GH^OfUGOK

Anonymi Belae Regis Notarii.

GESTA HUNGARORUM.
----------------------- ---------------------------------------------------

GKOfllGA
Notarului anonim al regelui Bela.

FAPTELE UNGURILOR.
Tradusă din limba latină
de

MIHAIL BÉSÀN,
notar pubi. reg. în Lugoș.

Editura Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român.

------------------------------------------------------------

SIBIIU,
TIPARIUL TIPOGRAFIEI ARCHIDIECESANE.
1899.
 GHROHicofi
Anonymi Belae Regis Notarii.

GESTA HUNGARORUM.
--------------------------=^G=---------------------------

CKOKiCR
Notarului anonim al regelui Bela.

FAPTELE UNGURILOR.
Tradusă din limba latină

de

MIHAIL B ÉSÂN ,
notar pubi. reg. în Lugoș.

SIBIIU,
TIPAR1UL TIPOGRAFIEI ARCHIDIECESANE.
1899.
 Introducere.
„Gesta Hungarorum“ a notarului anonim al regelui Béla
(Belae regis Hungariae notarius) este cea mai veche cronică
a Ungariei, și prin împrejurarea, că se ocupă cu descălecarea
Maghiarilor și cu popoarele ce aceștia au găsit în noua patrie,
formează totodată și cel mai vechiu document pentru istoria
Românilor din această țeară. In deosebi partea cronicei, care
constată : că Maghiarii, la venirea lor, au găsit aici pe Români
ca popor autochton, este cea mai prețioasă și puternică do­
vadă pentru continuitatea elementului nostru pe pământul
Daciei Traiane.
Astfel cronica notarului anonim este în primul rând pentru
noi Românii un document istoric de o capitală însemnătate.
Cu toate aceste ea, până în <țiua de astăcji, este cunoscută
cărturarilor nostri mai mult numai după nume. Căci deși delà
1746 încoace, când cronica aflată în biblioteca imperială din
Viena a fost publicată pentru primadată de Schwandtner în
„Scriptores Rerum Hungaricarum“, a vecjut lumină în toate
limbile culte o întreagă literatură despre această importantă
scriere, noi nu avem âncă nici măcar o traducere românească
a celei mai vechi cronice ce se ocupă cu istoria Românilor
din patrie.
Credem deci, că servim un înalt interes cultural și că
reparăm o omisiune pe cât de enigmatică, pe atât de puțin
scusabilă, — dacă ne folosim de traducerea ce ni-s’a pus la
disposiție prin D. Mich. Be.șan. notar public în Lugoș, spre a
face accesibilă pentru toți cărturarii români prețioasa cronică
a notarului anonim.
Deși traducerea D-lui Bâșan, după informațiunile luate
delà locurile cele mai competente, este pe deplin fidelă, ne-am
vecjut totuși îndemnați, ca pentru ridicarea valorii publicațiunii
noastre, să dăm paralel cu traducerea românească și textul
original latin, întregit și adnotat după o edițiune mai recentă
a Academiei maghiare.
 II

Părțile întregite ale textului le publicăm cu litere cursive,

iar pentru a arăta și forma exterioară a cronicei, reproducem
(după „Enciclopedia Română“) un facsimile al primei sale
pagini.
Spre orientare prealabilă lăsăm se urmeze aici — tot după
„Enciclopedia Română“ — următoarele informațiuni despre
cuprinsul, originea, etatea și autenticitatea cronicei, precum și
repertoriul complet al literaturei referitoare la cronica nota­
rului anonim.
*
Cronica s’a păstrat în un singur manuscris delà începutul
seci. XIV, o copie necompletă a originalului, cuprin4ând nu­
mai originile Ungurilor și cucerirea Ungariei, cu luptele ur­
mate până la 955. In prolog autorul spune, că scrierea sa
este cea dintâiu cronică a Ungariei asupra originilor poporului
și genealogiei regilor ; iar mai departe (cap. 15), făcând mențiune
de o întâmplare din timpul regelui Andreiu I. (1047—1060)
el adaugă: „cum se va spune în cele următoare“. Tot pentru
timpul lui Andreiu I aflăm citate în cronica de Buda, „căr­
țile vechi „Gesta Hungarorum“, nume ce îl are și cronica lui
Anonymus. Deci „Gesta Hungarorum“ a lui Anonymus, care,
după spusele autorului, cuprindea și „genealogia regilor“,
— pe când cele 57 capitule păstrate în o singură copie nu
ajung nici până la Geisa, tatăl lui Stefan cel Sfânt —
avea în original și istoria regilor, adeverită ca existentă pen­
tru timpul lui Andreiu I. Acest fapt este important pentru
a stabili etatea autorului, chestiune mult controversată până
acum.
Béla, al cărui fost notar (quondam bone memorie glorio­
sissimi Bele régis Hungarie notarius) se numesce Anonymus,
e numele a patru regi ai Ungariei. Béla I la 1061—1063,
Béla II la 1131—1141, Béla III la 1173-1196 și Béla IV
la 1235—1270. Roesler (Romanische Studien, Leipzig 1871) și
adepții lui, între cari mai ales Marczali (Ungarns Geschichts­
quellen im Zeitalter der Arpaden, Berlin 1882), fac pe Ano­
nymus notar al lui Béla IV., ultimul din regii cu acest nume.
Această părere, inadmisibilă pentru mai multe criterii ale cro­
nicei, după-cum arată distinsul nostru istoric Dr. D. Onciul,
 III

cade prin faptul că înainte de suirea pe tron a lui Béla IV,

exista în Ungaria o cronică numită „Gesta Ungarorum“, din
care călugării Dominicani s’au informat despre vechia patrie
resăriteană a Maghiarilor, înainte de a intreprinde misiunea lor
predicătoare în acele părți. Extrasul dat din acea cronică în
memoriul dominicanului Ricardus din a. 1237 asupra acestei
misiuni săvîrșite (Theiner, Monum. Hung. I. 151), corespunde
întocmai cu partea respectivă din „Gesta Hungarorum“ a lui
Anonymus și presintă lucruri, cari nu se află în altă cronică
ungurească, afară de cea a lui Anonymus. Neputênd admite,
că Anonymus, concordând astfel cu extrasul dominican din o
cronică „Gesta Ungarorum“, ar fi utilisât o asemenea cronică
anterioară lui, unde el însuși presintă cronica sa ca cea dintâiu
cronică a Ungariei, trebue să susținem, că acea cronică exis­
tentă înainte de Béla IV, cu nume și conținut ca cea a lui
Anonymus, este însăși cronica acestuia. In conformitate cu
acest fapt mai mulți istorici de acum țin pe Anonymus de notar
al lui Béla III, părere susținută mai ântâiu de Engel (Commen-
tatio de expeditionibus Trajani ad Danubium et de origine
Valachorum, Vindobonae 1794) și Pray (Historia regum Hun-
gariae tom I., Budae 1801). Dar argumente directe pentru
timpul acestui rege lipsesc.
Sciind însă, că cronica lui Anonymus cuprindea și istoria
regilor, probabil până în timpul seu, trebue cercetat dacă în
celelalte cronici unguresci nu se află urme din acea parte a
cronicei și, prin aceasta, indicii pentru etatea autorului. In
această privință ne surprinde faptul că în cronica ilustrată
(Chronicon pictum, ed. Florianus, Historiae Hungaricae fontes
domestici, vol. IL), scrisă în a. 1358 după isvoare mai vechi,
partea despre domnia lui Béla II și a fiului seu Geisa II,
care i-a urmat în domnie, are cu totul caracterul contempo-
ranității. Vedita părtinire a cronicarului pentru acești doi regi,
ostilitatea lui fățișă în contra regelui Coloman (care orbise pe
Béla II și tatăl seu Ălmos) și în contra fiilor sei Stefan II
și Boris — în toată cronica singurul cas de nedevotament și
ură față cu dinastia, — în fine expresiuni ca: „și pe dușmanii
lui (Béla) i-a dat Dumne4eu de ocară până în diua de astădi*
(cap. 64), aceste criterii arată invederat, că autorul original
 IV

al acestei părți a cronicei era un curtean al regilor Béla II

și Geisa II. Cu Geisa II (1141—1161), după care urmează în
toate cronicile unguresci, o frapantă lacună până la Andreiu II
(1205—1235), se sfirșesce această parte mai veche a istoriei
regilor cu caracter contimporan pentru ântâia jumătate a
seci. XII. Stilul ei, cu descrieri de persoane după modele
medievale despre istoria troiană, cum e descrierea lui Coloman
(cap. 60), înfățișat ca un adevărat Thersites, are această carac­
teristică comună cu Anonymus, care deasemenea împrumută
descrierea persoanelor sale din istoria Troiană a lui Dares
Phrygius ș. a. Și notarul lui Béla fiind, după spusele sale
proprii, primul cronicar al Ungariei, el .urmează să fie acel
cronicar contemporan cu Béla II și Geisa II. Pentru timpul
acestor regi cronica lui Anonymus presintă âncă diferite alte
criterii, pe lângă înrudire cu acea parte din cronica ilustrată,
criterii, cari îl denotă ca notar al lui Béla II.
După toată probabilitatea Anonymus a scris deci cronica
sa în domnia lui Geisa II (1141 —1161), ducênd-o până în timpul
său. Dar istoria regilor, constatată, cum am văcțut, până în
domnia lui Andreiu I, cu urme aflate în cronica ilustrată până
în domnia lui Geisa II, unica copie necompletă a cronicei lui
Anonymus nu ne-a păstrat-o, această parte fiind cuprinsă în
alte cronici posterioare. Păstrarea separată a părții dintâiu o
mulțămim poate împrejurării, că ea se deosebia de celelalte
cronici, cari încep cu istoria Hunilor, adăugată pe la începutul
seci. XIII, și urmată, după o scurtă narațiune a venirii Maghia­
rilor, de istoria regilor. Faptul, că istoria Hunilor lipsesce la
Anonymus, este de asemenea unul din argumentele pentru
etatea lui mai veche.
Partea păstrată, cuprin4ênd cucerirea Ungariei și luptele
avute cu popoarele aflate aici de Maghiari, cu sciri mai bogate
ca celelalte cronici, este importantă pentru etnografia și istoria
Ungariei și Ardealului pe timpul venirii Maghiarilor. în deosebi
cu privire la istoria Românilor din Dacia, ea este cel mai prețios isvor
istoric pentru acel timp. Autenticitatea soirilor lui Anonymus în
această privință, contestată de Roesler și adepții săi, se con­
firmă prin cercetări mai recente.
*
 twtamC* ûw ÂcbCmw atme? un»
xKÌR/®1^**^^ $r4m; te™** faetme tt4n«0‘€tUttwn
^■^^^Ûwr'çetwîuf iWusv tu 4u» mibtm ûudû
9 llrtv^ & uityMbm *Ä»t£ cjfo e$5 etew atm
^Wia âatrfys fewucmt*^^ auÄto ßF^uuz
gww wtó atleta» wunu twlumetyfà tó
q> h am udummr legemt&Wuh atnr ur fâ bjtam as
* 7 ixmm veunnAta er gwe&gwn H4$t
ô^jèbutmWft' er tWMwf <te» «ptaimr feffe
4jîttr herunwgetf wanr fatbia fafandmv&ud
epate für nä (htfcwwr owÀhF für genem# dip afaw>
auf «piW lwor aïttÉ țtă 4tșt tyi^atte Aqt& tnoigi

1
typ <m§ttttttt diptmurr^^tfjgtu «rtegtf s«Untsgaue
Huar* aurquawWÉ dem Btbua 4br

wgtoMp tyutgai^XMft üm Itugtu^ju^ndg^^

bntttvjțhmftyem twr fetounv <| ati& nejwu| mtpdtffiu/
r țttâtre ü ftnr tâ oW a
/:/ • tiu Mk✠Mum tMat memtóRr* oòtmm^ / tur di
IUTI tâww <jttmiț wite er&wfc fyrf ubwwfi ߣ itaptz
l\q u«jmé* &wfc twd AgfSte fam qur
Kw &h* er Cm wtdxwief ZxtwH^ ^ïfon^iâfb^ dw^
W w $& aprite wtitnîi etnnw ur nr m
« in «Itittwn gettmtrxonê* ÿÜiawm tnuLir • tytmü $ dipi tw
£y/ w er üntpbar r f<tiUittn>.jfc jMtôfar Jfptffco#
-y/ cpwÄ-tef gcûtt* d&ttr< Ir Hwn i^bdriHuta gwC fyuiigtär
y © țmwtdu ór gewmsme- er few <ptôp Bda fai» $vfàl<fe B
nwetgtatwrwrte uttttatvm
eam/au & &tu data naüA» frunOftni W# taudear
fc'munwvfai faàtmtf * ÛU p^dutta pt&Oogtr 1 *"
ì*
 4

Lituratura referitoare la anonymus.

I. In limba latină.
1. Anonymi Belae regis notarii, historia hungarica de septem primis ducibus Hungariae
ad usum et utilitatem publicam ex codice M. S. membranaceo Bibliothecae Augustae,
anno superiore primum labente iterum in lucem data. Cassoviae, anno 1747. Typis,
academicis societatis Jesu.
2. Anonymi Belae regis notarii, historia hungarica de septem primis ducibus Hungariae
ad usum et utilitatem publicam, ex codice M. S. membranaceo Bibliothecae Augustae
anno superiore primum labente iterum in lucem data. Anno salutis 1747, mense
Aug. Claudiopoli, Typis academicis soc. Jesu.
3. Anonymi Belae regis notarii, Historia hungarica de septem primis ducibus Hungariae,
ad usum et utilitatem publicam ex codice M. S. membranaceo Bibliothecae Augustae
anno superiore primum labente iterum in lucem data. Cassoviae 1772. Typis collegii
Academici Societatis Jesu.
4. Bartal Georgius de Belehâza; Commentariorum ad historiam status iurisque publici
Hungariae aevi medii libri XV. Tom. I III. Posonii 1847. Typis Caroli Friderici
Wigand.
5. Bartolomaeides Ladislaus: Tractatus historico-philologicus de nomine Tumur et ei
similibus, apud Anonymum Belae régis notarium, obviis, ac loca, imprimis Comitatus
Gömöriensis designantibus vocabulis. Leutschoviae 1804. Typis Josephi Caroli Mayer.
6. Bârdossy Joannes: Suppiementum analectorum terrae Scepusiensis. Notationibus, ex
veteri ac recentiore Hungarorum historia depromtis. Leutschoviae 1802. Typis Mi­
chaelis Podhoranszky de ead.
7. Bolla Martinus: Dissertatio de Valachis qui Transilvaniam inc'olunt: Scripta instar
responsionis ad Libellum supplicem, quem Aug. Imper. Leopoldo II. anno 1791. Natio
valachica porrexit.
8., Cornides Daniel: Commentatio de. religione veterana Hungarorum. Edidit, suamque
de origine hungaricae gentis dissertationem adjecit Christianus Engel. Viennae 1791.
Sumptibus Stahelianis 8°.
9. ■— — — Vindiciae Anonymi Belae régis notarii. Editae auctae a J. Christiano En-
gel. Budae 1802. Typis et sumptibus Regiae universitatis pestanae typographiae.
10. Dankovszky Gregorius; Anonymus Belae regis notarius, Simon de Kéza, et Joannes
de Turotz de Hungarorum natali solo referentes recensiti et illustrati, a Gregorio —
literarum graecarum in Reg. Academia possoniensi professore r. p. Posonii, Typis
haeredum Belnayanorum 1826.
11. Desericius Josephus Innocentius : De iniciis ac maioribus Hungarorum commentaria.
Budae et Pestini 1748—60.
12. Eder Josephus Carolus: Supplex Libeling Valachorum Transilvaniae iura tribus re-
ceptis nationibus communia postliminio sibi adseri postulantium. Cum notis historico-
criticis. Claudiopoli 1791. Typis Mart. Hochmeister.
13. — — Scriptores rerum Transsilvanicarum. Christiani Schesaeri ruinae pannonicae
libri quattuor statum rei publicae et religionis in Ungaria et Transsilvania, tem­
poribus Joannis Sigismundi Zapolya complexi. Ex editione Wittenberg. Anno 1581.
recusi. Cibinii 1797. Typis Mart. Hochmeister.
14. Endlicher Stephanus Ladislaus: Anonymi Belae régis notarii De gestis Hungarorum
liber. Textum ad fidem Codicis membranacei Bibliothecae Cesareae Vindobonensis
recensuit, prolegomena et Indices addidit. . . . Hungarus posoniensis. Viennae 1827.
Typis et sumtibus Caroli Gerold. Facs. & mappa.
15. — — — Rerum hungaricarum monumenta Arpadiana. Sangalli 1849. Scheitlin &
Zollikofer.
 5___

16. Engel Christian : Disquisito critica, quo in loco nunc adhuc cognito nostra de Hun­
garorum origine, et cum aliis gentibus affanitate posita sit? Viennae 1791. Sumptibus
Stahelianis.
17. — — Commentatio de expeditionibus Traiani ad Danubium, et origine valachorum.
Ab ill. societate scientiarum Goettingensi praemio ab eadem proposito proxime ac­
cedere indicata. Cum epistola C. G. Heyne ad auctorem missa et columnam Traiani
illustrante. Vindobonae, 1794. Apud Jos. Camesina.
18. Florianus, Magistri P. Belae régis notarii. Gesta Hungarorum. Historiae Hungaricae
fontes domestici. Scriptores vol. II. Quinque-Ecelesiis 1883.
19. Fuchshofer Damianus: Monasteriologia Regni Hungariae. Wesprimii 1803. Typis et
Sumptibus Michaelis Sammer.
20. — — Reeognovit, ad fidem fontium revocavit et auxit Maurus Czinâr pestini
1858—60. Vindobonae et Strigonii 1869.
21. Grossing Franciscus Rudolphus; Jus publicum Hungariae. Unica complexum disser­
tatone. Halle Saxonum 1786. In typographia Helleriana.
22. — — — Animadversione in ius publicum Hungariae 1786.
23. — — — Reputatio iuris publici Hungariae. Conspectum iurium ac consvetudinum
regni Hungariae genuinae perhibens. Pestini, Budae ac Cassoviae 1790. In biblio.
Ign. Ant. de Strohmayer.
24. Haner Georgius Jeremias: De scriptoribus rerum hungaricarum et transilvanicarum,
scriptisque eorundem antiquioribus, ordine chronologico digests adversaria saxonis
Transsilvani. Viennae 1774. Typis Joan. Thomae nob. de Trattner.
25. — — Opus posthumum. Viennae 1777.
26. Hell Maximilian: De primis Ungarorum sedibus, seu de prima Ungarorum patria.
Manuscris.
27. — — Dissertatio de ultimo Ungarorum adventu in Pannoniam seu hodiemam
Ungariam. Manuscris.
28. — — — Tabula geographica Ungariae veteris ex historia Anonymi Belae régis
notarii 1772. Appendix ad opus Cornidis.
29. Horanyi Alexius : Memoria Hungarorum et provincialium scripts edits notorum.
quam excitat Hung. Budensis de CC. RR. Scolarum piarum Viennae 1775—77. Impensis
Antonii Loewii, bibliopolae posoniensis.
30. — — — Nova memoria Hungarorum et provincialium scripts edits notorum
quam excitat Hung. Budensis Cler. Reg. Scholarum piarum pestini 1742. Typis
Mathiae Trattner.
31. Kaprinai Stephanus: Hungaria diplomatica temporibus Mathiae de Hunyad régis
Hungariae. Vindobonae 1767—71. Typis Joannis Thomae nob. de Trattner.
32. Katona Stephanus: Historia critica primorum Hungariae ducum, ex fide domesti-
corum et externorum scriptorum concismata in reg. Universitate Budensi historiarum
doctore archidioecesis Strigoniensis presbytero. Pestini 1778. Sumtibus Joannis
Michaelis Weigand et Joanis Georgii Koepf bibliopol.
33. — — — Examen vetustissimi M. Moraviae situs, cum vindieiis Anonymi Belae
notarii, institutum aa. II. et philosophise doctore, presbytero Strigoniensi. Pestini,
Budae et Cassoviae 1786. Sumptibus Joannis Michaelis Weigand 8° 111.
34. — — — Historia pragmatica Hungariae. Budae 1782. Typis regiae Universitatis.
35. — — — Amicum responsum presbyteri Strigoniensis ad hypercriticon Georgii
Szklenar aa. II. et philos, nec non in regio posoniensi archigymnasio humaniorum
literarum doctoris senioris. Budae 1788. Typis regiae Universitatis.
96. — — — Vetus Moravia, rursus ad suos limites reducta —■ presbytero Strigo­
niensi. Budae 1789. Typis regiae Universitatis.
37. Kercselich Balthasar Adamus: De reanis Dalmatiae, Sclavoniae, notitiae preliminares
Studio, labore, ac impensis nobilis honorabilisque viri de Corbavia Zagrabiae 1770,
 6

38. Kereszturi Josephus Aloysius: Tentameli publicum ex historia pragmatica Ungariae,

quod in regia universitate pestiniensi anno 1812 Mense Martio ex institutionibus aa.
u. et phil. doctoris, hist. univ. et pragm. professons p. o. subiverunt Augustinus
Källay, Carolus Wlasits, Cristophorus Christen, Jos. Kovacs, Ludovicus Schedius.
Pestini 1812. Typis Mathiae Trattner.
39. — — — Tentamen publicum ex historia pragmatica Ungariae, quod in regia uni­
versitate Pestiniensi anno 1813 ex. praelectionibus subiverunt Alb. Wachtier etc.
Pestini 1813. Typis Trattnerianis.
40. — — — Tentamen publicum ex historia pragmatica Ungariae, quod in regia Uni­
versitate Pestiniensi anno 1813, ex institutionibus, subiverunt Em. Zaborszky etc.
Pestini 1813. Typis Mathiae Trattner.
41. — — Dissertationes historico-criticae occasione, tentaminum publicorum vulgatae,
quevis Belae régis notarii aetas eiusque de origine, sedibus asiatieis, acmigratione
aliisque gentis magyarorum traditiones adversus novatorum calumnias, et figmenta
vindicantur. Pestini 1814. Typis Joan. Thom. Trattner.
42. — — Historiae iurisque publici Ungariae amvenitates. Vindobonae 1783. Typis
a Baumeisterianis.
43. Kovachich Martinus Georgius: Vestigia Comitiorum apud Hungaros ab exordio regni
eorum in Pannonia usque ad hodiern. diem celebratorum. Budae 1790. Typis regiae
Università tis.
44. Kuun Géza Comes: Relationum Hungarorum cum oriente, gentisque orientalis ori-
ginis historia antiquissima. Claudiopoli 1893 —5.
45. Lambecius Petrus, Hamburgensis : Diarium sancti itineris Cellensis. Vindobonae 1666.
Typis Mathaei Cosmorovy s. caes. maj. typography
46. — — — Commentariorum de Augustissima Caesarea Vindobonensi lib. I—VII.
Opera et studio Adami Francisci Kollarii, pannonii Neosoliensis, Mariae Theresiae
Aug. a consiliis et vindobonensis Bibliothecae palatini custodis primarii Vindobonae
1766-82.
47. Mâtyâs Florianus : Historiae Hungariae fontes Domestici. Quinque ecclesiis 1883.
48. Nessel Daniel: Sciagraphia, sive prima delineatio et brevis notitia magni corporis
historici, hactenus inediti, brevi tarnen, deo volente edendi, in varia Syntagmata,
diversosque tomos ratione diversitatis materiae concinne divisi etc. Vindobonae 1692.
Typis Joannis Jacobi Mann.
49. Nova Acta eruditorum, anno 1748 publicata. Lipsiae 1748.
50. Pray Georgius: Annales veteres Hunnorum, Avarum et Hungarorum, ab anno ante
natum Christum CCX ad annum Christi 947, deducti ac maximam partem et orientis,
occidentisque rerum scriptoribus congesti, opera et studio Societatis Jesu sacerdotis.
Vindobonae 1761—66. Sumptibus Hermanni Josephi Krüchseri. Universitatis bi-
bliopolae.
51. — — — Dissertationes historico-criticae in annales veteres Hunnorum, Avarimi
et Hungarorum auctore, et Mariae Theresiae Augustae honoribus dicertae ab illus­
trissimo domino dno Josepho Comite Erdödy de Monyorokerék. Anno salutis 1774.
Vindobonae, Typis Leop. Joan. Kaliwoda, aulae imperialis typographi.
52. — — — Historia regum Hungariae, cum notitiis praeviis ad cognosccndum veterem
regni statum pertinentibus opera et studia Georgii Pray abbatis B. M. V. de Tor-
mova et cath. eccl. M. Varadinen. Canonici conscripta et in très partes divisa Budae,
Typis et sumptibus regiae Universitatis pestinae Typographiae anno 1801.
53. Repraesentatio et humillimae preces Universae in Transsilvania Valachicae nationis
se pro regnicolari natione, qualis fuit, authoritate regia, declarări, seque ad usum
omnium iurium civilium, ex quo non lege, non iure, sed temporum duntaxat iniuria
cum initio praesertim superioris saeculi exclusa est, reponi de genu supplicantis
Martio, 1791. Jassy.
 7

54. Sajnovics Joannis : S. J. ungari Tordasiensis e Comitatu Alba-Regalensi Regiae Scien-

tiarum Societatis Hafniensis et Nidrosiensis socii Demonstratio, idioma ungarorum
et lapponum idem esse. Regiae Scientiarum Societatis Danicae praelecta et typis
excusa Hafniae anno 1770 récusa. Tyrnaviae, typis coRegii Academici Societatis Jesu.
55. Schwandtnerus Joannes Georgius: Scriptores rerum hungaricarum veteres, ac ge­
nuini, partim primum ex tenebris eruti, partim antehac quidem editi, nunc vero
ex Mss codicibus, et rarissimis editionibus, bibliothecae Augustae Vindobonensis, ab
in numeris mendis vindicati, plurim. variantibus lectionibus et necessariis, hinc inde
qnibusdam notis illustrati : partim etiam ad nostra usque tempora continuati, multîsque
in locis auctiores redditi, antiqnissimis demum incuneali» exornati et cum amplissima
praefatione Matthiae Belii, nec non instructissimo rerum verborumque indice, in ni-
tidissimam hanc formam redacti. Cura et studio Austriaci Stadelbirchensis. Vindo-
bonae 1746—48. Impensis Joannis Pauli Kraus bibliopolae Vindobonensis.
56. Schwandtnerus Joannes Georgius : Scriptores rerum hungaricarum veteres ac genuini
etc. Tyrnaviae 1765. Typis Collegii Academici Societatis Jesu.
57. — — Scriptores rerum hungaricarum veteres et genuini etc. Vindobonae. Typis.
Joannis Thomae nob. de Trattnern, caes. reg. aulae typographi et bibliopolae 1766—68
58. Szeredai Antonius, de Szenthâromsâg : Series antiquorum et recentiorum Episcoporum
Transsilvaniae. A. Carolinae Anno 1790. Typis Episcopalibus.
59. Szirmay Antonius: Hungaria in parabolis, sive Commentarli in adagia et dicteria
Hungarorum. Edidit Georg. Kovachich. Budae 1804. Typis reg. Universitatis.
60. — — Editio altera, priore longe auctior et emendacior, Budae 1807.
61. — — Notitia historica Comitatus Zempleniensis. Edita et indieibus provisa, in­
dustria M. G. Kovachich Senquiciensis. Budae 1804. Typis regiae universitatis
pestanae.
62. — — — Notitia politica, historica, topographica incliti Comitatus Ugochiensis.
Edita et indieibus provisa industria M. G. Kovachich Senquiciensis. Pestini 1805.
63. Szklenâr Georgius: Vetustissimus magnae Moraviae situs et primus in earn Hunga­
rorum ingressus, et incursus, quem geograhice, historiée, critice descripsit et retrusit
ac plerumque coaevis monumentis illustravit. Posonii, Typis Joannis Michaelis Län­
derer 1784.
64. — — — Editio secunda correctior. Posonii 1788. Apud Aloisium Doli et Schwaiger
bibliop.
65. — — — Hypercriticon examinis vetustissimi M. Moraviae situs et vindiciarum
Anonymi Belae régis scribae. Posonii 1788. Typis Joannis Michaelis Länderer.
66 Tabulae codicum manu scriptorum praeter graecos et orientales in bibliotheca pala­
tina Vindobonensi asservatorum. Edidit Academia Caesarea Vindobonensis. Vindo­
bonae venum dat Caroli Geroldi filius. 1864—75.
67. Thunmann Joannes: De Comanis, ab Hunnis piane diverso populo. Acta societatis
Jablonovianae. Anno 1773. Lipsiae 1774.
68. Tomka Szâszky Johannes: Introductio in geographiam Ilungariae antiqui et medii
aevi. Quondam e veteribus monumentis eruta et VI. tabulis illustrata. Posonii 1781.
Typis Francisci Patzko Posonii 1750.
69. Thorma Franciscus: Ex praelectionibus Antonii felici.» Lenghel a S. M. in gymnasio
pestiensi Scholarum piarum disputationi publicae expositae dissertationes. Pesthini
Typis Eizenbergerianis 1768.

II. In limba germana.

1. Briebrecher Rudolf: Der gegenwärtige Stand der Frage über die Herkunft der Ro-
mänen. Programm des ev. Gymnasiums zu Hermannstadt 1896.
2. Büdinger Max: Oesterreichische Geschichte bis zum Ausgange des 13. Jahrhunderts.
Leipzig 1858. Druck und Verlag von B. G. Taubner.
3. Cassel Selig: Magyarische Alterthümer. Berlin. Verlag von Veit und Comp. 1848,
 8

4. Czoemig Karl Freiherr: Etnographie der œsterreichischen Monarchie. Wien 1857.

Aus der kais. kön. Hof- und Staatsdruckerei. Uber die Glaubwürdigkeit der Nach­
richten des Anonymus Belae, namentlich in Betreff der Einwanderung der Ungern
in ihr heutiges Gebiet und der dort angetroffenen Völker.
5. Dümmler Emst: Geschichte des ostfränkischen Reiches. Berlin 1862—5. Verlag von
Duncker und Humbold. (Jahrbücher der Deutschen Geschichte).
6. Eder Jos. Karl: Gebuehrliche Nothwehr gegen die Ausfälle des Recensenten in der
Jenaer Allg. Litt. Zeit. (Siebenbürg. Quartalsehrift 1798).
7. Engel Christian: Geschichte des ungrischen Reiches und seiner Nebenländer. Halle
1797-1804.
8. — — Geschichte des Königreichs Ungern. Tübingen 1811. J. G. Cotta’sche Buch­
handlung.
9. — — Geschichte des ungrischen Reiches. Wien 1813—14. Comesinsche Buchhandlung.
10. Fessler, J. A.:Die Geschichten der Ungern und ihrer Landsassen. Leipzig 1815 — 25
Bei J. F. Gleditsch.
11. Gatterer Joh. Christ.: Versuch einer allgemeinen Weltgeschichte. Göttingen 1792
Im Verlag Vandenhoeck und Ruprecht.
12. Gebhardi Ludw. Albrecht: Geschichte des Reiches Hungarn und der damit verbun­
denen Staaten. Leipzig 1778. Bei Weidmanns Erben und Reich.
13. Griselini Franz. Versuch einer polit, und natürl. Geschichte des Ternes varer Banats.
Wien 1780.
14. Grossing Francise Rudolf: Ungarisches allgemeines Staats- und Regiments-Recht aus
dem lateinischen übersetzt von einem Freunde dessen, was Recht ist. 1786.
15. Gustermann Anton Wilhelm: Die Ausbildung der Verfassung des Königreiches Un­
gern, aus der Geschichte und aus den Gesetzen dieses Reiches dargestellt. Wien 1811.
Im Verlage bei Anton Doll.
16. Heinmann Ludwig: Zur Kritik ungarischer Geschichtsquellen im Zeitalter der Ar-
paden. 1888.
17. Hilferding A. Geschichte der Serben und Bulgaren. Aus dem russischen von I. E.
Schmaller. Bautzen 1856—64.
18. Hunfalvy Paul: Die Rumänen und ihre Ansprüche. Wien und Teschen 1883 Verlag
von Karl Prochaska.
19. — — Jos. Lad. Pie’s „Der nationale Kampf gegen das Ungarische Staatsrecht“.
Wien und Teschen 1883. Karl Prochaska.
20. — — Wie die Rumänen Geschichte schreiben. Ungarische Revue 1885.
21. — — Neuere Erscheinungen der rumänischen Geschichtsschreibung. Wien und
Teschen 1886. Verlag von Karl Prochaska.
22. Jung Iulius: Roemer und Romanen in den Donauländern. Innsbruck 1877. Verlag
der Wagner’schen Universitätsbuchhandlung.
23. Karamsin Nicolaus : Geschichte des russischen Reiches, übersetzt von Fr. Hauenschild,
Riga 1820. bei C. I. G. Hartmann.
24. Klaiö Alois: Slavonien vom X bis zum XIII Jahrhundert. Agram 1882.
25. Kollär Adam Franc. : Welches ist der Comitate oder Gespanschaften, wieviel derselben
waren im 13. Jahrhunderte und wie war ihre damalige Militair- und Ci vii Verfassung?
Wien 1771.
26. Krajner Emerich : Die ursprüngliche Staatsverfassung Ungarns seit der Gründung des
Königthums bis zum Jahre 1382. Wien 1872. Druck und Verlag von Carl Gerold’s
Sohn in Wien.
27. Lorenz Ottokar: Deutschlands Geschichtsquellen im Mittelalter seit der Mitte des
13. Jahrhunderts. Berlin 1886. Verlag von Wilhelm Hertz.
28. Mailäth Joh. Graf: Magyarische Gedichte übersetzt. Stuttgart und Tübingen 1825.
In der I. G. Cotta’schen Buchhandlung.
29. — — Geschichte der Magyaren. Regensburg 1852.
 9

