Han.s, golind ulcica, se scuUl de pe scaun,
i~i afară, scoase traista cu grlunţe din capul
~lului, o strânse Într'unul din rafturile dela
şea şi puse frAul. Apoi intrll iar in crâşm1, işi
aş:1ză coiful pe cap, puse m,muşile, luI. suliţa
fi apropiindu-se de Vidra ii. zise;
 - 19 -

- Vidro, eu plec ~i 'doresc si te vM iar In

curând. P.lln~ "tunei mai gândeşte·te la bietul
Hans din când În cind. Deschide· \i inima la
iubirea lui şi hot1răşte- te ' să·I bei fericit. Şi
acurrY d~ · mi mâna să ţi - a s~ r ut înainte de pIc·
care.
Vidra ii Intinse, 'p ar'cl ar fi fost o crăiaslf,
mâna pe care Neamţul fndd.gostit 1ş i lipi bu.:
zele cu evlavie, ti dori caLe bunl şi Intoarcere
~ grabnidl., unn:lndu·l cu ochii dup1 ce lncllecl!
pln~ ce se [lcu nevăzut tn dosul ratcşul ui Dar
atunci un zâ.mbet 'de dispreţ se vbu pe buzele
ci, zAmbet inso ţit rele cuvin tele:
- Ce prosti -.",-_.

-- •- • VII.

In care facem cunoştinţa unui pop.ă

sătul de popi ..

Vidra era să reintre În crişmă când z~ri, ve-

nind des'pre valea TăzIăului, În umbletul cel
mare, un preut calare pe un cal murg.
Ea ramase pe loc, şi preutul nu oprise înd,
bine calul când il Întreb1i răpede, cu glasul
tremurând:
- ' Ce s'o întâmp.lat? Cum ti este?
 •

_ S'o lntâmplat ca totdeauna, rli."punse prcu-

tul descălecând şi incredintând'.I·5c di sunt sin-
guri, i·am pus pe fugli şi am luat banii.
- Dar el, ou-i dl.nit~
- Nu ştii d1 viaţa lui C3tC vr!l.iit1i şi câ nu
se alinge de el nici paloşul, nici sulita, uici să·
geata? Ii teafăr şi in curând trebuie să fie aici.
Vidra rlisună lung. ",
Noul venit era Wl preut de \'f'O treizeci ~i
cinci de ani, de statud, mijlocie, dar sp~tos.
Pietele şi. barba îi erau negre ca pana corbului,
faţa runUl.n~, cu sprincene stufoase şi ochii ne-
gri, cu nasul mare şi gros; s'ar fi putut numi
frumoasă de n'ar fi fost stricată de o gură mare
cu bUle groase şi vinete.
- ChiamK pe cineva sli·mi ad!i.pe calul şi
poroilceşte 511 mi se dec Wl ulcior de vin vechiu
d. nu mai pot de sete.
Vidra, rcintrând in crâşml1. deschise uşa ce
cUid~a 1n sala. dinl1untru ~i chiem!l pe U11 ar·
gat ~i pe o slujnid care venirii indatâ.
Ea poronci celui dintll.\u s~ ingrijascl de
caInl p.1j.rintdui, iar celei de 3. doua si scoat.1
din pivniţă un ulcior de vin vechiu.
Dup~ ce se aduse vinul, preutul se puse pe
~caunul pc care şăzuse 11ans ş~ tumând di.n
ulcior in u!rid, cI;in\! Îndat~ l~ gât tot cu·
prins'.ll f'I. '
 •

- 81 - •

- Bun vin, zise el, pocnind din limbi ş i

umpUnd ulciCJ. pentru a. doua. oar!l
- Dar spune·mi cwn s'au petrecut lucrurile
~i cladi. lupta o fost grea, intrebli Vidra care
nu·~i putea stăpâni nerabdarea.
- Cum s'o întâmplat? Ştii că Părintele Isaja
tri1ne3cse În toate p.irţile să caute pe Ciipitan
carc nu se glisea nidiurea. Văz1nd că banii
pleacl1 dela Neamţu la Piatră şi că. nu s'aude
~nici o veste dela Căpitan, Pârintele poronceşte
lui Petrea C!rlibuş 5l. adune d ţi oameni va
putea la Buhalniţa, tn strâmtoare. şi sll n!lvl·
leasd. asupra feciorilor domneşti, Dragomir şi
•
Ştefan, dnd vor trece pe acolo. Dar, pe de altll
parte, trimete pc Matei Ursu cu vr'o treizeci
de oameni sli prăde casele unor sfetnici de ai
Jui Vad!( pe ,Şomuz, cu poronc!i s'o iee dela gura
Şomululuf In sus, f1l.când tarm! mare că el
cste P:lunaşul Codrilor şi purtind pene de piiun
la dciulă. Dragomir şi Ştefan, pierdnd o 'li
in Piatra In desfll.tări, du~ obiceiul lor, li-o
şi \"coit vestc d Păunaşul Codrilor prad3 pe

,Şcmu'Z~ dci Părintele s'tngrijise ca vestea g

se răspândeasd cât mai r11pede, Auzind ei de
asta s'au bucurat tare şi au plecat U,ră grijl
d.upă amiază. Dar, cu o zi ln:linte de plecarea
lor, iaca cl soseş te şi C~pitanulla noi care eram
mai bine de dou~ sute, in codru, la Buhalniţa.
Ştiind di au de gind să fad cel dintliu popas
6
 - 82-

de noapte la Ping~ra\i, ne-am aşazat In strA:m'·

toare, sub Vârful Bisericii. la Buhalniţa, unde
am stat ascunşi ieri noapte şi ieri pwli a-,
proape de prânz. Feciorii lui Vodii plecase din
Piatra fără de grijii dlci, precum ţi-am spus,
credeau pc Păunaş fn altii parte. Aveau cu ei
tio uă steaguri, vr'o sutli cincizeci de slujitori
ai Curţii şi ca două sute de oameni de strân·
!turll 'd in satele ce ascultă de Cetate.
Inainte mergeau vr'o cincisprezece slujitori,
in urma lor vr'o sută de oameni de st râ.ns ură,
apoi un steag de slujitori cu clruţele cu banii
şi cu pieile cele scumpe, rdupli ei r1imăşlţa strân·
surii şi, la coadă, al doilea stea~ de slujitori.
Noi eram: aşazaţi tle amâ.ndoult părţil e drumu-'
Jui, supu~i 'duplt stânci şi copaci. Glpitanul o
lasat slujitorii care 'm'ergeau înainte s11 treadi
de noi şi apoi o dat semn din corn s1 incepem
navala. Intr'o clip11 arcaşii noştri, trligă tori a-
l eşi, unul şi unul, au 'dat jos pe slujitorii care
mergeau în cap şi am n'Kvă1 it cu toţi i strigâ.nd':
Iaca Păunaşul Codrilorl Iaca Păunaşul Codri"
lorl Oamenii de strâ.nsu ră îndată au dat dosul,
băgând o neorânduiaBl cum'plitll in steagul cel
îlntăiu <le slujitori. Aceştia, ames tecaţi fiind cu
ei in învălmăşala aceia, nu ştiau cum sit se
apere ş i, cu toate că unii din ei s'au luptat vi ·'
teje~te, dup.1 pUţinii vreme au parcurs tn risipă'
1l1sându·ne stllpâni pe cad!.. Taranii venind ldup:1
/'
 •
-83-

c.a.rl fugise şi ei şi ~ăduse peste al rcIoilea steag

'de slujitori care, voind s[ vie rn::a.i curând in
~jutorul tova.rnşilor lor, au tncep.ut d taie tn
ţarani , iar aceştia se aparau şi clutau sll treacă
cu sila prin slujitori. Ajungind peste ei şi ce·'
lelalte două cete în risip~ era o tngrlbmdeall
:;io amestecăturlcumplitli , aşa că, Indată ce i-am
ajuns, au luat-o cu toţii la fugă, ucigâ.ndu-se
..unul pe altul pentru a ieşi mai de grabă din
strâmtoare. Dragomir şi Ştefan au scapat Cl\
mare nevoie. Pe cel 'dintăiu era cAt pe ce să·l
ajung~ Căpitanul şi o putut scapa numai fiincicli.
văzând primejdia stăpânu·său, un slujitor s'o
aruncat cu paloşul asupra PlMn3.$llu~ plătind
apoi cu viaţa. ind.rlzneala lui. Banii s'au îm'~
părţit pe loc, iar pieile şi partea C1pitanului
s'pu trimes, cu zece ,oameni aleşi şi cu Pai,ie1
la tainiţile lor.
- Şi MIhu vine ast1zi?
- Pănă la no,apte trebuie să cadă ncsmintit.
Ar fi sosit de mult :de nu s'ar fi dus cu Petrca
Cărăbu.ş . ~n!t la Badu, nu ştiu pentru ce. par
ukioru-i gol, fl bine şi lpune să·mi mai scoată,
rod unul d. nu mi·am lput.ut înel astâmpădl
setea. 1 ."
Vidra chiemă din nou pe slujnică care aduse
alt ulcior cu vin şi'l puse pe masă Ung! preut.
:A.~ta 'umplu ulcică după ulcică şi le deşert!
una dup,ă alta, privind in t.1oere pe Vidra 'oare
 - 84-

şi!dea pe lavil~ ~i pllrea adândtă In gânduri.

Se vedea fn ochii lui cll avea ceva de zis, dar
că·i venea greu să inceapl vorba. In sfârşit.
pe sămne cll vinul fi deslegă limba căci, după
• •
ce tUŞl, zise:
- Jupâneasă Vidră tare te vId gâ.nditoare
~i aşi face ramaşag că ştiu la ce gâ.ndeşti.
- Mi se pare di dacă ai gâd, asta n'ar vra
sI zică că eşti nazdravan.
- N'am zis că ştiu la cine gâ.ndeşti, dar la
ce gâ.ndeşti. eli. gândul îţi este nedespăqit de
Căpitan o ştiu mai mulţi, nu numai CUi dar eu
gâcesc de ce eşti m1hnită când gândeşti la el.
- Te tn~ăli, mi se întâmpltl. adesa să fiu
ingrijitii, ştiind viaţa primejdioas1i care o duce,
dar n'am pentru ce să fiu măhnitl.
- Ba vrei acuma. să mă înşăli pe mine; fe-
ricită ai fi dacă nu ai avea altă grijă decât
primejdiile zilnice care-l amenintli.. Anul trecut
primejdiile erau aceleaşi, dar ochii tlii erau
mal veseli. Nu te tem1 de un du ce s'ar putea
intâmpla trupului lui, să piardli în luptll un
ochiu, sau un picior, sau chiar viaţa, te temi
să nu pierzi inima lui.
- Ce vrei să spui? Nu te tnţ~leg.
- Te·ai răsbuna, nu-i aşa? zise preutul. Şi
1n cugetul tău îţi zici di de o bucată de \'Teme
s'au inmulţit trebile Căpitanulu.i din cale af.:\ră
 şi o prin! a uita drwnul Ciortolomului nostru.
Aşa-i cl. .am gkit?
- N'ai gâcit nimica, strigI Vidra CU dudl,
Î~i spun d nu inţăleg ce zici.
- Vezi, ciuda cu care îmi d,spunzi dovedeşte
d1. am dreptate şi că am pus degetul pe ran!.
Da, Căpitanul nostru mult drum calcă şi multe
gllde are. In ţ."\fa noastrl se găsesc multe fe·
- mei frumoase ~i nu este nici fată nici nevast11
care d. nu se uite cu drag la eL şi căreia s!l.
nu·i umple ochii.
- - Dacll ştii, ceva, te rog spune-mi ziso
Vidra. nacazul nl.d.nd-Q să-şi piareilt cumpătul •

- Hal vezi cl. am dreptate şi eli. singurI

acuma ai dat de gol focul care te arde. Nu ştiu
mult, dar tot ştiu ceva.. Ştiu el gazda Cllpita~
nului la Badu este la sora lui Petrea Cărl·
buş, carc-i vlduvli şi vestit! de frumoasă. De
o bucată de vrelne multe trehi mai are Căpi­
tanul la Bacău, şăde acolo cu săptămânile.
- DaCă ştii, ceva, te rog spune-mi, zise
asta ... zise Vidra, cu' dinţii tncleştaţi.
-. Te·ai dl.sbuna, nu-i aşa? zise preutuL Şi
mic, jupaneasă Vidr;l, acUugi el uitându-se ţint3
la d:1ns~, mi se pare el ai şi Inceput 5li le
răsbuni ,
- • Ce vrei s11 zici?
- CA.nd am ieşit tu poianl mai dinioarea, am
vAzut de departe plednd de aici un Neamţ iru·
-
 -M-

mos dela Cetate. Tu erai In uşl şi·i dOl'eai d -

Ulorie bun~; de o · bucatli. de vreme des 11 mai
Înlâlnesc pe aici.
- Şi lţi inchipui că eu mă uit la acel pKcă­
tos de lefegiu nemţesc, stri~ Vidra mtlnio.asK,
scultlndu-se de pe laviţK. El este un prost care,
de aproape doi ani, şi-a pierdut minţile dupK
mine şi vrea sit m~ iee de nevastll Iar eu su-
făr venirea lui .aici şi ascult prostiile lui numai
fiindd1 el nu ştie sii-şi st!pânească. limba ~i-mi
spune toate alcl.tuirile ce se fac la Cetate asu-
pra lui Mihu_ De câte primejdii nu l-am in-
ştiinţat tn urma vorbelor Neamţului I
- Doamne, jup5.neasli Vid:r~ frumoasl mai
~ti când! te mânu, zise preutulliniştit; eu n'am
vrut să te supiir. Ştiindu-te o femeie pără.sitili
de acel ce n iubeşt~ singurK in pustietatea asta
unde nu vezi kledlt cărăuşi şi pe ici şi colea câte
un drumeţ mai de sam!l., văzând pe un oştean
voinic .şi frumos învârtindu-se imprejuru-ti.
mi-am zis şi eu d ar fi lucru firesc dacă l'ai
fi ales ca sK-ţi mA.ng-lie durerea.
- Şi drept astfeliu de femeie mli iei, strigă
Vidra şi mai mânioasă, cu ochii scânteind şi
şi cu glasul tremurând. Astfeliu crezi el m'aşi
răsbuna de necredinţa acelui ce mi-o fost ~i-mi
este încă mai drag decât orice in hlme. Crezi că
i-.a~i da cuvânt sl:l. nU dispreţuiascl, că aşi in-
dreptăţi oarfiŞicutn: viclenia lui, dovedind cl

•
 - 1$1 -

sâ.nt nevrednic~ de ..credinţă, fiind in stare sI mă

dau dupli cel dintl1iu venetic rătocit pe aici
nu şt i u de unde.
- Da nu te supara şi mai ales nu striga aşa
de tare, că au sl. te audl slugile şi jupâneasa
Sanda, zise preutul. Arrt avut şi eu o blbluială
nedreaptă, iartli.·ml dci vld acuma el nu a·
vea niciun tcmeitl. Nu·ţi poţi Închipui cât ml!
bucur vb;\nd că am fost înşalat. Dar, te rog,
- şlb.i. d. am 511· ţi spun lucruri ce se cade s~ fie
spuse in tihnl1 şi in linişte. Jupâneasl1 Vidd..,
unrut el dup1\. ce tinăra femeie se puse iar pe
lavi{l1, dl eşti parasiUl şi inşalatl1 nu mai încape
Îndoială. Eu cred că se cade ca, în loc s1 dai
Căpitanului vreme sl1 te p!răsascl. cu desl1··~
vârşire, blHându·şi joc !de tine, s'o ici inainte
şi sti. te lepezi de el Mă bucur cll nu vrei sli te
dai după un venetic fără căpătăiu ca Neamţu l
despre care vorbeam, dar singură nu poţi ră·
mânea. Trebuie să· ţi alegi un barbat statornic
care sl1-ţi fie un sprijin pentru viitor. Ascul-
tll·mă. Eu de popie m'am săturat de mult şi
acuma am inceput a fi sătul şi de lotrie. Văd
bine că treaba s'ingroaşă: Căpitanul s'o făcut
din zi in zi mai cutezător. Astăzi putem zice
el poartă războiu deschis cu Vodă şi, in curând,
trebuie să i se infunde. l\Uni, poimâni va fi
pr~. mulţi din noi cu dAnsul şi ne vom sfârş i
v iaţa la spânzurătoare sau pe roat!l. Eu copii
 '8 -

o'am, preutea.sa. mi-a murit de mult. s!nt ha-

tă.rlt 511 p1rlsc.sc biserica şi poporul, si-mi rad
barba, sl'i·mi taiu pletele .şi si plec. Am strâns
o grliml1gioarl bun.1 de bani şi mă. voiu aşaza
in Hotin sau la. Orheiu, unde nimene nu cunoa·
şte pe popa Stoian din Patraşcani ~i acolo, cu cât
am:, mă vofu apuca de negustorie. Eu te iu-
besc de demult. Las! pc Căpitan să se drl1gos -
tcascl cu Stanca. sora lui Ci1rlbuş, pănll când
l'or prinde oamenii lui Vodă, lasă pe părintele
Isaia s1 viseze şi sli puc la cale lucruri mari
care niciodată nu se vor putea împlini şi vinli
cu mine; îti jur că te voiu lua de nevastă. D1-
nişori trebwe să ai mulţi şi tu; adăugându-i la
câti am eu, vom putea sl ne apucăm de ne·
gU5torie mare şi să trăim in linişte şi în bieI-
şug. AsHizi tr11ieşti într'o crâşmă. in pădure şi
eşt i ibovnica unui căpitan de haiduci clI.rui
i s'o urit de tine, clei se iubeşte cu altele.
MAni, poimâni te va lasa pe drumuri s~ im·
bătrâneşti în s1irlcie, dac~ nu te vor sluţi cum-
va vr'odatli judecătorii, ca parta.şK şi t1Unui·
toare de fapte haiduceşti. De mă vei asculta,
vei trlii in oraş, într'o casă frumoasă, vei fi
Vidra, nevasta negustorului Stoian, cinstit:i de
toat:! lumea. Iaca ce aveam de spus.. acuma iţi
aştept răspunsul.
- Şi eu, 'Zise Vidra sculându-se şi privindu-l
c" ochii plini de dispreţ, fţi rlspund c5: numai
 - 89 -

cu greu m'am silit ~.ţ:i. a,cult vorbele. Mişli­

Iule! Te-am tnţ!1esl Ai birfit pe Mihu pen.,
tru a mI departa de el, crezând di·ţi voiu' d·
dea in ghiare. Pofrcşti banii ce presupui cl·~
am, nu mă pofteşti pe mine. Spui că vrei să
mK iei de soţie crezând că nu ştiu dl. un răs·
popli nu se poate cununa, ca să mă. poţi astfeliu
ademeni să te urmez. Dar află el găsesc mai
- cinsteş să rămAn ibovnica chiar inşalată a lui
Mihu, sluga, roaba lui, decât nevasta unui mi-
şăl viclean şi lacom ca tine, chiar de n'ar fi
dispopit. Piei de dinaintea ochilor mei I Ş4,
să ştii, d. indat!!. ce va veni Mihu, ti voiu aduce
la cunoştinţă vorbele ce mi le·ai zis.
- Când m'am hotărît să-ţi vorbesc, zis€\
Stoian rece şi nemişcat, ştiam d nu mă vei
crede deodată şi că nu vei primi indl.tă să vii
dup11 mine. Dar eu sârit răbdlhor de feliui meu,
Cu vremea vei vedea. d toate câte ţi le-am
spus sunt ~devarate şi el-ţi sAnt voitor de bine.
Cine va trlii va vedea. Dar nu sAnt un copil.
Am prt!văzut eti, orbit! de patiml1, ai putea avea
de gând s~ spui lui Mihu cele ce ţi le-am
zis. 511 ştii că, de vei face una ca asta, a doua
zi oamenii lui Vodă vor afla toate adăposturile
Pliunaşului Codrilor şi numele tovarăşilor lui
de căpetenie. 511 mai ştii cl. în zadar s'ar in-
cerca sll mli impiedece să vorbesc, luâ.ndu·mi
viaţa, dci toate câte le'aşi putea grăi le-am
•
•

-90 -

scris intr'o carte încredinţat! unui prieten ~i el;

Indatl ce ar afla că mi s'o intimplat ceva sau
chiar dl. m'am fă.cut nevbut de mai multe zile,
va pune·Q în mâna diregl1.torilor. Prin urmare
dad vei vorbi, ştii la ce te poţi aştepta.
Vidra nu avu timp sl1. răspund!, căci intrarI
atunci în crâ.şml1. mai mulţi căLltori care, fn
cunou! acestei convorbiri, trăsese la rat~ şi fu
silirl să iaslspre a chiema slugile. Aceste, la
venirea lor, fură urmate de o femeie in vrAstă,
purtând îmbrădimintea unei ţarance avute dela
munte, care întrebă pe că1..ătari despre tre-
buinţile lor. Iar preutul, după ce goli ulciorul
cu vin şi 'Plăti preţul slujnicei care luase loc la
tejghe. se apropie de bl1.trA.n1i şi, dup1 ce-i lăudă
vinul îşi luă ziuă bună şi pled. Rateşul cu In-
cetul incepu a se umplea !de oameni, cei mui ţi
cărăuşi venind dinspre Baclu cu deşertul spre
a incarca sare dela ocnă, alţii venind dela ocnă
cu sare sau cherestea sp,rli: Baclu,
'vidra se dusese tn odaia ei, a 'd oua 'după
c râşmă, a clirei uşă dlidea tn sala de mijloc,
Dintăiu era st1ipânită nwnai de mânia şi dis·
preţul ce stârnise într'm.sa vorbele preutului;
cu incelul insli, :amintindu·şi toate amăruntele
!Convorbirii lor, vorba despre desele ~i lun·,
gile absenţi ale iubitului ei, precum şi tragerea
lui in gazdJi la o femeie a c1rei renume de fru·
musell venise p'ăn1la ea, sirop deşteptându ' iC
 -91 -

1ntr tnsa tn,1t~turilG naoazului cei CI!

ţ

din nou
chinuia de atâta vreme. Zadarnic duta s~ se
mcredinţeze cll Stoian minţise pentru a o face
mai plecat~ cătr~ dorinţele lui, faptul că Mihu
dădea din ce în ce mai rar ~ la dinsa era
prea adevarat ~i, deşi se Incerca s11 creadă d1
leg1iturile lui cu sora lui Cărăbuş, cu frumoasa
Stanca Floareş, erau numai o iscodire a preu~
tuIui, o înspll.imintau, ae oarece ştia di. StOiaJl
fiind una din cl~teniile cetei, 'cunoştea aproape
toate tainele lui !\llihu şi putea sK-l piardă ori-
când. Se intreba dacă trebuie sau nu 511 pue pe
iuibtul ei in . cuno~tinta celor întâmplate Între
Stoian şi ea. lntKlegea cii. vorbele preutului erau
o dovadă că nu mai era vrednic de nici o tncre-
dere, d se prea putea ca el să vâ.ndll pe Mihu
fără ca acesta să facă vr'o fapt1 duşm~nească
impotriva lui şi că, prin urmare, era de nea pa·
rată trebuinţă ca el să fie înştiinţat de apuditur?le
viclene ale lui Stoian pentru a lua măsuri Cie
•
a'parare. D.ar, cunoscând iuţala şi tndrllzneala
lui Mihu, se temea ca nu cumva el, prin vr·o
faptl1 necugetată, să nu-şi pricinuiască singur
pieirea. Ii phea acuma r11u că nu se stăpânisc
şi nu se prencuse faţă de preut, l~ându-1!
. s!l creadă că deşi vorbele lui au mierat·o, totuşi
ea nu se 'poate încă hotăd, ccrându-i vrem:e.
p,entru a se mai gândi la ele. .
 -'2 -

Vlll.

Cine era Mlhll,

Vidra fiind· astfeliu chinuită, d.nd de bănu·

iala că Mihu o pl1răseşte, când de grija pentru
via~a lui, nu bagase de samă di noaptea căzuse
p1nă ce intrl o slujnică purtând o lumânare In
mână, care îi zise:
- O sosit jupAnu ~Hhu.
- Unde·i? întrebă Vidra, sărind de pe scaun
şi putând de abie vorbi, de tare ce·i bătea i·
•
nuna.
- Chiar acuma o intrat fn odaie la jupâncasa
Sanda Cu un om care 1'0 ajuns tocmai când des-
căleca.
Vidra, fără a mai asculta cele de pe unnl
vorbe ale slujnicii, ieşi răpede in sală şi intr!
în odaia de alături, care se găsea între a ci ~i
crâşma. Cind intră, zări în faţa uşei, stând în
picioare, pe mocanul ce·l vburăln la atacul
drăuşilar de sub Perchiu şi care, precum a
gâcit cetitorul de mult fărtl. îndoială, era una
şi aceiaşi fiinţă cu ibovnicul frumoasei Vidra
şi cu PKunaşuI Codrnor. Mihu părea cuprins
de o mare minie, clci sprincenile ti erau în-
creţite şi privirea cruntă. Vidra era să se arunce
in braţele lui, dar se opri pe loc vl1zând că tu
odaie mai era Un om care stltea in faia lui
 - 93 -

!\Iihu. Era Iun taran mic la. trup ş.i uscl.cios, cu

pletele şi musteţile negre, purta.nd tmbd.d.·,
mintea purtatl1 şi astăzi de ţaranii dela munte,
dar cu capul legat, rupt, plin de noroiu şi de
sânge, ,şi p11rând copleşit de osteneallt
Când Mihu d1du cu ochii de Vi!dra, fruntea
i se mai tnseninl1 :şi făcu O mişcare ca să se
mai apropie de ea dar, st~pânindu·se indată.
)i f1cu numai cu capul un sămn uşor şi se in-
toaT!ie din nou dtră ţaran :z:icându·i cu glasul
rlstit:
- Vorbeşte I
- Iaca CUrn' :;'0 întâmplat, Căpitane. zise
ntunci Românul. Ştii el prada s'înarcase pe
patn! cai şi cl eram rândui ţi, fratele Paisie şi
eu, cu şase oameni din B1U ţ~teşti şi patru din
Cracaoani, s'o ducem la părintele Isaia, care
trebuia să ne aştepte sub Horaiţa. Am plecat
pe însarate. Noaptea era intunecoasl şi, când
am ajuns sub dealul Simonului, o inceput a
ploua şi mer~ incet printre stânci şi dă­
râmături, caii căzând într'una. Cu mare greUi
ne-am !'uir plnă la cuIlTlătura dela care te sco·
bori În Cradu şi, când am ajuns cu toţii to
vârf, ne·am pus jos ca s1 răsufllm puţin. De-
odată se nlpustesc asupra noastr.ă, de dupi
n işte stânci, o ceată de oameni. Eu de abie apu~
cascm să pun mâna pe ghioagl când am primit
o lovitură cumplitN. in cap, şi am chut jos le-
 - 94-

~in&t. cat voiu fi sta.t &Şa nu -ştiu~ dar căndml.-am •

venit in fire, fl1d.nd o mişcare, am auzit glasul
lui Paisie care întreba cum imi este. Eram ioel(
ameţit, nu i-am putut dspunde deocamdată
şi numai dup[ ce mi-o dat să beu ceva vin
dintr'o ploscă, mi-am dat saml despre ce s'o
Întâmplat şi l'am intrebat cum o scapat.
' El mi-a s'pus dI. acei care au năvălit asupra:
noastră erau Ianoş Ungureanul cu haraminii
lui şi dl el, când s 'au ivit, af11ndu-se • la o
parte şi v1lzând dl Ungurii sunt mulţi şi d
n'aveau ce le face, o smuls de pe un cal care
pli,ştea lângă el doi desagi cu bani şi o scapat
cu ei in rApa. <le sub noL Acolo, ascunzâ.ndu-se
În ţihU, o auzit vaietele oamenilor noştri rol..
celăriţi de Unguri apoi, dupl ce au contenit
acele vaiete, chiotele 'de bucurie ale hoţilor când
au dat de pradă şi plecarea lor. După ce s'au
de partat, Paisie. în'gropând desagii cu bani tn
tufiş, 5 '0 suit iar in deal unde o gllsit trei Un..
guri şi pe ai noştri ~oţi ucând la pământ, morţiI
iar pe mine suflAlld. După ce mi-am venit în
fire bine, ne ·am sfătuit ce să. facem şi ne-am
hotărit ca el să meargă să dee de ~tire Pă ·
rintelui, iar eu, să mă. duc la dascalul Cheor ..
ghe 'din Roznov, să- i sp.un 1ntâ.!llplarea pentru
ca el să te înştiinţeze.
'A m ajuns în Roznov pe la pr1ru:ul cel mic,
;;'r. (dascalul ~heoţghe fiind rănit :din Jup,tal
 - 95-

de ieri şi neavâ.nd alt .om de nădejâe 5ub mână,

mi·o dat un cal şi m'o trimes, tot pe mine
aici, să·ţi spun plţania noastrl.
,T aranul Incctând să vorbească, Mihu al d,-
-
rui frunte se intunecase din ce in ce mai mult
i'n vremea acestei povestiri, stătu citva tn tă·
cere cu ochii indreptati spre pământ apoi, fA-
didnd capul, zise cu un glas surd care tremura
de mânie : I
. - Dacă aveaţi grijă să trimeteţi înainte pe
vr'o doi, trei inşi pentru cercetarea drumului"
nu se întâmpla una ca asta şi nu eram acuma
cu toţii de râsul hOţomanului de lano ş. Să ştii
că voiu afla deta Paisie cum s'au petrecut lu ·
crurile, şi că de te voiu gllsi \'inovat cu ceva,
1\i vei pHl.ti vina cu viaţa.
Era să unneze, 'clar uşa se deschise şi mo·
canul pc care l'am văzut însoţind pe Mihu in
tahlira cărluşilor, vârî capul in odaie.
- Cu voia ta, am: să-ţi spun ceva, C:l.pitane.
!Mihu s'întoarse iar cltră taran şi·i -aise:
~ Du·te de mănâncă şi 'de te odihneşte,
vom: mai vorbi mâni.
După ieşirea Românului, Mihu făcu srunu
m9canului să vorbească:
- Pe vârful Henei se văd cinci focuri aşa·
zate, intr'un şir j cel din capătul dela deal ti
mai.mare; tn Clreapta şi in 3tAnga celui dela
mijloc se văd două focuri m.ai mici. •,'.. .. . .- - '
 -116-

-
sic o dat de ei. Onea, oamenii trimeşi de mine -
Ha, zise Mihu şi faţa i se înveseli : .Pai-

cu prada s'au lasat s1 fie loviţi f1r1\ veste de

I ano~ Ungurul, hoţul cel vajnic şi crud care
pune copiii in ţap;! sub ochii mamelor. Ianoş
i-o ucis pc toţi afarll. de Palsie ~i de taranul
pe care l'ai v!hut aici şi 1i-o luat toată prada
Dar se vede că Paisie s'o pus pe urma lor ~i
ştie unde sAnt, clici cele cinci focuri in şir, cu
cel din capătul dela deal mai mare, :nsamnl
do este treabă la dealul Simonului, iar cele
doul'i mai mici dela mijloc sunt iscălitura lui
Paisie; ştiu acuma de unde trebuie s11 aducem
tovarăşii. Incaiecă. îndacl. Du-te tn fuga mare
mare în vâ.rful Bcnei şi spune-i lui Apostol
Găburici să aprindl numaidecât cinci focuri in
cerc; unul să vie drept spre miazănoapte şi să
fie mai mare ded.t celelalte patru, iar tn mij· ,\
locul cercului alte patru tn cruce, şi toate s.1l
arcUI. pănă in ziuă. Stăi, adause el văzând d
Onea se intorcea spre uş1i, Fulger şi cu Vijelia
sunt osteniţi, ei vor dl.m.ânea a ici ca să se o·
dihneasd.. Când vor fi două ceasuri p1nă in
ziu~, vei pune şălele pe Tunet "şi pe Trăsnet şi
...·om pleca.
Onea ieşi.
- Cum, zise Vidra, apropiindu ·se de ~lihuJ
de abie ai sosit şi iar pleci?
- Vidro, draga mea, zise el luând· o tn bra,e
 •

- 97-

şi slrurând·o d~ mai multe ori, ai auzit ~tjrile

ce mi S'au adus ri ai vlzut ce tnsămneaz~ r~s ·
punsul care mi·l trimete Paisie. Ştii că nu pen-
tru tntl1ia oar~ Ianoş indrhneşte sit se ating~:
de mine şi de oamenii mei; dad aşi Îngădui
ca îndrăzneala lui să rlimâie nepedepsită, a·
poi r1iu s 'ar ştirbi renumele de străşnicie al
~liunaşuIui Codrilor, renume care o avut o
parte atât de mare În izbândele noastre, Mi-a
SQpat Ianoş odadl., nu-mi va scapa a doua o~ră.
- De trei sliptămilni nu te-am mai v.'S.zut,
şi acuma iar pleci pentru nu ştiu cât1i vreme,
li::e Vidra m~hnită.
- Vidro, de mult t:lnjc3c după tine; aCuma
trei "ile veneam de pe Oituz aici plin de 'dorul
tliu. cu gândul să petrec câdiva vreme cu t~e
când, la Oneşti, am primit \'este el Părintele
mă diuta peste tot locul şi el Sas iar trimete
b:mi din ţarii peste nnmţi. Nu puteam pierde
macar o c1ipaIă. Clilătbrind toată noaptea de
abie am putut ajunge la vreme spre a face pre-
gătirile trebuitoare pentru lupta ce s'o dat ieri.
Astll.noapte am petrecut-o iar pe cal) căci tre~
buia c'''l. numaidecât, inainte de ziuă, să fiu in
Budiu.
- Se vede că treaba ce o aveai in Bacău
era vajnic1t şi grabnidi. de tot, zise Vidra ui-
tându·se în ochii lui.
- Foarte grabnid, răspunse Mihu, căci un
7
 •

- 98-

tovarl1ş de ai noştri, cunoscut de noi ca nu toc-

mai tare de ânger, o fost cunoscut de un Cian-
gliu care, aducind nişte marfă din CalaIi la
I3adl.u, era faţă când ai noştri au oprit pe ne-
gustori în 'drum' şi i-au silit să plătea sd vama
hotărîtă de mine. Şoltuzul o inchis pe tovad!.-
şu l nostru şi era vorba să-1 chinuiască plI. n ă
când va spune cine o mai fost cu el, unde şl1d
tova răşii şi căpeteniile lui. Noroc d1. o aflat'
numaidecât Petrea Cl1răbuş şi, ajungând noi
asdlnoapte in Bacău, prin bani am' cumparat
pe păzitorul temniţii, C,a re 1-0 făcut pe Român
se,a pat.
- Şi ce-ai făcut la Bacău atâta vreme, clei
ai ajuns aici foarte târziu şi calea-i numai 'de
vr'o patru ceasuri?
- Eram cumplit de ostenit dupli două nopţi
petrecute pe cal şi t}i'am odihnit puţin.
- Dulce o mai trebuit să fie acea odihnă ~i
greu o trebuit să- ţi vie să plrăseşti o gazdă
atât de pHkută.
- Vidro, zise Mihu uitâ.ndu- se la rândullui,
drept în ochii ei, nu te inţlUeg, ce vrei să spui?
- Vreu să spun că de o bucată de'- vreme
rar te vedem pe aici şi scurte sunt şăderile tale;
iar cu cât vii m:ai rar la noi, aud că cu atât
mergi m.ai des pe la Baclu şi zlbăveşti mai
mult .acolo..Şi eu blnuiesc că pricina care o
făcut să ne ur.ăşti p,e noi şi să îndr.i'geşti Ba-
 - 99-

elul este sora. lui Cărlbuş, Stanc.a. Floareş, la

care aud că tragi in gazdă.
- Şi tu crezi cl. pentru dân.sa eu pe tine
te dau uit~rii? întrebă Mihu. Oare cine ti -p
vâdt prostia asta În cap?
_ Chiar de nu mi-ar fi zis nimenc nimica,
rlicenla ta de astă toamn! Încoace ar fi ajuns
ca să · mi deştepte bănuielile, zise Vidra nemai-
plIlându · şi opri lacrimile. De mult presupuneam
cJi. inima ta s'o departat de mine, că. altă fe -
meie este sl !l.până pe ea, dar acuma oameni C:lre
~liu mi ·au spus di trebile ce zici d i te tot ţin
departe de mine, sunt numai nişte minciuni şi
că - ţi petreci vremea la Bacău U.ng1\. Stanca c(';).
frumoasă', ! .! {
- Video, rKspunse Mihu punând o ma.n~ pc
lll'llI.rul ei, rău faci cl. te p.otriveşt i la bârfc -
li.lc unor oameni pe care nu-i cunosc, dar care
nu pot sănu ni fie du~ani ş i mie şi ţie. M~ cu -
no~ti de aproape trei ani şi minciuM din gura
me.1. tncli nu ai auzit: iţi jur eli de când cunosc
pc Stanca lui Ftoareş n'am schimbat cu ca nici
zece cuvinte şi eli nici nu ştiu currt îi sunt ochii.
Am fost la. Badl.u nwnai pentru neaparate trc-
buinţÎ şi nici odatl:l. pe m:ai mult decât câteva
ceasuri. Dar spune·mi cine te ·o umplut de miu -
ciUbi?
- Po,a te n'a fi Stanca, zise Vidra nlră a
 - 100-

răspun.de la tntrebarea lui, dar atunci trebuie

şă fic alta!
- Şi de ce oare trebuie numai decâ.t să fie
alta? tntreu~ Mihu.
- Nu mai eşti 'cu mine l\Iihu cel de odini-
oară, este ceva schimbat in tine şi inima-mi
zice cl nu mă mai iub eşti.
_. Te inşalll. inima, zise Mihu, aşăzându-se
pe scaun UngK ca şi imbrăţOşând-o, bKnuelile
tale sunt fliră temeiu. In vremea din urmă
am tot fost pe drumuri pentru că lucrarea cea
mare care o tnjghebat ·o P1rintele se apropie
de ceasul in care se va incepe lupta hotărî­
tOJ.re ~i preglhirile pentru izbânda ei au cerut
dl'Ja mine multă muncă şi mult zdruncin. Dar
fi i lini~tilă, nu ai (le ce să te temi, inima mea
tot a ta este, .intr·Însa nu se ascunde chipul
unei alte femei, eu tot pe tine te iubesc.
- Poate, răspunse Vidra, dar nu ca altă
dată.
- Da tot atâta, zise Mihu sărutându-i ochii.
Dar, adause el râzând, 'mi-se parc cli tu in -
Cf'pi a'n1.ă iubi mai pu\in, căci iacăt1·ml1 aici de
mai bine: de un ceas şi nici nu te-ai tng rijit să
afli de sânt fJJmand 5J.U nu.
- Iartă-mă că m'am gândit numai la du -
rerea mea, 'zise Vidra ISculându-se şi zicân -
du·~i in bine, cl .altădat ă Mihu şi -ar fi adu5 a·
minte de io.ame numai după ceasuri de de,mier-
 - 101 -
-
d!ri ~i De3f!rşite cuvinte (le dragoste, p&1si
odaia cu un lung suspin.
In curând veni femeia In vr!sta care o v~·
zur~m în crâşmă Ingrijindu·se de trebuinţele
călătorilor, urmad de o slujnică. aducâ.nd cu
ele şcrvete, strlkhini şi linguri de lemn. Mihu
se închin~ la d1nsa numind·o: Idtuşă Sandă,
şi Intrebând-o de sanatatea ei, iar ea ti răs­
punse numindul: nepoate.
Se aduse mincarea şi Mihu se puse la masă,
dar deşi mânca cu poftă, era uşor de văzut ci
gindurile ii erau aiurea. Dupl1 ce isprăvi, se
închină iarăşi ilinaintea blitrânei luându-şi
noapte bună, o vesti di. pleaci înainte de ziuă,
apoi, ieşind afară, trecu pe dinaintea odăei
Vidrei şi intră alăturea, lncuind uşa dupli.. el
cu zăvorul. O lumânare de său, pusl1 intr'un
sfeşnic de lemn aşazat pe o masă mică de brad,
]tunina odaia; lângl1 sfeşnic, pe maslt, se aflau
armele lui Mihu: ghioaga, arcul şi tolba cu să­
geţi, clei cu paloşul dmltsese incins. Lângă
uşă, În partea dreaptlt, era un pat de lemn cu
saltea, acoperit cu un macat de piei de lup
ce ajungea plină la pind.nt, iar deasupra. aş­
ternutul era fâcut. La masli erau dollli scaune
dt, lemn alb ~i, din stânga uşii, o ladă de Bra-
~ov. In păretele despre odaia Vidrei se vedea
o uşă; , păreţii erau vlruiţi, podelile de jos şi
~i pardosala 'de sus erau 'de, brad. Mihu ln'erse
 - 102 -

1frept Ia col ţ ul dintre fcreastl( şi odaia Vidrei,

unde ardea o cande.ll dinaintea Wlei icoane
şi, ingen unchind, apăsă cu mAna pe ca~tul
unei podcle. Două scânduri se rAdicară îndat~,
descoperind o bortli' în care putea s'incapă lin
0111. Mihu răzămă scândurile râdicate de pă ,
rete, apoi mergând la Iad/(, o deschise cu o
cheie ce o luă 'din chimir şi scoase dintr'insa
o frânghie Iung.ll. cu noduri, având la Wl capăt
un belciug 'de fier. I nchise iar lada cu ingrijire,
apoi îngenunchind din nou lângl1. bartă, prinse
belciugul intr'o verigi ce se afla sub scândura
deja marginea bortei. re urmă', stingând 1u-
mânarea, b1hu uşor în uşa Vidrei. Uşa se des·
chise indată şi tânăra femeie ap.uu pe prag
cu o lumânare în mânlL
Plirul despletit ii atirna pe spate în şuviţe
de fOCi scosese banda şi fota: cămeşa de in
subtire lasa să se vadă, în toatl strălucirea
lor, braţu l şi sâ.nul de marmodl.; fusta scurtă
lasa 'descoperit~ albeaţa de zapadă a picioa·
relor goale şi a gleznelo"!. Era atAt de frumoasă
încât lHihu ralllil.Se nemişca t privind·o.
- Frumoasă mai eştil zise el în sfârşit.
Apoi intrând in odaie .şi cuprinzind. o in braţe
adause:
- Frumoas~ cum' nu mai este alta I
Vidra ascunse capul în sâ.nul lui fără adi'
punde.
 -10' -

- Vidro, \lrmă Mihu, râdicându ·i incet c,a -

pul ~i silind-o s!i se uite in ochii lui, Vidro, a-
lung.!!. gândurite cele negre ~i blinuiclile zadar-
nice. Viata care o ducem este nwnai primej-
dii. MAni, ce zic, peste un ceas, p;oate sl1 ne
intâmpine un sfârşit straşnic. Noi, numai 'd in
când in când avem parte de o clip! 'de linişte
şi 'de fericire; nu mai tulbura o asămene clipă
cu inchipuiri dureroase şi cu 1ngri jiri deşerte.
Vidro, nu ne·am văzut de trei săp.tlimâni, uite,
b raţele mele cer si te strângă, pieptului meu
ii este dor de dldura sâ.nului tău, buzele mele
sunt fH\mânde de !J.rutarea buzelor tale. Mie-
zul noptii s'apropie şi când va răsări luceafărul
de ziuă, el trebuie să mă găsascl. calarcj ni
rl1mâne un ceas nentru fuagoste §.i "două pen-
tru somn.
- Ah, 'Mihule, răsP.Wls e Vidra, o presim-
ţire îmi spune el acest ceas de fericire are să
fie cel 'de pe ul1ll1 al dragostei noastre ~i aşi
dori sli mor acwna 'in braţele tale, razamată
pe piep.tul tău, cu buzele tale Re. buzele mele.
IX, I I•
Ş.tefan Slroici întâlneşte pe Q jUp'ân~asli
puţin prietenoasă.
Precum fusese hotărît, Ştefan Stroici pled
din Cuhnia sp,re Moldova in dimineaţa 'după
sfltuire,a lui cu
•
l3.ogdan. Era insopt
•
de. Q slugă
 ,
- 104-

care se afla de patru ani la dâ.niul şi care tI

urmase in Italia, Anton Guercy, un Francez.
Anton părăsise Franţa de tân~r cu un nobil
din Burgundia care se afla tn slujba imp!lra·
·tului nemţesc. Stllpâ.nul său dh:ând intr'o bl·
tă1ie, Anton trecu in slujba unui cavaler al
tagmei Purtătorilor de Spadă şi lu! parte cu
dânsul la. mai multe rllzboaie impotriva Le-
şilor, a Utvanilor şi a Ruşilor. Acest cavaler
găsinC1U ·şi şi el sfârşitul pe câmpul de ru-
boiu, Anton clzu tn robia unui cneaz român
care ţinea un steag de clU1reţi români pentru
slUJba craiului leşesc. Mai pe urmli cneazul,
ajuns la bAtrâneţe, se retrase din slujba leşa·
scă şi se intoarse la locul lui urmat de Anton,
care petrecu în Moldova ani tndelungaţi. In
cursul unei călătorii ce o făcu la Dunlire pen-
tru trebile stă pânului, o mare nenorocire lovi pe
blhrânul cneaz, nenorocire in unn.a. di.reia îşi
pierdu şi viaţa şi averea. Sluga credincioasA,
când se intoarse, glisi casa râsipită şi averea
toată luată tn stăpânire de voevodul 1101do ..
vei Sătenii 11 sfâtuid. să se depărteze cAt mai
curând de pe acele locuri. căci toţi oamenii de
Incredere ai cneazului fusese măcelăriti şi era
In primejdie să. aibă şi el parte de ace iaşi soartă.
Anton urmă sfatul ce i se dădea şi, trecând
muntii tn Maramurq. intrA in slujba lui .Ş.te ..
fan Stroici. '
•
 •

- 105 -

El era Wl b.rbat de statur~ mijlocie şi 05-

cleios, purta p!1.rul scurt .şi musteţile lungi.
Faţa lui, dubitâ de soare ş i de vijelii, era lu-
minatli de doi ochi cenuşii mi,ci, dar vioi şi
l-'~trunzători. Deşi se apropia acuma de şas~­
zeci de atu 41"a inel sprinten şi puternic. Că­
lăreţ indrăzneţ, iscusinţa lui in mânuirea pa-
Iaşului şi a suliţi) uimise pe tuţi tovar1şii
săi de r11zboiu. E ra viteaz, bun la inÎ.nll, lip-
sit de vicleşug şi credincios celui al clrui păne
o mânca.. Cam uitase limba p;1rinţitor lu~ dar
vorbea foarte bine nemţeşte, leşeşte şi româ-
neşte, iar acuma 1ncepca a rupe şi tmgureşte.
In dimineaţa zilei a treia după plecarea
lor din Cuhnia, Ştefan care luase drumul cel
mai lung, prin Udvarhely, ajunse la granita
Moldovei şi, pc la prâ.nzul cel mare, se opri la
o crâ.şml pentru a odihni caii. Dinaintea crAş­
hle~ şaptesprelcce cai, legaţi de nişte ţăru~i
bătuţi în p:l.mânt, mâncau grlunţe din trais-
tele atâmate de capetele lor. Şl1ele şi frâcle
tntinse pe p.ll.mânt aUturea de cai precum şi
cincisprezece suliţi lungi, Infipte tn pământ, a
fi fost destul~ dovadă c.'i aceşti cai erau oş­
ten~ti. chiar de nu s'ar fi vl1.zut, in cr~m1i ~i
pe- prispa ei, bând şi mâncA.nd, o ceatli 'de
Nemti, cu coiful pc cap, acoperiţi cu zale ~i
purtând spezi lungi şi Late care le spânzurau
.ubsuoar.ll.,
 - 106-

Ştefan, 111dnd pe Anton: să scoat~ ~lncle

de pe cai şi 5111e dee grăunţe, se duse În cn1.şm.ll
unde crâ{'rmtru1, un Sas nalt, cu părul ?alan şi
cu faţa spânl1, imbracat în haine strâmte ncOl'
ţ~ti, varsa vin în oalele ostaşilor. Aceştia vll
zind înf1l.ţoşarea hotl1rită şi ostcTll'!l3 că a lui
Ştefan, armele lui scumpo şi mai ales pintenii
de aur cc· i zâng.ăncau la c111clie, se închinară
la el, purtând totodată mina la coif, iar cei ce
şădeau jos se scular~ drepţi. Ştefan le răs ·
punse plecând puţin capul, apoi fntrebK pc
crâşmar ne mţeşte , cladi arc vr'o odaie in care
s'ar putea odihni câ.tva,
- O singurl1 odaie am, răspun se crişmarul,
şi intr'Îusa se află acuma, Întorcâ.ndu·se dela
ud\'arhely, s oţia cavalerului de Wolkensteio,
del1. Cetatea Neamţului, cu o slujnidl.. Aceşti
oşteni, adause el adl.tâ.nd pe oştenu Nem\i, o
insoţesc.
- Atunci, răspunse Ştefan, mlt voiu odihni
şi eu aici cum voiu putea şi, a~u ându·se pe
un scaun, poronci ' crâşmarului sK aducă vin
pentru el şi pentru sluga luL
In fundul crâ.şniei ş.11deau, pe aceiaş laviţl1,
Împărţind o ma să uşoară, doi tarani români
care, d l.nd intră Ştefan, vorbeau cu câ.ţiva
Neffi\i ce se strânsese împrejurul lor, Unul din
ace~tia, relua-nd vorba intreruptă, intrebă pe-
• •
~ram:
 •

- 107-

- Credeţi voi oare d. Păunaşul Codri lor

s'ă umble tot pe aici ?
_ Cine poate sli. ştie unde se află Pliunaşul
Codrilor, răspunse unul 'd in Români. Astăzi îl
fhtâlncşti pe Şomuz, mâni pe Trotuş, poimâ-ni
pe Bistriţ~ par'd-i o n~lud1. Spun oamenii
care au fost faţă la lu pta de alaltaeri ci. avea
vr'o trei sute ide oameni cu dâ.nsul şi astăzi
s'ar crede că au intrat in pământ, sau ci s'au
stâns în vbduh. Pe toat1i valea Bistriţei intâl·
ne~ti numai oameni ipaşnici, şi m.1.ni poate sl
auzim de vr'o nouă faptă a lui, spre Suceava
sau spre hotarul Ţării Munteneşti.
- Spui că erau trei sute? mai intrebă Neam·
\ul ingrijit.
-- Cel puţin aşa ahi' auzit noi, răspunse
Românul. Slujitori de ai lui Vodă ~i strânsuro
din sate erau ca la patru iute de oameni ~i
peste cincizeci au ramas morţi; singur am vă­
zut cum i-au ingropat eri nişte oameni cu popa
ain Pângtiraţi. I

- Pentru noi, n'avem teaml1, zise alt Neamţ,

clici meseria noastră este războiul şi Păunaşul
Codrilor n'ar putea lua dela noi decât lovituri.
Dar avem grijl1 fiindcă ni este incredinţatl1
stăpâna noastră.
- Nici o grijă să n'aveţi pentru dânsa din
partea Păunaşului, zise atunci celalalt Român,
care tăcuse pănl1 atunci, el nu se leagă de fe-
 •
- loa-
mei şi mai ales de una ca jup4.0easa voastrl
care·i \'estită pentru bunatatea şi binefacerile
ei. Plunaşul Codrilor ar apara-o chiar, la ne-
voie, de orice duşman. Dar acwna nu umblă
numai el prin codri şi nu iesl numai elIa dru-
mul mare; s.1 vă fereasd Dumnezău de vr'o
intâlnire cu Ianaş şi cu haraminii lui.
- Cum? Iar s'o ivit pe aici? Intrebar! mai
mulţi Nemţi. De an vară nu se mai auzea de eli
- Sunt trei zile de când s'o ivit din nou la
Pipirig şi o pradat pe un preut dintr'o cltunl
clepartatl1. Umbla vorba eli preutul are nişte
bani ascunşi şi atâ.ta l-au chinuit p1nă. ce ~i -o
elat sufletul şi dupl moarte au inceput să chi-
nucasdl. pe preuteasă. Au legat-o de un stâlp
in curte şi i-au aprins foc sub tălpi, apoi vl-
zând eli, tot nu sptme unde sunt ascunşi banii,
şi cum era sl1 spue dod ei saracii n'aveau bani,
au tras doi copii tn ţapi sub ochii mamei. Şdţi
d tot aşa o mai f1icut şi altădată.. Dac! ar da
el peste voi, râu aveţi s'o duceţi, nefiind în
număr pentru a vă pune cu dânsul, clei are
imprejurul lui o ceată de cincizeci de hoţo­
m<l.ni. 1o.1ai ales el are ciudă pe voi, de dind In
primavara trecuti, i-aţi ucis o mulţime de to-
vadşi şi era cât pe ce să- I prindeţi. Apoi când
dă de o femeie frumoasă n'o scapl din mânl
p;1n~ când nu-şi mulţlmeşte pofta asupra ci ~i
stll.pâna vl1"este mândrI de tot, Eu v'aşi sfAtui "
 - 109-
,
să pl.rlsîţi 'gl\ndul de a merge la. Cetate dea-
dreptul, prin codri, ci mai bine sil fncunjurati
frumos pe Bistriţi şi sli mâneţi astă nOlilpte tn
Piatra. ! I ""
O fatl tânărIi., balaie, cu ochii alba~tri de..·
ch~ i , purtând o rochie de Hinl albastră, cu
pieptarul lung, cu mânecile largi pănlt Ia cot ~i
inguste dela cot in jos, intl li atunci spl:i.rietl in
crâ~mă, zidind d1 stltpânei i-a venit du de-
odall, ell se nl1cl1jl1şte cu dinsa fărlL a o putea
aduce in cunoştin\l1 şi ceru săI i se adudi răpede
o cafă cu aplL Mai mulţi Nemţi sl1rirâ numai.
decât cl1utând o cafă" iar soţia cdşmarului,
o SMoaidi na1l11, albă ~i grasI, ieşind' din bu-
dl.tărie, alergă cu tWra spre odaia unde se
afla stăpânaei.
- Se vede dl. stăpltrul
voastd nu este de·
prinsă cu călăria şi d truda drumului a fost
prea mare pentru ea, zise Ştefan aceluia din
Nemţi care se vedea d1 este peste ceilalţi.
- Pănă aici părea mai puţin obosită dedt
noi şi era. foarte veseHl., răspunse Neamţul,
m.ll duc la uşă s!1 vld ce este.
S'întoarse după putină vreme zieând că i -a
spus slujnica că doamna, la. sosire, era bine şi
\'eseU dar că, apropiindu-se de fereastl1, dă·
duse dcpdatl1 un ţipet şi cuuse jos le.şinată',
acuma începea sl-şi revie in fire şi credea că
se ..-or putea pune pe drum fn curând. Ştefan
 - tlO-

atunci îl întreb!!. dacă: n'ar fi mai bine sol ur·

meze sfatul 'dat de ţaran, d'e a m'erge la Cetate
prin Piatra, în loc de a tă i e deadreptul prin
munţi.
- Şi eu cred dl. sfatul este bun, zise Neam .
ţ ul , ş i l'a.ş urma bucuros, dar cavalerul nos-
tru mi-a poroncit s11 mlL întorc pe a celaş 'drunl
pe care am venit, adică prin codri ş i nu În-
drl1znesc să- i calc poronea, afară numai dacă
stl1pâna ar hotărî altfeL Dar dacă cavalerul i -a
fi spus, ca ş i mie, s1:l. meargl deadreptul prin
codri, nu este nimicl1 în stare s'o h otărasd 5:1.
fadi. în alt chip.
-- Cavalerul trebuie să ·i fie foarte âra'g
sau sA fie cumplit de aspru, zise Ştefan su-
r1i,i\nd, "',.~ i ~I-iI~1
- Cavalerul nostru este barhat 'de şase-zeci
de ani tre cu ţi şi orice dorinţă a soţiei lui este
o porond i pentru împlinirea căreia, atit el cât
~i noi, ne-am da cu fericire viaţa. Dar ca are
numai o singur~ 'do rinţă: acea de a face bine
l umii întregi şi de a-şi mul\~mi sO ţul in toate.
I n l ucrurile cele mici ca .şi in acele mari
nu ies~ din cuvântul lui, macar c~ ştie d orice
face ea este sfânt pentru el.
- Şi de mult o are de soţie? Cum <le ~i·a
p~răs it ea tar.a şi neamurile pentru a-l urma in
aC'cas th \adl. depar tatli şi plină de primejdii?
 - 111 -

- S'a u dh,ătorit de vr'o doi ani, dar e;., este

RomAnca.
_ Româncâ, întrebK Ştefan, d e unde?
Cind Neamţul era s ă răspundă, slujnica cea
bal aie i~i pe pri spă şi- i spuse di stă p5.na sim-
ţind u ,sc acuma bine voieşte să plece.
Neam ţ u l Hlsând pe Ştefan, i~i strânse indată
tovar~ ij , Cli toţii În ce pură să pue şălele pe
ca i, iar Stroici poronci şi el lui Anton s11. facă
preg,lhirile de plecare. După ce totul fu gata,
o~teanul care vorbise cu Ştefan se duse la uşa
odăii in care se afla s tăp:lnă ·sa ş i , du pă
ce bătu Într'Însa, int ră. Când ieşi de acolo, faţa
lui arata o mare îngriijre şi, oprindu-se in faţa
lui Ştefan, ii zise: .
_ Vezi c ă am avut dreptate ! Doamna noa·
stră vrea să mea rgă deadreptul, prin codri; in
zadar m'am incercat s'o fac să-şi schimbe ho'
tăr:\rca, n'a f ost chip.
Tot atunci ea se ară tă pe prispă unnatK de
tAnba sluj nică, Era o fomcie de statură mij-
locie; rochia de postav verde Închis lipţ t1t pc
dinsa, cu poala lungă, fKcea să reias~ trupul
ei mHidios, Capul ii era acoperit cu o glugă de
mataslt cenuşie scoborându -se pc umeri, cu ca-
naf de fir atârnat din dos ş i cu ceapraz de aur
imprejur, în să din faţă nu se putea vedea ni·
mica clici era imbroboditli într'un văI negru şi
foarte des.
 111

Ştefan :SI! inchin~ la ea purtoind mâna la

coif, apoi zise oşteanului:
- Du. te şi spune doamnei ci ca\alerul Şte
fan Stroici ii trimite ÎnchinIi I iuni plecate ~i o
roag~, de oarece merge şi el spre Neamţu, să-·i
dee voie s11 fie şi el de paz.ll. lâng~ dânsa p!inl1
acolo.
]\eamţul apropiindu-se de prisp.li se g dibi
să puc pe st1pâna lui în cuno~tinţa celor vor·
bite de Ştefan, iar ea, dupli o 5curtl1 îndoială,
r.li ~punse. însă cu 1111 glas atât de slab încât
acei C.ire. ca Stroid, erau mai departe, nu pu-
t u ră s'audă răspunsul. O~tcanul j-I aduse .şi ,
spre marea mic rare a tuturor, acest răspuns
suna astfel :
- Dama de Wolkenstein mult~mcşte cava -
ltrului Stro ici, atât pentru Închină c iu nile tri·
mese cât şi pentru însoţirca la care zice d.
este gata; paza ce i-o dat-o soţul ei fiin d Îndes·
tuJl1 toare, este h otărîtă ~-~i urmeze calea în-
soţi!~ numai de oşteitii ce sunt cu dâ.nsa şi
roagă pe c a,-aler să nu se ostenească întru ni-
mica pentru slujba ei.
Foarte mierat şi chiar jicnit de acest rls-
puns neaşteptat şi potrivnic obiceiurilor C3,-a-
lereşt i de atunci, Ştefan se lnchi~ din nou la
daml, la care inchinăc iune ea r~punse pIe-
dnd u~or capul.
t\cmţii adu~er ' la prispl douli iepe albe,
 - 118 -

având pe ele şlil· blrb1teşti, tnsX cu speteze

de piele din dos şi dilainte, cu d-z1mXtorÎ pen·
tru genunchi, care porneau dcla obline şi se
se scoborau p1hl j05. Deşi şălelc femeic~ti cu
furd începuse a fi întrebuinţate in Italia ~i in
Franţa, ele erau incl necunoscute in GemlaJlL.1
~i cu atât mai putin În ţările d.sl1ritene. Dama
şi slujnica ei incl!ecară deci blirbXteşte ~i
Nemţii, suindu-se şi ei pe cai, se departarli cu
totii in treapl1d. Ştefan ii urm1i o bucatl1 de
vreme cu ochiul apoi, indUecând şi el, apuc1i
cu Anton pe unna lor, potrivindu-şi mersul
dup!! mersul lor şi ,inând între el ~i ei o de·
partare de vr'o doul1 b1!.tl1i de arc. La o coti·
tură câmirii spre stânga, ~r1sind drumul mare
de pe vale şi tncepurl1 a sui la pas colnicele
dealurilor care despart valea Bistriţei de acea
a Neamtului. Suişul fiind greu şi cldirile
strâ.mte, incurcate cu copaci căzuţi, hoga~uri şi
stânci, mergeau foarte Încet ii soarele era jos,
când ajunser~ la culmea munţilor sub care ~er ­
pue~te Neamtul. Aici era o poiană mare care
se i ntindea pe coasta dealuhi~ cu un şipot de
apJi rece şi limpede care curg\a în capătul dela
ţ·ah!. Caii fiind însetaţi şi foarte obosiţi, atât
de suiş cât şi de povara oştenilor, toţi oameni
mari, grei şi acoperiţi cu zale, se fleu popas,
~111ele fură scoase şi caii d~i la aplL Ştefan
lungit pe p.l{mânt, razamat pe un cot la o de-
S
 - 114 -

partare oareşicare de locul Wlde desdUecase

so tia cavaJerului. unna cu un ochiu nepls:ltor
mişdhile Nemţilor care, dupl1 ce adapase caii,
li puneau traistele cu grăunţe în cap. Deodată
vlhu venind spre el şi oprindu-i-se tn faţli, pc
oşteanul cu care stăt u se de vorbă la crişmă.
- Domnule Cavaler, zise el, lUă iartl1 da c ă
Î\i tllibur odihna, dar de ast:i. dimineaţă am o
presim ţire, o nelinişte care mă face să cred că
ne pAlldeşte o nenorocire. La multe rbboaie
hlat ·am parte, multe primejdii Infruntat-alU
~i de multe ori uitatu-m'arrx în ochii mo rţ ii,
dar niciodatl' n'am simţit ceiace simt astăzi
Nu pot tmpărttşi temerile mele tovarăşilor_mei,
c11ci rnll tem săli moiu inima. Avem să fim loviţi,
o simt. Dadi' am avea de dat lupta 10 câm~
deschis nu In'aşi 'prea Îngriji, căci oamenii care-i
am cu mine sunt toţi oşteni aleşi şi incerca ţi,
în stare s~ infrunte Wl număr împătrit de duş­
mani. Dar de acuma, intrăm intr'o vale strâmtl,
unde nu pot merge doi călâre ţi alături ş i feliu
d e feliu de piedici au să ne despartă unul de
al tul. Nu mit tem: pentru mine sau pentru to -
varăşi, dar pentru sarcina ce ni es te incredin-
ţatti. Te rog, nu avea inimă rea pcntm o toană
de femeie, toană cu totul neobicinuit11. la stli·
pâna noastdt.l, şi la pornire nu te ţine at:1t de
departe de noi Braţul dumitale şi acel al slu·
gii ce te fnsoţeşte ni pot fi de mare folos j aşi
 - liS -

tIori sl rlm!neţi cât mai tn 8proplere. Apo~,

ldause el, dacă mi-se va intlm:pla sl .:ad, tti
fncredinţez dumitale paza stlpâ.nei !ii povlţuirea
peste oamenii mei. Eşti oştean deplin, asta se
vede (le 'departe şi vei şti sA" 'dob1ndeşti as-
cultare 'dâIa ei flir,!1. ca sl ~i vorebsc eu mai
inainte.. I I
•
- Datoria mea ~ ~valer este !.sl·ţi im·
plinesc 'dorinţa, dispunse Ştefan mişcat de con-
~tiinţa ce o punea oşteanul fn indeplinirea da·
toriei. Mă voiu ţinea u.ng~ voi in vremea mer-
sului şi în luptă, Idaoo lupt~ va fi, veţi vedea
el nu sânt aeneş şi câ mi·se cuvin pintenii 'de
aur ce· i port. Apoi dad , fereasă Dumnezeu,
ţi s'ar intâmpla vr'o nenorocire, fii incredin·
ţat el nu voiu cruţa nimica pentru ca stăpâna
voastrl să ajungă teafăr.ă la Cetate.
- Iti mul\!lmesc, zise Neamţul care acuma
p.lfrea mai lini~tit, nu mă aşteptam la mai pu-
ţin din partea dumitale. Numele meu este Con·
•
rad Miiller şi, dacă voiu avea norocul să scăp
astJnoapte, se va g1lsi poate prilej să te ajut la
rândul meu.
- Cum ast.l1 nQapte? Eu credeam dinainte
tie noapte vom fi in Neamţu?
- Dacă nu se va intâmpla nimica ~i dacă nu
vom .g~ s i prea mulţi butuci tn curmezişul dru-
mului, vom ajunge pe la miezul .lil.opţii, dar '
 -.116 -

mai curând nu. şi Conrad tnul~~mindu·i din

110U se indreptI spre ai lui.
Jnda\l ce caii ispr1virl grl1unţele, ş1ilile fur~
.puse ~i se d1idu simnalul dl! pornire. Ştefan
care pUiesc pe Anton fn cunoştinţa celor vor·
bite cu Conrad, se ţinu acuma tn apropiere de
Nffll\Î.
Dacă suişul fusese greu, cllltoril noştri g~.
sirl scoborişul şi mai anevoios. Caii lunCC3"'-
necontenit pe potica tlngustli urmatl de ei, In
cari! ploile din zilele trecute sapase adevarate
răpi, şi O mulţime de copaci 2i1ceau răsturnaţi
în curmcziş, aşa eli oştenii toţi descălecase şi
câte doi inşi duceau de fdu caii femeilor. Când
ajunse in pirliu, Inoptase bine. Iar acolo drumul
mergea chiar prin albia ingustă, cu maluri nnIte
~ i dtHHorii erau 5:ili\i sll meargl lfiUI dupl
altul, iar caii 1unecau tntr'W13 pe bolovani. Şte·
fan se folosise de noapte pentru a scurta de·
partarea dintre dAnsul şi doamna. de Wolken-
stein, ne mai desplqindu·i acuma decât sluj-
nica ~i vr'o doi Nemti,

x.
Roman şi Ungur.
C~Iătorii noştri mergeau in tlcere, de a·
proape un ceas, in matca plldl.ului când, de-
oaat~, din dTcapta ~i din stânga, itbuhnir~
 - tl7 -

chiote salbatece ~i, de dupli copaci, o droaie de

oameni nlvăli asupra lor cu baltage, cu m1ciud
şi cu ghioage. Ştefan care des prinsese balta-
gul aninat de şea, simţi calul căzând sub dAn·
s.ul şi se vbu faţii i'l faţl cu o umbră urieşl
care ridica măciuca asupră-i, dar spada lui
Anton intr!\. sub subsuoara hoţului şi-i sdl.pă
zilele. •
- Mulţ.ll.mesc, Antoane, strigă el slrind tn
picioare de pe calul mort.
Invârtind baltagul şi lovind tn dreapta şi
tn stânga se rllpezi inspre femei. Ajunse lâng~
ele, dl.lcând peste trupuri de oameni şi de cai,
când auzi glasul lui Conrard strigâ.nd:
- Dumnezeu sll·mi fie milostivI Domnule
Cavaler, scapă pe stăpfula. \
Un hoţ se arunc! inaintea lui Ştefan', dar o
loviturii de baltag in frunte îl culc:t jos. Se afla
acwna lângă dam1\. care se gl1sca ind calare,
când simţi o durere in coasta dreaptll şi, a~
proape totodatl, primi In cap o·groaznicllovi-
tud$. de măciucă care ti dobori la plmânt fără
cuno~tin,A'.
Nemţii se aparau cu cea mai desl'vârşită
vitejie, dar câte trei şi câte patru hOţi se 111",
plLSteau asupra fiec1lruia din ei, caii spărieli
nu putţau fi mânuiţi cu lnlesnire fn s.td.m·
toare, lunecau p. bolovani ~i cAdeau turtind
călăreţii sub ei; suliţele şi spezele lungi cu
 -118 -

care erau Înar nJ;ţi oitenii li erau ~e puţin fa

las faţă cu baltagele, cu măciucile ~i cu pa-
lo~e1c scurte ale potrivnici lor. După o luptă
învierşunată toţi oştenii zăceau la pământ, morţi
sau răniţi !ii 'd ama de Wolkenstein, legată pe
calul ei, se afla tn puterea hoţilor. ,
Ianoş era un boţoman inalt şi splHos: capul
lui cu ţeastl groasă şi frunte îngustă, ochii
negrI şi mici, nasul scurt şi gros, buzele um-
flate, acoperite de o păreche de musteţi ne-
gre, groase şi lungi, ale căror capete treceau
ainco10 oe urechi, br.tţe1e lungi pe3te mă.sură,
cu mân i cât nişte lopeţi, ii cUideau o înfăţoşare
de fiară. Luând in mână o u'clie de coajă de
mesteacăn, făcută 'de hoţi pentru a li inlesni
dtutarea armelor şi a lucrurilor de preţ ramase
asupra oştenilor dzuţi, el se apropie <le tâ·
n!$ra femeie, iar ea, îngrozită la vederea acestui
neom, întoarse capul.
- No, zise lanoş dând făclia în mâna unui
hoţ şi fntorcându-i capul cu deasila, tu ţine
diestul de scump pe minie ca eu sll. văd faţa ta,
şi neputându-i·o vedea din pricina vll.lului cu
care era imbrobodită, i-l zmulse fără cruţare.
Dar văzâno. frumuseţa strălucită a fetei ce
o descoperise, hoţomanul ramase dtva nI.ră a
_ putea vorbi.
- No, zise el când tşi veni in fire, scump
doo-zeci die vitieji pentru un femei, dar acuma
 - 119 -

la minie nu parc reu. Eu invata la: tinie d'ra-

gostic unguresc şi câ.nd invaţat binie, dam Il).'
poi la borbat dac.ll platieşti binie pentru Învăţat.
Apoi, c u un râs salbatec, li intorse spetele
llisând-o pe jumatate moartit de spaim11.
HOţii aduser.ll d1pitanului lor un cal negru,
mare şi frumo s şi, dup1l. ce el indUec1l., toata
ceata porni urmând drumul în jos.
Dup.ll un mers de vr'o jumatate de ceas prin
albia pâr.llului, valea Iărgindu -s e, intrară in -
tr'o poian.ll lungi'\. şi ingust.ll, iar câ.nd ajunserli
În mijlocul acestei poieni, deodat1l. se auzi un
glas puternic care striga:
- Sta ţii
Când lanoş şi cu Ungurii, uimiţi, se uitar11
Împrejurul lor, v.llzur~ eli. din toate ~qile ii
incunjur.ll. o mulţime 'd e oameni înarmaţi care
se p.llrea că au ieşit de subt p1I.m1nt. Iar din
p11dure venea inaintea lor un dllAreţ de o sta-
tur!r de urieş, cu trei pene lungi de pllun la •
căciuHi şi a c1l.rui faţK, dela ochi în jos, era a-
coperită el! un vlU negru. Oprind calul, clUlI.relu1
mai 5t rig~::
- Lepadaţi annclel
Ungurii se mai uitadi Împrejurul lor pentru
a "edca ind odată pc unde ar putea 511. 5clpe
dar, de jur imprejur, se vedea la lumina lunjj
care r.llsl1rea atunci, un tnd'oit lanţ de oameni
cu arcurile mtinse.
 - 120 -

- Lepadati armele, trtaÎ stri~ Ind. odatj

dl11rc\ul cu Wl gbs poroncitor.
- Şi cine eşti tu, ca să ne poronceşti nou!!.?
tntrcbl1 Ianoş.
- Sânt Păuna~uJ Codrilor, răspunse dl!!.-
retuI care nu era altul decât Mihu. Voi, cute-
zl1tarilor, aţi îndrăznit s!l. vAnaţi pe p11mântu-
rile mele. Şi n'aţi vânat ca nişte voinici, dar ca
ni{te mişăi ating1ndu-vă de femei şi de prunci,
bizuindu-v! s11 vă puneţi cu barbaţii numai
când ati fost cinci la unuL
- Dar tu astăzi viteaz eşti când ai adunat
zecc oameni la unul de ai mei?
- Am venit să pedepsesc ni~te Iotri mişăi ,
nu ca să mă lupt cu nişte barbaţi vitejiI Incă
oc:îată : lepada\i armele.
- Nu vom lepada armele după poronca unui
mi;~, dar vom muri cu rlscumparare, zise Ia-
naş. Sunteţi zece la unul şi vă temeţi să vă a-
propieţi de noii
- Iano~, zise Mihu. dad tntr'adev1!r ai
poftă de lupt!l. dreaptl, sâ.nt gata să mă măsor
singur cu tine ca să se vadă care din noi este
mai barbat
- Şi dacă tovad.şii di vor vedea doi
greu de tine, ei Iti vor veni fn ajutor ~i ml vor
'Omori mişeleşte, pe la spate, ~ise Iano~ .
- Pentru tovarlşil tăi nu-ţi pot da nici-o
nădejde, rlspunse Mihu, dar tn cât te prh-eşte.

,
 - 121 -

de ~ vei dovedi, vei pleca teafllr de "ici şi

~pre mai mare credinţA vom ieşi amândoi din
cerc.
- Primesc, rlspunse UnguruI.
- Daţi-yă rn lături şi 1a.5a\i-1 s1 treacl,
5rrig1i l\1ihu, tntorcându·se cătr~ a cei care in-
chideau cercul la drum; orice s'ar întâmpla
intre noi, nu vi mişcaţi, dar urmaţi a păzi pe
ceilalti hoţi cu arcurile Intime.
Cercul se deschise şi Ian oş ie~i dintr'insul
urmat de MihlL
- Ianoş, zise el, 511 mergem la o departare
plnl la care sl nu poatl ajunge săgeata. ,
Când ajunserl aproape de cap1itul dela deal
al poienii, Mihu zise:
- Aici sl1 ne oprim.
,Ş'amândoi se oprirl. •
- Cum vrei să ne luptăm, întrebI Mihu, că·
llri sau pe jos? Cu palo~ul sau cu ghioaga?
- Cllllri şi cu ghioaga, răspunse Ungurul.
- Fie dupl voinţa ta, zise Mihu, ,S;1 mer·
gem fiecare plnă la marginea pădurii, tu din
sus ~i cu din jos, ~'apoi 5.l ne răpezim unul la
altul
- Fie, zise Ianoş.
Amândoi se despărţirl şi, cAnd ajunserl la
margin'c a poienii, fiecare din ei Intoarse ca·
lul. 'roi punând ml.na pe ghioagl!, se rlIpezi
asupra celuilalt. La drwn se mtâlniră, :te ti·'
 - 122-

tlicară în sdhi ~i ghio.a gele grele zburară in

văzduh invârtindu -se 'deasupra Capetelor po -
trivnicilor 'dar, 'deodată, chinga 'dela şaua l ui
lano ş se rupse şi el c1lzu greu la w.m1nt. 1

- Rău sămn I ano~, zise 'M ihu stăp.ânin-

du-şi calul şi plecând ghioaga in jos. !
Ungurul sări in picioare'" strigând: 'i
- Eu ştiu să mă lupt şi ~ jos. !

- Ba nu, ră s punse Mihu, am: spus că. lupta

va fi tlreaptl şi dreaptă trebuie ) 511 fie, şi d-
rind de pe cal adause: __ ,
- S~ ne luptăm pe jos cu p,aloşul.
- Bine, zise Ungurul, paloşul îmi este p,rie-
ten, şi aruncând shioaga scoase paloşuL
IMihu trase şi el pe al l ui şi amândoul1 se
Incruci{arl zăngl1nind şi aruncând scânteie, dar
după câteva lovituri zadarnice din partea lui
Ianoş , fierul lui Mihu atinse cu putere pe acel
al Ungurului, dealungul, 'd ela vârf spre mâner,
smulgându-i-l din mână şi făcându-l să sad
aeparte. Mihu se rlpezi ~i puse piciorul p'e pa-
loşul d1zut la pământ:
- Acuma, Ianoş , n 'ai ce spune, n'ai ştiut
să- ţi ţij prietenul in mână, viaţa ta este in
puterea mea.
- ViM de o ie, răspunse lanoş hotărît.
- Voiu veni şi voiu lua-o, fii pe pace, zise
(Mihu, Clar voiu veni bl rbăteşte, fără nici o
a~. pentru a .mă IuHta ~u tine voiDicCite, nu-
 - 123-

mai cu bratele. şi arunc.1nd paloşul, tuaint.'[

asupra lui cu pas lini~tit.
Ungurul il aştepta nemişcat. iar când' nu mai
ramase dccât o palm~ de loc între ei, scoase cu
iutala fulgerului un cuţit din brâu ~i se aruncll
asupra lui Mihu. Dar oricât de iute fusese
m~carea lui, Mihu o vlzuse şi era preg~til: cu
mâna stâng* apucă bra\ul drept al Ungurului,
iar cu cea dreaptlt îi cuprinse gâtuI :;trângân·
du ·l cu putere.
- Ha, cănel Eu î\i dăruiesc de doult ori
viata ~i tu umbli cu vicleşug; dar acuma i\1 vei
lua pedeapsa.
Iano~ f~cu o opinteallt desn~dăjduitl'. dar
tn zadar, cu bratul drept nu putea face nici o
mi~care dki era strâns ca într'un cleşte de fier,
iar acel stâng încerca în zadar sI[ dcsprindă
mâna dreaptă, a lui Mihu care·j strângea gâtuI
tot mai tare. !
- Ai dus o viaţă. mi~1:l1eascl', vei muri ca
un mişl1, zise Păunaşul Codrilor şi. dând o
zmundtură puternică., ciolanele Ungurului se
auziră pocnind, apoi trupul lui fără viaţ1:l duu
la p~mânt. I
Tovarăşii lui Mihu care priveau lupta. căci
acuma se vedea ca ziua, dădur1:l un strig~t
de bucurie, iar Ungurii dzură în genunchi.
'M ihu se încredinţă ,că lanoş nu mai dă niciun
 •

- 12,( -

sămn de viaţă, apoi locăIecând, intr~ ln cercul

aldtuit de RomânL
- Legati pe aceşti mişlti, poronci el, i.:tr
aac.h unii dintr'inşii s'ar împotrivi, trageţi cu
arcurile in ei ca tn nişte doi.
Dar Ungurii, cu totul încremeniţi de spaimă,
o'aycau nici un gând de fmpotrivire şi in scurt
timp fud! legaţi de mâni şi de picioare.
- Cl1pitane, zise unul din Români, iaca o
femeie legată pc un cal şi care pare a fi moart~ .
- Deslegaţi ·Q d.pede şi daţi-o jos cu in·
".
gnJLre.
Adunându-se mai mulţi pentru a o deslega
~i Ci o întinde pe pimâ.nt, unul din ei zise de·
odat~ ;
- Ii jupâneasă dela Cetate I
- Nu se poate, zise altul.
- Ba da, ea este, ]upâneasa Maria, o cu·
nasc, zise un al treilea.
1\1ihu desclilecând, se apropie de locul unde
l1cea nenorocita femee şi îngenunchind lângă
dAnsa puse urechea pe pieptul ei.
- Nu·i moartă, trăeşte, zise el, trebuie să
fi leşinat de spaimă. Aduceţi răpede puţină
apă. Oare cum :\.ă fi c~zut ea In mânile 1ui Ia-
noţ? O ştiam peste munţi cu soţul ei?
Unul din Unguri care ştia bine româneşte
spuse atunci cum nlI.vălise ei asupra o~tenilor

•
 - 121-

sub paza clro!'a ea călKtorea şi cum o râpise

dup!!. ce omorîse pe toţi Nemţii.
Se aduse apl Intr'un corn ~i Mihu stropi faţa
tinerei femei care deschise ochii, se ridică rli-
zlmându-se pe un cot" arunc1i împrejurul ei o
privire mieratl apoi, văzându-se tncunjuratl1 de
o mullime de oameni înannaţi, i~i aduse a·
minte de nenorocirea ei şi îşi ascunse ochip.
cu mâna. I ! ,
- Nu te teme, ]upâneasă, zise atunci Mihu
care răm11.sese În genWlcbi l ângă dânsa, te afli
intre prieteni şi nu ai de ce sli te temi..
- Dar, fngână ea, ha ţii...
- HOlii sunt legaţi în puterea noa stră şi
tn curâ.nd \'or lua pedeapsa ce li se cuvine, pre-
cum a ~i luat·Q clpitanul lor.
Maria privea cu uimire şi cu fridi pe Mihu
a cărui faţă imbrobodită, precum şi lungile
pene de ~un infipte în căciuUl îi dădeau o
infăţoşare grozavă şi o nelini~teau.
- ]upâncasli, zise el pricepând simţirile care
o tulburau, fii în tihn~; faţa mea este acope-
rită, dar inima imi este deschisă şi curată când
iţi spun că toţi câţi ne aru.m ,aici Îţi suntem '
prieteni. Cunoaştem cu tOlii. bunatatea ':îufletu-
lui tllu, despre care aveam ca dovezi nenuma-
rate binefaceri şi cu toţii suntem gata s~ te
slujim pe cât va fi in puterea noastr1. Când vei
fi ll1fLi' liniştită ni vei !pOvesti prin ce impre-
 - 128-

jurlri ai căzut in mânile hoţului ,~ero" ..

Dar ea, adud.ndu-şi atunci aminte de in-
tAmplarea fioroas~ in urma dreia fusese râ-
pitli, s1'i.ri deodatli in picioare strigând:
- Ştefan!... oşteniil.., O, dadi cwn spui,
În piepturile noastre bate o inimi miloasă, nu
v,\l! pierdeţi vremea cu mine aici. Mie îmi este
bine acuma, dar În plidure zac o mulţime .de
oameni viteji care şi-au pus viaţa pentru mine,
Poate că printre ~dânşij să mai fie Wlii vii, nu-i
lasaţi să piară cu zile, iar dadi. s Wlteţ,i. cre~'
tini nu îng~ăuHi ~a trupurile lor să r~a.e prada
fiarelor. Dar ce zic, voiu veni şi eu, voiu merge
în fruntea "oastrăI
Mihu se sUtui răpede cu vr'o doi din tova-
r~ii lui. i,
- ]upâneasă, Iti voiu Împlini dorinţa ş,i te
"oiu urma. Acei care zac în pl(dure sunt de
alt neam~id'ealtă credrinţădecât noi, ni s'au a·
ratat 'duşmani neÎmpacaţi. 'de multeori glsitu-
ne-am fa\11 În faţă cu ei in luptă nemiloasă,
dar nu va fi zis d Păunaşul Codrilor o lasat
o~teni viteji, chiar duşmanii lui, sl piară în'
'codri ~i să putrezasd flr1i mormânt. Suntem
gata s~ plecăm.
Dar jupâneasa auzind că acel care-i vorbeş te
~le Plunaşul Codrilor, haiducul vestit despre
care umblau atâtea vorbe, ea fiind! soţia unuia
din. acei care îi erau duşmani de moarte şi 'de
 - 127 ......

doi ani il urmăreau zi şi noapte, ramase in·

cremenitlL
- Eşti Pltunaşul Codrilor, zise ea incet,
(;~ti... ~i glasul i se opri tremurând:
- Da, Jupâneaslt, sunt PăW1aşul Codrilor,
acel pe care so \ul tlu il vânează ca pe o fiarii;
sânt omul cel îndr:î.zneţ care nu se sfie~te sll
po.a rte r11zboiu cu Sas şi cu Ungurii, acel pe
capul d1ruia s'o pus preţ, pe care·l numiţi
Iotru, <lar peste toate sunt ocrotitorul celor slabi
şi prietenul celor buni şi drepţi.
- 'Multe auzit-am despre tine, zise Maria
du~o ctipii tie tăcere, multe pâri~i multe laudei
pănă acuma nu ştiam ce să cred, dar acuma imi
aduc aminte că pârile veneau 'dela cei
mari şi tari, iar laudele dela acei mici şi slabi.
De astbi inainte ~tiu ce să cred.
- ,Şi ştiu cA vei crede numai ce este arept,
rlspunse Mihu, căci plecarea ta este de a as-
culta pc acei mici şi slabi Dar noap.tea trece
şi ziua nu trebuie să·mi glisască tovarăşii a-
dunali. Cincizeci de oameni vor veni cu mine,
treizeci vor d.mânea aici cu Petrea Cărlibuş
pentru paza Ungurilor. Ceilalţi sA se împrăştie.
Se aduserll caiij Mihu ajută pe Maria să
incalece şi plecad.. Păunaşul Codrilor ~i cu
ceilalţi tovarlşi mergeau pe jos, având p;e Ma·
ria in mijlocul lor, iar O..nca ~1. ijucând de
frâu Cil1ul lui Mibu. .
 ..,... 12a -

Inaintau răpede şi ln curând ajunsed la lo-

cul pe pre se dA.duse lupta Precum am ara-
tat mai sus, acei care tnsaţeau.pe soţia cava-
•
lcrului, fusese siliţi de strâmtoarea <lIbiei pa·
rllului In care era drumul să meargll. câte unul.
Din aceastl( fmprejurare şi, cu toate că !n vre-
mea luptei oştenii, pe cât li fu cu putinţă, ..e
apropiese unul de altul, trupurile lor erau i:n· '
prti!;tiete pe o departare destul de mare. Cele
din~i peste care dădură erau acele a trei ~emţi
-; i patru Unguri zlkând aproape gramadă,
Maria sll.rise indată de pe cal şi unnll.rea cu
un tremur a trupului intreg mi~ :ăril e Româ-
nilor care trăsese la o parte trupur ile Nernţi10r
şi căutau la dânsele semne de viaţă, dar În za·
Gar: erau reci şi inţăpenite de moarte, Ceva
mai departe, În altă gramadă zlkea un Neamţ
cu capul aproape des[llrţit de trup, iar sub el
doi Unguri. Ridicându·se trupul oş teanului, se
J.uzi nn g-=:m:1t şi dându-se acele aLe hoţilor :a .
oparte, Maria recunoscu pe Conrad intr'un lac
de sânge. Bietul oştean avea un junghier in··
f ipt in piept care, după ce trecuse printre ve-
rigile zl1lei, străpunsese haina de piele groasă.
Fu ridicat şi intins cu ingrijife pe pământ
nscat, iar jalnica căutare urmă mai departe,
După Conrad se găsiră ind doi Nem~i dar a-
ce ~ti.a morţi Mjşcarea de care era cuprinsA"
Maria creştea din ce tn ce, când se dădu peste
 - 129 -

o adevJ.r3t! movilă de trupuri, acoperind pe ju-

matate un cal alb care se rn,'l,i zMtea din cincitn
('{tnCl, Se scoase din gramaell un Neamţ cu ca-
pul zdrobit şi, L.'\ hunina fadelor, se zIl'ri tru-
pul lui Ştefan, cu faţa galbl1n~ şi plinti de
sânge; Mari.'l dbu in genunchi lang~ el
- Pacat de voinic, frumos este, <:isc unul
din Rom:'l.ni. Nu pare a fi Neamţ.
- Trebuie sti·l cunoşti, ]upa,neasă, intreM
Mihu, cine·i?
~- N\1. .. da, ingt\nl1 Maria, tot trupul fiin-
du-i scuturat de un tremur cumplit, este un ...
o rua~ a mea". un cne.'lZ ... din Maramureş.,. 'dar
oare nu mai este n ici o nlidejde?
- P uţinli', zise cHltintl.nd din cap Mihu care
fngcnunchiese ş i el şi pip1ia trupul rănitului,
dar mor t incli nu· i, este tnc~ cald. Apropieţi
faelele, poronci el scoţând un cuţit din brâu.
Apoi dc-scleştându·j dinţii cu 'degetul, ti ţinu
puţin cutitul dinaintea buzelor şi ne urmJ il
npropie rApede de faele.
- Suf}!l, strigll voios, vedeţi, cuţitul este
asudat I Dar, sl1' vedem unde-i rltnitl
Se scoase coiful din capul lui Ştefan şi din·
tr'însul ieşi un şivoiu de sMge.
- Capul este spart, zise Mihu, dar coiful
o amurţ it lovitura elki numai aici, şi ar~tă par-
tea stllngă a frunţii, simt ciolanul rupt; dacă.
ar fi numai atâta n'ar fi m:are lucru. Hal ur·
9
 -130 -

ml'J el pipăindpieptul, aici st~ treaba mai rău,

~i ar~tă În partea dreaptă o bortă. Grozavii. 10'
viturli. de ţapă o primit el a ici, vedeţi di zaoa
cât era ea de bun~, este ruptă. Dad1 rana nu
va fi aelfuld1 tare, poate să scăpe, sânge văd
d nu·i mai curge. Ridicaţi-l cu îngrijire şi pu·
neţd pe muşchiul de lângă tulpina ceia de
braa: ]upâncasa spune d·i Român.
Ştefan fu lungit pe muşchiu şi Maria ~e
puse fn genunchi l ângă el, iar Mihu cu tovarăşii
urmară cercetarea celorlalte trupuri. Glisidi pe
Anton zăcând fără cunoştin ţli lângă un cal ucis,
cu braţul rupt dar fără altă mult şi, tocmai la
urmă, pe un Neamţ, turtit în pârău sub calul
lui mon, dar altfeliunevatamat şi care îşi re·
câ{tigă cunoştinţa îndată ce calul fu scos de
pe el. Ceilalţi oşteni erau in ţ ăpeniţ i de moarte,
iar Ungurii, câţi se mai gJ1sÎiră suflând, pri-
mirl!. lovitura de milă fliră ca s11. se mai cercc-
teze dacl!. aveau sorţi de via ţă sau nu.
Mihu poronci oamenilor să facă în grabă
trei tărgi acoperite cu cetină pentru r idi carea
răni ţilor ~i se Întoarse la Maria pe care o găsi
nemi~catl!. lângă Ştefan.
- ] upâneasă, zise el, am luat măsuri pen·
tru ca răniţii să fie duşi de oamenii mei, pe
t1I.rgi, păul!. la Humuleşti, iar pentru paza tru·
purilor celor ucişi vor r1l.mânea doi inşi care
se vor departa numai cAud vor vedea ap'ropun-
 - 131 -

du-se acei ce vor fi trimeşi dela Cetate pentru

ridicarea mortilor.
- Iti mul\~mesc, răspunse Maria, fii în·
credintat d!. nu voiu uita niciodată. binele ce
mi l'ai Hicut mie şi bieţilor răniţi. Dar... mâ
tem c~ ,ruda mea să nu-şi dee sufletul pe drum,
multe ceasuri au să treacă păn1 i se vor putea
lega rănile.
- Am legat multe rlini in viaţa mea, r~·
pUIlSC !\lihu, şi dacă vrei să-mi dai ajutor, îl
pot lega eu deocamdatli, dar să ne grăbim că
ne mai l'iim.1n numai patru ceasuri de noapte
şi ·i departe de aici plină la Humuleşti.
- O! sant gata, sptme-mi numai ce trebuie
să fac.
-- Deocamdată să-i ridici capul şi s1H tii
ridicat pănă ce·l voiu spala şi lega. Onea, a·
dause el, adu-mi scama. şi p1nza de legat din
rafturi
Capul fu spalat şi legat cu o făşie- de pânză",
apoi Mihu rlizămli pe Ştefan de brad, spuse
i1\1ariei să- I ţie şi, scoţându-i zaoa şi dolmanul,
deschise cămeşa. ii desvlili pieptul şi descoperi
rana. Borta era lat li, două. coaste rupte şi rana,
dupli cât îşi putu da socoteală Mihu, adâ.ndi.
Maria spărietă il Întrebă:
- Crezi cii. va putea trăi?
- De va avca zile va triU, răspunse Mihu,
am Vălut oameni cu borte mai mari în picpt
 - 132 -

îndreptând u-sc, da r mult:t iugriijre are să-i tre·

buiasdi'.
Rana fu spalatl1, wnplută cu scam1i şi tot
pie.ptul Înfaşat intr'o leg:ttură strânsă.
Targele gl1tindu- se, se a~azară rl1niţii pe ele
apoi, punându-se câte doi oameni la fi ecare
largă, apu cară cu toţii drumul la vale, !l.1aria
unnând calare targa pc care era intins Ştefan.

XI.

Dreptatea Păun aş ului.

Ei străbătus e
jumatate din cale<t ducând păntl.
la poiana unde dlmăses e Că r[buş când, la o
cotitură a drumului, auziră inaintea lor un tipet
şi zl1riră o umbrK care fugea printre copaci.
-- O nălucă! zise un Român.
-- Fereşte-ne, Doamne de lucru necurat! zi~e •
altul crucindu-se.
- J\.fama pădurii! s trigă un al treilea.
- Nu vă este ruşine! strigă Mihu. Drac,
nălucă sau mama pl1durii, după dânsa şi mi-o
prindeţi! • :
Vr'o câţi v a oameni se răpeiiră după umbra.
d in curând ~e întoarse ră aducând ::eva Între
, ..
dan~ll ,

Ce era? întrebă ;\·1ihu.

_. o. femeie, Căpitane. ,
 - 133 -

- Ce femeie?
Neculai Pârvu spune că- i slujnica lupă­
nesei dela Cetate.
- Hertha, strigl1 atunci Maria, Hertha
tdl.e~te?
La auzul glasului stltpânei, fata sdpă din
mânile ţaranilor, alergl1 la Maria pe care o
rccunoscu de departe la lumina fadelor şi se
aruncă pe ca cuprinzându-i mijlocul cu am!n-
două braţele.
- Ah I milostivă doamnă, milos tivă doamnă,
nlt, zicea ea nemţeşte, plângând şi râzând tot
odatlt, ce noapte · înfiodi.toare, ahI Dumnezeula l
- Hertha, sarmană Herthlt, răspunse Maria
dLsmierdându-i faţa, eu te credeam moartăI
Cum de' ai scapat din mâna hoţilor?
- - AhI milostivă doamnă, milostivă doamn:l,
zicea ea necontenit, credeam di. nu vă voiu mai
vedea şi eli am să mor singurl1 in codri.
- ]upâneasll, zise atunci Mihu, noaptea trece
:;:i fata poate spune ce are de spus mergând,
~!i ne urmăm drumul.
•
Porniră elin nou şi Hertha, razamată de şaua
J\'Iariei, ii povesti cum, în clipa în care n/ivălise
hoţii, simţind dI. calul cade sub dânsa, sărise
in lături; mâna grea a unui hoţ se abătuse pe
umărul ei când văzu, învârtindu-i-se deasupra
capului, umbra unei spezi ~i mâna care o apu-
case luned1 de pe dânsa, Simlindu-sc slobodli,
 - l:H-
,

o luI( la fug1t la deal, prin codru, n,r! a ~ti unde

merge şi inchipuindu·şi d. aude hoţii urm.1·
rind·o. Nu-şi putea da sam:1 cât! vreme fu·
gise astfeliu; sUnţindu-se obosită şi ne mai auzind
nici un sgomot, se pusese jos şi se odihnise cât-
va. Inţclegâ nd că tot suindu·se la deal, s'ar de -
parta de drumul care duce la Cetate, după
ce se simţi odihnită, începu să se scoboare spre
pârău ~i ajunsese la drum când auzi gură si
v:lzu mi~cându-se umbrele acelora care insoţeau
pc l\Wm şi pe Maria. Crezând di iar a dat p este
hoţi, spaima o flkuse s11. sdpe un ţipet şi in·
cepuse a fugi, dar se' rmpiedecase de o butu-
rugă şi căzuse, iar oamenii care o urmăreau
pusese mâna pe ea. Socotea 01 .ajunsese ceasul
ei cel de pe unnll., când auzi glasul cunoscut ,al
stăpânei.
Când H ertha îşi isprăvea povestirea, ajun-
gc..1.U la poiana în care ii aştepta Petrea CK·
rl1b uş cu Ungurii l egaţi.
-- Aici, ]upâneasă, zise 1'1ihu, trebuie să ne
despănim. Două-zeci de oameni de :li mei te
vor însoţi cu răniţii pănli la H umuleşti, iar
acolo eşti Clllloscutr.: şi vei găsi cu cine sli·j
duci la Cetate. !ţi doresc să-i vezi in curând
5ănătoşi, dar am să· ţi fac o rugăminte_
- O spune I zise Maria. 1ţi este împlinită:
de mai inainte da că implinirea ei este în HU'
, ,
terea mea.
 - 1:55-

_ Slujnica ta şi oşteanul care o scapal

tea.flh au văzut feţele tovarlşilor mei; se poate
întâmpla ca, in curând s1 se intAlnea.scă cu ei,
~i mult r~u ar putea s3. aibl dac~ s'ar afla di
!otau in legltur3 cu mine. Cer, prin urmare,
ca sA tntrebuinţe:zi toată trecerea ce o ai pen-
tru ca ei. cladi. vor lnUUni vr'odată pe unul
'din acei care i·au văzut astl noapte aici. să
se facă că nu-I ştiu.
- 1ţi făgăduesc că vor rllmânea necunos-
cuti; slujnica mea şi oşteanul carc o scapat
atât de minunat sunt oameni cinstiţi şi buni
•
c reştini, Spre liniştea ta fi voiu face s ă jure,
aici, în faţa tuturor, eli oriundc·i vor întâlni,
nu-i vor cunoaşte, şi scoţând din sân o cruce
ncagrl1, avind pe ea chipul Mintuitorului răs­
tignit, chieml pe Hertha şi pe oştean şi-J H cu
sA rostească judmântul cerut
- Să ştiţi, li mai zise' Maria, d dad vă
ca.lcaţi jurământu!, ml1 faceţi şi pe mine sper-
jurl. c~ci iaca: jur şi eu pe această cruce duici
cu nici voi nu vom cunoaşte sau da de gol n 'o
. dat! pe unul din acei care ne-au scapat din
mâna hoţilor A~ sl·mi ajute Dumnezeu! Şi
blastamată să fiu dad' eu sau Wlul din voi ni
vom calca jurământuL
Oşteanul şi Hertha căzurA In genunchi hum-
tea Mariei ~i se Iegară din nou cltră dâns~ el
vor ţinea cu sfinţenie jurlmântul lor. •
•
 -
Oamenii care trebuiau să meargă. cu Maria
fiind gata de plecare, ea înainte de a indUeea
s'apropie de Mihu şi·i zise :
- Inainte de a ne desplhţi îţi mai mul~ă·
mese încă odată pentru binele ce ni·l ai făcut.
• 1ţi voiu rămânea recunosdtoare tn veci şi te
las având credinţa ai, cu drept cuvânt, te nu·
meşti ocrotitorul celor slabi şi prietenul celor
buni, şi-i întinse mâna.
Mihu, îi luă mâna, pe care plecându-se, o
atinse cu buzele şi zise:
. - Cuvintele tale au plătit de zece ori aju-
torul ce ţi l·am putut da:. lUrnâi sănătoasl,
Dumnezeu să·ţi dee fericirea care ţi se cuvine
~i să- ţi răsplătească binele care ti slmeni im-
• •
preJuru-ţl.

Vom lasa acuma pe Maria să plece cu ~ă·

niţU spre Neamţu, sub paza tovarăşilor P1iu-
na~ului Cadrilor şi vom rlm:1nea deocaIUd,.t~
cu el.
Indată ce însoţitorii Mariei se departară În
pAdure, Mihu întrebă pe Petrea Cărl1buş:
- Gata sunt ştreangurilc?
- Gata, ClipitaM.
_. Luaţi pe hOli şi·i spânzurati fiecare de
câte un copac din marginea dela deal a ţ& .
durU, iar trupul lui Ianoş aninaţi - l de mărul
cel din mijlocul poieniL
Zadarnic wură Ungurii in genunchi şi se
 - 117-

rugară să fie lasaţi cu viaţa, poronca Păuna­

şului fu Indcp.linitl1 firă milă şi tn curând se
cJltinau. bătute de vânt, treizeci şi două de
trupuri fn\l1penite.
_ Acuma, zise Mihu care În decursul acestei
fioroase lucrări stătuse de o parte, este rlis-
- bunată ocara făcută de Ianoş PăW1a.şului Ca·
drilor, şi ţara s'o mântuit de aceste fiinţi cu
chipul de om, dar cu inima de fiară, V~ mul·
\ămesc că v'aţi adunat atât de răpede şi In
număr atât de mare; puteţi deacuma să vli tm·
prăştieţi pe la casele voastre.
_ . Căpitanc, zise Petrea Că.răbuş, om mli·
runţel .şi sprint,en, cu o faţă plăcutli şi deschi~
inveselită de doi ochi mari, negri şi sclipitori,
ai făcut astăzi o faptă dreaptă, dar iţi mai ri·
mâne una de îndeplinit.
- Ce este? Întrebă Mihu,
- Andru~ca ş i cu Timofei să vie aici I strigă
Petrea.
Doi oameni, unul nalt şi zdravăn, celalalt mli·
r unţe l şi slab, amâ.ndoi balani .şi b11rboşi, cu
ochii surj mici, cu nasul turtit şi cu gura mare,
purtând dkiuli de vidră şi, sub cojoacele de
oaie, dl.meşi roşii peste nadragi negri vArâţi
in ciubotc de iuit, se apropieri'- de Mihu şi ne
Cărăbuş.
- Face ţi cerc 'împrejurul lor, mai poroncl
Petrea,
.. ".. . , I
.!. ..'
..:
~!
 - L38 -

Iar, dup~ ce cercul fu făcut, z~e lui Mihu.