30. Maniu Vas.: Zur Geschichtsforschung über die Romanen. Historisch-kritische und
etnologische Studien von V. Maniu, Seeretair der historischen Section der Akademie
der Wissenschaften zu Bukarest. Deutsch von P. Brosteanu. Reschitza 1884. Buch­
druckerei Simeon Pocrean.
31. Marczali Heinrich : Ungarns Geschichtsquellen im Zeitalter der Arpaden. Berlin
1882. Verlag von Wilhelm Hertz.
32. Palacky Franz: Geschichte von Böhmen.
33. Palkovies Georg: Ein paar Worte über die Schrift: Abkunft der Magyaren. Dar-
gethan von Schlözer in seinem Nestor. Pressburg 1827.
34. Piß Jos. Lad: Über die Abstammung der Rumänen. Leipzig 1880. Verlag von
Duncker und Humbolt.
35. — — Der nationale Kampf gegen das ungarische Staatsrecht. Ein Beitrag zur
Kritik der älteren ungarischen Geschichte. Leipzig 1882. Verlag von Duncker und
Humbolt.
36. — — — Zur rumänisch-ungarischen Streitfrage. Skizzen zur ältesten Geschichte
der Rumänen, Ungarn und Slaven. Verlag von Duncker und Humbolt.
37. Potthast August: Wegweiser durch die Geschichtswerke des europäischen Mittelalters
von 375—1500. Berlin 1862. Hugo Kastner. — Verbesserte und vermehrte Auflage.
Berlin 1895-6. W. Weber.
38. Rademacher Otto: Zur Kritik ungarischer Gescbiehtsquellen. Forschungen zur deut­
schen Geschichte XXV. Herausgegeben von der historischen Commission bei der
kön. bayerischen Akademie der Wissenschaften. Göttingen 1885.
39. Roesler Robert: Romänische Studien, Untersuchungen Zur älteren Geschichte Ro-
mäniens. Leipszig 1871. Verlag von Duncker und Humbolt.
40. Rösler Eduard: Zur Kritik älterer ungarischen Geschichte. Troppau. Druck von
Alfred Trassier 1860.
41. Rühl Franz: Zu den Quellen des anonymen Notars des Königs Bela. Herausgegeben
von der historischen Commission bei der kön. bayerischen Akademie der Wissen­
schaften. Göttingen 1883.
42. Schlözer August Ludwig: Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen. Göttingen
1795. Im Vanderoek-Ruprechtsehen Verlage.
43. — — — Nestor. Russische Annalen in ihrer slavonischen Grundsprache: ver­
glichen von Schreibfeiern und Interpolationen gereinigt, erklärt und übersetzt. Göt­
tingen 1802 —9. Bei Heinrich Dieterich.
44. Schwartner Martin: Statistik des Königreichs Ungern. Pest 1798. Gedruckt bey
Matthias Trattner.
45. Semler Johann Salomon : Die allgemeine Geschichte von Russland. Halle 1765.
Joh. Justinus Gebauer.
46. Spittler L. J. Entwurf der Geschichte der europäischen Staaten. Berlin 1793. Bey
August Mylius.
47. Sultzer Franz Joseph: Geschichte des transalpinischen Daciens, das ist: der Walachey,
Moldau, und Bessarabiens, im Zusammenhänge mit der Geschichte des übrigen Da­
ciens, als ein Versuch einer allgemeinen dacischen Geschichte mit kritischer Freyheit
entworfen. Wien. Bey Rudolf Gräffer.
48. Thunmann Johann: Untersuchungen über die Geschichte der oestlichen europaeisehen
Voelker. Leipzig 1774. Bei Siegmund Lebrecht Crusius.
49. Wattenbach W. : Deutsche Gescbiehtsquellen im Mittelalter bis zur Mitte des drei­
zehnten Jahrhundertes. Berlin 1894. Verlag von Wilhelm Hertz.
III. In limba maghiară.
1. Balâssy Ferentz: A Zâmi és oliati apâtsâgok. Ertekezések a torténelmi tudomânyok
köreböl 1881.
2. Bartal György: A magyar vérszerzôdés és a csiki székely krónika. A? Anonymuszrôl
adott czikk folytâban. Uj magyar Muzeum 1859.
 ___ 10 __

3. Bartal György : Bela kirâly halhatatlan jegyzôjének, Matyâsnak ujabb diadalârôl. Ma­
gyar akademiai értesito 1861. Etnieh Gusztâv Pest.
4. — — Bòia kirâly halhatatlan jegyzôjének hajdani szittyâirôl, fôtekintettel mace-
doniai Nagy Sândor korâra. Pesten 1864, kiadja Heckenast Gusztav.
5. Békesi Emil: Magyar irók az Arppâdhâzi kirâlyok korâban. Budapest 1896. Katho-
likus Szemle.
6. Békey Istvân: Béla kirâly jegyzôjének személye és kora. Budapest 1886. Nyomatott
Bagô Mârton és fiainâl.
7. Borovszky Samu : A honfoglalâs tôrténete. Budapest 1894. Franklin-tarsulat.
8. Budai Ezsaiâs: Magyarorszâg historiâja a mohâcsi veszedelemig. Debreczen 1805.
Ny. Csâthy György.
9. Csetneki Elek: Anonymus az erdélyi olàhokrôl. Egyetemes philologiai közlöny 1881.
10. Dankó Jószef : Györmegyei Sabaria, vagyis pannonhalmi Szent-Märton, torvesi Szent-
Mârtonnak születéshelye. Magyar Sion 1867.
11. Dugonics Andras: Etelka, egy igen ritka magyar kisasszony, Vilâgosvărott, Arpâd
és Zoltân fejedelmeink ideikben. Pozsonyban és Kassân 1788. Füskuthi Länderer
Mihâly kôltségével és betüivel.
12. ■— —• Jolanka, Etelkânak leânya. Pozsonyban és Pesten 1803. Füskuthi Länderer
Mihâly kôltségével és betüivel.
13. — — Szittyiai tôrténetek. Pozsonyban és Pesten 1806—8. Füskuthi Länderer
Mihâly kôltségével és betüivel.
14. Enessey György: Béla kirâly névtelen jegyzôje kézirat.
15. Fejér György: Béla kirâlyunk jegyzôjének idejekorârol. Tudomânyos gyüjtemény 1828.
16. Fejérpataky Laszlo: Tôrténetirâs az Arpâdok alatt, Figyelô 1877.
17. — — — Irodalmunk az Arpadok korâban. Budapest 1878. Rudnyânszky A.
kônyvnyomdâjâbôl.
18. — — — Még egyszer Anonymus. Szâzadok Budapesten 1879.
19. — — A magyar honfoglalâs kutföi. Vasârnapi Ujsâg 1883.
20. Foltiny Jânos: Nehâny hely a Zâsty-i apâtsâg alapitô levelébôl s Anonymus kora
és kiléte. Szâzadok 1871. Pest.
21. — — A Zâsty-i apâtsâg XL szâzadik oklevelének taglalata s ismeretlen helyének
meghatârozâsa. Kutfô tanulmâny az egri fôegyliâzmegye tôrténelmébôl vonatkozâssal
Anonymusra. Eger 1883. Szolcsânyi Gyula bizomânya.
22. — — — Vâlasz, mikor élt Anonymus? feliratu birâlat irojânak. Egri egyhâz-
megyei közlöny 1883.
23. Frankl Vilmos: A magyar nemzet bevândorlâsânak tôrténete. Magyar tudomânyos
Értekezô 1862.
24. Göndöcs Benedek: Pusztaszer és az ezredéves ünnepély. Budapest 1883.
25. Hajnik Imre: Magyar alkotmâny és jogtôrténelem. Pest 1872. Kiadja Heckenast
Gusztâv.
26. Hammer-Purgstall Jószef: A magyarok eredeti lakfoldérôl. A magyar tudôstârsasâg
évkônyvei. Budân 1834 8.
27. Havas Sândor: Az O-budai hajdan a bold. Szuz Mariârôl nevezett „Fehéregyhâz" és
Arpâd sirja. Archeologia! Ertesitô 1882.
28 Hornyik Jânos : Pusztaszer, a honalapitô magyar nemzet elsô tôrvényhozâsi kôzgyü-
lése szinhelyének tôrténete. Pusztaszer térképével s szermonostor romjai két rajzâval
és 120 darab oklevéllel. Keeskemét 1865. Gallia Fülôp bizomânya.
29. Ilorvâth Istvân: Béla kirâly névtelen Jegyzôjérôl. Pest 1804.
30. — — A szlavinokrôl, azaz: kérkedôkrôl, a trôjai hâborutôl elsô Justinianus Csâ-
szârig. Pest 1844 nyomt. Petrozai Trattner I. M. és Kârolyi Istvân.
31. Htinfalvy Pâl: A. Magyarok credete. Budapesti szemle 1860.
32. — — Reguly Antal hagyomânyai. Pest 1864. Eggenberger Ferdinand akademiai
kônyvârusnâl.
 11

33. Hunfalvy Pal: Magyarorszàg ethnographiâja, Budapest. A magy. Tud. Akademia

kònyvkiadó hivatalâban 1876.
34. — — A rumun tôrténet irâsrôl. Budapesti szemle 1885.
35. Ipolyi Arnold: Magyar Tôrténet-kutfotanulmânyok. .Felolvastatott a M. Tud. aka-
demiâban 1870.
36. Janesó Benedek : Român politikai és tôrténelmi tanulmânyok. 1896. Budapest. Lampel
Robert kiadâsa.
37. Jâmbor Păi: A magyar irodalom tôrténete. Pest 1864. Kiadja Bâth Mór.
38. Jâszay I’âl : Aimos a magyar kronikâk szerint. Pest 1850.
39. — — A magyar nemzet napjai, a legrégibb idôtô'l az arany bullâig, kiadta Tôldy
Ferentz. Pest 1855. Emidi G. bizomânya.
40. Jerney Jânos: Keleti utazâsa a magyarok oshelyének kinyomozâsa végett. Pesten
1844-5.
41. Kachelmann Jânos: Szepes és Gômôr nevérô'l és Béla kirâly névtelen jegyzôjérôl. Uj
magyar Muzeum 1859.
42. Kandra Kabós: Aba Samu kirâly. Budapest 1891. Râth Mór.
43. Karâcsonyi Jânos: A honfoglalâs és Erdély. Katholikos szemle 1896.
44. Kerékgyârtô Arpâd: Magyarorszàg mivelô'désének tôrténcte. Pest 1859—65. Kiadjâk
Buda Sândor és Krupinszky Jânos.
45. Lethenyei Jânos: Anonymus, azaz: Béla kirâlynak névtelen irò deâkja, aki ama hét
magyaroknak Szittyâbôl Almos hertzeg vezcrlése alatt lött kijôvetelôket megirta.
Most pediglen deâk nyelvbô'l magyarra forditotta és a nemes magyar nemzetnek fel-
ajânlotta. Pesten, nyomtattatott Trattner Mâtyâs betüivel 1790.
46. Mândy Istvân: Magyar Sunâd, avagy 1. Béla kirâlynak nevetlen irôdéâkja kit osi
édcs emlék oszlopâul az ô Hét Fô'magyar Vezérekrôl irt Deâk Ilistoriâjâbôl ma-
gyarba öltöztetve elö âllatott Tekintetes Nemes Szattlimâr vârmegye edgy legkissebb
Hites Tagja. M. M. I. Debreczenben, nyomtt. Szigethy Mihâly âltal 1799.
47. Marczali Henrik: Béla kirâly jegyzöje. Kutfô'i tanulmâny. Egyetemes philologiai
Közlöny. Budapest 1877.
48. — — A magyar tôrténet kutföi az Arpâdok korâban. Budapest 1880. Franklin
târsulat.
49. — — Magyarorszàg tôrténete az Arpâdok korâban. Budapest 1896.
50. — — — A kronikâk. Budapest 1896 az Atheneum irodalmi és nyomadai r. târ­
sulat kiadâsa
51. Mâriâssy Béla: A magyar tërvényhozâs tôrténelme 1000—1880. Budapest, Gyôr
1884—93. Nyomatott Bartalus Imrénél.
52. Mârtonfy Mârton: Magyar alkotmânytan és az abban foglalt polgâri jogok és kôte-
lességekrôl. Kassa 1874. „Pannonia“ könyvnyomda.
53. Mâtsâr Istvân: Hét magyarok, azaz néhai Béla kirâly (Anonymus) nevetlen Irò
Deâkjânak az elsô Hét magyar vezérekrôl irt Histôriâja, melyet magyarra forditott
hat lâbmértékû bajnoki versekbe szedett mâs auctorokbul sok részekben megbôvitett
elmés kôlteményekkel felékesitett Kézirat az egri érseki lyceum konyvtârâban.
54. Mâtyâs Floriân: Anonymus idôkorârôl, magy. Tudomânyos Értesitô 1867.
55. Mitrovics Gyula: Rételpatak s a melegforrâs. Tôrténeti emlék a honszerzés nap-
jaiból. Vasârnapi ujsâg 1865.
56. Moldovân Gergely : A românok eredete. Magyar-român szemle „Ungaria“ 1895.
57. Molnâr Aladâr: A magyar alkotmâny tôrténeti kifejlôdése. Pàpân 1862. A reformâlt
fôtanoda betüivel.
58. Molnâr Jânos Păi: IV. Béla kirâlynak nôtâriussa. Magyar kônyv-hâz Pest 1795.
59. Nagy Gâbor. Béla kirâly nevetlen irodeâkjârôl. Hasznos mulatsâgok, 1836.
60. Nagy Géza: Adatok a székelyek eredetéhez és egykori lakhelyéhez Sepsi Szentgyôrgy
1883—6. Jôkai nyomdarészvénytârsulat kônyvnyomdâja.
61. — — A Geisa név kiejtése: II. Gejcsa és Gecse. Turul 1892
 12

62. Nagy Gyula: Szénhalom, hamuhajlok pogânysir. Archeologiai értesitô 1878.

63. Pauer Jânos: Osôk emléke, vagyis: szerette-e a magyar nemzeti tôrténetét? vóltak-e
hajdan évkônyvei? Székesféjérvàrt 1860. Özvegy Szâmmer Pâlné betüivel.
64. Pauler Gyula: A magyarok megtelepedésérôl Szâzadok 1877.
65. — — Anonymus kölföldi vonatkozâsai. Szâzadok 1883.
66. — — Néhâny szó hadi viszonyainkról a XI—XIII szâzadban. Hadtôrténelmi kôz-
lemények 1888.
67. ■— — A magyar nemzet tôrténete az Arpâdhâzi kirâlyok alatt. Budapest 1893.
68. — — A magyar honfoglalâs utjânak térképe. A névtelen jegyzô szerint, a hon-
foglalâs korabeli és Arpâdkori régészeti leletek feltüntetésével. Ezredéves kiâllitâs
tort, katalogusa 1896.
69. Pesty Frigyes: A hclynevek és a tôrténelem. Ertekezés kiadta a magyar Tudomânyos
akademia 1880.
70. — — Magyarorszâg helynevei, törteneti, földrajzi és nyelvészeti tekintetben. Bu­
dapest 1888. Kiadta a magy. tud. Akadémia.
71. Petényi Otto : Arpâd sirhelyéuek fôlfedezése. Budapest 1895.
72. Piek Miksa: Régi magyar tôrténetirâs a legrégibb kortól 1529-ig. Budapest 1888.
Nyomatot Neymayer Edénél.
73. Podhradezky Josef: Béla kirâly névtelen jegyzôjének idejekora és hitelessége. Okle-
velek egykoru és közelkoru kutfök szerint birâlta és értelmezte. Budân 1861. Bagô
Mârtonnâl.
74. Pulszky Ferenez: Anonymus Belae regis notarius. Eletképek 1845. Pesten.
75. Reguly Antal: Tudôsitâs Hell Miksa historiai kéziratainek azon részérôl, mely a ma-
gyar-finn kérdést târgyalja. Maey. Akademiai Ertesitô 1851.
76. Réso Ensel Sândor: Béla kirâly nôtâriusârôl. Tudomânyos Gyüjtemény 1832.
77. — — Arpâd sirja. Budapesti Hirlap 1860. Vasârnâpi Ujsâg 1862.
78. Réthy Laszlo: Anonymus az erdélyi olâhokrôl. Budapest 1880. Knoll Kârolynâl.
79. Rischel Agost: Ostôrténetünk nehâny fontos kérdésérôl Pest 1851.
80. Rohonyi Gyula: A honfoglalâs tôrténete. Budapest 1896. Az „Athenaeum“ kiadâsa.
81. Rónai Horvâth Jenô: Magyar hadi kronika. Hadtôrténeti Kôzlemények 1895.
82. Salamon Ferenez: A tôrténelmi viszgâlatrôl. Budapesti Szemle 1873.
83. — — Budapest tôrténete 1885.
84. Sayous Ede: A magyar tôrténelem kutforrâsai. Forditotta ifj. Szinnyey Jôszef. Buda­
pest 1877. Franklin târsulat.
85. Sândor Istvân: A régi s mostani magyar énekrôl s tânezrôl. Gyôr 1801.
86. — — Két régi kônyveinkrôl: Anonymus s a Vâradi Regestrum. Gyôr 1801.
87. — — Béla nôtâriusârôl még egyszer. Gyôr 1801.
88. — — Bela Levelessénél elôfordulô tulajdon nevek. Bées 1808.
89. Sebestyén Gyula: A magyar honfoglalâs mondai. Budapest 1895.
90. — — A székelyek neve s eredete. Ethnografia 1897.
91. — — Néprajzi füzetek. Budapest 1897.
92. — — Ki volt Anonymus? Budapest 1898. Grill Karôly kônyvkereskedése.
93. Somogyi Ede: Magyar Lexikon. Budapest 1879.
94. Sörös Pongrâtz: Adorjân erdélyi püspôk s a szebeni prépostsâg. Magyar Sion 1896.
95. Szabó Demo : Az olâhok eredetérôl és polgâri âllâsukrôl. Gyôr. Nyomatott Sauerwein
Gézânâl 1865.
96. Szabó Istvân: Anonymus Arpaliceje. Szâzadok 1890.
97. Szabó Kâroly: Elôd vajda. 1851.
98. — — A hét magyar nemzetség. Uj magyar muzeum 1851.
99. — — Béla kirâly névtelen jegyzôjének kônyve a magyarok tetteirôl. 1860.
100. — — Béla kirâly névtelen jegyzôje és német birâlôi. Budapesti szemle 1860.
101. — — Biborban született Konstantin csâszâr munkâi magyar tôrténeti szempontbôl
ismertetve... Magy. Akademiai értesitô 1860.
 13

102. Szabó Kâroly: Kézai Simon krônikâja. Pest 1862.

103. — — A magyar vezérek kora Arpâdtôl Szent Istvânig. Pest 1869 kiadja Râth Mór.
104. Szalay Lâszlô : Magyarorszâg tôrténete, Lipcse 1852—62. Geibel, Läufer & Stolp.
105. Széchy Kâroly: A pannoniai ének. Irodalomtôrténeti kôzlemények 1892.
106 Szinnyei Jôsef: Hogy hangzott a magyar nyelv az Arpâdok korâban? Budapest 1895,
Hornyânszky Viktor kônyvsajtoja.
107. Szlemenits l’ai: Tôrvényeink tôrténete orszâgunk keletkeztétôl az Arpâdok kihaltăig.
A niagy. tudôs târsasâg evkônyvei 1845. Budân.
108. Tholt Titus: Fehérgyhâz és Arpâd sirjânak holfekvése s kutatâsaim. Budapest 1868.
Rêvai testvérek bizomânya.
109. — — Hol van Arpâd sirja? Fiiggetlenség 1882.
110. — — Az ôbudai „Fehéregyhâz“ és Arpâd sirja. Archaeologiai értesito 1882.
111. Thury Jôsef: Krônikâink és a nemzeti basyomâny. Irodalomtôrténeti kôzlemények 1897.
112. Tôldy Ferencz: A magyar kôltészet tôrténete 1853. Heekenast Gusztâv.
113. — — Nemzeti tôrténetirâsunk kezdetei. Szâzadok 1868.
114. — — Anonymus és a Colonnai Guido. Reform 1870.
115. Uhlarik Jânos: Nyelvészeti tanulmâny Anonymus „de gestis Hungarorum11 czimü
munkâja felett.
116. — — Anonymus latinsâga. Nyelvészeti tanulmâny. Nagyszombat 1889. Nyomatott
Winter Sigmondnâl.
117. Vass Jôsef: Béla kirâly névtelen jegyzôjének kora, ujabb nyomozâsok alapjân. Pest
1865. Kugler Adolf tulajdona.
118. Vâmbéry Armin: A magyarok credete. Ethnologiai tanulmâny. Kiadja a magyar
tudomânyos Akadémia. Budapest 1882.
119. Vâradi Jânos: A régi magyar zâszlôsâgrôl vaiò nyomozâsok. Posonyban 1830. Belnay
örököseinek betüivel.
120. Wekerle Lâszlô: Alba Maria mint Arpâd sirja holfekvésének meghatârozâsa. Budapest
1885. Pallas részvénytârsasâg.
121. — — Arpâd sirja az ôbudai Viktoria-téglagyâr telkén megtalâlt Fehér-egyhâz
szentélyében. Budapest 1886. Pallas részvénytârsasâg.
122. Wenzel Gusztâv: Eszmetôredékek a magyar nemzet hô'smonda tôrtenéttudomânyi
méltatâsâra. Pest 1850.
123. — — Tudôsitâs Hell Miksa kéziratai azon részeirol melyek Anonymust s a régi
magyar foldiratot târgyaljâk. Magy. Akademiai Értesitô. 1851.
124. A magyar és erdélyi magânjog rendszere. Budân 1863. A kir. magy. egyetemi
nyomdâbôl.

IV. în limba română.

1. Barițiu G.: Collecțiune de diplome din diplomatariul comitelui Iosif Kemény, care
privesc mai ales pe români (valaelii). Transilvania 1871.
2. (Laurian Treb.) Anonim: Temișana sau scurtă istorie a Banatului Timisan. Bucuresci
1848. Cu tipariul colegiului național.
3. Maior Petru: Istoria pentru începutul românilor în Dacia, tocmită de Petru Maior
de Dicio-Sânmărtin, protopop și la înnălțatul crăescul consilium locumtenențiale al
Ungariei crăesc a cărților revisor la Buda 1812.
4. — — Din scrierile lui Petru Maior edate de societatea literarie „Petru Maior“ a
junimei române studióse din Budapesta. Volumul I. Istoria pentru începutul româ­
nilor în Dacia. Budapesta și Gherla 1883.
5. Maniu Basiliu : Disertațiune istorico-critică despre originea românilor din Dacia-Traiană.
Timișora 1857. Cu typariul Iui M. Hazay și a fiului Guilomu.
6. — — Cercetare istorică asupra românilor. Studii istorice-critice si etnologice. Bu­
curesci 1883.
 14

7. Onciul D.: Teoria lui Roesler. Convorbiri Literare, Bucuresci 1885. v. XIX. pag.
256 sequ.
8. — — Anonymus Belae notarius, Enciclopedia Română 1896.
9. Papiu A. Ilarian: Istoria romanilor din Dacia superiore. Viena 1852. Cu literele lui
C. Gerold și fiu.
10. Pascuțiu Dionisiu: Originea românilor și latinitatea limbei române. Arad 1881. Cu
tipariul lui St. Gyulai.
11. Șincai Gheorghie din Șinca: Kronica Rumânilor și a mai multor neamuri, încât au
fost ele așa de amestecate cu românii, cât lucrurile, întâmplările și faptele unora
fără de ale altora nu se pot scrie pre înțeles. Buda în crăeasca tipografie a univer­
sității scientifice unguresci tipărită la anul 1844.
12. — — Edițiunea a doua tipărită de ministeriul cultelor și al instrucțiunei publice
Bucuresci. Tipografia Academiei române (Laboratorii români) 1886.
13. Tocilescu Gr. G. : Dacia înainte de Romani. Bucuresci 1880.
14. Xenopoi A. D. : Teoria lui Rösler 1885. Iași.
15. — — Istoria românilor din Dacia Traiană 1888.
 CHRONICON

Anonymi Belae Regis Notarii:

GESTA HUNGARORUM.

CRONICA

Notarului anonim al regelui Bela:

FAPTELE UNGURILOR.
 16

Incipit prolugws in gesta Hungarum.,

P dictes magister ac quondam bone memorie gloriosissimi Bele regis

Hungarie notarius N. suo dilectissimo amico, uiro uenerabili et arte
litteralis scientie inbuto, salutem et sue peticionis effectum1. bum olim
in scolari studio simul essemus et in hystoria troiana, qw«m ego etimi
summo amore complexus ex libris Darethis Frigij ceterorumque auctorum,
sic«/ a magistris meis audiueram, in unum uolumen proprio stilo compi-
laueram, pari uoluntate legeremus, petisti a me, ut sicut hystoriam tro-
ianam bellaque Grecorum scripseram ; ita et genealogiam regum Hungarie
et nobilium suorum, qualiter septem principales persone, que hetumoger
uocantur, de terra scithica descenderunt, uel qualis sit terra scithica, et
qualiter sit generates dux Almus, aut quare uocater Almus primus dux
Hungarie, a quo reges Hungarorum originem duxerunt, uel quot regna
et reges sibi subiugauerunt, aut quare populus de terra scithica egressus
per ydioma alienigenarum Hungarij et in sua lingua propria Mogerij
uocantur, tibi scriberem. Promisi et2 enim me facturum ; sed aliis negotiis
impeditus, et2 tue peticionis4, et mee promissionis iam pene eram oblites,
nisi mihi per litteras tua dilectio debitum reddere monuisset. Memor
igiiur tue dilectionis quamuis multis et diuersis huius laboriosi5 secuii
impeditus sim negotiis, facere tarnen aggressus sum, que facere iussisti,
et secundum tradiciones diuersorum hystoriographorum, diuine gratie fuites
auxilio, optimum estimans, ut ne posteris in ultimanti generationem obliuioni
tradatur. Optimum ergo duxi, ut uere et simpliciter tibi scriberem, quod
legentes possint agnoscere, quomodo res geste essent. Et si tarn nobi­
lissima gens Hungarie primordia sue generationis et fortia quoque facta
sua ex falsis fabulis rusticorum uel a garrulo cantu ioculatorum quasi
sompniando audiret, ualde indecorum et satis indecens esset. Ergo potius
ammodo6 de certa scripturarum explanatione et aperta hystoriarum inter-
pretatione rerum ueritatem nobiliter percipiat. Felix igitur Hungaria, cui
sunt dona data uaria. Omnibus enim horis gaudeat de munere sui littera-
toris. Quia exordium7 genealogie regum suorum et nobilium habet, de
quibus regibus sit laus et honor regi eterno et saucée Marie matri eius,
per gruAam cuius reges Hungarie et nobiles regnum habeant felici fine
hic et in euum. Amen.

>) Corecturi făcute de mâna copistului (indicate cu: de a. mână); mai nainte fusese
affectum. — 2) et e adaus ulterior de a. mână. ~ s) et e adaus ulterior de altă mână. —
 17

Se începe precuvântarea despre faptele Ungurilor.

Numitul magistru, notarul celui mai glorios rege al Ungariei Bela
de bună memorie, amicului seu prea iubit, și onoratului bărbat versat
în sciințele literare N. salutare, și împlinirea dorinței sale. Odinioară,
când eram deodată la sciințele școlare, și din istoria Troiei, pe carea eu
am îmbrățișat-o cu prea multă iubire, am compus în stilul meu un vo­
lum, din cărțile lui Dares Frigius și ale altor autori, precum aurisem
delà învățătorii mei, și o cetirăm amêndoi cu asemenea voință, m’ai ru­
gat, ca, precum am descris istoria troiana și rësboaiele Grecilor, să-ți
descriu și genealogia regilor Ungariei și a nobililor sei, cum au descă­
lecat din pământul Scythiei cele șepte persoane fruntașe, cari se numesc
Hetumoger, sau cum este pământul scythic, cum s’a născut Almus sau
pentru ce l-a numit Almus pe primul duce al Ungariei, dela care își
trag originea regii Ungurilor, sau câte țâri și câți regi au subjugat ei,
sau pentru ce se numesce în limba străinilor poporul ieșit de pe pă­
mântul scythic Unguri, iar în limba lor proprie Mogeri. Ți-am și promis
că voiu face, dar împedecat prin alte afaceri, eram să uit atât cererea
ta, cât și promisiunea mea, dacă nu me făceai tu atent, iubitul meu,
prin epistola ta, să-mi fac datorința. Aducându-mi deci aminte de tine
iubitul meu, deși sunt împedecat prin multe și diferite afaceri ale acestui
secol muncitor, totuși m’am apucat de lucrul, ce mi l-ai încredințat și
cu ajutorul grației dumnetleesci, am aflat de bine după tradițiunile
diferiților scriitori istorici : a nu lăsa să fie dată uitării la următori, pănă
la cea din urmă generațiune. Am aflat deci de bine, să-ți scriu simplu
și adevërat, ca cetitorii să poată cunoasce cum s’au întâmplat lucrurile.
Și dacă cel mai nobil neam al Ungariei ar audi, ca prin vis, de înce­
putul generațiunei sale și faptele sale curagioase din poveștile false ale
țeranilor, ori din cântarea limbută a glumeților (lăutarilor), ar fi un lu­
cru necuviincios și destul de rușinos. Să cunoască deci adevërul mai
bine din expunerea sigură a scrierilor și din explicarea limpede a fap­
telor istorice. Deci: fericită este Ungaria, căreia i s’au dat diferite da­
ruri, să se bucure în toate dilele de dăruirea literatului seu. Căci po­
sede începutul genealogiei regilor și al nobililor. Pentru cari regi să
dăm laudă vecinicului rege și Sântei Marie, maicei sale, din a cărui
grație regii Ungariei posed țara cu sfîrșit fericit acum și totdeauna.
Amin.

‘) Silaba ci a adaus-o altă mână ulterior. — E) După acest cuvent e răsură. — •) Urme
de corectură. Original amo, cores de altă mână în ammodo. — După acest cuvent răsură.
2
 là
I.
De Scithia.
Scithia igitur maxima terra est, que Dentumoger dicitur; uersus
oriente»« finis cuius ab aquilonali parte extenditw usque ad nigrum pontum.
A tergo autem haòet flumen, quod dicitur Thanais, cum paludibus mag-
nis, ubi ultra modum habundanter inueniuntur zobolini, ita quod non
solum nobiles et ignobiles uestiuntur inde, uerum etiam bubulcj et subbulci
ac opiliones 'sua décorant uestime(w)ta 1 in terra illa. Nam ibi habundat
aurum et argentum, et inueniuntur in fluminibus terre illiws preciosi la­
pides et gemme. Ab orientali uero parte uicina Scithie fueruwt gentes
Gog et Magog, quos inclusif magnus Alexander. Scithica antem terra
multum patula in longitudine et latitudine. Homines nero, qui habitant
earn, uulgariter Dentumoger dicuntur usque in hodiernum diem, et nullius3
umquam imperatoris potestate subacti fueruwt. Scithici enim sunt anti-
quiores populi, et est potestas Scithie in oriente, ut supra diximus. Et
primus rex Scithie fuit Magog filius Iaphet et gens 3 illa a Magog rege
uocata est Moger. A cuius etiam progenie regis descendit nominatissimus
atque potentissimus rex Athila, qui anno' dominine incarnationis cccc0.
1°. i0.4 de terra scithica descendens cum ualida manu in terram Pannonie
uenit, et fugatis Romanis regnum obtinuit; et regalem sibi locum consti­
tuit iux(tfa)6 Danubium super calidas aquas 0 et omnia antiqua opera, que
ibi inuenit, rénouari precepit, et in circuitu muro fortissimo edificauit,
que per linguam hungaricam dicitur nunc Buduuar, et a Teothonicis
Ecilburgu7 uocatur. Quid plura? Iter hystorie teneamus. Longo autem
post tempore de progenie eiusdem régis Magog descendit Vgek pater
Almi ducis, a quo reges et duces Hungarie originem duxerunt, sieut in
sequentibus dicetur. Scithici enim, sieut diximus, sunt antiquiores populi,
de quibus hystoriographi, qui gesta8 Romanorum scripserunt, sic dicunt:
quod scithica9*gens fuissent sapientissima'0 et mansueta,11 qui terram non
laborabant, et fere nullum peccatum erat inter eos. Non enim habebant
domos artificio parafas, sed tantum tenptoria12 de filtro parata. Carnes
et pisces et lac et mel manducabant et pigmenta18 multa habebant. Vestiti
enim erant de pellibus zobolorum et aliarum ferarum. Aurum et argentum
et gemmas habebant sieut lapides, quia in fluminibus eiusdem terre inuenie-
bantur. Non concupiscebant aliena, quia omnes diuites erant, habentes
ammalia multa et uictualia sufficienter. Non erant enim fornicatores, sed
solummodo unusquisque suam habebat uxorem. Postea uero iamdicta gens
fatigata in bello, ad tantam crudelitatem peruenit, ut quidam dicunt hysto­
riographi, quod iracundia ducti humanam manducassent carnem et sanguinem

’) în manuscript greșit: uestimeta. — b Corectură cu altă mână; mai nainte nullus. —

8) s final suprascriere contimporană. — 4) Original: ü°; al doilea i e ras. — 6) Silaba ta
a remas în peana scriitorului. — 8) Urmă de răsură. — ’) Urmă de răsură. — 8) Corectură
cu altă mână. — 9) Corectură de altă mână; original Scithici. — 1G) Corectură cu altă
 19

CAP I.
Despre Scythia.
Scythia, așa dar e cea mai mare țară, care se numesce Dentumoger,
și se întinde dela partea nordică cătră resărit, pănă la marea neagră,
având în dosul ei un fluviu, numit Thanais, cu o mulțime de bălți, în
cari se află zoboli peste mesură de mulți, cu ale căror pei se îmbracă nu
numai nobilii și nenobilii, ci și văcarii, porcarii și păstorii își înfrumse-
țează cu ele vestmintele lor. Căci acel pământ are aur și argint în
abundanță, și în fluviile acelui pământ se află petrii scumpe și mărgă­
ritare. în partea vecină cu Scythia au locuit popoarele Gog și Magog,
pe cari le-a încunjurat Alexandru cel mare. Dar pământul scythic este
prea întins în lungime și în lățime. Iar oamenii, cari locuesc acolo, se
numesc de comun pănă în diua de adi Dentumoger și nici când n’au
fost supuși puterii vr’unui împârât. Anume Scythii sunt un popor mai
vechiu și puterea Scythiei este, precum am dis mai sus, spre orient.
Primul rege al Scythiei a fost Magog, fiul lui Japhet, și acel popor s’a
numit Moger după regele Magog. Din a cărui viță se trage regele cel
mai renumit și cel mai puternic Athila, care la anul 451 delà întrupa­
rea domnului, descălecând de pe pământul scythic, a venit cu mână
puternică pe pământul Panoniei, și după alungarea Romanilor a ocupat
țara și și-a făcut locuință regească lângă Dunăre deasupra apelor calde
și a lăsat a se reînoi toate zidirile vechi, ce le-a aflat acolo și zidise
jur-împrejur muri foarte tari, cari adi în limba ungurească se numesc
Buduvar, iar Theutonii îi die Ecilburg. Dar las’ să urmăm mersul isto­
riei. După un timp îndelungat apoi, tot din vița acestui rege Magog,
s’a născut Ugek, tata lui Almus, dela care își trag originea toți regii
și ducii Ungariei, precum se va arăta mai la vale. Scythii adecă — pre­
cum am <|is — sunt un popor vechiu, despre care scriitorii istorici, cari
au descris faptele Romanilor, așa clic : că poporul scythic a fost foarte
înțelept și foarte blând, care a lucrat pământul, și mai nici că nu păcă-
tuiau între sine. Nici n’au avut case făcute în mod artificial, ci numai
corturi făcute din pânză. Au mâncat carne, pesci, lapte și miere și au
ținut multe vite. Și s’au îmbrăcat cu pele de zobol și de alte animale
sălbatice. Aveau aur, argint și mărgăritare, căci se aflau în fluviile
aceluiaș pământ chiar ca petrile. N’au poftit averea altora, căci toți
erau avuți, având multe animale și destule victualii. N’au fost berbanți,
ci tot insul avea numai o muiere. Mai apoi poporul pomenit, obosit în
resboaie a ajuns la atâta cruzime, că — precum die unii istorici—con­
dus de mânie, a mâncat carne de om și a beut sânge de om. Și eu

mână ; original sapientissimi. — “) Corectură cu altă mână ; original mansueti. Construcția

dicerii întregi înainte de corectură a fost: quod Scithid gens fuissent sapientissimi et
mansueti. — 12) In cuvent se află rasura; orig. temptoria. — ls) Eroare de peană, probabil
în loc de iumenta.
2*
 20

bibissent hominum. Et credo, quod adhuc eos cognoscetis duram gentem

fuisse de fructibus eorum. Scithica enim gens a nullo imperatore fuit
subiugata. Nam Darium regem Persarum cum magna turpitudine Scithici
fecerunt fugere, et perdidit ibi Darius octoginta milia hominum, et sic
cum magno timore fugit in Persas. Item Scithici Girum 1 regem Persarum
cum trecentis et XXX. milibus hominum occiderunt.2 Item Scithici Ale-
xandrum magnum filium Phylippi régis et regine Olympiadis, qui multa
regna pugnando si&i subiugauerat, ipsum etiam turpiter fugauerunt. Gens
namque scithica dura erat ad sustinendum omnem laborem et eraret cor­
pore magni Scithici et fortes in bello. Nam nichil habuissent in mundo,
quod perdere timuissent pro illata si&i iniuria. Quando enim Scithici uicto-
riam habebant, nichil de preda uolebant, ut moderni de posteris suis,
sed tantummodo laudem exinde querebant. Et absque Dario et Cyro atque
Alexandro nulla gens ausa fuit in mundo in terram illorum intrare. Pre­
dieta uero scithica gens dura erat ad pugnandum et super equos ueloces,
et capita in galeis tenebant, et arcu ac sagittis meliores erant super
omnes nationes mundi, et sic cognoscentis eos fuisse de posteris eorum.
Scithica enim terra quanto a torrida zona remotior est, tanto propagandis
generibus salubrior. Et quamuis adinodum sit spatiosa, tarnen multitudinem
populorum in ibi generatorum nec alere sufficiebat, nec capere. Qua propter
septem principales persone, qui hetumoger dicti suret, angusta locorum
nore sufferentes, ea maxime deuitare cogitabant. Tunc hee 8 septem prin­
cipales persone habito inter se consilio constitueruret, ut ad occupandas
si&i terras, quas incolere possent, a natali discederent solo, sicut in core-
sequentibus dicetur.