- C~pitane, cu părere de diu te Înştiinţez
d a c~ ti doi strruni primiţi in mijlocul nostru
nu s'au îndurat să se Iese de naravurile lor. Mi
s'o j~.lllit Dumitru a Stancăi din Grwnă.zcşti c;"\ ,
ieri noapte, au intrat doi talhari in ograda tă·
tâne·s~u care trăeşte în marginea satului, om
de peste optzeci de ani, .şi i·au furat dintr'o
disoaÎ-e un ulcior cu miere, cinci ocă de ceară
~i trei gişte. Auzind sgomot, unchie~ul o ieşit
afilra cu baba şi o vrut să intl"e în clsoaie, dar
talharii i-au răsturnat luând·o la fugă .şi, până
511 sosasd vecinii treziţi de ţipetele bătri­
nilor, s'au făcut nevăzuţi. Dar. unchieşul ii vă·
zuse şi, după cum mi i·o zugrăvit fiul său , am
bănuit că trebuie să fi fost Ruşii. Căutâ,ndu·i
am găsit miere ~upra lor şi, lutlndu-i din scurt,
sin guri au mărturisit faptul.
_. Aţi "U1zit? întrebă Mihu pe vinovaţi cu
fruntea incretită şi cu glasul aspru. Ce aveţi
de zis pentru apararea voastdl.? Ştiţi c!.Un pe ·
deps(>!;c eu pe talharil
-- I..:-rtarc-, C.!Ipitane, strigari Ruşii .:ăzând
în genunchi, adevarat că. am furat, dar nu li·am
Hl.cut btitrâ..'1ilor nici un rău .şi Ură de voinţa
noastră i·am răsturnat fugind. Iart1i' ne că nu
vom mai face.
-- V'am mai iertat odat~, zise Mihu ; ~ti\i cu
câ1:b. ne\'oic v'am scăpat anul trecut când erau
 - 139-
•

dl v11 ~ pâ.nzure Hotinenii pentru un furt de cai.

V 'aţi jurat atunci mie că nu sânte,i vinovaţi,
iar eu v'am ajutat sl1 fugiţi şi v'am primit În-
tre tovar11;ii mei cu tocmală sl fi\i oameni de
treabll.. De atunci v'am prins cu un furt la Da·
cău pentru care v'am pedepsit. Acuma am
să vli spânzur aUlturi de UngurL
- Fie· ti miII de noi, strigară nenorociţii ;
las~ - ni viaţa; avem cu ce despl1gubi pe unchieş,
dlim tot, dar indură·te de noi.
- Lasă · li viata, Cl1pitane, zise Pctrea la u·
rcchca lui 1\1ihu, ni·au fost de mare ajutor. Au
o mulţime 'de meşteşuguri, străbat peste tot
locul ~i ni aduc veşti de mare folos.
- Nu li voiu lua viaţa, zise Mihu tare, 'dar
nu vrcu să·i mai numlr printre oamenii mei.
Trebuie să se ştie că PKuna.şul Codrilor nu are
de' aface cu ttl1harii ; oamenii lui sunt oşten i,
nu hoţi.. Vl1 dăru esc viaţa, zise el cKtră Ru;:i,
aar să ~ti\i dI. nu mai faceţi parte din tovarllşii
mci; etac:1 veti fndrăzni sl1 vă arataţi la adu ·
nllrile· noastre, vă spânzur de cel dint1llu copac.
Petreal Ii vei sili s11 plăteasdl. unchieşului <te
trei ori cât Hl.ceau lucrurile fu rate; 3poi sei
pune s~ le tragi, aici, înainte de plecare, câte
doul sute de nuiele.
Poronea · Pllunaşului Codrilor fu implinită
fb!1 zabad, şi când Mihu calare, unnat d e
Onea, ieşea din poianl şi intra tn păd ure, in·
 - 140-

dTeptându·s~ spre miazl·zi, codrii dsunau de

vaietele celor 'doi Ruşi care-şi primeau pe-
'((capsa.

XII.

In care Ştef::!.n îşi regăseşte logodnica.

•

CUI.Jită in veacul al treisprezecelea de Cava·

lerii Nem\i ai Sântei Marii de la Ierusalim, pe
un deal care sdl. pâneşt~ atât valea Ozanei cât
ş i şesl.l1 Topoliţei , Cetatea Neamţului a vthut
desHlşurându· se, in vreme de cinci veacuri, şi­
rul faptelor care alc1huesc trecutul Moldovei.
•
In zidiurile ei a u trecut pe rând, C ruciaţii
imbraca ţi in zale, veniţi din locuri departate
pentru a infrunta năvălirile p~gânilo r, Bogdan
dcsdtJecător111 Moldovei, Petru Muşat, întemeie-
torul domniei, Alexandru -Cel·Bun, tntUul Je·
g iuitor al ţ~ri i, Marele Ştefan, acel domn prea
mare pentru o ţară mi că, Petru Rareş, vrednicul
fiu al eroului, crudul L ~puşneanu, Movileştii
~i Sobieski , eroul palon.
Ele au v!izut naşterea Moldovei, au privit-o
in fl oare şi, inainte de a fi sfaramate, au fost
lT..arturi ai decăderii de care fusese cuprinsli.
Nu li-a f ost ,d at să vadă, intregi, renaşterea
şi noua pornite spre falI:!. a neamului româ ·
nesc.
 - 1-41- •

Unde sunt ele oare asthi, căci pe locul Ce··

lli ţjÎ au ramas numai temelii şi crâmpeie tie
liauri?
"
Fost'au ele oare rilpite de Romani pentru
a fi pastra te fn casele lor ca odoare scumpe,
pe lâng!l icoanele familiei, sau macar srrâme
ca amintire a trecutului tării? Nu, din ele sunt
fă c ute aproape toate 'Casele Jidovilor din TârguI
Neamtului. Pietrele cari au privit tot trecutul
nostru, (".are, fn zilele de grea cumpl1n1i, au a'"
dApastit cinstea şi averea ţării , lespczii dela
capell$. pe care au tngenunchiet atât uric~ii în-
temeietori ai ţlrii, acei ce au croit-o infnm.
tftnd pe cel mai puternic rege al Europei, cât
~ i "oinicii dela R...>i.zboleru când se ilregăteau
s!t moar5. pentru cruce şi ţarl1, acele pietre şi
acei lespezi privesc astăzi, părăsindu-se ~i îm-
bogl1ţin'du-se, uricioasa şi lacoma omidă !::are
ro:tde sl1nul nenorocitei , Moldove. Această ne·
p:lsare pentru trecut va răml1nea o pată ve~-
nidi asupra neamurilor care au tr1iit dela {BolD
tncoace. . I
• In vremea în care se petreceau faRtele al··
dluind povestirea noas tră, răm1işiţile de astă~i
erau o falnic!t cetate încredinţat1i. de craiul
Ungariei vitejici Cavalerilor Albrecht \:te Wol··
kenstein şi Ulrich 'de Lindenberg, amindoi ur·
ma~i ai . unor neamuri vestite din Germania de
Mia7.it-zi. Straja cet!lţii, precum' auzirăm: din
 - 142 -

gura lui Hans, se alcătuia din dou!!.zeci ş i cind

de lefegii nemţi şi din Românii satelor vecine,
1nchinate CeHiţll, care f!l.ccau strajă cu schimbul
~i a rJiror num!!.r era mai mare sau mai mic
după trebuinţă.
Veniturile satelor închinate erau ale Cava·
lerilor, ele se alcătuiau din gloabe. din dijma
păm5.mull1i, din desetina stupilo r, din goştina
porcilor, din deosebite dări în bani şi în fructe
precum şi din venitul crâşmelor ~i din acel ;:1
morilor.
Cavalerii judecau pricinile pentru moarte de
om şi pentru tălh11.rie, iar pricini le mai miqi.
se cercetau fiecare, În sat, d e judele pus de cru-
l.l:1ţi, care era însărcinat şi cu strângerea dl-
rilor. Cavalerii erau însă ţ i n uţi 511. plllteasc.ă
din acele venituri lefile s lujitorţ(or şi să în-
tâm~in e cheltuielile pentru hrana cailor ~ i pen-
tru tinerea Cetăţii în stare bunl1.
Sătenil, pe lângă dări, mai erau datori să
facă cu schimbul de straj!!., atât in lăuntru Ce·
t1t\ii cât şi pc din afadi, să lucreze un nu-
măr de zile pe an la meremeturi şi s!!. indepli·
neasdi. oareşi-care slujbe casn ice. •

Cavalerii nu erau puşi sub ascultarea Voevo-

dului Moldovei, dar erau datori să-i dee ajutor
pentru pastrarea bunei linişti şi pentru toate
trebile craiului, fiind ins ţin ut şi voevodul
la aceleaşi Indatoriri cătr!!. dânşiL
 •

-, 143 -

Cetatea era atcă.tuidl, pe atunci. dintr'o cU·

dire în patru muchii ceva mai lungl1. decât latli:,
cu o curte la mijloc; cu dou.1\. rânduri pe toate
laturile ~i avea, la fiecare colţ, câte un turn pa-
trat cu trei rânduri; podul mişclttor şi poarta
se afJa\! în partea despre răslirit. Rândurile de
jo ~ şi de' SUs ale părţii despre miad-.d, <carc
priveşte spre Ozana, sIujau de locuinţă Cava-
lerului Albrecht de \Volkenstein care era cas"
tclan al cetlţii. Celalalt cavaler locuia În in-
diperiIe din rândul de sus al laturii despre rli·'
sărit, iar in rândul de' jos al acestei laturi ~e
aflau cancelari.:1., locuinţa capeJanului şi sala
de jt.dcrată. In rândul de sus al laturei despre
apus erati capela şi încăperi pentru oşteni, iar
În rândul de jos închisoarea şi un cerdac cu
5t~lpi, tu care se adăposteau caii în vreme d e
împresurare şi unde, vara, în vreme liniştită,
Ilormeall sătenii de straj,\L In rândul de sus al
laturii despre miază nQapte erau mai multe o·
dăi pentru oşteni, iar în cel de jos bucătăriile
şi mai multe hambare. Toate laturile cuprin..:
deau câte un singur şir de od1li, ale căror uşi
dădeau într'o saUl. îngustă având în fiecare ca-
păt câte o scară.
Lcmnăria uşilor într'un singur callat şi a
ferc;tilor era de stejar; podelile de jos şi de
sus, de brad, Toate fereştile aveau geamuri
mici, rotunde, întrwrite prin cercuri de plumb
 - 114-

~i dbrele groase de fier. Laturea despre ,ma-

7ăzi, deasupra rApei, IlU era aparatl1 nici prin
ţan\ul nici prin zidul ce încunjurau celelalte
lături. In partea despre Crivl1ţ, între ;anţ şi
zid, se afla un loc slobod, sădit cu pomi, iar
in colţul despre apus al acestei cur ţi, lipite
rlc :z.id, erau grajdiurile pentru cai şi r~ntru
vite precum şi mai multe hambare.
Ociaia din rândul de mijloc ar turnului, care
se afla intre locuinţele celor doi cavaleri, era
încăperea in care se gbduiau stdinii de saml1.
Această odaie avea o fcreastlt privind spre
Ozana şi d ouă uşi. Pe pl1reti şi pe uş i erau in·
tinse scoa rţe frwnoase de lână; un pat de ste·
jar sapat, cu baldachinul razamat pe patru
sts'lpi suciţi, un jilţ mare, trei scaune de stejar
cu spetezele sapate şi o masă aldituiau îmbr.1·
cămin tea ei. I
Două sl1ptl1mâ.ni dup11. Intâmplările poves·
tite mai. sus, târziu după. miezul nopţii, se g~.
seau in acea odaie, luminată de o Uclie de
ceară, împrejurul patului în care zăcea Şte­
fan Stroici, cu capul legat ;i cu pieptullnfă.şat,
patru inşi.
In genunchi, lângă capul patului, se afla
Maria care, de când il adusese la Cetate, nu pă·
răsise pe rănit nici 'li nici noaptej lâ.n~ Jânsa
se ţinea in picioare credincioasa H ertha. De
cealaltă parte a pattllui, cu mâna l~e p.ulsul

,
 - 14.5 -

bolnavului, şădea un dluglr minorit cu plirul

~i barba albă, iar la picioarele patului, cu coa~
tele razamate pe el, sta un barbat tâniir şi
voinic, cu părul şi musteţile b11li, cu fata
deschis1i şi pllicut~ , fmbracat tn hainele strâmte
obişnuite In apusul Europei.
Rănilul avea ochii deschi şi şi din buzele lui
ieşeau cuvinte flirli şir.
- Da\i de tot." Tatarii ... Maria ... nu vă la-
sa ti ... iată Ungurul nemernic ... Îzbâ.nda. 'ia fi
a noastră.. ,
- Părinte Anselm, zise nemţeşte Maria s p1t·
rietă dtre călugăr, nici odatli n 'o ,aiurat ca
astăzi, oare nu i se apropie sI.irşitul?
- Eu cred, fiica mea, r1spunse liniştit d·
.1ugărul, el se apropie un sfârşit care este acel
al bolii, iar nu acel de care te temi. Oricum, tn
cursul acestei nopţi are să i se aleagli, fierbin-
teala cumpli t ă şi pulsul acesta nu mai pot ţine
mult. Dar să-i mai d~m să bee din leacul ce i
l'a...'ll pregătit, nl1dăjduesc eli-i va mai linişti.
Maria, cu cea mai mare ingrijire, ridid
capul lui Ştefan cu o mână, ti descleştli dinţii
cu cealaltă, iar Hertha ii vlirsli fn gud câ·
teva linguri ţi din cuprinsul unei " ceşti, apoi
capul dnitului fu aşazat din nou pe p t!ril\~:,
B'uzele i se mişc arlliar, dar pentru a alditui cu-
vinte flirli 1nţeles. Dupli o cli~ d e linişte că-
lugărul zise mcet: _
JO
 - 140 -

,
- Pulsul s'a m"a i domolit, a inchis ochii.
. Şi Maria uitâ.ndu-se la Ş.tefan v~'7.u d, in·
tr'adev~r, fnchisese ochii.
- S'ar părea eli doarme, zise ea.
Călug.ll.rul fAcu un semn cu capul apoi, după
oareşicare aşteptare, lăsând mâna bolnavului,
se plecă şi apropie urechea de gura lui:
- Doarme, zise el, aud cum trage sufletul,
pulsul este acuma aproape liniştit. Apoi SCU~
\ându-se zise Mariei.
- Dupl1 cât nll1 pricep primejdia a trecut;
din somnul de acuma se va trezi răcorit şi,
cu o îngrijire bună., în câteva sl:!.ptllmAni va fi
Pt~ picioare. Prin urmare, poţi 511 mergi 511 te
odihneşti: trebuie să fii zdrobită de osteneallr
căci de doul:!. sliptămini nu te-ai culcat. Cava M

lerul Ulrich şi cu mine vom d.mânea pe lAogl:!.

r~it. J
- Da, milostivli Doamn1i, zise cavalerul,
mergi de te odihneşte, căci mli tem să nu te
îmbolnlivcşti şi dumneta de atâta trud1i. Poţi
să. fii încredinţat!l cl părintele Anselm şi cu
mine nu ne vom departa de lângă. bolnav.
- Nu, răspunse Maria, nu mă voi resimţi
dacii. nu voiu dormi inel câteva ceasuri; in·
dată ce va capata cunoştin ţa vă fligăduesc di
ml:l. voiu retrage, dilnduMvă
, de ştire:~nă a·
tunci rl1m5.n şi vli rog pe amândoi să mergeţi
să luaţi puţină odihnă.
 - 147 -

VăzAnd cA stăruinţile lor ar fi zaOarnice,

p!irintele Anselm şi cu cavalerul ieşirIi., iar
Maria se aş !izi pe scaunul p.tl.r!isit de capclan,
făc u semn Hcrthei să şadă pc perina pe care
stfituse în genunchi şi tinerele femei ramaseră
singure lângă Ştefan care urma si doarmă
liniştit. ' , !
Ceasurile treceau, fata fnvinsă de obosealA
adormise şi ea, cu capul pe muchia patului,
~Iaria insă r!1măsese nemişcatl, cu ochii aţin­
tiţi asupra dnitului. De vr'o două ori ii pusese
uşor dosul mânii pe obraz şi văzuse cu bucurie
dl f ierbinteala ce pănă atunci crescuse necon·
tenit din zi in zi, făcuse loc unei uşoare sudori.
Era aproape de revarsatul zorilor când Ştefan
făcl1 deodată o mişcare şi deschise ochii.
Maria se sculă de pe scaun şi se apled a·
supra luL Zărindu·i faţa, dnitul deschise o-
chii mari şi făc l1 o incercare zadarnică pentru
a se ridica în pat. _
- l\Iario, zise el... visez?
M,nia, galb~ă ca ceara, nu răs punse.
- Maria, zise Ştefan cu glasul slab ~i fo-
cerdindu-sc din nou să se rAdicc, Maria I nu,
nu visez ... sânt tre'az.... răspunde-mi Maria .... tu
eş t i sau umbra ta?
- Eu sânt Ştefane răspunse Maria spă­
ric'tă QC miscarea de care îl vedea cuoria9. eu
sânt... Maria.
 - 148-

- Tu... Maria ... logodnica mea... tră eşti. ,

te·am găsit? Unde m!l aflu ? şi f!tcAnd o incer·
care desnKdJ.jdu itll., izbuti să se râdice pe un
cor, dar numai pentru o cl ipă, cKci junghiurite
care le s imţi la cap şi in coastii. il siHr.1 s,~ se
Iese iarlişi pe spere.
- Da Ştefane, da, zise Maria punându-i bi-
nişor mâna pe' umăr pentru a-l linişti , eu :s1nt
tVIarîa, logodnica ta; trăesc şi tu te afli printre
prieteni. Ai fost foarte bolnav, dar acuma , cu
voia lui Dumnezeu, ai să te faci bine, uar te
rog, nu vorbi că eşti ind. slao şi vorba te os-
teneşte.

- Mario, unnă Ştefan şi mâna lui d l.utl

mâna ei, Mario, te-am găsit, şi de 'lcuma DU te
mai las.
- Ştefan, te log, 'da că ... dadi mB. mai i1lbeşti,
nu mai " orbi, nu te mişca a şa, c ă. iar a re 5?\·\i
fie rău.
- Te iubesc, ° da, te iubesc, dar !u J tot mă
iubeşti ? Dă ·mi mâna.
Maria , ca să·1 linişteas că ii dădu mâna şi
simii cum degetele lui Ştefan se incercau d
j·o strângă.
- 1\Jario, tu tot mă iub e~ti, nu ·i a şa? RAs·
punde, te rog răspun de l
- Da Ştefane , da, răs punse b iata ieme.ic
•
care işi pierdea cum(pătul cu totul, dar ]jniş '
tcşte·te, te rog.
•
 - 149 -

.- Spune-mi dl mă iubeşti şi cI( nu ml( vei

mai pi\rlsi, mai 'Zise el.
- Nu, nu te voiu mai pădsi, idacll vei şădea
binişor şi nu vei m'ai vorbi, altfeliu ieu mâna
mea din mâna ta şi mă duc.
- O AU, nu te duce, se rugă r1:l.nitul cu gla-
sul stâns, lasă-mi mâna, dar spune- mi Ind o·
da tă cii. tu eşti, Maria, logodnica mea şi nu um·
bra ta, nu o nălucă amll.gitoare, spune·mi că
mă. iubeşti.
-- Da Ştefane, eu sAnt Maria, eu, logodnica
ta şi te, .. te ... te iubesc, zise Maria 7.ăp~ciU, 'd ar
te rog nil vorbi! : ~
R1initul ostenit de opintelile ce le fkuse
tă cu, numai degetele lui strânser1:\. mai tare
m~na iubiteii Închise ochii şi în cur1nd adormi
tiin nou,
Maria, dtunci, trezi pe Hertha care uorme:t
dusă şi o trimese să roage pe părintele Anselm
să vie ca s'o inlocuiasdi. Călugărul veni indată
I n soţit de un lânăr imbracat în haina obici~uit~
' de ueenicii minorităţilor ordinului sfân tului
Francisc. Maria se apropie de Anselm !S l-i zise
hotărită;
- Am să-ţi
spun lucruri de cea mai mare in·
samnatatt ', şi care nu rabdă întârziere, te rog,
să m ă urmezi În odaia meai fratele Ambrosie
şi Cll Hertha vor sta cu bolnavul care do:ume
 - 150-

liniştit, şi 'de 'Va fi trebuinţ[ vor veni să ni dee

de ştire.
CălugKrul se inchină in tAcere, Ură a pâre.'\
prC<\ mierat de cererea tinerei femei şi, după ce
spusese câteva cuvinte lui Ambrosie, ieşi dupll
aânsa. De' oarece partea cea mai însamnată
a convorbirii ce o avu Anselm cu soţia caste-
!anului de Neamţu se va cunoaşte din cele ce
au să urmeze, spre a nu mai osteni pe cetitor,
nu·i ,"om mai urma în odaia Mariei şi vom în-
cepe iar şirul povestirii noastre la intoarcerea
călugărului în odaia rănitului, aproape dou/i
ceasuri după ce ieşişe cu Maria.
- Doarme liniştit, răspunse Ambrosie la
rntrebarea ce·i puse Anselm.
- S.ămn bun, răspunse acesta, cred ca dupA
somn dcorirea şi cunoştinţa vor fi depline,
iar încât priveşte slăbăciunea, cu o căutare tn-
grijită şi hrană bună o vom învinge cu nşu­
rin \ă. Dar nu mai am nevoie de voi aici: Hertha
du-te de ajută. pe stăpână-ta să se desbrace
şi să se' pue tn patul care o aşteaptă de doUÂ
săptămini. Tu, Ambrosie, poti merge s!Hi vezi
de trebi. Spune Cavalerului Ulrich că dep3.rte
de a avea nevoie de el, m'ar indatori dacă u'!o·
camdată n'ar veni, clici ceiace trebuie mai pre-
sus de toate este linişte; când voiu fi osteni.t
tI voiu chiem«.
:Anselm dar ramase singur cu Ştefan care
 _ 15! -

lşi \lrm.:.. somnul şi

era aproape de amiază c.tnd
auzindu-l mişcâ.nd şi tntorc4ndu·se spre tI, mi·
rlorituI văzu că este treaz şi caută pe cineva
cu ochii. Zărind pe dUllgăr, r1nitul întrebă:
- Unde mă aflu?
- Te afli teafăr Într'o casă de prieteni,
r ăs punse Anselm care vorbea bine româneşte,
~i nădăjduiesc că acuma eşti afadi de orice
primejdie. Mai aibi puţintică rabdare şi in
curând te vei putea scula.
- Dar, zise Ştefan, mi s'a p;'irut eli lângă
patul meu era astă noapte o femeie care se nu·
mea Maria, visat· am sau nu?
- Daca vrei să vorbeşti de Maria soţia Ca·
vale-rulul Albrecht de Wolkenstein, castelanul
aceste-i cetăţi, răspunse clUuglirul după oareşi·
{.are indoială., atunci n'ai visat căci, de când
te-a adus aici rănit şi piuă în astă dimineaţă,
ca nu te· a părăsit nici zi nici noapte şi faptul
că ai scapat cu viaţă îl datoreşti mai ales în·
grijiriJol' ei. A l tă Marie nu s'a apropiet de
patul în care zaci şi nici nu este în Cetate .
..:.- Iar voiu fi visat, zise Ştefan cu un lung
suspin, dar, adause el după o tăcere, capul îmi
este slab, sânt ameţit şi nu î.nţiUeg, nu-mi aduc
aminte t:um am venit aici.
- Le vei afla toate la 'urmă, dispunse mi.
noritlll, dar acwna eşti încă prea slab, vorba
te sUib~te ţii mai tarei dup11. dou11., trei zile
 - 15::! -

le' vei tntălege toate. Deocamdat~ voiu cruema

pc ucenicul meu ca sli-mi ajute s1i-ţi prime·
nesc legăturile şi pc umlă ,"OlU căuta s ~ - ţj dăm
cc\'a mâncare pentru ca slt începi a· ţi c,\ştiga.
iar puterile.
Rănil e fud spalate şi legate elin nou cu a'
jutarul lui Ambrosie şi Ştefan lul1 cu o plă­
cere văditl o ceaşoo de za.m.ă şi două. degete
de vin vechiu.
- M~ prind di ai mai vrea, zise Anselm zlm ·
bind, dar pentru mtăia oar~ ajunge. Mai spre
s ară ti se va mai aduce; acuma Inchide ochii
ş i caută s~ danni.
Ştefan era atât de slab incAt nici nu Incerc~
să mai scoată un cuvânt; închise ochii şi adormi
îndată.
Ramase În aceiaşi stare două zile şi două
nopţi; se trezea nwnai pentru a - şi vedea le -
,
găturile primenite şi pentru a mânca. P~rin·
tele Anselrn, Cavalerul Ulrich şi Ambrosie, il
păzeau pe rând.
I Il diminea ţa zilei a treia se intări se bine
şi fnfăţa şarea rănilor era c1t se poate de mul·
ţămitoare; mândi cu poftli. şi goli cu totul
paharul de vin ,ce i se adusese.
- Bun vraciu mai e's te tinereţa, zise pă­
rintele Anselm care-l privea cu pUkere. )<1ul·
ţămeşte lui Dumnezeu, fiule~ pentru firea Pl,l-
ternică cu care te·a inzestrat; multi rrutiţi cău-
 - 153-

lat-am în viaţa
mea, dar nu-mi aduc aminte
să fi v1b:ut vreunul in stare mai desn~dăjduită
decât aceia în care te af!a.l cind te-au adus
• •
alcI,
- Mulţămesc lui Dumnezeu dar mulţ,limesc,
şi celor care m'au căutat atât de bine, dspunse
Ştefan.
El acuma prinsese puteri şi'şi aducea bine
aminte dl1 întâ.mplările in urma cărora fusese
rănit.
- Dar, adause el, aveam cu mine o s lu gă
credin c ioa să la care ţin foar te mult, trebuie s1i
cred că a fost mai puţin norocoasă decâ.t mine,
căci altfeliu aşi fi văzut...o pănă acuma.
- Sluga îţi trăeşte, răspUIl.S4? Anselm, dar
şi el este in pat cu oraţul drep.t frâot ; viaţa
nu-i este deloc în primejrdie şi cred chiar că
braţul i se va îndrepta cu totul, dar la vr1sta
lui firea nu mai lucrează. ca În tinereţe, şi vor
trece câteva săpdlnllini pac,tl. nu câteva luni pănă
'ce va ·putea să- l în t rebuinţeze.
- Dar acuma, spune-mi te rog, Părinte, ce
s'a întâmplat 'după ce am căzut rănit şi cum
:;'a isprăvit lupta.
Părintele povesti atunci, spre marca ::nierarc
a lui Ş tefan, nimicirea oştenilor nemţi , râpi-
rea Mariei de mtră Ianoş, întâ.lnirea lor cu
r~unaşul Codrilor, învingerea lui l anoş ~i a·
Qucerea rlDiţilor la Cetate.
 - 154-

XlII.

In care Ştefan Stroici află lucruri \II.!

samă pentru el.

După ce puse mai multe întreb~ri asupra

răU!1aşului CodŢilor, Ştefan zise deodată:
- Mi s'a zis de dl.trlt un oştean de aici, in
tlimineaţa zilei în care am lost rănit, c11 soţia
Cavalerului de \Volkenstein este Romindl In
vremea războiului cu Tatarii, acuma patru an~
am avut prilej să cunosc pe cei mai mulţi din
cnejii de aici. A cui fată este ea oare?
- Destul vorbit-ai pentru astăzi, fiule, dse
Anselm Ură a răspunde acestei întreb~i. A-
cuma este vreme să dormi.
Tocmai atunci intră şi Cavalerul Ulrich tu
odaie şi ellugărul, scultl.ndu-se, ii zise.
- Bolnavul nostru merge răpede spre bine,
dar s'a făcut din cale-afară vorbareţ. Numai-
decât trebuie să doarmă acwna. De aceia fii
bun, domnule Cavaler, de nu te lua tn vorbă
cu el, iar dac~ ar vrea numaidecât să vor-
bească, să nu răspunzi la intreb1lrile lui.
- Fii pe pace", Pitrinte, răspunse Cavale-
rul dzind, sant oştean şi ştiu să împlinesc
orbeşte poroncile celor mai mari.
P~rintele ieşi, iar Ştefan, vrâ-nd nevrând,
fu silit să tacă şi, de urât, s'adoann~. Trecurl
 - l.5!i -

~ te d.oult zile in timpul cbora puterile rKnitului

crescură v11zând cu ochii, rana dela cap era a-
proape tilln~duită, iar starea acelei dela coastl1
se îmbunătl1ţise mult. Plirinte1e Anselm, dup.:'i ce
ii Icg1i rKnile, spuse lui Ambrosie sK iasl1, se
aşti.ză pc scaun lângă pat şi incepu si\. vorbească
nemţeşte cu glasul lui încet şi blând:
- l\Iare este mulţrunirea mea, fiule, că te
dld În sfârşit ieşit din orice primejdie şi în-
dreptându-te răpede sprc o îns1lnătoşire de-
plină_ Cred ci aşi fac,e rău dadi aşi mai intirzie
sl1· ţi ÎmpKrUl.şesc nişte veşti ce ştiu că au să-ti
tulbure rliu atât inima cât şi mintea. Datoria
mea de preut şi de prieten al casei In care ne .
afHim este Însl1 sl1 vQrbesc. N'am Ucut-o p!nl1
acuma căci, în slăbl1ciune'a in care te aflai)
orice zguduire ţi-ar fi putut primejdui l'.ilele,
clar ast~zi, când ţi-ai recâştigat puterile tn mare
partt:, nu mai pot tăcea, clci aş pune In pri-
mejdie numele, liniştea, şi viitorul unei fiin\i
ce trebuie slt ni fie scumpă la amândoi.
Ştefan se uită la el cu mierare.
- In noaptea în care ţi-ai recâştigat cu-
IJoştinţa n'ai visat.. ..
- 0, boamne-strigă Ştefan, Maria tdieştel
- Da, zise căIugărul, Maria trăeşte ...
- Ohl zise Ştefan, de ce m'ai J.măgit?
asllmenea veste mi-ar fi grKbit fndreptarea t
°
- ,Ştiam, răspunse dlmol minoritul, c1i "cs·
 - 156 -

lea cwn d. acea pe care n'ai incetat s'o iu-

beşti trăieşte ar fac e mult pentru a- ţi gd.bi
îndreptarea, dar nu temeam el întregirea aces-
veşti să nu te dce din nou pradă fierQintelii ~i
aiurării. Nu te-am ;)m~git, căci :-'faria pe care
ai plâns-o pănă astăzi ca moartă este Jlaria
soţia Cavalerului Albrecht de ...
- Dumnezeule, strigă Ştefan, ;un l;11sit-o
numai pentru il o pierde în că odată.
- Intâ.lnirea voas tră este fără Îndoială o
nenorocire, urmă Anselm, căci a re să se rcdeş­
tepte, poate mai vie, durerea de odinio3.ră, Hi.-
câr.du-te să înduri pentru o a doua oadl. chi-
nurile ce fusese alinate de vreme.
- Dar ea, cum de şi-a calcat jurămintele
cătră mine, cum de m'a uitat şi s'a invoit !:it..
fie a altuia?
N U-ţi face pacat invinovăţind-o, nu ,tii
cât a suferit şi prin câte a trecut!
- Dar mi· a jurat că niciodat1i nu Vi\ fi a
altuia, este o femeie fără credin ţă!
- Nu ştii cum o îndreptăţeşti prin aceste
bănuieJi. Te rog, aibi puţină rabdare ~i lasă·
mă să te pun în cunoş tinţa împrejurărilor c,'l.re
au silit-Q să ice pe Cavalerul Albrecht de so ţ.
Văzând eli Ştefan, ameţit de această ~tire
cumplită tleca, călugărul urmă:
- 'fi·aduci aminte că te alflai la tatăt" )'la·
 - l.51 -

riei, la meazul Orsat, la Orsăteşti, pe Tutova,

când se auzi că. Tatarii au nlivlilit in Ţara Le-
~ască şi ~ de acolo se în dreaptă spre Ţara Un·
gurească. Ţi-ai păr~it pe loc logodnica,schim·
bând cu d1nsa j urăminte de veşnicli credinţ:i
şi iubire şi te·ai intors in grabă, ajungind in
Maramureş odam cu păgâ.nii, luând parte la
luptele ce s'au dat impotriva lor şi in care au
fost învinşi. I-ai urmărit cu oastea Voevodu- ,
lui La\c peste munţi şi ai luat parte 1:1 bătălia
hotărito3.re ce s'a dat pe malurile Siretiului.
Păgânii au fost zdrobiţi cu desăvâ-rşire dar
dumneta ai fost lasat greu rănit, ca mort, pe
câmpul de bătălie. Tatarii Învinşi s'au împărţit
In mai multe drâmbe, unii apucând în 1'US, al tii
În jos, pe Siret şi Bâ.rlad, pustiind tot in calea
" r )
lor_ I I ' ~,
In oastea vocvodului era şi Cavalerul Al-
brecht de Wolkenstein, castelanul acestei ce-
tăţi, cu câ.ţ ivfl oşteni Nemţi şi cu oameni de
s trân sură din satele inchina te. El, Îndată dupa
bătălie, se puse cu vr'o cincizeci de cllăreţi in
urmărirea duşmanilor, pe Bâ.rL1.d. Era de mult
prieten cu tatăl Mariei şi când~ sara, ajunse
la portite Bârladului, auzi că o parte din Ta-
tari apucase pe Tutovă., În sus. Cuprins de o
presimţire rea, cu toată osteneala oamenilor şi
a cailor, se puse iar pe urma lor. Satele dealun-
gul \' ăii erau arse şi o mulţime de trupuri
 - 156 -

~l u ţ itede ale nenorociţilor locuitori dceau pe

d rwnuri.
In rcvarsatul zorilor era in Orsăteşti şi, pe
locul unde fusese satul, găsea nişte gr1irnezi
de dărl1mături aprinse, casa cneazului în fUcăr i,
trupul lui şi acele ale slugilor imprăştiete prin
curte. Un om scapat prin minune de urgia pă ­
gâniloT, vlizând oşten i creştini. ie~ i din ascun·
zătoare şi povesti cum Tatarii nl:l.v1Hise fără
d e veste În ziua din urmă, d up~ căderea nop·
ţ ii. rnăceUrise barbaţi , feme i ş i copii, dând
pe urmă foc satului. Cneazul care abie avu-
sese vreme să se inchicU in casli, încercase în
zadar să se apere; Tatarii p1itrunsese tni1unrru,
ucisese pe cneaz şi pe slugile ce·l incunjurau
ş l râpise pe frumoasa sa fiică Maria. Duph
dcsăv ârşirea acestei lucrări de nimici re tre·
cuse, peste dealuri, în valea Similei. Albrecht
după o scurtă odihn1i., se puse iar in urmărirea
lor, străbătee valea Similei pănă la gura
ei, trecu apa Bârladului şl·i unn:ă.ri in va·
lea Chin~zei; toC'tU.ai peste Prut ii ajun·
junse. Păgânii, mai mul ţi decât creşti nii , se
pregătiră de luptă. dar Cavalerul, văzând mi·
cuI număr al tovarăşilor să~ se opri pe loc
şi trimese Tatarilor pe unul de ai lor care ră ·
tăcise şi fusese prins d e creştini, cu ins1l.rcinare
să d ucă vorb1l. prectllll că el nu are de gind
să-i supere, dacă ei primesc să tnapoieze~ tea-
ţără, p,e faJa cneazul1J,i .O rsat, în schimbul unei
 - 159-

rltscumpărări bl1neşti. Tatarul s'intaarse cu răs ·

puns din partea mârzacului cl fata, fiind de
a frumuseţit minunată, este menită sl1 fie dusă
hanului, dar dacă Cavalerul primeşte s ă · i nu·
mere a mic de zloţi, cI este gata să i-a Iese.
Cavalerul fu silit să consimtă şi se hotări ca.
Tat~rii să d ucă pe l\'Iaria dincolo de Nistru şi
acolo să aştepte cu dâ.nsa opt zile sosirea ba-
nilor. Un oştean credincios al lui Albrecht fu
trimes s.[ însoţască fata spre a o pKzi de orice
necuviinţă, iar Tatarii, 'din partea lor, au trimes
c rcştinilor, ca zălog, pe friltele mârzacului şi
Cavalerul s'a intors indată la Bârlad. Cins tea
lui era b ine cunoscută de târgoveţi, dar numai
cu greu a izbutit să adune banii şi, pornind din
nou, a ajuns la Nistru unde Tatarii au primit
banii şi au predat in mânile lui numaidecât, pe
Maria teafără, dar adânc zdruncinatl1 atât de
osteneală cât şi de intâmpllirile grozave la care
fu sese faţă.
Albrecht o tluse Ia Bârlad in casa unUl• ne-
g:.15tor· prieten lui .şi acolo biata fată a fost
lnştiinţată, de oameni care te cunoşteau şi se
Întorceau kiela războiu, 'că ai căzut pe câmpul de
bataie şi că au văzut cu ochii cwn te duceau
la groapă. ,
- Şi numai prin minune n'am fost îngro-
pat, întrerupse Ştefan. Nwnărul mOrţilor era
atât 'de mare incât nu se mai dovedia cu sa-o
patul gropilor şi nevenindu-mi incă rindul, vă~
 •
- 160-

r ul meu, Bogdan, puse n acii sl -mi mai c~rce ­

teLe tru pul, iar a ceştia ma i glis i.ră ind dmne
de via\!'i tn mine.
- Aceste se tnttim plarli, pe săm.ne , după
plecarea BarHidenilor, aşa clI. ei aduserl1 Mariei
numai ~tire despre moartea dumita.le, unnli dl.-
h.lg1irul. Pe când biata fată, care acuma pier-
du-se tot ce·i era drag -pe lume, se lupta ("u
jalea-i cumplitl, Cavalerul AlbŢccht se ingri-
jia ca cuvântul ce -l d~dus e negustorilor s ă fi e
ţ inur. Satul Orsăteşti fiind: pustiit de oameni,
tunnele cneazului fiind pieri te şi casa lui arsi,
nu-i mai rrunânea Mariei nici o avere, el tre -
buia acuma să 'desp~gubeascli. pe negustorii ca·
re ·l imprumutase cu banii răscumpărării , din
mijloacele lui şi era departe de a fi om bogat.
S 'în toarse aici lăsând pe Maria în sama ne·
gU5torului la care se afla, stdnse pUţinii bani
ce putu slH adune şi trimese dlrţi fraţilor
lui, in Ţa ra Nemţ asd, ·c erându·li sK vândă
micile ocini ce le a vea acolo şi s!i-i trimatA
d e sârg pretul ce· l vor putea dobândi. Când,
d u pă cind luni de aşteptare, credinciosul tri ~
rnes cu cărţile se tntoarse, ti aduse 'de abie cinci
sute de zlOţi , căci numai atâta se putuse prinde
pe ocini. Cavalerul se duse la Bârlad ş i pHiti
şase sute 'd e sloţi din datorie, iar patru sute
se tooni să· i plAtea.scl in p,atru ani, din veni·
turile lui de castelan al cetăţii noastre.
 101 -

Dar negustorul la care se afla Maria şi so-

ţia lui murisl.! şi fata era amerinţat:ă sli ră,
mâi~ pe drumuri, dci neamuri nu avea. Atunci
Cavalerul, atit pentru n-i putea da un adă~
post tcaUr şi cinsteş dt şi împins de simţirile
dcştcptatc îlltr'însul de frumuseţa şi de buna- _
tatca ~Iarici, o rugă să-l primească de soţ.
Ce er'-L. sit fadi biata fată? Era singură in lume,
fădl. p~rinti, fără. avere şi te ştia mort. Şti..1.
că Albrecht îşi jertfise tot avutul şi se OS~!l­
disc la mai mulţi ani de lipsă pentru a o mântui
de soarta cumplită ce i se pregătea. Avea a-
cuma prilej s5. răsplătească binele ce i se fă­
cuse jertfindtt-şi, Ia rândul ei, frumuseţa şi
:inerctele pentru a mângâie şi a lumina bă·
trânetilc binefăcătorului ci. DupK ce îl pusc
in deplină cunoştinţ~ a logodnei şi a iubirii
voastre nevinovate, primi sii-i fie SOţie, ce-
râ.ndu-i numai să n'o silească ::it!. se lepede de
legea in care se născuse. Trei .ani au trecut a-
cuma de când biitrânuI meu prieten şi-a adus
tâllăra nevastă în această cetate şi de atunci nici
cel mai mic nour n'a venit s1t ţulbure cerul se·
nin al dtsniciei lor. Ea, Îllţelegilnd şi preţui.nd
mărinLmÎa şi simţirile alese ce deosebesc pe
so~ul ei, îşi devărsă la. rândul său comorile
:,ufletului pentru a-i înveseli şi a-i înfrumu-
seţa viaţa. Şi, pe lângă dânsul, noi toţi d,i
trăim imprejuru-i, tot poporuJ. rare locuieşte
11
 - 162 -

pe această vale, toţi acei ce o cunosc, se IDcll-

z('..;c la razele acestei bunl1tA\L Nu este pe îm -
prejur durere care si nu o aline, ferici re 11
care să nu fi luat parte. Deş i mijLo:lcele lor
5unt din cele mai restrânse, ea găseşte chip
s!t vie in ajutorul tuturor nevoieşilor ş i tot-
deauna e senină şi voioas~. Pent ru Albrecbt
orice dorin\ă a ei este o porond, orice zice sau
face este sfânt, dar ea nu .,tie ce este o toana
femeiască şi când cere, cerc numai pentru alţ i i.
Imi pare r11u că sânt silit să-ţi ul:1.resc du -
rerea arătându-ţi ce ai pierdut Într 'jnsa, dar
5mpline~c acuma o datorie sfânttJ. care cere 51\
nu te cruţ. Deşi, fiind preut de a lt ă lege, nu-i
~ânt duhovnic, ea a văzut in mine, dela Început,
un prieten şi nu mi-a ascuns nim ica din cu -
getele ei curate. Ştiu deci cât de lUare şi cât
..de curată a fost iubirea voast dL N emărginit
de llIare a fost durerea Mariei când a aflat că
te pierduse şi numai cu incetul, vremea, acel
nadu al tuturor durerilor, a putut s'o aline şi
s'o ,lIn··nască, r~mân<lndu-i o amintire tot a-
tât de jalnică cât de dulce. Te las ..A jud eei ce
cumplitâ sgudulturl a primit biata Maria d nd,
deodată, prin feleasta ocLiu în care se afla,
te-a zarit urcându ·te pe prispa c râşmei unde
tnt~mplarea a voit ca amindoi să fa ceţi po .
Plls. Acuma "ei inţăle g e atât leşin ul de .:are a
fost cl1pr insă dt şi pricina pentru care nu a
 - 163-

primIt ins01irea dumitale. Când te·a adus :tiei,

mi .a spu>o indată tot şi. cu tolte că o ruga..,em
sit se iie deoparte, ea şti..ind -li niciodată ingri-
jirea ce o pot da unui boln:l.v nişte barbati
nu poate Inlocui pe ace:\ a un.; femei, mai
cu samA in slarea. de primeidie in care te J.flai,
te·a căutat zi şi noapte: trebuie ::o<i. m1rturisesc
că Uatoreşll viaţa acestei ing-i;iri neadormite.
C:lnd, n!câştiglndu-,i simţiri'e. ai cunoscut-o,
ca tn.:facă ce te-a vbut adonnil şi liniştit, fII'a
chiemat şi mi·a cerut s'o sfătuiesc şi sli-i arăt
purtarl".d. re de acuma trebu~a s'o 3i~'i iaţ.1.
de dumneta. In urma sfaturilor mele şi vă­
zându-le afară de orice primejdie, s'a ~otărît
c.' \ deo c amda tă să nu' ţi se mai ariite, illsar-
dn:1ndu-m:1 pe mine să te pun În cunoş'i:na
d urerosuJui adevăr, indată ce nu va mai fi de
temut ca starea să ţi se înrău:ătească în urma ..
unei aslmenea veşti.
- Şi n'am 5'0 mai pot \'edea nidodatâ? În.
treb ă Ştefa n desnădăjd uit.
- 'Ua, ai s'o vezi. răspunse l\nselm, c~-i
r!'inile te vor mai tine La noi .1:lse sj,UI;im,\ni
cel puţin, şi s'ar da loc la bănuieli ne:h!pte
cladi stăpâna casei ar sta a tâta vreme la 0p:l.r'c,
făr1i a vedea pe un cl\valer cc-i e:ite oa"pe in
unna rănilor primite in a~nrea ei, Dac1, de
dteva tilc nu s'a mai ata:ac, pri.:ina e~te că
am (."Tezut de cuviinţă ca, înainte s'a yeLi, să
•
,

_ 164-

fii pus în cunoştin\a faptelor îndeplinite. Mă

temeam că cladi ai reculloaşte·o fiind şi alţii
de faţă, s§. nu se poată da un înţlEes du cu·
vintelor nesocotite ce ţi· ar fi putut ieşi din
gură şi să nu sufere mai pe urmă numele ei.
- Şi când putca-voiu s'o văd? întrebă Şte~
fan cu nerabdare.
- In toate zilele, răspunse Anselm, dar, a-
dause el, uitându-se drept la dânsul, numai fată
cu altii. Insanmă-ţi bine că nu mai ~rebuic s-o
prin~~li altfcliu decât ca pe o prietenă, ca pe
o rudă. Nu hrăni vr'o nădejde vinovată, Maria
este hotărîtă să-şi păstreze credinţa cătră soţ,
Sâni încredi.nţat că avem in faţa !1oastră un
cavaler plin de cinste şi că nu te vei incerca
s'o întorci dela calea datoriei; Încercarea ar fi
zadarnică şi ar putea numai să tulbure liniş­
tea viitorului ei. Dacă o iubeşti cum se cuvine
S;L fie iubită, trebuie ca cinstea ei şi bunul ei
nume s.ă-ţi fie mai scumpe decât orice în lume,
- Dar ci, Întreoa Ştefan, nu i-a mai ramas
nimic din dragostea ce a avut-o odată pen-
tru mine?
- Ea, înainte de toate) este roaba datoriei,
răspunse dUuglhul, şi datoria poroncindu-i să
nu cunoască altt!. dragoslc decât acea a "Soţului,
:;.tiu bine că va izgoni din inirna ei, fără mia,
orice altă 5unţire_ Te rog, dacă ţii la numele ei,
să nu sdipi lliciwl cuvânt ce ar p,utea sa. 'dee
 - t ~-

a. iniălege altora că o cunoşti de mai tIe UluIt.

Dar văd d eşti foarte tulburat şi d-ţi Trebuie
a:::uma odihnă numaidecât. Te las s11 te Iiniş­
t~ti şi voiu trimete pe Ambrosie ca să stee
cu dumllcta, şi cu aceste cllvinte, Anselm ieşi,
lăsând pc Ştefan în prada unui iad întreg rele
chinuri. - !i
A do~ zi, după amiaz11, Cava.lerul Ulrich
se afla la bolnav şi pentru a-I scoate din măh­
nirca in tctare il \'cdea cufundat, îi povestea
nişte fapte războinice, când Anselm se ar~tă
la uşii şi zise lui Ştefan:
- Stăpâna noastră, care te·a c1l.utat cu atâta
ir.grijirc pe când erai fără cWlOşt in,K, <.lo re~te
să se incredinţeze pr~ sine de calea ce-ai fii-
cut-o spre bine şi să· ţi ariile re c unoştinţa ei
pentru vitejia cu care ai aparat-o.
Şi călugărul dându·se la o parte, Maria intd
in odaie.
. Era albă ca varul şi cuprins1\. de un 1re,llur
ce aeabie îl putea stăpâni, dar frumuseţa. ti
era uimitoare,
Nici naltă, nici mică, era de o f1\.ptu rl1 făr.li
greş dela c reştet păn.li la picioarele mici ~i fr!.-
g-uste. P~ru l bogat era auriu, ochii :lcgri, mari, "
luminoş i şi plini de bW1atatc, genele lungi ~i
sprinceniIe bogate, negre, şi ele, sub o frunte
albă şisenin!i; nasul era drept, gura mică. Purta
o rochie de lină albl, cu corsajul 1W1~ şi cu
 - 166 -

m!neeilo 1.~, fIltre u.rnlr ~i cot, strânse pe

braţ dela cot in jos; Imprejurul mijlocului mUs.·
dios purta un colan de fir. Inaintă Încet inspre
patul lui Ştefan care se schimbase şi el la faţi
.şi o privea înmărmurit.
- Imi pare bine că v~d pc ap.ll.r~torul meu
apropiindu·se r~pede de ins1!.nătoşire, zise ea
nem ţ eşte, şi glasu·i cam surd tremura. Pot În-
sfârşit să- i aduc mulţămirile melc pentru r::a-
valereasca·i purtare, şi lntinse mâna lui Ştefan.
Dar Ş tefan era atât de tulburat, incât numai
după o bucată de vreme se gândi să iee :nâna
intinsă şi s'o sărute, fărll. a putea ;coate niciun
cuvânt Maria se aşW pe un scaun ling1i pa·
tuJ bolnavului: ar fi vrut să vorbeasc11 dar cu·
vintele nu·i ieşeau din gură. Ştefan, In sfârşit,
i.~i reveni in fire.
- Mie mi se cade, milostivă doamiU., t ise
~l, să-ţi mulţămesc pentru ing rijirea cu care m'ai
căutat şi căreia, o ştiu dela părintele An:i~hr:,
îi datoresc viaţa; eu trebuie să·ţi răm.â.n veş'
nic recunoscător.
Vorbele lor unnară, mli.rginindu-se de o
parte şi de alta la cuvinte de curtenie, dar
cât de departe erau minţile vorbitorilor de
vorbele ce le rosteau buzele lorl Ele dWhoriau
•
departe, spre un colnic de deal la fundul Tu-
tovei. unde doi tineri nepăs.ll.tod schimbau 0-
cioioar~ zub wnbra unui stejar bătrân, ju·
 107 -

rfrr.inte de veşnici iubire 1i nevinovate ~­

mier~Til
Duplt un Clas, Maria se scull1. şi luându-şi
ziua buna dela Ştefan, ieşi din odaie vestindu-)
d., de acum inainte, va veni să-I vad! în fiecare
•
%1.
Se ţinu de cu\'~t: in fiecare zi, după amiazl,
venea rn odaia lui pc cind se aflau într'jnsa Ca -
valerul Ulrich ~i Părintele Anselm şi lua loc
lângă patul dinitului, dar vorbele ce le schim-
bau erau aproape aceleaşi, curtene iar reci. Şi
Ştefan se intreba adesa dacă bucuria de a o
vedea şi. de a privi faţ<t ei dulce şi frumoasă,
nu era covârşită prin măhnirea pricinuitli (le
asamanarea ce o fă.cea ·intre amintirile de odi-
nioarl şi desn~d~jduirea de azi.
Cavalerul Ulrich şi Părintele Anselm işi d.t-
cleau toat:1. silinţa ca 5li. scurteze pentru r6nit
. lungimea zilei. Anselm, mai ales, izbutea ade-
sa slt depărteze gâ.ndurile care-l chinuiau, po-
\'estindu-i jntAmpHirile vietii sale. Ştefan ~
cu Ulrith ascultau ceasuri intregi plveştirile
âespre luptele la care luase parte şi despre
clll1torille ce le flcuse in ţltri departate clei, tu
tint'reţe, câlug1rul, unnaşul unui neam mare din
•
Suonia, fusese un cavaler frumos, vestit prin
vitejia lui, şi părlsise lumea In urma unei dra -
geste nenorocite .
•
 - 169 -.

XIV.

Maria este hot ă rit ă să rămâie credincioasil

soţ ului ei.