II.
Quare Hungari dicitar.
Nunc restât dicere, quare populus de terra scithica egressus Hungari
uocantur. Hungari dicti suret a castro Hungu, eo quod subiugatis siòi
Sclauis, VII. principales persone intrantes terram Pannonie diutius ibi
moratj suret. Vnde omrees nationes circumiacentes uocabant Almum filiu/re
Vgek ducem de Hunguar et suos milites uocabant Hunguaros. Quid
plura? His omissis redeamus ad propositum opus, iterque hystorie tenea-
mus, et ut Spiritus sanctus dictauerit, inceptum opus perficiamus.

III.
De Almo primo duce.
Anno dominice incarnationis d. CCC°. XVIIII0. Vgek, siewi supra
diximus, longo posi tempore de genere Magog regis erat quidam nobilis-

*) Corectură de altă mână; original Cirium.

 21

cred că și acji veți cunoasce din faptele sale, ce popor sëlbatic a fost
acesta, pentru că neamul scythic n’a fost subjugat prin nici un rege.
Pe Dariu, regele Perșilor l-a făcut să fugă cu mare rușine și Dariu și-a
perdut acolo optdeci de mii de oameni și așa a fugit în Persia cu mare
frică. Tot asemenea au omorît Scythii pe Cirus, regele Perșilor, cu
trei sute treideci de mii de oameni. Tot Scythii au pefugat urît chiar
și pe Alexandru cel Mare, pe fiul regelui Filip și al reginei Olimpiada,
care a subjugat prin resboaie multe țări. Iar neamul scythic era vârtos
pre a suferi ori-ce osteneală. Scythii erau de stătură înaltă și aprigi
în resboaie. Ei n’au avut nimic în lume, ce se temeau că vor perde,
pentru ocară suferită. Când însă Scythii au secerat victorie, nu voiau
să aibă nimic din pradă, ca și remășițele lor de adi, ci au căutat nu­
mai să fie lăudați. Și afară de Darius, Cirus și Alexandru, nimenea în
lume n’a cutezat să între în pământul lor. Menționatul popor scythic
însă a fost aspru în luptă, iute la călărit, și pe cap a purtat coif, era
mai dibaciu, ca ori-ce națiune din lume, în manuarea arcului și săgeților,
și astfel îi puteți cunoasce și după urmașii lor, Cu cât pământul Scythiei
este mai îndepărtat de zona tropică, cu atât mai priincios este pentru
sporirea neamului omenesc. Deși a fost foarte spațioasă, totuși n’a fost
îndestulitoare nici a nutri, nici a cuprinde mulțimea popoarëlor, ce s’au
sporit acolo. Drept aceea cele șepte persoane fruntașe, cari se numesc
Hetumoger, nesuferind locul îngust, mult s’au cugetat să-l părăsască.
Atunci aceste șepte persoane fruntașe sfătuindu-se au hotărît să-și pă­
răsască pământul natal și să ocupe astfel de pământ, unde vor puté
locui, cum se va spune în următoarele.

CAP II.
Pentru ce se numesc Unguri.
Mai remâne a spune pentru ce se numesce Unguri poporul eșit
de pe pământul scythic. Unguri se numesc delà fortăreața Hungu, pen­
tru că după subjugarea Sclavilor, cele șepte persoane fruntașe, intrând
pe pământul Panoniei, s’au oprit acolo timp mai îndelungat. De unde
toate națiunile din vecinătate au numit pe Almus, fiul lui Ugek, duce
de unguar, și pe ostașii sei unguari. Ce să mai clic? Lăsând aceste la
o parte, să trecem la lucrul, ce ni l-am propus, să urmăm calea istoriei
și după cum ne va dicta spiritul sânt să sfârșim lucrul început.

CAP III.
Despre Almus, primul duce.
în anul 819 delà întruparea Domnului, Ugek, precum diserăm mai
sus, după timp îndelungat, din neamul regelui Magog, era un duce prea

’) Corectură de a. mână ; original probabil exciderunt.—8) Corectură dea. mână ; original hii,
 22
simus dux Scithie, qui duxit sibi uxorem in Dentumoger filiam Eunedu-
beliani ducis, nomine Emesu. De qua genuit fìlium, qui agnominates1
est Almus. Sed ab euentu diuino est nominates Almus, quia matri eius
pregnanti per sompnium apparuit diuina uisio in forma asturis, que quasi
ueniens earn grauidauit. Et innotuit ei, quod de utero eius egrederetur
torrens, et de lumbis eius reges gloriosi propagarentur, sed now in sua
multiplicarentur terra. Quia ergo sompnium in lingua hungarica dicitur
almu, et illius ortus per sompnium fuit pronosticatum2, ideo ipse uocatus
est Almus. Vel ideo uocatus est Almus id est sanctus, quia ex progenie
eius sawcfi reges et duces erant nascituri. Quid ultra ?3

IV.
De duce Almo.
Dux autem Almus postquam natus est in mundum, factum est
duci Vgek et suis cognatis gaudium magnum4 et fere omnibus primatibus
Scithie, eo quod pater suus Vgek erat de genere6 Magog regis. Erat enim
ipse Almus facie decorus sed niger et nigros habebat oculos sed magnos,
statura longus et gracilis. Manus uero habebat grossas et digitos prolixos ;
et erat ipse Almus pius, beniuolus, largus, sapiens, bonus miles, hylaris
dator omnibus illis, qui in regno Scithice tuwc tempore erant milites. Cum
autem ipse Almus peruenisset ad maturam etatem, ueiut donum spiritus
sancti erat in eo, licet päganus, tamew potentior fuit et sapientior omni­
bus ducibus Scithie. Et omnia negotia regni eo tempore faciebant cowsilio
et auxilio ipsius. Dux autem Almus dum ad maturam etatem iuuentutis
peruenisset, duxit si&i uxorem in eadem terra, filiam cuiusdam nobilissimi
ducis, de qua genuit filium nomiwe Arpad, quem secum duxit in Panno-
niam, vt in sequentibus dicetur.
V.
De electione Almi ducis.
Gens itaque Hungarorum fortissima et bellorum laboribus poten­
tissima, ut superius diximus, de gente scithica, que per ydioma suum pro­
prium Dentumoger dicitur, duxit originem. Et terra illa nimis erat piena
ex multitudine populorum in ibi generatorum, ut nec alere suos sufficeret,
nec capere, ut supra diximus. Qva propter tuwc VII. principales persone,
qui hetumoger uocantur usque in hodiernum diem, angusta locorum now
suflferentes, habito inter se cowsilio, ut a natali solo discederent, ad occu-
pandas siöi terras, quas incolere possent, armis et bello querere now ces-
sarunt. Tunc elegerunt siòi querere terram Pannonie, quam audiuerawt
fama uolante terram Athile régis esse, de cuius progenie dux Almus pater

*) Silaba no e scrisă deasupra cuvântului de a. mână.

’) Silaba ca e scrisă deasupra cuvântului de a. mână.
 23

nobil al Scythiei, care s’a căsătorit în Dentumoger cu fiica ducelui de

Eunedubel, cu numele Emesu. Delà carea s’a născut fiul, care fu nu­
mit Almus. După vestirea dumnedeească a fost numit Almus, pentrucă
mamei sale îi s’a arătat în vis o visiune dumnedeească, în chip de
vulture, care parcă s’a apropiat și a îngrecat-o, și îi s’a părut că din
pântecele ei ar eși un torent, și din rărunchii ei s’ar nasce regi glorioși,
și s’ar înmulți dar nu pe pământul sëu. Și fiind-că somnul în ungu-
resce se dice „Almu“ (âlom), și nascerea lui a fost prevestită în somn,
pentru aceea l-a chiemat Almus, ori pentru aceea l-a numit Almus, adecă
sânt, pentru-că din semînța lui erau să se nască regi și duci, sfinți. Ce e
mai departe ?
CAP IV.
Despre ducele Almus.
După-ce Almus s’a născut pe lume, multă bucurie s’a făcut ducelui
Ugek și neamurilor sale și mai tuturor fruntașilor din Scythia, pentru-că
tata lui a fost Ugek din seminția regelui Magog. Almus însă era în
față frumos, dar negru, avea ochi negri, dar mari, statură înaltă și gra­
țioasă, avea însă mâni groase și degete lungi, însuși Almus era blând,
dăruitor, înțelept, bun soldat și bucuros dătător, celor ce pe timpul acela
erau soldați în împerăția Scythiei. Iar când Almus a ajuns la etatea
matură, atuncea darul spiritului sfânt era întrînsul, deși păgân, totuși
a fost mai puternic și mai înțelept, decât toți ducii Scythiei. Și toate
afacerile țerii se săvîrșau cu sfatul și ajutorul dînsului. Iar când Almus
a ajuns la etatea matură a juneței, s’a însurat tot pe acel pământ, cu
fiica unui duce foarte nobil, delà carea s’a născut fiul cu numele Arpad,
pe care l-a adus cu sine în Panonia, precum se va spune în următoarele.

C A P V.
Despre alegerea ducelui Almus.
Astfel poporul unguresc, prea tare și în afacerile resboinice prea
puternic, precum am dis mai sus, își trage originea din gintea scythică,
carea în limba sa proprie se numesce Dentumoger. Și pământul acela
era prea plin de mulțimea popoarelor sporite acolo și nu le mai putea
nutri, nici cuprinde precum diserăm mai sus. Pentru aceasta deci, cele
șepte persoane fruntașe, cari pănă în diua de adi se numesc Hetumoger,
neputând suferi ângustimea locurilor, după-ce s’au sfătuit între sine să
plece de pe pământul natal, n’au întârziat a căuta și a ocupa cu arme
și cu resboiu pământuri unde să locuiască. Atunci și-au ales de a căuta
pământul Panoniei, care, după faima respândită, au înțeles că ar fi fost

8) Urmă de răsură.
4j Corectură de a. mână; original magnum gaudium. — •) Urmă de răsură.
 24

Arpad descenderat. Tunc ipsi VII. principales persone conmuni1 et uero**

consilio intellexerunt, quod inceptum iter perficere non possent, nisi du­
cem ac preceptorem super se habeant. Ergo libera uoluntate et communi
consensu VII. uirorum elegerwt sibi ducem ac preceptorem in filios filio-
rum suorum usque ad ultimam generationem Almum filium Vgek, et qui de
eins generatione descenderent, quia2 Alm us dux filius Vgek et qui de gene­
ration eius descenderant, clariores erant genere et potentiores in bello.
Isti enim VII principales persone erant uiri nobiles genere et potentes
in bello, fide stabiles. Tunc pari uoluntate Almo duci sic dixerunt: Ex
hodierna die te nobis ducem ac preceptorem eligimws, et quo fortuna
tua te duxerit, illue te sequemur. Tunc suprudicti uiri pro Almo duce
more paganismo fusis propriis sanguinibus in unum uas ratuw» fecerunt
iuramentum. Et licet pagani fuissent, fìdem tarne» iuramenti, quam tunc
fecerant inter se, usque ad obitum ipsorum seruauerunt tali modo.

VI.
De iuramento eorum.
Primus status iuramenti sic fuit : ut quamdiu uita duraret, tam ipsis,
quam etiam posteris suis semper ducem baberent de progenie Almi ducis.
Secundus status iuramenti sic fuit : ut quicquid boni per labores eorum
acquirere possent, nemo eorum expers fieret. Tercius status iuramenti sic
fuit : ut isti principales persone, qui sua libera uoluntate Almum sibi do­
minum elegerant, quod ipsi et filij eorum nunquam a consilio ducis et
honore regni omnino priuarentur. Quartus status iuramenti sic fuit: ut
siquis de posteris eorum infidelis fieret conira personam ducalem, et dis-
cordiam faceret inter ducem et cognatos suos, sanguis nocentis fuderetur,
sicut sanguis eorum fuit fusus 8 in iuramento, quod fecerunt Almo duci.
Quintus status iuramenti sic fuit: ut siquis de posteris ducis Almi et alia-
rum personarum principalium iuramentj statuta4 ipsorum infringere uolu-
erit, anathemati subiaceat in perpetuum. Quorum VII. uirorum nomina
hec fuerunt : Almus pater Arpad, Eleud pater 5 Zobolsu a quo genus Saac
descendit, Cundu pater Curzan, Ound pater Ete, a quo genus Calan et
Colsoy descendit, Tosu pater Lelu, Huba, a quo genus Zemera descendit.
VII-us Tuhutum pater Horea, cuius filij fuerunt Gyyla et Zombor, a quibus
genus Moglout descendit, ut inferius dicetur. Quid plura? Iter hystorie
teneamus.

VII.
De egressu eorum.
Anno dominice incarnationis d. ccc. 1. xxxiiii., sicut in annalibus
continetur cronicis, septem principales persone, qui hetumoger uocantur,
*) Urmă de corectură în acest cuvênt.
*) Răsură : orig. a quia.
 25

pământul regelui Athila, din a cărui seminție se trage ducele Almus

tata lui Arpad. Atunci cele șepte persoane fruntașe s’au convins în
înțelegere comună și adevărată, că nu pot face călătoria începută, dacă
nu vor avé peste ei un duce și poruncitor. Deci din voie liberă și
din învoirea comună a celor șepte persoane au ales duce și poruncitor
pentru sine și pentru fii lor, pană la cea din urmă generațiune, pe-
Almus, fiul lui Ugek, și cei ce se nasc din seminția lui sunt de un gen
mai strălucit și mai puternic în resboiu. Aceste șepte persoane fruntașe
erau bărbați de neam nobil, puternici în resboiu și statornici în credință.
Atunci au dis ducelui Almus, cu consimțire egală, astfel: „De adi în­
colo pe tine té alegem noue duce și poruncitor, și unde te va duce
soartea ta, acolo te vom urma“. Atunci sus pomeniții bărbați, după da­
tina păgână, slobozind sângele lor propriu într’un vas, și deși au fost
păgâni, totuși și-au întărit jurământul, ce l-au făcut atuncea între sine,
și astfel l-au ținut pănă la moartea lor.
CAP VI.
Despre jurămentul lor.
Cuprinsul jurământului a fost următorul: Pănă când ei trăesc :
ducele lor și al urmașilor lor să fie totdeuna din seminția lui Almus. Al
doilea cuprins al jurământului a fost: Ori-ce bine ar pute câștiga prin
munca lor, nimenea să nu fie eschis din acela. Al treilea cuprins al ju­
rământului a fost : Acele persoane fruntașe, cari din voie liberă au. ales
pe Almus de domnul lor, nici ei, nici fii lor să nu fie eschiși nici odată
din sfătuirile ducelui și onorurile țării. Al patrulea cuprins al jură­
mântului a fost: Dacă cineva dintre următori ar fi necredincios cătră
persoana ducelui și ar produce neînțelegere între duce și între rudeniile
lui, să i se verse sângele, precum s’a versat sângele lor la jurământul,
ce l-au făcut ducelui Almus. Al cincilea cuprins al jurământului a fost:
Dacă cineva dintre următorii ducelui Almus și ai celorlalte persoane
fruntașe ar frânge jurământul, ori statutele lor, să fie afurisit în veci.
Numele celor șepte bărbați a fost: Almus, tata lui Arpad, Eleud, tata
lui Zobulsu, dela care se trage familia Saac, Cundu, tata lui Curzan,
Ound, tata lui Ete, dela care se trage familia lui Calan și Colsoy, Tosu,
tata lui Lelu, Huba, dela care se trage familia lui Zemera, al șeptelea
Tubutum, tata lui Horea, ai cărui fii au fost Gyyla și Zombor, delà
cari se trage familia Moglout, precum se spune mai la vale. Ce să mai
4ic? Să urmăm cursul istoriei.
CAP VII.
Despre plecarea lor.
In anul 884 al întrupării Domnului, precum se vede din analele
cronicale, șepte persoane fruntașe, cari se chiamă Hetumoger, au plecat
8) Corectură de a. mână.
4) In manuscript e greșit statura. — e) Cuvântul et, ce era scris după pater, e ras,
 26

egressi sunt de terra Scithia uersus occidentem, inter quos Almus dux
filius Ugek de genere Magog regis uir bone memorie, dominus et consì-
liarius eorum, una cum uxore sua et filio suo Arpad, et duobus filiis Hulec
auuwculi sui, scilicet Zuard et Cadusa, necnon cum multitudine magna
populorum non numerata federatorum de eadem regione egressus est. Ve-
nientes autem dies plurimos per deserta loca, et fluuium Etyl super tulbou
sedentes ritu paganismo trunsnatauerunt, et nuwquam uiam1 civitatis uel
habitaculi inueneruwt. Nec labores hominum comederunt, ut mos erat
eorum, sed carnibus et piscibus uescebantur, donee in Rusciam, que Su-
sudal uocatur, uenerunt. Et iuuenes eorum fere cottidie erant in uenatione.
Vnde a die ilio usque ad presens Hungarij sunt pre ceteris gentjbus3
meliores in uenatu. Et sic Almus dux cum omnibus suis uenientes terram
intrauerunt Ruscie, que uocatur Susudal.3
Vili.
De Dutenia.
Postquam autem ad partes Rutenorum peruenerunt, sine aliquu con-
tradicione usque ad ciuitatem Kyeu transierunt, et dum per ciuitatem
Kyeu transissent, fluuium Deneper4 transnauigando, uoluerunt regnum
Rutenorum siòi subiugare. Tunc duces Rutenorum hoc intelligentes ti-
muerunt ualde, eo quod audiuerant Almum ducem filium Vgek de genere
Athile régis esse, cuj proauj eorum annuatim tributa persoluebant. Attamen
dux de Hyeu5 conuocatis omnibus primatibus suis, habito inter se cow-
silio, elegerunt, ut pugnam promouerent contra Almum ducem, et magis
uellent mori in bello, quam amitterent regna propria, et subiugati essent
sine sua sponte duci Almo. Statim dux de Kyeu missis legatis, VII. duces
Cumanorum suos fidelissimos amicos in adiutorium postulauit. Tunc hij
VII. duces, quorum nomina hec fuerunt : Ed, Edum,6 Etu, Bunger, Ousad
pater Ursuur, Boyta, Ketel pater Oluptulma, non modica multitudine
equitum insimul coadunata, causa amicicie ducis de Kyeu celerrimo cursu
contra Almum ducem uenerunt. Et dux de Kyeu cum (eo;)ercitu7 suo ob-
uiam processif eis et adiutorio Cumanorum armata multitudine contra Almum
ducem uenire ceperunt. Dux uero Almus, cuius adiutor erat sanctus spi-
ritus, armis indutus, ordinata acie, super equum suum sedendo, ibat hue
et illue confortans suos milites, et facto impetu, stetit ante omnes suos
et dixit eis : 0 Scithici et conmilitones mei, uirj fortissimi, memores8
estote initium uiarum uestrarum, quando dixistis, quod terram, quam in­
colere possetis, armis et bello quereretis. Ergo nolite turbări de multi­
tudine Ruthenorum et Cumanorum, qui assimulantur nosiris canibus. Nam
canes statim ut audiunt uerba dominorum suorum, nonne in timorem uer-

l) După acest cuvent e rasura.

s) Corectură de altă mână; orig, probabil generibus.
s) Cuvântul întreg e scris pe răsură de aceeaș mână.
*) Original scris în doue cuvinte: de neper.
 27

din pământul Scythiei spre apus. între cari ducele Almus, fiul lui Ugek
din neamul regelui Magog, bărbat de bună memorie, domnul și sfătui­
torul lor, împreună cu muierea sa și cu fiul său Arpad și cu doi fii ai
unchiului seu Hulec, adecă Zuard și Cadusa, și cu o mare mulțime a
popoarelor confederate, au plecat din acest ținut. Venind mai multe
clile prin locurile deșerte, au înotat peste fluviul Etyl, șeclând pe plute,
după datină păgână, și nicăiri pe cale n’au dat de oraș, ori sat, nici
fertură de om n’au mâncat, precum era datina lor, ci au trăit cu carne
și pesce, pănă când au ajuns la Ruscia, carea se numesce Susudal. Și
tinerii lor erau mai în toate cjilele la vânătoare, de unde, din timpul
acela pănă adi, Ungurii sunt mai buni vânători, decât celelalte popoare.
Astfel ducele Almus, venind cu toți ai sëi a intrat pe pământul Rusciei,
ce se numesce Susudal.
CAP VIII.
Despre liutlienia.
După ce au sosit la părțile Rutheniei, fără nici o împedecare pănă
la orașul Kyeu, și când au trecut peste orașul Kyeu, plutind peste fluviul
Denep, au voit a-și subjuga împărăția Ruthenilor. Audind aceasta ducii
Ruthenilor, au avut mare teamă, căci au audit că ducele Almus, fiul lui
Ugek, ar fi de seminția regelui Athila, căruia strămoșii lor i-au plătit
în tot anul tribut. Cu toate aceste, ducele de Kyeu, conchiemând pe
toți bărbații sei de frunte, după avuta sfătuire între sine, s’a ales, ca
să poarte resboi contra ducelui Almus, și au vrut să moară mai bine
în resboiu, decât să-și peardă împărăția, și să fie subjugați fără voie
ducelui Almus. Ducele de Kyeu după ce a trimis soli, a chemat în ajutor
șepte duci ai Cumanilor, pe cei mai credincioși amici ai sëi. Atunci
acești șepte duci, ale căror nume au fost: Ed, Edum, Etu, Bunger, Ousad,
tata lui Ursuur, Boyta, Ketel, tata lui Oluptulma, după ce au întrunit nu
puțină mulțime de călăreți, din amiciție față de ducele de Kyeu, în fuga
cea mai mare au venit în contra ducelui Almus. Și ducele de Kyeu a
plecat înaintea lor cu oastea sa, și cu ajutorul Cumanilor, cu o mulțime
de armată au început a merge contra ducelui Almus. Ducele Almus
însă, al cărui ajutor a fost spiritul sfânt, îmbrăcat în arme, după ce și-a
așezat oastea în linie de resboiu, suindu-se pe calul sëu, a călărit ici și
colo, animând pe militarii sëi, și făcând o isbire, s’a oprit înaintea tu­
turor și le-a dis: „0 Scyti și tovarășii mei de arme, bărbați prea res-
boinici, aduceți-ve aminte de începutul călătoriei noastre, când ați dis :
că pământul, pe care veți putâ locui, îl veți cuceri cu arme și resboiu.
Să nu ve turburați deci de mulțimea Ruthenilor și a Cumanilor, cari

6) Greșit, în loc de Kyeu.

•) Mai târdiu Edumen.
T) ercitu e greșit.
8) Corectură de altă mână; orig. memor; silaba es suprascrisă ulterior.
 28

tuntur? Quia uirtus now ualet in multitudine populi, sed in fortitudine

animi. An nescitis, quia unw.s leo multos ceruos in fugam uertit, ut dicit
quidam philosophus? Sed hijs omissis dicam uobis : Quis enim potuit
contra stare militibus Scithie? Nonne Darium regem Persarum Scithici in
fugam eonuerterunt ; et sic cum timore et maxima turpitudine fugiit in
Persas ? et perdidit ibi octoginta milia hominum. Aut nonne Cyrum regem
Persarum Scithici cum trecentis XXX-ta milibus occiderunt1 ? Aut nonne
magnum Alexandrum fìlium Philippi régis et regine Olimpiadis, qui multa
regna pugnando si6i subiugauerat, ipsum etiam Scithici turpiter fugaue-
runt? Vnde strennue et fortiter pugnemus contra eos, qui assimilantur
no.s'/ris canibus, et sic multitudinem eorum timeamus, ut muscarum multi-
tudinem. Hoc audientes milites Almi ducis, multum sunt confortati. Sta-
timque sonuerunt tubas bellicas per partes, et conmixta est utraque acies
hostium, ceperuntque pugnare acriter inter se. Et interfìciebantur plurimi
de Ruthenis et Cumanis. Predicti uero duces Ruthenorum et Cumanorum
uidentes suos deficere in bello, in fugam uersi sunt, et pro salute uite
properantes, in ciuitatem Kyeu intrauerunt. Almus dux et sui milites
persequentes Ruthenos et Cumanos usque ad ciuitatem Kyeu, et tonsa2
capita Cumanorum Almi ducis milites mactabant, tanquam crudas cucur-
bitas. Duces uero Ruthenorum et Cumanorum in ciuitatem.ingressi uiden­
tes audatiam Scithicorum, quasi muti remanserunt.

IX.
De pace inter ducem et Ruthenos.
Dux uero Almus et sui milites adepta uictoria, terras Ruthenorum
si&i subiugauerunt, et bona eorum accipientes, in secunda ebdomada ciui­
tatem Kyeu ceperunt expugnare. Et dum scalas ad murum ponere ce-
pissent, uidentes duces Cumanorum et Ruthenorum audatiam Scithicorum
timuerunt ualde. Et dum hoc intellexissent, quod eis obsistere non uale-
rent, tunc missis legatis, dux de Kyeu et alij duces Ruthenorum necnon
Cumanorum, qui ibi fuerunt, rogauerunt Almum ducem et principes suos,
et pacem facerent cum eis. Cum autem legati uenissent ad Almum ducem,
et eum rogassent, ut domini eorum de sedibus non expellerentur suis, tunc
dux Almus inito cowsilio cubi suis, sic legatos remisit Ruthenorum, ut du­
ces et primates sui fìlios suos in obsides darent tributumque annuatim
persoluerent decern milia marcarum, et insuper uictum uestitum et alia
necessaria. Duces uero Ruthenorum, licet non sponte, tarnen hec omnia
Almo duci concesserunt. Sed rogauerunt Almum ducem, ut dimissa terra
Galicie, ultra siluam Houos 3 uersus occidentem in terram Pannonie des­
cenderent, que primo Athile regis terra fuisseti. Et laudabant eis terram

*) Corectură de altă mână; orig. exciderunt\ silaba oc suprascrisă.

In litera o urmele coreeturei de altă mână.
 29

samănă cu cânii nostri. Pentru-că cânele îndată ce aude cuvintele dom­

nilor sëi, este, că să înfricoșază? Pentru-că virtutea n’ajunge nimic în
mulțimea poporului, ci în tăria inimei. Au nu sciti, că un leu alungă
multi cerbi, precum elice cutare filosof. Dar punând la o parte aceste,
ve die voue: Cine a putut sta contra militarilor Scythiei? Ori n’au luat
Scythii la fugă pe Dariu, regele Perșilor, și așa cu frică și cu cea mai
mare rușine a fugit pănă în Persia și a perdut acolo optzeci de mii de
oameni? Au nu Scythii au omorît pe Cyrus, regele Perșilor cu trei sute
trei 4eci de mii de soldați? Ori nu Scythii au luat la fugă pe Alexandru
cel Mare, fiul regelui Filip și al reginei Olimpiada, care a cucerit multe
țeri prin luptă? Pentru aceasta să ne luptăm contra lor, tare și puter­
nic, cari samănă cu cânii nostrii, și numai așa să ne temem de mulți­
mea lor, ca de mulțimea muscelor“. Aurind aceasta militarii ducelui
Almus s’au îmbărbătat mult, și de loc au sunat cornurile de resboiu din
toate părțile, și s’au amestecat ambele linii de resboiu ale dușmanilor și
au început a se lupta strașnic între sine. Și foarte mulți dintre Rutheni
și Cumani fură omorîți. Numiții duci ai Ruthenilor și Cumanilor însă,
vëcjênd pe ai sëi, că-și perd puterea, au luat-o la fugă, și ca să-și scape
viața au întrat în orașul Kyeu. Ducele Almus și soldații sei persecu­
tând pe Rutheni și Cumani, pănă la orașul Kyeu, soldații ducelui Almus
au dimicat ca pe nisce cucurbete crude, capetele tunse ale Cumanilor. Iară
ducii Ruthenilor și Cumanilor întrați în oraș, vëclênd cutezanța Scytliilor,
au rëmas ca muți.
CAP IX.
Despre pacea între duce și Hutheni.
Ducele Almus însă și militarii sëi, câștigând învingere, și-au sub­
jugat pământul Ruthenilor, și luându-le averile, au început a ataca în
a doua septëmânâ orașul Kyeu. Și când au început a pune scări la
zidul de peatră, vëdênd ducii Ruthenilor și ai Cumanilor cutezanța
Scythilor, s’au temut tare. Și când au înțeles că nu sunt în stare a se
împotrivi, atunci trimițând soli ducele de Kyeu și alți duci ai Ruthe­
nilor, precum și ai Cumanilor, cari erau acolo, l-au rugat pe Almus și
pe fruntașii sëi, să facă pace cu ei. Iar când solii veniră la ducele
Almus, și când l-au rugat să nu alunge din reședință pe domnul lor,
atunci ducele Almus după sfătuirea avută cu ai sëi, astfel a retrimis
pe solii Ruthenilor, ca să-i dee în chizeșie pe fiii lor, și să plătească la
an un tribut de dece mii de maree, și peste aceasta mâncare, vestminte
și altele de lipsă. Dar ducii Ruthenilor, deși nu de bunăvoie, totuși
le-au conces aceste toate ducelui Almus. Dar l-au rugat pe ducele
Almus, că părăsind pământul Caliciei, să descalece dincolo de pădurea
Houos, spre apus, în pământul Panoniei, care mai înainte a fost pă-

8) Original doue cuvinte: Ho nos; împreunate prin altă mână.

4) Corectură ; orig. fuissent.
 30
Pannonie ultra modum esse bonam. Dicebant enim, qwod ibi cowfluerent
nobilissimi fontes aquarwm, Danubius et Tyscia, et alij nobilissimi fontes
bonis piscibus habundantes. Q.uawi terram habitarent Sclauj, Bulgarij et
Blachij ac pastores Romanorwm. Quia post mortem Athile regis terram
Pannonie Romani dicebant pascua esse, eo quod greges eorum in terra
Pannonie pascebantur. Et iure terra Pannonie pascua Romanorum esse
dicebatur, nam et modo Romani pascuntar de bonis Hungarie. Quid plura?

X.
De VII ducibns Cumanornm.
Dvx uero Almus et sui primates, inito inter se cowsilio, peticioni1 du-
cum Ruthenorum satisfacientes, pacem cum eis fecerunt. Tune duces
Ruthenorwm, scilicet de Kyeu et Sudai2, ut ne de sedibus suis expelle-
rentwr, filios suos in obsides dederunt3 Almo duci, et cum eis miserunt
X-cem milia marcarum, et mille equos cum sellis et frenis more ruthe-
nico ornatis, et centum pueros Cumanos et xl. camelos ad onera portanda,
pelles ermelinas et griseas sine numero, ac alia multa munera now nume­
rata. Tuwc prenominati duces Cumanorwm, scilicet Ed, Edumen, Etu,
Bunger4 pater Borsu, Ousad pater Vrsuuru, Boyta, a qwo genus Brucsa
descendit, Ketel pater Oluptulma, cum uidissent pietatem Almi ducis,
qwam fecit circa Ruthenos, - pedibus eiws prouolutj se sua sponte duci
Almo subiugauerunt dicentes : Ex hodierna die nobis te dominum ac
preceptorem usque ad ultimam generationem eligimws. Et qwo te fortuna
tua duxerit, illue te sequemwr. Hoc etiam, qwod uerbo dixerunt Almo
duci, fide iuramenti more paganismo firmauerunt. Et eodem modo dux
Almus et5 suj primates eis fide se et iuramento se cowstrinxerunt. Tunc
hij VII. duces Cumanorwm cwm uxoribws et filiis suis necnow cum magna
mwltitudine in Pannoniam uenire cowcesserunt. Similiter etiam6 multi de
Ruthenis Almo duci adhérentes secum in Pannoniam uenerunt, quorum
posteritas usqwe in hodiemum diem per diuersa loca in Hungaria habitat.
XI.
De ciuitatibns Lodomer et Galicia.
Tvnc Almws dux et alij principales persone, qui7 hetumoger di-
cuntur, nec non duces Comanorum unacum cognatis et famulis ac fa-
mulabus8 suis egressi sunt de Kyeu, et in ductu Ruthenorwm Kyeuyen-
sium uenerunt usqwe ad cjuitatem Lodomer. Dux uero Lodomeriensis et
sui primates obuiam Almo duci usqwe ad cowfinium9 regni cum diuersis
preciosis muneribws processerunt, et ciuitatem Lodomeriam ultro ei aper-
uerunt. Et dux Almus cum omnibus suis in eodem loco per très ebdoma-

*) Silaba ci a fost suprascrisă mai târdiu de aceeaș mână. — a) Eroare în loc de

Susudal. — 8) Urmă de răsură. — *) Corectură de a. mână ; orig. Burger. — {) Deasupra
 SI
mântui regelui Athila. Și lăudau pământul Panoniei, că e bun peste
măsură, diceau adecă, că aici se întrunesc isvoarele renumite ale apelor
Danubius (Dunărea) și Tyscia (Tisa) și alte isvoare foarte însemnate pline
de pesci buni. Pe care pământ locuesc Sclavi, Bulgari și Blacbi și păstorii
Romanilor, pentru-că după moartea regelui Athila, Romanii diceau, că acest
pământ al Panoniei este pășune, pentru că turmele lor păsceau pe pământul
Panoniei. Și se cjicea cu drept, că pământul Panoniei este pășunea Roma­
nilor, pentrucă și adi Romanii pasc în bunurile Ungariei. Ce să mai die ?
CAP X.
Despre șepte duci ai Cumanilor.
Iar ducele Almus și fruntașii sei, sfătuindu-se între sine și încu­
viințând rugarea ducilor Rutheni, au încheiat pace cu ei. Atunci ducii
Ruthenilor, adecă cei din Kyeu și Sudai, ca să nu fie alungați din re­
ședința lor, și-au dat fiii în chizeșie ducelui Almus, și au trimis cu ei
dece mii de maree, o mie de cai înfrumsețați cu șele și cu frâne, după
datina rutheană, și o sută de prunci cumani, și patrudeci de cămile,
spre a purta povara, pei de ermelin și de vezure fără număr, și alte
daruri nenumerate. Atunci numiții duci ai Cumanilor, adecă: Ed, Edu-
men, Etu, Bunger tata lui Borsu, Ousad tata lui Ursuuru, Boyta, delà
care se trage vița lui Brucsa, Ketel tata lui Oluptulma, vădând bună­
tatea ducelui Almus arătată cătră Rutheni, aruncându-se la picioarele
lui s’au supus ducelui Almus din bună voie dicând : De acli încolo
te alegem pe tine domn și povățuitor al nostru până la generațiunea
din urmă, și ori unde te va duce soartea, acolo te urmăm. Ceea-ce au
dis ei ducelui Almus cu cuvântul, au întărit cu jurământul, după datina
păgânilor; tot asemenea și ducele Almus și fruntașii săi s’au legătuit lor
cu credință și cu jurământ. Atunci acești șepte duci ai Cumanilor au în­
ceput a veni cu muierile și pruncii lor, și cu o mare mulțime în Panonia.
Tot asemenea mulți dintre Rutheni, alăturați la ducele Almus, au venit cu
el în Panonia, ai căror urmași locuesc pănă adi în diferite locuri în Ungaria.
CAP XI.
Despre orașele Lodomeria și Galicia.
Atunci ducele Almus și celelalte persoane fruntașe, cari se numesc
Hetumoger, precum și ducii Cumanilor, cu rudeniile, servitorii și servi­
toarele lor, au plecat din Kyeu, și prin conducerea Ruthenilor veniră
din Kyeu la orașul Lodomer. Iar ducele din Lodomer și fruntașii sei
eșiră înaintea lui Almus până la marginile împărăției și i-au deschis de
bună voie orașul Lodomer, și ducele Almus a remas în acel loc cu toți
ai sei, iar în a treia septămână ducele Lodomeriei a dat ducelui Almus
cuvântului e răsură. — 6) Corectură de altă mână; orig. et. — ,) Corectură de altă mână;
orig. que. — e) La locul acestui cuvânt este o spărtură (foramen); de aceea e despărțit cuvântul
în doue. — •) Corectură de altă mână ; orig. finium.
 32

das mansit. In torcia uero ebdomada dux Lodomeriensis duos filios suos
cum omnibus filiis 1 iobagionum suor«« duci Almo in obsides dédit. Et
insuper duo milia marcano» argenti et centum marcas auri2 cocti cum
pellibus et palliis non numeratis et ccc. equos cubi sellis et frenis, et
XXV. camelos et mille boues ad onera portanda et alia munera non nu­
merata tam duci quam suis pnmatibus presentauit. Et in quarta ebdo­
mada dux Almus cum suis in Galiciam uenit et ibi requiei locum st’&i
et suis elegit. Hoc dum G-alicie dux audiuisset, obuiam Almo duci cum
omnibus suis nudis pedibus uenit et diuersa munera ad usum Almi ducis
presentauit, et aperta porta ciuitatis Galicie, quasi dominum suum pro­
prium hospicio 8 recepit, et unicum filium suum cum ceteris filiis prima-
tum regni sui in obsidem dedit, et insuper x. farisios optimos et ccc.
equos cum sellis et frenis et tria milia marcarum argenti, et cc. marcas
auri et uestes nobilissimas tam1 duci quam etiam omnibus5 militibus
suis condonauit. Dum enim dux Almus requiei locum per mensem unum
in Galicia habuisset, tunc dux Galicie ceterjque consocij suj, quorum fi-
lij in obsides positi erant, sic Almum ducem et suos nobiles rogare ce-
perunt, ut ultra Howos uersus occidentem in terram Pannonie descen­
derent. Dicebant enim eis sic, quod terra illa nimis bona esset, et ibi
confluèrent nobilissimi fontes, quorum nomina hec essent, ut supra 0 dixi-
mus : Danubius, Tyscia, Wag, Morisius, Crisius, Temus et ceteri, que
etiam primo fuisset terra Athile régis. Et mortuo ilio préoccupassent
Romani principes terram Pannonie usque ad Danubium, uòi collocavissent7
pastores suos. Terram uero, que iacet inter Thisciam et Danubium pre-
occupauisset sibi Keanus magnus dux Bulgarie, auus Salani ducis, usque
ad confinium Ruthenorum et Polonorum, et fecisset ibi habitare Sclauos
et Bulgaros. Terram uero, que est inter Thisciam et siluam Igfon, que
iacet ad Erdeuelu, a fluuio Morus usque ad fluuium Zomus, preoccu-
pauisset sibi dux Morout, cuius nepos dictus est ab Hungaris Menumo-
rout, eo quod plures habebat arnicas, et terram illam habitarent gentes,
qui dicuntur Cozar.8 Terram uero, que est a fluuio Mors usque ad ca­
strum Vrscia preoccupauisset9 quidam dux nomine Glad10 de Bundyn
castro egressus adiutorio Cumanorum, ex cuius progenie Ohtum fuit na-
tus, quem postea longo post tempore sancii regis Stephani, Sunad filius
Dobuca nepos régis11 in castro suo iuxta Morisium interfecit, eo quod
predicto regi rebellis fuit in omnibus. Cuj etiam predictus rex pro bono
seruicio suo uxorem et castrum Ohtum cum omnibus apendiciis suis
condonauit, sicui enim mos est bonorum dommorum suos fideles remune­
rare, quod castrum nunc Sunad nuncupatur. Quid ultra?

*) După acest cuvênt e rasura. — 2) Urmă de răsură. — s) Corectură de altă mână;

orig, hospieium. — *) Corectură de altă mână ; orig. quam. — 6) Orig, omnibus etiam ț linia
duplă dinaintea .cuvintelor însemnează permutarea acestora. — 6) Corectură de altă mână;
 33

de chizeși doi fii ai sei împreună cu toți fiii iobagilor sei. Și peste
aceasta a dăruit, atât ducelui, cât și fruntașilor sei, doue mii de maree
de argint și o sută de mii de maree de aur topit, cu piei și cu animale
nenumerate, trei sute de cai, cu șele și cu frâne, douecjeci și cinci de
cămile și o mie de boi, spre a purta povara, și alte daruri nenumërate.
Și în a patra septSmână ducele Almus a venit cu ai sei în Galicia și
acolo a ales loc de odichnă pentru sine și pentru ai sei. Când a aucjit
aceasta ducele Galiciei, a venit cu toți ai sei înaintea ducelui Almus,
pe picioare, desculți, și a présentât spre folosire ducelui Almus diferite
daruri, și deschidând poarta orașului Galiciei, l-a primit de oaspe, ca pe
domnul seu, și a dat în chizeșie pe unicul fiu al seu,' dimpreună cu ceia-
lalți fii ai fruntașilor țerii sale, și peste aceasta a dăruit ducelui cât
și tuturor ostașilor sei dece cai de călărit dintre cei mai buni, și trei
sute de cai cu șele și cu frâne, trei mii de maree de argint, doue sute
de maree de aur și cele mai frumoase vestminte. Când însă ducele
Almus s’a odichnit o lună întreagă în Galicia, atunci ducele Galiciei și
ceilalți consoți ai sei, ai căror fii erau dați în chizeșie, au început a
ruga pe ducele Almus și pe nobilii sei astfel, să descalece peste Houos,
spre apus în pământul Panoniei. Și li-au dis adecă, că pământul acela
ar fi foarte bun și acolo curg la olaltă cele mai însemnate isvoare, a
căror nume e precum diserăm mai sus : Dunărea, Tisa, Wag, Morisius
(Mureș), Crisius (Criș), Temus (Timiș) și altele, care și mai înainte a fost
pământul regelui Athila, și după moartea lui principii Romani au ocupat
pământul Panoniei, până la Dunăre, unde și-au așezat păstorii lor. Iar
pământul, care zace între Tisa și Dunăre, l-a ocupat sieși Keanus, ma­
rele duce al B ulgariei, strămoșul ducelui Salanus, pănă la marginile
Ruthenilor și Polonilor, și acolo a colonisât pe Slavi și Bulgari. Iar
pământul, care este între Tisa și pădurea Igfon, care zace spre Erdeuel
(Ardeal), delà fluviul Morus, pănă la fluviul Zomus (Someș), l-a ocupat
pentru sine ducele Morout, al cărui nepot s’a numit prin Unguri Menu-
morout, pentru că avea mai multe drăguțe, și pe pământul acela locuiau
ginte, cari se numiau Cozar. însă pământul, care este delà fluviul Morus
pănă la fortăreața Urscia (Orșova), l-a ocupat cutare duce, cu numele
Glad, care cu ajutorul Cumanilor a eșit din fortăreața Bundyn (Vidin),
și din al cărui neam s’a născut Ohtum, pe care mai târziu pe timpul
regelui Stefan, l-a omorît în cetatea de lângă Morisius, Sunad fiul lui
Dobuca, nepotul regelui, fiindcă s’a împotrivit întru toate regelui. Și
căruia menționatul rege i-a dăruit pentru bunele sale servicii muiere
și fortăreața Ohtum, cu toate câte se’ țin de ea. Căci așa este datina
domnitorilor buni, să remunereze pe credincioșii sei. Care fortăreață se
numesce adi Sunad (Cenad). Ce să mai clic ?

orig, super. — ’) Orig. collocassent, silaba vi a fost suprascrisă ulterior de a. mână. — e) Orig.
gentes Cozar qui dicuntur. — Orig. preoccupauissent; punctul de sub n însemnează că
se omite. — 10) Corectură de a. mână; orig. Gaad. — “) Corectură de altă mână; orig. regem.
3
 34

XII.
Çuomodo Pannoniam intrauerunt.
Dvx uero Aimas et suj primates acquiescentes consiliis Rutheno-
rum, pacem fermissima»» cum eis1 fecerunt. Duces eni»» Ruthenoram,
ut ne de sedibu.s suis expellerentwr, filios suos, ut supra diximus, in ob-
sides dederunt cum muneribus non numeratis. Tune dux Galicie duo mi­
2 et Ill-a milia rusticorum anteire precepit, qui eis per
lia sagittatorum*
siluam Houos uiam prepararent usque ad confinium Hung. Et omnia iu-
menta eorum uictualibus et aliis necessariis onerauit, et pecudes ad uic-
tum condonauit sine numero. Tune VII. principales persone, quj 3 hetu-
moger dicuntur, et hij VIL duces Cumanonws, quorum nomina supra
diximws, una cum cognatis et famulis ac famulabus consilio et auxilio
Ruthenoram Galicie sunt egressi in terram Pannonie. Et sic uenientes
per siluam Houos ad partes Hung descenderunt. Et eu?» illuc peruenis-
sent, locum, que»n primo occupauerunt, Muncas nominauerunt, eo quod
cum maximo labore ad terram, quam sibi adoptabant, peruenerant. Tune
ibi pro requie laboram suora»» xl. dies permanserunt, et terram ultra
quam dici potest dilexerunt. Sclauj uero habitatores terre audientes ad-
uentum eorum, timuerunt ualde, et sua sponte se Almo duci subiugaue-
runt, eo qwod audiuerant Almum ducerò de genere Athile regis descen­
disse. Et licet homines fuissent Salani ducis, tarnen cum magno honore
et timore seruiebant Almo duci, om»ia que sunt necessaria ad uictum,
sieut decet do»nino suo, offerentes. Et talis tjmor et tremor irruerat su­
per habitatores terre et adulabantwr45duci et suis primatibws, sieut serui
ad suos proprios dominos. Et laudabant eis fertilitatem terre illius, et
narrabant, qwomodo mortuo Athjla6 rege, magnus Keanus preauus 6 ducjs7
Salanj dux de Bulgaria egressus, auxilio et co»,silio imperatoris Grecorum
preoccupauerat terram illam. Qualité» etiam ipsi Sclaui de terra Bulgarie
conductu8 fuerunt ad confinium Ruthenoram, et qwali ter nune Salanus
dux eorum se et suos teneret, et quante potestatis esset circa suos uicinos.
XIII.
De IL mg castro.
Tvnc9 dux Almus et sui primates audientes talia, leciores facti
sunt solito, et ad castrum Hung equitauerunt, ut caperent eum. Et dum
castra metati essent circa murum, tunc comes eiusdem castri nomine Lo-
borcy, qui in lingua eorum duca uocabatur, fuga lapsus ad castram Zem-
lum 10 properabat. Quem milites ducis perseqwentes iuxta quendam fluuium
comprehendentes, laqueo suspenderunt in eodem loco. Et a die ilio fluuium

*) Aceste doue cuvinte sunt vîrîte ulterior de altă mână.

8) Corectură de altă mână; orig. sagittarum.
8) Corectură de altă mână; orig. que.
4) Corectură de altă mână; orig. probabil adubrabantur.
5) Corectură de a. mână; orig. Alitala.
 35

CAP XII.
Cum au intrat în Pannonia.
Dar ducele Almus și fruntașii sei, primind sfatul Ruthenilor, au făcut
cu ei cea mai statornică pace. Iar ducii Ruthenilor, ca să nu fie alungați
din reședința lor, și-au dat fii în chizeșie cu daruri nenumărate. Atunci
ducele Galiciei a demandât, să meargă înainte doue mii de săgetari, cu
trei mii de țărani, cari să le gătească drumul peste pădurea Houos până
la marginea Hungului. Și trăgătoarele lor le-au încărcat cu victualii și
altele de lipsă, și le-a dăruit vite fără număr spre viețuire. Atunci cele
șepte persoane fruntașe, cari se numesc Hetumoger, și cei șepte duci ai
Cumanilor, ale căror nume le spuserăm mai sus, au plecat cu rudeniile,
servitorii și servitoarele, cu sfatul și ajutorul Ruthenilor din Galicia, spre
pământul Panoniei. Și așa venind peste pădurea Houos, au descălecat
în părțile Hungului, și când au ajuns aici, locul ce l-au ocupat prima-oară,
l-au numit Muncas (Munkâcs), pentru-că au ajuns cu cea mai mare osteneală
la pământul ce și l-au dorit. Atunci au rămas acolo, spre a se reculege,
patrudeci de dile, și au prețuit pământul nespus de mult. Iar Sclavii,
locuitorii pământului, audind de venirea lor, s’au temut tare și s’au supus
ducelui Almus de bună voie, fiindcă au audit, că regele Almus se trage
din seminția lui Athila. Deși ei erau oamenii lui Salanus, totuși serviau
ducelui Almus cu mare onoare și temere, și îi oferiau tot ce este de
lipsă traiului, precum se cuvine domnului său. Și astfel de temere și
tremurare a întrat în locuitorii pământului, și așa se lingușau ducelui și
fruntașilor săi, precum servitorii stăpânilor lor proprii, și le lăudau rod­
nicia acelui pământ și povestiau cum a ocupat acest pământ, după
moartea regelui Athila — eșind din Bulgaria — marele duce Keanus, stră­
moșul ducelui Salanus, cu ajutorul și sfătuirea împăratului Grecilor. Cum
au fost conduși chiar și Sclavii de pe pământul Bulgariei la granițele
Ruthenilor, și cum îi ține în frâu pe ei și pe ai săi Salanus, ducele lor,
și ce putere mare ar avé asupra vecinilor săi.
CAP XIII.
Despre fortăreața Hung.
Atunci ducele Almus și fruntașii săi, audind aceste s’au bucurat
peste măsură și au călărit la fortăreața Hung, să o cucerească. Și când
și-au aședat tabera lângă ziduri, atunci cornitele acelei fortărețe, cu nu­
mele Loborcy, ce în limba lor înseamnă duce, luând-o la fugă, s’a
apropiat de fortăreața Zemlum (Zemplén), pe care militarii ducelui per-
secutându-1, l-au prins lângă un fluviu, și în acel loc l-au spânzurat. Și

’) pre și auus sorise separat au fost împreunate ulterior de altă mână.

’) Corectură de a. mână ; orig. duces.
8) Greșit în loc de conducti.
9) In manuscript e greșit pusă inițiala D.
*°) Acest cuvent a fost vîrît ulterior de altă mână.
3*
 36

ilium uocauerunt sub nomine eiusdem Loborcy. Tunc dux Almus et sui
castrum Hung subintrantes, diis inmortalibus magnas uictimas fecerunt,
et conuiuia per IIII-or dies celebrauerunt. Quarto autem die inito cowsilio
et accepto iuramento omnium suorum, dux Almus, ipso uiuente, filium
suum Arpadium ducem ac preceptorem constituit. Et uocatus est Arpad
dux Hunguarie *, et ab Hungu omnes sui milites uocatj sunt Hunguari
secundum linguam alienigenarum, et illa uocatio usque ad presens durat
per totum mundum.
XIV.
De Arpad duce.
Anno dominice incarnationis d. cccc0. iii°. Arpad dux missis exer-
citibus suis totam terram, que est inter Thisciam et Budrug usț/ue ad
Vgosam, szfti cum omnibus habitatoribus suis preoccupauit, et castrum
Borsoa obsedit et tercio die pugnando apprehendit, muros eius destruxit,
et milites Salani ducis, quos ibi inuenit, cathenis ligatos in castrum
Hung duci precepit. Et dum ibi per plures dies habitassent, dux et sui
uidentes fertilitatem terre, et habundantiam omnium bestiarum et copiam
piscium de fluminibus Thiscie et Budrug, terram ultra quam dici potest
dux Arpad et sui dilexerunt. Tandem uero dum hec omnia, que acta fue-
rant, dux Salanus a suis fuga lapsjs* 2 audiuisset, manum leuare ausus
non fuit. Sed 34missis legatis suis more bulcarico, ut mos est eorum, mi-
narj cepit, eti Arpadium ducem Hungarie quasi deridendo salutauit, et
suos pro risu Hunguaros appelauit, et multis modis mirari cepit, qui
essent et unde uenissent, qui talia ausi facere6 fuissent. Et mandauit
eis, ut mala facta sua emendarent, et fluuium Budrug nullo modo tran­
sire auderent, ut ne ipse ueniens cum adiutorio Grecorum et Bulgarorum,
de malo facto eorum eis uicem reddens uix aliquem dimitteret, qui ad
propria remeans salutis gaudia nuntiaret. Missi uero Salani ducis uenien-
tes ad castrum Zemlin, et transito fluuio Budrug secunda die ad ducem
Arpadium peruenerunt. Tercio autem die ducem Arpadium6 uerbo do­
mini sui salutauerunt, et mandata eius duci Arpadio retulerunt. Dux
autem Arpad audita legatione Salani superbi ducis, non superbe sed hu-
militer ei respondit dicens : Licet preauus meus potentissimus rex Attilla
habuerit terram, que iacet inter Danubium et’ Thysciam usque ad confi-
nium Bulgarorum, quam ipse haftet; attamen ego non propter aliquem ti-
morem Grecorum uel Bulgarorum, quod eis resistere non ualeam, sed prop­
ter amiciciam Salani ducis uestri, peto de mea iusticia unam particulam
propter pecora mea, scilicet terram usque ad fluuium Louiou8, et insuper
peto ab ipso duce uesAo, ut mittat miJii gratia ipsius duas lagungulas

*) Corectură de a. mână; orig. Hungarie.

a) Corectură de a. mână; orig, lapsus.
8) De aci încolo șirurile sunt tot mai scurte până la finea paginei.
4) et a fost adaus ulterior de altă mână.
 37

din dina aceasta l-au numit acel fluviu cu numele lui Loborcy. Atunci
ducele Almus și ai sëi, intrând în fortăreața Hung, au adus jertfă mare
deilor nemuritori și s’au ospëtat patru dile. A patra eh însă, sfătu-
indu-se și luând jurământ delà toți ai sëi, ducele Almus, fiind âncă în
viață, l-a pus pe Arpad, fiiul sëu, duce și povățuitor. Și Arpad s’a
numit duce al Ungariei, și toți soldații sëi fură numiți delà Hungu,
după limba strămoșească Hungari, și numirea aceasta există în toată
lumea, până aefi-
CAP XIV.
Despre ducele Arpad.
La anul 903 delà întruparea Domnului, ducele Arpad a ocupat cu
oastea sa trimisă tot pământul între Tisa și Budrug (Bodrog), până la
Ugosa (Ugocsa), împreună cu toți locuitorii sëi. Și s’a aședat în fortă­
reața Borsoa (Borșod), și a treia ch a cucerit-o luptând, a dărîmat zidu­
rile ei, și a demandât ca pe soldații lui Salanus, ce-i vor afla acolo, să-i
lege în lanțuri și să-i ducă la fortăreața Hung. Și când au locuit acolo
mai multe dile, vëtjênd ducele și ai sëi rodnicia pământului și îmbel-
șugarea a tot felul de animale sălbatice și mulțimea pescilor în fluviile
Tisa și Budrug, ducele Arpad și ai sëi au prețuit nespus de mult pă­
mântul. Dar în urmă când toate cele-ce s’au petrecut, le-a audit ducele
Salanus delà ai sëi, scăpați prin fugă, n’a cutezat a-și ridica mâna, ci
trimițând soli după datina Bulgarilor, a început, precum e datina lor, a
amenința pe ducele Ungariei Arpad și l-a salutat ca în rîs, și pe ai sëi
i-a numit ca din batjocură Hungari, și a început a se mira în tot chipul:
cine sunt și de unde vin ei, cari au cutezat să facă de aceste. Și le-a
demandât să-și îndrepte faptele cele rele și nici cum să nu cuteze să
treacă peste fluviul Budrug, ca nu cumva venind el cu ajutorul Grecilor
și al Bulgarilor, să le plătească împrumutul pentru fapta lor cea rea, și
abia să le lase pe cineva, care mergând acasă, să ducă veste îmbucurătoare
despre scăparea sa. Venind solii ducelui Salanus la fortăreața Zemlin,
și trecând peste fluviul Budrug, au sosit a doua di la ducele Arpad, iar
a treia di l-au salutat pe Arpad în numele domnului lor, și au referat
ducelui Arpad despre ordinul sëu. Ducele Arpad însă ascultând mandatul
îngâmfatului duce Salanus i-a rëspuns nu îngâmfat, ci umilit dicând :
„Deși strămoșul meu, cel mai puternic rege, Athila, a ținut pământul ce
zace între Dunăre și Tisa, până la marginile Bulgariei, ce îl ține, eu
totuși nu de frica Grecilor și a Bulgarilor, ca și când nu le-aș puté re­
sista, ci pentru amiciția ducelui vostru Salanus, cer din dreptul meu
numai o părticică pentru vitele mele, adecă: pământul până la fluviul

6) Corectură de a. mână. Liniile duple de lângă cuvinte însemnează, că cuvântul

ausi dela finea șirului este a se permuta cu facere delà începutul șirului următor. Textul
corect e deci : facere ausi fuissent. — 8) Corectură de a mână ; orig. Apadium. — ’) După
acest cuvent e răsură. — 8) Greșit, în loc de: Souiou.
 38

plenas aqua Danubij et unatn sarcinam de herbis sabulorwm Olpar, ut

possim probare, si sint dulciores herbe sabulorwm Olpar herbis Scythico-
rum idest1 Dentumoger, et aqwe Danubij si sint meliores aqwis Thanaydis.
Et data eis legatione diuersis eos muneribws ditauit, et capta beniuo-
lentia eorum repatriare precepit. Tunc dux Arpad inito cowsilio eodem
modo misit nwwcios suos ad Salanum ducem et misit ei XII. albos eqwos
et XII. camelos et XII. pueros cumanicos et ducisse XII. puellas ru-
thenicas prudentissimas et duodecim pelles ermelinas et XII. zobolos et
XII. pallia deaurata. Et missi swwt in legatione illa de nobilioribws per-
sonis : Oundu pater Ethe et2 alter Ketel, pater Oluptulmae. Et tercium
miserunt quendam strennuissimum militem nomiwe Tursol, causa spec-
taculi, qwi inspiceret qualitatem terre et ciciws reuersus nwntiaret domino
suo duci Arpad.

XV.
De cantaro3 Castro.
Missi uero Arpad ducis, Oundu pater Ethe et Ketel pater Olup-
tulma et Turzol miles cumanws, cuiws genealogia defecit in semetipso,
uenientes fluuium Budrug transnatauerunt in ilio loco, ubi paruus fluuiws
manaws a Satwrholmu descendit in Budrug. Et sic transeuntes fìuuium
Budrug, cum predictum paruum fluuium transirent quasi leti, tunc per
inundationem aquarwm Ketel eqwo offendente in aqwwm submersus est,
et sociis suis adiuuantibws uix a leto liberates est. Tunc fluuiws ille per
socios Ketel uocates est per risu»? Ketelpotaca. Et postea dux Arpad
per graham suam totam terram eum habitatoribws suis eidem Ketel a
Saterholmu usqwe ad fluuium Tulsuoa cowdonauit4. Et non tantum hec,
sed etiam malora hiis cowdonauit, quia dux Arpad subiugata st&i tota
terra Pannonie pro fìdelissimo seruicio suo eidem Ketel dédit terram
magnam iuxta Danubium, ubi fluuiws Wag descendit. Vbi postea Olup-
tulma filiws Ketel castrum cowstruxiï, qwod Camarwm nwwcupauit. Ad
seruicium cuiws castri tam de popwlo seco» ducto, qwwm etiam a duce
aqwisito duas partes cowdonauit. Vbi etiam longo post tempore ipse Ke­
tel et filiws suus Tulma more paganismo sepulti sunt5. Sed terra»«6
illam, que nunc Ketelpotaca uocater, posteritas eiws usqwe ad tempora
Andree regis filij caluj Ladizlay habuit. Attamen7 rex Andreas de po­
steris Ketel canbium8 ilium locum duabws de causis, unum quia utilis
regibws erat ad uenationes, secwwdwm qwia diligebat partes illas habitare
uxor sua, eo qwod propius ad natale solum esset9, qwia erat filia ducis

’) Pentru explicarea acestei prescurtări conferă Walther, Lexicon dipi. 1747. 162.
2) Corectură de a. mână; orig. ac.
8) Corectură de a. mână; orig. Camera.
*) Corectură de a. mână; orig. condomuit.
 39

Soujou, și peste aceasta cer tot dela ducele vostra, să-mi trimită din
bună voie două pl osce de apă din Dunăre și o sarcină de iarbă de pe
câmpia năsipoasă Olpar, ca să pot face asemănare dacă este mai dulce
iarba câmpiei Olpar, decât iarba din Scythia și Dentumoger, și dacă
apa Dunării este mai bună decât apa din Thanais“. Și dându-le lor în­
sărcinarea i-a înavuțit cu diverse daruri, și câștigându-le bunăvoința, le-a
ordinat să se întoarcă în țara lor. Atunci ducele Arpad, după ce s’a
sfătuit, a trimis asemenea pe solii săi la ducele Salanus și i-a trimis 12
cai albi, 12 cămile și 12 prunci cumani și soției ducelui 12 fete rutene,
foarte cuminte, 12 piei de ermelin, 12 piei de vezure și 12 palii aurite.
Și fură trimiși în acea legațiune (solie) dintre persoanele cele mai nobile :
Oundu, tata lui Ethe, al doilea Ketel, tata lui Oluptulma și ancă
un militar sdravăn, cu numele Turzol, spre cercetare, care să examineze
calitatea pământului, și reîntorcându-se repede, să aducă scire domnului
său, ducelui Arpad.
CAP XV.
Despre fortăreața Camarum.
Trimișii ducelui Arpad însă, Oundu, tata lui Ethe, Ketel, tata lui
Oluptulma și Turzol, militar cuman, a cărui viță s’a stîns prin el, venind
au plutit peste fluviul Budrug, în acel loc, unde un fluviu mic isvorênd
dela Saturholmu (Sâtorhțdom) se varsă în Budrug. Și așa plutind peste
fluviul Budrug, când au trecut peste menționatul fluviu mic, atunci prin
inundarea apelor Ketel s’a cufundat în apă împedecându-i-se calul, și abia
a scăpat de moarte, cu ajutorul soților săi. Atunci acel fluviu s’a numit
din glumă prin soții lui Ketel, Ketelpotaca. După aceea ducele Arpad
a dăruit din bunăvoința proprie tot pământul, dimpreună cu locuitorii
săi acestui Ketel, dela Saturholmu până la fluviul Tulsuoa (Tolcsva)
și nu numai aceasta, ci i-a dăruit și mai multe decât aceste, pentru-că
ducele Arpad, după ce și-a supus tot pământul Panoniei, a dat tot acestui
Ketel pentru serviciile credincioase, mult pământ lângă Dunăre, unde se
varsă în ea fluviul Wag, unde apoi Oluptulma, fiiul lui Ketel, a zidit o
fortăreață ce a numit-o Camarum. Spre serviciul castrului a donat două
părți din poporal adus cu sine și din cel câștigat prin duce. Unde apoi
după mult timp fură înmormântați Ketel însuși și fiiul său Tulma, după
datina păgânilor. Iar acel pământ, care acum se numesce Ketelpotaca,
l-au ținut următorii Jui în proprietate până la timpul regelui Andreiu, fiiul
lui Ladislau cel Pleșuv. însă regele Andreiu a schimbat acel loc cu urmă­
torii lui Ketel din două cause: Una, pentru-că a fost foarte de folos
regilor pentru vânătoare ; alta, pentru-că soției sale îi plăcea să locuiască

6) Urmă de răsură.
6) Corectură de a. mână.
’) Corectură de a. mână.
s) Greșit, în loc de canbiavit. — ’) Corectură de a. mână; orig. essent.
 40

Huthenorz/w., et timebat aduentum imperatoria Theotonicorwm, ut ne ul-

teriw.s-1 sangwinem Petri regis Hungarian intraret, ut in sequentibus dicetwr.