Stefan Într 'o diminea ţ ă, avu bucuria 5ă \"adă

pc Anton intrftnd tn odaia lui. Bătr1nui o~tean,
desml de uscăcios din fire, rămăsese acuma
numai Cli pielea şi cu ciolanele; el purta bra-
jui intr'o lcg-ltudt atfirna tă de git.
~rare·i fu bucuria când iş i văzu stl1pânul
atât ac aproape de însănătoş ire. Incepu îndată
5<1-1 povestească toate câtc le auzise Jespre
Păunaşul Codrilor, atât dela oştenii Cetăţii cât
;i dela \aranii care veneau la strajă.
Deodată Ştefan se bătu pe frunte ţi, s,;t!-
lându-sc din pat, zise cu glasul schimbat.
- Dă - mi rlipede hainele. .
Anton, c rezând cl Ştefan voieşte s!i. se scoale,
incepu să-1 sf.'ituească să şadK l iniştit fiind
în că prea slab pentru a ieşi din !lat,
- Adli-mi numai decit hainele şi nu Jndi
pierde vorbele in zadar, !i s trigă cu mânie Şte ·
fau foarte agitat, nu vreu să ml scol, dar :l11i
trebuiesc hainele numai decât: aleargă ş i le
cere.
Bietul Anton, văzând clI. ele nu sunt în o·
claie, ie~i pe cât de iute tl ierta slăblkiunea şi
se intoarse fn curând, urmat de o sl u~ă care a·
 - 16')

du<.ca in brate hainele palate de sânge, ~coase

de pe rlinit la sosirea lui în cetate. Ştefan puse
ÎJJC!ată mâna pc dolman şi întordlndu-l pe f:l,ţa
din intru, începu să pip.1l.e căptu~a.la din par-
tea. st.ingă a pieptului, dar în zadar: ellptu-
ş<>.la era lăictli. in mai multe locmi şi Într'Ln5a nu
se afla nimica.
- Antoane, zise Ştefan şi desnăd.1l.jduirea
era intipariY' pe faţa lui .... imi lipsesc nişte
c."lrii al cl1ror cuprins poate fi primejdios pen-
tru o lume fntreagăj ele mi-au fost incred:nţate
de vărul meu, Bogdan dela Cuhnia, spre a le
aduce aici, unor prieteni de ai săi! Ştii că
la pornirea noastră le-ai cusut in dl.ptuşala
d olmanului şi acuma le-am dutat şi ele nu
mai sunt acolo. Cercetează dadl. nu CUUlva le-a
g lisit cineva câ.nd m'au adus aici, :lar fâd a
spune ce sunt şi de tUlde sunt.
Anton ieşi iar şi, după ce zliblivi câtva, se
Intoarse cu Plirintele Anselm şi cu Cavalerul
,
Ulric:h care-i spuseră di clrtile nu ~ unt ni-
căiure şi eli îşi aduc bine aminte cum, cind
au desbracat pe Ştefan pentru a·) pune în pat,
cnptuşala dolmanului era ruptli, c~ci ei cau·'
tase Cu deamliruntul toate hainele lui, pentru
a g!1<;i şi a pune la o parte lucrurile
, de pret ce
s'ar găsi în ele. In hainl1 nu se aflase nimiqt,
dar oşteanu) care fusese gllsit docând sub cal
primise dcla tovarăşii Pliuna.şului Codrilor, iru"'
 •

- IiO -

,.. Hlnă cu toate lucrurile Nemţilor, :;i Q pun~1

ele piele, cu bani, pe care era cusut~ stema ca.·
valerului român, luate toate dela Ungurii lui
Ianoş.
- Se vede. adause mineritul, dl hoţii, dup!
ce au ucis pe oşteni, v'au căutat pe toţi şi dând
de dirtile cusute în căptuşala hainei ce .:J pur-
tai , le -au SC03 crezând el. poate ar ii lucruri
de pret apoi, v1zâ.nd d .sunt nişţe hârtii, ce
nu le pot fi de nici un folos, le-au lepadat In
codru.
Ştefan era foarte suparat de pierderea cl1r·
ţilor, dci pe llng11. că cuprindeau lucruri de cea
mai mare greutate, cc·i erau cunoscute num'li
în parte, ele mai alcătuiau şi puterile lui pe
lângă prietenii lui Bogdan fn Moldova.
Apoi, deşi impărtăşa credinţa lui Aniclm
incât privea soarta lor, totuşi se temea ca, prin
o întâmplare oareşicare, să nu fi clzut ~n ma-
nile lui Sas sau tn acele ale oamenilor lui ~i
~tia cât de primejdios era cuprinsul lor. li tre-
buiau acuma alte căqi, dar nu ştia prin dnc sl
dee de veste lui Bogdan, clici Anton nu putea.
să !:ncalece fnd vreme îndelungat1i şi nu era
chip să. ceadl Cavalerului Ulrich vr'un cre·
'dincios spre a·l trimete la Cuhnia. Căci, pe
uc o parte se temea să nu deştepte astfeliu bă­
nuieli, iar pe de alta, cavalerU dela Neamţu,
fiind oamenii craiului unguresc, ti venea gl'OU
 - 171 -

s:L-i facă pe d inşu, dupI ce Il primise fn cad,

~i · l îngrijise, s~ lucreze pe neştiute impotriva
ri.1.toriei Jar. La unn.a urmelor v1zu d o sin·
gu r~ cale ii este deschisă: ca îndată ce ~e va
indrepta, să se întoarcă singur la Cuhni.a, spre
a pWle pe Bogdan in cunoştinţa celor mtAm·
Pt.J. tt: şi a lua dela el alt rând de dirţi.
De Paşti Ştefan, care se sculase din pat de
câteva zile, fu in sfârşit tn stare să iasi1. din
odaie şi să iee parte la masă Impl'eunl cu ~Ia·
Tia, cu Cavalerul Ulrich şi cu Părinte le Anselm.
Prilejurile de a se g1is,i imprew cu Maria
deveniră mai dese, dar ea nu ieşea d e loc din
răceala ce i·o aratase la Înt/iia. lor întâlnire,
fcrindu-se mai ales d~ a rămânea singură cu
el. Ştefan simtea dl dragostea lui pentru ea
creşte din zi in zi şi purtarea Mariei dtrli el,
in loc de a·} lini:;;ti şi de a-I răci. ti 5târnea
patima mai tare. Puterile i se intorsese acuma
• cu .tot~l l, rănile ii erau tămăduite, vedea apro·
piindu'9c răpede ceasul pleclrii ş i nu vroia
să pără.sască Cetatea fărl a fi vorbit cu Ma-
ri..l singură. Căuta prilejul f~ră a ·l gMi când,
intr'o sară, afHlndu·$C cu . toţii la mas1l., Pl·
rintele Anselm şi cu cavalerul Ulrich fură in-
~tiin\aţi că ajutorul vllldicăi dtolic d e Milcov,
de care atârnau toate parohiile de pe Trotuf.
,~ ;l.fla Zn Piatra ş~ 1n urma unQr tnt1mpliri
 - 172 -

neprev!i1.utc, ncputil.nd! veni la: Cetate unde era

aşteptat, ii ruga să se r~p.l.dă cât mai cudad
la el, având a se întreţine cu ci despre trebi
grabnice. Părintele şi cu cavalerul pornidl. de
sa,rg, spre marea bucurie a lui Ştefan care în-
ţălese că se ivea în sfârşit prilejul dutat de
el de atâta vreme. La plecarea călătorilor, se
afla :in curtea (lin Hiuntru a Cetăţii, împreun!1 ce
:Maria venită acolo pentru a-şi lua ziua hună'
dela ei. Când ea voi să s' întoardi înspre ..:a.să,
Ştefan, închinându-se, ii zise nemţeşte in auzul
tu turor oştenilor ce erau de faţă.
- I naintca mesei spuneai, milostivă Doamnll.
că ai suferit de dildura zilei de astâzi şi că,
pentru a te răcori vrei sti petreci câteva cea-
sari afară, sub copacii de lângli poarta Cet!hii
Ţi ·aşi părea oare prea îndrăzneţ dacă te·aşi
ruga să-mi dai voie sli te însoţesc?
Maria ramase o clipă nehotărîtă ci Ştefan
inţălese di căuta un cuvânt pentru a nu se
afla s ingură cu el dar, la urmă, se vede di-
sc răsgândi, clei zise:
- Cu plăcere, domnule Cavaler, Hertha a-
dă-mi mantelul şi vină şi tu.
Ştefan, pricep.1.nd că ea voieşte ca Hertha
să -i însoţascl, işi muşcă buzele şi amilndoi,
ieşind pe poartă, trecuTă peste podul mişditoJi:
ş i se indreptaTa; sPTe un brad urieş aflat la
jumatate de cale Între pod şi zidiul încunjură ..
 - 173-

to r, împrejurul d1ruia era o lavi,:.. pe care se il ..

~ a'Zar5. Crengile bradlllui se lasau tn jos îm·
prejurul 1J.\"iiei, a-;cwlzânuu·i vederii oşteni1or
c:tre stătea\L în pOJ.rtă, soarele asfinţise şi noa p:
tca cădea rJ.pcde.
Iutâmplarea veni În ajutorul lui Ştefan, dci,
IIertha zăbăvind în casă, el se f olo.:;l de ace,\$tă
împrejurare pentru a zice 1-Iariei:
-_ )'Iario, de dnd am aflat ca tu mai e*ti
i>e lume, mintea. şi inim;\ mi·au fo:.t stăplnite
de un singur g,î.nd, de o slngur..i. dorinţă: să
lw:m singur cu tine numai un CI::1S, C:l să-ii
pot zice cel puţin o parte din câte fierb în
mine. .:\Iario, d..'lcă tntr'aucvăr Ol'ai iubit Q'
dată, indur:i·tc de mine, tndudHe de iadul de
care am pa.rte şi hărKzeşte·mi 'lcuma un sin-
gUl c<ca,. z.;u ai pentru ce să te fereşti de mine;
Î:tti"i fata vinc, te rog, trimete· o înapoi.
F.lr!1 .1-1 răspunde, :.\Iarl.'l zi.: '" liniştit Her-
,hei, c re se apropia de ei:
- Uita cm că n'ai şâzut la masi1, -iu-te ele
IIIăllândl..
~ullă ce fata. se dep1irt1i, Maria ridica ochii
ci cei limpc.:â spre Ştefan şi zise cu glasul ei
ctlm surd, dar dulce şi pUn de un farmec nes-
pus pentru el: .
- Sint gata s.. Î. te ascult.
• - Crud a fost ceasul in c:ue, de ahie in-
dreptat' de t;inile ce le primi5em. alU fost zdrO-ol

•
 - 174-

bit de vestea cumplit1'i d. ai fost râpitli de Ta-

tari ~i de multe ori blastamat·am soarta care
a hotărît să sc.1p ca prin minune de ;noarte,
numai p~ntru a auzl ingrozitorul sfârşit al vi·
surilor melc de fericire. Ai fost intliia, singura
ml'·'] dngoste, toate visurile mele de viitor fal-
nic şi strllucit, de Ilcmărginitl1 fericire casnică,
erau legate de tine. Şi câ.nd toate greut.1tile
erau Îm'insc, când nimica nu mi'I. mai desp~!\a
de tine, aud că o soartă mai cumplită dl!cât
moartea te· a smuls din viaţa mea. ştirea mi
se dăduse cu arnărunţimi de dltră oameni
vrednici de incredere şi rănile rrU ţinusc pe
coastă ncme prea indelungat1 pentru ca să '
fI plltut n.1c1.ijdui di scaparea ta este incă {'u
pU1int!\.. De nespus fost-au chinurile ce le-am
indurat atunci, când ziua şi noaptea, imi in·
chipuiam suicrinţile tale in mijlocul păgin i­
Jur sd.!barici. când, o Doamne, te vedeam in
vis polllg.lritli de dlnşiil
Vremea cu incetul dep1rtK acele vedenii în-
fiOlă~oale, insă Urii a-mi alina durerea, f;irll
a-mi ~:illge dorul. Dar se vede că mlisura su-
fer;u\elc.r ce mi-au fost ursite era încă de-
parte de a fi plină, clici acuma, când pentru a
d'Jua oară m'am trezit fn unna unei lupte ;n-
tre \ iJ ;_1 ~i moarte, primesc o nouă şi cumplit!'.
•
le. \ itură, aflu c<'i. ai scapat de pingârirea pă­
gânilor, dar .. , că eşti soţia altuia. Ş i a cwna am
 _ 115 -

ajuns 511 blasdm soarta care n'a vrut ca flerul

ce m'a lovit sâ intre m:d adânc pentru ::a !:'ă
cad mort la picioarele tale,
_ Nu blastama, zise ~raria spl'iriedl. de pa-
tima ;;{ ,le desnă&l.jduirea cu care Ş tefan vor-
bise, nu biastamal Voinţa cerească hot:l.r1~te
fic-cliruia elin noi măsura bucuriilor şi a tlu·
reril0f de care trebuie să. aibi parte pe p1-
mânt, iar Ilai putem numai să ne închinăm
inaintea ei şi să-i cerem sl1 ni dee puterea
trebuitoare pentru a purta cu vrednicie po-
vara 10f, Crezi poate că durerea mea a fost
midi c:l.nd, deabie scapată de o 50a1't1l. tnfioră·
toate, după ce·mivăzu sem ţ2rin~ele măcelărit
sub otllE mei, am primit vestea grozavă .::ii tu
nu mat eşti şi că sânt lipsită de cel de pe .lrmll.
5priijn ce-mi rămânea pe pl\.mânt, pe care în'
temeiesem, in visurile tinereţii, fericirea în·
treg ii mele vieţi? Crezi că inima nu mi s'o
rupt când m'am hotărît să fiu soţia altuia? Crezi
că durerea şi dorul meu se stânsese dnd, de
odntă, te-am văzut inaintea ochilor mei,' in rli·
·mincâta zilei in care ai fost rănit? Crezi '.:ă de
atunci am mai avut o clipă de linişte şi cli
inici . ,!;unt durerile care-nii sfăşie inima?
- Maria, strigă Ştefan, , luind mâna ei 'n
m~na lui şi strâ,ng1nd·o cu putere, te aud şj •

nu -mi vine să cred cuvintele tale, Maria, îa-

ţt:1es-am oare bine? Tu tot ml iubeşti?
 - 176 -

-- Da, zise Maria cu hotărârc, da, Ştefane,

le iubesc; iubirea care-ai dcşteptat-o În :ninc
•• _ • A' • •••
"a plen numaI atuncI cana VOlu plen ŞI eu.
- O Doamnc, zise Ştefan, de acuma uita~­
am toate durerile şi toatc chinurile; visurile de
odinioară sunt aproape de împljnire! Mario,
mai zi-mi încă odată. că nll mă ÎnştLl, d în a·
tlcv!jr mă iubeşti, cl'i. mă vei iubi totdeauna, si
aucând mâna albă şi gingaşă. a iubitei la !Juzc,
o acoperi cu sărutiiri fierbinţi.
- Da, te iubesc, zise Maria, încerd.nrlu-se
Sn zadar să-şi tragă mâna inapoi, şi te voi iubi.
totlieauna, dar nu da cuvintelor melc un în-
tăIes ce nu-l pot avea, te iubesc dar s,lat legă­
turi care ile despart pe vecie!
- Şi ar fi oare eli putinţă un asămcnca lu-
cru? strigă Ştefan. S'ar putea oare ca ·,loud
fimii care se iubesc cum ne iubim s{l-Şi vadă
zdrobită toată fericirea, toată viaţa, din pri-
cină ca, în urma unor veşti amăgitoare, crezând
că nu mai sânt, te-ai legat cătră altul pe' care
nu-! iubeai? Dar oare care legătură este mai
tare, acea cătră soţul tău, ,făcută când erai
prada unei amăgiri şi silită. de ÎlllprejurKri sau
rea dintiiiu, cătră nune, făcută după îndemnul
inimii, pc, dnd 11Î,mica mq'Î silea voin\<t şi nici
o amăgire nu-ţi rătlkea mintea? Uitat-ai oare
jurăm~lltul ce mi rai făcut acuma patru ani,
intr'o noapte de primăvarl1, senină ca şi asta,
 177 -

că ,·ci fi a mea pentru via~a intreagll şi iti

ariuci IlUlJ13.i aminte de cel ce ţi s'a stors tn-
tr"tU1 elas de amăgire?
~Jaria intoarse spre dânsul faţa,i acoperi tă
d(' la crimi şi zise:
~Ji.am calcat jură mântuI dHdi tine d in
I,ricina imrrejurărilor cumplite ce ţi sunt cu·
l,OC:; ule, Jllcrediniată că nu mai trlleşti, ;n'am
lr'gat c.l~r;:i a1t~ll şi preuţi de amftndoul .:reclin-
t le au cerut binecuv.1.nt'area dumnezeiască pen-
Iru ana la IcgiturlL Oricât de mari ar fi ehi·
Ilur; le c,' aşi 3\'ea s;1. le îndur de acum inainte,
.\:-iCî.l de mare este iubirea ce o am cătd. tine,
\"oiu pn~,!ra neatinsă credinţa jurati ,>OţUJ Ul meu,
Dar (le ce să jertfeşti fericirea intregii
1.1k ·... ieţi dInd chiar "legea noastră nu opreşte
desfarrrc:l unei că.sitorii nenorocite. De acum
j; ;lin:l'. nim ica nu ne mai poate _despărţil
_'c de<;paricştc pentru totdeauna faptul
el sânt !';oti.1 altu~, ..\lhrccht prntru a mli scoate
din robia Tatarilor şi o jertfit averea întrcagă.
,\c:(a'idl jt'rl,':.-t. o flkllt-o atunci când nici nil
'!iC ţ;înclca sil. mă iec de so\ic, ştiind dl. sânt 10·
godit:! cu 31tul, .ci împins numai de prieteni:1. ~e
fi ;tvul·o pcntru tata şi db mărinimia firii lut.
~\Iir-iJ~ ocini cc Ir-o anII in Tara !\emţasr::J. lc-o
dndut Il ntru a pl:iti prc\ul r1i~('"umplirării melc
şi plI\i'lul ,"cnit f'c-l trage din slujbă ro ama·
12
 - 176 -

o.tat po ani spre a Intregi acea rliscumparaect;

pentru mine o ramas sarac la bl1trânoţe. l<:u e·
ram singură, făr11 dc nici un sprijin pe lume,
dela el numai auzit ·am cuvinte de .n ângâierc ~i
de nădcjde! Mi-a cerut 51-1 icu d e so ţ uu:nai
după ce s 'o încredinţat el nu am nici o rudl,
nici un neam la. care aş i putea să găsesc adă·
post. Şi atunci, departc de a intrebuinta vr'un
meşteşug pentru a mă ademeni, mi-o tras el
singur bagarea de samă asupra deosebirii de
vrâstă între noi, asupra slrlciei lui şi asupra
vietii singuratece ce !m 'aştepta aici. De voia mea
mi-am legat soarta de dânsul, mulţ:lmitlt s~H
răsplătesc o parte din binele ce mi -J f!1cuse.
De atunci bunatatea şi iubirea lui n 'al1 -:,Iăbit
cu nimica, singurul ţel ce-l are tn v ia ţă este
d e a mă vedea fericiti, dc a împlini orice 00 -
lin\ă aşi a\'ca, de a-mi înveseli viaţa: el tră e şte
numai pentru mine. Din partea mea, fac tot
ce-mi este în pu tinţă pentru a -i mingâie bli·
trâncţile şi a -i dovedi că nu sAnt nevrcdnicl1
(~(' jertfele ce le-o făcut. Şi ai voi ca asUlzi, ui-
tând accle jertfe, uitând jurămintele făcutc in
faia altarului, să- i zdrobesc rămăşiţa de via il,
căc; necredinţa sau părăsi rea din parte -mi ar
Însamna moartea pentru el.
_. Elar nu te gândeşti şi la mine, rispunsc
Ştefan l nu ţi-e milă de chinurile mcle, u ei '
 - 179-

d , JT\!i os!nd~ti să le tadur o viaţ! intreag!i!

_ Judec durerea ta dupâ durerea mea, zise
Maria, şi mâna ei strânse uşor mâna lui Şte­
fan, dar eşti tânăr şi ai o viaţ! lntreag! pentru
a mă u1ra şi a1;i gAs i fericirea in altă parte.
_ Dar dacă nu te-am uitat plinli acuma,
când te credeam pierdută, cum g.lndeşti do
le \'oiu uita de acuma inainte dup! ce te-am
găsit şi când ştiu că eşti pe lume, .. "lai multă
durere ai pentru un soţ ce nu-I poţi iubi, ce este
de altă lege, de alt neam, decât pentru ace!
pe care ţi · } aleseşi odinioară ca s,l-ţi fie to-
varăş pe viaţ1i, care este de ace iaşi lege şi de
aceiasi limbii cu tine, şi care te i ubeşte şi pe
care zic i singură că- } iubeşti?
- Cu vremea durerea \i s'ar fi alinat ~j
~lâns, ori s'ar fi stâns aproape dadi înt.implar~:l
nu nc-ar fi adus iarlişi fal! în fa,11, Dar tni
aduci aminte că soţul meu este în adevăr
striiin, de altă lege, de a1t11 limbăj deci am
c;'11r11 neamul meu datoria sfânt! să lIu-l fac
de ocarli, să nu-i dau prilej să se câiască că
o luai o Romând de SOţie şi eli. i-o incredi nţat
ciru.tea şi fericirea lui Nu trebuie să doreş ti
ca eu să fac neamul nostru de ruşine fn faţa
străinului _
- Vita, zise Ştefan desnădăjduit, el te gâ-
d("~ti la toţi şi la toate, nwnai la mine nu.
- Ba m~ iândesc şi la tine, rbpW1se Ma-
 .... 180-

ria, mai mult 'dec1lt te gilndeşti tu singur. Mă

.g:lndesc că eşti cavaler, di porţi pinteni de
aur, ci{ pe pav~za ta se afl~ sapate ni'Şte semne
ce de veacuri au urmat numai calea cimtei
şi, astăzi, tu voeşti s~ momeşti soţia altui ca-
valer al cărui p..'l.ne şi sarc ai mâncat-al Şi, dacă
te-aşi asculta, ai fi în primejdie să. vezi adu·
nându-se la judecată, cavaleri din toată creş­
tinătatea pentru ca să te osândească la sfarJ.-
marca pavezii şi a pintenilor de aur ca fiind
un nevrednic şi un viclean.
-- Dar se poate oare numi momeală faptul
de a lua înapoi bunul mcu cel mai scump, ce-mi
fusese rt'pit? Ş'apoi ce ni pasrL ilOUti. de jude-
cata lumii, cflnc.b lumea pentru noi se mărgi­
neşte la tine şi la mine_ Ah, l\Iario, nu te gândi
la mine, dar g~ndeşte-te la tine. De ce să-ţi
jertfeşti tinereţcle in braţele unui bătrin pen-
tru care poţi avea cel mult recunoştinţă fiască?
Nu eşti sătulă, nu eşti destul de amărâtă ;?ăn1
acum de cuvintele lui de iubire ce te lasă dce,
de desmierdările lui, de care inimii tale trebuie
să· i fie groază? 0, itiu do ele sunt pentru tine
o pedeapsă, un chin nemărginit de mare. Nu
te gândeşti cât de dulce ar fi viaţa lângă acel
c'.! te iubeşte, pc care tu îl iubeşti, a drui ,:u.
vinr~ de Î!.1.bire ar găsi răsunet in inima" ta, ar
faec·Q să lresare şi si salte de bucurie, de a
 - 131 -

cllui dCS)llicrcUri te·ai illlpKrtă.şi cu fericire,

şi Ştefan încunjurJ. cu braţul mijlocul tinp,rii
fdllei al cirui trup intreg fu sguduit de un
,., lOr.
_ N'ai dreptul Stl. dai cu piciorul tn feridre,
urml1 el, ce ni pasă de judecata altora când
este \'orba să ni câştig:1.m raiul care ni-a fost
rapit, şi nem~ i putându-se stap;î.ni, Ştei'an o
strânse LU palimă la piept şd acoperi faţa cu
săruto.ri.
Dar l\laria, cu o putere pe care nu i·o pre5u'
punf'a, se smulse din braţele lui ~i făcu un pas
spre pOl.rtl. Ştefan, sculllndu·se, se r1pezi ca
:i'0 oprească:
- Ştefan Stroi~i, zise ea oprindu·se, cu
glasul tremurând dar cu .faţa ]lOtdrIr:t, iar iti
aduc aminte că eşti cavaler şi ci :n~ faci s11
m5 dl.iesc de increderea ce ţi-am aratat·ol
Ştefan, ruşinat, ramase mut.
- Rjmâi cu bine, zise ea Cll gla5ul imblln,
zi t, după o clip11. de t!icere . .-\5tă1i ne-am -..~zut
penţ ru c~a din unnă oară, dJ.f de depar te ca
~ i de aproape voiu dori fericirea ta şi mă voiu
ruga pentru tine. Uită-miU
.'$i cu aceste cuvinte Maria se îndreptă :r~pedc
spre poarta Cetăţii, urmat~ cu ochii de Ştef::m
care, in jalea şi în dcsnădtl.jduirea lui, nu mai
găsea ni.ci un cuvânt.
 - 182-

).:V,

Ştefan Stroici În fata Părintelu i Isaia.

A d,)Ua zi, Ştefan de abie se îmbracaie dupli

o noapte făd. SOITUl, dnd o slug1 intrând in
odaie, ti spuse că a sosit un cl.luglr care cere să
iie adus înaintea lui.
- Să vic, zise Ştefan mierat.
In curând intră in odaie un tân!tr dUug3r.
de 'itaturâ mijlocie. cu plete lmlgi castanii şi
cu barba rară
E.I se inchinâ adânc înaintea cavalerului no~
stru. ,
- Buna dimineaţă, Părinte, zise Ştefan, spu·
Clc'lni, te rog, cine eşti, de und.! .,ii ~i cu ce
te pot sluji.
- ;'\(U 51nt Încl părinte ci numai un frate
qelnsamnat, ucenic la ieromonahul Isaia.
La auzul nwnelui de Isaia, Ştefan se înroşi,
căci acest nume îi amintea lns!ircinare.\ ce·i
fusese- dată de Bogdan şi dirţile pierdute. Se
simţea vinovat vizind cât de st!ipânit fusese
cu gândiri străine de această fnsărcinare.
- Şi ce doreşte de la mine ieromonahul
Isaia? intrebâ el
- Părintele Isaia mi·o spus: mergi fmte
Pc.isilt la Cetatea Neamţului, unde se află dnit
Oleazul român de peste munţi Ş,tef.m Stroici
 ,al -

Cr.n ş,!l fii adu. fa.ţă şi·i

3pune \lin rar~
cu 01
(ea mea: Binocuvlntare duhovniceascl ~i :tA.-
natatel Voinţa lui Dumnezeu o făcut ca cele
pierdute să nirncreasdi in mWle ipre care erau
trimese. Am aflat eli, cu voia Atotputernicului,
runile cncazului sunt lecuite şi, cladi ii va. fi
cu "oic s'asculte molitvele de mulţlimire ce, ,a
oun crestin, este dator s'aduci1. Domnului pen·
tru minunata sa. scapare prin g~asul ,.mui preut
ce legea cea adevaratl, s1nt .gata sli le :l.ie,
d.'l.C~ va binevoi ~·şî dce osteneală să vie pln~
la sihllstria mea.
ln\:ilesul ascuns In. aceste cuvinte nu fu pier·
dut pentru Ştefan; el îşi muşc!t buzele ~i râs'
plL"lse:
- l\fulţ~mesc ~rinteluipentru bunllvoin\a
lui şi pentru griji ce o poart!t slinlităţi i mele
sufleteşti; mă vo-iu grlibi sll merg chiar .tstăzi
1.1 Cuvioşia sa, numai de voiu afla unde se afl..ă
sihăstria lui,
- Părintele m'o insllreinat si te duc plină
la el.
Deşi Maria ii hotllrÎse eli nu o va ma.i vedea,
Ştefan nu pierduse nădejdea c!1 va gllsi in acea
zi, cea de pe unnă. in care erau sll fie singuri,
:\melm şi cu Cavalen..~ tilrich trebuind să. se
intoardi spre sarll. o clip! spre a face o nouă
tocercare pe lângă iubita lui . El r-ăspunse ci·
lug.iului •
 1fI1- •

_. Nll ştiu dacă

voiu putea merge p1nlt dt1p~
amia~ă şi nu aşi voi si te fac s'aştepţi,
- Părintelt; mi-o spus sli mlI. supun cu toml
poroncilor talc şi să·ţi aştept voia pentru ple,
care.
- Atunci, zise Ştefan, te voiu Înştiinţa in·
oată ce voiu fi gata de plecare.
Veştile ce le primise acum Ştefan aeh cJ.-
lugdrul necunoscut cătdl. care îl trimesese Bog-
dan, redeşteptase Într'insul simţul datoriei şi a
marei răspWlderi insuşitc de el ·:ând primise
ÎIlsărcinarea voevodului. Intilnirea lui neaş·
ceptată. cu aceea pc care o credea pierdută cu
desă.vârşire, precum am v1izut, ii redeştcptase
patima întreagă şi aceastli. patimll În zilele de
pe Ul111ă câştigasc într'atâ-ta st~pftnire asupra
întregii lui fiinţi, incât lucrarea măreaţă :n·
cepută de Bogdan, şi a căre i izbândă atârna
in mare parte dela izbutirca călătoriei lui, fu
<iese aproape uitată. Cuvintele clUug1hului îi <l~­
deau a intălege dt întârnplarea adusese elir·
\ile voevodului tocmai in mânile aceluia care
tr("buia să le primeascK,
Deşi simtia in urma acestei veşti o oucurie
şi o uşurare mare, totuşi cugetul fI mustra pen-
tru t:şurinţa cu care se deprinsese cu iaptul
piero('rii Jor. Simţia dI. cinstea şi datoriA îi
ccreau să · şi jcrtfcascl tOJ.t~ vremea şi loale
puterile pentru izbutirea unei pricini ce era
 - \85 -

!tU numai at.:ea a lui Bogdan :;;i i.I. lui, dar a unUl
neam întreg. Ele ii mai porollceau':l p~disasdi
Cetatea fărti cea mai mici întlrziert:. !:iim~ i·
riIe lui cavalereşt i astimene ti mustrau, dci
nu"şi putea ascunde că, deşi nu r1isplătise cău·
larea. şi ospatarea ce o primise la Cetate pr1ll'
tr"o taptă osândită de toate legile cinitd, a··
ceasta nu se datora voinţiÎ lui. Pc de altă parte
lltago!>tea r.e o simţ ia pentru Maria, ~u toa~ii.
batărArca aratat1:\. de dânsa de :) nu· şi calca d;~·
tariile cltr1:\. sOţul de care o legase tmprejur~rile ,
cu toate mustrările lui de cuget, îl împingeau
să nu plr1isască Ci:tatea Hr1i o de pe urmă şi
hotărâtoarc intilnire. Hrbind ind In fundul
. .
inimii I&dejdea d!. iubirea ei eătră dinsul, iu-
L~:,e net5găduit1i de ea, tot va invinge la urmă
Iti inima ei, ştiind că Maria era totdeauna seu·
la~ă şi Imbracat1i de dimineaţă, trimese s'o
roage să·l primească, zieând ca arc să-i îm·
l'..Lrt:.1~asd lucruri de sami şi nc!>.ufcrind în-
tftr.t;lcre, ...
Spre nurea lui suparare, Hertha îi aduse
r';iSpuns dl milostira doamn..~ se afla cam bol-
M\';t şi nu-şi va. put(!a p1ir1isi odaia. câteva zile_
In\ălese atunci că' Marta fugea. de o uOlili
Intilnire şi nacazul li crescu. I eşi din Cetate
ţoi se primbHL prin li ....adă chinuit de gindurile
cde mai potrivnice. In sfârşit 'se hotărl să.
meargă să vadă pe călug~r; trime:ie sti. chic,me
 - 186-

:)e Paisie şi intrebându-l dac!\. poate merge

pe jos ~nlt la sihastric, fratele ii r.\l.spunse că
ca se află numai la vr'o patru bittăi de J.rC de
Cdatc.
Ie~ir~ tmpl'clU1ă pe poartă, incunjurară zidul
ei de împrejmuire ~i scoborându-se in pârăul
care curge sub poala de miazli-zţ a dealulw, a·
pucarli dealungul lui la deal. După un mers de
un şfert de ceas, apucară pe o scursur!\. îngust!\.
•
la dreapta şi se glsiră ~n curând inaime.l. uuei
poqi grele de stejar legată cu fier.
Alături cu uşa se vedea, în pământ, o des-
chizătură mici, cu zăbrele de fier, închisă cu
un oblon gros de stejar, care tn clipa sosirii lor
era ridicat in sus.
Paisie se opri şi bltu de două ori în u~li.
Aceasta se deschise îndată şi Ştefan, urmând
pe ucenic, intr! intr'o peşterK luminat~ prin
deschizătura de lângă uşă. Păreţii netezi şi
bolta bine alcătuitl nu"şi datorau fiinta unei
intâmpll1ri ci mânii omului. Chipul ~)e~terii t'ta
aproape rotund, in păre~i se vedeau trei ~i
intr"un canat. 1mbră.clmintea se alcătuia din·
tr'un pat de scinduri acoperit cu o rogojină,
.wând la căpl1tliiu o cergă şi o perină, patru
5caune cu câte trei picioare, flir11 speteze, o
masă de brad in patru muchii şi un .-nic dulap
de sc1ndurL La părete, in faţa patului, era un
iconostas cu mai multe icoane, iar inaintea. 101
ardea CI candel~ d e ala m ~ galb§nlt
 - 181 -

In mijlocul peşterii ,ta. In picioare un c1lu·

găr, mic la stat şi uscăcios. Pletele rari ~i barba
Clm ascuţită erau sure, fruntea de .:iub putt.arul
ros era naltă şi sprincenile stufoase. Ochii
er,ltI IH!gri, mari, de toată frumuseta şi, când
privirea lor se opri asupra cavalcrului, el se
sirn\i p:itruns pănă în fundul inimii. ~astil era
orept cu n1l.rile mişcătoare, fălcile puternice,
gura mare cu buzele strânse, bărbia puternică.
IJcşi haina ii era din cele mai calice şi 'itamra
mică, avea o ÎnHl.ţoşare impunătoar.e.
Ştefan scoase de pe cap c.1ciuliţa oe catif~a
verde impodobită cu pa.n.1 de vultur şi, apro·
pilndu·se de călug1l.r, se inchină 5i-i s:1rurl
mâna, iar PaÎ5ie ieşi prin una din uşi
- Bine ai venit, zise .călugl.rul cu un glas
puternic şi cald, nepotrivit cu trupu-i ~ărbed.
te .:tştept
de mult.
- Am auzit, părinte, răspunse Ştefan, d.
cl.rţile ce·mi erau încredinţate. pentru Cuvio-
~ia Ta şi·mi fusese râpite de tilhari, printr'o
întâmplare fericită, au nimerit in m.Anile Cu-
vioşiei Tale.
- Noi, creştinii, numim o aslmcne Întâm-
plare milă şi prevedere. dumnezeiascl, rlspunse
dilugarul. Cărţile au nimerit ' la mine ind din
ziu.J. aducerii tale la Cetate şi , aulÎnd cl d e o
bucat.'\ de vreme te afli s.tl.n!1tos, am trimes pe

•
 - J88-

ucenicul meu s ă· ti H~stCasdl. so:.irea lor, ca nu

cumva să te pui În zdruncin spre a dobândi
altele şi spre a te mântui de grija cumplită ce
trebuia s'o resimţi, temându·te ca aceste serj·
sori să nu fi ebut în mâni duşmH.neşt i.
Ştefall se înroşi, căci cuvintele călugdrul ui
ilescopcreau mustrarea pentru uşurinţa cu care
se deprinsese cu faptul perderii scrisorilor.
- Aşteptam numai îndreptarea mea deplină
pentru a mă intoarce la Cuhnia şi a pune pe
vărul meu În cunoştinţa nenorocirii ce mi s';r.
întâmplat. zise Ştefan după o tH.cere. Dar, urm~
el, ai avut bunatatea. s1i-'mi propui s1 zici, În-
suşi Cuvioşia Ta, tholitvele de mulţămire ce,
ca bun creştin, sint dator să le aduc lui Dum·
nezeu pentru minunata mea scapare de moarte:
sant recunoscător Cuvioşiei Tale şi gata să le
ascult.
Un zâmbet uşor increţi buzele călugărului: •
- Slujbele mele preuteşti sunt la indămâna
oricărui creştin, mare sau mic, bogat sau sarac;
cu atâ.t mai mult sânt gata să mă rog Domnului
pentru ruda Voevodului Bogdan şi să aduc ce':
rului mulţămiri fierbinţi pentrudi ţi·o pastrat
zilele. Dar nu ştiu dacă trebuie mai int1iu s~·i
mulţămim pentru primejdia trupeasd din care
a i ieşit sau sli·i aducem rugliciuni pentru ca
să te mântuie de acea 5ufleteasclf în :are ai
cJ.zut.
 1119 -

- Nu te inteleg, Părinte, r11spunse Ştefan,

inroşindu-sc, căci înţ~lesese prea bine.
- Eu mă tem di nu \'rei s1 mă înţ/Uegi, zjse
t'ăluglirul răce.
- Ku cred că am dat plinli acum Cuvioşiei
Talc dreptul să te îndoieşti de cuvântul meu,
:CI c ~:('fan incre\ind sprincenile.
.- Eu cred, răspunse c1Uuglhul nemişcat,
uit5.ndu-sc ţintă în ochii tâ,nărului "Ji silindu l
plin puterea privirii să-i Intoard spre p~.
mânt, c11 am tot dreptul să stau la tndoiall a·
~upra acelui ce 1'0 ales Bogdan, spre 1-i ţinea
locul intr'o lucrare dela izbind:.. căreia ata. rn~
~onrta unui neam întreg.
La auzul' acestor cuvinte rostite cu un glas
dbpretuitor, in tăia mişcare a lui Ştefan fu de
a căuta lllilnerui paloşului şi de a d.spunde in
chi p raslit. dar înfăloşarca călugărului, privi:-ea
lui I!ni.~tita şi 5t!ipânitoare îl făcur1 5!1 rlmâic
•
n(;mÎşcat şi·i pironi limba in gurli.
- Da, urmă b1itrânul cu mai muWl putere
~i s;,:lnd nemişcat pe loc, crcdeam că lID cunos·
tiHor ele oameni ca Bogdan, care ~tie 5:1 pue.
pe fiecare la locul ce i sc "cuvine, ni·::!.! fi tri·
!!le: aici pe un om vrednic dp faL.ica lucrare
ce o urmtirim, pe un barbat cu inima st~ p5·
nită numai de iubirea de neam ~i de dorul de
• .:1.·1 dcsrobi1 iar nu pe un făt·frumos oare~icarc.
 - 190 -

gau 5~ uite tot p6ntru o poftă nelegiuit~ 'd'e

femeia altuia I
,
-- Părinte, dispunse atunci Ştefan liniştit
dar hotărît, uitându-se la rândul lui drept in
ochii clilug~rului, haina ce o porţi mă hnpic-
atcă stl. dau vorbelor Cuvio.şiei Tale rlispunsul ,
ce ra~i da altuia. Dar mă. nedreptliţeşti. Vina.
mea dacă vinli este, nu-i atât de mare cum ti-o -
!nchipui: am fost munai un om. I ncat pdvp.şte
dqile lui Bogdan, pierderea lor a fost prici-
nuită de Întâmplări ce nu le putea preveje ni -
meni şi ştii că eram În neputinţă de a face ceva
pentru a.flarea lor. Dar, mă invinueşti do a~i fi
ui;at însărcinarea ce mi-a încredinţat-o Bogdan
ş i c.'i aşi fi pus in primejdie izbinda lucrâri~
tare trebuie să ni fie tuturora mai scumpă de-
cât orice pe lume ~î, că aşi fi uit3t-o impins de
o poftă nelegiuită pentru femeia altuia. Nu vreu
ca această MnuiaHl să apese asupra mea şi cer
I
să asculţi dela mine, fie ca duhovnic fie c:a :la-
mestnic al lui Bogdan pe locurile aceste, po' j
vestirea imprejurărilor care au flicut ca pur-
tarea mea să (Xlatli stârni bănueli in mintea
Cuvioşiei Talc.
Călugl!.ru l făcu lui Ştefan să.mn să ice loc
pe un scaun ~i, aşăzându-se pe altul in faţa lui.
" .
It zIse:
- Vorbeşte, te asculti
Ştefan povesti logodna lui cu Maria, răU. -
 - 191 -

circ.1. in care ti adusese pe amâ.ndoi tmprf'ju-

ră1ile, făcându-l pe el s'o creacUi in pu~eC('.a
Tatatilor pe când ea era incredinţa tl1 de moar·
tea Jui. Povesti căsMoria Mariei cu cavalerul de
Wolkenstein, viaţa lui in cei patru ani de pe
unnă, nedreptatea craiului Lajos cltră dânsul,
mergerea la Cuhnia şi convorbirea cu Bogdan,
însărcinarea ce i·o incredinţa se acesta, povesti
lntâlnire,a cu Maria, lupta cu hOţii şi aducerea
lui la Cetate, povesti in sfârşit cum se găsise
faţ.1 fn fa\l cu iubita şi toate câte se petrecuse
•
mtre el.•
- Ca duho ...'tlic, unnă el, eşti dator să·mi uai
iertaee de pacate, dar această iertare nu-mi a-
junge, ili cer s:l. vorbeşti acuma ca namestnic
al lui Dogdan şi sl1 te rosteşti, fiind tn deplină
cuncştin\l1 a 1mprejur.ltrilor, dad purtarea mea
este intr'adev:l.r acea a unui nevrednic de lncre·
derea ce a pus·o Bogdan intr'insuI.

, -- Purtarea ta, zise Isaia tmbl1nzit l'lrin m~r·

turisire:a tânl1rului, nu este neprihăhitl1 nici ca
cr~tin nici ca partaş la o lucrare ~reaţâ. Ca
•

creştin eşti vinovat, căci ai voit sli mome~ri so-

lia legiuită a altuia şi numai credin\u ei cătrA
soţ şi datorie se mulţămeşte faptul eli ai -:-a·
mai pe marginea pierzaniei. Ca trimes al lui
Bogdan, Jnsli.rcinat cu ducerea unor cărţi de
văjnicia 'Celor ce-ţi fusese incredinţate, a căror
cădere in mAni rlle putea d. pricinuiască, nu
 - 192-
•

numai moartea celor mai. apdgi su.,;ţiitori ai.

lucrării nuastre, d:lr chiar şi nimicirea ci, t!şti
~i mai \"jno\·at. Fiind dan in,;amnatatca acelor
dini. cr:ti dator să le fereşti de orice Întlm-
plan:, unnt':.nd ş1eahul cel mare, iar nu sa 3puci
de-a curmezişul prin codri, uitlml grija ior
pentru o de~ertăciune cum c~tc :lboţirl::l unei
fcmc: ce nici I1U o cunoşteai. Insii. uitate fie l)a~
calele trecutului, intăia părte a însărcinării CI!
\i-o uat·o Dogdan, aducerea c5qilor !n mJni.lc
melc:, o fo;:;t indeplinitii, căci intilmplarea S3.U
ni.:1.i degrabă vointa lui Dumnezeu, ,) îndreptat
grcşala făcută. de uşurinţa ta. Dar inainte lI:;
a începe Îndeplinirea cclor ce r.'imân de f!lcut,
'1rCl1 să ştiu cladi. de acum inainte eşti hotărît
sa j er tfeşti pentru izbanda lor orice alt;\. pa-
tun ă, orice alt1 n1'idcjde.
- Am hrănit în zilele din urmti, r6.;:;punsc
Ştefan, o nădejde ce o numeşti nelegiuit1 ..'--ce,)
dela vointa cărcia att'trna îndeplir.irea ci nu
mi-tl lasat. nici o indoial5. că 3.ceast~ lLădcj d e
este deşarta şi eli. trebuie s'o îngrop lP:!ntru o
•
\ ccie! Ku mai e5te deci nici o pricină ..:arc ar
putea sl1 mi fad!. ~a. şov.1He.:ic în calel. apuSol tă
~i nu-mi mai rămâne altă patimi şi alt scop
decât d.:.~robirea neamullli nostru şi )!asbunarea
nelegiuirilor are căror pradă acest nea.m c3te de
•
\-'caCUl"l.
,
-- Am pierdut d~ pricina ... ranuor ulle, zi se
 - i~_

.. ah.:gâruJ, ~.1.ptlmâni menite 1n g;1ndul meu d

fie intrebl.linţate la mlUlcl rodnic!L Ast.ui nu
mai avem nici macar u c1ipl de pierdut. Ne
\'om pune Indatl. pc lucru şi, mini trebuie sl1
plecăm. Cred că vindecarea îţi este destul de
•
fcaintatl pentru ca 5:1 poţi dl.1ători?
Gilndul de il păr!6i Cetatea şi a se departa
de l\IarÎa ar fi plrut lui Ştefan nesuferit cu o
zi Inainte, stlpânit cum era de iubirea lu~
dar atât hot{lrirca .:\!ariei cât şi cuvintele cillu-
garului zdrobi.:;e in el orice nădejde de a-şi ve-
dea dragostea ÎncuOlmatl de ÎJ:b5.nW1.. Pe de
alta parte sllllţirilc cavalereşti i ;e deşteptase
~ i de nu-I îngăduiau sl nL1.i rlimiie oaspele
unor oameni care, prinstarea lor, erau duşmanii
pricinH Imbrilţoşate de d:l.nsul şi in faţa d-
rora putea să se gllsască in clU'ând cu paloşul
in mG.n~.
- Acei ce m'au fngrujt cred că fncă o .1ăp­
t1hn:lnK de linişte mi-ar putea. fi de mue fo-
los. dar m.ă simt chiar astăzi destul de rare
pentru il te inso\i. Numai nu ştiu d.1.cit p1nă
mâni voiu putea găsi un cal, clei .tât al meu
cât şi acel al slugii melc au fost ucişi in lupta
cu hOţii.
- M!5 fnsărcinez să-ţi g1lsesc plin~ md.ni un
cal de care ar putea răm1nea mulţlimit orice
oş:ean, răspunse călugărul . Bogdan imi 5'crie
că deJi el te-o pus in CWloŞtinţa lucrurilor, tO·
13
 - 29' -

tuş nu o putut sl1 intre in amlrun ţimi, 1l1 t~ i u

pentru că i-o lipsit vremea ş'apoi fiind c:J
chiar el nu le cunoaşte toate. Unneazl deci ca.
fărA a mai întârzia, sl1-ţi impărtlşesc acele ce
sunt de neapara.tă. trebuinţ.1. Dar avem multe
de vorbit şi nu te vei putea intoarce la Cetate
păna de sarl1; vei fi deci si lit să te mulţlimeşti
cu masa ce ţi-o va putea da un biet dl!ug.',r.
- Sâ.nt oştean, şi deprins să mă mul\!imesc
cu cât găsesc, răspWlse Ştefan.
- Dar este nevoic să-ti c1ştigi răpede j:>u-
terite. Din fericire un ncpot al meu, pe care-!
aştept din ceas în ceas, vânlhor şi pascar ves-
tit, mi·o trimes o căprioară şi dteva hârzoaIJe
de p:lstrăvi a fumaţi. Două ploşte mari cu vin
vechiu de Nicore.şti tnsoţeau acele merinde d
a s tăzi sânt in stare să fac cinste oaspe lui meu.