XVI.
De monte Turzol.
Tvnc Ound et Ketel nee now Turzol transeuntes siluam iuxta flu­
uium Budrug eqwitando, quasi brauium accipere uolentes, super eqwos
uelocissimos currentes, super uerticem unizzs alcioris montis ascenderwwt.
Qwos Turzol miles strennuissimus antecedens cacumew montis primus3
omnium ascendit. Et montem ilium a die ilio usque nunc montera Tz/rzol
nominauerunt. Tunc hij très domini super uerticem eiwsdem montis ter­
ram undiqwe perspicientes, quantum humanws ocwlws ualet, ultra, quam
dici potest dilexerunt, et in eodem loco more paganismo occiso equo
pinguissimo magnum aldamas fecerunt. Turzol a sociis accepta licenția,
siczzi erat uir audax et fidws in armis, cum suis militibws ad ducem Ar-
padium reuersus est, ut ei utilitatem illiws terre nzzwtiaret. Qwod et sic
factum est. Ound uero et Ketel eqwitantes celerrimo cursa egressi de
monte Twrzol tercio die ducem Salanum in castro Opar3 iuxta Thysiam
inuenerunt. Quem ex parte Arpad 4) salutauerunt, et ei seconda die post
ingressum curie sue dona, que secam portauerant, presentauerunt, ac man­
data Arpad ducis ei retulerunt. Dux Salanws uisis muneribzzs et audita
legatione tam suorwm quam istorwm, letior factas est solito, et missos
Arpad ducis benigne suscepit, et diuersis donis ditauit. Et insuper postu­
lata Arpad cowcessit. Decimo autem die Ound et Ketel accepta licenția
a Salano duce repatriare ceperunt. Per qwos dux Salanus duas lagungulas5
aqua Danubij plenas et unam sarcinam de herbis melioribws sabulorwm
Olpar, quasi pro risu deridendo, cum diuersis muneribas duci Arpad misit.
Et insuper cum habitatori bas suis terram usqae ad fluuium Souyoy con­
cessit. Tunc Ound et Ketel ad ducem Arpad cicius uenientes cum legatis
Salani ducis ac munera missa presentauerunt, et terram cum omnibus
habitatoribws suis duci Arpadio cowdonatam esse dixerunt. Vnde maxima
leticia orta est in curia Arpad ducis et per III. dies magnum cowuiuium
celebrauerunt. Et tuwc roborata pace legatos Salani ducis diuersis mu-
neribws ditatos repatriare dimisit paciferos.

XVII.
De Zerensze.
Arpad uero dux et suj nobiles egressi de castro 6 Hung cum magno
gaudio ultra montem Twrzol castra metati sunt in campo iuxta fluuium

*) Greșit, probabil >n loc de ulturus.

8) Corectură de a. mână; orig, prim u m .
s) Greșit, în loc de Olpar.
 41
în părțile acelea, ca să fie mai aproape de locul nascerii sale, fiindcă
era fiica ducelui Kuthenilor și se temea de venirea împăratului Theuto-
nilor (Germanilor), ca nu cumva Petru să între în Ungaria ca resbunător
pentru sângele regelui precum se va spune în următoarele.
CAP XVI.
Despre muntele Turzol.
Atunci Ound și Ketel precum și Turzol, trecênd călare prin pă­
dure, pe lângă fluviul Budrug, voind a se întrece în bravură, alergând
cu caii cei mai iuți, s’au suit pe vârful unui munte mai înalt. Turzol,
militar foarte aprig, i-a întrecut și a ajuns cel dintâiu la vârful mun­
telui, și de atunci până ații, acest munte s’a numit muntele Turzol. Atunci
acești trei domni privind de pe vârful acelui munte peste pământ până
unde ajunge ochiul omenesc, l-au prețuit nespus de mult, și omorînd în
acel loc calul cel mai gras, au făcut aldamas mare. Turzol luându-și
rëmas bun dele soții sëi, precum era bărbat cutezător și încrezut în
arme, s’a reîntors împreună cu militarii sëi la ducele Arpad, să-i vestească
folosința acelui pământ, precum s’a și întâmplat. Ound însă și Ketel călă­
rind foarte iute au părăsit muntele Turzol și au aflat pe ducele Salanus
a treia eli în fortăreața Olpar lângă Tisa, pe care l-au salutat din partea
lui Arpad, și a doua di după ce intrară în curia dînsului, i-au présentât
darurile ce le-au adus cu sine și i-au raportat vestea adusă delà ducele
Arpad. Ducele Salanus vedând darurile și ascultând legațiunea, atât a
oamenilor sëi, cât și a acestora, s’a bucurat mai tare ca de obiceiu și a
primit cu bunăvoință pe trimișii lui Arpad și i-a înavuțit cu diferite
daruri. Și peste aceste a încuviințat și cererile lui Arpad. Iar a <jeoea
di Ound și Ketel, luându-și rëmas bun delà ducele Salanus, au plecat spre
casă, prin cari ducele Salanus a trimis ducelui Arpad, împreună cu diferite
daruri, doue piosci pline de apă din Dunăre, o sarcină de iarbă mai bună
de pe năsipul Olpar, ca din batjocură, și i-a dăruit afară de acestea pă­
mântul până la fluviul Souyou împreună cu locuitorii sëi. Atunci Ound
și Ketel, venind în grabă cu solii ducelui Salanus la ducele Arpad, i-au
présentât darurile trimise și i-au dis : că pământul împreună cu toți locui­
torii sëi este donat lui Arpad. De unde în curtea ducelui Arpad s’a
iscat cea mai mare bucurie și s’au ospëtat trei dile. Și atunci după
pacea întărită a lăsat pe solii lui Salanus să meargă acasă ca împăciuitori,
cu diferite daruri.
CAP XVII.
Despre Zerensze.
Ducele Arpad însă și nobilii sëi, eșind cu mare bucurie din fortă­
reața Hung, și-a așeclat oastea dincolo de muntele Turzol, pe câmpul

4) Corectură de a. mână; orig. Apad.

6) Corectură de altă mână; orig. lagugulas.
e) Corectură da a. mână; orig. casto.
4
 4â
Tucota, usque ad montem Zerenche ; et inspicientes super montana ilia
qualitatem illius loci, et nominauerunt locum ilium amabilem, quod in­
terpretatul in linqua eorum zerelmes, eo quod multum dilexerunt ilium
locum, et a die ilio 1 usque nunc a zerelmu locus ille uocatur Zerenche.
Vbi etiam dux Arpad et omnes suj primates cum omni familia sua la­
bore postposito, factis tuguriis requiei locum siòi elegerunt. Et non paucos
ibi dies permanserunt, donee omnia loca si&i uicina subiugauerunt, sci­
licet usque ad fluuium Souyou, et usque ad castrum salis. Et ibidem
iuxta Tocotam et infra siluas dux Arpad dedit terras multas diuersorum
locorum cum suis habitatoribus Edunec et Edumernec. Quus etiam ter­
ras posteritas eorum, diuina gratia adiuuante, usque nunc habere 2 merue-
runt. Predictus uero Turzol per gratiara. Arpad ducis ad radicem eius-
dem montis, ubi Budrug3 descendit in Tysciam, aquisiuit magnam ter­
ram. Et in eodem loco castrum construxit terreum, quod nunc in presenti
Hymusuduor nuncup atur.
XVIII.
De Borsod.
Et dum ita radicati essent, tunc communi consilio et ammonicione
omnium incolarum missus est Borsu filius Bunger cum ualida manu uersus
terram Polonorum, qui confìnia regni conspiceret et obstaculis confirmaret
usque ad montem Turtur, et in loco conuenienti castrum construeret causa
custodie regni. Borsu uero accepta licenția egressus felici fortuna col­
lecta multitudine rusticorum iuxta fluuium Buldua castrum construxit,
quod uocatum est a populo ilio Borsod, eo quod paruum fuerit. Bors
uero acceptis fìliis incolarum in obsides, et factis metis per montes Tur-
tur, reuersus est ad ducem Arpad. Et de reuersione Borsu factum est
gaudium magnum in curia ducis. Dux uero pro benefìcio suo Borsum in
eodem castro comitem constituit, et totam curam illius partis szòi condonauit.

XIX.
De duce Bycoriensy.
Dvx uero Arpad transactis quibusdam diebus, accepto consilio nobi-
lium suorum,4 legatos misit in castrum Byhor ad ducem Menumorout,
petens ab eo, quod de iusticia atthaui sui Atthyle régis sibi concederei
terram a fluuio Zorn« usque ad confìnium Nyr, et usque ad portam Me-
zesynam. Et misit ei donaria sua, sicu/ primo miserat Salano duci Ty-
tulensy. Et in legatione illa missi sunt duo strennuissimi milites: Vsubuu
pater Zoloucu et Velec, a cuiws progenie Turda episcopus descendit. Erant
enim isti genere nobilissimi, sicut et alij de terra scythica egressi, qui post
Almum ducem uenerant cum magna6 multitudine populorum.

*) Corectură de altă mână; orig. illa. — 2) Urmă de corectură cu altă mână. —

8) Orig. Brudrug. Punctul de sub primul r însemnează omiterea aceluia.
 43
de lângă fluviul Tucota până la muntele Zerenche, și examinând de pe
acel munte calitatea acestui loc a numit acel loc „amabil“ ce se tăl-
măcesce în limba lor zerelmes, fiindcă au prețuit mult acel loc, și din
diua aceea până adi acel loc se numesce delà Zerelmu, Zerenche. Unde
ducele Arpad și fruntașii sei și toată familia sa, lăsând la o parte toate
lucrurile și-au ales loc de odihnă făcându-și colibe, și au remas acolo nu
puțin timp, până când și-au subjugat toate locurile vecine, adecă până
la fluviul Souyou și până la fortăreața Sal (Sôvâr). Și acolo lângă Tocota
și la poalele pădurilor, ducele Arpad a dat mult pământ în locuri diverse
împreună cu locuitorii sei lui Edunec și Edumernec. Următorii lor au meri­
tat cu ajutorul grației dumnedeesci a le posede până adi. Și numitul Turzol
însă din îndurarea ducelui Arpad a câștigat la piciorul acelui munte, unde
Budrug se varsă în Tisa, mult pământ, și pe acel loc a zidit o fortăreață de
pământ, care în timpul de față se numesce Uymusuduor (Himesudvar).

CAP XVIII.
Despre Borsod.
Și când s’au înrădăcinat astfel, atunci după sfătuire comună și cu
informațiunea tuturor locuitorilor, Borsu, fliul lui Bunger, fu trimis cu
armată puternică, cătră pământul Polonilor, ca să vadă marginile țerii și
să le întărească cu pedeci până la muntele Țurțur, și la locul acomodat
să zidească o fortăreață pentru aperarea țerii. Iar Borsu după încuvin-
țarea primită a plecat cu noroc fericit, și adunând o mulțime de țârani
lângă fluviul Buldua, a zidit o fortăreață, pe care poporul de acolo a
numit-o Borsod, fiind-că a fost mică. Iar Borsu, primind pruncii locui­
torilor în chizeșie, după ce a făcut hotarele peste munții Tutur, s’a reîn­
tors la ducele Arpad, și reîntoarcerea lui Borsu a causât o mare bucurie
în curtea ducelui. Iar ducele pentru facerea de bine, a numit pe Borsu
de comite în acea fortăreață și i-a încredințat dînsului toată îngrijirea
peste această parte.
CAP XIX.
Despre ducele bihorean.
Iar ducele Arpad petrecând câteva dile, primind sfaturile nobililor
sei, a trimis soli în fortăreața Bihorului la ducele Menumorout, cerând
delà dînsul, ca pe basa dreptului strămoșului sëu, a regelui Athila, să-i
dee pământul delà fluviul Zomus (Szamos) până la marginile Nyrului și
până la poarta Mezeșului, și i-a trimis darurile sale, precum a trimis mai
înainte ducelui din Tytul, lui Salanus. în legați unea aceasta fură trimiși
doi militari foarte-voinici Usubuu, tata lui Zoloucu și Velec, din a cărui
viță se trage episcopul Turda. Căci aceștia erau din neam foarte nobil,
precum și alții veniți de pe pământul Scythiei, cari veniră după ducele
Almus, cu mare mulțime de popor.
4) Orig. : suorum consilio nobilium ; prin liniile dinaintea cuvintelor a indicat altă
mână permutarea acelora. — 6) Corectură de altă mână; orig. magno.
4*
 44

XX.
Qualiter contra liyhor missum est.
Missi uero Arpad ducis, Vsubuu et Velue, fluuiu/w Thyscie in portu
Lucy transnauigauerwwt. Et hinc egressi in castrum Byhor uenientes, du­
cem Menumorout salutauerunt, et donaria, que dux eoruni miserat, ei pre-
sentauerunt. Tandem uero mandata Arpad ducis ei referentes, terram,
quam prenominauimus, postulauerunt. Dux autem Menumorout eos be­
nigne recepit, et diuersis donis ditatos tercia die repatriare precepit.
Quibus tarnen ita respondit, dicens : Dicite Arpadio duci Hungarie, do-’
mino uestro. Debitores sumus ei, ut amicus amico, in omnibus, que ei
necessaria sunt, quia hospes homo est, et in multis indiget. Terram au­
tem, quam petiuit a nostra gratia, nullatenus cowcedimus nobis uiuentibus.
Hoc etiam indigne tulimus, quod Salanus dux ei concessit maximam terram,
aut propter amorem, ut dicitor, aut propter timorem, quod negatur. Nos
aute/n nec propter amorem nec propter timorem ei cowcedimus terram,
etiam quantum pugillus caperefiQ,1 licet dixerit ius suum esse. Et uerba
sua non cowtu.bant animum nostrum, eo quod mandauerit nobis se des­
cendisse de genere Atthile regis, qui flagellum dei dicebatur. Qui etiam
uiolenta manu rapuerat terram hanc ab atthauo meo, sed tarnen modo
per grctóam domini mei imperatoris constantinopolitani nemo potest au-
ferre de manibus meis2. Et hoc dicto dedit eis licentiam recedendi. Tunc
Vsubuu et Velue legati ducis Arpad cursu celeriori ad dominum suum
properauerunt. Et uenientes mandata Menumorout domino suo duci Arpad
retulerunt. Arpad uero dux et sui nobiles hoc audientes iracundia ducti
sunt, et statim contra eum exercitum mittere ordinauerunt. Tunc constitu-
erunt, quod Tosu 3 pater Lelu et Zobolsu filius Eleud, a quo genus Saac
descendit, nec non Tuhtum pater Horea auus Geula et Zumbor, a quibus
genus Moglout descendit, irent. Qui cum a duce Arpadio essent licentiati,
cum exercitu non modico egressi sunt et Thysciam 4 transnatauerunt in
portu Ladeo, nemine aduersario contradicente. Secundo autem die cepe-
runt equitare iuxta Thysciam uersus fluuium Zomus et castra metati
sunt in ilio loco, uói nunc est Zobolsu. Et in eodem loco fere omwes
habitatores terre se sua sponte eis subiugauerunt, et pedibus eorum
prouoluti filios suos in obsides dederwnt, ut ne aliquid mali paterentur.
Nam timebant eos fere omnes gentes, et quidam a facie eorum fugientes
uix euaserunt, qui uenientes ad Menumorout facta eorum nuntiauerunt.
Hoc audito talis et tantus6 irruit super Menumorout, quod manum leuare
ausus non fuit. Quia omwes habitatores timebant eos ultra quam dici
potest, eo quod audiuerant Almum ducem patrem Arpadij a geonere0
Atthile regis descendisse. Vnde nullus credebat se posse uiuere, nisi per
graham Arpad filij Almi ducis et snorum nobilium. Vnde plurimi se sua
*) Greșit: capere.
a) Acest cuvent e scris pe rasura.
#) Corectură de a. mână; orig. probabil Ta.su.
 45

CAP XX.
Cum au plecat contra Bihorului.
Iar trimișii ducelui Arpad, Usubuu și Velue, plutind peste fluviul
Tisa în portul Lucy și plecând de aicia au venit la fortăreața Bihor, au
salutat pe ducele Menumorout și i-au predat darurile trimise de ducele
lor. Și aducêndu-i la cunoscință însărcinarea lor delà ducele Arpad, au
cerut pământul, care l-am fost numit mai sus. Iar ducele Menumorout
i-a primit afabil și înavuțindu-i cu daruri diverse, le-a demandat a treia
di să meargă acasă. Cărora însă astfel le-a răspuns : Spuneți lui Arpad,
ducelui Ungariei, domnului vostru: că îi suntem datori lui ca amic ami­
cului, întru toate ce îi lipsesc, căci este oaspe și are trebuință de multe,
dar pământul ce l-a ținut din grația noastră nu-1 dăm niciodată până
când trăim,- ne-am supărat și pentru aceea, pentru-că ducele Salanus i-a
dat foarte mult pământ, ori din iubire precum se dice, ori din temere,
ce se trage la îndoială. Noi însă nici din iubire, nici din temere nu-1
dăm, ba nici chiar cât e o palmă de pământ, cu toate că dice că ar avé
drept la el. Și cuvintele lui nu conturbă inima noastră prin aceea că
ne dice, că se trage din vița regelui Athila, care se numia sbiciul lui
Dumnedeu, care tot asemenea cu mână violentă a răpit acest pământ
delà strămoșul meu, dar acum din grația domnului meu, a împăratului
din Constantinopole, nimenea nu-1 poate răpi din mânile mele. Și dicând
aceste le-a dat voie să se îndepărteze. Atunci Usubuu și Velue, solii
ducelui Arpad, au alergat grabnic la domnitorul lor și sosind au referat
domnului lor, ducelui Arpad, însărcinarea primită delà Menumorout. Iar
ducele Arpad și nobilii săi audind aceasta s’au înfuriat și au ordinat a
trimite îndată oaste în contra lui. Atunci au decis, ca Tosu, tata lui Lelu, și
Zobolsu, fiiul lui Eleud, dela care se trage seminția lui Saac, asemenea
și Tuhtum, tata lui Horea, moșul lui Geula și Zumbor, dela cari se
trage seminția lui Moglout, să plece. Cari, după ce au primit învoirea
lui Arpad, au plecat cu o armată nu mică, și au înotat peste Tisa, pe
la portul Lad fără nici o contradicere. A doua di însă au început a
călări pe lângă Tisa, cătră fluviul Zomus, și și-au aședat oastea acolo,
unde adi este Zobolsu (.Szabolcs). Și în acel loc s’au supus lor de bună
voie mai toți locuitorii pământului, și aruncându-se la picioarele lor și-au
dat fiii în chizeșie, ca să nu li-se întâmple ceva rău. Căci mai toate
neamurile au avut temere de ei, și unii fugind abia au scăpat din fața
lor, cari venind la Menumorout, i-au adus de scire faptele lor. Auclind
aceasta Menumorout, l-a cuprins o astfel de spaimă, încât n’a cutezat
nici să-și ridice mâna, pentru-că toți locuitorii s’au temut de ei peste
măsură, căci au audit, că ducele Almus, tata lui Arpad, se trage din
seminția regelui Athila, și de unde nu credea nimenea să poată trăi
4) După aceasta un cuvent este ras.
s) Lipsesee un cuvênt, probabil timor.
•) Greșit, în loc de genere.
 __ 46

sponte subiugabant eis. Bene impleuit dews in Almo duce et filio suo
Arpad propheciam, quam cecinit Moyses prophefa a filiis Israel dicens:
Et locus, quem calcauerit pes ue.sAr, wester erit. Qwia a die ilio loca, que
calcauerunt Almus dux et filiws suus Arpad cum suis nobilibws usqwe
ad presens posteritates corum habuerunt et habent.

XXI.
De Zobolsu.
Tvnc Zobolsu uir sapientissimws considerans qwendam locum iuxta
Thysciam et cum uidisset qualitatem loci, intellexit esse munitissimum
ad castrum faciendum. Communi ergo cowsilio sociorum suorwm congrega-
tione facta ciuium fecit fossatam magna»/ et castrwm1 fortissimum edifi-
cauit de terra. Qwod nwnc castrwm 2 Zobolsu nwwcupatwr. Tunc Zobolsu
et socij suj de incolis terre ad castrum illud multos ordinauerunt ser-
uientes, qwi nunc ciuiles uocautwr. Et dimissis ibi militibws sub quodam
nobilissimo milite nomine Eculsu, se longiws ire preparauerunt. Tunc Zo­
bolsu et socij suj totum exercitum in duas partes diuiserunt, ut una pars
iret iuxta fluuium Zomws et altera pars per partes Nir. Zobolsu et Tliosu
pater Lelu cum medietate exercitws egressi sunt per crepidine»/ Thyscie
subiugando siói gentes, et uenerunt uersus fluuium Zomws ad ilium lo­
cum, qwi nunc dicitur Saruuar. Et in eodem loco infra paludes Thosu
pater Lelu congregata multitudine popwli fossatam magnam fecit, et ca­
stra/» munitissimum de terra construxit, qwod primo castrum Thosu no-
minatum fuit, nunc uero Saruuar uocatwr. Et acceptis filiis incolarwm in
obsides, castram militibws plenum dimiserwnt. Tunc Thosu per peticionem 3
ne4 popwli domino suo duci Arpad subiugati, fecit stare forum inter Nir
et Thysciam. Cui etiam foro nomen suum imposuit, qwod usqwe nunc forum
Thosu nwwcupatwr. Post uero Zobolsu et Thosu hinc egressi usque ad
castrum Zotmar peruenerunt. Et castrwm per très dies pugnando obsi-
dentes uictoriam adeptj sunt. Et quarto die castrwm intrantes milites
ducis Menumorout, quos ibi apprehendere potuerwnt, cathenis ferreis obli­
gatos in teterrima carceris inferiora miserant, et filios incolarum in obsi­
des acceperunt. Et castrwm militibws plenum dimiserunt. Ipsi uero ad
portas Mezesinas ire ceperunt.

XXII.
De Nyr.
Tvhutum uero et filins suus Horea per partes Nyr equitantes, mag­
num s/ói popwlum subiugauerunt, a siluis Nyr usque ad Umusouer. Et
sic ascendentes usqwe ad Zyloc peruenerunt5, contra eos nemine manu/n

9 După acest cuvent e răsură.

a) După acest cuvent e răsură. — s) Silaba ci s’a adaus ulterior de a. mână.
 47

altcum, fără numai din grația lui Arpad, fiiul ducelui Almus și a nobililor
sei, de aceea cei mai mulți s’au supus lor de bună voie. Bine s’a împlinit
în ducele Almus și în fiiul seu Arpad prorocirea, pe carea prorocul Moisi
a cântat-o despre fiii lui Israil dicând : Și locul ce-1 va călca piciorul
vostru, al vostru va fi. Pentru-că delà diua aceea până adi au avut și
au în mână locurile, ce le-a călcat ducele Almus și fiiul seu Arpad.
CAP XXI.
Despre Zobolsu.
Atunci Zobolsu, bărbat foarte înțelept, privind la un loc lângă Tisa,
când a vëdut calitatea locului, a priceput că va fi foarte tare pentru
ridicarea unei fortărețe. Deci cu sfatul comun al soților sei, după ce
a mijlocit convenirea cetățenilor, a făcut șanț mare și a zidit din pământ
o fortăreață foarte tare, care acum se numesce fortăreața Zobolsu. Atunci
Zobolsu și soții sëi au ordinat mulți servitori la această fortăreață,
dintre locuitorii terii, cari acum se numesc cetățeni. Si lăsând acolo
militari, sub un militar foarte nobil, cu numele Eculsu, s’au pregătit să
meargă mai departe. Atunci Zobolsu și soții söi au împărțit oștirea
întreagă în douë părți, ca o parte să meargă lângă fluviul Zomus și altă
parte prin părțile Nirului. Zobolsu și Tliosu, tata lui Lelu, au plecat cu
jumëtatea oștirii sale pe lângă țărmurii Tisei, subjugându-și popoarele
și au ajuns lângă fluviul Zomus, la acel loc, care adi se numesce Saruuar
și pe acel loc mai în jos de baltă, Thosu tata lui Lelu, conchemând
mulțimea poporului, a făcut șanț mare și a zidit o fortăreață de pământ
foarte întărită, care la început s’a numit fortăreața lui Thosu, acum însă
se chiama Saruuar. Și primind în chizeșie pe fiii locuitorilor, au părăsit
fortăreața plină de militari. Atunci Thosu, la rugarea poporului supus
ducelui Arpad, domnului sëu, a făcut să fie târg între Nir și Tisa, cărui
târg i-a dat numele sëu, și care până adi se numesce târgul lui Thosu.
După aceasta însă plecând Zobolsu și Thosu de aicea, au ajuns la fortă­
reața Zotmar (Szatmâr), și luptându-se trei dile, au împresurat fortăreața,
au câștigat învingere, și a patra di intrând în fortăreață, pe militarii du­
celui Menumorout, pe cari i-au putut prinde acolo, i-au legat în lanțuri
de fer, i-au aruncat în afundimea cea mai puturoasă a temniței, și pe fiii
locuitorilor i-au luat în chizeșie, și au părăsit fortăreața plină de militari.
Iar dînsul a plecat spre porțile Mezeșului.
CAP XXII.
Despre Nyr.
Tuhutum însă și fiul sëu Horea, călărind prin părțile Nyrului, au
subjugat mult popor, delà pădurile Nyrului până la Umusouer și așa ur-
cându-se au ajuns până la Zyloc (Zilah), și nimenea n’a ridicat mâna

4) ne e a se omite.
6) Silaba runt e adausă ulterior de a. mână.
 48

leuante, quia dux Menumorout et sui non sunt ausi pugnare contra eos,
sed fluuium Cris custodire ceperunt. Tune Tuhutum et fili«« suus Horea
de Ziloc egressi uenerunt in partes Mezesinas ad Zobolsum et Thosum.
Et cum’ se ad inuicem uidissent, gaudio gauisi sunt magno, et facto con-
uiuio unusquisque laudabat se ipsum de sua uictoria. Mane autem facto,
Zobolsu, Thosu et Tuhutum inito consilio constituerunt, ut meta regni
ducis Arpad esset in porta Mezesina. Tunc incole terre iussu eorum
portas lapideas edificauerunt, et clausuram magnam de arboribus per
cowfinium regni fecerunt. Tunc hij très 1 prenominati uiri omnia facta sua
duci Arpad et suis pn’matibws per fideles nwwtios mandauerunt. Qwod
cum renuwtiatum fuisset duci Arpad et suis yobagyonibus, gauisi sunt
gaudio magno ualde. Et more paganismo fecerunt aldumas, et gaudium
adnuwtiantibus diuersa dona presentauerunt. Dux uero Arpad et sui pri­
mates ob hanc causam leticie per totam una»/ ebdomadam sollempniter
comedebant et fere singulis diebus inebriebantur propter euentum *2 tante
leticie. Et hoc audito dux Arpad et sui egressi s«»t a Zeremsu et castra
metati sunt iuxta fluuium Souiou, a Thyscia usque ad 3 fluuium Honrat.

XXIII.
De uictoria Thosu, Zobolsu et Tuhutum.
Thosu et Zobolsu necnon Tuhutum cum uidissent, quod deus de-
dit eis uictoriam magnam et subiugauerunt domino suo fere plures na-
tiones illius terre : tunc exaitati sunt nimis super habitatores illius terre.
Et dum ibi nullus inuentus esset eis, plures dies ibi manserunt, donee
cowfinia regni fìrmauerunt obstaculis firmissimis.

XXIV.
De terra Ultrasiluana.
Et dum ibi diutius morarentur, tunc Tuhutum pater Horea, sicu£
erat uir astutus, dum cepisset audire ab incolis bonitate'm terre Ultra-
siluane, uòi Gelou quidam Blacus dominium tenebat, cepit ad hoc hane-
lare4, quod si posse esset, per groh'ani ducis Arpad domini sui terram
Ultrasiluanam sibi et suis posteris acquireret. Qwod et sic factum fuit
postea. Nam terram Ultrasiluanam posteritas Tuhutum usque ad tempus
sancii régis Stephani habuerunt, et diucius habuissent, si minor Gyla
cum duobus filiis suis Biuia et Buona chrisiiani5 esse uoluissent et sem­
per contrarie sanato regi non fecissent, ut in sequentibus dicetur.

*) Litera e scrisă deasupra cuvêntuluï.

2) în acest cuvênt e răsură și corectură de a. mână. — s) în manuscript e greșit sad.
 49

contra lor, fiindcă ducele Menumorout și ai sëi, n’au cutezat a se lupta

contra lor, ci au început a păzi fluviul Criș. Atunci Tuhutum și fiul sëu
Horea, plecând din Ziloc, au venit în părțile Mezeșului la Zobolsu și
Thosu, și când s’au vëdut unul pe altul, s’au bucurat mult, și făcând
ospăț fiecare se lăuda cu învingerea sa. Dar făcându-se diuă, Zobolsu,
Thosu și Tuhutum sfătuindu-se au decis, ca hotarul împărăției ducelui
Arpad să fie la poarta Mezeșului. Atunci locuitorii pământului au zidit,
la porunca lor, porți de peatră și au făcut îngrădire din arbori la mar­
ginile împărăției. Atunci acești trei bărbați pomeniți, au vestit ducelui
Arpad și fruntașilor sëi, toate faptele lor prin soli credincioși. Când
aceasta s’a adus la cunoscința ducelui Arpad și iobagilor sëi, s’au bu­
curat foarte tare, și după datina păgânilor au făcut aldumas, și vesti­
torilor bucuriei le-au dat diferite daruri. Iar ducele Arpad și fruntașii
sëi s’au ospetat sărbătoresce, pentru aceasta bucurie, o septëmânâ întreagă
și s’au îmbătat mai în toate dilele, pentru întâmplarea de atâta veselie.
Și ducele Arpad și ai săi, audind aceasta, au plecat delà Zeremsu și și-au
așezat oștirea lângă fluviul Souiou, delà Tisa pănă la fluviul Honrat
(Hernâd).

CAP XXIII.
Despre învingerea lui Thosu, Zobolsu și Tuhutum.
Thosu și Zobulsu, precum și Tuhutum, când au veclut, că D-<jeu le-a
dat mare învingere, și au subjugat pentru domnul lor mai toate popoa­
rele acelui pământ; atunci mult s’au înălțat preste locuitorii acelui pă­
mânt, și când n’au aflat pe nimenea acolo, au remas mai multe çjûle,
pănă când .au întărit hotarele terii cu îngrădirile cele mai tari.

CAP XXIV.
Despre pămentul dincolo de pădure.
Și când au petrecut acolo mai mult timp, atunci Tuhutum, tata
lui Horea, precum era bărbat viclean, când a audit dela locuitori despre
bunătatea pământului dincolo de pădure, unde stăpânia Gelou, cutare
Blac, a început a dori aceasta, că dacă s’ar putè din grația dom­
nului seu, să câștige pentru sine și pentru următorii sei pământul din­
colo de pădure, precum s’a și întâmplat după aceasta mai târdiu, pen-
trucă pământul dincolo de pădure l-au stăpânit următorii lui Tuhutum
pănă la timpul regelui Stefan cel sfânt, și l-ar fi stăpânit și mai departe,
dacă tinerul Gyla, cu doi fii ai sei, cu Bivia și Buona, ar fi voit să fie
credincioși, și dacă n’ar fi lucrat totdeauna contra sfântului rege, precum
se va spune în următoarele.

4) Orig. anelare ț litera h a fost vîrîtă de a. mână la loc greșit în loc de anlielare.
6) In manuscript xpiani, adecă literele grecesci X și P.
 50

XXV.
De prudentia Tuhutj.
Predictus uero Tuhutum uir prudentissimus misit quendam uiruni astu-
tum, patrem Opaforcos Ogmand, utfurtiue ambulans preuideret sibi qualita-
tem et fertilitatem terre Ultrasiluane, et quales essent habitatores eius. Quod
si posse esset, bellum cum eis committeret. Nam uolebat Tuhutum per se
nomen sz'òi et terram aquirere. Vt dicunt nostri ioculatores : omnes loca
si&i aquirebant, et nomen bonum accipiebant. Quid plura? Du« pater
Ogmand, speculator Tuhutum, per circuitum more uulpino bonitatem et
fertilitatem terre et habitatores eins inspexisset, quantum humanus uisus
ualet, vitra quam dici potest dilexit, et celerrimo cursu ad dominum suum
reuersus est. Qui cum uenisset, domino suo de bonitate illius terre multa
dixit. Quod terra illa irrigaretur optimis fluuiis, quorum nomina et utili-
tates seriatim dixit. Et quod in arenis eorum aurum colligerent, et au-
rum terre illius optimvm esset. Et ut ibi foderetur sai et salgenia, et
habitatores terre illius uiliores homines essent tocius mundi. Quia essent
Blasij et Sclaui, quia alia arma non haberent, nisi arcum et sagittas, et
dux eorum Geleou minus esset tenax et non haberet circa se bonos mi­
lites, et auderent stare contra audatiam Hungarorum, quia a Cumanis et
Picenatis multas iniurias paterentur.
XXVI.
Qnomodo contea Gelu itum est.
Tunc Tuhutum audita bonitate terre illius, misit legatos suos ad
ducem Arpad, ut siòi licentiam daret ultra siluas eundi contra Gelou ducem
pugnare. Dux uero Arpad, inito consilio, uoluntatem Tuhutum laudauit,
et ei licentiam ultra siluas eundi contra Gelou pugnare concessit. Hoc
dum Tuhutum audiuisset a legato, preparauit se cum suis militibus, et
dimissis ibi sociis suis egressus est ultra siluas uersus orientem contra
Gelou ducem Blacorum. Gelou uero dux Ultrasiluanis 1 audiens aduentum
eins, congregauit exercitum suum et cepit uelocissimo cursu equitare
obuiam ei, ut eum per portas Mezesinas prohiberet. Sed Tuhutum uno
die siluam pertransiens ad fluujum Almas peruenit. Tunc uterqne exer-
citus ad inuicem peruenerunt, medio fluuio interiacente. Dux uero Gelou
uolebat, quod ibi eos prohiberet cum sagittariis suis.

XXVII.
De morte Gelu.
Mane autem facto, Tuhutum ante auroram diuisit exercitum suum
in duas partes. Et partem alteram misit parum superine, ut transito fluuio,
militibus Gelou nescientibus, pugnam ingrederentnr. Quod sic factum est.
Et quia leuem habuerunt transitum, utraque acies pariter ad pugnam
Greșit în loc de Ultrasiluanus.
 51
CAP XXV.
Despre înțelepciunea lui Tuhutum.
Mai sus pomenitul Tuhutum, bărbat foarte înțelept, a trimis un
bărbat viclean, pe tata lui Opaforcos, Ogmand, ca umblând pe ascuns
să ispitească calitatea pământului dincolo de pădure, și cum sunt locui­
torii sei, și dacă ar fi cu putință să poarte resboiu cu ei, căci Tuhutum
voia să-și câștige prin sine nume și pământ, precum die lăutarii noștrii:
toți și-au câștigat pământ și au primit nume bun. Ce să mai die? Când
tata Ogmand, ispititorul lui Tuhutum, ocolind după datina vulpei, a
ispitit rodnicia și bunătatea pământului și locuitorii sei până unde poate
ajunge vederea omului, i-a plăcut peste măsură, și s’a întors la domnul
seu cu cea mai mare iutime. Si când a sosit, a vorbit mult domnului seu
despre bunătatea acelui pământ, că acel pământ este udat cu ape de
cele mai bune, a căror nume și folosință le-a spus pe rând, și că din
năsipul acelora se culege aur, și aurul acelui pământ ar fi. cel mai bun,
și că acolo s’ar scoate sare și materii sărate, și locuitorii acelui pământ
ar fi cei mai ticăloși oameni în toată lumea, căci sunt Blachi și Slavi,
pentrucă n’au altă armă, decât arc și săgeată, și ducele lor Geleu ar fi
puțin ..statornic, și n’are la sine militari buni, și ar cuteza a se opune
cutezanței Ungurilor, fiindcă sufer multă nedreptate delà Cumani și Picenați.
CAP XXVI.
Cum a mers contra lui Gelu.
Atunci Tuhutum, audind de bunătatea acelui pământ, a trimis pe
solii sei la ducele Arpad, să îi dee voie de-a merge dincolo de păduri,
spre a se lupta contra lui Gelou. Iar ducele Arpad, după o consfătuire
avută, a lăudat propunerea lui Tuhutum, și s’a învoit ca el să meargă
dincolo de păduri, spre a se lupta contra lui Gelou. Când a înțeles
aceasta Tuhutum delà solul seu, s’a pregătit cu militarii sei, și lăsând
acolo pe soții sei a plecat spre orient, dincolo de păduri, contra lui
Gelou, ducelui Blachilor; iară Gelou, ducele de dincolo de păduri, audind
de venirea lui și-a adunat oastea și a început a călări cu mersul cel mai
grabnic înaintea lui, ca să-l oprească la porțile Mezeșului, dar Tuhutum,
trecând într’o di prin pădure, a ajuns la fluviul Almas ; atunci ambele
oștiri au ajuns față în față, fiind între ele numai fluviul. Iar ducele
Gelou a voit să-i rețină acolo prin săgetașii sei.
CAP XXVII.
Despre moartea lui Gelu.
Dar făcându-se dimineață, Tuhutum și-a împărțit oastea, înainte de
dori de di, în doue părți, o parte a trimis-o ceva mai sus ca trecând
fără scirea militarilor lui Gelou peste fluviu, să înceapă lupta precum s’a
și întâmplat. Și fiindcă a avut trecere ușoară, ambele linii au ajuns
deodată la luptă și s’a încins între ei o luptă strașnică, dar militarii
 52

pmienerunt. Et pugnatum est inter eos acriter, sed uicti sunt milites
ducis Gelou, et ex eis multi interfecti, plures uero capti. Cum Gelou dux
eorum hoc 1 uidisset, tunc pro defensione uite, cum paucis fugam cepit.
Qwi cum fugeret, properans ad castrum suum iuxta fluuium Zovaus po-
situm, milites Tuhutum audacj cursu persequentes, ducem Geloum iuxta
fluuium Copus interfecerunt. Twnc habitatores terre uidentes mortem
domini sui, sua propria uoluntate dextram dantes, dominum sibi elegerunt
Tuhutum patrem Horea. Et in loco ilio, qwi dicitm Esculeu, fidem cum
iuramento firmauerunt. Et a die ilio locus ille nwncupatws est Esculeu,
eo qwod ibi iurauerunt. Tuhutum uero a die ilio terram illam obtinuit2
pacifice et féliciter. Sed posteritas eins usqwe ad tempora somețj regis
Stephani obtinuit. Tuhutum uero genuit Hoream. Horea genuit Geu3-
lam et Zubor. Geula genuit duas filias, epuarum una uocabatwr Caroldu4
et altera Saroltu, et Sarolt fuit mater sancii regis Stephani. Zumbor uero
genuit minorem Geulam, patrem Bue et Buone, tempore cuiw.s- sanctos
rex Stephanas subiugauit sibi terram Ultrasiluanam. Et ipsum Geulam
uinctum in Hungariam duxit, et per omnes dies uite sue carceratum
tenuit, eo qwod in fide esset uanws et noluit esse chmsfianws, et multa
contraria faciebat sanerò regi Stephano, quamuis fuisset ex cognati one
matris sue.
XXVIII.
De duce Menumorout.
Tosu uero et Zobolsu adepta uictoria reuersi sunt ad ducem Arpad,
subiugando totum popwlwm a fluuio Zomus usqwe ad Crisium, et nullus
contra eos ausus fuit manws leuare. Et ipse Menumorout dux eorum ma-
gis preparabat uias suas in Greciam eundi, quam contra eos ueniendi.
Et deinde egressi, descenderunt iuxta quendam fluuium nomine Humu-
souer, et uenerunt usqwe ad lutum Zerep. Et deinde egressi uenerunt
usqwe ad Zeguholmu6, et ibi uolebant transire Crisium, ut contra Menu­
morout pugnarent, sed uenientes milites Menumorout, eis transitum pro-
hibuerunt. Deinde egressi per diem unum equitantes castra metati sunt
iuxta paruos montes. Et hinc juxta fluuium Turu equitantes, usqwe ad
Thysciam peruenerunt. Et in portu Drugma fluuium Thyscie transnaui-
gantes, ubi etiam per graham Arpad ducis cuidam cumano militi nomine
Huhot magnam terram aquisiuerunt, quam posteritas eiws usqwe nunc
habuerunt.
XXIX.
De reditu eorum.
Dvm nauigassent fluuium Thyscie, nuntios suos ad ducem Arpadium
premiserunt, qui gaudia salutis nwntiarent. Qwi cum ad ducem Arpad
uenissent et gaudia ei annwntiassent, qwod Zobolsu et Tuso cum exercitu

*) Acest cuvênt e adauä ulterior de altă mână.

’) Corectură de a. mână ; orig. opt'nuit. — 3) Corectură de altă mână ; orig. Ge.
 bâ
lui Gelou fură învinși, și mulți dintre ei fură omorîți, iar și mai multi
luați în prinsoare. Când a vëdut aceasta Gelou, ducele lor, atunci, spre
apărarea terii sale, a luat-o la fugă cu puțini ai sei. Apropiindu-se în
fugă de fortăreața sa așezată lângă fluviul Zomus, militarii lui Tuhutum
persecutându-i cu alergare îndrăzneață, au omorît pe ducele Grelou, lângă
fluviul Copus (Kapos). Atunci locuitorii pământului, vëclênd moartea dom­
nului lor, dând mâna dreaptă, au ales din voia lor proprie de domn al lor
pe Tuhutum, tata lui Horea, și au întărit credința cu jurământ în locul
ce se numesce Esculeu (Esküllö), și de atunci au numit locul acela Esculeu,
flind-că acolo au jurat. Iară Tuhutum a stăpânit, din cliua aceasta, acel
pământ în pace și în fericire, iară urmașii lui l-au stăpânit până pe timpul
regelui Stefan cel sfânt. Iar Tuhutum 1 a născut pe Horea, Horea a
născut pe Geula și Zubor. Geula a avut doue fete, dintre cari pe una
a chemat-o Caroldu iar pe cealaltă Saroltu, și Sarolt a fost mama re­
gelui Stefan cel sfânt. Iar Zumbor a născut pe Geula mai mic, tata
lui Bue și Buone, pe timpul căruia regele Stefan cel sfânt a subjugat
pământul dincolo de pădure, și pe Geula însuși l-a adus legat în Ungaria,
și l-a ținut în temniță peste toată viața sa, pentru-că era nestatornic în
credință și n’a voit să fie creștin, și multe le făcea împotriva regelui
Stefan cel sfânt, deși i-a fost rudenie după mamă.
CAP XXVIII.
Despre Ducele Menumorout.
Iar Thosu și Zobolsu, după-ce au învins, s’au reîntors la ducele
Arpad, subjugându-și întregul popor delà fluviul Zomus, până la Criș și
nimenea n’a cutezat să ridice mâna contra lor. Și .însuși Menumorout
s’a pregătit mai mult de a-și lua calea spre Grecia, decât a veni contra
lor. Și plecând de acolo au descălecat lângă atare fluviu, cu numele
Humusouer și au venit pănă la noroiul Zerep, și plecând 'apoi au ajuns
la Zeguholmu (Szeghalom) și acolo au vrut să treacă peste Criș, ca să se
lupte contra lui Menumorout, dar sosind militarii lui Menumorout, le-au
împedecat trecerea. Plecând apoi de aicea, au mers călări o c|i, și și-au
așezat oastea lângă munții cei mici, și de aici călărind pe lângă fluviul
Turu, au ajuns la Tisa, și au plutit prin portul Drugma peste Tisa, unde
din grația ducelui Arpad au câștigat mult pământ cutărui militar cuman,
cu numele Huhot, ai cărui urmași îl stăpânesc pănă adi.

CAP XXIX.
Despre reîntoarcerea lor.
Când au plutit peste fluviul Tisa, au trimis pe solii lor înainte la
ducele Arpad, ca să-i ducă veste de bucurie. Cari când au venit la du­
cele Arpad i-au vestit bucuria, că Zobolsu și Thosu, împreună cu oștirea

4) Urme de corectură făcută de a. mână.

5) Corectură de a. mână; orig. Zeguhulmu.
 64
SUO sani et incolumes reuersi essent, et portum Drugma cum omnibus
exercitibus suis transnauigassent. Hoc cum audiuisset dux Arpad, quod1
Thosu et Zobolsu cum omnibus exercitibus suis sani et incolumes re­
uersi essent, et fluuium Thyscie transnauigassent, fecit magnum cowui-
uium et gaudium annuwtiantibus diuersa dedit donaria. Tune Thosu et
Zubolsu cum curiam ducis intrare uellent, dux omnes suos milites obuiam
eis premisit; et sic eos cum magno gaudio recepit. Et si cut mos est bo­
norum ăominorum. suos diligere fideles, fere cottidie eos faciebat ad
mensam suam comedere, et multa eis dona presentabat. Similiter etiam
ipsi duci Arpad diuersa dona ac filios incolarum in obsides ejs2 positos
presentauerunt.

XXX.
De duce Salano.
Dvx uero Arpad, transactis qwibusdam diebus, inito cowsilio, et sui
nobiles miserunt nuntios suos ad ducem Salanum, qui nuntiarent ei
uictoriam Thosu et Bulsuu8, necnon et Tuhutum, quasi pro gaudio, et
peterent ab eo terram usque ad fluuium Zogea. Quod sic factum est.
Missi sunt enim Etu et Voyta, qui cum inuenissent ducem Salanum in
sabulo Olpar, mandata gaudia nuntiauerunt ; et terram ab eu usque ad
fluuium Zogea postulauerunt. Salanus dux hoc audito in maximum irruit
timorem, et terram ab ipso postulatane timore percussus usque ad flu­
uium Zogeua duci4 Arpad concessit, et legatis diuersa dona presentauit.
Septimo autem die Etu et Voyta accepta licenția ad dominum suum sunt
reuersi. Quos dux Arpad honorifice recepit, et audita legatione eorum,
factum est gaudium magnum în curia ducis. Et cepit dux donare suis
fidelibus loca et possessiones magnas.

XXXI.
De egressu Zeremsu.
Postea dux et sui principes egressi sunt de Zeremsu et transnaui-
gauerunt fluuium Souyou in jllo loco, ubi fons Honrad descendit. Et
castra metatj sunt iuxta fluuium Heuyou, usque ad Thysciam 5 et usque
ad Emeud, et permanserunt ibi per unum mensem. Ibi etiam dux dedit
Bungernec patri Borsu terram magnam a fluuio Topulucea usque ad
fluuium Souyou, que nunc uocatur Miscoucy, et dedit ei castrum, quod
dicitur Geuru, et illud castrum filius suus Borsu cum suo castro, quod
dicitur Borsod, unum fecit comitatum.

*) După acesta cuvêntul Thaso e ras.

a) Urmă de corectură făcută de a. mână.
 65
lor, s’au reîntors sănătoși și nevătămați, și că au plutit peste portul Drugmâ
împreună cu întreaga oștire. Când a audit ducele Arpad, că Thosu și
Zobolsu, împreună cu întreaga oștire, s’au reîntors sănătoși și nevătămați
și că au plutit peste fluviul Tisa, a făcut mare ospeț, și vestitorilor de
bucurie le-a dat diverse daruri. Când au voit Thosu și Zobolsu să între
în curia ducelui, ducele a trimis înaintea lor pe toți militarii sei, și așa
i-a primit cu mare bucurie. Și precum e datina domnilor buni de a iubi
pe credincioșii lor, i-a chemat mai în toate ditele la masă, ca să se os-
peteze și le-a dat multe daruri, asemenea și ei au dat ducelui Arpad
diverse daruri, și au présentât pe fii locuitorilor luați în chizeșie.

CAP XXX.
Despre ducele Salanus.
Iar ducele Arpad, precum și fruntașii sei, după ce au trecut câteva
dile, ținând consfătuire, a trimis ca de bucurie pe vestitorii sei la ducele
Salanus, ca să-l încunoșciințeze despre învingerea lui Thosu și Bulsuu,
precum și a lui Tuhutum, și să ceară delà el pământul, până la fluviul
Zogea (Zagyva), precum s’a și întâmplat. Au fost trimiși adecă Etu și
Voyta, cari întâlnind pe ducele Salanus pe năsipul Olpar, i-au vestit
bucuria, cu care fură însărcinați, și au pretins delà dînsul pământul,
pănă la fluviul Zogea. Ducele Salanus audind acestea, l-a cuprins o te­
mere foarte mare, și lovit de spaimă, a dat ducelui Arpad pământul cerut
pănă la fluviul Zogea, și a présentât trimișilor diferite daruri. Iar a
șeptea eli Etu și Voyta luând remas bun, s’au reîntors la domnul lor.
Pe cari Arpad i-a primit cu onoare și auçlind însărcinarea lor, a fost mare
bucurie în curia ducelui, și ducele a început a dona credincioșilor sei
locuri și moșii mari.

CAP XXXI.
Despre plecarea din Zeremsu.
După aceste ducele și principii sei au plecat din Zeremsu, au plutit
peste fluviul Souyou, pe acel loc, unde se varsă isvorul Honrad (Hernad),
și și-au așezat oastea lângă fluviul Heuyou (Hejó) până la Tisa și Emeud,
(Emöd) și au remas acolo o lună de clile. Și acolo a dat ducele lui Bun-
gernec, tata lui Borsu, pământ mult, delà fluviul Topulucea (Tapolcza),
până la fluviul Souyou, care acum se chiatnă Miscoucy (Miskolcz), și i-a
dat o fortăreață, carea se numesce Geuru (Györ), și fiul seu Borsu a făcut
acea fortăreață dimpreună cu fortăreața sa, ce se numesce Borsod, un
comitat.

8) Greșit, în loc de Zobolsu. Vedi capitolul premergător.

4) După acest cuvênt e răsură. — Corectură de a. mână; orig. Thyciam.
 66
XXXII.
De castro Vrsuur et fluuio Egur.
Postea dux Arpad1 et sui nobiles hinc egressi, uenientes usqwe ad
fluuium Naragy et castra metati swnt iuxta riuulos aqwarwm a loco ilio,
qwi nunc dicitwr Casu. Vbi etiam dedit terram magnam Ousadunec patri
Ursuur, et ibi postea Ursuur filiws eius ad caput eiusdem fluminis ca­
strum construxit, quod nunc castrum Ursuur nwncupatwr. Hinc uero dux
Arpad et sui egressi uenerunt usqwe ad fluuium Egur et ibi paratis tugu-
riis plures dies permanserunt, et montem ilium, super quem duci foliata
fecerunt, nominauerunt Zenuholmu, et castra eorum fuerunt a fluuio Ystoros
usqwe ad castrum Purozlou. Deinde egressi uenerunt usqwe ad fluuium
Zogea et castra metati sunt per crepitudinem eiusdem fluminis a Thys-
cia uuqwe ad siluam Matra, et subiugauerunt siòi omnes habitatores terre
a G-risio usqwe ad fluuium Zogeua et usqwe ad siluam Zepus. Tunc dux
Arpad in silua Matra dedit terram magnam Edunec et Edumenec, ubi
postea Pota nepos eorum castrum cowstruxit, ex quorwm etiam progenie
longo post tempore rex Samuel descendit, qwi pro sua pietate Oba uocabatwr.

XXXIII.
De castro Nougrad et Nitra.
In eisdem temporibws dux Arpad, dum se per milites suos uidisset
ita sublimatum et tutum esse, tunc liabito inter se consilio, misit multos
milites in expeditionem, qui subiugarent siti popwlwm de castro Gumur
et Nougrad. Et si fortuna eis faueret, tunc ascenderent uersus fines
Boemorwm usqwe ad castrum Nitra. Qwibus etiam militibws in expediti-
onem euntibws principes et ductores constituit duos filios auunculi sui
Hulec, Zuardum et Cadusam, nec non Hubam unum de principalibws
personis. Tunc hij très domini, accepta licenția a duce Arpad, egressi
sunt a loco ilio, qwi dicitwr Paztuh, eqwitantes iuxta fluuium Hongvn2
et eundem fluuium transierunt iuxta fluuium Souyou. Et inde egressi sunt
per partes castri Gumur, et uenerunt usqwe ad montem Bulhadu, et inde
ad partes Nougrad uenientes usqwe ad fluuium Caliga pcruenerunt. Hinc
uero egredientes per crepitudinem Danubij iuerunt, et fluuium Wereuecca
transeuntes, castra metati swwt iuxta fluuium Ypul. Et qwia diuina gratia
in eis erat, timuit eos omnis homo, et maxime ideo timebant eos, qwia
audierant ducem Arpadium filium Almj ducis ex progenie Athile régis
descendisse. Tunc omnes Sclaui habitatores terre, qwi primo erant Salani
ducis, propter timorem eorum, se sua libera sponte subiugauerunt eis,
nullo manum subleuante. Et ita cum magno timore et tremore seruie-
bant eis, ac si olim domini eorwm fuissent. Tunc Zuardu et Cadusa nec-

*) Corectură de a. mână; orig. Aÿad.

 57

CAP XXXII.
Despre fortăreața Ursuur și fluviul Egur.
După aceea Arpad și nobilii sei, plecând de aicea, au venit pănă
la fluviul Naragy, și aședându-și oastea lângă părăele apelor delà acel
:■ loc, care acum se numesce Casu, unde a dat lui Ousadunec, tata lui
Ursuur, mult pământ, și acolo a zidit Ursuur, fiul lui, o fortăreață la ca-
petul acelui fluviu, care acum se numesce fortăreața lui Ursuur. Plecând
apoi ducele Arpad și ai sei de aicea, au venit pănă la fluviul Egur (Eger)
și după ce și-au făcut colibe, au remas acolo mai multe dile, și acel
munte, deasupra căruia au făcut ducelui o colibă acoperită cu frunză,
l-au numit Zenuholmu (Szihalom) și fortăreața lor s’a întins delà fluviul
Ustoros, până la fortăreața Purozlou (Poroszló). Plecând de aicea au
venit până la fluviul Zogea și și-au așezat oastea pe marginile acelui
fluviu, delà Tisa până la pădurea Matra, și și-au subjugat- toți locuitorii
pământului, delà Grisius, până la fluviul Zogeua și până la pădurea Zepus.
Atunci ducele Arpad a dat mult pământ lui Edunec și Edumenec, în
pădurea Matra, unde apoi nepotul lor Pota a zidit o fortăreață, din a
căror seminție, după mult timp, și-a tras originea regele Samuil, care
pentru cucernicia sa se numia Oba (Aba, apa).
CAP XXXIII.
Despre fortăreața Nougrad și Nitra.
în timpul acela ducele Arpad, vedându-se astfel de înălțat și asi­
gurat prin militarii sei, atunci după avuta consfătuire între sine, a trimis
mulți militari cu espedițiunea de resboi, cari să îi subjuge poporul din
fortăreața Gumur (Gömör) și Nougrad, și dacă le va favora norocul, atunci
' să se urce cătră granița Boemilor, până la fortăreața Nitra. Militarilor
; plecați de a pregăti resboiul, li-a pus de principi și conducători pe doi
’ fii ai unchiului seu după mamă, ai lui Hulec, pe Zuardus și pe Cadusa,
P asemenea și pe Huba, unul dintre persoanele fruntașe. Atunci acești
î trei domni luându-și remas bun delà ducele Arpad au plecat din locul
( acela, care se numesce Paztuh (Pasztó), călărind pe lângă fluviul Hongu,
I și au trecut pe lângă apa aceasta, lângă fluviul Souyou. De aicea au plecat
ș peste părțile fortăreței Gumur, și au ajuns până la muntele Bulhadu, și
j venind de aicea cătră părțile Nougrad, au ajuns la fluviul Caliga (Galga),
i iar plecând de aicea au mers pe țermurii Dunării, și trecând fluviul
> Wereuecca (Verocze), și-au așezat oastea lângă fluviul Ypul (Ipoly), și fiindcă
Ì grația dumnezeească era în trînșii, tot insul se temea de ei, și mai vârtos
I pentru aceea s’au temut de ei fiindcă au înțeles, că ducele Arpad, fiul
I lui Almus, se trage din seminția regelui Athila. Atunci toți Sclauii, lo­
ll cuitorii pământului, cari mai nainte erau ai ducelui Salanus, s’au supus,
L de frica lor, de bună voie, neridicându-și nimenea mâna, și le-au servit

2) Litera, care a stat în original după g e rasă, și de asupra ei e scris v de altă mână.
5
 58

non Huba, a qwo prudens Zemera descendit, cum uidissent popzdwm

multum sine bello ipsis subiugatum, fecerunt magnum cowuiuium, et me-
lioribws liabitatoribws terre, qwi filios suos in obsides dederant, diuersa
dona presentauerunt, et blandis uerbis sub dominium ducis Arpad sine
bello subiugauerunt, et ipsos secum in expeditionem duxerunt, filios
uero eorum in obsides accipientes, ad ducem, Arpad cum diuersis mune-
ribw.s remiserunt. Vnde dux et sui nobiles leciores facti sunt solito, nun-
tiis gaudia ferentibw.s' multa dederunt dona.

CAP XXXIV.
De fluuio Gron et castro Borsu.
Interea Zuard et Cadusa fìlij Hulec, necnon Huba et omnis exerci-
tws eorum fluuium Ypul iuxta Danubium transierunt. Et alio die transito
fluuiu Gron castra metatj sunt in campo iuxta quoddam castellum ter-
reum, qwod nwwcupatar Uarod. Et capto ilio castro manserunt ibi très dies
expectantes aduentum Borsu filij Bumger, quern dux Arpad cum magno
exercitu miserat in auxilium eorum. Quarto die cum Borsu ad eos uenisset
cum ualida manu, timuerunt eos omnes incole terre et nullus ausus fuit
leuare manws contra eos. Tunc hij IIII-or domini, inito inter se consilio,
per peticionem incolarwm siòi fidelium constituèrent, ut tercia pars de
exercitu cum incolis terre irent in siluam Zouolon, qui facerent in con­
fimo regni municiones fortes tarn de lapidibws, quam etiam de lignis,
vt ne aliqwwndo Boemy uel Polony possent intrare causa furti et rapine
in regnum eorum. Tunc communi Consilio hac de causa missus est Borsu
filins Buger cum suis militibus. Et cu>n eqwitarent iuxta fluuium Gron,
ceruus fuga lapsus ante eos cacumina montium ascendit. Qwem Borsu
celerrimo cursu persecutes, ictibws sagittarwm in uertice montium inter-
fecit. Et tunc Borsu eum montes illos in circum aspexisset, in memo-
riam duxit, ut ibi castrum construeret. Et statim congregata multitudine
ciuium, in uertice uniws altioris montis castrum fortissimum construxit,
cui nomen suum imposuit proprium, ut castrum Borsu nwwcupatar. Et
inde cum exercitibws suis usqwe ad siluam Zouolun porrexit, et maximam
municionem de lapidibws facere precepit, qwod nwnc castrum Borssed1
Zouolvn 2 uocatur.

XXXV.
De Nitria ciuitate.
Zvardu et Cadusa necnon Huba post discessum Borsu cum omnibus
exercitibws suis egressi de castro, qiiod dicitar Warod, ultra siluam
Tursoc castra metati sunt iuxta fluuium Sytua. Altera autem die mise-

*) Greșit, în loc de Borssod.

 59

lor cu așa mare temere și frică, ca și când ar fi fost vreodată domnii lor.
Atunci Zuardu și Cadusa, precum și Huba, dela care se trage înțeleptul
Zemera, când au vëdut, că și-au subjugat mult popor fără resboi, au
făcut ospeț mare, și locuitorilor mai de frunte ai pământului, cari și-au
fost dat fii în chizeșie, le-au dat diferite daruri și i-au supus stăpânirei
ducelui Arpad cu vorbe blânde și fără resboi, și i-au dus cu sine în
expedițiunea de resboi, iar pe fii lor primindu-i în chizeșie, i-au trimis în
dărăt la ducele Arpad cu diverse daruri. Prin ceea-ce ducele și fruntașii
sei s’au înveselit mai mult, ca de obiceiu, iar celor ce au vestit bucuria,
le-au dat multe daruri.
CAP XXXIV.
Despre fluviul Gron și fortăreața Borsu.
Intr’aceasta Zuard și Cadusa, fii lui Hulec, precum și Huba și toată
oastea lor, au trecut peste fluviul Ipul, lângă Dunăre. Și a doua eli
trecând peste fluviul Gron, și-au așezas oastea pe câmp, lângă atare
cetate de pământ, ce se numesce Varod. Și cuprindând cetatea au re-
mas acolo trei dile, așteptând venirea lui Borsu, a fiului lui Bunger,
pe care ducele Arpad l-a trimis cu oaste mare în ajutorul lor. A patra
di, când a sosit la ei Borsu, cu armată puternică s’au înfricoșat toți
locuitorii acelui pământ, și n’a cutezat nimenea să-și ridice mâna contra
lor. Atunci acești patru domni consfătuindu-se între sine, la rugarea
locuitorilor credincioși au decis, ca a treia parte din oaste să meargă,
împreună cu locuitorii pământului, în pădurea Zouolon, ca să facă la
granița țării fortificare solidă, atât din peatră, cât și din lemn, ca să
nu poată întră vr’odată Boemii ori Polonii în țara lor ca să fure ori să
răpească. Atunci după un sfat comun, fu trimiși în causa aceasta, Borsu,
fiul lui Bunger, cu militarii sei și când călăriau pe lângă fluviul Gron,
un cerb scăpând cu fuga dinaintea lor, s’a urcat pe vârful muntelui, pe
care Borsu l-a gonit în fuga cea mai mare, și l-a omorît pe culmea
muntelui, prin rănirea cu săgeata. Și atunci Borsu, când a privit munții
jur împrejur, și-a propus, ca să zidească o fortăreață acolo. Și îndată
coadunând mulțimea poporului, a zidit pe culmea unui munte mai înalt
o fortăreață foarte puternică, căreia i-a dat numele seu propriu, precum
se și numesce fortăreața Borsu, și de aceia a mers cu oastea sa până
la pădurea Zouolun, și a lăsat să se zidească o întăritură foarte mare
din peatră, carea acum se numesce fortăreața Borsod-Zouolun.
CAP XXXV.
Despre orașul Nitria.
Zuardu și Cadusa precum și Huba, după plecarea lui Borsu, s’au
îndepărtat cu oastea lor din fortăreața, ce se numesce Warod, și și-au
așezat oastea dincolo de pădurea Tursoc, lângă fluviul Sytua, iar a doua

’) Corectură de a. mână; orig. Zouolon.

5*
 60

tuni qwosdam speculatore^ uiros, qwos sciebant esse audaces, qwi tran­
sirent fluuium Nitra, et uiderent, si sine bello possent transmeare usqwe
ad ciuitatem Nytra. Qwi cum uelocissimo cursu uenissent usqwe ad riu-
ulum Twrmas, ubi descendit in riuulum Nytre, uiderunt habitatores illiws
prouincie Sclauos et Boemos eis obsiștere cum adiutorio ducis Boemo-
re«. Qwia mortuo Athila rege, terram, qwe iacet inter Wag et G-ron a
Danubio usqwe ad fluuium Moroua, dux Boemorwm1 sibi preoccupauerat
et in unum ducatum fecerat. Et twwc tempore per grwfóam ducis Boe­
morwm dux Nitriensis factws erat Zubur2.
XXXVI.
De speculatoribns missis a ducibus.
Cvm autem speculatores illi, qwi fuerant missi a Zuard et Cadusa,
uidissent Sclauos et Boemos eis obsistere non ualentes, miserunt sagittas
tribws uicibws super eos, et qwosdam ex ipsis ictibws sagitarwm interfe-
cerunt. Hoc cum uidissent Sclaui et Boemi, qwos ad custodiam cowsti-
tuerat Zubur, qwod isti, qwi dicuntwr hetumoger, talibws uterentwr armis,
timuerunt ualde, qwia talis armatura nwwqwwm uisa fuit eis. Statim nwn-
tiauerunt Zuburio domino eorum, ceterisqwe principibws eiwsdein prouintie.

XXXVII.
De pugna ducum Arpadij.
Tunc Zubur hoc audito cwm adiutorio Boemorwm armata multitu­
dine obuiam eis uenit pugnaturws. Et dum uterqwe exercitws ad fluuium
Nitra peruenissent, Zuardu, Cadusa et Huba uolebant transire fluuium.
Sed Zubur dux Nitriensis et sui milites contra eos diutissime certantes
nollomodo eis transitum- concedere uolebant. Et cum diu inter se cer-
tassent, Hungarij ex Boemis et Sclauis ictibws sagittarwm multos inter-
ficiebant. Sed per très dies nullomodo Hungarij prop/er inundationem
aquarwm transitum habuissent; tandem iiii. die Boemi et omnes Nytri-
enses Sclaui, uidentes audatiam Hungarorwm et percussiones sagittarwm
non sufferentes, fuga lapsi swwt, et uelocissimo cursu pro defensione uite
in ciuitatem Nitriam inclusi swwt cum magno timore. Qwos Zuardu, Ca­
dusa et Huba necnon ceteri milites, persequentes eos usqwe ad ciuitatem,
et ex eis qwosdam interfecerunt, et qwosdam uulnerauerwwt et alios ce-
perunt. Zubur uero dux eorum, dum fugiendo contra eos pugnare uellet,
per lanceam Caduse cecidit, et captus in custodiam traditws est. Ceteri
uero in ciuitatem inclusi quasi muti remanserunt. Alio namqwe die Zuard,
Cadusa et Huba armata multitudine exercituum, ceperunt fortiter ex pug­
nare ciuitatem Nitriam multis modis. Et dedit eis dews uictoriam mag­
nani, et pugnantes intrauerunt eam et fusus est per eos ibi sanguis

q Urmă de rasura.
 61

di au. trimis câți-va bărbați ca spioni, pe cari îi sciau că sunt îndrăsneți,

să treacă peste fluviul Nitra și să vadă dacă ar puté străbate fără luptă
pănă la orașul Nitra. Cari venind în fugă foarte repede până la rîul
Turmas (Tormos), unde se varsă în rîul Nitra, au vëdut, că locuitorii acelei
provincii, Slavii și Boemii, li se împrotivesc, cu ajutorul ducelui Boemilor.
Pentru că după moartea regelui Athila, ducele Boemilor a ocupat pă­
mântul, care zace între Wag și Gron, delà Dunăre până la fluviul Mo-
rova, și a făcut un ducat, și pe timpul acela Zubor s’a făcut ducele
Nitriei, din grația ducelui Boemilor.
CAP XXXVI.
Despre spionii trimiși de cătră duci.
Iar când spionii, cari fură trimiși prin Zuard și Cadusa, vedură,
că Slavii și Boemii nu sunt în stare a li se împotrivi, au slobozit de
trei ori săgeți asupra lor, și au omorît pe câți-va dintre ei prin lovirea
săgeților. Când au vëdut aceasta Slavii și Boemii, pe cari Zubor i-a
pus de pază, că aceștia, cari se numesc Hetumoger, întrebuințează arme
de aceste, s’au înfricoșat tare, pentru-că nici când n’au vëdut arme ca
acestea. îndată au încunosciințat pe Zubor, domnul lor, și pe ceilalți
principi ai acestei provincii.
CAP XXXVII.
Despre lupta ducilor lui Arpad.
Atunci Zubor audind aceasta, a venit cu ajutorul Boemilor, cu
o mulțime de armată înaintea lor, ca să se lupte, și când ambele oștiri
ajunseră la fluviul Nitra, Zuardu, Cadusa și Huba voiau să treacă flu­
viul, dar Zubor, ducele Nitrei și militarii sei s’a luptat contra lor timp
foarte îndelungat, pentru-că nici decum nu voiau să le conceadă trece­
rea, și când se certară între sine mult timp, Ungurii au omorît mulți
Boemi și Slavi prin lovirea săgeților, dar Ungurii, din causa inundării
apelor, n'au putut trece nici decum în decurs de trei dile, în sfîrșit a
patra di Boemii și toți Slavii din Nitra, vëdênd îndrăsneala Ungurilor,
și neputând suferi loviturile săgeților, au luat-o la fugă și în fuga cea mai
grabnică s’au închis cu mare frică, spre a-și apera viața, în orașul Nitria.
Pe cari Zuard, Cadusa și Huba, precum și ceilalți militari, gonindu-i
până la cetate, pe câți-va dintre ei i-au omorît, pe câți-va i-au rănit,
iar pe câțiva i-au prins. Iar Zubur, ducele lor, când a voit a se lupta
fugând contra lor, a căzut în sulița lui Cadusa, și fiind prins, fu predat
în pază, iar ceilalți au remas închiși în cetate, ca și muți. De aceea
a doua di, Zuard, Cadusa și Huba cu mulțimea înarmată a ostașilor,
au început a atăca cu puterea în multe moduri orașul Nitria, și le-a
dat lor Dumnedeu mare învingere, și luptându-se au întrat acolo, și

2) Cuvêntul întreg e scris pe răsură.