XVI. !

Părintel e baia araU lui Ştefan Stroici

chipul in care a lucrat. ,

Tocmai atunci intr3. ucenicul Paisie adudnd,

pe fi ~.lbla de lemn, o plo3că, dou1 ulE:e!.e 'de
lut, şi un colac cald.
- Pănă ce va sosi ceasul prân%Jlui ~i ne-
potu-meu, zise dlug.!!rul, putem să s tI m de
 - 195-

"orb~. O ulcid de pe:in vcchb ~i o :,u -a!1 tie

colac proaspăt Îţi va da pu te:e şi rajda rc.
Apoi, umplând amândo J ă u ce ile:
__ In sanatatea-ti sufle!:!.:Qc.J. ~i trup'!ilsd
~ i in Îtbinda lucrării noastre, .me el I,;IO..;nllld
ClI Ştefan
Dupil iesirea ucenicului, călug!l.~ul începu să
arătc lui Şte fan starea in care :ie :l ~ b.u atât
:"lolaova cât şi ţările mcgieşe, apoi îi :iestliinui
in chip a mlrunţit alcătuirea intregii mişdiri.
- F ăcusem cW10ştinţa lui Bogdan, zi ~ e el,
cu prilejul răz boiului punat de Ll.ţc cu Ta·
tani, În Moldova; faima vitejiilor voevod'.d ui
.tjullsc!JC d e m ult pănă la noi ş i in cu -;ind mi - ~m
putut da şamă de insu}iri:e s tdl. ~ u :i te ,~u ..:are
ua. împod ob i tă mintea lui
Faptul c..i inima fiecăru i a din noi era ;tl1·
pânitJi de aceiaşi mândrie d ~ neam; de a ce'aşi
dor d e a-I desrobi şi de a lu>::ra la mă i :-ea ll.li
~e apropie răp ede, făcând să nască Între noi o
:cmeinică prietenie. După incetarea răzJo i ulu:
l'am urmat la Cuhnia unde am petrecut ;:1' p ,....
un1'i. mai multe sipt!lmâni şi atun:i. !Il llr;n
unor lungi ş i amă run t i lc chibzainti. am ho[i'!,
râl să ne punem la lucru spre a dl.st urna ;)C C:: a ..
a imruni intr'o sin g ură obll1dui re pe rol i Ro·
rru.nii din accast..1 parte a munţilor, spre a râ-
(hea pl' Bogd:m in scaunul u:lei do:n mi lIoui
•
La intoarcerea m ea ÎIţ ţară, mi-am incepli.t
 196 -

lt;crarea intliu In popor; doi ani de zile dearfin-

dui am mers din sat in sat, am auzit plângerile
lui şi am căutat ~ deştept in el dorinta de ,nân·
tuire. Haina ce o port departa de mine orice
bănuială şi· mi dâdea prilejuri pentru a putea
pătrunde in fundul inimii s~tenilor. Când vor-
bcarr. cu obştia, imi măsuram cuvintele, cu in·
grijire, astfeliu eli chiar dacă erau auzite ce oa-
menii lui Sas, puteau s11. fie luate numai drept
cuvinte de m.1ngâiere sufletească.
In sfaturile cu ei nu puteam atinge par·
tea cea mai înaltă a scopurilor mele: desrobirea
neamului G:'e sub domnia străină şi întemeii"rea
uuei mari domnii româneşti; ei n'ar fi Înţăles
o as.l1mcuea cugetare, s'ar fi spl1riet de ea şi
s'ar fi departat de mine. Poporul nostru este
îndră%~leţ, el dispre\ueşte viaţa, clei viata pen-
tru dânsul este aproape numai amlirliciuni
Fiin-d ncp11sător de moarte, căci primejdiile de
tot feliul tn mijlocul d.rora trăeşte l'au deprins
cu dânsa din copilărie, o tnfruntli cu uşurin, l
pL'Tltru cel mai mic câştig, adesa chiar numai
dintr'un dor d e vitejie. Lefcgiii români furnid,
fn ostile stăpânitorilar străini şi pretutinl.eni
SI! aduc numai laude strltlucitei lor vitejii. Dar,
desp1rţiţi de veacuri fn oblă d uir i mici, veciiJ.ic
supu~i domniei străine, s'au d eprins cu d.1nsa :
gâ.ndul că. neamul lor este mare la numu, di
~c.ă el şi·ar intruni puterile ar nutea ~11- fie
 197 -

de sine st1tXtor, mindrÎ& de el, dorul de ml-

rire şi de fala lui li este străţn, puţini sunt
acei in stare să-l priceapli.. Dacă Sas ar ii io<;t
un st.!ipânitor drept ~i vrednic, poporul ar fi
fost mult3mit de el şi n'aşi fi putut găsi ni..:i o
pârghie pentru a·l ridica, n'aş fi putut avea nici
o tnrâurire asupra luL Dar Hi.comia, jafurile ~i
nedrcpr3.ţ ile yocvodul ui sunt simtite de toţi.
t idil~ia ocl.nnuirii lui o stârnit in toate su·
fletele ură şi dor de mintuire.
Vorbeam deci cu poporul de nevoile 'ui .:il·
nice. mulţlimindu·m,ă să hr1nesc în inima lui
simtirile de ÎI!lpotrivirc ce le vedeam. Cind g:1 .
seam Ins li vr'un om mai deştept, mai hotărit,
tn c.are dorul de răsbunarc pentru nedreptl.tiJe
suferite vorbea mai cu putere, atunci rod. 5\-
l eam s3. deştept Într'insul voinţa de a -si tăI ­
măd simtirile prin fapte. Când il vedeam bine
pregă tit, ii descopeream o parte din scopurile
mele şi îl legam prin jurământ :;traşnic 1,1 ne-
obosită plirt~şie in munca m~ pentru desr.:>bi-
rea ob:;tt'asdi, la supunere oarbl eli.tră mine.
Il Jnsărcmam s.11ucreze necontenit printre cei ..
].alţi să t eni , hrănind cu cea Dl3i mare T.'l.vM
fuc ul ncmulţ1imirii ce fierbea rntr'in~ii şi să
atâ ţt: 10 inintile Jor dorin\<, de a se impotrh·j
jafurilor şi n edreptăţilo r stlpânirii. Mai era
in ..ărcinat sa alea.g!i prin satele învecinate oa-
meni hotărJti ca ,e l. de a · dlrora credinţă îmi
 - iM -

. . r~"Pa.dtor. Ii pe ear. ti pIIII' " pe ll1'IIOI

In le~ătură cu mine.
Astăzi puţine sunt satele unde sl! nu am mai
mulţi aslmeni credincioşi. Cea mai mare parte
din ei stiu numai d telul ce-l urmărim este
r!i.stumarea lui Vodă ::si punerea pe scaun a unui
:stăpâni tor drept, vrednic şi cu durere de popor•.
Dar câţiva din ei, mai deştepti. mai vrednici
de credinţă ştiu d. tintim mult mai departe
şi d ostenelile noastre sunt melite a întemeia,
!'iub domnia lui Bogdan, o ţară marc, cuprin-
zlnd într'însa toate oblăduirile române dintre
munţi ,i Nistru.
Ei sunt oameni de frunte, ale diror minţi
vioaie au priceput tndată mărimea acestei cu·
ţ:ttl\ri ~i in ale cil.ror inimi calde s'o trc40it IU-
birea de neam; ei sunt ast1lzi ajutorii mei cei
mai neobosiţi, sfetnicii mei cei mai de ..:redin ţ ă.
Dar lucrarea mea nu s'o mărginit numai la. pa'
por, ea s'o intins şi asupra boierimii: S:'\s o
nedrept~tit f~rl1 cruţare pe acei cnezi ~i jud
ce n'au voit s1l. se fac~ unelte supuse ale pati·
milor lui; multe case au fost necinstite d bat·
jocurite de nevrednicii săi fii Cred:.ndoşii mei
din popor mă puneau in cunoştinţa trecutului
::si a imprejurllrilor fiecăru i nemul~mit; mi-era
lesne in unn1i, intd.nd deadreptul rn vorbl cu
ei. s5·mi dau sarM. despre acei care erau vred·
nici de Jncredere. Aveam de aface cu oameni
 •
de neam vestit, cei mulţi din ei erau o$tenl ca·
r~·ş· făcuse un nume falnic prin rlizboaie; fi·
rile lor mindre şi dârze e rau cuprinse de un dor
nemărginit de r3.sbunare pe.ltrU nedreptăţile
-:i o ~ărilc suferite: munca mea printre dân~ii
o fost uşoară. Cu toţii cunoşteau pe Bogdan al
cărui renume de oştean viteaz şi de cânnuitor
drept şi vrednic străbătuse de !nult pină la
ei; primită cu bucurie să lucreze cu mine ia
Inlocuirea lur Sas printr'însul. Toată g reutatea
era. de a-l intruni, de a stânge vrăj bile ~i neh·
ţe1cg!:rile dintre ei ~i d e a indrepta pornirea
lor pc calca cea dreaptă. Cu incetul am in vÎi1'l
a ceastă grcu~ate şi am avut fericirea 'il vlid
du şrr.ani neimpacati dându - şi mâna spre a lu -
cra de acum împreună la ma,lltuirea o1.Jş rcascl.
?entru cei mai mulţi din ei această lucrare nu
e!.te decât un mijloc de răsbunare, unii o ~tiu,
, ieu parle la ea Impinşi mai cu samă de nâc!ej·
dea' f;ă se 1mbog~ţascl cu prilejul unei domnii
noi sau prin dobânda' ce li va ieşi din războa­
iele ce le vom purta; alţii, in sfârşit, S:1.U unit
cu noi din pricina dorului d e vitejie firesc In
inima fi edi.rui oş tean. Puţini sunt acei cu su·
flete alese, in care arde ac e laşi dor ce arde In
noi ~i sunt gata s 1 jertfească. tot, pentru mAo.·
tuirea ş i , mărirea neamului lor. Dar acestea
. erau Ruterile ce . 'au putUI . aoluna pco.tnI pW'''
 -200

t:1rea luptei ClTe are si1 n(: dud ia izM,Ildl,

din ele trebuia tra.s tot folosul putincios.
Rămânea acuma un pas greu de flieut: era
trebuin\:i de un povă\uitor, d e un cap al tntregii
mi~c~ri care, Intrunind ln mtina lui :oate pute ~
terile, să le indrepte cu dib!l.cie spre ţel
Mă temeam ca alegerea :l.ccsr~i pov!ituitor
să nu dee loc la certe, clici printre cneji erau
muJti care prin stare, prin faimă războinicâ 1.i.
prin alte ins~iri erau in drept să râvneasd la
această sarcinl1 pe cât de cinsteş! pe atât de
impovlrătoare. Spre mierarca mea însă, dnd
i-am adunat la o sfătuire tainică. ei cu toţ ii au
h~tilrit, lntr'un glas: că de oarece tootă această
mişcare fiind pornită dela mine şi eu bucur1n·
du·mă de toată increderea lui Bogdan, se cuvc·
n('a ca, şi de actun înainte, s1 fiu tot eu pod.-
{uitarul lor, făgăduindu - mi supunere şi ascul-
tare. Ne m'am mulţi'lm.it cu aceastl alegere,
i-am Intrunit pentru a doua oară, tu nurn:lr ma;
mare, li-am zis că sânt gata 53. las locul de că­
petenie altuia mai vrednic, mulţămindu-ml a·i
fi lffetnic, dar ei au hot~rit din nou el aces~
loc mi se cuvine numai mie şi cu toţii mi-au
făcut jurământ de oarbl supunere.
Intinsesem cercul silinţelor mele peste h~ta·
rele Moldovei şi Ucusem leglturi de prietenie
cu fruntaşii ţărilor romAneşti de pe Siret ~i
Prut. chiar 1naint,c de a tDtru.ni in mâoile mele
 ,
""
toate tiriIe mi~rii. Izbut isc..-n sJi glsesc printre
fruntaşii lor oameni car::: au inţ!les foloasele
,un~i lucrlri obşteşti; mi ge flcurl făg1tduin ti
el mişcarea impotriva lui Sas va fi sprijinită ne
mcgLeşii români ai Moldo\'cL
Am adu, pe cei mai de saml. din ei aici,
i·am adunat la un loc cu căpeteniile tovarlşi1or
mei din Moldova in mai multe Intruniri ~i l-am
i.i,(. ut s1 priceap1 folosul ce rar trage cu toţii
lnchieg.1nd In aceia.~j mână puterile lor răzleţ e,
puteri mici cât~ vreme fiecare din ele lucra
la o parte, dar vajnicc oda~ strânse Impreun1.
Când m'au Intrcb..'\t care ar putea s:L fi:! mâ".i.
d.·,;tul de puternică şi de dibace pentru a pu·
tea ţine fnchicgat c aceste puteri, li-am numit
pc \'oc\"Oclui Bogdan din Maramureş, pe care-]
râdicam intăiu la scaunul Moldovei, iar pe urm1
il făceam domn al tuturor Românilor dintre
tnWlţi şi Nistru. Nici unul nu se ridică impa-
trţ\-a acestui cuvânt, dar cu toţii se legar:l 51'
lucreze in tă.rilc lor pentru a UI-ţi faima numelui
lui Bogdan.
S'au ţinut de cuvânt: astăzi acest nume d;..
sun!i pretutindeni intre Siret şi Nistru şi Bog·
d:m este privit" de Românii de pe acele locuri
c-a cel mai falnic iiu al ne:lmului i'omânesc, ca
mintuitorul şi ocrotitorul firesc al acelui neam.
D~ atunCi am ~it r.1pede spre ceasul bot!i.·
rhoT. acel C'Ca6 nu poate tnwzia: m~carea este
 - 2Oi -

prt.J'l1tit! 14 toate amlrunţimile' ,ei d am. corut

lui Bogdan sl vie el lnsu~i sau si-mi trimatl
WI t..redincio5 cu care 51 putem hot~ri ziua In
care va izbuhni
Inainte ins! de a putea lua o asemenea ha-
t~r1re, sprlli a mai bunti închedşluire :1 izbân-
EU noastre, trebuie ca tmpreun1 cu tine sl a·
dunăm clpeteniile tovarăşilo r noştri de luptă,
atil pe acele din boierime cAt şi pe acele din
popor. , i
A~teptam cu mare nerabdare 51 le vld tn-
sănl\toşit, clei In acel sfat trebuie ca tu, rud3
~i sol al lui Bogdan. să iei În numele lui oareşi· .
care îndatoriri menite a avea o inrâurire puter~
nică asupra mişcării noastre,
Ş tii eli pământul, la noi, este al neamului ti
cl locuitorii, caşi Românii de peste munti, sunt
stăpâni pe el. In satele stânci, In puterea unor
drepturi strămoşeşti, sub ascultarea cneji lor, sl·
tenii lor se bucură de roada pltmântului lucrat
de ei, de fânaie şi de păşuni, iar cneazul ie nu·
mai dijma, mai bucurându-se de veniturile crâş ­
melor. a marilor, a hele şteielo r şi a Altora. In
satele unde juzii sunt numiţi de stăpânire, d ijma
se strânge de ei pe sama lui Vodă , iar ci, pen-
lm osteneala lor, se folosesc de ?arte din ve-
nitul domnesc.
Pe de altă parte, pe 1âng~ dijma legiuitl
luati din voohime,Sas mai ie acwna. alte douA
 -200-

dijme, atiil dela locuitorii satelor domne,ti

c1t şi dela acei ai satelor cn ej eşti; nemul~·
mind intr'acest chip atât pc cneji cât ~i
• pe sluenii de rând. N ă dejdea că venind BOi'dan
In locul lui Sas, aceste neajunsuri se vor In·
drepta, nu m'o ajutat puţin in lucrarea mea ti
(;u n'am stat la lnd.oial~ ca i1 li fac f!igl·
duinţi in această privin~ă. Acwna socot el daci
aceste făglduinţi ar fi reinoite in chip lămurit
de credinciosul lui Bogdan, ele nu ar pu tea de·
dt 51 fael pe tovar~ii noştri 51 lucreze cu o
râvnă mai d eosebit!! şi mai aprind..
Iar in :ziua in care va izbuhni mişcarea, Il·
ţ irea vestei foloaselor făgădui te de Bogdan va
mări in chip simţitor numlrul nostru. Pentru
a mulţămi pe tarani va trebui deci ~ te legi,
in numele voevodului că, din ziua in care el se
va urca pc scaunul domniei, nu se va lua dela
locuitori mai mult decât o singură dijmă pe an
d in roada p3mâ.nturilar munci le de ei şi C'..ă nu·
mărul ;lilelor d e clad va fi ace!aşi ca in trecut.
Spn:. a atrage cu desăvMşire pc cneji, , .•
trebui s1 li făgădui eşti d noul stăpânitar li
va lntări in chip.ul cel mai df!Săvârşit, prin pri-
vihi, liniştea şi ve~nica stăp:1nire a veniturilor
satelor stăpânite de ei, atât lor cAt ~i urma~ilor
lor. Iar pentru a atrag'e pe juzi, mai llumăro~i
dcC2St cnejii şi bucurAndu·se in cea mai mare
parte de o mare trecere tn latell lGf, " tr. bw
 ->01-

s:&. te legi el' noul voevod va. răsplăti $lujbelc

acelor care vor ţinca cu el, hlirhindu-li pc ,'e·
cic iar şi urmaşilor lor atât veniturile de care se
bucudi ast.'i.zi cât şi acele ce le ie acuma srâr:).-
nirea , asărnănându-i cu totul cu cnejii Cred el
va fi bine s5. te legi prin jurfunAnt cl aceste
făgliduinti vor fi implinite CU sfinţenie.
Am luat deci toate măsurile pentru ca, peste
trei zile, cncjii ~i juzii cei mai de ;;caml şi un
num3r de s!l.teni fnmtaşi sl s'adune la ~asa
cneazului Baloş din Poiana. Această adunare nu
va putea da loc la bă.nuieli de oarece, in ziua
•
Sfinţilor Imparaţi Constantin şi Ileana, enea·
/'~1 Ralaş, al cărui singudi fadl. se numeşte 1·
lei\na, are obiceiu sti adune la d:lnsul cu acel
prilej, in fiecare an, pe prietenii şi cunoscuţii.
• •
'UL
De 010010 vom porni la Ieşi şi peste Prut
spre a incheie, in nmnele lui Bogdan, legături
d cu tovar1i.şii noştri de pe acele locuri, care au
şi ci nevoi şi dorinţi ce ţi le voiu arăta pe drum.
;;";e vom intoarce pc la B5.rlad unde vom hotlrl
cu Tom..'l Alimoş ziua tn care va trebui să arun,-
::ăm V;\hll. Puterile noastre nu sunt de dispre-
ţuit. După socotelile mele Moldova singur~ ni
\-a putea da, din tntăm zi, opt mii de oameni
pcdestri şi şase mii de călheţi. Cu acea.stl !)u-
tere ni va fi uşor sl fnc hidem pe Sas tn s*
Cc:l.va. Ieş1'inii şi Hotinenii s'au legat să ni. il-
 -205-

::l'uc!i câte do~ mii de cllli:reţi şi câte o mil!

pedestrime, Orheienii şi Llpuşnenii vor Teoi In
ajutorul nostru cu cinci mii de căUl.rcţi ~i o
mie de arca~i vestiţi, iar Gheorghiţă a Salg1i,
unul din d'ipitanii Codrului, ni va aduce patru
Ulii de C'l\ll1rcţi, astfeliu c1 cel mult o lunA dupl
izbuhnirea răscoalei vom a"ea la îndămină o
oaste cuprinzând nouă-spre-zecc-mu de dl:1reli
~i unsprezece mii de pedestrimc, cu care vom
aştepta sosirea lui Bogdan .şi a MaramurcicniIor
lui.
Cjt privC$te Cetatea NeamţUlui, cel mai ::ll'e
din toate ad~posturile lui Sas, ca va fi fa rn~
noastrli chiar din ceasul In care se va da slnf.
nul luplei,. precum Iti-voi dovedi.-o chiar azi şi
din capul 10Gului vom dobindi astfeliu un loc
ele: mare tărie, pe care ne vom putea razama la
urite tntllmplare, şi unde ne-am putea aditposti
dup vc'o neizbând!i vremelnic5..
. Şi care sunt puterile ce Sas ni le poate pune
impotrivă? l\Iiezul puterii lui este ald.tllit di.'l
o mie de slujitori unguri şi saşi care stau fn
Suceava, şi din alte cA.teva sute împrăştiete
prin celelalte.oraşe; aceşti de pc urmă vor fi
măcelăriţi sau prinşi de poporul ritsculat, iar
cnejii ~i juzii prieteni lui, chiar dadi ar Ii UC"
Ult1ţi de tOli oamenii din satele lor, nu :sunt
In stare 51\ adune mai mult de şase mii de oa-
meni, pe jumatate c3t'reţi şi pe jun;Jatate po:"
 - 206-

u('.ştn, adică toat~ putcrea lUI nu va putea al-

cătui nici o treime din puterea noas t ră .
.- Dar Bâr . ădc .l i i? intre.)ă Ş t e:an. Nu te bi·
zui pe ajutorul lor?
- La Bârlad, cu toate ostenelile 30astre, Cl!
tot ajutorul ce ni·1 dă Toma Alimoş, <lm dat
peste greutăţi mari. Toată puterea \ă rii este
in mâna frwltaşilor tirgului şi ei :.e ailă in
legături strânse cu Sas. Păn! acuma am putut
câ~"ga numai pe vr'o câţ iva din ei. Şoltuzul ~i
pârgarii sunt atât de apleca ti spre S3.S şi mai
ale5 spre Basarab, indt nici nu am incercat ~ă
nc lipim de ci.
Toma Alimoş are o vază mare in ţara lor
si, la chiemarea lut, sânt incredintat că vor r~s­
pund,.. o parte Însamnată din cneji şi din ;)âteni;
după sucotelile noastre ar putea :lduna împre-
jurul lui patru mii de căLă.reti şi tot atâ~i oa·
meni pedeşt ri. Dar deocamrută va fi silit sloi
intrcbllin\eze pentru a se lupta În ţara lui cu
puterile ce vor fi adunate de târgoveti ~i nu.
sC' va putea uni cu noi Înainte de a-i fi invins.
Oricum, tot ni ajută mult prin faptul doi im-
pit.decă să mărească numărul duşmanilor no-
ştri.
ACl1ma Îmi mai rămâne sl1·ţi mai destl1i-
nuesc o parte insamnată, poate chiar ce:t mai
insamnat1'i din toatl chibz..liala mea.
11lt1'\' Jucrare ca a noastd, multe se pot
• - 207 --

dobândi printr'o minte tnţ!11eaptl ,i ager!, prin-

tr'o inimă tare şi prin bra;e puternice, dar pu·
terea minţii. a inim:.i şi a braţelor se inze·
c{'~t{' când, cu dânsa, se uneşte puterea banu!ui.
Cu banul se dobândc, c brate vânjoa e şi amIC
pentru acele braţe, prin b:l.nut bine întrebuin-
ţat in ajutoare date la ceasul potrivit se vine
in ajutorul prietenilor strâmtorati" slabi de În-
ger, impiededndu-se astfeliu trece ea lor In par-
tca potrivnicului; prin bani se pătrunde plinA
in s.fatllrile lui şi se ajunge la cunoştinta taine·
lor lui c('lor mai ascun~e; cu bani În sfâr:;;it ~e
lin oştirile, se întregesc din nou 5irile lor tm·
putina te, se inlocucsc annelc tocite 'iau picraute
Vă7.ându-ml1 ajuns în capul unei odrmlliri
lainice, lucrând impotriva. ocârmuirii l1emer-
nice a lui Sas, m'am gândit s~ am ~ i cu s!uji-
toni mei in faţa slujitorilor lui, visteria n:ea
În fata visteriei lui. Dar cu deosebire di ace:lstl
visteric nu trebui\! s11 se umple din avutul d
. ştigat prin sudoarea celui sarac, prin jaf şi
prin jnşăl~~ciunc,. ci prin bir pus str~illl1h! i ~i
prin dijmuirca cât de mare, luată dda j~­
fuitOlji norodului, chibzuite astfclluca macara
parte din jaf să poată fi intrebuinta t!\. de mine
p('r,tru mântuirca lui. Ai auzit vorbindu·:;c de
Paunaşul CodTilor şi de ispdl.vile lui, îi fl.HO-
reşti faptul că te g1seşti in viaţă. Află d P.lh!-
naşul Codrilor nu este nici un latru obi~n'..lit,
 :re-

nici un haiduc stlipi.'1it d,. ~I"t .. a. pr;11!i i sau de

\'r'un dor nebun de ,·omir-ie. Cel.îşii lui nu ~.unt
nişt e Iotri şi el cste c.'lpitanul care poronce{te
slujltq,rilor mei. Ei alcli.luesc floarea oştirii mele
~i, In :z.iua in carc "or ,sfarama lanţurile Moi·
dovei, ci vor lupta În fnmlca tutur(lfa.

JlVI! .
•

Ştefan Stroid face cun oş tinţă cu Mlhu.

•
Stefan rămăsese mut de surprindere:
- Văd in ochii t1ti nu numai mierare la au·
zul acestor veşti neaşteptate, dar ~i sc.ârbă..
Fiind oştean deprins a te lupta cu duşmanul in
faţa lumii, in lup~ yoiniccasdi dar cinstitl,
te temi sli. nu te vezi silit sli primeşti, ca ~o·
vară~i de l uptă, voinici de codru rare lovesc
intr'ascuns sau chiar de dinapoi şi luptă nu
pentru cinste ci pentru prad!i.
Lin işteşte-tel Nici unul din ca,"a'crii r.lWl.ci·
tori despre care vei fi auzit p()vc'itin du-se de
dnt~retii din apu!! sau la şlldtori, imprejl!ml
focului otacelor, n 'o purtat vr ' ocL'ltă la ~old
spadă mai neprihănită decât palo$ul dipiu·
llUlui meu. El o ieşit din teacl numai in ilpa-
rarea celui slab şi nedreptltit, a dutltţii şi a
~;$\tlt1i. In lurt~ dreaptJt rit> \"it":)7, faţa in taţ~
 209

,i ochi tn. ochi, Ili n'o intra..t in teaeă decl.t cu

cinste.
O~tcnii mei :sunt imp!lqiţi in toate satele
~{oldovei, dela hotarul leşesc pln1la cel mun-
t(':ne~.('. dcla munţi pW la Siret: un juramânt
d~ oarb~ şi neapara.t1. supunere îi leag~ dHr.1
rnbe ~i catrl căpit.111Ul ce l'am pus în frumea
lor. De dte ori mi ~e aduce vaIta unui jaf,
unei ncdrept.1ţi făptuit! de oamenii lui 5a~,
prin focuri aprinse pe dealurile cele mai înllte
ale ţării,lnşirate dupl im jurarc, ..:ând lU-
lr'un chip c.ând într'altul, putând astfeliu in-
locui vorba sau slova scrisl, se cruamâ. 1.1 un
loc dat un numitr de oameni sub poronca d-
pilanulu( ,:::lU a unui namestnic al lui. I n (:u-
rftnd nedreptatea cste îndreptată sau pedepslli,
libb:\nda luată pe nedrept înapoietă p!gub;'l-
, ~ul ui, iar fjptuitorul globie. O treime din gloa·
M este lmpărţitlla oameni, dou1 trcimi, partea
dl.pitanului, se varsl ÎIl \'isteriea n oastră. De
'două ori pW acuma izb~tit-am să punem mâna
pe birul ţării trimes de Sas peste munţi. De
anul trecut am pus bir pe negustorii str1ini ce
tre'': prinţ1.r5, Ni p lătesc aceiaşi va.rnli ce o
plăt~c lui Sas şi, p1nă astbi, cu toate străd ui ·
riie lui Vodă. Încă nici un negustor n'o Îzbutit
91 ias.1 din ţar~ nevămuit de noi. Lucrul nu s'o
f.1<:ut făIl dIS ve3te ci pe fa\1j s'au pm la toate
graniţil ,. ·lhli,i arli.thtd dt era sl SI! pU.teascl

"
 _ 210_

de fiecare ~i pentru orice 90iu de marf1S.. Cu

banii adunaţi am alinat suferinţi, am 'ljutat
oame-ni saraci, ni-am făcut prieteni credinciod,
am pătruns pănă in sfaturile llii Sas, am adum.t
arme pentru ceasul luptei şi ni mai {ăI03.n gră­
n[czi de aur şi de argint pentru purtarea ;-ăz­
boi ului de mântuire. Mergi de cutreieră i:lra,
?preştc-te atât prin curţile cnejilor Cat şi prin
bordeie le sarăc imii, abat"!.-te chiar şi prin ca-
scIt': acelor ce ţin cu Vodă: s1nt Încred i nţat că.
nicli.iurea nu ţi se va putea dovedi macar o fapt~
rni~ăleasd a Păunaş u lui, o pidtură d e sânge
nevinovat varsat de el, o cruzime zadamică s~­
vârşită, un capăt de aţă luat pe nedrept d :! oa"
menii lui, fărl ca fapta s.\l nu fi fost pedep-
sita de dânsul de sirg şi cu cea mai neînduple-
cată st răşniciel Tot norodul sarac s'închinl :1,.
stăzi in numele lui, toti i1 binecuvintcază.
Cetele de hoti care jupuiau tara mai ~nainte
au fo st st1nse de el şi drumetul pacinic poate
astăzi să doarm! cu dcsagii de bani ~i făr~
arme pe drumul mare, dar folo sul cel mai.- de
preţ ce l'am dobândit este poate increderea
poporului ÎD puterea lui, văzâ.nd cum, prin iliric
de inger, se poate infrunta şi învinge stăpi·
•
mrea.
1"'a, Păunaşul Codrilor este un oş tean vi te..u
*i drept. Dacă in lupt~ îşi ascunde fata sub un
v~ negru. n'o face de tca.m11.. riar in urma po-
 - 211 -

roneii mele. Acel văi

nu·i este de folos Impo-
triva armelor duşmanilor ci este menit a-l feri
de tradare şi a ingreu ia pentru oamenii s tăpâ­
uirii urmărirea şi aflarea lui.
- Şi cine este oare acel voinic, mtrebă Şte­
fan. asupra căruia cuvintele călugl1ru l ui făceau
o pu t ernică. fntipărire.
-=. El este... un nepot al meu, fiul unei rude
a melc, ramas la naştere orfan d e tată ~i de
mamă şi pe 'care l'am crescut. Se trage din neam
vechiu şi vestit, dar iaca că soseşte ~i, călugăru l
sculându -se de pe scaun, merse de deschise uşa.
l\Iihu imbracat moc.meşte in t ră in peşteră.
Luându-şi din cap plilllria d e p.1slă neagra
s~rută mâna cllugărului care-l sărută pe frunte
şi, după ce închise uşa cu îngriijre, îl ld d~
miua şi îl aduse înaintea lui Ştefan, :.icind:
- Nepotul meu, Mihu J apoi adăugă: Pi1u -
na~ tiI Codri lor.
. l\1ihu tres ări şi se uită mierat la mo şul sâu,
dar a ce~ ta îi zise:
.:-. Cneazul Ştefan Stroici, căruia i·ai scapat
vi aţa, este trimesul lui Bogdan în păqile noa- ,
stre CII depli.qă putere să incheie orice legl1 ·
a:ră şi să lucreze in numele lui împreună cu
iloi la desrobirea obşteascăj pentru el n 'avem
taine.

şarea frwnoasă, deschisă ,i

Ş tefan câştigat cu deslivârşire de tnH.ţoşa­
voioiceaic1 a !tu
 - ~t2-

.Mihu, ti lnrins~ mllna pe care acesta o s trânse

cu putere.
- S~nt fericit că pot tntâlni pe acel <:Imia ii
datore~c viaţa, zise el.
- O datoreşti mai ales unei fiinţi mult mai
dulce deC'~t m~, răspunse Mihu, dar stl.nt fe ...
ricit că tntâmplarea m'o pus tn ;;tare 51 fitl de
ajutor trimes ului voevodului Bogdan.
După ce mai schimbarli câteva cuvinte ae
curtenie. Mi.hu tncepu să dee samă clluglrului
ac~pre diferite insărciDAri ce prim ise d ~b el
~i tn curllnd Paisie aduse masa.
Călugărul bea şi m!\nca puţin, dar Ş~efRIl
~i cu .M ihu făcură cinste atât plstrăvilor şi Lu·
lului de căprioară d.r şi vinului de Ni co rcşt.i,
cu o ' poflă de tWr ieşit din boall şi de cIU-
tor fl..."im~d
-- Spune-mi te rog, P.3.rinte, intreb.ll Ştefan,
cum au n imerit clrţile lui Bogdan in fiUnile
talc
- Foarte uşor, zise căluglrul. Toate lu(,..,.,,-
rile gll.sitc la Unguri s'au strti.ns de oamenii lui
Mihu, intre ele s'au aflat cărţile şi mi s'au adus
a d.ou..'1 zi, tocm.'li dnd voiam l să trimlt pe
Mihu la Cuhnia.
După ce se sculan'1 dela masll.. Isaia indrep-
tându-se spre una din uşile din fund, f!\.cu semn
lui Mihu şi lui Ştefan 511..-1 unneze: ei il urm..ul
in tăcere . Dincolo de uşA pe~ter3 se tnguita ,i
 •

- 213-

bolta ei se scobora treptat. In curând se t'lt-

Slrt1 la gura unei chioarce in care cu greu pu·
teau păşi doi oameni wml lângll. altul, iar urie -
şul Mihu era silit să ţie capul plecat. Dup~ un
mers de un sfert de oră c11ugărul, oprindu-se
scăplră şi aprinse un cap.1t de lumânare: a-
junsese in capătul chioarcci.
"- Acest drum sub păm1nt, zi:;e el, este da·
tarit muncii, aproape neîntrerupte a ucenicului
meu în vreme de trei ani. El o fost CWloscut
pănl azi numai lui, mic şi lui Mihu. Şase palme
de pămint ne despart de altul, in curmezişul
lui, care duce din oraş la cetate. Acesta este
cunoscut numai de cei doi cavaleri dela Cetate,
de prcuttJl papistaş şi de un. Sas credincios. in
a cămi cas! din 0I'a'1 ge află gura lui. Gura
ccataltă cstc tn fântâna Cetăţil, la zece st1n-
jani sub pământ. Un ceas de mlUlcă ajunge pen-
tru a doborî bucata de pămint care desparte
.aceste două drumuri. Printr'tnsele putem n!·
văii ln Cetate oricândj iar dou1ized sau treizeci
de Nemti ce o plzesc, nu oi-ar putea face decât
pUţin.1 impotrivire..Nu vorbesc de oamenii din
satele tnchin~te care se aduc de pază in fiecare
zij ei departe de a se opune nouă ni-ar veni
in ajutor. Ve2t c.'i am avut dreptate când \i-am
ris că Cetatea Neamţului va fi a noastră chiar
dic ~eagul 1n care va izbuhni răscoala.
- .Şi oare ce Intl1in plare fericită te-a pllS
 - 214-

in cunoştinţa acestui drum sub pimânt, tnt=ebl

Ştefan dupâ ce se intoarser' in ~şterâ.
-Fiinta lui mi-a fost descoperită acum trei
ani ac clllră o slugă a Sasulu~ in a cărui (.:a:;â se
află gura chioarC'ci, când .acea slugii era in
ceasul morţii. El făcuse aceastll. descoperire
din Intâmplare, numai cu câteva zile înainte de
Il fi atins de boală, dutând o tainitll. pentr'J. a
ascunde nişte lucruri furate dela stăpân. lar cu,
fntelegând tot folosul ce-l putem trage de aici,
pentru a mă incredinta mai bine, am vârât vre·
melnic pe un credincios slugii la acel S:lS ~i el,
intr'o noapte, o izbutit 51 meargă prin !led
drwn . sub pământ, d ela casa Sasului pW la
Cetate, intorcâ.ndu-se teafăr Inapoi şi putând,
prin ajutorul a două ră5uflători, s1 tnsămne
pe unde trece drumul.
PărinteleIsaia mai începu si ceară din nou,
lei Mihu, samă despre o's lbite in sărcin:l.ri ce·i
dăduse, intrerumpăndu·se din dnd in ...- And
pentru a pune pc Ştefan in cuno~tinţa mai mul p

tor amărunte privind lucrarea lor.

Soarele era aproape de asfinţit când Stroid
r·~r1tsi peştera spre a se Întoarce la Cetat:!;
plecarea lor fusese hotărîtă pentru a doua zi
ce dimineaţă.
Când Ştefan ajunse la Cetate, Părinte ! e An·
selm şi Cu Cavalerul Urlich iOiise. Ei awirl cu
mierare ho~r4rea luat~ de oaspete IQr ii se
 - 315 -

fr,ccrc.ar~ tn uc:far s~-l luduplece d, md .tee

vr'o câ.teva zile, arl1tându-i temerile ce .l\-,::au
ca r;\nile lui, inel rliu vindecate, să nu se des-
chidii din nou in cursul dU ăto riei. Ştdan li
rr.u 1 1!imi pe:1 tru prie e ia ce- i o aratau; c a r ra-
mase neschimbat in ho tă-r i rea lui.
I nsă văzindu -se din nou cuprins d e un dor
nebun de a mai vedea odatli pe Maria, rugă re
Părint~le Anselm s1-i spue că pleacă in ",ori
de ziua şi do re1 te s'o vadi in acea ~ adi, spre
a-şi lua ziua bună dela eLlnsa şi a-i multămi
pentru toate bunătă ţ ile ei.
DIl)J3 o zabavl1 destul de lungl1 minoritul
SI': intoarse cu Maria, Fata ei era mai albă de

cât de obiceiu,
- A'm auzit eli: ne păr11seşti , zise ca, ş i hi
Ştefan i se p ăru că glasul ei atât de dulce tre-
murl1, şi mi -o pl1rut dl.u, c11ci mti tem ca os-
teneala drumului să-ţ i fadi, rău. Trebuie oare
numai decât să pleci?
- Fii in creclinţată" doamnă, dlspunse Şte­
fan, că numai temeiuri din cele mai vajnice pot
să mli facă sl1 p ă rl1sesc mai curând decât cre-
cleam aceast.ll c35l1, unde am fost primit cu
'"atât\\ bunătate şi unde am petrecut cea.,Url ce
nu le voiu uita niciodat1l
Apoi, după ce ii mulţl1mi de ingrijire ~j
oopatarc, Îşi lul ziua bunl dela d1nsa_
Nu-şi putea sătura ochil privind-o cât VOt-
 2to -

bCA cu ea. iar clnd lul m!na ei intinsa. ~i se

plecă s'o slrute. i se plru c1 este pe Gale de
a pl1r1si lumina zilei şi a se cuCund.l In !ntu·
nerec. , :
- R~â.i sănltosl S~ te ajute Dumnezeu!
Cu ac.(:Ste cuvinte M<1ria pir/isi odaia.
A doua zi Ştefan, dup(i ce fmbr.llţo~l pc Pă·
rintele Anselm ~i pe Cavalerul Urlich, incăled
pe murgul voinic ce i·I trimisese Părintele
Isaia prin Onea. Ochii lui se indreptarl inspre
fere.'lsta Mariei; i·se păru cl, pentru o clipă,
perdeaua este ridicată. Intr'o parte ~i d. doi
ochi de ncspusl dulceaţă !ndreaptă razele lor
spre dânsul.

XVIll.

Părintele Isaia povesteşte ce Il tacut

1. Ţarigrad şi ,. Roma.

Isaia ~i cu Mihu aşteptau pe Ştefan In mar-

ginea dela de3.1 a oraşului. Cu dân.şii erau Onca
ş i încă doul slugi voinice.
Ei .lpucarl pe Dzana In jos. La pclnzul cel
mic trebuiau să ajungl to Cristeşti nnde erau
să se opreasd câteva ceasuri, cAd P1rintele .si
.Mibu, i"i d!îduse lntllnire CU Petrca Clr~buş
la casa lui moş ~larin. wp:>a lor din Moldova
a\'.1.no ~:t fie preJungit1, era de neaparat! tre·
 - ;.tti -

bUlI\~A.. t.:a ei sJ. se sf.ătuÎ."lSC1i cu d1ruw. ca

unul ce era s1 tnlocuiasc.~ in acel r~timp pe
c~pit.tn in povlţuirea cetaşHor lor.
Câud ajunserli. la casa moşneagului, acesla
lipsea de două zile şi baba, rn.masl singurn.,
t:r'\ fOJrtc tngrijită, clci unchi eşul li spusese la
pl,ecare d se va intoarce a d;)ua zi, de dimi·
neaţă, şi :lCUffi3, după douăzeci şi patru de cea·
suri de aşteptare, nu pI"imi..e tncl1 nici o veste
dela eL
C!1ll1.toru, fiind hotl.riti de mai înainte să
se oprească in Cristeşti p1 nlS dupl amiazl1, nlf
se îngrijită de feliu de nefiinţa prelungită a
Illo~neagului Ei mâng:1.ieră pc babl1 zicândU'i
că Moş' Marin este om prea cuminte pentru
ca să se fi vârh in vr'o primejdie, dar cl. el ~e
va fi tntârziet la C3.!a vr'o unui prieten ~i tre-
buie să sosascl. dintr'un ceas tntr'altul.
B!1trâna. fiind lnştiinţatl insl de cu noapte
de sosirea oaspeţilor, li pregătise prâ.nzul.
V<'ilând că ceasurile 's unt maintate, i.lr nici
Petrea Cărăbuş nici Marin nu se arată, căHl·
tarii se puseră la mosi şi flicW'ă cinste bo~u·
lu i de puiu·· şi pHicintelor de brânzl, pregltite
de gospodin3.
Dup!l masă se apucam de vorbă şi Ştefan,
micrat de lnţălepciunea şi de tnvă\~tura care
reieşeau din toate cuvintele cllugărulw. tl fn-
treblt ;
 -Iart3·mll, P3rinte, dac3 lţi pun .""ostA
Intrebare, dar tare aş dori să ştiu unde ,j·ai
insu~it o învăţătură din nenorocire atât de ne ·
obicinuită la preuţii şi clUug.\l.rii noştri?
- Invăţătura mea, răspuns e că.lugiirul, estţ
foarte mică faţă de acea a multor mircni şi
preuţi din apus. De mic copil mi-a pllcut ~
invăl şi am avut norocul d- mi pot astâmpâra
5t:tea de carte la cel mai mare izvor de invă ·
ţ5tură cc-} are creştinătatea.
- Ai fost la Kiov ? mai întrebă Ştefan.
- Am fost la Kiov şi la Ţarigrad, dar inv!{-
ţ1itura ce o poţi culege in aceste două oraşe
eite mid pe lângl acea de care lXlţi avea
parte la Roma.
- Ai fost la Roma? strig1i Ştefan uimit, 0\
,
dad nu - ţi este cu suparare, povesteşte-ni prin
ce imprejurări ai ajuns tocmai acolo.
- Precum v'am spus, zise căl ugărul du~
oareşicare tăcere, de mic mi-o pUlcut cartea.
Tatăl meu, urmaşul scapatat al unor cneji ves·
titi, era preut. Vazind pe de oparte !'Ietea mea
de carte şi pe de alta slăbăci u nea trupului meu,
mii pregătise din capul locului pentru tagma Iii·
serkească. Ramas de tWr orfan de ta~ ~i
d.e mamă, eram hotărît sii·i urmez dorintele.
Mii pregăteam sl mă duc la Halid pentru a
dobândi hirotonia de diacon dela vl1dica din
I acel oraş, cu gindul de a mlI. Intoarce Indatl
 ..... IU _

l'pTe a ,.'8: .~ In ,.tui fn eare m.i nl!'lcu!em.

0 ... nenorocire. zdrobindu ·mi tooate visu rile
şi făcând ca priveliştea locurilor pe care trai·
sem şi care pănă atunci Îmi păruse un raiu, ::;1
se schimbe pentru mine in lacaş de chin şi de
a...:rerc nespusă. le·am părlsit pentru ~otdeauna
şi, in loc de a merge la Halici. m'am îndreptat
spre Kiov cu hotărâre de a om călugări. La Ki.Jv
am intrat in mă.năstirea Lavrei celei mici, unde,
•
după o ~c enecie de un an, m'am f1kut lero-
monah.
Tocmai atunci mitropolitul Mihail al Kio·
vului se silea s'aducă o apropiere între ilisc'
rica dtla R ăsărit şi acea dela Apus. Tncerc;1ri!e
lui, bine. văzute de unii din dlugări, găsau în
altii o împotrivire învierşunată. Mă .lflam prin,
tre cei d i ntăi, clci dela inceput mli încredinţa­
sem că desbinarea din biserica creştin li putea
să fie numai spre paguba întregii o:: reştin3.tati .
. Mi se părea d. deosebirile de ~reri asupra
in t ălesului tainelor erau mai ales roada îndipă·
tânării unora şi a nemăsuratelor pofte de j)u,
terc a altora.
Sfaturile
• •
noastre
•
În mănăstire erau mai ales
a~tlpra acestor mari Întrebări ; ele adesa se
schimbau in sfeti aprinse, Setos de a pătrunde
Ia adevăr, cetisem nu numai toate cărţile afJat~
in m.ăn~stirea noastră, dar şi cele împrăştiete
prin celelalte biserici' şi mănăstiri din Kiov.
 Cu cât cete,.1m !lai mult cu atâta mi se tulbura.
mintea mai tare. Adev1ru1 însă. cel atât de do-
rit, rl1... nâ.nea tot atât de d~partat de mine. in·
doiala în loc de a se miqora qeştea.
Nu înţelegeam acuma cum fruntaşii bise-
r ir.ii cre~tine puteau 51 se sf5.şie cu atât,1. tur·
bare asupra inţ.ilesului întunecat al unor cu-
vinte ale căror tălmlcire, sau intr'un chip sau
mtr'altul, nu putea 5'aducl nici o umbd de
tulLurare miezului binef~toarei şi mântuitoa·
rei inv3ţ1ituri a lui Hristos. "'
C3.qiJe noastre erau, aproape toate, clrţi gre·
ceşti ~au t.'ilmi1ciri ruseşti a scrisuriJor părin­
tilor bisericii din Ţarigrad şi din ~3rile gre-
ceşti. Iav;:l.ţasem greceşte spre a le putea ceti
in limba. lor şi a mă putea in&ed.inţa, prin mine
insumi, de adevaratul Inţăles al cuvintelor, Cre-
~nd d. voiu găsi la Tarigrad şi cărţi mai
muHe şi dascali mai luminaţi, trei ani tlupli
sosirea mea in Kiov, m'am folosit de mergerea
in oraşul împărătesc a unui arhiereu rusesc pen-
tru 3-} însoţi
In Ţarigrad am găsit într'adevăr o nemăr­
ginită comoară de cărţi şi de dascali, ale căro r
dibăcie in minuirca cuvântului :;i a condei ului
mă umpleau de mierare. Dar, ca şi la Kiov,
toate vorbele, toate cuvintele lor purtau numllÎ
asupra inţălesului unor cuvinte. Deşi ceteam cu.
sârzuinJă toate scrisurile greceşti ~i ascultam
 - 221 -

cu cea mai deosebită bagare de 5amă cu ...intelc

fruntaşilor bisericii, lumina tot nu se făcea
In mintea mea. Iar priveliştea ce mi-o arata
clerul grecesc tmi umplu 10 curând inima do!
scârb1. Acest cler era fărli de sarnă mai inva-
ţ:tt decit acel rusesc, dar Hkomia, desfrâu! ~i
\'icle~ul;ul il rodeau pănli la m1iduvă.
Poporul in mijlocul căruia trltiam era plin
de inţl:cf.c;W1e vioa.:e, imaţat, priceput la toate,
rur strit:at cu desă\'ârşire, miş.1U ~i neputin-
cios. Mâ mierl1 faptul că ei, Grecii, vorbind
m:mai greceşte. îşi ziceau Romani ::.ind, în tot
Tarigradu!, nu găseai nimica viu s!l.m~nând a
Roman, numai lucrările urieşe făcute de dinşii
şi J:I~3te de Greci să.se d1irâ.me şi să se prăbu­
sască sub 'povara teacurilor. Vorbeau necon-
tenit de Roma; cuvintele lor, ins1l, erau numai
cU\'Înte de ur3. şi de buUl Mi se p!ru tn ~urând
ci acea ud!. şi acea hull ascundeau numai o
teamă nespus~ de puterea Romei şi o ciudl
CM. o resimte adesa o fiinţă slab! cAnd se
g.5.nof"şte la alta., falnic1 şi putemid.
Dupl o şl1dere de doi ani In Tarigrad, sim·
tinOtl -mlt l!l.'li. nedumerit, mai setos de :1 ~ ti
• • •
dedt fn ce.l$UI sosirii mele, am plecat la Roma.
lndată ce am pus piciorul intr'însa mi-am
dat Sr.'lml do intru, nu numai in alti biserici
'dar chiar tn altă lume. In locul anarhiei dia
b1!>Crica f!{shitew, unde fiecare patriarh dA
 . . 12'-
,•
• ••
iI
• -•
,
poporului !!tu o tndreptare deo!ebitll, und ~ pa-
rimile fi e căruia din ei sf~ş i e biserica In ori ce
ceas, la Roma un singur poroncitor ti ne tn :ni-
nile lui frâele întregului sobor. Când 'lcei unul
poronceşte to(i s'inchină, as cultă şi n c.
Aici am găsit o În văţătură cu mult mJ.i
inalt ă, cu mult mai temeinidi şi anem rg inită
comoară de drţÎ. M'am pU3 pe lucru cu in ·
sufleţire: toat1i ziua şi o bună parte din noapte
mi se trecea cetind sau ascult~!ld Învăţătura
dascalilor. Erau tagme întregi de călugări a
căror menire era numai ştiinţa, invaţau în tot.
cursul \'ieţii fărli a obosi vr'odată. Frun taşii
erau cei mai Învaţaţi dintr'inşii, care·şi îm·
părţeau celorlalti ştiinţa prin graiu . şi prin
scris. Toată viata era jertfit11. pentru fala şi
m:!:rirea bisericii, fliră ca vr'unul ~ ai bă tn
vederf' un folos pentru sine, I

Dar în scurt timp eram în stare s ă mli ln ·

credinţez că aceşti adevaraţi ucenici a i lui Hris-
tos alcăt uiau numai o parte n e mărginit de m ică
faţă cu obşt ia preuţimi i papista"?e ~i cli, :1 ~adl.
de acea pătură subţire, ea este s u,ltlsă 1 Cel O-
I
I
raşi patimi care necinstesc pe acea d in Răsă r i t:
lăcomia , vicleşug ul, desfrâul. Aceste apudituri
În<;a se dădeau pe faţă numai În ~ ':'t privea pur·
tarea lor În lume, dar nu aveau nic i o inrâu:ire
asupra treburilor bisericii În de obşte, căci
aici poroncile Papei erau pretutindeni urmate
•
 •

I - 223-
, •
cu o supunere' oarbl, cu ascultare desăvâr:fitl.
Frumoase erau cuvintele drţil'lr ş i a dasca~
Jilo. din Roma, totuşi nu au fost in stare sii·mi
I curme nedumerirea. Atâţia ani petrecuţi tn cău·
tarea aricv1irului au intl1rit numai în mine I;re·
dinţa c& o capatasem dela. început dI. biserica
c re~tină, ruptii În două, se ceartll asupra unor
cuvinte seci, asupra unor lucruri de care Hris·
tos nu o orbit nicio dată. Şi in aceast! vreme,
ea lasa c totul in 'păr1sire nemuritoarele lui
povcţc, de un inţăles at1t de uşor. Am ajuns
chiar, la urm1\, sI fiu incredinţat că t'ilm~ci·
• re..1. dată de dl.tr1i catolici acelor cuvinte a pă ­
rinţilor bisericii, din care isvorâsc ceart3., este
mai încurcată. şi mai grea de inţ1Ues pC:1tru
minte.1 omenească decât acea da"t! de biserica
R1t!J.ritului. Râvna de a pătrunde adcv1irul c.a.re
tdl.ise in mine pKm atunci, mcepu să slâbeasc~
căci pierdusem orice nădejde sâ plt odată pă ­
truJlde păn111a a cel <:.devlr. Dar setea de a in-
\' 3ţa crescuj numai ea se indreptă pe alt drum.
Dela sosÎrea mea în Roma rămAse sem uimit
de r1'imăşiţile urieşelo,-: clădiri ale Romanilor,
ele făcus~ o pute,mică .întipărire asupra inimii ~i
a minţlÎ melc. Le cercetam necontenit; rămâ­
neam ceasuri intregi privindu-le, pironit in faţa
01' de o putere ce nu mi-o puteam ' tăJ~ci
Părăsind cu Incetul diqi1e biseri ceşti ~i cu-
~v4ntlirile din amvon, am IDceput să r!sfoe--",c
•
 2.!H

iz',oadele vechilor scrii tOl i latini ale căror Iim·

bli o ştiam bine. Am început s~ cetesc isprivile
acelui popor urieş, pornit dintr'o aşazare de
de bejănari J care întemeind Înt.>l.iu un oraş şi-a
a croit pe urmă un petec de ţară. apoi, cu în·
cetul, a supus Italia intreagl. şi, in cursul vrt;:-
muriloT, o cucarit lumea toată, făcând-o să
trăiască fericită şi infloritoare sub legile lui
Jn curând mi-am dat samă el plrg:1U!e cu
ajutorul cărora Romanii izbutise s11. ajungl.-
dela aşa micime la atâta m3.rime, fusese m;'În·
dria ~i mărimea nemărginitli de neam, supu·
nere-a oarbă la Jege şi jertfirea Url preget a
fieclruia pentrul binele obştiei.
Şi nu mă puteam împiedeca sli fac o asa-
manare intre fmpărăţia vechei Rome şi pute·
rea Romei papistaşe de astlizi, Roma ve·
che domnise asupra lumii prin puterea .u·
mdor, pusese sub jug mai toate popoarele, iar
craii acelora care nu fusese de tot supuse se
mchirum la cuvintele venite dela oraşul cel ves·
lit şi se grăbeau s1i iudeplineascl poroncile
primite dela el, Când, la Wl asKmenea -eraiu•
•
sosea vr'o solie, vr'W1 legat cum se zicea pe
atunci, dela Roma, acel craiu il primea cu
fTW1tca plecată şi il aşaza tn dreapta lui. Ast·
feHu, a~t;tzi, când merge un legat al Papei b.
vr't;'l craiu creştin, craiul tşi pleacl fruntea
inaintea solului Romei ~i se fnchin1 la cererile

•
 -225-

lui. S'au \"ăzut 'c rai şi chiar imparaţi. oam eni

groaznici, trufaşi, puternici, care indră:znÎse să
infrunte pe Papa, să nu vrcc să asculte poron-
cilc sale, chiar sit pomeasc..1 cu oaste asupra
lui, Dar toţi ace:şti cutezători, nI:rl deosebire,
s'au' ,-!tzut siliţi sli-i ceară iertare, în genunch i,
dtscul ti .şi cu capul acoperit de cenuşă. Şi f!U
n:'de..lm in aceastl Rom..\ noul!., atât de puternică
şi ea, deşi de o putere deosebită de ;,\ce3. a
Romei vechi, .urmaşa, moştenitoarea ei fircac;că .
Vc-de..1m in acel oraş un lăCc1ş ursit de pronia
'dumnezeiască să fie pururea scaunul puterii
(t;lci mai de căpetenie pc plinulntl Mij loacele
care: adusese pe Roma veche 11. stăpân irea lu-
mii toate pr~n puterea, armelor, supunerea la
lc:g"i. ascultarea oarbă dl.trl cei mai mari, jert-
firt.a fiecăruia pentru binele obştesc, erau mij-
~ oacc.le intrebuinţate şi astrlZi de Roma nouK
pmtru lă,ixea şi intindCrea stăp!tnirii Papei
•
asul?ra întregii lumi catolice, nu prin arme ci
prin cuvânt.
Zece ani cercetat-am izvoadele vechi lati-
neşti, zece ani hrăni tu-m'am cu amintirile Po-
. .
pontlui Craiu. Am invatat pc' d e rost 'Şirul mi-
• •
nnnrttelor fapte războinice împlinite de braţele
Romanilor. i'...1i·am înt ipărit in ochi chipul lu -
crărilor mărc-ţe cu c..'lrc au impodobit scaunul
lor. Am căutat 511. lOd pătrund de înţălesul le-
giuirilor î~ţălepte ieşite din minţile lor.
15
 - 226- •

Un fior ÎUli scutura tot trupul, dela creştet

păn .\l. la talpl, când îmi zice'a m că acei Romani,
acei stăpâ.ni ai lwn ii erau strlimoşll no ştri: d1
noi sânlem carne din carnea lor, sânge din sân-
gele lor, moştenitorii adevaraţi ai Poporului-
Craiu. Apoi În dată mă apuca o nemărginită
jale când gindeam la starea de înjosire in care
zăceau urmaşii stăpânilor lumii. Nu mai era
clipă de; odihnă în care aceste sim ţiri să nu-mi
stăpâne.ască şi să nu-mi tulbure adânc inima
şi mintea. In mine domncau acum, atot·pu·
,
tE:rnice, iubirea şi mândria de neam. Ele nu
mă lasau să dorm noaptea în pace, nu mH. În·
găduiau să cetesc ziua în tihnă, inţ ăpându·mi
ut>;contenit inima Cu gindul robiei ruşino3.se in
care' zace neamul din care am ieşit.
Atunci s'o născut în mine' dorul de a-mi jertfi
, puterea, mintea, inima şi viaţa pentru desro~
birea şi viaţa lui. Visasem odată sK fiu tu1 În-
saffinat apostol, propovăduind pacea şi unirea
intre biserici. ~cllma eram stă pân it de dorul
dR' a fi Wl apostol al neamului. S'o deşteptat in
mine, o crescut ş i s'o înfipt in sufJetul meu cre·
d inta nestrămutată că neamul românesc strabate
astăzi ntUnai un ~ir de' Încercări insă, eu vre-
ou, el este menit să iasă fnving.\l.tor dintr'insele
şi să se îndrepte cu paşi rlpezi spre falnica
cale' ce i·o fost trasă de strămoşii lui.
~('eastă lucrare nu ROate fi Indep.linită (le

,
 - 227-

o singură via.ţ~ de om sau chiar intr'un singur

veac, de dAnsa vor avea parte veacuri multe
şi rânduri nenumarate de vieţi omeneşti Eu
nu mă simt vrednic 511: mulţămesc indestul Dom-
nului fiindcli m'a ales pe mine, nevrednicul,
pentru a fi inainte mergătorul, întlliul propo-
văduitor al unei lucrări atât de falnice.
Mâna Atotputernicului o dil.ăuzit paşii mei
dela început. De scurt~ vreme m!i tntorse-
s€.m in pră când ~m avut norocul să fac cu-
noştinţa lui Bogdan. Găsisem miezul împrejurul
<.ăruia C'ra să inceapi lucrarea de deşteptare
visată de mine in faţa rămăşiţelor oraşu lui ve"
cinic. Telul victei mele imi sta acuma lămurit
inaintea ochilor. lntrull inchegarea puterilor ro-
mâne' dintre munti, Nistru şi Mare, Într'W1
singur mănunchiu purtat de o mânli putemidi
şi pricepută, apoi, intărirea acestor puteri a·
dunate.
l\ţ'aşi simti fericit să v~d întăia parte a 3,-
•
cE.stei lucrări împlinită: voi, tinerilor, veţi lu-
cra pentru 'împlinirea părţii ·a doua, celor ce
se l'or ivi pe viitor, urmaşilor vOŞtr1, li vor
cădea alte sarcini. Vor fi' pentru acest neam zile
cIt. miere amestecate tărH. Îndoial~ cu ule a ..
mare:.. dar, în sufletul • meu, nestrămutatl rli.-
•

mâllc creditl\a că, la urm1, el din toate în<~er·

cările va ieşi biruitor!
..
 ,
- 228 -

XIX.