 62

multorum aduersariorum. Tunc iracundia ducti Zuburium ducem illius

prouincie, quern nudius tercius ceperant, supra montem excelsum ducentes
laqueo suspenderunt. Vnde mons ille a die ilio usque nunc mons Zu-
bur nuncupatur. Et propter hoc factum timuerunt eos omnes homines
illius patrie, et omnes nobiles filios suos in obsides eis1 dederunt. Et
omnes nationes illius terre se subiugauerunt stöi usque ad fluuium Wag.
Et quia gratia, dei antecedebat eos, non solummodo ipsos subiugauerunt,
uerum etiam omnia castra eorum ceperunt, quorum nomina hec sunt usque
modo: Stumtey, Colgoucy, Trusun, Blundus et Bana et ordinatis custo-
dibus castrorum, iuerunt usque ad fluuium Moroa. Et firmatis obstaculis
cowstituerunt terminos regni Hungarorum usque ad Boronam et usque ad
Saruuar. Et adepta uictoria reuersi sunt ad ducem Arpad, et omnes
infidèles illius terre ferreis cathenis ligatos secum duxerunt. Cumque
Zuard, Cadusa necnon Huba ad ducem Arpad cum omnibus captiuis suis
uenissent sani et incolumes, factum est gaudium magnum in curia ducis.
Dux Arpad consilio et peticjone suorum nobilium donauit, accepto iura-
mento infidelium, terras in diuersis locis predictis infidelibus de partibus
Nytrie ductis. Vt ne aliquando infideliores facti, repatriando nocerent
st’&i fidelibus in confinio Nitrie habitantibus. Et in eodem gaudio dux
Arpad Hubam fecit comitem Nitriensem et aliorum castrorum. Et dédit
ei terram propriam iuxta fluuium Sytuua usque ad sil(uum)2 Tursoc.

XXXVIII.
De exercita Grecomm et Bulgarornm.
Interea dux Salanus, dum intellexisset potentiam et facta Hunga­
rorum, timuit, ut ne ali qua« do iracundia ducti eum expellerent de regno
suo. Tunc inito consilio suorum, misit legatos suos ad imperatorem
Grecorum et ducem Bulgarorum, ut sibi auxilium darent causa pugne
contra Arpad ducem Hungarorum. Imperator Grecorum et dux Bulgarorum
magnum exercitum Salano duci miseront. Qui cum ad ducem Salanum
peruenissent, in ilio loco, qui dicitur Tetei, factum est gaudium magnum
in curia ducis. Secundo autem die dux Salanus et sui nobiles, inito
consilio, miseront legatos ad ducem Arpad, dicendo, ut terram eorum
dimitteret, et ad natale solum repatriare inciperet. Qui cum ad ducem
Arpad peruenissent, ac mandata Salani ducis ei dixissent, dux Arpad et
sui nobiles egre ferentes, sic per eosdem legatos ducj Salano remanda-
uerunt: Terram, que inter Danubium et Thysciam iacet, et aquam Da-
nubij, que a Katispona în Greciam descendit, pecunia nostra compora-
uimus. Tunc tempore, quando nouj fuimus, et pro precio ei misimus xii.
albos equos et cetera, ut supra. Ipse etiam laudans bonitatem terre sue,

*) Liniile duple făcute de a. mână la începutul cuvintelor, însemnează permutarea

acelora; ordinea corectă a cuvintelor ar fi deci: eis in obsides dederunt.
 63

prin ei s’a versat acolo sângele multor dușmani. Atunci conduși de

mânie, s’au dus la un munte înalt, au spânzurat în furci pe Zubur, du­
cele acelei provincie, pe care l-au prins înainte cu trei dile. De unde
acel munte de atunci până adi se numesce muntele Zubur. Și pentru
această faptă toți oamenii din acea patrie s’au temut de ei, le-au dat pe fiii
lor în chizeșie și au subjugat toate națiunile acelui pământ până la fluviul
Wag, și fiind-că grația lui Dumnedeu le-a premers, nu i-au subjugat numai
pe ei, ci au cuprins toate fortărețele lor, a căror nume este pănă adi: Stum-
tey (Sempte), Golgoucy (Galgócz), Trusun (Trencsén), Blundus și Bana
(Ban) și punând păzitori în fortărețe, au mers până la fluviul Moroa. Și
întărindu-1 prin îngrădituri au stabilit granițele țerii Ungariei, până la
Borona și Saruuar. Și după ce au dobândit învingerea s’au reîntors la
ducele Arpad, și au dus cu sine legați în lanțuri de fer pe toți credin­
cioșii acelui pământ. Și când Zuard, Cadusa și Huba au venit la ducele
Arpad sănătoși și nevătămați, împreună cu toți prinsonerii lor, s’a fă­
cut veselie mare în curia ducelui. Ducele Arpad, la rugarea și sfătuirea
nobililor sei, luând jurământ delà necredincioșii aduși din părțile Nitriei,
le-a dat pământuri în locuri diferite, ca nu cumva să devină vre-odată
și mai necredincioși, și re’ntorcându-se în patrie, să nu strice credincio­
șilor sei, cari locuesc la granița Nitriei, și ducele Arpad a numit în
această veselie pe Huba de comite al Nitriei și al altor fortărețe și i-a dat
pământ în proprietate lângă fluviul Sytuua (Szitva) până la pădurea Tursa.
CAP XXXVIII.
Despre oastea Grecilor și a Bulgarilor.
Intr’aceste ducele Salanus, când a înțeles despre puterea și faptele
Ungurilor, s’a temut ca nu cumva, conduși de mânie, să-l alunge din
țara sa. Atunci consfătuindu-se cu ai sei, a trimis soli la împăratul
Grecilor și la ducele Bulgarilor, să îi dee ajutor, spre a lupta contra
lui Arpad, ducele Ungurilor. împeratul Grecilor și ducele Bulgarilor,
au trimis oaste mare ducelui Salanus, cari sosind la ducele Salanus,
au făcut mare veselie în curia ducelui, în locul care se numesce Tetei (Titel),
în diua următoare, ducele Salanus și nobilii sei, consfătuindu-se, au
trimis soli la ducele Arpad, dicându-i ca să părăsască pământul lor, și
să se reîntoarcă la pământul seu natal. Când au venit aceștia la du­
cele Arpad, și i-au spus însărcinarea primită delà Salanus, ducele Arpad
și nobilii sei au trimis supărați tot prin acești soli astfel de respuns
ducelui Salanus: Pământul, care zace între Dunăre și Tisa, și apa Du­
nării, carease vărsa la Ratispona (Regensburg) în Grecia, le-am cumpërat
cu banii nostri, pe timpul acela, când eram oameni noi și ca contravaloare
i-am trimis lui 12 cai albi și altele precum s’a dis mai sus. Chiar și el, lău-

a) Din greșeală de peană e numai sil.

 64

misit unam sarcinam de herbis sabulorum Olpar, et duas lagungulas de

aquis Danubij. Vnde precipimus dwiwno uesfro duci Salano, ut dimissa
nostra terra, celerimo cursu terram Bulgarorum eat, unde preauus suus
descenderat, mortuo Athila rege atfhauo nostro. Sj au tew? hoc non fe-
cerit, sciât nos in proximo tempore contra eum dimicaturos. Legati uero 1
hoc audientes, accepta licenția, tristi uultu ad ducem Salanum propera-
uerunt. Dux autem Arpad et sui nobiles egressi de fluuio Zogea cum
omni exercitu, castra metati sunt iuxta montem Teteuetlen usque ad
Thysciam. Deinde uenientes per crepidinem Thyscie usque ad sabulum
Olpar peruenerunt.

XXXIX.
De egressu Salani ducis contra Arpium 2 duceva.
Dux antem Salunus cum adiutorio Grecorum et Bulgarorum egressus
de Tetei furiata mente per ammonicionem suorum contra ducem Arpad
equitare cepit. Et dum uterque exercitus ad inuicem prope pernoctassent
neuter eorum dormire per totam noctem ausus fuit, sed equos sellatos
in manibus tenendo, pernoctauerunt. Mane autem facto ante auroram
utraque pars se ad bellum preparauit. Dux uero Arpad, cuius adiutor
erat deus omnium, armis indutus, ordinata acie, fusis lacrimis deum
orans, suos confortans milites, dicens : 0 Sithici3, qui per superbiam
Bulgarorum a castro Hungo uocati estis Hungarij, nolite obliuisci prop­
ter timorem Grecorum gladios nesfros, et amittatis uesfrum bonum no­
men. Vnde strennue et fortiter pugnemus contra Grecos et Bulgaros,
qui assimilantur nosfris feminis, et sic tjmeamus multitudinem Grecorum,
sicuf multitudinem feminarum. Hoc audito, milites sui multum sunt
confortati, statimque Lelu filius Tosu tuba cecinit, et Bulsuu filius Bogar 4
eleuato uexillo in prima acie contra Grecos pugnaturi uenire ceperunt.
Et cowzmixta est utraque acies hostium ad bellum, et ceperunt pugnare 5
acriter inter se. Et dum totus exercitus ducis Arpad accessisset pug-
naturus contra Grecos, plurimi interficiebantw de Grecis et Bulgarijs.
Predictus uero dux Salanus cum cic uidisset suos defìcere in bello, fuga
lapsus est, et pro salute uite Albarn Bulgarie properauit. Greci uero et
Bulgari timore Hungarorum percussi, uiam, quam uenerant, obluioni
tradiderunt, fuga lapsi pro salute uite Thysciam pro paruo fluuio repu-
tantes transnatare uolebant. Sed quia talis timor et terror irruerat su­
per eos, ut propter timorem Hungarorum fere omnes in fluuio Thyscie
mortui sunt, ita quod aliqui uix remanserunt, qui imperatori eorum mala

*) Acest cuvênt e adaus ulterior de a. mână.

a) Greșit, în loc de Arpadium.
s) Așa, în loc de Scithici.
 65

dând bunătatea pământului seu, a trimis o sarcină de iarbă de pe nă-

sipul Olpar și doue plosce de apă din Dunăre. Poruncim deci lui Sa-
lanus, domnului vostru, ca părăsind pământul nostru să meargă în fuga
cea mai grabnică pe pământul Bulgarilor, unde a descălecat strămoșul
seu, după moartea lui Athila, a strămoșului nostru. Și dacă nu va
face aceasta, să scie, că noi ne vom lupta cu el, în timpul cel mai de
aproape. Iar solii audind aceasta și luându-și remas bun, s’au grăbit
la ducele Salanus cu fața întristată. Iar ducele Arpad și nobilii sei,
plecând delà fluviul Zogea cu întreaga oștire, și-au așezat-o lângă mun­
tele Teteutlen (Tetetlen), până la Tisa, apoi venind pe țermurii Tisei
au ajuns la năsipul Olpar.

CAP XXXIX.'
Despre plecarea ducelui Salanus contra ducelui Arpad.
Iar ducele Salanus, plecând delà Tetei cu ajutorul Grecilor și al
Bulgarilor, a început, la îndemnul oamenilor sei, a călări înfuriat contra
lui Arpad. Și când ambele oștiri au petrecut noaptea aproape de
olaltă, nici una dintre ele n’a cutezat să doarmă toată noaptea, ci ținând
în mână cai înșeuați, au veghiat toată noaptea. Dimineața însă înainte
de zori de diuă, ambele părți s’au pregătit de rësboiu. Iar ducele Arpad,
al cărui ajutor era Dumnedeul tuturora, îmbrăcat în arme, și-a pus oastea
în ordine, s’a rugat la Dumnedeu, vërsând lacrămi și a însuflețit pe ostașii
sei dicând: O Scythii cari prin trufia Bulgarilor sunteți numiți Unguri,
delà fortăreața Ilungu, să nu uitați săbiile voastre de frica Grecilor,
și să nu ve perdeți numele cel bun. De aceea să luptăm vitejește și
puternic contra Grecilor și Bulgarilor, cari samănă cu femeile noastre
și atâta frică să avem de mulțimea Grecilor și a Bulgarilor, ca de mul­
țimea femeilor. Soldații sei audind aceasta s’au însuflețit mult și Lelu,
fiul lui Tosu a suflat îndată în trimbiță, și Bulsuu, fiul lui Bogar, ri­
dicând steagul, a început a veni în frontul dintâi, spre a lupta contra
Grecilor, și amestecându-se în luptă ambele linii ale vrășmașilor au început
a se lupta între sine cu toată puterea. Și când toată armata ducelui
Arpad a ajuns, în linie, la lovire contra Grecilor, cei mai mulți dintre
Greci și Bulgari fură uciși. Iar numitul duce Salanus, când a vëdut
că ai sei slăbesc în luptă, a luat-o la fugă, și spre a-și scăpa viața, s’a
grăbit la Alba-Bulgariei (Belgrad). Iar Grecii și Bulgarii, loviți de frica Un­
gurilor, au dat uitării drumul, pe care au venit, și spre a-și scăpa viața
au luat-o la fugă, dar credând că Tisa e un fluviu mic, au voit să înoate
peste ea. Dar fiindcă o astfel de temere și frică s’a încuibat întrînșii,

4) Greșit, în loc de Bogat.

6) La acest loc este o crepatura în pergament, care existase și înainte de scriere.
6) Această silabă superfluă e a se omite.
 66

salutis nuntiarent. Vnde locus ille, ubi Greci mortuj fuerunt, a die ilio
usque nunc portas Grecorum nuncupatur.

XL.
De uictoria Arpad ducis.
Dux uero Arpad et sui milites adepta uictoria hinc egressi uene-
runt usqwe ad stagnum, qwod dicitar Curtueltou et manserunt ibi iuxta
siluam Gemelsen xxx. iiii-or1 diebus. Et jna ilio loco dux et suj
nobiles ordinauerunt omnes cowsuetudinarias leges regni et omnia iura
eiws, qualiter seruirent duci et primatibws suis, uel qualiter iudicium
facerent pro quolibet crimine commisso. Ibi etiam dux condonauit suis
nobilibus secum uenientibus diuersa loca cum omnibus habitatoribus suis.
Et locum ilium, ubi hec omnia fuerunt ordinata, Hungarij secundwm
suum idioma nominauerunt Scerij, eo quod ibi ordinatum fuit totum
negotium regni. Et dux loeum ilium dédit Oundunec patri Eté, a Thyscia
usque ad stagnum Botua, et a Curtueltou usque ad sabulum Olpar.
Postea uero transaetis quibusdam temporibus Ethe filius Oundu congre­
gata multitudine Sclauorum fecit inter castrum Olpar et portum Beuldu
edificări3 castrum fortissimum de terra, quod nominauerunt Sclaui se­
cundum ydioma suum Surungrad, ides/ nigrum castrum.
XLI.
De egressu Arpad.
Postea uero dux Arpad et sui nobiles hinc egressi uenerunt usque
ad Titulum, subiugando sibi populum. Deinde egressi uenerunt usque
ad portum Zoloncaman, et totum populum infra Thysciam et Dauubium
habitantem sub iugum suum constituerunt. Hinc uero uenientes ad partes
Budrug peruenerunt, et iuxta fluuium Uoyos castra metati sunt. Et in
partibus illis dux dedit terram magnam cum omnibus babitatoribus suis
Tosunec patri Lelu, cum auunculo suo Culpun patre Botond. Tunc dux
Arpad et sui primates inito consilio constituerunt, quod exercitum mit-
terent propter Salanum ducem ultra Danubium contra Albarn Bulgarie.
Super quern exercitum constituti sunt principes et doctores: Lelu filius
Tosu, Bulsuu filius Bogat, Botond filius Culpun. Qui accepta licenția
a duce Arpad eqwitantes transnauigauerunt Danubium, nullo contradi-
cente, in ilio loco, u&i4 fluuius Zoua descendit in Danubium. Et inde
egressi contra Albarn Bulgarie ciuitatem equitare ceperunt. Tunc dux
Bulgarorum consanguineus Salani ducis cum magno exercitu contra eos
pugnaturus cum adiutorio Grecorum accessit. Altera autem die ordinate
sunt utreque acies in campo iuxta ripam Danubij. Statim Lelu filius

*) iiii-or e suprascriere contimporană preste xxx.

s) Intercalare ulterioară de a. mână.
 67

încât de frica Ungurilor mai toți s’au înecat în fluviul Tisa, așa că abia
au mai rëmas câțiva, cari să vestească împăratului lor nenorocirea. De
unde locul acela, unde au murit Grecii, de atunci încoace se numesce
vadul Grecilor.
CAP XL.
Despre învingerea ducelui Arpad.
Iar ducele Arpad și militarii sei, după ce au câștigat învingere plecând
de aicea, au venit până la balta, ce se numesce Curtueltou (Kortvélytó) și
au remas acolo, lângă pădurea Gemelsen, 34 dile, ™ locul acela a în­
tocmit ducele și nobilii sei toate legile îndatinate ale țării, și toate
drepturile ei, cum să se folosască de ele ducele și fruntașii sei, sau cum
să se judece ori ce crimă săvîrșită. Ducele a donat și acolo nobililor
sei, veniți cu el, diferite locuri împreună cu toți locuitorii lor. Și locul
acela, unde fură întocmite toate acestea, Ungurii l-au numit în limba lor
Scerii, fiindcă acolo s’au întocmit toate afacerile țării, și ducele a dat
acel loc lui Oundunec tata lui Eté, delà Tisa până la balta Botua,
și delà Curtueltou până la năsipul Olpar. După aceea, peste câtva
timp Ete, fiul lui Oundu, coadunând mulțimea Sclavilor, a lăsat a se
zidi din pământ, între fortăreața Olpar și portul Beuldu, o fortăreață
foarte mare, carea fu numită prin Sclavi, în limba lor, Surungrad
(Csongrâd), adecă fortăreața neagră.
CAP XLI.
Despre plecarea lui
Iar după aceea, ducele Arpad și nobilii sei, plecând de aicea, au mers
până la Titulum subjugându-și poporul. Plecând apoi de aicea, au sosit la
portul Zoloncaman (Szlavkamen) și au supus sub jugul seu poporul în­
treg dintre Tisa și Dunăre. Plecând de aicea au ajuns la părțile Bu­
drug, și și-au așezat oastea lângă fluviul Voyos, și ducele a dat în păr­
țile acelea mult pământ, împreună cu toți locuitorii sei, lui Tosunec
tata lui Lelu, și moșului seu după mamă, Culpun, tata lui Botond.
Atunci ducele Arpad și fruntașii sei, după o consfătuire au hotărît, ca
din pricina ducelui Salanus să trimită oștire dincolo de Dunăre, contra
Alba-Bulgariei. De fruntași și conducëtori ai oastei fură numiți Lelu,
fiul lui Tosu, Bolsuu, fiul lui Bogat, Botond fiul lui Culpun, cari pri­
mind învoire delà ducele Arpad, au notat călărind peste Dunăre fără
nici o contradicere în acel loc, unde fluviul Zoua se varsă în Dunăre.
Și plecând de acolo au început a călări contra orașului Alba Bulgariei;
atunci ducele Bulgarilor, rudenia ducelui Salanus a venit cu mare oștire
spre a se lupta contra lor cu ajutorul Grecilor. Iar a doua di s’au pus
oștirile în linie, pe câmpul de lângă țermurii Dunării. Lelu. fiul lui

s) Original: edificicari; punctarea silabei ci indică omiterea ei.

4) Acest cuvent e intercalat ulterior de a. mână.
 68

Tosu eleuato uexillo suj signi, et Bulsuu filiws Bogat tubas bellicas so­
nando pugnatori aooesserunt. Et commixte sunt per partes manws utri-
usqwe hostis, et ceperunt pugnare inter se acriter. Et interfeoti swwt de
Grecis et Bulgariis plurimi, et quidam capti sunt ex eis. Videns ergo
dux Bulgarie suos deficere in bello; fuga lapsus pro defensione uite
Albam ciuitatem ingressus est. Tunc Lelu, Bulsuu necnow Botond adepta
uictoria castra metati sunt iuxta Danubium parum inferiws in campo. Et
omnes captiuos Bulgarorwm et Grecorum ante se ducj fecerwwt, qwos
ferro ligatos duci Arpad in Hungariam remiseront1.

XLII.
De nwatiis ducis Bulgarie.
Secwwdo auifem die dux Bulgarie misit nwwtios suos cum diuersis
donis ad Lelu et Bulsuu atqwe Bontond et deprecans eos, ut paci fa-
ueant. Et insuper mandauit, qwod partem Salani ducis auunculi sui non
foueret. Sed Arpadio duci Hungarie subiugatus fìdeliter seruiret et
annuale uectigal persolueret. Illi uero paci fauentes, proprium filium
ducis in pignws accipientes, cum multis bonis rebws Bulgarie discesse-
runt, et ducem eorum illesum8 dimiserunt. Deinde egressi usqwe ad por­
tai» Wazil iuerunt, et ex hinc egressi terram Racy subiugauerunt, et
ducem eiws captum diu ferro ligatum tenuerunt. Hinc uero egressi usqwe
ad mare peruenerunt, et omnes nationes illiws patrie dominatui Arpad
ducis Hungarorwm potenter et pacifice subiugauerunt. Et ciuitatem
Spaletensem ceperunt et totam Crouatiam sibi subiugauerunt. Et inde
egressi filios nobilium in obsides acceperunt, et in Hungariam reuersi
sunt ad ducem Arpad. Qworwm etiam bella et fortia quoque facta sua,
si scrjptis presentis pagine non uultis, credite 3 garrulis cantibws iocu-
latorwm, et falsis fabulis rusticorw/w, qwi fortia facta et bella Hungarorwm
usqwe in hodiernum diem obliuioni now tradunt. Sed qwidam dicunt eos
iuisse usqwe ad cowstantinopolim4, et portam auream cowstantinopolis
Botondium cum dolabro suo incidisse. Sed ego, quia in nullo codice
hystoriographorwm inueni, nisi ex falsis fabulis rusticorwm audiui, ideo
ad presens opus scribere5 now proposuj.
XLIII.
De castris Zabrag, Posaga et Vlcou.
Bulsuu, Lelu et Botond bine egressi, siluam, que dicitur Peturgoz,
descendentes iuxta fluuium Culpe castra metati sunt. Et transito fluuio
ilio, usqwe ad fluuium Zoua peruenerunt. Et transito Zoua, castrum
Zabrag ceperunt, et hinc equitantes castrum Posaga et castrum Vlcou
ceperunt. Et hinc egressi Danubium in porto Greci transnauigantes, in
curiam ducis Arpad peruenerunt. Cumqwe Lelu, Bulsu et Botond ceterjqwe
*) Corectură de altă mână; orig, remiser unt in Hungariam.
*) Corectură de altă mână ; orig, in leswm.
 69

Tosu, ridicând steagul provödut cu semnul seu, și Bulsuu fiul lui Bogat,
sunând trompetele de resboi, s’au apropiat spre a se lupta și s’au în-
căerat în parte oștirile ambilor vrășmași, și au început a se lupta între
sine strașnic, și foarte multi dintre Greci și Bulgari fură uciși, iar alții
dintre ei duși în robie. Vedând deci ducele Bulgariei, că oamenii sei
slăbesc în rësboi, a luat-o la fugă, spre a-și scăpa viața, și a întrat în
orașul Alba. Atunci Lelu, Bulsuu, precum și Botond câștigând învin­
gere, și-au așezat oștirea lângă Dunăre, ceva mai jos pe câmp, și au
lăsat a se aduce înaintea lor toți prinsonerii Bulgarilor și Grecilor, pe
cari i-au trimis ducelui Arpad în Ungaria, legați în fer.
CAP XLII.
Despre solii ducelui Bulgariei.
A doua di însă ducele Bulgariei a trimis pe solii sei cu diverse
daruri la Lelu, Bulsuu și Botond, și rugându-i cu stăruință să facă pace
le-a dat de știre, că nu reține partea ducelui Salanus, a unchiului seu,
ci va servi credincios ca subjugat, lui Arpad, ducelui Ungariei și îi va
plăti tribut anual. Iar ei făcând pace, primind în .zălog pe fiul propriu
al ducelui, s’au îndepărtat cu multă avere a Bulgariei, și pe ducele lor
l-au lăsat să se îndepărteze nevătămat. Apoi plecând au mers până la
poarta Wazil, și eșind de aicea au subjugat pământul Raciei și pe du­
cele ei prins, l-au ținut mult timp legat în fer. Plecând de aicea, au
sosit la mare, și au supus cu putere și pacinic toate popoarele acelei
patrie, domniei lui Arpad, ducelui Ungurilor, și au cuprins orașul Spa-
leto, și au subjugat toată Croația, și plecând de aicea, au luat în chi-
zeșie pe fii nobililor, și s’au reîntors în Ungaria la ducele Arpad. Și
dacă bătăile și faptele lor bravuroase nu le credeți din scrierea aceasta,
credeți atunci cântărilor limbute ale glumeților (lăutarilor) și poveștilor
false ale țeranilor, cari nici până adi nu au dat uitării faptele sdravene
și luptele Ungurilor. Unii die chiar că ar fi mers până la Constantino-
pole, și că Botond ar fi tăiat cu barda (securea) sa poarta de aur a
Constantinopolei. Eu însă fiindcă aceasta n’am aflat-o nici într’un co­
dice al istoricilor, ci am audit-o numai din poveștile false ale țeranilor,
pentru aceea mi-am propus a nu o descrie în această lucrare.
CAP XLIII.
Despre fortărețele Zabrag (Zâgrab) Posaga și Ulcou {Vukovar).
Plecând de aicea Lelu, Bulsuu și Botond, coborîndu-se prin pădu­
rea, ce se numesce Peturgoz și-au așezat oastea lângă fluviul Culpa și
trecând peste acel fluviu, au ajuns până la fluviul Zoua, și trecând peste
Zoua, au cuprins fortăreața Zabrag, și călărind de aicea, au cuprins for­
tăreața Posaga (Pozsoga) și fortăreața Ulcou. Și plecând de aicea au plutit
peste Dunăre în portul grecesc, și au ajuns la curia ducelui Arpad. Și
8) După acest euvênt e răsură. — 4) Corectură de a. mână; orig. constanti olim. —
‘) Corectură; orig. scripere.
 70

milites sani et incolumes cum magna uictoria in secando anno ad ducem

Arpad reuersi fuissent, factum est gaudium magnum per totam curiam
ducis, et fecerunt conuiuium magnum et epulabantwr cottidie splendide
Hungarij una cum diuersis nationibws. Et uicine nationes audientes fa-
cinora facta eorum, confluebant ad ducem Arpad, et pura fide subditi
serujebant ej sub magna cura, et plurimi hospites facti swnt domesticj.

XLIV.
De insula Danubij.
Post hec uero egressus dux Arpad de partibws illis, uòi nwnc est
castrum Budrug, et descendit iuxta Danubium usqwe ad insulam magnam.
Et castra metati sunt iuxta insulam, et dux Arpad suiqwe nobiles fil­
trantes insulam, uisa fertilitate et ubertate illiws loci, ac municionem
aqwarwm Danubij, dilexerwnt locum ultra qwam dici potest. Et cowstitu-
erunt, ut ducalis esset insula, et unusquisqwe nobilium personarwm suam
ibi haberet curiam et uillam. Statim dux Arpad conductis artificibws
precepit facere egregias domos ducales, et omnes eqwos suos longitudine
dierum fatigatos ibi introductos pascere precepit. Et agasonibws suis
magistrum prefecit1 quondam Cumanum uirum prudentissimum, nomine
Sepel. Et propter Sepel magistrum agasonum in ibi morantem, uocata
est insula illa nomine Sepel usqwe in hodiernum diem. Dux uero Arpad
et sui nobiles permafnjserunt2 ibi cum famulis et famulabus suis paci­
fice et potenter a mense aprtlis usque ad mensem octobres. Et dimissis
ibi uxoribws suis communi consilio ab insula exeuntes constitueront, ut
ultra Danubium irent, et terram Pannonie subiugarent. Et contra Carin-
thinos bellum promouerent, äc in marciam Lambardie se uenire prepa-
rarent. Et anteqwam hoc fieret, mitterent exercitum contra Glad ducem,
qui dominium habebat a fluuio Morws usqwe ad castrum Horom, ex
cuiws etiam progenie longo post tempore descenderat Ohtum, quem
Sunad interfecit. Ad hoc autem missi sunt Zuardu et Cadusa atqwe
Boyta, qwi cum accepta licenția eqwitarent, Tysciam in Kenesna trans-
nauigauerunt et descensum fecerunt iuxta fluuium Seztureg. Et nemo
aduersariws inuentws est eis, qwi leuaret manws contra eos, qwia timor
eorwm irruerat super omnes homines illiws terre. Ex hinc egressi ad par­
tes Beguey peruenerunt, et ibi per duas ebdomadas permanserunt, donee
omnes habitatores illiws patrie a Morisio usqwe ad fluuium Ternes s?7>i
subiugauerunt, et filios eorwm in obsides acceperunt. Deinde amoto
exercitu uenerunt uersws fluuium Ternes et castra metati sunt iuxta ua-
dum arenarwm. Et cum uellent transire amnem Ternes, uenit obuiam eis
Glad,3) a cuiws progenie Othum descendit, dux illiws patrie, cum magno
exercitu eqwitum et peditùm adiutorio Cumanorwm et Bulgarorwm atqwe
Blacorwm. Altera autem die, dum utraqwe acies interiacente fluuio Ternes
*) Corectură de altă mână; orig. precepit. — 2) Greșit: permaserunt.
 71

când au sosit în al doilea an Lelu, Bulsuu și Botond și ceilalți militari

la ducele Arpad sănătoși și nevătămați, cu mare învingere, a fost mare
bucurie în toată curia ducelui, și s’a făcut mare ospeț, și Ungurii se
ospătau în mod strălucit împreună cu națiunile diverse. Și audind nați­
unile vecine nelegiuirile făcute, se îmbulziau la ducele Arpad, și supu-
nêndu-se cu credință curată, i-au servit lui cu mare îngrijire, și cei mai
multi oaspeți s’au făcut casnici.
CAP XLIV.
Despre insula Dunărei.
Iar după acestea, ducele Arpad a plecat din părțile acele, unde
adi se află fortăreața Budrug, și s’a coborît lângă Dunăre, până la in­
sula cea mare, și și-a așezat oastea lângă insulă, și ducele Arpad in­
trând împreună cu nobilii sei pe insulă, după-ce au vëdut rodnicia și
bogăția acelui loc, și întărirea lui prin apa Dunării, le-a plăcut nespus
de mult. Și au botărît ca insula să fie a ducelui și fiecare din per­
soanele nobile să aibă acolo curia și vila sa proprie. Ducele Arpad
aducând îndată măestrii, a lăsat să se facă case ducale distinse, și adu­
nând toți caii sei obosiți în timpul îndelungat, a demandât să pască
aicea, și în fruntea servitorilorde grajd a pus pe un Cuman, bărbat foarte
isteț, cu numele Sepel. Și dela Sepel, mai marele servitorilor de grajd,
care a remas acolo, s’a numit insula aceea Sepel (Csepel) până în diua de
adi. Iar ducele Arpad și nobilii sei, au remas acolo cu servitorii și servitoa­
rele sale, în pace și în putere, dela luna lui Aprilie până la luna lui
Octobre, și lăsând îndărăt femeile lor, au botărît prin sfătuire comună,
să părăsască insula, să treacă peste Dunăre, și să subjuge pământul
Panoniei, și să înceapă resboi contra Carinthilor, și să se pregătească
a merge la granița Lombardiei. Și înainte de a se întâmpla aceasta să
trimită oștire contra ducelui Glad, care stăpânea delà fluviul Morus
până la fortăreața Horom, din a cărui seminție s’a născut mai târcliu
Ohtum, pe care l-a omorît Sunad. Spre scopul acesta însă fură trimiși
Zuardu, Cadusa și Boyta, cari luându-și remas bun, au plutit peste Tisa la
Kenesna (Kanizsa), și s’au coborît lângă fluviul Seztureg, și nu li s’a arătat
nici un dușman, care ar fi ridicat mâna contra lor, pentru-că pe toți
oamenii acestui pământ i-a cuprins spaima. Și pornind de aicea au
ajuns la părțile Beguei, și acolo au rëmas doue septëmâni, pană când
pe toți locuitorii acelui pământ, delà Mureș până la fluviul Timiș, i-au
subjugat și pe fiii lor i-au luat în chizeșie, de aicea ridicându-și oastea
au mers cătră fluviul Timiș, și și-au așezat oastea lângă vadul năsipos,
și când voiau să treacă apa Timișului, a eșit înaintea lor Glad, din a
cărui seminție s’a născut Ohtum, ducele acelei patrie, cu mare oaste că-
lărașă și pedeastră cu ajutorul Cumanilor, Bulgarilor și a Blacilor (blach,
vlach, valach, român). A doua di însă, când ambele linii n’au putut
8) Aceste patru cuvinte: uenit obviam eis Glad sunt scrise pe răsură.
 72

ad inuicem nullatenus transire ualuisset, tunc Zuardu iniunxit train. suo

Caduse, ut ut1 cum dimidia parte exercitus sui descenderet inferius. Et
quodlibet modo posset transumare, pugnaret contra bostes. Statim Ca-
dusa preceptis fraZris sui obediens cum medietate exercit«« equitans des­
cendit inferi«« celerrimo 2 cursu. Et sicw# diuina gratia erat eis preuia,
leuem habuit transitum. Et dum una pars exercit«« Hungarorum cum
Cadusa ultra esset, et dimidia pars cum Zuard citra esset, tunc Hunga-
rij tubas bellicas sonuerunt, et fluuium transnatando acriter pugnare ce­
perunt. Et quia deus sua gratia antecedebat Hungaros, dedit eis uicto-
riam magnam, et inimici eorum cadebant ante eos, sicui manipuli post
messores. Et in eodem bello mortuj sunt duo duces Cumanorum et très
kenezy Bulgarorum. Et ipse Glad dux eorum fuga lapsus euasit, sed om-
nis exercitus eius liquefacti, tamquam cera a facie ignis, in ore gladij
cowsumpti sunt. Tunc Zuard et Cadusa atque Boyta, adepta uictoria, hinc
egressi uenerunt uersus fines Bulgarorum et castra metati sunt iuxta flu­
uium Ponoucea. Dux uero Glad fuga lapsus, ut supra diximus, propter ti­
morem Hungarorum castrum Keuee ingressus est. Et tercio die Zuardu
et Cadusa necnon Boyta, a quo genu, Brucsa descendit, ordinato exer­
ciții contra castrum Keuee pugnare ceperunt. Hoc cum Glad dux eorum
uidisset, missis legatis, pacem ab eis potere cepit, et castrum sua sponte
cum diuersis donis condonauit. Hinc euntes, castrum Ursoua ceperunt,
et per mensem unum ibi habitauerunt et Boytam cum tertia parte exer­
citus ac filiis incolarum in obsides positis ad ducem Arpad remiseruwt.
Et insuper legatos suos miserunt, ut eis licentiam daret in Greciam
eundi, ut totam Macedoniam siòi subiugarent, a Danubio usque ad ni­
grum mare. Nam mens Hungarorum tunc tempore nicliil aliud optabat,
nisi occupare sdii terras, et subiugare nationes et bellico uti labore. Quia
Hungarij tunc tempore ita gaudebant de effusione humani sanguinis,
sicut sanguissuga, et nisi ita fecissent, tot bonas terras posteris suis non
dimisissent. Quid plura ? Boyta et legati eorum ad ducem Arpad perue-
nerunt, et res gestas szJ>i narrauerunt. Dux uero opus eorum conlaudauit,
et Zuardu ac Caduse licentiam concessit liberam in Greciam eundi et
terram preoccupandi sdii. Et Boyte pro suo3 fedelissimo seruicio dedit
teram magnam iuxta Thysciam, nomine Torhus. Tunc legati Zuard et
frairis sui Caduse accepta licenția letj ad dominos suos reuersi sunt.