Un călător greu de vămuit.

Cuvintele Părintelui Isaia erau atât de adânc

sim ţi te' şi atât de insuflcţite incât ele făce au
pe Ştefan şi pe )'1ihu si simtli Ua auzul lor'd. li
trece un fior dealungul spinării. Şi ci aveau
oopre Romani numai ştiinţi foarte nelămuri te.
Deşi erau departe de a putea înţălege simţ i rile
care stăpâneau pe dUugăr, totuşi acesta ştiu~e
s:ăI stârneasd într'~ij Idorul de a şti mai
mult ş i incepură a·i pune feliu de feliu de in-
treb ări asupra Romei .şi a Romanilor vechi şi
noi, .Ia. care Părintele rlispundea cu o vădită
plăcen.
In ja,cest chip ceasurile treceau, soarele era
• •
acuma JOs ŞI nu Se' arata nici Petrca Cărăbuş
nici moş Marin.
Părintele şi cu Mihu înccpur_~ a b1inui că
poare' să se fi ivit ill1prcjur1l.ri făcând trebui·
toare' veto lovire din partea cetci lor. Această
bănuială câştigă mai mult1i. putere dnd, pe la
toacă, văzură intrind în curte două femei care
începură să intrebe pe baba lui moş Marin dac~
nu arc vr'o vestc dela unchieş. Ele erau ingri-
jitt:, c,ăci barba\ii lor plecase odată cu dâmul,
lăsând vorbă el 'vor zăbăd numai pănă a douazi.
Mih u ar fi dorit macar săI afle' încotro .a.pu-

•
•

- 229-

case ei spre a trimete pe. Onea slt·j urmlrea.sc.i

pe la credincioşii din satele vecine, dar femeile
nu-i puttau da nici o lămurire tn aceastJ. pri-
vinţă.
Ii mai liniştea insă faptul că în cele Ci.OU~
nopţi de mai nainte nu se văzuse nici un foc
pe dealuri, ceeace efa o dovadă d. dad, Cără­
buş, în cursul călătoriei ce o fâcea la Suceava,
pentru trebi de ale sale, gasise prilej nemerit
pentru o lovire, această lovire nu putea' 5l1. fie
decât făr.ll. sam.1. Dar pe de altă parte întâ.rzie-
rea pusă de Glrăbuş la întâlnirea cu Părin­
tele şi cu Căpitanul, întâlnire despre care fu-
sese vestit la "xcmc, nu putea să. fie pus.ă decât
pe sania unor temeiuri vajnice.
Noaptea venise acuma şi P1i.rintele, spre ma-
r~ J ţli suparare, se hotărîse sl1 rămâc peste
noapte la ' Cristeşti, clrid un pas greoiu se auzi
IX- prispli, uşa se dCY.:hise şi moş Marin int:.:!.
în casâ. .
Unchieşul era galbăn la faţ~, fără oălhrie, cu
. -
hainele rupte şi plin d e sânge. La vederea p~- •

rintclui şi a Căpitanului rămase la uşă.

- De unde vii M.J.rine, ce s'o intimplat,
intrc.bă ca lu găniI nc{tibci.1tor şi îngrijit, văzân­
du·! ·în asemene stare.
Moş M:arÎjl, flră a răspunde, căzu pe Iaviţa
de lânga. uc;.ă
. cu un oftat greu.
 •
- 230-

\ - Ce" este? oşti ranit? s'o întâmplat vr'o

nenorocire? mai întrebă P~rintcle.
Moşneagul se scul ă de pe Iavită, dar nu putu
să Se' tie pe picioare şi c[zu din nou pc dânsa.
- Ia rtă-mă, Părin te, dar nu pot sta în pi-
cioare' din pricina unei lovituri de paloş ce am
primit·Q deasupra genunchiului. In fierbinteala
cea dintăiu am putut veni p.\l.nă aici, dar numai
eu ştiu cum. Acuma simt el mi se Înţăpeneştc
piciorul... mă simt slab de tot, ş i glasul i se
muie.
r,lihu şi cu Pări nlcle să rlipcziră la dansul,
il ridicară în braţe şi-! întinscrli pe pat, Baba
ş i Onea fură chicmati. Marin fu dcsbracat: a·
•
tunci se văzu dl pe lâng1i mai multe ti'ieturi pe
umere ~i pc brate, el primise, deasupra genull-
(.hiuIui drept, o lovitură de paloş adâncă şi
lungă care str.tl.blhuse prin carne pănă h os.
R ănile furi:\. spalate şi legate cu îngrijire, .apoi
i se: dădu moşncagului C! oaH!. cu vin.
~imţil1du-se mai în putere, Marin spuse ba-
bei şi lui On<>a sli iasi apoi, f[Când sămll dHu-
g~rului şi lui .Mihu, s!l. se aş1izc 15.ngă dânsul,
îşi începu povestirea.
- Alaltaieri, pe la amiază, un om din Oni-
CUli mi·o adus vestea că Petrca C1ir1ibuş mă
aşteapt ă în p~durc, sub dealul Crucii, cu câti
oameni voiu putea aduna. Am dat inda tă de
ş tire 'celor abi tovară.şi ce-i avem aici ap,oi,
 - 231 -

p1Cd.1Jd cu d.1~ii, am adunM în drum pe a ct.i

d in alte cltune. Am strâns astfe1iu r.ece inşi 'i i
n(;'·am intâlnit cu Cărtl.buş la locuL hotiirît, pc
la asfinţitul soarelui
E l mi-o povestit atunci eli, pe dnd Se! i n·
torcea dela Suceava, i S'o dat de ştire pe drum
cii ni~te negustori din Cetatea Albă, venind cu
blăni şi alte miirfuri din Ţara Leşasc!i, trecuse
grani\a Moldovei. Ieşindu - li inainte Gheorghe
Mânicul1i cu şase oameni de ai noştri ~i cerân-
uu·li, in numele Păunaşului, să pl5.leasdi drep:
turile de vamă hotărîte de el, :lcei negustori
s'au pus ae ·pricio1 ~i aU shit la ei. S'o încins
o luptK in carc o căzut Mânicuţii cu incă unul
u(: ai noştri, iar ceilalţi cinci de abie au putut
s1'i sc~pE.' din mânile potrivnicilor.
Intâlnindu:se doi dlntre dânşii cu CădibU,ş,
i·au spus imprejurarea. Povesteau cu groază el
negustorii sura numai trei, cu zece argaţi care
mân~ c.1.ii de calaT~, dar di, .tmpreună cu ei, se
află un voinic cArunt, mai inalt şi mai s~tos
d\·dt Căpitanul, amarnic ca un zm!l.u . Ziceau
că dC' mâna acelui voinic o chut Mân icu ţ1 şi
celalalt tovarăş "al lor,
•
iar ei am'dndai fusese
răniţi: tot de' aânsu1.
Cărăbuş avea şi el cu cUlnsul zece oa meni
şi, dup:i ~e ne·am sfltuit împreunl, am h o tărît
să-i aştepl!l.m în ~ocul in. care ne aflam. P e acol.
Ii era ~i drumul, dci noi credeam cii vor umta
 •

- 232 -

să vie pe valea Moldovei. Socoteam ci ...or 'Sosi

a doua zi, adid ieri, de dimineaţl. Insli ei
n€sosind pănă la prânz, Căr5.buş o trirnes pe
unul din tovarăşi, calare, pentru ca să cerceteze
dad nu-şi vor fi cumva schimbat drumul.
Omul s'o Întors pc la toad., aduc!t.nc;lu-ni
veste efi negustorii cu pricim, după 'ce !X>Pă­
sise toal .\ ziua la Bogdll.neş1i, au lasat valea
Moldovei si :1 u apuct'lt peste dealuri pentru a
da h valea Siretiului.
Cum am auzit această veste am şi pornit şi,
nlt.Tgfutd toată noaptea, i-am ajuns de dinti·
nea\:1. mai jos de Lespezi. Cl1răbuş s'o ferit
să-i Jovcascl in loc deschis dar, urmărindu-i
de departe, dnd i-am văzut d intră, in pă­
ciuna de sub dealul Ruginii, am fă,ut un in-
c\lnjur ca să li eşim inainte.
Erau de toate zece cară mari, inhamatc cu
câte. şase cai. Ulngă ele mergeau patru call1cţi
printre care se deosebea de departe, căci îi
inrrtcea cu umarile şi cu capul, "'oinicul despre
care ni se povestise.
C:'ttc opt din noi s'au înşirat Clill fiecare parte
a drumului. iar Petrea cu mine şi cu alţi paţru
li-am eşit Înainte şi, la un sămn dat, cu toţii
ne·am r3.pczit asupra lor striglndu-li să stce în
numde Păunaşului Codrilor.
Au oprit carăle pe loc, dar argaţii care iTLi ..
r.a~\ caii de cillare au sl1rit indată jos şi, cu p:t.
 233

loşele in mână, s'au aruncat asupra celor din

noi care li \'cn<"au împotrivă. Iar voinicul ccl
uri<.ş, umut de ceilalţi trei călăreţi, au n~vălit
asupr::l noastra flirl a zice macar un cuvint.
!\lulte lupte v!izut·a.:n, Clipi:a.ne, multi viteji
de toate neamurile cunoscut·am şi de multe ori
:;l1situ·m'am în faţa unui palos :lScutit purtat
dt:: un braţ voinic, dar niciodată nu mi· o fost
elat si văd paloş mânuit cu puterea şi (u iu·
ţila cu car.:. era invirtit paloşul acelui voinic.
PetrCJ. Cărlibuş nu·i copil ~i puţini au fo,;t
ac(.1 ce au ramas în via~l1. dupli ce au incruci~at
prtloşul cu el, dar de astădatl lşi găs ise stăpi·
nul. Voinicul se r1ipezi lntliu Ia dinsul ~i, în-
tr'o clipă, am văzut pc tovadi.şul noştru zăcând
la pământ cu pier-tul strl!:lUcs .
. - .Cum? intrerupse ~1ihu, galb1in de ~nânie,
PdrC<1 Căr.'i:buş este u!.=is?
- Ştiu numai cl l'am lasat zlcând În-
tr'un Iac de 's1ngc itl mijlocul drumului. Doi
de ai noştri care c~au ~ aproape s'au aruncat
vitejeşt<' asupra urieşuluÎ, dar el, prin două 1.:>·
vituri cumplite, i-<> intins laţi, cu repetele spin-
tecate. Vreu si .ml arunc şi eu atunci asupra .
lui cu ghioaga, dar doi din di1~rctii care·l în·
•
tovăd1şa'J. md grlimldcsc Între dânşii şi înce{l
a m5 pisa cu p:iloşelc. ~!'a.m aparat câ.t ::Ull pu·
putut. I~butÎ5Cm sl trAntcoc jos pe unul
din ei şi era să curm zilele celuilalt când cel
•
 ,
- 234-
•

e~zut, ridicându-se în picioare, îmi trage dea-

supra ~enunc hiului o lovi tură cumplit~ care l'ţl~
doboar~ la pământ. Potrivnicii mă las~ ş i se
r!ipăd spre cară.
Eu mă scol şi, uitându- mă împrejur, văd pc
ce i patru oameni care s tătus:e în drum: cu Că·
răbu~ şi cu mine zăcând moqi iar, im prţjurul
carălor, o invlltllil.şală mare. Urieşu t cu to ţi
tovarăşii lui grăn-udise' pe trei de ai noştri în
miJ10cul lor şi-i măcclărea u rău. Ne mai vă·
zân<V pe alţi de ai noştri in picioare, amltn tăles
ca au fost !Ucişi sau puşi pe' fugă şi văzând că nu
ma i este nimica de făcut, am intra.t În pădu:-e
ş i , cu mare greu, am venit acasă, iar la intrarea
în sat, m'am Întâ.lnit cu Ion Neagu care se în-
torCCd ş i el rănit. Era dintre acei care n:ivălise
a.supra argaţilor şi mi-Q spus că acei oameni
numai arga ţi nu puteau să fie ci oşteni dcplini,
foart~ viteji şi iscusiţi în mânoirea arnlelor.
Unchie'Şul ostenit tăcu. Mihu ieş i afar~ ~i
<j~ at1:ti g lasul lui poroncind lui Onea să·i pue ,
*,aua pe cal. Când se întoarse, călugKrul care
rămăsE's"e gâaditor, îl întrebli:
- Ce ai de gând să faci? •

- i\>ră 'duc tPc urma lor. Voiu şti eu .să răs b un

moartea l ui Petrea şi să-i silesc s1i plăteasc1i o
vamă tmpătritlL
- Dar aşa, singur?
-. Ştii bine că de multe ori am eş it singur
 -235-

ina intea negustorilor şi că i-am d.muit in tot·

d (auna f5rl1 ca ei macar sl indrăzneasel sl
•
rnl se opUC.
CăJug!l.rul catină din cap.
- Ştiu, dar. dupr~ câte' am auzit, mi se pare
di c1C astlidată avem arace cu oameni preg~titi
la o aparare fnvierşunati.\. şi duşi de un ost ... ,
de f runte.
- Dac!\. om lasa această ocara nerlsbunatl1,
am pierde rodul celor de pe urmă trei ani de
muncii şi de' primejdie. Ştii bine că puterea
noastră se datoreşte mai cu saml1 faptului, &
phlă acuma n 'am fost ineă im'inşi niciodatn:.
În tc.hleindu-se astfel. credinta că nu putem fi
biruiţi, şi d. este zadarnic a ni sta tmpot ri\'lL
p c astăzi înainte această. credin ţ l!. ar f i şt irbitl:i
şi aT n1erge tot micşorfutdu-se, dacă ocara
n'ar fi spa lată. Potrivnicii noştri s'ar imbarbata
şi indr~neala lor ar creşte viizând d putem
fi biruiţi De aewn inainte. s'ar slăbi credinţ a
in atotputernicia' P:':iunaşului, însuşi tQvadşii
noşţri ar pierde încrederea într'1nşii şi l a îm-
prejurare n'ar mai arata aceiaşi tndr-3zneaLlt.
- Aşa cstCJ răspunse clUuglirul liniştit. S~nt
•
şi eu de pătere cl. această infdngere nu tre-
buit:ştc lasat,i. nerlizbunatK cu nici un pret. D,ar
nu te găndeşti că dacă s'ar fnt:lmp.1a. să fii în-
vins în iupta ce vrei s'o dai singur fmp.otriva
atâtor potrh'n ici voinici, faima că imuşi P,"u-
 ,
- 236-

na~d Codrilor o fost in sfârşit biruit, l~ţindu­

se in \ară, ni-ar face şi mai mult Tiiu neea!
llf.izbând.1. unui namestnic al său.
- Dar atunci ce este de făcut? întrebll
Mihu .
.- Aceşti negustori mai au încă de !:trlb~­
tut un drum destul de lung păn1 la ieşirea ~or
din ţară. Avem vreme pănă atunci să "dunl1m
destui oameni pentru a zăd~rnici orice împo-
trivire. Sămnele de foc se pot aprinde c:hiar în
astă noapte şi ok'lni, cel târziu poimâni, ~cei
cutczători îşi vor primi pedeapsa lor.
J\fjhu nu răspunse, dar fruntea-i încreţit!!. şi
ochii încruntaţi aratau destul că, deşi recunoş'
tea dreptatea vorbelor călugărului, vitejia lui
nerăbClăteal"C cu greu se îndura să se supue lor.
- Dar unde să adunllm oamenii? întrebă cI,
ÎI: sfârşit, după o lungă tăcc're. •
- Negustorii mergând la Cetat"e:l Albă. pot
alege unul din cele trei drumuri urm~toare. SlS.
ţie tot valea Siretului, in jos, păn!1. la Dunăre,
sat! părăsind-o la Cozmeşti, să apuce drumul
prin Tecuciu, Bârlad şi valea Chinc!ei sau,
în sfârşit dela Smirodava pot cami spre stânga,
trecând Siretul, iar de acolo s1 apuce spre Du~
năre. Oricare din aceste drumuri ar alege, pe la
Smirodava trebuie să tread n{'greşit. Cred deci.
că. locul cel mai ncmerit pentru a·i opri ar fi
intre Steţcani şi Smirodava, pe lunea Siretiu-

•
 - 237-

hli. Inai.nte de miini sară' negilstorii nu pot

să. fie in Smirodova, popasul de noapte trebuie
să-} facă in lunca Siretiului. Iar noi aprinzând
focurile de pe acuma., putem aduna păn1l. m:1ni
dimineaţă peste o sută de oameni de nădejde,
faţă de care, oricit de voinici ar putea fi o'lf-
ga\ii negustorilor şi oşteanul carc·i poartă, tot
nu \'or avea cum s1 ni stec împotnv,t.
- Ai dreptate, zise 1\1ihu, aşa trebuie să
facem. Dar pc mine mă ustur~ rău la inim~i
faptul că nu sant slobod, singur şi Ură a pierde
o clip:l, 51 rlisbun moartea unui tovarăş cre·
dincios ca Petrea Cărl1buş. Dar, fie cwn va fi,
nll putem si HI.s1l.m trupul lui în prada fiarelor.
Vom trimete pe Onea să aprindă focuri În vâr-
ful Moţcăi, iar eu mă voiu duce deadreptul
la locul fn care s'o dat lupta. In drum mă voiu
opri la preutul din Paşcani, OOre este de ai no-
ştri, îl voiu lua cu mine şi vom astruca 'in
ltm...-.ă, creştioeşte, atât trup\ll lui Petrea cât ~'i
a ('e lorlalţi tovar~i căzuţi..
- Nu vei merge singur, zise Ştefan, cu voia
Părintelui, te voiu însoţi şi eu.
- Dar, de c~ să rămân cu singur aici? zise
c;ilugărul. Vin şi eu.
Pregătirife de plecare fur!i. făcute îndatl1 şi
după ce moş Marin li desluşi în chip arnă­
nmţit l~cul unde zru:eau tovar.ll.şii lor, călătorii
îşi luară :dua bună şi plecar~. . .
 - 238-

Indată ce ieşiră din sat, Onca se âesp1qi de

dânşii p entru a merge să aprind1i focuri in
vârful dealului Matca, ridicătura cea mai inalt~
dm toată vecinatatea, după ce primi dela Mihu
povăţuire pentnt numărul focurilor ce aveau
să fie aprinse şi chipul în care trebuiau aşa·
zate. Ceilalţi unna.ră drumul spre Paş cani unde
ajunseră pc la zece ceasuri din noapte, trl:l.·'
gind deadreptul la casa preutului. Des călecar.i
şi Mihu, 'după trei şuerături, blltu de patrw
ori uşor la uşă, apoi mai dlldu un şucr lung.
Uşa se deschise îndat~ ş i clUltorii intrară în
casă. ,
In ' tind.":t fură intimp:inaţi de preut, un om
na1t şi voinic, tie vr'o patruzeti de ani, cu barba
ş i pletele negre, care ţinea o opaiţă in mână .
Departe de a arata vr'o mierare la vederea Că·
pitanului şi a călugărului , ii prijmi cU cuvtintele
de :
,
- Bine aţi veIlitl Vă aşteptam.
Şi-i duse in odaia din dreapta tindei, unde
se vedeau donnind pe un pat, trei copii ai preu-
tului. iar preuteasa, o femeie tână di ~i fru-
moasă, isprăvea sl1·şi prindă fota.
Părint ele Isaia, mierat, zise oaspelui său:
- Şi d e unde ştiai c.>i avem sl1 sosi m? .,
- Eram incredintat dl C:ipitanul nu va 1n-
târzie să vie să răzbune păţania lui Petrea Că·
răbuş, răspunse p'reutu1 J
... _. --
 - 2.19-

- Bietul Petreal zise Părintele Isaia:. Noi

am venit s:1 te luăm ca să ni ajU\l să· 1 astru-
căm c reş tin eşte, dar poate di. nu ne·ai aşteptat
pentru ..•.
- A-l îngropa? intrerupse preutul. Fereas că
Dumnezeui doară datoria mea nu este să În·
o ..
g rop oameni Vll.
- Cum? intrebar:i. că.lugărul, Mihu şi Şte·
fan Într'un g las, Petrea tr1i.eşte?
..- Noi nădJljduim că va mai tdl.i an i fnde ·
lunga\i ş i că va face Încă multe vitejii, dl.spunse
preutul zâmbind.
- Dar rii s'o spus .de cătrK unul de ai no-
ştri, o'm tic toată Încrederea, care o luat ' parte
la l uptă şi abic o scapat dintr'insa rânit, d.
1-0 lasaţ z<lcând În drum, străpuns .d e o lovi-
tură de paloş.
- O văzut moarte..1. de-aproape, răs pun se
preutul, dar intimplarea i-o scapaţ zilele. Rana
nll- j cste primejdioasă de loc. O împunsă.turl1
de pa foş i-o st răpuns partea s tângă a pieptului,
dar chiar la margine, şi dacă o căzut jos, pri -
cina o fost puterea cumpl ită cu care o fost dată'
lovitura. Paloşul o intrat pănă la mllner şi do~
coaste s unt' zdrobite d e lovitura mânerului . 0 --
mul care i·o dat-<> trebui~ să aibă o putere
de urieş.
- Dar unde se află acuma Petrea?
..- AiCi la mine, În od<}i3 cea mare unde
 ,

- 2-l0 -

doarme. De aceia v'am adus aici, lucru pentru

care y~ rog s~ mK iertaţi.
Dar cunoştinţa şi - a are?
- Deplină.
- Dar diil oamenii ce erau cu d.ânsul o mai
scapat n 'o uuul.
- Eu am fost \'estit de intâmplare ' de însuşi
negustorii cu care 5'0 întâmplat harta, când au
trC<."ut pe aici. Ei mi-au povestit că, fiind Q-
priti În drum de n.işte hoţi, i-au ucis pe to\i
afară de doi cari au fugit şi alţi doi cc-i duc
legaţi de un car. Acei negustori s'au oprit aici
numai putin şi au purces înainte, spre Smu-o-
dava. Cu ei era un boier bătrân, avind Înfl1.-
ţoşare de viteaz mare şi trup de utic'Ş, iar ar-
gaţii lor purtau paloşe la brâu şi samallau mai
mult :t ostaşi incercaţi decât a argaţi. Cum au
plecat, am luat cu mine trei oameni cretlin-
cio~i ş i m'am dus pe drumul Lespezilor. pri.n
luncă, păn:i ce am dat de locul unde zăc~u ai
noştri, sub dealul Ruginii, şi privirea era destul
de jalnică.
Am găsit şapte-spre-zece trupuri, toate ră.ci şi
intăpenitc. Le-am sapat răpede o groapK in
care i-am astrucat pe toti, după Ce' am fă.cut
prohodul pc scurt şi in grabă. Când era d
ne intorceam am auzit un (!al llcchezând şi, cău­
tându· J ~i dând de el, am cunoscut roibul lui
Pc;treJ Căl'!'i.bl!Ş. Era priponit într'un ocruu de
•
 •

- 2JJ -

fXJlii.lI.l ~i lângădâU;)uI dcea. Petre•. El, după

plcl."area :1cgusto:i1or, lşi ...·cnisc tn fire şi se
t5.risc CWll putuse pj.n:1 la locul 1n care h.sase
c.a.iul iar, ajuns acolo, îl apucase leşinul elin nou.
I -am legat rana: cum am putut, apoi l'am suit
pe cal şi sprijinindu- l din fiecare parte, ram
adus aici de vr'o trei ceasuri. L'am culcat, i-am
spalat rana lncredinţându-mă d nu este pri-
mcjc.lioa!:i[ şi i ·am legat-Q bine. Omul şi-a ,'enit
in fire , o Cerut pUţină. mincare şi nÎ-<> po~
vestic toarli intâmplarea. Acuma doarme- liniş­
tit de vr'un ceas. Să n'aveţi nici o grijl pentru •
el, clici cel mult peste zece zile va fi p.e de-
plin Indreptat.
- ,Pe la. ce vreme trecut-au negustorii pe aici
şi unde crezi că. ,'or fi po~it astă.noa p.to? in-
trcb1 dilug!1rul.
-- Au plecat pc la toa.că şi, după. cât spu-
neau, aveau de. gâ.nd :.o.i facă. popasul de noapte
in MunceI, în lunea..
-- Oare, dupa. ce au fo:"t loviţi de două ori,
nu se vor fi abatut ei dela drwnul mare pentru
~ face popasul de noapte intr'Wl sat? mai in·
•
trebă P.ărintclc .
- Nu, răspunse preutuJ, ind oameni aşa de
indrlzne~l n'am v.:1zut. Voinicul cel băt rin, des-
pre C.lrc ,,'am vorbit, zicea in gura mare că nu·
mai <le U:l lu,:ru ii pare rIu şi anume că Pău·
naşul COdnlor nu li·o ieşit singur Inainte . D ar o
16
 •

- 212 -

a'dăugit cl( tot mai are nădejde că, pănă va ic~i

din ia ră, îl va duce pacatul să încerce s,li- l o-
p rea s că, dându-i astfeliu prilej să spânzure le-
ş u1 b trului de un copac la cea dintăiu răspân­
tie, :"u urechile tăiere arc de gând s1i le lin-
tuias că de o tăbliţă ce o va pune la vama Bir-
laduluii. pentru a tu"ata negustorilor că, de acum
inainte, pot merge Înainte în pace după tre'bile -
lor.
- Am să· i împlinesc dorinţa mai curând
de cât credc', str igă atunci deodată Mihu care,
nebun de mânie, să dpczi pe uşă afară. Plirin·
tele Isaia îl urlTh1. in grapă, da.r fără a ţinea
samă de cuvintele' lui, Mihu îşi desleg-li calul,
se aruncă pe dânsul dându-i pintenî, sări ' CU!
el peste poarta ogrăzii prcutului şi se f~u
nevăzut în fntunerec, gonind spre Smirodova.
- Mare rău poate ieşi din vorbele tale ne· .
socotite-, zise Isaia preutului când se Întoarse ta
odaie, aj ută- ni <:el puţin sK mi cşorăm primejdia..
- Sânt gata, zise' p reutul. Ştii că sAnt din
sufl et al vostru, n'am crezut că...
-- Destule vorbe, îl întrerupse Isaia. Care
este numărul oamenilor de încrede're pe care
ne putem bizui in acest sat? ,
- - De to ţi sunt şase.
,
- Răpede -te calare pe la dânşii, s CO'ală-i
din somn ,sileşte·j să încalece numaidecât ş~
 - 243 -

grăbeşte cu ei, in fuga cailor, pe urma C~pjta­

!luluL Eu merg înainte. Să dee Dumnezeu 5K nu
ajung prea târziu.
Preutul se grăbi să iastl..
- Nu vii cu mine, ]upâne Ştefane? Întrebă
călug~rul pe Stroici care se uita şi asculta În
tăcere.

xx.
,Tatăl şi fiul.

In Ştefan Stroici se petrecea o luptă grea.

Plecase dela Cetate hotârît să uite tot spre a ~e
arata vrednic de increderea lui Bogdan. Pe
drum, cuvintele călugârului ii umpluse inima de
râvnă şi d e insufleţire pentru lucrarea inceputl1
de el. Dar, dela sosirea lui moş Marin, tovă­
răşia cu niş te pameni care ieşau la drum înainte--.
n egu~torilor paşnici SQre a le cere nişte dări
ce numai voinţa lor le făcuse legi uite, jicnea
adânc simţi rile lui cavalereşti. Deşi incredintat
. dl. clI.lugărul nu-i minţi se când îi spuse că ateste
dări nu erau luate de Păunaşul Codrilor pen-
tru dobanda. lui ci pentru a mări mijloacele
menite să inlesneascâ desrobirea neamului, to·
t uşi i se părea necinsteş pentru un cavale'r ~ i
injositor pentru pricina susţinută d e ei ca ~ă
lucreze în taină, dând lumii prilej să-i priveasdi
 •
- 2H-

ca nişte lotTi. In inima lui nu putea :)ă simtl

aCt!lt aplecare pentru "oinicul care aparase atAt
de vitejeşte pc negustori şi·şi zicea d tot ast·
feliu ar fi urmat şi el de s'ar fi aflat in locul
lui.
Dar, pe d e altă parte, nu putea sl1 uite cli era
de dator ia l ui S;l stec pe lângl acei clt r ă care il
trimesese Bogd:tn şi, pc lftngă cl datora lui
I\ Iihu faptul că se afla in viaţă, se s imţea atras
de firea deschisă şi viteazlt plnă. la nebunie a
ar.:estuia. La întrebarea lui Isaia, Str!>ici ::-ăs ­
pllnsc deci fără a mai sta la îndoiaU!. :
- Sânt gata să te urmez oriunde.
Trecură prin sat în treapl1dul cel mare. DJ.r,
dUprl ce }a.;ar3 dup.1 ei cele d e PC' urmă case,
Isaia z~sc lui Ştefan:
- Am u presimţire rca, mă tem de o mar,
nenorocire i Să ne grăbim dl.t ,'om putea ~ i , cu
nCE'.ste cuvinte, dădu pinteni calului şi o luă la
goană, unaat deaproape de Ştefan şi de' cele
•
două slugi.
Caii fiină de soiu, tineri şi iuţi J zburau ca
vântul prin lunea Siret iului prin care trecea
drum ul mare spre Smirodava . Calea era PUi-
tic; din când în când norii gTOş i care acopereau
luna se răreau spre a se indesa din nou in
eurfuld; in aCflle răstimpuri de lumină. dl1i.-
reţii noştri păreau nişte n~luci.
, •
 -2;5-

Dup~ o goană de vr'o trei sferturi de ceas,

zdt idl, In dreapta drumului, o luminI, şi to
curând se incredinţară că ea vine dela un foc
mare de otac iar, când se apropieră de ea, au·
ziri'i zângănit de arme şi glasuri pline de mânie.
P~rintelc oprinc.lu-şi calul sări jos şi alergti
cât il duceau picioarele spre locul de unde vc-
nea zgomotul, iar Ştefan care dcscăiecase şi
el, se luă după dânsul cu paloşul în mână .
.- Ha cdne, zicea un glas puternic dar ră­
guşit de mame, tu crezi că te POli juca cu mine.
cum te joci cu slujitorii lui Vodl? Am să te 10-
\-ăt eu cum se poartă paloşul!
Ochii dlugărului, deprinşi cu întuneritul,
putuTă atwtei s1'i. vadă pe Mihu .st.1.nd faţă în
fat!i Ctl un om de stat ură tot atât de Înalt!!. ca ~i
a lui. d:lr nca:.amanat mai spitos.
Paloşele lor incrucişate se despi:irţcau unul
de altul numai spre a da nişte lovituri pornite
cu iuţala fulgerului, dar care totdeauna ÎntâI,
neau fierul potrh'nicului, iar din cumplitele lor
ciocniri ieşea. o ploaie de scânteie.
Tocmai âtunci Mihu dădea o loyiturli gra·
•
zav~, fuJgerl{toare, la grumazu l potrivnicului,
dar paloşul acestuia îi întâlni fierul, il în l ~turK
cu putcr~ şi. dus de o mân.o't care pKrea de oţel,
i·ar fi str!l.puns f.'iTă îndoial~ pieptul cladi p~u·
na~ul Codrilor n'ar fi flkut o sm tur.!l..•
~napoi.
•

__________________ i
 - 246-

,. - Era bine dată, strigli str.tinul 1 dar o cu-

noşteam de mult şi ţi-am aratat ce răspuns i se
cuvine. Acuma să vedem de vei şti tu rlispun·
sul cc se o&e să se dee la intrebarea ce ţi-o
voiu face şi lnaintă Qln nou asupra lui Mihu.
Tocmai alunci luna ieşea de sub nourul gros
care o ascundea şi, la lumina ei, călugărul vlizu
faţa şi chipul acelui care se lupta cu Păunaşul
Codrilor. Era o faţă; frumoa~ de voinic b1-
lr~, cu ochii de vultur, cu părul dirunt şi cu
l Wlgi mu!)teli albite de vreme.
Haina ii era alcătuită dintr'un dolman de!
postav albastru, peste care purta o cămeşl1 df.'
zale făr~. mflneci, strâns~ de trup printr'o cin-
gătoare de piele neagr.11, cusută Cll flori de aur,
dela care attirna. teaca de oţel a. patoşului. Ia.r
peste zale avea un conteş uşor de postav alba;-
Iru, impodobit cu şireturi negre, cu m:lneci largi
d eschise, carc dela coatc, atârnau drept în jos
şi era deschis la piept. Nadragii de postav al·
bastru, asemenea ·impodobiţicu~iret negru, erau
vârtli În ciubote dc iuft roşu cu turetcile sufle-
eate care se' suiau pănl1. la genunchi. Pc cap
purta o p5lărie de pâsll1. neagră cu funelul nall,
impodobit cu eia praz de fir şi cu plnă de
vultur. I ·:t
La vc.derea străinului un ţipet ieşi din piep·
tul lui Isaia şi, fărli a line samâ de paloşe, el
se aruncă. intre cei doi potrivnici.
 .- 2<17-

- In numele 1\lân\uitorului, sta ţiI s trigă el.

Mihu, re<:unosdnd glasul căl ugărului, flicu
un pas •mapoI.•
- 1 n l ll.turi, răcni std~jnul care in Întunerec
IlU avusese timp să bage indată de 5amă haina
noului venit.
Tot odată, de pe Împrejurul lor, ieşir1i. mai
mulţi oamc.ni cu paloşe goale in mână.
Dar Isaia, scoţând răpede din sân o cruce cu
chipul Mântuitorului răstignit pe dânsa, o h -
ti nse spre bătr.1n, zicind totodat1i. cu un gh s
parol1eitor;
- Toma A l imoş! Dacă crezi În acest sămn
~i da.că nu-ţi este team1l de bHistămu l ceriulu i,
opreşte· te!
Străinul , auzinclu·se strigat pe nuOlC', văzân d
erULea ~i b ăgând în sfârşit de saml1 haina dJu·
gărească, 111511 vârful paloşului în jos, iar oame·
nii Înannaţi care·j lncunjurase, se opr iră pe loc.
- Şi cine eşti tu, Pil.rintC', care iei apararea
unui lotru de pe drumul mare şi vrei să· } scăpi'
de pedeapsa ce i se cuvine?
- Un smerit rugător al lui Dumnezeu, d{S·
punse călugărul, Isaia, ieremonah dela Neam ţu.
La auzul acestui nume, mierarea cea mai "ie
se zugră\·j pe faţa lui Toma Alimoş. Infăţoşa·
rea semeaţă a oşteanului se s<:bimbă ca prin far-
:nec ~i, Închin5.ndu·se înaintea dUugll.rului, zise:

•
 - 2,j~ -

- . ~lă bucur că fac În sfârşit, cunOştin\d

unui om pc care de mult doriam să-l cunosc ~i
stiu cu totul la poroucile Cuvioşiei Tale',
- Atunci, zise călugl1rul, d[·mi voie, nu
să- ţi dau o poroncă ci s1i·ţi fac o rugăminte:
pune paloşul in t eacă şi spune tovar1i~ilor ~·\i
U1mezc ~i ei plJda.
Toma puse indată fierul în teacă, ceia ce fă·
fâcud!. atât tovarăşii lui cât şi Mihu,
- Acwna, zise Părintele, te rog s~ vii cu
mine la oareşicare departare, căci am s1i-ţi iac '
o 'dcstăinuire care este menitli numai pentru
tine.
- Sânt gata răspW1Se Alimoş, dar u'3şi voi
ca in vrem$. in care vom vorbi tmpreună
să-mi scăpe puiul de uliu care o avut cutezanţa
să m1i trc1ascl din somn şi, mărturisind sin-
gur că este căpitan de Iotti, o tnddiznit să mă
chieme la luptă.
In ::\iihu, din clipa în cate Părintele rO::itisc
numele potrivnicului său, se făcuse o 3chim-
bare desâvârş it.1L Toată mânia, tot dorul de a
răsbuna atât pe tovar~şii săi ucişi cât şi ştirbi·
rea renume1ui său, căzuse. ElC' fâ.cus~ loc
raru amestecată cu mândrie şi cu un soiu
!:[ ..âlilă., da.ca acca simţire pute-l 51 aibâ
in inima lui Mihu. văzând că încruci~ase fierul
cu a cel oş't~!1 ale .cărui vitejii, c5.ntate de o.
 - 249-

]nm(" întreagă, samanau cu minunile din pa-

\·c,;,li !;ii care totodatrl, cra unul din sprijinii cci
mai puternici ai neamului romSnesc. Se sim-
ţea atras cătr.1J. el de un fannec nct~lmăcit ~i
nu-şi putea sătura ochii privind la acea înHt-
ţoşan: in care cinstea, frwnuseţa, puterea ş i
bărh~tia _se intreceau una pe all,_ Simţia d
între dânşii lupta de acum înainte era cu ne:-
pl1tinţa.
Când auzi ieşind din gura lui Alimo!? cu-
vintele batjocuritoare- pentru el, iUţimea firi).
îl făcu s~ s'inroşască. şi s'apuce m1nerul p~lo­
şului dar, stăpânindu-se îndată, zise închinân-
du· se înaintea viteazului:
- Fii pe pace Jup~e, cin~tea de a mai în-
crucişa palo şul cu Toma Alimoş cste destul de
mare pentru mine, ca să aştept CU ner.1bda.re
pănă ce vei binevoi sl1 mă cinsteşti din nou,
dad'l vei crede dl ~te cu calc.
- Puiul ae uliu are gură de aur şi -:;tie· sl
se poarte ca un curtean, răspunse Alimoş, ca re"
la rândul său nu se putea fmpiedeca să pri-
v('a.~că cu pl.1cere înf1iţoşarea frumoasă ~i voi-
nici a tân!i.rului Slill potrivnic, - paqlt numai
că şi-q ales o meserie atit de" sclrboas!1. Voiu
primi chezăşia părintelui; dar cinc-i" celalalt,
str igă el deodată, tilrind pe Ştefan c..~rC' rlimă.­
sese pănă atunci nebagat de sam~.
- Este un prieten a.l no<;tru şi nu mă îndoiesc
 •

-250-

că in curând va fi şi un prieten al tău,_ se grăbi

să răspundli călugărul, iar încât priveşte pe
Păuna~ul Codrilor, i\i dau che~ie că nu s<1
va mişca din locul său plinli ce nu te vei in-
toarce.
Toma Alimoş, după ce zise câteva cuvinte
la urechia U'luia din tovarăşii săi, se intoarse
cătd cllugăr şi spuindu-i dl. este gata sl·I ur·
meze, amfindoi se departară. Iar Mihu se a·
şă.ză jos lâng!i foc, Stroici luă loc lângă dân ...
•
sul şi tovar1işii lui Alimoş se aşazarli şi ei la
oare~icare departare de tineri. In dosul lui
'Mihu şi al lui Ştefan erau slugile cu caii.
Când d.lug~rul se văzu la o departare de
cinci-spre-zccc stânjltni de foc, se opri, ~i ui.-
t:lndu se impreujrul lui, văzu la lumina lunii,
care acuma ieşise cu dcsăvârşire de sub nouri,
CIl plop trântit la p!i.mânt. Merse de se puse
pe el şi făcu slmn lui Toma să iee loc %ngă
tlansuJ.
Isaia ramase dltăva vreme Ură a vorbi. Pă..
rea ~ub stăpânirea unei mişd"ri adânci şi trupul
fi era scuturat de un tremur. După ce se rec
Iese câtva, incepu să vorbească.
- De trei ani de când lucrăm tmpreună,
ni·o fost dat să dăm ochi unul cu altul. Hotă·
riri vajnice au fost luate de noi fără ca s1 ne
fi consf~tuit altfeliu :decât prin ajutorul uno!:
credincioşi. Doream să te vld, doream să voc ...
-
 - 2.51 -

bcsc cu tine, Însă îţi mlrturisesc cl. nu m~ gâ"n.f

deam la aceast!i intâlnire fărl1. o teamă ascuns!S..
- Dar pentru ce, î ntrebă Toma Alimoş mie-
rat, nu Înţăleg ...
- Ai 511 !nţ!1 l cg i in curând. I mi dai voie
să- ţi fac o povestire d in cele mai jalnice? Te
rog ascult ă·mă cu rabdare. •
Sunt dOUrLZCc i şi cinci de ani d e când trliia
În tr'lIn sat, in jos de Bârlad, un tânăr, orfan
de tată şi de mamă. El se scobora din neam
~instcş; f1.irl1 a fi bogat nu era lipsit de mij·
loace. Bunul său fu sese cneaz peste satul în-
treg ~ i avusese patru copii, dar tână rul despre
(aiC ,"orbesc fiind singur la p;irinţi, rl:lmliscse
st ăpân pc a patra parte din sat.
Tat ~1.l siu fusese preut şi cI. Fiind slab de
trup şi de fire paşni c.!!, invalasc carte de tânJh,
căci se preg~tea sl1 intre şi el in tagma p'reu~
lasd1. Invltţătura şi-o primise într'un sat me~
gi('~, dela un prcu! prieten cu tată-sllu, :n ..:asa
căruia fusese luat după moartea pltrinţilo r.
Acel preut ave~ o fată frumoasă, bunl1. :}i
blând ă. Trăind lângă dinsa, yăzând ·o in fiecare
((':15, tân ărul se vKzu cuprins de o dragoste n<,-·
b ună. Ea, din partea ei, 1şi închipuia d. il
iubia. TatKJ fetei se invoi cu bucurie la d-
sătoria lor. Se hot!1d ca tânllrul' să meargă la
HaJ ici spre a dobindi treapta de diacon ~i
a.poi să se Întoarcll. sp're ,a se' d5ători. Dalf

•
 - 252-

preulul, tatălfetei, muri făr~ de veste ;i ]u-

dediţi neaşteptate cu neamurile întârzierâ pIc·
carea tâni.irului la Haliei.
Tocmai atunci sosi in vecinatate, la un :lat
.:lI său, un boier bogat, tânăr încă dar vestit
atât prin faima unor vitejii nemaipomenite, să·
vârşitc în războaie cu feliu de feliu de neamuri,
cât şi prin frumuseţa strălucitl a chipului său.
Fata preutului, logodnica tânărului despre care
am vorbit şi acest \'oinic, se v&ură din Întâm-
pJare. El fu cuprins de pofta ei, iar ea uiti.
to tul pentru dânsul. Şi cum era să nu uit'e pe
logodnicul ei, pe tânărul sârbed, urât, sfiicios,
neinsamnat şi să nu i se fi umplut ochii la. ve·
derea voinicului vestit, indrl1znet, frumos ca un
soare) puternic ca un zmău, ale drui fapte
minunate erau povestite În sările de iamâ, pe
la şăzători. Logodnicul fu uitat, iubirea lui,
curată ca rugăciunea, fu dispreţuitii. şi fata căzu
pradă cu sufletul şi cu trupul, patimii voiai-
• •
CUJUL
Aici glasul călugărului carc, de o bucatlt de
vreme, se făcea din ce În ce mai râguşit, se opri
cu totul, iar Alimoş a cărui bagare de samă
creştea mereu, U m trebă cu un tremur în glaiiu l
său:
- Cum se numea fata?
Dar c6Jug11.rul, fără a răspunde, urm.ă;
- Bietul tânăr, IJl.§tiinţat de nenorocirea lu.i
 - 258-

prin şoaptele şi şăgile oamenilor, nici nu se

g~di s~ intre in luptă cu voinicul. Ştia de mai
in<1inte că nu va putea s.1 iasli decâ.t cu ruşine ş i
cu mai multă durere dintr'insa. Indura În t~~
cere chinurile cel~ mai grozave. După trei luni
de drago.ste un războiu neprevhut despărţi pe
voinic de iubita lui. Lumea începu să răsune
iar de minunile săvârşite de el, dar lunile tre-
curll şi fata, care avea să fie mam11, nu mai pri ..
• mia nici o veste dela iubitul ei. Logodnicul p-l-
răsit îşi mântuise judecăţile in acest răstimp
şi era gata sti plece la HaIiei. In ajunul ple-
cării 1nsă, împins 'de un dor nebun, merse
în satul vecin .cu. gândul ca macar sti-şi sature
ochii .şj să·şi am~ras~, inima incă odată cu pri·
virea acelei ce f use5e şi era ind. pentru dinsul
fiinţa cea ma.i scumpă de pe lume.
Era noapte, o noapte senină şi luminoasl ee
vară. Trecând pe dinaintea grădinii fetei, muş'
cat de dorul d e a mai ,revedea locul unde pe.
-
trecuse odinioară ceasuri atât de fericite, sări
peste gard.
Deabie făcusem câţiva paşi când m'am gl\.
g~sit drodat:1 in faţa "ei. Am ramas incremenit
privind-o: era atâ.t de schimbată l Zărindu-mă,
de mierare şi de spaim:1 era să cadă dacă nu
m'aş fi grăbit s'o cuprind în braţe. Am ramas
a.stfeliu o clipă., fără a putea scoate macar o •
vorbă când, deodată, amirn gardul trosnind şj,
 - 154-

(iinaintca noastr.ă apare voinicul iubit de' An-

cuţa ...
- Ancuţa, .\Tigă Toma Alimoş ridicându- se
in picioare, gatbăn şi cuprins de o tulburare
cumplită. o, atun c~ eşti NiţK H âncul
- Taci ş i as c ultă p1nK la sfârşit, zise că­
lugărul şi, cu o putere uimitoare Într'o fiinţă
atât de sârbcdă, îl sili sK se aş~ze din nou lângă
el. Apoi umili:
- Allcu\a se zmulse din braţele mele ~i, cu
un strigat de bucurie lleb un1i, vol s11 s'aruncc pe
pieptul lu i, dar ci, dând-o la oparte, gră tnlldi
a s upră- i cuvinte de m:ln.ic' şi de acad., numilld-o
Ilm ierc fărK crcdinţ11 ş i li ps it ă de ruşine'. Ea,
cllprins1i tic s pairrlli, nu avu g las s11 se apere,
iar când eu am deschis gura. spre a mărturisi
nevinovă ţia Ancute.i, el o scos paloşul şi s'o nă·
pustit asupra mea. Nu m'am mişcat din loc, aş­
teptând lovitura, dar dind paloşul era ::.~ se
scoboarc asupra capul ui meu, se vede că el .şi-o
schimbat gându l şi nu m'o găsit vrednic de tă­
i uşu ! paloşului, căci m 'a lovit. în faţă cu mâne-
rul, intinzându-mă la p11mânt fără cunoştinţ ă .
Când, după o bucală d e vrcmc, mi-am venit
in cunoş tinţ ă, am auzit un vaier l ângă mine:
Ancu,a se trudea in durerile facerii. Târându-
mă ,Imetit p~nă la casă, am chi~mat pe mama

•
ei şi pe femeile din vecinatate .
Dar toate îngrijirile au fost zadarnice, ~o\n-
•
•
 - 25S-

cuţa o murit In acea noapte, dând naştere unui

prunc, iar cel din urmâ cuvint ce I-o r03tit
o fost numele acelui pentru iubirea căruia jert-
f~e şi cinste şi viaţă.
QUug.l1rul tăcu. Toma Alimoş care ~umai
cu greu îşi putuse pă.rd atunci stăpâni mişcarea,
se sculă în picioare şi cu un glas răguşit, zise:
- Jură - mi dl Aneuta era nevinovat! şi că
ca nu -şi ca1case credinţa cătr11. mine.
Călugărul se scill şi el; o privire de dis·
pret, un fulger ieşi din ochii lui.
- Ai cunoscut pe Ancuţa, ai fost iubit ae
dinsa şi cutezi să te îndoieşti de c ur~\wia su·
fletului ei? zise el cu mânie. O, cât, de nevred-
nic fos t-ai de iubirea eil Ascultll.l Pe haina ce
o port, pe cruce, pe nădejdea ce o pun în i.sp~şi·
rea sufletului meu de pacate',pe credinţa ce o
am rn mântuirea neamului nostru: iţi jur că
Ancu la te· o iubit numai pe tine ş i dl. ,i·o fost
cIediucioasă p.l1n1'i la cea din urmă a ei suflare.
ToTru!. Aiimoş, cuprins de c ne:nărginitii mlI.h·
nirc şi de o adâncă remuşcare ramase in !~.
!:ere. , 1.
•
• J
Dar că1ugărul urmă.:
- Şi această fiinţă care trăia numai pentru
tine, care de dragul tău jertfise cinstea ei de
fecioar~ ai phlsit·o Ură cuget duP.1 ce li·ai
s:iturat pofta de frumuse\a eil
- O nu, strigă Toma Alimoş, am fost vintt"

•
 - 256-

vat cand m'am indoit de credinţa ei dar, p;i"ll

atunci nici nu·mi trecuse prin g.lnd s'o p.'id.·
srsc. Silit să rn~ despart de ca pentru a mK duce
la oaste, am 3 ... ul nenorocirea 55. cad în rooia
du~m.,'\nilor şi, clnd prin minune am ~capat~
am venit intins la d..'\nsa, neodihnindu·rnă nici
zi nici ooapte, arzând de dorul s'o rev~d. C.lnc.
am ajuns te·am văzut slI.rind peste gard; dind
te·Am. unnat şi am g;'"lSÎt'o tn braţele tale, am
crezut· o \·inovat:t. Dar ml jur, pc cimtca mea,
pc paloşul meu, pe numele ncpat.'\c purtat de.
strlimoşii mei, elt venisem. nedl.bd;,'ltor şi ho~
tărît să fac dintr'insa, chiar a dou...1zÎ , SOţia le-
giuită a vieţii mele'.
Călug.ll.rul 1:l. rândul lui 3,>culta in trlcere,
• •
mlTlll.
Dup..'\ oareşi
care tăcere, Toma intrebă:
- D:Lr pruncul ce s'o făcut? Tr!\icşte?
- Trrticştc, r1spunse dUugărul.
-- Tdi~te! strigă bucuros Toma Alimoş.
limie·i: Cme·i?
- Este ...·rcdnicul fiu al p.'\rintelui 511u, I!stc.
voinicul cu care te luptai adinioarca, dod v'am
dC!ţpArut.
•
Toma Alimoş rama.sc ca ameţit, a.pOl, seu·
lAndu·sc în picioare zise, cu glasul r!'igu-şit de
mânie:
- Un lotrul Fiul lui Toma Alimoş şi a in·
gcrului care se numea Ancuţa , un lotru ce ies11
 - 251-

la drumul mare! Ahi mare caznă mi se'cuvenea,

dar aCl'asta, c:tIuglre, este prea marei R~sb uo;
narea ce ai ]uat-o pentru răul ce ţi l'am putut
face intrece ori ce măsură-şi scoţa.nd paloşul
il r ldică cu mânie deasupra capului lui Isaia.
- Dar acesta nici nu se mişcl din loc uitân -
!du-se ţintă in f<!.ta Uf'ic:şului turbat. Ochii lui
;roma intâlnind aceast~ privire liniştită şi pă ..
trunz~toare. fură supuşi, ca farmacaţi de dânsa.
Mâna lui scă(E paloşul amerinţător şi ramase
in faţa călugărului nemişcat şi Hlr1 voinţă.
- Mi-ai sfăşiet inima În bucăţi, urm...\ Isaia
cu un gl~ liniştit, ai zdrobit fericirea tineretii
mde,ai illv~J:1it ,"iata mea tntreagl !:1 durUl! ~i
in jale. Aşi fi fost în drept să mă răsbun asupra
ta şi poate că, de mi-'ar fi fost atunci cu pu-
tin ţă, m'a.şi fi răs bunat. Dar cum crezi, neno-
rocitule, că m'aşi fi rlsbunat asupra copilului
Ancuţei , cum crezi că aşi fi dus pe' calea pieirii
şi a necinstei fruptul ieşit dintr'insa, sângele
ei ? Nu, să nu - ţi fie ruşine de fiul du, orice pl-
rinte, s'ar putca făli cu asemene fecior.
- Un ]otru! intrerupse Alimoş cu am~.di-
•
Clune.
- Un oştean1 r!spunse Isaia cu mândrie.
Un oştean viteaz, cu braţ de fier, cu minte a-
lea~ă ~i ageră, cu inimă mare, curatIi, cinstită!
T o:na Alimoş, fiul tău nu este ce samăM, el nu
este căpitan de haiduci ci cl1pitan ele oastei
17
 - 251< -

.- O oaste care iesă la drumul mare ~i se

luptă pcnntru dobândă.
- Oaste care luptă pentru acei.aşi lucrare pen"
lru care ai jurat şi tu să-ţi jertfeşti viaţa. Nu în
folosul lui O pus Păunaşul Cadrilor va.rnă pe
mărfurile ce intră in ţară ci În folosul visteriei
norodului români Banii strînşi de el şi de ai săi
-
se strecoară prin mâ.nile lui, fără ca cea mai
mică parte să i rămâie într'însele. Ei sunt pas-
trati de mine f>pre a alcătui comoara prin aju-
torul căreia voiu putea duce Jfa s fârşit buni
lupta cu asupritorii noştri .
Faţa lui Toma Alimoş se Înseninase, el pri .
vea acuma pe căIuglr cu micrare.
- Lotru Mihul urmă Isa ia, dar el face rb·
boiu numai lui Sas şi celor vânduţi accstuijl, pu-
temicilor nedrepţi ~i lacomi, dar este' prietenul
tuturor celor slabi şi asupriţi. Auzit-ai oare Col
acel pe care' tu il numeşti Iotru să fi luat ceva
de la sarac: sau de la cel bogat şi drept, sau să
~c fi f1icut vro datll vinovat de cruzime?
•
- Nu, răspunse AlimoşJ poporul il vorbeşte
numai în bine.
•
- Crezi oare că puţin~ trudă am avut pănă
ce am înduplecat pe fiul tău să primeasd. în·
sărr:inarea ce i·am dat·o? De ai şti cit de nesu·
ferit îi părea fgândul de a trece drept lotJiu, în o·
chii lumei? Numai (lupă ce i·am aratat primirea
 - 219-

a.cestei tnsărcinJri ca :fiind o jertfli. ce el trebui~

munai decât s'o aducă neamului s~u in sufe-
rin\ ă, o primit-o.
- Destul, zise Toma, te crea ~i tc-am in-
t ăles. Acuma pricep îndrbneala ~i vitejia a-
ratată de el faţă dE. mine. venind singur sl1 in·
frunte atâţia duşmani. Ele nu erau datori te lse-
tei de pradă ci izvorau din simţul care împinge
pe orice căpitan de oaste s11 răsbtmc Hiră in
târzierc moartea sau neizbânda oştenil or lui.
să nu Iese cu nici un preţ ca . faima. lui de
oştean nebuuit să sufere vr'o ştirbite.
- Da, răsplffisc Isaia, ai priceput. Oştean,
căpitan de oşti, ocâ.rmuitor de oameni, ai pri-
ceput pe Mihu, căci în locul lui, ai fi f~cut ca
şi tlânsul.
- T oma, urmă el 'după o tăcere, am pBitit
cu ani de durere şi de suferinţă faptul că o
dată mi-ai încruciş~i.t calea. Int.ilnirea noas·
tră o pricinu'l moartea fiinţii dulci şi blânde
pe care am iubit·o amândoi. Au trecut de a·
tunci douăzeci şi cinci de ani . Dacă amintirea
ei jalnică ş i sfântă, mireasmli departată a ti·
nereţii noastre, trăeşte' şi va trlii totdeauna
în inima acelui ce se numea odată Niţă Hâncu;
dacă sufletul lui o hr,mit vreme îndelungată
sim ţiri de ură neimpa.cată pentru tine, astbi
,te încredinţez că ele' nu mai au fiinţă, Dar
ş i astăzi, când Toma Alimoş întâlneşte pe' că·
 •

-260-

lugărul. Isaia, priQ, o uimitoare asamanare, ei

astăzi ca acum douăzeci şi cinci de ani, au ini-
mile lor stăpânite de o nem1irginit~ şi pă­
timaşă iubire pentru aceiaşi fidnţă, fru~oas.ltJ
~fâmă *i, de astădată, pe veci nepieritoare.
Toma se uita mierat, nepricepând inţăle ·
sul cuvintelor călughului.
Acesta urml:
, .

- Iubirea nemfuginitl1 şi plitimaşă care ne

stăpâneşte astlz:i pe amândoi este' iubirea pen~
tru neamul din care am ieşit. Ştiu clI. în sânul
t ău arde pentru dinsul aceiaşi fladid. mare
şi puternică care arde şi tn pieptul meu. Ştiu
că eTornl de a ·l trezi din amorţire, de a.,::1 Oes'
robi, de. a -l pune pe cale să urme'Zc. menirea
măreaţă la care este chiemat prin naşterea sa
strălucitli. donmeşte st.lipână pe tine ca şi pe:
mine. Dar, dacă iubirea hrănit! altKdatli in
inimile noastre ne-Q despărţit pentru un ~fert
de "(,~'lC şi o adus jale şi durer~ în viaţa noa-
stră, cea de astl1zi ne leagă', ne' uneşte, ne si.
lc~tc să mergem m~n~ in mân1i. şi inimă 'in
inimă· spre scopul rivnit. Iar Dumnezeul Atot ...
puternic să binecuvinteze intâlnire.."l. noastrA de
a.s tăzi, să fa că ca roadele acestei întâlniri să .
fie izbânc1a ş:i mâ.ntuirea obştească.
Şi zidind aceste cuvinte, Isaia fntin se mâna
lui Toma .

•
 - 261-

- Aruin, ră:.punsc voinicul strângind acea

mW. ,
In această clipă. se auzi in apropiere stri·
g!f.tul huhurezului, iar Alimoş intorcându·se spre
partea de unde pornea acel stri găt, zise:
- Să nu fie acest strigăt vr'un sămn rli.u?
- Nu. r3spWlse clUuglrul zâmbind~ el poate
să fie Uil să.mn rău numai c.ind este dat de
fiin\ilc cu pene al căror graiu îl ald,tucşte'.
De astldatl el este numai un s:l.mn prin care
nişte to\'ar~i ai noştri ne inştiih\eazl1 el se
afll in apropiere.
La auzul cuvintului: tovarăşi, Alimoş, :li.rl
voin\3, fllcu o mişcare pentru a c!iuta mâtlerul
palo~u J ui. Călugărul, Însă urmă, făcându·se dl
nu a văZUL această mişcarc:
- Cred că. vei slobozi pe cei doi oameni pc
care·i duceţi legali cu voi căci. ..
- Nu numai că-i voiu slobozi, răspunse Ali·
moş, dar voiu face ca vama pusă. de Păunaşul
Codrilor să fie plătită întreit. Nu cu voiu fi
pricina micşorării renumclui său atât de fo-
lositor pricinii noastre. Negustorii care mă in·
SO \CSC bunt nepolii unui vechiu prieten şi to-
varăş de rlizboaic, negustor genovC'Z aşazat de
ani in Cetatea Albă. M'am legat cltră dânsul
ca mlrfurile aduse de el la Liov şi Gdansk sl
ajungă la Dunlre fără a pHiti nici o vam1 P:l.u·
na.şului Codrilor şi fără ca să fie silit să ceară,
 - 262-

in acest i5COP, un 5teag de slujitori/ dela Sas,

ceiace l -ar fi ţinut, poate, şi mai scump. Ale·
gându.mi zece oameni din satele mele, vechi
oşteni incă.runţiţi în r1izboaie, i-am dus la gra·
niţa leşască şi, când au sosit carâle, i-am pus
să le mie în locul argaţilor tocmiti. M1i voiu
ţinea de cuvânt cătră vechiul meu prieten, clici
v.ama va fi plătită din punga mea şi renumele
Păun~ului Codrilor, in loc de a se ştirbi, va
crc~te cdnd se va şti că p1inll ~i Toma Alimoş
o fost silit săI i se supue.
Părintele I saia voi slt se scoale spre a ,c in·
drepta spre foc, dar Toma îl reţinu:
- Spune-mi, zise el, bănuieşte el oare (eva -
despre na:iterea lui?
- Ni.J.nică, răspunse călugărul. Crede că ('ste
un fărtat, I'I.epot mie.
-- III curând va vedea că are un tatt\gata .
să- I l('cunoascl şi să·l instăreasdi, d.spunse
Toma.
- Deocamdată Însâ nici un cuvânt,· zise d-
l ugărul hotârit. Ne vom sfătui impreună .şi vom
chibzui chjpul in care i se va face această des-
tăinuire. 1ţi voiu arata temeiuriRe care le a m
pentru a cere' această amânare. Dar acwna
să mergem.
Se îndreptară spre foc şi Toma Alimo.ş, a·
propiindu-se de Mihu care, la sosirea Jor, se
rit1ic.1.~e În picioare, ii zise:
 -203-

In urma celor ce mi li-o pove;,tit Pdl'in-

. tele sânt gata, voinice, să mă supun cererilor
talc. '';âsesc aceste cereri drepte şi rcunosc dl
r;iu am fâcut opunâ.ndu-ml' să plătesc vama ce-
ruta de oamenii tăi. Voiu pHl.ti-o nu odată ci ne
trei ori, ca gloabă pentru îndărătnicia mea, iar/'
pe yoinicji oprili de noi, ii voiu slobozi pe loc.
Şi, drept dovadă că nu păstrez in.im!\ rea, ~aca
dreapta lUea care cere să strâ.ng1 pe a ta.
;\li11u pu!:oe voios mâna lui in dreapta. pu-
ternidi a VC51itului oştean şi amandoi işi dă·
dur~ o str.lngere voinicească.
- Şi acwna, adause Toma Alimoş urm.1nd
să-i ţie rn~na. de oarece ne-am făcut prieteni,
te rog spune-mi dela cine oare' Învaţat-ai lovi-
tura ce mi-ai dat-o la urmă? Era cât pe ce sit
nu·i pot injgheba apararea de5tul de răpede.
Noroc numai că o cunoşteam şi-i ştiam leacul
oc mult.
- Am mvaţat-o împreuni cu multe altele de-
la un frunta!i genovez din Cetatea Alb:i, oştean
vestit, meşter in mânuirea spczei şi a suli\ii, pe
Iâng1\ carc am copi.l.lrit.
- Şi care este numele acelui Genovez? mai
fntreM Toma.
- Andrei Landi, răspunse Mihu.
- Lanciil strigă Toma în culmea surprin-
d('rii.
- Lancii! strigară voioş cei trei negustori.
 •

Isaia şi Mihu ramascr.i. ~urpritlşi de mierarea

..tralat~ de dânşii.
- Dar marfa din aceste cară este a lui
Lantii, zise Toma Alimoş. El este un vechiu şi
nepreţuit prieten al meu şi moşul acestor trei
dncri. Iar tu Ifără jndojall eşti micul Mihu, des-
pre care Landi miop vorbit de' atitea ori şi
care li fusese incredinţat, spre 3·1 creşre şi a·1
iovala de moşul său, cllugllrul, când acesta o
plecat la Roma. Din deosebite intâmp13ri o'am
fost la Landi în toat11. vremea cât ai petrecut-Q
la el, dtci altfeliu ne-am fi cunoscut şi noi ~
mult. Nu mă mier clI. la şcoala lui Andrei ai
deprins atât de bine meştc'Şugul armelor. Pe
l ângădânsul nu puteai decât 511 te faci oştean
deplin şi viteaz, om de inimă şi clirturar bUD,
~i Toma Alimoş !scutură din nou mâna lui Mihu.
Apoi, 1a rândul lor, nepoţii lui Landi veniră
să strângă mina Păunaşului. pe care n lasase
copil când ei plecase din Cetatea Albă, la tnvă-
•
tătură, la Genova .şi îl găseau acuma barbat.
După ce făcu cunoştin ţ a lui Ştefan Stroici,
despre care auzise cu patru ani inainte, cu pri-
lejul războiului cu Tatarii, Toma Alimoş po-
roiki să se deslege cei doi oameni ai Pluna-
.şului care erau legaţi la carll. Ei primirl tlela
voinic un rlar însamnat, iar dilugărul ii tri·
m ~se acasă, cu poroncă d spue părintelui Ignat
-
 - 265 -

să se intoarcl şi el la Paşcani şi s1i -i trimată

de s~rg. la otacul unde se aflau, pe Ono:a, care
trebuia să se abatl pe la preut tnc~ de' <:u
noapte.
Genovezii poronciră sli se aducă din cara
mâncări alese şi vin vechiu grecesc şi siciUan_
Mihu, 5troici şi cu dânşii nepoţii lui La.ncij"
după ce mâncaT~ ~i bliură cu toată pofta. ti·
nereţelor, stătudl. la vorbă glumind şi I)1zind
pănli aproape de ziulL

Călug11rul şicu Toma Alirno t , dupl o scurlă

gustare, se retraseră la o p:u1e şi avur.!l tm-
preună o lungl1 şi amărunţit ă sfătuire în urma
căreia se hotărî ca, dela Smrrodava, negustorii
cu cărăle să purceadă ~ douazi pe B.irlad, cu
un om al Păunaşului, iar Toma sli insoţascli
pe dJug!1ir şi pe tovarăşii săi fn mergerea lor
la cneazul Baloş, la Poiana.
Onea sosi înainte de ziuă şi Mihu îl trimese
să h:e măsurile trebuitoare pentru ca oamenii
ce trebuiau să se adune in urma slmnelor făcute
să fie cât mai curând întorşi spre vetrţle lor.
Ceilalţi urmară drumul tmpreună pănă tn
areptul cetăţii Smirodava. De' aici Genovezii a·
pucară spre Bârlad iar ceilalţi, trecând Sire-
tiu1, cârniră în dreapta ~i, pe la amiază, ajunseră
in dealul Munce lull1i , deasupra Poieni i .

•
 266 -

XXI.

POollt ruce l\-\ihu uitase drumul ClortolOn1ului.

Satul Poiana se afla pe locul unde este. ~a·

zat astăzi satul B~luşcştii din ţinutul Romanu-
lui. Era foarte mare, cupri.nzând peste ralfU
sute de case şi se afla atunci, întreg, sub stă·
pânirea cneazului Baloş.
Fusese aici, p3.nlt in vremurile din urmă,
doul1 sate sau cum se zicea atunci, doult judecii
deosebite, aşazatc unul lângă. altul sub ~umi..re
de Poiana. Dar cncazu! Balo~, luind în căsă·
torie pc Tudora, singura fiidi a cneazului vecin
DanciuI, intrunise amândouă judedile 'lub st[·
pânirea lui. ]upâncasa Tudara murise acum de
câţiva ani, fn urma jilii cumplite cc-i pricinuise
moartea singurului ei fiu, Tudor, ucis la un os·
păţ de Bale, fiul voevodului Moldovei; al d-
!'ui tovarăş de petrecere era. Curtenii şi cei . . . in-
duţi lui S.lS ziceau dl se luase la. ceartll. fiind
be~i :uuftndoi. că nu se .ştia cel ce a dat lovi-
tura dint1iiu şi c.'l mare a fost supararea lui
Bale când S4 trezit .şi şi·a dat samă de cum·
plita lui fapti1. Cei mulţi ins1l ziceau dl dadl.
Tudor era într'adevăr beat la acel osp!l.ţ, Bale
era cu totul treaz şi eli înadins îmbatase pe to-
var;tşul lui, ii dl.utase gâ.lceav1l. şi-l lovise- de
moarte, spre a putea r.1pi şi petrece in tihnă
 267 -

cu O fată frumoasă, dar di tl p1rinti de rând,

cu care se iubea Tudor.
Cncazul Baloş care, pănli la uciderea fiului
său, era bine vlizut de Vo~ şi mergea des pe
la curte, prinsese de atunci, precum era de alt·
mintrelea firesc, o urli neimpacatli pc toată. casa
domn ească. Curtea lui se făcuse locul de: în-
dIntre al tnturOJ: nemulţămiţilor. Era de ajuns
ca cineva să vorbeas că du de Vodă şi de fe:·
( iorii săi pentru a fi Îmbdiţoşat şi dăruit de
dânsu1. Date fiind pornirile lui Sas, este de
crezut că alt cncaz ar fi plă.tit cu capul o duş­
mănie atât de nţişă cătră domnie. T\fulţi ~e
micrau de rabdarea lui Vodă şi o puneau pe
s ~. ma remuşcării ce. o simţea Bale in urma u·
ciderii lui Tudor. Pricina acestei îngăduieli eia
insă cu tott11 alta. Baloş avea o soră carc fusese
vestită r-cntru frumuseţea ci şi era clsătorită
cu fratele lui Andrei Laţe, voevodul Ardealu·
lului. Sas şi Bale erau oameni mult prea cu·
minti pentru a nu fi foarte ingaduitori cu un om
atât Je bine inrudit.
Pe de altă parte, P!1rintele Isaja ~i Bogdan,
erau, şi ei, mult prea ageri pentru a nu 3e fo·
losi dc:' această nepedepsire a duşm~n.iei ara·
tată de Baloş domniei. El fusese unul din cei·
dintăiu câ~tigaţi. Iubirea de neam şi de ţar~ e·
rau departe de a fi simţirile care predomneau in.
inima cneazului. Ea era stăp~nitl intreagl1 de
 -268-

fl'ctulll':, d.; zgârcenie şi de Wl dor ncbwl de

r.'isbullarc . Dar aceste' patimi pentru barba\i pri. ..
ccpuţi in mânuirea oamenilor, ca Bogdap. ş i
ISlia, erau nişte pârghii nepreţuite.
Făgllc\l1idl cneazulu i di dupll izbânda şi aşa­
zarea lui Bogdan în scaun, dregătoria de frunte
în sfatu l noului domn va fi a sa. pe viaiă. lm-
preună cu venitul a jumatate din satele' !:tl1pâ-
nite de casa lui Sas. Ei ştiau s!\ m~rcasd1 pest~
samă, faţă cu Baloş, ajutorul care ti putea da
cneazul in r~tumarc..1. voevodului celui llr~t şi
il l ăsau sli creadă că acea răsturnare va fi mai
ales datorită ajutorului lui şi di, fliră de el, ei
•
nu s'ar fi putut macar gândi la dtinsa.
Prin aceste mijloace Baloş, făr!1 sl1-şi dceo
samă, se făcuse o unealtă ascultlitoare de mare
preţ in m~nile lui Isaia.
Cu prilejul intrunirii ~~ avea să se iie la
I Poiana, la cncazlil BaIoş, dl1.ugărul trebuia s!l.
aducă Înaintea. căpeteniilor mişcării pc trime-
sul lui Bogdan. Iar Stroici avea s1, lămurească
acelor dipetenii care sunt mKsurile' ce văru l său,
se înd.1.torcşte să l e ie'C dup1i aşazarea sa in
scaun pentru st.1rpirea asupritoarelor obiceiuri
şi a impi11toarelor aşh!l..ri datorite nemernicu-
lui Sas. La această întrunire era, mai cu samă.
să se caute chipul pentru a ajunge la. o hotă­
rare spre a curma nefnţăJegerile ivite Între să-

,
 - ?69 -

lenl şi cncj i, Îll llCivinţa drep,turilor unora ~i a

datoriilor celorlalţi.
Părintele 1s.'1Îa punea cel mai mare preţ pe
ajungerea tulei înţ(ilegeri În aceast.!l privinţă
Înainte de izbuhn.irea ri\scoalei, incredinţat fiin d
cl cnejii şi sătcnÎi vor lupta cu atât mai bine
cu cât vor fi tD.'1i inţăleş.i intre ei şi mai mulţl­
mi\i de drepturile şi îndatoririle unuia cătdl.
celalalt. Acwua, in drum spre Poiana, punea
pe Stroici în cunoştinţa tuturor amăruntelor şi
se bucura, văzând cât de uşor mintea lui des-
chisă ştia să aleagă Înoată calea cea m."'1i dreaptă
~i cea mai folositoare.
Satul Poiana era a.şazat atunci, Întocmai cwn
este aşazat ast11zi satul Blluşeştu, pe botul de:
de deal numit Ct\.tăneasca intre Valea Clită­
nească despre răsărit şi Valea .i\1ănăstire'aSQ
despre apus, am5.ndouă vărs!lndu-se in pâdul
Tabăra care curge despre miazăzi. Acest sat a
fost Ură îndoial11. descălecat de Ull oştean pri-
ceput in alegerea locurilor ta:qi, căci este
aparat despre Rtlsărit, Apus şi Miazbi de trei
pârae cu maluri râpoase c~ se prelungesc păn.!l
la Culmea Deelor, aparat1i despre: miazănoapte
de nişte ponoare cumplite. Iar drumul ingust
care ducea dela Smirodava prin Culmea Mun-
celului la Culmea Deelar era foarte uşoc de
aparat. .~l " .5. 4lL
Casa cneazului Baloş, cu biserica, se a.f1au
 - 270-

in capătul de fo.Uazănoapte a satului, Într'o curte

incunju rată de ziduri inalte şi aşazată in mi}-
locul unei livezi. Casa, foarte încăpătoare, {.Ta
zidită din bolovani: cei patru păreţi fiind toţi
de aceiaşi lungime, clădirea avea chipul unui
patrat. Temelia era destul de tnaltă şi, de jur
imprejur, casa era lncunjurată de un cerdac
larg de un stânjăn şi jumătate, cu privaz de les·
pezi de piatră inalt de patru palme şi stâlpi tot
de piatră, ciop liţ i în patru muchii.
la fiecare părete se vedeau patru fereşti
care ar fi părut inguste astbi, dar care, pen-
tru acea vreme, erau ne'o bicinuit de mari şi
cuprindeau o mulţime de giamuri mici, prinse
in cercevele de plumb şi aparate pe dinafară
cu zăbrele groase de fier. In mijlocul fiedrui
păfete se vedea câte o uşă grea de stejar in·
tr'un singur canat, imbracată eu fier, întăritli
cu ·drugi înerucişă ,i , tot de fier, şi prinşi de
uş1i p rin puternice şi număroase pinoane. Uşile
fiind aşazate faţă $n faţli, deja una. la alta ducea
câte o saUi îngustă, astfeliu eli casa era,împ1ir·
•
,ită in patru despăqituri.
:qe mai multe zile se făce'au pregătiri pentru
primirea nenumaraţilof oaspeţi poftiţi de cneaz
sub cuvântul prv.nuîrii zilei fiicei sale, Ileana.
De două săptămâni Ileana, direia ii era mcre·
credinţată ducerea întregii gospodării a casE;l
lui Baloş, lucra la pregătirile trebuitoare. Şi
 • - 271 -

I\.cele pregătiri nu erau o şagâ, căci cncazul o

vestise că numai din boierime se vor aduna fn
casa lui, in ziua Sfinţilor I mparaţi, peste o
:.ută de oaspeţi, fără a mai vorbi de slugile lor
şi de prostimea care trebuia să se' strângl:l. din
toate părţile. Toată a ceasta lume trebuia să
fic adăpostit~: şi hrănită într'un chip care să
fie vrednic de bo găţia ş i de numele lui Baloş.
Căci cneazul era mai fudul decât era zgârcit
şi·i pHkea si facă să străluceascll bogl1\ia şi
puterea lui.. I I
Pregătirile fuse se făcute astfcliu încât, când
Ileana se trezi in dimineaţa zilei Sfinţilor Con-
stantin ~i Ileana, ea era încredinţată că faima
casei cneazului nu va putea decât să cre'ascll in
unna praznicului ce avea să se dee in acea zi.
Oaspe ţ ii, care începuse să sosască din ajun,
urmar1'i. necontenit in vremea dimine"ţii, iar
curtea, la prânzul cel mare, era înţesată de ţă ·
rănime venită nu numai din toate satele' de pe
imprejur, dar din toată Moldova şi chiar din
fundul Vrancei.
După cele efe pe unnă puneTi la cale, Ileana
5e duse fn odaia ei şi incepu să se' imbrace spre
a fi gata pentru masa ce avea să se de:e îndată.
după sosirea călugărului Isaia, sihastrul dela
Cetatea Neam:ţului, care eu aş te ptat împreună
cu alt boicr de samă şi pcntru adăpostirea ~;.ă.
rora se pregătise odaia cea mai bine imbracată
 - 272-

OamEnii ziceau că cneazul &10$ are multe co-

1l1'ari, dar eli una din ele face cit toate celelalte
impreunti şi aceasta este filca lui, frumoasa
!; l blânda Ileana. Ea era de staturti înalt~ şi
mitidioasă. P1rul bogat, Jlegru ca pana corbului,
când era despletit o acopere'a ca o mantie de ..
matasă neagdi: atât'a era -de hmg incât calca
pc el. Sprincenile lungi erau negre şi ele, iar
0c11ii de un ~lbastru închis, mari ~i luci tari; p#-
"uea lor era plină de o nespu să dulcea~. Frun-
tea era lată, nasul drept, nici prea lung nici
prea scu rt, gura 'mică cu buze pline şi rumene,
chipul obrafilor şi a bărbiei fliră greş. GâtuI
era alb ca zapada, rotund dar gingaş, pieptul
plin, braţele rotunde. d e a albeaţă uimitoare,
ia r mânile şi picioarele nişt~ adevarate minuni.
Dar Ileana nu era înzestrată numai cu fru·
mllse ta feţei şi a trupului, ea mai era ves tită
prin imprejuri.mi pentru bunatate'a ei. Nu era
nenorocire care să.·i ajungă la ştire fliră ca n
~ă. iee indată 'm1isuri pentru alinarea ei. Numai
ea şt i a să învingă zgârcenia cneazului şi sl gă­
sască mijloace pentru a fa ce bine la toti. P e
lângă că era frumo~ şi bună, Ileana mai e'ra
deşteapt1i şi harnim; chipul în care ducea gos·
podăria Poienei era vestit în ţa ră.
O fa lă atât de ve$tită prin naştere , însuşi ri,
frumuseţă şi boglt\i e, nu putea s[ n u a,jbă nu·
măroşi pctitori, Mare 6)'a numărul acelor care
 - 271-

nlzuisc la mâna ei" a.arcnca.zul d,spunsese tutu-

rora că fiica lui inel nu voieşte sl se d1săto­
rcascl. Cneazu! era bucuros s1 mai pbtreze
pe IA ngă el atât fata care-i inveselea casa cât
şi zestrea Jnsamnam. ce ar fi trebuit sl i·o dee,
dar ră spunsu l era intr'adevăr acel dat de Ileana,
dl.ci bl1trânul nu-i ascunsese nici una din cere-
rile ce i se făcuse. Ileana rlispunsese totdeauna
d. se simte foarte fericitl in casa lui şi nu este
deloc nerăb cUHoare s'o plrăseasdi. Nici unul
din tinerii cneji care, atraşi de faima ei, se
abătuse pc Ia Poiana nu ş tiu s e sl-şi întipl·
rcasd amintirea in gândul sau in inima ei: ca
ii pr1vtse pe to\i cu cea mai de sl1vârşitl ne-
pasare, ~ ~"I
De vr'o câteva luni însă, slugile'. casci .şi nu·
rn.ăroascle fete din sat care veneau, pe rând, să
dee ajutorul lor Ia lucrările gospocUlriei, ba·
g 1 SC de samă că fiica cneazului se cam schim-
ha&c. Li se părea că Oleghina punea mai puţină
inimă la. trebile casnice~ el privigherea ei nu
mai era a şa de ageTă. ca mai inainte, cit ea, a
cărei mâ.ni pănă atunci le văzuse veşnic in
mişcare, răminea acuma adesa ceasuri intregi
ncmiŞQtă, gânditoare, cu fusul tn mână. Erau
cu toţii de părere cl aceastl schimbare' era da-
lorit11. spaimei resimţitl de Ileana in urma unEi
întâmpJări de care avusese parte la inceputul
toamilei trecute,
 •
- 274-

In ziua de S:lntă M1ria mică, Ileana mersese

cu cneazul la Smirodava, unde era zi de târg,
spre a cumpara mai multe lucruri trebuitoare
casei. Aici, in urma unor veşti primite, cneazu]
se văzu silit să plece numai decit la Baclu şi să
trimată pe Ileana la Poiana sub paza vatama...
nului său, Ţintă şi a şase argaţi voinici.
După plecarea stăpânu-sl1u, Ţintă mai pierdu
trei ceasuri cu vânzarea wlUi clrd de junca.ni,
când, in sfârşit plecară , incepuse să tnopteze.
Ileana. împreună cu o tânru-ă slujnidi, se
afla într'un car marc, tras de patru boi fru-
moşi. Ea şădea pe peiini moi de lână, a.şazate
pe o s coarţă sub care era aşternut fân. Inaintea
carului mergeau, călări, doi flăcăi zdravenj,
cu paloşe la brâu şi măciuci atâmate la obilneul
şllii; dupli car, asămcnca calare, venea, Ţintă,
purtând şi el paloş şi ghioagă n.ăstrujită. In
unnă veneau, pe jos, trei argaţi, purtând bal·
tage lung i ş i ,g rele, iar al şaselea a rgat, fără/
alt!i ann!i. decât o secure in brâu, mâna boii.
S trăbătuse jumatate de cale; drumul era pus·
tiu, iar noaptea fără lună şi cerul cam: întune·
cat. Il eana şi1dea razama tă a lene pe' perine.
slujnica adormise chiar bine. Cei doi fHtcă.i
care mergeau inainte Se! cam departase de car
.şi ·ş i povesteall isbânzile lor pe lâng1i fetele din
sat. Tintă, care, cu prilejul târgurilor ce le fli·
c\lse in cursul zilei , fusese silit să cinsteacă de
 - 276-

Ilcnwna.rate ori cu cumpărltorii şi cu vând.-

torii, avea capul greu şi aţip,ise pe cal, iar
cei trei argaţi din urm.ă veneau a. lene, unul
dup.1. celalalt, sprijinindu-se fiecare pe' baltag,
S'auzea scâqâitul rO ţ ilor, i-ar omul dela boi
rupea. ~i el din când în cind tăcerea printr'o
pocnitură de biciu şi un: ţa-hol răguşit, Dru-
mul mergea acuma la vale printr'o ţihlă deasl,
Deodată, din til1lă, din dreapta şi din stânga,
se răpczir~ asupra carului vr'o douăzeci de um-
bre, Omul dela boi fu lovit peste cap, cu cio-
magul .şi trântit la pământ, Ţintă dat jos 'de pe
cal ş i \inut cu putere de braţe vânjoas~_ Cei
o'o i că l ăre ţ i auzind zgomot, întoarseră caii şi
se îndre p tară în treap.ă.d spre ear, dar alte: um-
bre ieşiră din ţih l i.ş, se răpe:r.id asupra lor, ti
"eUidură jos de pe cai .şi-i ameţiră cu lovituri de
mânere de pal oşe înainte ca ci să fi avut vreme
să scoată pe ale lor din tcad!.; de aceiaşi soartă
avură parte şi argaţii care unnau carul.
Ileana care rămăsese mutli. de' surprindere
~i de spaimă, mai venindu-şi in fire, scoase un
ţ ipet: i j : ~~'dgrl
- Sări ţ i I HOţii
I Ajutor!
•
Dar Îndată se simţi trântitl .pe renne, o
mână grea. apăsă pe gura ei şi un g las rosti
cuvintele:
- Taci de- ţ i este dragă viaţa,
Dar ea inf ipse dinţii in mana care-!• strt-
•
 - '276 -

vea buzele', cu atâta putere, încât str~i.llul dădu

un vaiet (le durere şi fu silit să sloboadl gura.
fetei care strigă I:noo. pd,ată, din toate puterile:
- Săriţi, oameni bunii Hoţiil ...
Gura ii fu inchisă din nou cu mai multă pu-
tere, auzi câ.teva cuvinte rostite cu mânie intr'o
limbă strliină şi se găsi în neputinţă de a face
cea 'm ai mică mişcare.
Necunoscuţii erau pe' cale s'întoarcă carul,
când se auzi tropotul m'ai multor cai venind'
ctela vale, in 'fugă. Carul nu era Încă intors când
se zări umbra urieşă a unui călăre ţ şi se auzi
un g las puternic strigând:
- Cine strigi'!. d\lJ>ă, ajutor?
Ileana n'avea chip să răspund1i, căci pe gura
ei apasa cu putere o mână fnvălită tntr'o mă­
nuşă de fier, dar argatul care mânase boii Se'
trezise din ameţaJa pricinu'ită de j lovi.turile
primite; el strigă:
- Hoţii ... reu să. râpească pe fata cneazului
Baloş. Săriţi oameni buni!
- Ha, răspunse dU1.reţul care s'apropiese
acuma , de tot, iar avem! a. face cu neme'rnicii
de feciori domneşti. Pe dânşii, Petre I
La o poroncll., 'da~ intr'o limbă st răină de
acel care ţinea pe Ileana, oamenii lui s'aruncară,
Înaintea nouilor veniţi.
Aceştia erau numai cinci, dar chipul tn care
începură a mânui paloşele 'd'ovedea el erau
 - 277 -
•

oalllt.!ni pcntm care l'uptal er,a un: oblceJu. Mai

ales acel care vorbise părea a fi dracul in carne
şi oase: de câte ori se scobora pal'oşul lui,
cădea câte un duşman la pămAnt.
Acei care le :st~teau impotrivll €,Tau vrlo 'd'o\1li-'
zeci, iar alţi doisprezece r~m1ise'Se împrejurul
carului, î11ntorsese cu greu în spre Smirodava,
tn drumul Îngust şi pornise la deal. Scârţâitul
ro\i1or fu auzit de dUăreţi.
- Mişăii pleacli cu fata, str i gă. atunci cătră
tovarlişii lui Mihu, c~ci el era acel pe care' in-
t:implarea il aducea in ajutorul I1enei, daţi, daţi
de tot, băieţi, să; ne cur~ţim' mai răpede' 'de
ace~ti tidl10şi şi să mergem s'o sdipă m.
Petrea C!ir~buş şi ceilalţi trei invârtirISJ pa-
loşele cu atâta hărnic ie, încât in curând acei
din potrivnicii lor care m'ai r~măsese În viaţ!l
o rupseră tie fugă şi se Hlcură nevăzuţi în ţihlă.
Fără a pierde vreme,. Mihu şi cu ai lui se
răpeziră Id'u p[ car. Il găsiră, cu boi cu tot, la
o departare de vr'o sută d e 'stlinpini de' locul
un'd e se luptase, dar nu era nimcne nici in·
tr'însul nici pe împrejur.
- Au fugit m.işăii CU fata În ţihHI., zise
Petrea. 1/
Onea se dădu jos de pe cal, scă pără răpede
şi, aprinzând o făclie, se pled jos şi incepu să
caute urmele fugarUo~.
- Uitaţi-vă, zise el deodnt~ râdic:lnd capul,
 278

pe aiCI au intrat tn d.esilnel Iaca. cca pierdut,

fata , şi cu degetul el a.r~d., in marginea \ihlei,
o mică ciubotll roşie.
Dar inainte ca ceilal ti să fi putut zice ceva, #

se auzi la o mică. departare, tn tihlll, un sgomot

mare deasupra căruia r1s\ml1. ac trei ori stri-
;:-ătul cucuveieii.
FeţeJe lui Mihu şi ale tovarăşilor se înve-
~eliră.
- ~'au avut noroc, zise Onca cu râsul său
tăcut, au fugit de noi şi·au dat peste moş Ma·
rin cu ai lui.
Sgomorul În \ihlă incetase, Petrca atunci Hlcu
şi el să răsune de trei ori striglltul cucuveicii,
iar din ,ihUII i se răspunse prin chiote voioase.
- I·au rKplls, zise Petrea, ia s~ vedem dadl.
fata o scapat teafăr3, şi intrând cu toţii in li!t-
Hl mersedl. intr 'insa ca vr'o 5utl1 şi cincizeci
de stănjăni, apoi dădur1i într'o poieniţă În care
vă2urll mai multe faele aprinse' ş i , tmprejurul
lor, o gramadă de oameni.
- Unde·i fata? intrebă Mihu Îndată ce s'·a·
propie de ei.
- Aici, răspun se voios glasul lui moş Marin.
Şi Mihu apropiindu-se, văzu, la lumina fa-
c1dor, pc Ileana stând razamat." de trunchiul
unui ulm bătrân, galbllnă ca ceara şi cu ochii
plini de spaimă. El ramase mut la vederea fru-
 - :<179

•
m use ţi i ei, iar -aup li. ce'·~ i veni in f ire, li Zl ie
fnchinându·se.
- Fii Hir!i frid cneghin:1. eş ti printre pne·
teni şi vei fi dus1 la casa ta.
Ochit Henei dând dt! faţa h·i Mihu, spaima
d in tr 'inşii displiru şi privirea lor se opri cu o
miera.e plă.cută a'iupra illfl1.\oşllrii f rumoase şi
Mrbăteşti a tânărului. Dar, vr.ând să-i m u lţă­
masc!, nu putu să rostească decât cuvintele:
•
- Mulţămesc ...• o ... mulţlmesc ...
- D<lr cine sunt mişăii care au cutezat să
râpească o fată de cocat? întrebă Mihu. pe
moş ~farin. I I
- Cine să fie? Ua hotnog dela Smi rodava
cu o ceată kle ~ lIjitori unguri.
- Unde sunt ei?
- Aici, lagaţi cot la cot, vrei să·i vezi?
- Da, răspunse Mihu J şi scoţând din brâu
nn zabranic negru in care se vedeau două borte,
şi·1 puse pc obraz, Înod.1 d capetele la ceafă.
- Du-mă la ei, spus.' el moşncagu l uL
Moşneagul ) făcind slmn la doi oamen i care
ţineau câte o făclie, il duse tntr'un unghe-r al
poicniţei, unde găsi câţiva oameni d e ai lui pă-
2ind vr'o doisprezece slujitori, legaţi de mâni
şi de picioare şi razamaţi de tufe.
Carc-i hotnogul? întrebă Mihu.
- Eu :;ânt hotnogul, zise unul dintr'inşi i .
- Eşti Ungttr?
 - 280 -

- Ba nu, sânt Ramin, ta1..\l meu C::ite cncazul

Pelelucul, dcla Peletuci l.1ngli Baclu.
- Cu atâta. mai rliu, răspunse Mihu. De ce
ai râpit pc fata cneazului BaJoş?
- Fiindcă. aşa mi s'o porondt.
- De cătră cine? •
- De citră acel care are drept sli.·mi pa.
roncească : Ştefan.
- Feciorul vitreg al lui Sas?
_ Da, el. >' 'rl
- De ai fi Român adevarat şi o ş tean cinstit,
n'ai fi indeplinit o as5mcne poruncă, 7.isc Mibu.
Apoi, intorcându ,se d.tră moş Marin îi zise:
- Moş Marine, eu plec ca. să duc pe ene:·
ghină pănli la casa t1tân1·slI.u, tu, cu oamenii
t1ii lţi vei urma drumul Inainte, acolo unde tre·
buie s~ mergi, eu inainte de' ziuK voiu fi iar
printre voi. Dar pân.li a nu pleca imi vei in-
tinde pe aceşti mişlii la pământ şi le vei trage
câte trei sute de nuiele: sl nu fie tn stare si
s'întoarcă la Smirodava deca.t pe brâncil Ai
!nţălesl I ' 1
- Da, Cli.pitanc, 1nţăleg r1spun5e moş Ma-
rin, dar hotnogului ce sli-i fac?
- Sloi tragi cincizeci de nuiele mai mult
dec.1t celorlal1i şi 511 fie trase cu mai multă
• •
putere.
- Ai miI!!., Cl1pitane, strigl1. hotnogul , bag~
de sa mă 11 sll nt Român şi fiu de boier.

•
 - 281-

- Cu atâta mai mare ruşine pentru tinc,

ai ~p!lrcat prin. mâ.rşava.-ţi faptă şi numele de
Român şi acel 'de boier. Dar daca. ruşinea nuiE.-
leler îţi pare prea mare, poţi 511. fii spânzurat.
Moş Marine, U vei lasă. să aleagă între nuiele
şi spânzurătoare. I I

Apoi Mihu, fără a mai aştepta răspunsul

hotnogului, pled iar spre locul unde lasase pe
Ileana, scoase zabranicul care-i acoperea faţa,
se apropie 'd'e ea şi·i spus~:
- Cneghină, este vreme 51 pleclm, VO~
merge pe jos pănl la carul .care aşteaptll în
'drum şi te voiu insoţi eu singur pănl la. curtea
cneazului.
Cân(f ajunseră in drum\ glsid împrejurul
carului atât pe Ţintă cât şi pe argaţii cu sluj-
nica Ilenei. Deşi erau ameţiţi de loviturile
,
pri-
mite, tşi revenise cu toţii in fir~, afară de fata
tiin casă carc, de atunci, ramase cam smintită.
Dar, din slujitorii care stătuse impotriva lui
Mihu, şi a tovarăşilor lui, şase erau marţi, iar
şapte zăceau greu rlniţi in druml. Mihu, tm·
preună cu Petrea şi ceilalţi tr~i tovad.şi ai lui
care venise dUhi, lnsoţi pe lle'ana pKn11. la
poarta cneazuluL
Pe drum el ti spuse cll fusese râpitl de Şte­
fan, unul din fiii vitregi ai lui Vo~, pârcllab
a] eeU.ţii Smirodava, vestit pentru desfrAnare:a
•
 - 282-

lui. Fata se cutremură la gâlldul primejdiei

din care scapase.
- De ce, IZise ea când ajunseră in sat, nu vr~i
să stai la noi. p~nli la sosirea tatălui meu; el
vine desară şi ar fi fericit sK·ţi mu1tlimească
singur pentru scaparca mea.
- O datorie sfântă mă. chiamă. tn altă parte,
răspW1se Mihu, apoi, rvirnindu·ţi În ajutor, n'am
făcut decâ.t ceiace ar fi făcut in locul meu
orice creştin şi orice oştean vrednic de acest
nume. Cneazul nu·mi datoreşte nici o mulţă •
•
mire,
Ajunsese acuma Ia poarta curţii.
-:- Cel puţin, zise Ileana, spune·mi numele
tău ca să pot la rândul m~u să·} spun tatei.
l\1ihu stătu pe gânduri.
- Numele meu, cneghină, obicinuit nu -l
spun, dar ţie nu ţi·1 voiu ascunde.
Se plecă pe cal pănă la~ urechia ei şj·i şopti:
- Sânt Păunaşul Codrilorl
Apoi adause cu glas tare:
- Rărn.1i sAnătoasă cneghinl, sânt mulţlt·
mit că tc·am putut lnd.atori. Fii încredinţată
că nu te voiu uita niciodatll
Şi, dâ.nd pinteni calului, se de'părtă răpede,
•
urmat de tovarăşii s11 inspre obirşiile Bâ.r·
lăzelului, unde dăduse' întălnÎTe lui JllOŞ Marin.
Aici trebuiau s'aştepte trecel'ea unor negustori
care duceau marfă bogat.l!. dela Chilia. 1n Ţara
 - 2'S-

L~a.5că, marf~ ce !a.vea de gând 5'0 vKmuiască.

Dar, ae atunci, icoana Ilenei ramase vie' în
mintea lui, iar acea a Vidrei se ştergea din zi
in zi mai mult.
Ileana rămăsese încremeni t~ la auzul nume·
lui aceluia carc·i scapase cinstea. Ştia cine
era Păunaşul Codrilor, C1\.C1 nu era copil în
\ară care să nu îi auzit despre dânsul. Cres-
cuse la ţară, in mijlocul poporului pentru care
P.llunaşul CoelrilaT era ca un al doilea
Hristos. Fiică. al unui duşman învierşunat al
domnului, nu hrănisc niciodată decât simtiri
binevoitoare pentru dinsul. In ochii ei el fu·
sese totdeauna un viteaz de frunte care se lupta
pentru pricina cea sfâ.ntă şi dreaptă; faptul
că datorea acum pastrarea cinstei P.llunaşului
Codrilor, departe de' a-i fi neplăcut, o mâgulea.
Când cneazul, la Întoarcerea lui, auzi intim-
plarea, izbuhni în ocări cumplite împotriva mi·
şăilor de fedori domneşti; ura lui pentru casa
lui Sas se făcu mai mare. Pe dc altă parte' nu
găsr.a cuvinte destule pentru a lăuda şi a sUl...-!
pe Păunaşul Cadrilor; jura c!, dacă. ar şti unde
să·1 găsască, i·ar (Jărui jumatate din averea l ui.
Aceste cuvin te de laudă pentru Păunaşul
Codrilor, rostite de cnea"z erau ascultatc' d e
Ileana cu o adevaratli lăcomie; s imţea, :.lUZ in·
du·le, o bucurie nespusli. Chipul frumos şi vi·
tejese al mântllitorului ei, astfeliu cum se ara-
 - 2B.J -

tase dinaintea ochilor ei uimiţ~ în poieniţ.a din

păd'ure, erau acuma necontenit in faţa lor", f11.
când·o să tămâie 'Ceasuri nemişcatli, cu fusul sau
cu ~uv cica in 'm.1nă . ,
Nu este d'eci lucru de mit-Tare dacă Ileana,
pieptăn:îndu·şi alene ~rul bogat in diminea ţa
zilei Sfinţilor Constantin şi Ileana, să fi avut
inaintea ochilor chipul lui Mihu şi să se fi gân·
dit că toate pregătirile făcute in acea zi, pentru
liânsa nu puteau s'o facă cum ar fi dorit·o,
căci el nu avea s11. fie printre oaspe"ţi.

• XXI I.

Ce s'a Întâmplat la Poiana În ziua Sfinţ il of1

Imparaţ i Constantin şi Ileana.

o fată tiin casă intrând în odaie trezi pe

Ileana din visuri, pj.ndu· i de ştire" că. Plrinte1e
Isaia sosise cu alţi boieri de s amă. şi di. cneazul
întrebase de dânsa.
Scuturânw·şi amorţala, cneghina se grăbi
511. s'îmbrace. Puse o dmeşl1 de borungic cu-
sută L1. piep,t ~i la: m1neci cu flori de matas11.
roşie şi presarată peste tot cu puişori de' aur;
•
peste că.m'eşă o bondiţi. albastră făr.11. mâneci.
cusută cu f lori albe şi roşii am:estecate cu fir,
o fotă grea:, ţesull11.\.tlin matasă albastră, cu dungi
largi, roşii şi altele mai inguste ae fir de" aur.
 - 285 -

lMiJ10cul ii era strâns de o batl latlf, ţ esut.l

aslmenea din matas.li albastră, cu dungi roşii
amestecate cu altele Ide fir. Pe partea de di·
napoi a capului puse o basma 'de matasă roşie,
cu::.ută pe la mărgini cu fir, a clrei capete ii
atâmau pe s pete. In picioare purta ciubo ţ ele
de iuft roşu, având mici căIcăie ferecate cu
•
. argint. 1 1

Câna ieşi din odaia ei, Ileana se îndreptă

spre cerdacu! ain faţa porţii celei mari a cur ţii,
unde cncazul, împreună cu oaspeţii lui cei mai
_ Însamnaţi , făc eau cerc imprejurul P~rintelui
Isaia,
Străb~ t ând rândurile boierilor, cne'g hina
merse drept la "Călu găr, pe care·! cunoştea de
mult ş i. pleclndu·se, ti sărută' mâna, P~rintele
Isaia o binecuvântă, o ~rută pe frunte şi·j zise
cât de fericit se simte că a putut veni de ziua
ei să -i ureze ani mul ţi şi fericiţi, dar vbu di
fata se îngălbeneşte şi se clati,nă, pe picioare.
- Ce ai? intrebăt el mierat, cuprinzându-i
mijlocul cu braţul ca să nu cadă:.
• Jar cneazul să răpezi ~i el către fiid i. sa .
.- Nimica, mulţămesc, răspunse Ileana ve-
nin n u - şi În fire, o s lăbăciune neaşteptată, dar
acuma mi-o trecut.
SIăbădunea. îi era pricinuită de vederea ne·
aşteptată a lui Mihu care se ţinea In dosul ce'·
lorlalţi o3S~ţi, ~r al cărui caR se ridi.ca 'd e-
asupra tuturor celorlalte. Era. galb~, şi el,
deşi aşteptase acea. zi mai multe' slipdlmânÎ cu
nespusă nerabdare, cu nemărginit dor, dar şi
cu mare teamă. Iar cind ochii lor se intâlni.cli
şi când ceti în ochii fetei bucuria de care' era
cup rin să; i se păru că o rază de fericire lumi·
noasă înveseleşte cerui i când o v1izu şovăind pc
picioare, cu greu izubti să se stăpânea.scă şi să
nu se tlpadl la. dânsa pentru a o sprijini.
Ileana îşi inco rdă toată voinţa şi putu să răs·
pundă in chipul cerut de obiceiurile vremii
urărilor rostite de Toma Alimoş şi de Ştefan
5troici. pe care nu·i văzuse niciodatK pănă a·
tund. La' grea cum'pănă fu pusă când Mihu se
apTopie de ea şi·i făcu aceleaşi urări.
PTintre boierimea adunată la Poiana nu se
afla nici o singură jupâneasă sau fată de cneaz;
erau numai barbaţi. Ii fu deci uşor Ilenei să
se retragă la o parte spre a se linişti puţin pănă
la vremea mesei.
Boierii se despărţirâ prin cerdacuri şi odăi,
alcătuin'd cercuri deosebite imprejurul Părin ·
telui Isaia, a lui Tom'a Alimoş şi a lui Ştefan
Stroici.
In curte domnia veselia cea mai mare': peste
couă mii 'd e ţarani erau adunaţi împrejurul
unei mu lţimi tie mese acoperite cu mândri gus-
toase, iar Între mese Se' vedeau bUţi desfundate
ain care vinul se scotea cu cofele'. Din toate
 - 287 -

Jld qile se ciocneau uJ celile şi se cinstea in .!,3.11a~

latl:a cneghinei Ileana şi a cneazului.
In curând boierii fură poftiţi la masa pus1i
in livadă, l a umbra unor nuci urieşi, unde gă­
sirl pe l)eana care·i aştepta. In capul mesei
fu pus Părintele Isaia, intre el şi Baloş lu1i loc
Toma. Alimoş , in stânga călugărului Ileana, iar
lân gă dânsa Stroici. Mesenii şădeau pe lungi
laviţe de lemn, peste cafC CfOlll a..şazate perini
de lână. Slujba era flcu tă de nenumarate slugi
in haine ţărăneşt i : iţari, cămeşă albă ca zăpada,
brâu roş , chimir de piele cusut cu flori şi ciu-
bote.
Masa era alcătuită din borş de pas ăr e, din
păstr1tvi şi alţi peşti Iierţi ~i afuma ţ i,
din mul··
time de toooturi, din fierturi de pascre şi 'de
carne, cu ciuperci şi verdeţuri, din fripturi de tot
soiul de pWri şi de vânat, precum şi din fcliu ....
fite prăjituri 'dulci, făcute bineînţăles cu miere.
Ceştile de argint care înlocuiau paharele se
uhlpleau de slugi necontenit, nu numai cu vi·
nuri vechi 'din vinaţurile cele mai renumite din
ţară , dar şi cu vinaturi greceşti aduse cu mare
• •

che ltuial ă dela Ţarigrad. Singurii din meseni

care nu mâncau şi nu beau cu poftă erau Ileana
şi Mihu. El şădea de aceiaşi parte a mes ei ca
Toma Alimoş, numai hlult mai jos, cu tineretul;
putea prin urmare săi vadă pe Ileana şi Ileana
putea să-} vad:j: pe dânsul. El se uitil numai
 - 288 - •

mai rar spre c1ânsa., iar ea nu indrlznea s*.-i

arunce câte o pTivire decât pe furiş. Fata se
s imţea cu totul ameţit.1j, i se plrea. , că se află
in mijlocul unui vis şi izbutea numai cu greu s!i
răspundă La întrebăriLe' (Ce i le puneau Părin­
tele Isaia şi Stroici. Cândl se aduse cea de pe
unnă prăjitură şi putu prin unuare să se scoale,
lăsând pe ceiLalţi iIDescni să. petreacă. înainte,
i se păru cl. iesă dintr'o caznă nesuferită.
Soarele era jos de tot când cneazul Balo~ ,
cu oaspeţii lui, părlI.siră masa şi se indreptară
înspre pparta curţii, Inaintea căreia flăcăii şi
fetele din satele- Învecinate Întinsese o hor!
uri~ă. I ! ,
Spre a nu ştirbi renum'e le pivniţei cneazu-
lui, trr.bu~e să lămuresc că nu toţi boierii care!
luase parte la ospăţ întovărăşau pe Baloş şi pe
călugăr; mulţi dintr' înşii se sculali dela mas ă
numai pentru a se lungi pe iarbă şi a trage câte'
un somn, iar ,u nii din acei care urmară: pe gazda
lor, numai cu oareşicare greutate Se! ţineau pe
picioare şi mergeau 'drepţi.
Cind se opriră Ungă hod, fură îndată în-
cunjuraţi de oamenii mai aşazaţi şi mai tn
vrâstă care nu lua parte' la joc. Vaza de care
se bucura Părintele l saia era bătătoare la ochi;
care de care se indesa spre a se apropie de
el, a-i săruta mâna şi a primi binecuvântarea
lui. Iar călugărul avea p:eotru fiecare câte o.
 -28'iI-

vorb.:i bună şi, din Întrebările .ee le pune.,

era vederat că cunoştea pe' mulţi din ei.
Cncjii cei mai in vrâstă, urmând pilda lui, se
Jasară ş i ei tn vorbă cu ţaranii pe care ii cu·
noş teau , iar cei mai tineri, atraşi de vioiciunu
horei în mijlocu l căreia cântau douăzeci şi pa-
tru de l ă utari şi de cobzari, intrarli: şi ei fn
joc, având bineînţăles 19T ijă s~ iee loc pe lângă
fetele celc" mai frumoase.
- Frumoasă zi, Părinte zise' c1l.tră Isaia un
\aran cu plete şi mus teţi albe, na1t, mcă sArin-
tell, cu o faţă frumoasă în care luceau nişte
ochi vioi. Frumoas1î. zi şi, mai ales, adtâncii
In spre horă, frumoasK fdţi e .
- Frumoasă frăţie, adevarat, moş Şarbane,
.aşa trebllie să fie totdeauna. Doar~ suntem cu
to , ii, boieri şi ,aran ~, fraţi d;'i n acelaş nea oi,
iara asta ni este tuturor mamă şi sHlvim pe
acel aş Dumnezeul
- Să te audă Dumnezeu, Părinte, aşa să
f ie, cel puţin /de astăzi înainte, că plinli acuma
o fost altfeliu, r.ăspunse ţaranul uitându·se dreţ>1l
in ochii căluglirului. .
Acesta uitându·se împreujrul lui, v11.zu o mul·
time de ţarani cu privirile aţi.\ntite pţ;. dinsul.
-- Da c ă n'o fost aşa, răspunse el lui Şarban,
se vede că au greşit şi unii şi alţii ; datoria noa-
stro1 este să lucrăm' din toate puterile ca:, cel
19
 -290-
• •
PUtin de a.cu:ma 1n.ainte, fră.ţia sl domneascl
intre Gei mari şi cei mici.
Tocmai atunci Toma Alimoş cu alt CIlCaz,
trecând sp,re horă I(l!entru a o priv i mai bine,
'taranii care stăteau imprejurul că l ugăru lui sti
(l'ădură în l~turi şi Isaia se folosi de a cest pri-
lej pentru a ş0P.ti lui Şarban.
_. Nici un cuvânt mai mult acuma. Vom a -
vea cum să ne sflltuim şi să ne lămurim la
noapte, a'p.o i zicân\:f.l ,ace'Ste cuvinte, că.lug.lrul
se 'd'cpă.rtă. de ,Şarban sWe a intra în vorbă cu
alt ţaran .
Soarele asfinţise acuma şi cetc d e tarani În-
cepură a ieşi pe poarcl!.; dar jocul ţinu p~ă
tlupă jnoptat. Boierii !se rctrăsese in cerdac unde
petreceau glumin~ sau 'ascultând poveştile celor
tnai bătrâni sau mai limb'uţ i.
Inda.t1i după ce cei de pe urtnă ţarani pără­
siră ograd'a, poarta cea. mare fu in chisă şi cheia
ei adu să cneazului de dtre Ţintă..
- Oprit-ai pe toţi acei pe care ţi i ·am 10-
samnat? întrebă cneazul.
- Pe toţi şi încă vr-o câţiva peste dânşii,
răspunse vata.ma.nul.
Cneazul se uită mierat la dânsul.
- Mai m'ulţi (fin oamenii noştri cei mai de
c.re'dinţă mi-au cerut sl1' opresc prieteni de a~
lOT, pentru care s' au pus ei cbizli$i.
 - "1 -
- Care sunt oceia? intrebl clUugărul cu gla..
sul !n~rijit.
Preutul Matei Ţifrea din Dofteana pe
-
Troluş, Andrei Tiţiriga din Helegiu, Stan Bal·
ţatul din Dumbrlveni şi Nllstasă. Lenea din Ru·
• •
gmeşo .

- TOţi 'Sunt buni. zise d Uuglrul şi putem

avea toaHi increderea într ' inşii. numai cel de
pe unn1 este cam prost. Cel feliu de oameni
oare oprit-au el sub c h izl.şia lui.
- Pe lin ,ă.r al lui, un ţaran din Vraftcea
şi pe un preuc tot de acolo, din satul Neruja.
- Foarte bine, acuma. îmi aduc aminte, zise
călugărul a c11.rui faţă se ln senină. Năstasă Le ·
nea se lăudase mai de mul t d. arc' neamuri in
Vrancea şi că p1'intr ' înşii a're' să. ni adud. IC\
ajţltor o ccatl d e Vrănceni voinici.
- Nu socot iţi , pli.rinte ş i jupâne Baloş, zise
atunci unul din cnejii de faţ 1l, dl ar fi bine sl
incepem voroava la care n e·a ţi chiemat. Unii
din noi şăd d eparte' de aici şi , spre a.junge mâni
sar!i acasă , vor trebui sll plece inainte de' 1.iul.
- Da că doriţi şi dacă este' c u voia Părin·
telui, putem Incepe indatl, zlse Baloş.
- N'am de făcut nici o impotrivire, zise Pl·
rintele.
- Atunci, zise Baloş d.tră Ţintă, pregl·
teşte precum ti-am poroncit, du pe tarani tl1
hrubl ~i vină de ni eUl ştire .
TiDtă plecA. ~ .1,. Jb • ••

•
 - 292-
-
- După cât vl1.d, voiţi ca ţaranii să ice [larte
şi la acest sfat at.it de iosamnat prin urmă ril e
ce trebuie .:;a aibă.? zise, întorcându·se dtră
călu~r, unul din cneji, un barbat oa1t şi usd-
dos, cu lungi mustc,i negre lasate in jos.
- Tocmai fiind.Că urmările sfatului nostru
au sa. fic grele şi se vor răsfrânge asupra po -
porului Întreg, t!rebuie ca la el să fie d e fa~
barba,i din toate treptele, răspunse Părintele
Isaia.
- Şi ce lumină poate ieşi din sfatul ţinut
cu mojicii? Ce ajutor poate să dee boierilor
milltea lor mărginia1 ? Cu toatll supunerea dato-
rită P~intelui , mi se' p:are că dacă·i chiemru.n
3c.uma la sfat cu noi, stirnim numai nişte
pofte care cu 'g reu se vor putea mul1ţămi bupll
izbând ăI zise acelaş cneaz.
A şa este! ziseră mai mulţ i din cnejii de

Dacă mojicii se vor crede s ~.menii noştr i

ei nu vor voi să asculte de podiţ u i rea noast ră
In J uptă, mai adaogă cneazul care vorbişe.
Părintel e Isai.a, liniştit şi mce, rlis punse:
- Lupta care avem s'o dăm are s11 fie lung~
:;ii c rudă. Spre a ieşi dintr 'jnsa biruitori avem
nevoie 'de loate puterile neamului r.o mânesc. Ni
trebuiesc mai cu samă oşteni mul~i, braţe vân-
joase care să se 1upte şi să infrunte zilnic truda,
foamea, setea, durerea şi moartea făr11 a primi

•
 •
- 291-

simbrie. Eu acele braţe multe şi vânjoasc nu

le pot du ta şi glsi decât în poporul de jos.
Pentru ca să învingem: trebuie ca oştenii noştri
să aibă necontenit inaintea ochilor un ţel mii·
ret, ~a re să· i insu fleţască şi să·i facă a-şi pas-
tra inimile oţelite chiar după un ş(i- de În-
frângcri, a nu se îngrozi nici la gindul că
k:l.uşmanul li-ar putea a'tlde coliba, pustii ogo'
rul, nimici tot avutul, robi nevasta. şi copii,l.
Dar pentru a-i însufle'ţi astfeliu acest scop tre -
buie să fie intr-adevăr mare: do dc'c fie căru ia.
credinţa că se luptă pentru a fi in veci la :ldli·
postul impilării şi a nedreptăţi.i, să fie in veci
ferit de' necinste ,şi de batjoou,rră.. Pentru a-li
face să intre in luptl1 pătruns de această 'm ân-
tuitoare credinţl, trebuie ca de la început să ne
purtăm cu tlâ.nsul, nu precum ne-am purta cu
o turmă 'd e robi ci precum ne-am! purta cu
fraţi mai mici şi mai .tineri. Cu cât ii veti
cinsti mai mult cu atâta. va pieri mai curând
\:lin ei orjce bănU;ialK împotriva voastdl. şi, in
<..easuJ nevoii, veţi avea oşteni mai ascultători
şi ma; pregătiţi sK înfrunte primejdia. Vom
învinge întăiu pe Sas şi, pe urmli., pe craiul La ·
jos, nu cu lurme de robi ci cu fraţi de armei
Vă intreb pe toti care sunte ţi adu naţi aici.
cnejii şi juzii fruntaşi ai ţării , care v'aţi tră it
vLlţa in mijlocul poporului nostru, oare de
câte ori l'aţi luat cu binişorul, de câte ori aţi
 - 29-1 -

vorbit cinstei şi omeniei 1ui, datu-va el de- greş

chiar in împrejurările cele mai grele şi când
nu· avea nimica (:le câştigat?
- Nu, nu, niciodată, se auzi din toate păr­
\lle.
- Apoi, urmă Pă!rintele, dadi el nu v'o dat
greş în împrejurări grele, când nu avea de aş­
tf'ptat nici un folos, închipuiţi-vă cum va ~ti'
să va. urmeze, s11 lupte şi s1 biruiască când va
4\'ea totul de câştigat?
- Ai dreptate PăHntel Vom face cwn ne
si5.tlleŞti! Să met:gem 511 lle sfătuim cu poporul!
răspunsedl. cnejii.
Tocmai atunci sosi şi Ţintă care spuse lui
'B aloş că totul este gata şi că oamenii a şteapt l1.
- Să mergem! zise cneazul şi, luând pe Pă ­
rintele Isaia de braţ, se îndreptă spre livadă;
toţi îl urmară.
Ajunseră În curând .la gura unei hrubi unde
stăteau două slugi cu fan,are , care intrară int
gârliciu şi mersed. înaintea lor spre a li lu-
mina calea. Scoborîră n'o douăzec i de sdri,
apoi u rmară un feliu de sal.l~ în gustă, la capătul
dreia camil".!:!. in stânga şi se gl1siră într'o
hru b ă largă şi lIaltă, luminat ă de "r'o treizeci
de făclii de ceară. Aici se aflau adunati o::a "O
sută de ţarani -can:, la vederea Părintelui, se
<iescoperită şi se închinară.
 - 295-

• - Bine v'am găsit oameni bunii zise PlI.rin-

tele.
- Să trăieştil rlispunseră \aranii.
Erau aproape tOli oameni flkuli şi, după
1mbrădimime, fruntaşi în satele lor. Printre ei
:ie vedeau şi câţiva preuli. Ţăr1inimea la ve-
i irea boierilor se grămădi în fundul hrubei,
intrarea fiind cuprinsă de cneji.
- Oameni buni, zise Părintele cu glas ta.re,
am f11gat pe prietenul nostru, cneazul Baloş ,
să vă oprească astă noapte la dânsul pentru
ca sa. ne putem sUtui încă odată cu toţii Îm-
'Pl"eună, căci ceasul luptei s'ap,I'Opie cu răpă­
giune . La sfatul nostru ie parte de astăda~
ş i trimesul acelui care este menit de noi să fie
domn stăpânitor. Cneazul Ştefan Stroici, a -
dause el luârld pe tâul!:r de mânăI, văru l Voe-
vodului Bogdan, este Însărcinat de el sloi ţ iel
]ocu1 p1t.nă ce va sosi, să se chibzuiască cu d1 ~
peteniile n03;stre asupra măsurilor ce vor tre ~
blJi luate pentru a iochizăşlui izbânda şi 5111
fa di, în oum'ele lui Bogdan, cu boierimea şi . cu
IJXlporul ţării, orice legltudi vor socoti de tre ·
b uin ţă.
- Boieri dunmeavoastrl şi oameni ouni,.
zise Sl roid, sânt mândru de cinstea ce mi-~
f:ăcut-o v.1irul meu, Voevodul Bogdall, când miop
incredinţat sarcina măreaţ.\t de a·] inlocui, pKnă
la sosirea lui , printre acei care l-,a u ales povă-

•
 -1')6 -

ţuitor şi căpitan al lor 1n mândn nbuinţ1 de

a croi neamului nostru o soartă vrednic1\. de
el. Voiu face tot ce-mi \'a sta in neputinţă pen ·
tru a mă arata vrednic de cinstea ce mi -a f6 ·
cut-o Bogdan şi vrednic de a fi pentru o bu-
cată de vreme, c,lI.pitanul vostru. VlI. rog pe toţ i,
boieri ~i locuitori ai satelor" să mă ajutaţi În
indeplinirea grelei sarcini t e mi s'a încredin -
ţat. Lupta noastră va fi grea clei, după ce vom
oobori pe Sas, va trebui s1l. ţinem piept puteri i
ungureşti. Numai prin ajutorul tuturor, numa i
{j,acl'i vom fi ~trunşi cu toţii de acelaş dor.
numai prin frăţia cea mai strânsă intre boier i
şi popor putea-vom vedea încerdrile noas.tre
incununatc de izbândă, pute-vom izbuti să croim
pentru acest popor o ţară, c.a re să fie numa i a
lui şi unde cel mic ca şi cel mare s~ :aib~ deo-
potrivă parte la sfânta. dreptate I
Inf.i\oşarea b~rb~teasdi. a lui Ştefan , faţa
lui deschis ă, însufleţirea c u care rosti aceste
cuvinte îi c tlc er i r~, bun.tl:vo inţa tuturor celor ce
erau de faţă.
Din toate p ă rţil e se a u zir~ st rig~te :
- Să tdieşti l
"- Bine ai v·o rbit !
- 1 e-om ajuta!
- Să ai incredere in noii
"- Nu te- om lasa I
- S ă tr~ ia scă Bogdan şi namestnicul lui ! •
 -- 2'J7 -

Caoo adunarea se m.ai linişti , Wl om ieşi din

rân'd'u.n l e ţaranilor, in locul ra.mas slobod lntre
ei şi boieri. Era acel pe care am auzit pe Pă.--
:-intele Isaia numindu-! Şarsan. .
- Cu voia dumneavoastră, Cuvioase' P~rin te
şi cinstiţi boieri, aş dor i să gdiesc ~i eu ceva.
- Cum nu, zise Părintele I saia, spune ce a i
<le zis, te - a sc ultăm , Şarbane.
- Cuvioase Pă rinte', boieri dumneavoastrl\. !
F rumos o vorbit cneazul de peste" munţi şi mare
dreptate are ; numai dacă: intre' noi va dOllUl.i
umre ş i frăţie putem să ru.dăjduim dL vom iz-
huti. Frumos o \'oo-bit cneazul când' oi -o spus
că, prin lupta care suntem gata s'o începe'm',
avem ~: ni croim o ţar~ care ~ fie numa i ~
noas tră şi unde cel mai mic ca. şi cel m'a i mare'
sU aibă !deopotriv~ parte de sfânta dreptate.
Soint om 'de şaizeci de ani tre'cuţi, sânt gospo-
daruI' cel mai kle frunte din satul meu; din Ghin-
dăoani , am turme de cai, de vite şi de oi, :un
sute de stupi. Dumnezeu mi.-o {'dat nouă re-
.ciori, toţi în "iaţă', toţi mai nalţi ded.t mine,
:;apte sunt însuraţ i şi cu copii, şi tusşapte sunt
fr untaşi in satul nostru_ Totuşi, pentru a ajunge
s11. ni croim o ţa.r11. c·a aceea d e care o vorbit
·cneazul de peste munţ~ sânt bucuros să jert-
fesc rămăşiţa mea din viaţ l1, să pierd a~·erea
mea in tre agă.. sa.. v.\l.d băieţii căz â nd unul dupl
altul sub palo$ul sau sub suli ţa duşm anului, căci
 - 298 -

va rămânca nădejdea d, cel putin ncpotii mei

vor fi oameni, că vor putea tr.:i.i În tihn1i ca
o.'tmen i dCplini; că! vor fi feriţi de jaf, d e .j-
Jlli re, de batjocură" cld nici străin nilei dire·
gătar nedrept nici s tăpân lacom nu se vor pu·
tea a.tinge 'd e avutul sau d c' cinstea lor. Şi ca
mine, Cu viaase' Pă ri nte şi boieri dumneavo3jStră,
simte intreg norodul acestei ţ ări.
Nu este unul din noi, care să nu jertfeascl
cu bucurie şi viaţă ~i avere pentru a pregăti
COI)iilor sau oepoţilor o soartă mai omenească
decât acea de astăzi. Şi nu se' vor lupta ca vi·
"i teji , se vor lupta ca zmei. Căc i , sl nu vă fie
cu suparare boieri, grea este astil.zi soarta ta-
ranului, I mpil~rile şi siluirile' domneşti "ti. sunt
cunoscute: grele sunt birurile' pu5e de domnie
ş i no i nu plătim numai cât este hotărît de dom-
n ie, dar pUitim cit vra s ă ni iee dircgătorul.
Dreptatea este' numai pentru acel care a re r:u ce
s'o cumpere ; taranul este' privit ca o vită, cel
de pc urmă diregător se crede in drept să-ş i
bată joc d e dânsul şi de cinstea casei lui. Dar
mai sunt şi alte impilări şi alte ne dreptă ti~
boieri dumneavoa stră, d e care' nu voiti să ;t iţi
•
c ăc i , i ert aţi - mtl. dacă grăiesc ca un taran prost,
acele illl pilări se fac de oamenii dumneavoastră.
Legea şi obiceiul pămân tului aces tuia 3.U fost
ca c.ne:lLul să iee a zecea parte ain toate roadele
pă m ântulu i şi fieşte car c locuitor să-i fad trei
 - 299-

zile de cl.lcă pe an. lns.i oamenii dumneavoa·

stră ieu 'ciijmâ în aşa chip încât adesa partea
sttipâuului copleşeşte partc'a omulu i; iar ce le trei
7.ile de clau pe an, nu ştiu prin ce minune, au
a juns impă rrite . Să mai vorbesc de altele? Lo·
cuitorul nu poate s~ macine 'd1ecât la moara stă·
lpâ.nului, aşa a fo st de când lumea, dar sthpâ.
Dul trebuie' s~- l vămuiasdt "(f rept, luându-i un
miertic !din zece: oamenii 'dwnneavoastră ieu
trei. Dar judecă ţil e strâmbc, dar samavolniciile,
să mai vorbe;sc /de ele"?
Vedeti, boieri dumneavo astră', dI. mare esle
tl.eosebirea intre starea in care ne aflăm şi cea
care oi,o juruie ş te cneazul de paste munti, cladi
vom izbuti p.rin m intea şi vitejia dumneavoast!rIă,
:prin puterea braţelor noastre', să gonim pe Sas
~i ve puii lui de lup din \ară şi s! tnfruntlim
p:1tere~ ungurească, P roşti am fi noi, ţaranii,
dacă am sta macar o cl ipă la gânduri pentru •
a Jertfi o viaţă atât de amarli spre a pre'g1iti ca·
piilor no~tri . un viitor atât de străluc i tl Nu·
mai, boieri dUllUlcavoastl;ă, să nu vă supara \i,
oat mulţi 'dintre noi se tem că vor lupta ~ i
vom birui 'dar că, dup,ă luptă şi izbân dă, nu-
mai cei mai mari se vor folosi, iar pentru prog·
•
time tot rău are să. fie. Şi rrrli tem că o asemene
banuaLă stăpânind multe inimi, ele nu vor mai
avea to,ată tări,a trebuitoare pentru a purta lupta
cu destul! vitejie, . pentru ca să. indure nevoile
 -300-

şi d'urerile nede-;-p5.qite' de dâ.nsa cu destul~

in;d j,rjire . Ş i. când inima se' moaie, ştiţi dum -
neavoastră cl nici braţele nu mai au putere.
Tare mă tem 'd e aceast.ll. bbuiaIă blastamatâ
~i fiindca dorul de a·mi vedea neamul <;l.l1.vit
şi d'ucând un traiu cinstit mă arde şi-mi plir
truooe inirn:a, tare' vă rog, Cuvioase Păr inte,
şi cinstiţi boier~. să. faceţi dumneavoastrli Ce'
,,'cţi şti pentru ca s ă pi.u.ll. M.nuiala şi să ştie
Românul că binele lui şi al copiilor lu~ atârn!
numai dela o ţelirea inimii' lui, dela vâ:rtutea
bralelor lui şi cii miş.ăl ar fi acela care ar cruţa
inima sau bratul. Am zi si -
Din gnmaaa taranilor se auzirli s tri~te de :
,- A~a este t
- Bin e o vorbit!
F<lceti s ă. piarl blUluiala dintre noi.
- FăT.!!. incredinţare' m soarta ni va fi cu
totul st.:himbată Oll putem face ca poporul să
intre in lupt ă. cu toa~ inima şi cu tot sufletul,
'Zi3e un prcut b ăt rân.
Cneazul cu mu s teţile ne·g re şi groase, pe
care l'am văzut nemul ţămit de sfătuirea. cu
ţa ranii , Radomir de Ungă Badl.u, ieşi din rân '
'durile boie'rimii ş i ceru dela călugăr incU\'iin '
ţarc s~ \ orbeasdi..
Părin te le co ns imţind , Radomir, intr'o lungă
cllv:1nta.re, în vinov ăţi pe ţarani cl ,'or să se f o'
losea s ~ 5 de nevoia în care. se găseşte neamui
 - 301-

şi ţara pentru a dobândi foloase naui pentru

dânşii ~i a ştirbi drepturile şi veniturile cnc.
jilor. El vc~teji cu cuvintele cele mai tari o a·
•
~mene precupe,ire a unui ajutor ce nu era de-
cât o rdatorie 'Sfântă cătr.li mama obştească: tara .
Cuvântarea lui Radomir fu primită de 'l
parte din cneji cu sămne de mulţămire) ţaranii
tăcur:llldar, 'd in rândurile lor, ieşi iarăşi Şa-rban
din Ghindăoani.
- Greşit este cneazul când zice că taranii
vor să se folosească drc nevoia neamului spre a
dobântli foloase noui pentru ei şi spre a" ştirbi
şi a Împuţina veniturile boiereşti. Ţara;nii nu
cer nici un folos nou, Illu vor să ştirbea sdi.
•
nici un drept, ei cer numai să se folosascl ne-
;5upara\i de drepturile de care, in puterea obi-
ceiului pământul.ui, s'au folosit moşii şi st Tă -
•
mo~ii lor. Ei nu vor să. se ating~ de nici unul
din drepturile şi 'd in veniturile de care s'au fo·
losit moşii şi strrunoşii boierilor, in purerea a·
celuiaşi obiceiu al pământului, dar vd,r ca. obi·
ceiul ilc noui, ca dările şi indatoririk noui puse
de unii din cneji asupra ţaran iIor numai din.
vointa lor şi cu samovolnicie, d~i şi Îndato·
• riri care fac din viaţa ţaranului Uf! c hi;l şi o ·
ne\'oie, să piară cu desăvârşi re.
- Aşa estel st rigară ţaranii. Poporul cere:
num.:!i . drepturile care au fost .ale' sale din veci ..
 •
•
-302 -

- VOlti ca cnejii S;L nu mai fie stăpân i pe

p ă.rr.an:ul lor-, st rigă Radamir.
- Sa am iertare, jupine, zise atunci preueul
cel bătrân care mai vorbise, dar pământul ntt
este al cr,ejilor, :pământul este al neamului ca re· l
locueşte', Keamul întreg 1-0 luat în stăpânire, .
neamu I Întreg 1',0 ,apar,at cu sângele: lui. Norodul
o descalccat sate şi oraşe, norodul o făc ut Cil-
rături ; n imenc n'o impărţit cnejilor pămâ ntul
stăpânit de neam. Dar fiinddl neamul avea tre'
buinţă de judeclhori in vreme de pace şi de
pOvă ţu i tori in vreme de războiu , s'au ales ce i
mai buni d~ neam', -:ei ~i vrednici şi li 'S 'o
. în credinţat, lor şi scoboritorilor lor, puterea'
d 'e a judeca ş i de a po\' ăţui PC' ceilalti. Iar În
~c h irl.l b , spre a răs plăti osteneala lor, li s'au dat
dreptul de a lt:a a zecea din tot rodul p ămân ­
tului, it Ld de a ţinea moară şi crâşmă, ,\Cei
tie a g lobi ţe vinovati şi s'au indatorit toţi Ro-
mânii s ă lucreze cneazului câte tIrei zile de
clacă pc <in, Ştiţi bine că ,lşa este', clei in a·
cca stă ţarti. nu s tăpâneşte :1ici un cnc"a z pămâ.n t
p~stiu , nelocuit, iar satele cu pământul locuit
imprejurul lor se numesc ~i astăzi judedi.
Aşa este, strigarl toţi taranii şi chiar
multi 'din cneji, mai ales din acei mai bl1trâni.
- - Boieri dumneavoastră, zise iar Şarban,
n'o avut tlreptate cneazul Radomir când o !n-
vinf)văţit [O popor că, folosin:riu·se de nevoia.
 -JI)J - •

neamului, ptecupeţe.şte ajutorul său. P oporu+

nu precup{"ţeste nimică, nu vă cere nimic~. Dar
noi, fruntaşi i satelOr, noi cărora Cuviosul Pli -
Tinte oi-o făcut cinstea sl ni des t~inuia sd <;I!!O '
pul luc răr ii ~alc , noi în sâ.nul drora o şt i ut s~
deştept e mând ria şi iubirea de neam, noi ,:are
trăim cu poporul, auzim plângerile lui, ştim
gând'u rile lui, da tori suntem să vll grăim ade-
vărul. Şi ace5t adevlh estI:,' dI., dacă nu se va
face o l egălwdl. mare, prin care" sl se Închezăş­
luia scă peporului drepturile lui cele' vechi ;:1
stârpirea obiceiuri lor nouL ii răIe , poporul va
merge la J l1ptă. pentru izgonirea lui Sas, dar
m: va pune în această luptll insufleţ irea şi În-
\:lârjirea îârtL de care nu vom putea avea sorţi
tle izbânciă. Apoi nu uitaţi un lucru: cea mai
maI;C parte ain cneji {.ste din partea noastră.,
(l'e unue ~titi că Sas, ca s1·ş i răzbune pe ei
şi ca să capete oşteni, nu juruieşte el pop()rului
mult mai mult decât vă feriti dumneavoastr1t
să· i jurui\i ?
Aceste de pe' urmă. cuvinte ale lui Şarban.,
care aratall mejilor o primejdie: foarte adeva·
ra tă şi fo::u te mare, la care ei nu se gâ,ndise
pănă atunci, nu fur~ pierdute. Ei începură s~
se sfătuiasc:1 intre (fânşii cu jumatate de glas,
a.poi unul dintr'inşii, un cneaz bătrân de pe
.S omuz, nu:nit Liteanu, zise lui Isaia :
- De Ce" taci, PăriDte, şi nu ne cinsteşti cu
 • -304-

păt"erea Cuvioşiei Tale. Cuvioşia Ta ~[i pov.l1 ~

ţuitorul nc~tlu, căpetenia noastr:i, acel care o
pus la cale această lucrare măreaţă.. Dela Cu-
vioşia Ta aşteptăm Iwnină.
- N'am vorbit pănă' acuma, ră s pun se d-
lugăru l , fiindcă am wut ca fiecare' să.-şi spue
pă rerea neÎnrâurit de' nimeni. Bănuiala şi lip:.iI.
de incredere care domneşte Între boieri şi po-
por aL:.atueşte o primejdie- mare, grozavl pcn ·
tru izbânda pricinii noastre. Are dreptate Şar­
ban 'din Ghindăoani când zice di poporul \'3
lupta r.u îndoită inimă. câ.nd va şti că ilbânda
"a pune pe copiii săi la adăpost ul tuturor rMe-
Jar nesuferite ne care este 'bântuit 3 s tăzi , şi
trebu ie s~i m.ărturisesc că poporul rabdă pe
lângă rlUcle' şi Ură de legile venind dela dom-
nie ş i altele. Nu toti cnejii se poartă cu drep-
tatc; S111l t pnntre dinş ii ş i oameni lacomi ';ii ,le'·
drep\ i C.l.re· fac soarta ţaranulu i din cale afar~
amară. E ste foar te adevarat d foar te mulţ!
cneji, f ărK dreptate, numai cu dela sine putere,
au incalcat drepturile strămoşeşti ale locuito-
rilor din judeciile lor şi li -au pus dări şi în-
d atoriri 110Ui, necunoscute de bătrânji noştrr.
Primejdia despre care ni-o vorbit Şa.rhan este
foarte vie şi foarte ameninţătoare. Trebuie s~
luăm măSUl i pentru a ne feri de' dinsa ~i a.
face ca pop:>rul să intre În . luptl1 pătruns de
gâl~d':ll că :-nâ.ntuirca lui de toate r111ele a.tâmă
 - 305- •
numai dela \'itejia şi dela voinţa lu i. Sânt de
părcn.> ca. clliar În :1."t11 noa ~te si se' fad. Intre
cllcji şi fruntaş ii satelor ca re SUllt de' faţă aici
o mare !egătmă, prin jurământ pe evanghelie
să se lege' ci, îndată d u pă gonirea lui Sas, s ă
nu mai cead locu itorilor rt in judceiile lor nici
odată, in veci, vr'o dare sau vr'o îndatorire peste
cele obicin ui te din ve~hiu. Iar fr wltaş ii sate-
lor să se Înclatoreasdi. a păzi cu s finţenie înda-
toririle la care au fost s up u şi bătrâni i lor dtr.i
cneazul sub a cărui ascul tare se aflau. Şi spre
mai mare credinţ.ă, a.ce'ast~ l egltu ră s ă fie în-
tărit..ll. de ditră namestnicu l viitorului şi mult
doritului nasll'lI s tăpânitor. Cueazu! Stroici să
jure în numele" lui Bogdan că va face s ă se pă­
zascll. cu s trăşnic ie acea stă l egătură dintre cnej ii
şi poporul acestei ţări ş i d va pe'd'epsi cu as -
prime pe oricine, cneaz sau ţaratl , s'a r abaLq
dela Îndatoririle legătur ii fă c ută a stă zi.
- Aşa să fieI strigară. ţaranii .
Boi.erii se sfătuirl1 .câtva între d'ân~ii, apoi
l..neazul Liteanu zise cu glas tare::
- Suntem gata să urmlim sfatul Părintel ui,
să facem jurlimântul cerut de' Cuvioşia Sa şi
•
s ă - I ţin em cu sfin ţenie .
- Dar, zise Radomir, are oare coe'azu1 Slro·
ici putere ::.ă jee asemene În"d~atorire În numelt:
lui Bogdan? V!izut-au cineva puterile lui ?
- Eu am vlhut puteril e lui, zise Pl1rintele,
20
 •

scoţ lln'd' un pergament fete care' era atirnati1,

printr'un giă itan de ma'tas1i, o p'ecete' de ceară;
iată-Ic, !iti vi le cete'Sc .
.Şi, în mijlocul un"ei atclilnci tliceri, parrn-
•
tele Isaia începu să t~Hmlice·asdi pe roml),neşte
cartea slavon:i: prin care Bogtlan, printre altele,
împuternicea pe Stroici să ic"e in numele lui,
împreună cu Părin tele' Isaia, orice îo'd atorire ar
cre'de 'de cuviinţă, încredinţând că îndatoririle
luate de Stroici şi făgăduinţele' Ucutje de el
vor avea aceiaş i putere ca acele Ucute de în-
suş i Voevodul. '
După ce haia is p răvi tălmăcirea căr ţii, el
spuse câteva wvin te la ureche lui Ţin tă. Aces ta
ieşi pănă în gura hrubei, pentru a veni îndată
înapoi, însoţit de preutul din Poiana cu crucea
ş i cu evanghelia în mân1L Iar după dânsul e!0tlă
siug i aduceau o masă,
Era de în ~Kles ~ Isaia, dadi n'u pusese tn~
sllş i la cale, Ip'rev~use cele ce aveau s11. fie în ·
\(Imple la această intrunire.
PreutuI aşăză evange-Ilila ş i crucea pe masă,
tm'd e se mai aşazar,r şi două făclii d e ce'ară,
Apoi Pă r inte l e Isaia chiema pe rând pe fiecare
din cneji, ii dldca crucea intr'o m1n.ă, tl pu-
nea s ă pue ce'ala.ltli pe ,evanghelie şi rosteaj
Ctl glas tare !1.i r~p'icat cuvintele judl.rn..'lntului
prin ('are c ncazul se lega ca, Îndată după iz,
gonirea lui Sas, &!ţ nu mai cear!i: locuitorilor
 -107 -
•
diH judecia lui decât dă rile şi îndatoririle sta-
lnrnicite de obiceiul strămoşc'sc şi sli·i judece
cu dreptate. Cneazul roste-a fiecare din cuvi n-
tele zise de călugăr a. poi, slirutAnd evangheli3
şi crucea, zicea: Aşa să·'ln1 ajute' Dumnezeu,
procIct !);1 fiu dc·mi voi u că lca jurlbn'ântull
Du pă ce acest jurlimânt fu făcut de toţ i boierii,
Părintel e Isaia chicml! pe ţarani, iarlişi pe rind,
şi·i făcu sli jure în acelaşi chip. că se vor su·
pune cu desăvârşire tuturor dJrilor ş i indato·
ririlor statomicite. d'e vechiul obicciu al ţ !ttii
şi dato:ite eucazului în judecia căruia .se' a fJ au.
FiccMe mai jură credinţl1. şi ascultare enea·
zului 3ău. Dup;1 cel de p.e urmă taran, Stroid
l u ă crucea într'o minK, puse cealaltl1 pe' evan·
g helie ş i , (.u glasul mişcat clar puternicJ rosti
Ia rândul ~ău urmlitorul jurământ:
- . In numcle Voevodu lui Bogdan, din po~
ronca şi cu voia lui, jur pe sfânta cruce ~i pe
Dumnezcu c.l1. dad Voevodul Bogdan, cu mila
celui Atâtputemic, se' va tnvrcdnici să apuce
ş i să ţie oblliduirca aceste'i ţări, el va p rive-
ghea cu străşmcie ca cnejii acestui pământ sl1
nu ceară dela loc;..ll~orii judeciilor lor alte' Clă r i
şi alte îndatoriri declt acele statornicite elc::
,'cacuri oe obiceiul pământului, va p-rive'g hca
ca ci să jnde:-:c pe' lo.::uitori cu dreptate şi va
infrâna şi reudepsi cu asprime orice calcare a
nccstci lcg-l1turi. Asemene, jur ~ clacl Voc~
 - 308-

vodul Bogdan va ajunge la oblăduirea acestei

ţări, el va privcght:a ca locuitorii satelor cne-
zeşti să implineasd cu sfinţenie' indatorirf.!.e
cătrK clleji statorniche de obiceiul str1imoşesc
al pământului, dl. "a pedepsi cu s trl1şnicie PC'
acei ce se VOI" impotrivi şi·i va sili s1 fie
credincioşi şi ascultători ditr~ cneji. Aşa să ajute
Dumnezeu Voevodului Bogdan. Proc1et s1i fie
dacă va călca acest jurl1mânt I
Apoi să rulH. crucea şe evanghelia. Atunci Pă·
rinteJe IS:'l.ia zise:
- Dumnezeu Atotputernicul, martor al ju-
r ăm<Întului ce l-;qi fl1cut, să binecuvinteze' pc
acei ce·l vor ţinca cu s finţenie, să pedepsasdl.
pe acei care vor cutcza să·l falce. _.
Apoi ~ise căt r e ţarani:
- Sunteţi mulţămiţi, oameni buni? Pieri t· au
În sfârşit btlnuia!a (lin voi?
Şarban răs punse pentru tovarăşii lui:
- Suntcm mulţămiţi, Cuvioase Părinte, şi
cinsti ţi boieri. Să trl~ ~ţi, dki asHi. noapte' aţţ
făcut o faptă mare care' umple de bucurie un
norod întreg. A ţi făcu t să piarc\ cu de·săvâr·
şire dihonia dintre- noi. Noi, fruntaşii satelor,
vă încredinţăm pc" cinstea noastrli că nu vă
vcţi dl.i de' fapta pe care aţi flkut·o. Veţi ve·
dea în curând, la luptă .şi la nevoie, cum ştim
să răspiătim dreptatea care ni-se face. Da-
ţi · ni ragaz !>ăll1't atllnci!

\
•
 -309 -

Apoi plecând genunchiul inaintea Plirinte·

tdui, ii sărutll mâna zicând :
- 511 trăeşti . P~rinte, ceiace ai făcut asUzi
nu vor uita stdinepoţii noştri nici peste o mie
d'e ani.
Toţi ţaranii urmarll pilda lui Şarban şi ve -
niră pe dnd sl1 c;!lrute mâna lui Isaia.
Acei care aduceau to,rar~i noi pe ched.şia
lor, fi numeau Plfrinte"hti, arlt.1.ndu· j satul din
care era noul venit.
Când veni rândul lui Nltstasll Lenea din Ru ·
gineşti, el după ce sllrutll mâna lui Isaia, ii
zise arătându-i pe" un ţaTan tciolit, oalt şi voi·
nic şi pe un preut tindr ce se ţineau de el :
- Iaca, părinte, \'1rul meu, Nistar Mircea,
din satul Neruja, cu cu mnatul stl.u. preutul D!!·
nil~ , tot de acolo. Ei sunt ai no ş tri cu trup şi
suflet şi s'a~ucă sl ni aducă ajutor, la cea.
'dintăiu cerere, tr'vi ':Iutc de munteni voinici,
toţi arca~ i d e fnm te.
- Şi nu se lem ei să atragă asupra lor m!·
uia lui Basarab dadi, f11ră de voia lui, vor veni
În ajutorul nostl'U ? intrebll Părintele uitându -se
lung la nou ii veni\i cu ochii lui adânci ~i 'fii-
trunzători.
- Vrancea nu este lohit1 lui. Basarab, zise
preutul Dlin.,illl cu un glas râguşit cu desăvâr ­
ş ire, după ce slrutll mâna călugărului, ea se
,
od rmueşte s ingură, plâtindu·i num'a i bir şi
 ,

- 310 -

dtmdtl-i ajutor la dlzboiu. Dar Vrâ.ncenii se

făles c că sunt Rom.âni Între Români. Acolo
unde se face vr'o lucrare românească ei cer, ca
un drept sfânt, sl1 aibli partea l or Ia lucru. Pu-
~ in le pasă dacă fap,ta lor plaoe sau nu place
lui Basarab.
- Glasll-ţi este foarte răguşit, f iule, zise
Plirintele Isaia -privindu-l cu mulţămire, t otuşi,
frumoa se şi român eş ti sunt cuvintele ce le ros-
teşti.
- P ărintel e o rlicit rău pe "'arum, zise a
tunei tovarăşu l preutului, Nistor Mircea, dar
inima lui este totdeauna caldă. Aşte"tiâm cu
totii cu nerabdare sl1mnul de a intra în lupt1\..
Părintele Isaia mai puse s trăinilor câteva
întrebări şi ei rl1spunzând într'un chip, care -1
mulţămi pe deplin, or ice blinuială că. crierij
cam greoi ai lui Năstasl1 Lenea ar fi putut sl:!.-l
facă sl1 aducâ la intrunire tovarăş i nevrednici
de credinţă pieri 'd in mintea lui Isaia.
Scopul de căpetenie ce-l avea în vedere Pl:!.·
rintelc' Isaia intl"această întrunire era curma·
•
rea ncîllţăl ege rilor dintre cneji şi sliteni şi in·
cetarea necl;reptăţilor şi a samovolniciilor de
care se' tânguiau acei de pc urmă, P recum am
văzut acest scop fuse'se atins, Apoi folosindu-se
d e faptu l că atâţia fruntaşi Cl'au adunaţi În
faţa împuternicitului lui Bogdan, el li propuse
s5. fa că cu tO{O, înaintea lui Stroici, jurământ
 ,t'
-;Jl--

de credinţă clltdl Domnul ales de ei. Acest ju-

rământ fu făcllt de fiecare În parte, adunarea
Întrf.'ag~ izbuhnind necontenit in strigăte de:
- S~ trlii.,,\sdU
După shârşirea judl.mintelor, Părintele
Isafa se mai sf~tui cu cc'j de faţl asupra mai
multor amărunţimi. Se ho tărf, Întrf.!' altele, chi-
pu l în care e'ra să. i se aduc11 Ia cunoştm\r.i
tntârnpHiriie cele mai de sam1i in vremea călit­
tor iei lui.
Apoi adunarea se spal'::;e, cci mai mulţi din
cncji şi din ţ arani pler ar1'i d e-a dreptul la ca-
se le' lor, numai puţ i ni rama s eră la B1Uuseşti
peste' noapte.
Pări n te l e Isaia cu tova'răşii lui I)lecadl. În
zori de ziuă, dci dl.lugărul era aşteptat la I eşi.
Este d e crezut că Mil1U nu împărtăşea graba
di l ugărului şi eli ar mai fi zăbăvit bucuros ]a
Poiana spre a -~i mângâie ochii cu privirea 1·
lenei.
Se vede di. cneghina, din partea ei, credea
că şăde rc:a Pfu'intelui Isaia la tatăl-său avea
să fie mai lungă , dci un nour acoperi frumoasa
ei fa t ă când, la scularc;., află eli Părintele cu ai
săi plecase. Slugile casei văzură - cu mierare că
de a s tă da t ă, cu toate s ilinţ e le ce şi l e d ădeau,
nu erau in stare să mul\ăm easdi pe stăpâna lor,
obicinuit atât d e răbd.hoare- şi de blând1\..
 OUPRINSUL
•
PI,I[ •

1. La ,ocvodul BogdlB, ,illt III oupt nea ş tept at .• 5

II. Ptntrllce Şleran Siro/ci pArlslse oaslea crll,lul I,ajol
III. Ia cere se vorbqte de fa cerell unei lirl • .. .
IV, Un popas de clrb~[ sub Perchlu •. . • . . .
"
25
V. O.spele citi.uşllor Codle"] .• . • , .. . .. .
VI. 1. CUe f.ceM cunoşlfnfa unul Near.'ll loule indtii·
"5<
901111 •• •• • • . •••• • • •. • •. • • 66
VII. In care facem cllnoşUn la UIlU! popi sllul de pople 79
VRI. CIH era Mlhu . • . • • . . • . • • • • . . • , 92
IX. Şle!•• Sirolcl hlliilleşle pe o Jllpineasl pulin prie.
lellOesi • • • • . • • . . . . • • . . • • • . 'Ol
X. Ro". tl Ungur . " ••••. . .•.• . . 116
XI. Drepti/ea PlanaşuJul. • . . . • . . . . . . . • 132
XO. h. clre Şier•• îşi regis'şle logodulta. . • • . . HO
XUI. 1. caN Şterla Sltolcl .fli lucruri de slmă pcn·
,,!Iei •• . . ... .. . . . . . . . . . ·•. 15~
XIV. Harfa es:e hotiri1i să riMJle credlncload so·
tl1a' el . . • . • . . • .. .. . . . , . . 168
XV. Sltfu Sirolci in fala PArfnlelui Isaia . , . • . . 182
XVI. PArlnttlt baia arali lui ŞMan Sirolci chipul in
t:m a Iicrei •••••.. .. . . . . . . . '9<
XVu. Sltfu Stroici face clIDotllnli cu ~Ilhll • . . . . 208
XVIU. Plrlnlflf: Istla pou:stqle ce a fii clIl la Tarigrad
tlllRo.aa • . . • . .•• . .• .. • •• • 216
XIX. U. cliltor Grf" de ,hlUIl , . . . . . • • • • . 228
xx. t.til fi n,1 . . . • . . , . . . . . . . . . . . 2<5
XlI. PttlIruCf: Mtht IIi1UJ dmllltL! Clorlolomulul . .. 266
XXIt. Ce 1" IDtt.. plal la Poiana 1" dua Sflnftlor In pa'
raP Consllnll. şi Ileana . . . • • • . . . . •

•
 fI
• ./

CU PALOŞUL
•

••