XLV.
De ciuibus Bulgarorum et Macedonum.
Transactis quibusdam diebus, Zuard et Cadusa cum omwi exercitu
suo, eleuatis uexillis signiferis4 aquam Danubij transnauigauerunt, et ca-
strum Borons ceperunt, deinde ad castrum Scereducy ìuerunt. Audientes
*) Astfel, scris de doue ori. — 2) Corectură de altă mână ; orig, celerimo. —
 73

trece nici de cum, fiind între ele fluviul Timiș, Zuardu a poruncit fratelui
seu Cadusa, să meargă cu jumătate din oastea sa mai jos, și ori cum
ar puté trece, să se lupte contra vrășmașilor. Cadusa, ascultând îndată
poruncile fratelui seu, a mers în grabă cu jumătate din oaste mai jos,
și precum grația dumnedeească le arăta drumul, au avut trecere ușoară
și pe când o parte a oastei Ungurilor era dincolo cu Cadusa și jumă­
tate dincoace cu Zuardu, atunci Ungurii sunară trîmbițele de rësboi, și
notând peste apă, au început a se lupta strașnic, și fiind-că Dumnedeu
a mers cu grația sa înaintea Ungurilor, le-a dat lor mare învingere și
vrășmașii cădeau înaintea lor ca snopii după secerători, și în acel rësboi
au murit doi duci ai Cumanilor și trei Knezy ai Bulgarilor, chiar și
Glad, ducele lor a scăpat prin fugă, și oastea întreagă s’a risipit în tă­
ișul săbiei, topiți ca ceara în fața focului. Atunci Zuard și Cadusa,
precum și Boyta, după câștigarea învingerei, plecând de aicea, au venit
cătră granițele Bulgariei și și-au așezat oastea lângă fluviul Ponoucea,
iar ducele Glad, luând-o la fugă, precum (jiserăm mai sus, a întrat de frica
Ungurilor în fortăreața Keuee (Keve), și a treia eli Zuardu și Cadusa pre­
cum și Boyta, dela care se trage neamul Brucsa, după ce și-au pus
oastea în ordine, au început a se lupta contra fortăreței Keuee. Când
a vëdut aceasta Glad, ducele lor, trimițând soli, a început a cere pace
delà ei, și le-a donat fortăreața de bună voie, împreună cu diverse daruri.
Mergând de aicea, au luat fortăreața Ursoua (Orșova), și au locuit acolo
o lună, și au trimis îndărăt la ducele Arpad pe Boyta cu a treia parte
a oastei, împreună cu fii locuitorilor dați în chizeșie, afară de aceasta
trimiseră și pe solii lor, să li se dee voie de a merge în Grecia, ca să
subjuge toată Macedonia, delà Dunăre, pănă la Marea neagră. Căci
mintea Ungurilor nu doria alta, pe timpul acela, decât să ocupe pă­
mânturi, să subjuge națiuni și să se folosească de afaceri de rësboi.
Căci pe timpul acela așa se bucurau Ungurii de vărsarea sângelui ome­
nesc, ca și lipitoarea, și dacă nu făceau astfel n’ar fi lăsat îndărăt ur­
mașilor lor atâtea pământuri bune. Ce să mai die? Boyta și solii lor
au venit la ducele Arpad și i-au povestit faptele săvîrșite, iar ducele
le-a lăudat lucrarea, și a dat voie liberă lui Zuard și Cadusa, de a
merge în Grecia și de a-și ocupa pământ. Și a dat lui Boyta, pentru
serviciile sale foarte credincioase mult pământ lângă Tisa, cu numele
Torhus. Atunci solii lui Zuard și ai fratelui seu Cadusa, căpătând în­
voire, s’au întors voioși la domnii lor.
CAP XLV.
Despre cetățenii Bulgarilor și ai Macedonilor.
După ce au trecut câteva dile, Zuard și Cadusa, cu oastea întreagă
ridicând steagurile, cari purtau însemnele lui, au notat peste apa Du­
nării și au luat fortăreața Borons, de unde au plecat la fortăreața Sce-
3) Corectură de a. mână ; orig. su. — 4) începutul cuvântului e scris de altă mână pe răsură.
6
 74

hoc chies Bulgarorwm et Macedonum, timuerunt tialde a facie eorum. Tunc

omnes incole illius terre miseront nuntios suos cum donariis multis, ut
terram sibi subiugarent, et filios suos in obsides traderent. Zuard et
Cadusa paci fauentes, et dona et obsides eorum accipientes, eos quasi
suum proprium populum in pace dimiserunt. Ipsi uero ceperuwt equitare
ultra portam Wacil et castrum Philippi régis ceperunt, deinde totam ter­
ram usque ad Cleopatram ciuitatem sibi subiugauerunt. Et sub potestate
sua habuerunt totam terram a ciuitate Durasu usque ad terram Rachy.
Et Zuardu in eadem terra duxit sibi uxorem, et populus ille, qui nunc
dicitur Sobamogera, mortuo duce Zuard, in Grecia remansit. Et ideo
dictus est Soba secundum Grecos, idestf stultus populus, quia mortuo do­
mino suo, uiam non dilexit redire ad patriam suam.
XLVI.
De portu Moger.
Transactis quibusdam diebus, dux Arpad et omnes sui primates com­
muni consilio et pari consensu ac libera uoluntate egredientes 1 de insula,
castra metati sunt ultra Surcusar, usque ad fluuium Racus. Et dum uidis-
sent, quod undique tuti essent, nec3 aliquis eis obsistere ualeret, tran-
sierunt Danubium. Et portum, uòi transitum fecerunt, portum Moger no-
minauerunt, eo quod vii. principales persone, qui hetumoger dicti sunt,
ibi Danubium transnauigauerunt. Transito Danubio castra metati sunt
iuxta Danubium usque ad aquas calidas superiores. Et hoc audito omnes
Rimani per terram Pannonie habitantes uitam fuga seruauerunt. Secundo
autem die dux Arpad et omnes sui primates cum omnibus militibus Hun-
garie intrauerunt in ciuitatem Atthile régis. Et uiderunt omnia palacia
regalia, quedam destructa usque ad fundamentum, quedam non, et ammi-
rabantur ultra modum omnia illa edificia lapidea. Et facti sunt leti ultra
quam dici potest, eo quod capere meruerunt sine bello ciuitatem3 At­
thile régis, ex cuius progenie dux Arpad descenderat. Et epulabantur
cottidie cum gaudio magno in palatio Attile régis conlateraliter sedendo.
Et omnes simphonias atque dulces sonos cythararum et fistularum cum
omnibus cantibus ioculatorum habebant anie se. Fercula, pocula porta-
bantur duci et nobilibus in uasis aureis, seruientibus et rusticis in uasis
argenteis. Quia omnia bona aliorum regnorum circumiacentium dederat deus
in manus eorum. Et uiuebant large ac splendide cum omnibus hospitibus
ad se uenientibus. Et hospitibus secum commorantibus dux Arpad terras
et possessiones magnas dabat, et hoc audito multi hospitum confluebant
ad eum et ouanter morabantur cum eo. Tunc dux Arpad et sui propter
leticiam permanserunt in ciuitate Atthile régis per xx-ti4 dies. Et omnes
milites Ilungarie anfe presentiam ducis5 fere cottidie super dextrarios
suos sedendo cum clipeis et lanceis maximum turnamentum fecjebant.6

*) Corectură de altă mână; orig. agredientes. — 2) Corectură de a. mână; mai na-

inte a fost scris cuvântul întreg. — s) Corectură de a. mână; orig. ciuitem.
 75

reducy (acli Sofia). Audind aceasta cetățenii Bulgarilor și Macedonilor, s’au

temut tare de aparința lor. Atunci toți locuitorii acelui pâmênt au trimis pe
solii lor cu multe daruri ca să le subjuge pământul și și-au dat fii în
chizeșie. Zuard și Cadusa, doritori de pace, primind darurile și chizeșiile
lor, i-au lăsat în pace, ca pe poporul propriu. Iar ei au început a călări din­
colo de poarta Wacil, și au cuprins fortăreața regelui Filip (Filippopol),
apoi au subjugat întregul pământ, până la orașul Cleopatra, și au luat
sub stăpânirea sa pământul întreg delà orașul Durasu pănă la pămân­
tul Rachy. Și Zuard s’a însurat pe acel pământ, și poporul acela, care
adi se numesce Sobamogera, a remas, după moartea ducelui Zuard, în
Grecia, pentru aceea s’a numit grecesce Soba, adecă popor prost, pen­
tru că după moartea domnului seu n’a dorit să se întoarcă în patria sa.
CAP XLVI.
Despre portul Moger.
După ce au trecut câteva dile, ducele Arpad și toți fruntașii sei, din
statuire comună și cu asemenea cuget și din buna voie, plecând de pe insulă
și-au așezat oastea dincolo de Surcusar (Soroksâr), până la fluviul Racus
(Râkos), și când au vëdut, că sunt asigurați din toate părțile, și că nici nu li se
poate împotrivi cineva, au trecut peste Dunăre și portul, pe unde au
trecut, l-au numit portul Moger, pentru că cele șepte persoane fruntașe,
pe cari i-au numit Hetumoger, tot acolo au plutit peste Dunăre. După
ce au trecut Dunărea, și-au așezat oastea lângă Dunăre, până la apele
calde, cele deasupra, și audind aceasta toți Romanii, locuitori pe pă­
mântul Panoniei și-au scăpat viața prin fugă. A doua eli însă ducele
Arpad și toți fruntașii sei, au întrat cu toți militarii Ungariei în orașul
regelui Athila, și au visitât toate palatele regale, unele dărîmate până
la pământ, altele nu, și admirară peste mesură toate aceste zidiri de
peatră, și s’au veselit nespus de mult, pentru că au câștigat fără resboi
cetatea regelui Athila, din a cărui seminție se trage ducele Arpad. Și
s’au ospetat cu mare bucurie în toate dilele, în palatul regelui Athila,
ședând alăturea. Și aveau înaintea lor toate simfoniile și sunetele dulci
ale citerelor și ale fluerilor, cu toate cântările lăutarilor. Ducelui și no­
bililor sei li se aduceau mâncări și beuturi în vase de aur, servitorilor
și țeranilor în vase de argint, pentru-că toate bunurile celorlalte teri
de prin prejur le-a dat Dumnedeu în mâna lor. Și ducele Arpad a dat
oaspeților, cari s’au oprit la dînsul, pământuri și posesiuni mari, și au­
dind aceasta, mulți oaspeți se adunau (buiau) la dînsul și își petreceau
cu el bucuros. Atunci ducele Arpad și ai sei au rëmas de bucurie xx
de eide m orașul regelui Athila, și toți soldații Ungariei făceau, cu scu­
tul și cu sulițile, sărind pe cai, în fața ducelui, cele mai mari deprin­
deri militare. Și alți tineri, după datina păgână, se jucau cu arcuri și

4) Corectură de a. mână ; orig. xx-ta. — 6) Corectură de altă mână.

8) Așa, în loc de faciebant; în acest cuvênt e corectură de a. mână; orig. fecebant.
6
*
 76

Et alij iuuenes mòre paganismo cum arcubus et sagittìs ludebant. Vnde

dux Arpad ualde letus factus est. Et omnibus militibus suis diuersa do-
naria, tam in auro quam in argento, cum ceteris possessionibus donauit.
Et in eodem loco Cundunec patri Curzan dedit terram a ciuitate Atthile
régis usque ad centum montes, et usque ad Gyoyg, et filio suo dedit
unum castrum ad custodiam populi sui. Tunc Curzan castrum illud sub
suo proprio nomine iussit appellari. Quod nomen usque in hodiernum diem
non est obliuioni traditum.
XLVII.
De terra Pannonie.
Dvx uero Arpad xx. i°. die, inito consilio, egressus est de Ecil-
burgu, ut subiugaret sibi terram Pannonie usque ad fluuium Droua. Et
prima die castra metatus est iuxta Danubium uersus centum montes. Tunc
ordinatum est, quod dux de exercitu suo unam partem mitteret iuxta
Danubium uersus castrum Borona, cui prefecit principes1 et ductores2
duos de principalibus personis, scilicet Eté pater Eudu et Boyta, a quo
genus Brugsa descendit. Quibus etiam pro suo fidelissimo obsequio 3 dux
Arpad donauit munera non minima et Eudunec filio Ete dedit terram
iuxta Danubium cum populo non numerato. Et in loco ilio Eudu, subiu-
gato populo illius partis, edificauit castrum, quod nominauit uulgariter
Zecuseu, eo quod sibi sedem et stabilitatem constituit. Et Boyte eodem
modo dedit terram magnam uersus Saru cum populo non numerato, que
usque modo nuncupatur Boyta.

XLVIII.
De ciuitate Bezprem.
In secunda parte exercitus missus est Vsubu pater Zolocu et Cusee,4
qui iret uersus ciuitatem Bezprem et subiugaret omnes habitatores terre
usque ad Castrum Ferreum. Tunc Usubu princeps et ductor illius exer­
citus licentiatus a duce, eleuato uexillo egressus est, et castra metatus
est iuxta montem Pacoztu. Hinc uero equitantes in campo Peytu castra
metati sunt, et per très dies ibi permanserunt. Quarto autem usque ad
castrum Bezprem peruenerunt. Tunc Usubu et Eusee ordinato exercitu
contra Romanos milites, qui castrum Bezprem custodiebant, pugnare acri-
ter ceperunt. Et pugnatum est inter eos per ebdomadam unam. In secunda
au£em ebdomada feria iiii-ta, dum utraque pars exercitus labore belli
nimis esset fatigata, tunc Usubu et Eusee plures milites Romanorum in
ore gladij consumpserunt, et quosdam ictibus sagittarum interfecerunt.
Reliqui uero Romanorum uidentes audaciam Hungarorum, dimiso castro
Bezprem, fuga lapsi sunt, et pro remedio uite in terram Theotonicorum
properauerunt. Quos Usubuu et Eusee usque ad confinium Theotonicorum

*) Corectură de altă mână; orig. principem.

Corectură de altă mână; orig. ductorem.
 77

săgeți, de aceea ducele Arpad a devenit foarte încântat și a donat tu­

turor militarilor sei diverse daruri, atât în aur, cât și în argint, împre­
ună cu alte averi, și tot în acel loc a dat lui Cundunec, tata lui Curzan, pămân­
tul delà orașul regelui Athila pănâ la cei o sută de munți (Szâzhalom), și
până la Gyoyg, și fiului seu i-a dat o fortăreață spre paza poporului
seu. Atunci Curzan a poruncit, ca aceea fortăreață să se numească
după numele seu, care nume nici până în cliua de adi nu s’a dat uitării.

Cap XLVII.
Despre pămentul Panoniei.
Iar ducele Arpad în diua a 21, consfatuindu-se, a plecat din Ecil-
burgu, ca să-și subjuge pământul Panoniei, până la fluviul Droua și în
diua dintâiu și-a așezat oastea lângă Dunăre, cătră cei o sută de munți.
Atunci s’au hotărît, ca ducele să trimită o parte din oastea sa lângă
Dunăre, cătră fortăreață Borona, (Baranya) și a numit de principi și de
conducători pe doue persoane fruntașe, adecă pe Ete, tata lui Eudu, și
pe Boyta, dela care se trage seminția Brugsa, și cărora ducele Arpad
le-a dat pentru ascultarea foarte credincioasă daruri nu prea mici, și lui
Edunec, fiul lui Ete, i-a dat pământul lângă Dunăre, împreună cu popor
nenumërat, și în locul acela, Eudu, subjugând poporul din acele părți, a
zidit o fortăreață, care a numit-o în limba poporului Zecuseu, pentru-că
acolo și-a așezat reședința stabilă. Tot asemenea a dat și lui Boyta pă­
mânt împreună cu popor nenumărat, care până în diua de adi se numesce
Boyta (Vajta).
Cap XLVIII.
Despre orașul Bezprem (Veszprém).
Cu a doua parte a oastei fu trimis Usubu, tata lui Zolocu, și Eusee,
cari să meargă spre orașul Bezprem, și să subjuge pe toți locuitorii pă­
mântului, până la fortăreața de fer (Vasvâr, poarta de fer în comitatul
Vas). Atunci principele și conducătorul acestei oștiri Usubu, luându-și remas
bun dela duce, a plecat cu steagul înălțat (ridicat), și și-a așezat oastea
lângă muntele Pacoztu (Pakozd). Călărind apoi de aicea spre câmp, și-au
așezat oastea și au rămas acolo trei clile, a patra di însă au ajuns până
la cetatea Bezprem. Atunci Usubu și Eusee, punând oastea în rând,
contra militarilor romani, cari păzeau cetatea Bezprem, au început a se
lupta strașnic, și s’au luptat între ei o septămână, iar a patra di din
septămâna a doua, când ambele părți ale oștirei erau foarte obosite prin
purtarea de resboi, atunci Usubu și Eusee au aruncat pe mai mulți mi­
litari de ai Romanilor în tăișul săbiei, și pe unii i-au omorît prin isbirea
săgeților, iar ceialalți Romani vădând îndrăsneala Ungurilor, părăsind
fortăreața Bezprem, au luat-o la fugă și spre a-și scăpa viața s’au grăbit

8) Acest cuvent e adaus de altă mână.

4) Greșit, în loc de Eusee.
 78

persecuți swwt. Qwadam autem die, dum Hungarij et Bornanij in coreii ni o

essent, Romanj fugiendo latenter fluuium, qwi est in core finie Pannonie
et Theotonicorwm, transnatauerunt. Vnde fluuiws ille ab Hungaris uocatws
Loponsu, eo qwod Romani propte/- metum Hungarorwm latenter transna­
tauerunt.

XLIX.
De Castro Ferreo.
Et ex hinc Usubuu pater Zoloucu et Eusee pater Urcun reuersi,
Castrum Ferreum ceperwwt, et filios incolarwm in obsides acceperunt. Hinc
uero eqwitantes iuxta fluuium Bolotun usqwe ad Thyon peruenerunt. Et
subiugatis sibi gentibws xiiii. die castrum Bezprem intrauerunt. Tune
Usubuu et Eusee inito consilio nwretios suos cum diuersis muneribws et
filiis incolarwm in obsides positis, duci Arpad transmiserunt. Et qwaliter
dédit eis deus uictoriam, et qwomodo Romani, dimisso castro Bezprem,
ante eos fuga lapsi fluuium Loponsu latenter transnatauerwret. Missi uero
eorwm ducem Arpad in silua Turobag arpalice ambulantem inuenerunt,
et eum cum diuersis ex parte Usubuu et Eusee salutauerunt et filios in­
colarwm in obsides positos duci presentauerwnt. Dux uero Arpad audito
boc lecior faetws est solito, et iterwm in Etiburgu 1 reuersus, magnum
fecit conuiuium. Et legatis gaudia nwntiantibws munera magna coredonauit.

L.
De deuastatione Pannonie.
Tunc dux Arpad et sui nobiles cum tercia parte exercitws sui de
Elciburgu2 egressi, castra metati sunt iuxta campum putej salsi. Et inde
eqwitantes usqwe ad montem Bodoctu peruenerunt. Dux uero Arpad ab
orientali parte dedjt Eleudunec patri Zolsu 3 siluam magna»», que nwnc
Uertws 3 uocatwr propter clipeos Theotonicorwm inibi dimissos. Ad radice»»
cuius silue iuxta stagnum Ferteu Sac nepos Zobolsu longo post tempore
castrum corestruxit. Qwid ultra? Dux autem Arpad et sui milites sic eundo
iuxta montem sanati Martinj castra metati swret, et de fonte Sabarie tam
ipsi qwam eorwm ammalia biberunt. Et montem ascendentes et uisa pulch-
ritu(d»jne 5 terre Pannonie, nimis leti facti swnt. Et inde egressi usqwe ad
Rabam et Rabuceam uenerunt. Sclauorwm et Pannoniorwm gentes et regna
uastauerunt et eorwm regiones occupauerunt. Sed et Carinthinorwm Mo-
roanensium fines crebris incwrsibws irripuerunt. Qworwm multa milia lio-
minum in ore gladij occiderunt, presidia subuerterunt, et regiones eorum
possiderwnt, et usqwe in hodiernum diem, adiuuante domino, potenter et
pacifice posteritas eorwm detinet. Tune Usubuu et Eusee pater Urcun
cwm omnj exercitu eorwm sani et incolumes cum magna uictoria reuersi
*) Astfel, în loe de Ecïlburgu.
a) Astfel, în loc de Ecilburgu.
 79

spre pământul Theotonilor, pe cari Usubu și Eusee i-au alungat până

la granițele Tlieotonilor, dar într’o di, când Ungurii și Romanii au fost
la graniță, Romanii fugind, au notat pe ascuns peste fluviul ce este la
granița Panoniei și Tlieotonilor, de unde acel fluviu fu numit de Unguri
Loponsu, pentru-că Romanii au notat peste el pe ascuns de frica Un­
gurilor.
Cap XLIX.
Despre fortăreața de fer (poarta de fer).
Reîntorcêndu-se de aicea Usubuu, tata lui Zoloucu, și Eusee, tata
lui Urcun, au cuprins fortăreața de fer, și pe fii locuitorilor i-au luat în
cbizeșie. Iar de aicea călărind pe lângă fluviul Bolotun (Balaton) au
ajuns la Thyon (Tihany). Și subjugându-și popoarele, au întrat a patru­
sprezecea di în fortăreața Bezprem. Atunci Usubuu și Eusee, după-ce s’au
sfătuit, au trimis pe solii lor la ducele Arpad, cu diverse daruri și cu
fii locuitorilor dați în chizeșie, și cum le-a dat lor D-cleu învingere, și
cum Romanii, părăsind fortăreața Bezprem, luând-o la fugă dinaintea lor,
au notat pe ascuns peste fluviul Loponsu. Trimișii lor însă, l-au aflat pe
ducele Arpad în Turobag, preumblându-se arpadicesce, și Usubuu și
Eusee l-au salutat cu daruri diverse, și au présentât ducelui pe fii locui­
torilor dați în chizeșie. Iar ducele Arpad, audind acestea s’a bucurat
mai mult decât îi era datina, și reîntorcêndu-se iarăși în Ecilburgu, a
făcut mare ospeț, și a dat daruri mari solilor, cari i-au vestit bucuria.
CAP L.
Despre devastarea Panoniei.
Atunci ducele Arpad și nobilii sëi, plecând din Ecilburgu cu a treia
parte a oștirei sale, și-a așezat oastea lângă câmpul fântânei sărate
(Sóskùt), de aicea călărind au sosit la muntele Bodoctu (Bodajk). Iar du­
cele Arpad a dat, spre resărit, pădure mare lui Eleudunec, tata lui Zolsu,
care pădure acum se numesce Vertus (Vértes) dela scuturile, ce le-au
lăsat acolo Theotonii. La poalele acelei păduri, lângă balta Ferteu
(Fertô), a zidit după un timp îndelungat Sac, nepotul lui Zobolsu, o
fortăreață. Ce să mai die? Iar ducele Arpad și militarii sei mergând
pe lângă muntele Sant-Martin și-au așezat oastea, și au beut atât ei,
cât și animalele lor din isvorul Sabaria (Szombathely). Și urcându-se
pe munte, și vedând frumseța pământului Panoniei, s’au bucurat mult,
și plecând de aicea, au ajuns până la Raba și Rabucea (Râbcza). Au
devastat gințile și țerile Sclavilor și Romanilor, și au ocupat provin­
ciile lor. Dar au năvălit cu atacuri numeroase și asupra marginilor
Carinthienilor moravieni, cărora le-au ucis multe mii de oameni prin
tăișul săbiei și le-au dărîmat cetățuile, și le-au luat provinciile în pose­
siune, și cu ajutorul Domnului, le țin urmașii lor, până în clina de adi
3) Astfel, în loe de Zobolsu.
*) Corectură de a. mână ; orig. Uetus. — s) în manuscript pulchritune.
 80

swwt ad ducem Arpad. Dews enim, cuius misericordia preuia erat, tradidit
duci Arpad et suis militibws inimicos eorum, et per manws suas labores
popwlorwm possederunt. Vói cum radicati fuissent, et fere omwia uiciniora
regna sz'òi subiugassent, reuersi swnt iuxta Danubium uersus siluam causa
uenationis, et dimissis militibus ad sua propria, dux et suj nobiles man-
serwwt in eàdem silua per x. dies. Et inde uenerunt in ciuitatem Atthile
régis, et ad1 insulam Sepel descenderunt, uöi ducissa et alie mulieres
nobilium fuerunt.
Et eodem anno dux Arpad 3 genuit filium nomine Zulta ; et factum
est gaudium magnum inter Hungaros. Et dux et sui nobiles per plurimos
dies faciebant ctmuiuia magna. Iuuenesque eorum ludebant ante faciem
ducis et suorwm nobilium, sieut agni ouium ante arietes. Transactis autem
qwibwsdam diebws, dux Arpad et sui nobiles communi cowsilio miserunt
exercitum contra Menumorout ducem Byhoriensen.3 Cui exercituj principes
et ductores facti sunt Usubuu et Velec. Qui egressi sunt de insula equi-
tantes per sabulum, et fluuium Thyscie in portu Beuldu transnauigauerunt.
Et inde eqwitantes iuxta fluuium Couroug castra metati sunt, et omwes
Siculi, qui primo erant popwli Atthyle régis, audita fama Usubuu, obuiam
pacifici uenerunt, et sua sponte filios suos cum diuersis muneribws în
obsides dederunt. Et ante exercitum Usubuu in prima acie contra Menu­
morout pugnaturj ceperunt. Et statim filios Sicwlorwm duci Arpad trans-
miserunt, et ipsi precedentibws Siclis una contra Menumorout eqwitare
ceperunt; fluuium Cris in Ceruino monte transnatauerwwt, et inde eqwi-
tantes iuxta fluuium Tekereu castra metati swnt.

LI.
De duce Menumorout.
Hoc cum audiuisset Menumorout4 qwod Usubuu et Velec nobilis­
simi milites ducis Arpad, cu»« ualida manu precedentibws Siclis contra
eum uenirent, timuit ultra quam debuit, et contra eos ausus uenire non
fuit, eo qwod audiuerat ducem Arpadium et suos milites ualidiores esse
in bello, et Homanos fugatos esse de Pannonia per ipsos, et Carinthi-
norwm Moroanensium fines deuastasse, et multa rnilia hominum occidisse
in ore gladij eorum. Regnumqwe Pannoniorwm occupasse, et inimicos
eorwm ante faciem eorwm fugisse. Tunc dux Menumorout dimissa multi­
tudine militum in castro Byhor, ipse cwm uxore et fìlia sua fugiens a
facie eorwm in nemoribws Ygf'on habitare cepit. Vsubuu et Velue omwj'sqwe
exercitws eorwm leti contra castrum Byhor eqwitare ceperunt et castra
metati swnt iuxta fluuium Iouzos. Tercio autem die ordinatis exercitibws,

*) Acest cuvent e intercalat ulterior de altă mână.

*) După acest cuvênt e răsură.
 81

în posesiune, cu putere și în pace. Atunci Usubuu și Eusee, tata lui

Urcun, s’au reîntors sănătoși și în pace Ia ducele Arpad, cu mare în­
vingere, împreună cu întreaga oștire. Pentru-că Dumnezeu, a cărui în­
durare le premergea, a dat pe mâna ducelui Arpad și a militarilor sei
pe dușmanii lor, și prin manile sale și-a câștigat munca popoarelor.
Când fură înrădăcinați acolo și și-au subjugat mai toate provinciile în­
vecinate, s’au re’ntors lângă Dunăre, cătră pădure, ca să vâneze, și lă­
sând pe militarii sei să meargă la ale sale, ducele și nobilii sei au remas
dece dile tot în acea pădure, și de acolo au venit în orașul regelui
Athila, și au descălecat la insula Sepel (Osepel), unde era soția ducelui
și alte muieri de ale nobililor. Și în acel an i s’a născut ducelui Arpad
un fiu, cu numele Zulta (Zoltân) și s’a făcut mare bucurie între Unguri,
și ducele și nobilii sei făcură ospețuri mari în mai multe clile, și tinerii lor
s’au plecat înaintea ducelui și a nobililor sei, ca și mieii oilor înaintea
berbecilor. Trecând însă câte-va dile, ducele Arpad și nobilii sei, după
sfătuire comună, au trimes oștire contra lui Menumoro ut, ducele Biho­
rului, la care oștire s’au numit de principi și conducetori Usubuu și Velec,
cari plecând de pe insulă, călărind peste năsip, au notat peste fluviul
Tisa în portul Beuldu. Și de aicea călărind pelângă fluviul Couroug,
și-au așezat oastea, și toți Secuii, cari la început erau popoarele regelui
Athila, audind de vestea lui Usubuu, au venit pacinici înaintea lor, și
le-au dat de bună voie în chizeșie pe pruncii lor, cu diverse daruri, și
au început a se lupta în frunte înaintea oastei lui Usubuu contra lui Me-
numorout, și îndată au trimis ducelui Arpad pe fii Secuilor, și ei, mer­
gând Secuii înainte, au început a călări contra lui Menumorout, au notat
peste fluviul Cris la muntele Cerbilor (Szarvas), și de aici călărind pe
lângă fluviul Tekereu (Tekerö), și-au așezat oastea.
Cap LI.
Despre ducele Menumorout.
Când a audit aceasta Menumorout, că Usubuu și Velec, cei mai no­
bili militari ai ducelui Arpad, au venit contra lui cu mână puternică,
mergând înainte Secuii, s’a temut mai mult, de cât trebuia, și n’a cutezat
să vină contra lor, pentru-că a audit că ducele Arpad și militarii sei sunt
mai puternici în resboi, și că pe Romani i-au alungat din Panonia, și
că au devastat granițele Carinthienilor Moraviei, și că au omorît multe
mii de oameni, prin tăișul săbiei lor, că au ocupat țara Panoniei și că
dușmanii au luat-o la fugă dinaintea feței lor. Atunci ducele Menumo­
rout, lăsând mulțimea militarilor îndărăt, în fortăreața Byhor, fugind el
însuși împreună cu soția și cu fiica sa, dinaintea lor, a început a locui
în dumbrava Ygfon. Usubuu și Velue, împreună cu întreaga lor oștire,
au început a călări voioși contra fortăreței Byhor și și-au așezat oastea

•) Astfel, în loc de Byhoriensem.

*) Corectură de a. mănâ; orig. Menurout.
 82

ad castrum Belland ' egressi swnt. Et e converso milites congregati ex

diuersis nationibws, contra Usubuu et suos milites pugnare ceperunt.
Sycli et Hufwjgarij2 ictibws sagittarwm multos hominum interfecerunt.
Vsubuu et Velec per balistas c.xxv. milites occiderunt. Et pugnatum
est inter eos xii. dies et de mi liti bus Vsubuu xx. Hungarij et xv.
Sjcli interfecti swnt. Terciodecimo au/em die3, cum Hungari et Sycli
fossata castri impleuissent4*et6 scalas ad murum ponere uellewt, milites
ducis Menumorout uidentes audatiam Hungarorum, ceperwwt rogare bos
duos principes exercitus6, et aperto castro nudis pedibws supplicantes
ante faciem Usubuu et Velec uenerunt. Qwibws Vsubuu et Velec custo-
diam ponentes, ipsi in castrum Byhor intrauerwwt et multa bona illorwm
militum in ibi inuenerunt. Hoc cum Menumorout per nwwtios faga7 lap-
sos audiuisset, irruit in maximum timorem. Et misit nwwtios suos cum
diuersis muneribws ad Vsubuu et Velec, et rogauit eos, ut ipsi paci
fauentes, ut ipsi legatos suos ad ducem Arpad eundi dimitterent, qwi
nwwtiarent ei, qwod Menumorout, qwi duci Arpad primo per legatos pro-
prios bulgarico corde superbe mandando, terram cum pugillo se daturum
negabat, modo per eosdem nwwtios uictws et prostratws totum regnum et
Zulte, filio8 Arpad, filiam suam dare non dubitaret. Tunc Vsubuu et
Velec cowsilium eiws laudauerunt, et cum legatis suis nuntios miserunt,
qwi dominum suum ducem Arpadium causa pacis rogarent. Qwi cum in-
sulam Sepel intrauissent et ducem Arpad salutassent, secwwda die legati
mandata Menumorout dixerunt. Dux uero Arpad inito cowsilio suorwm
nobilium, mandata Menumorout dilexit et laudauit, et dum filiam Menu­
morout eiwsdem etatis, ut filius suus Zultus, iam esse audiuisset, petici-
onem Menumorout differre noluit, et filiam suam in uxorem Zulte acce-
pit, cum regno sibi promisso. Et missis legatis ad Usubu et Ueluc9
mandauit, ut celebratis nuptiis, filiam Menumorout filio suo Zulte in uxo­
rem acciperent, et filios incolarwm in obsides positos secum ducerent, et
duci Menumorout daret Byhor castrum.

LII.
De Usubuu, Velue.
Usubuu et Velue nec now omwis exercitus preceptis domini sui fa­
uentes, filiam Menumorout celebratis nuptiis acceperunt, et filios incola-
rum in obsides positos secum duxerunt. Et ipsum Menumorout in castro
Byhor dimiserunt. Tunc Usubuu et Ueluc cum magno honore et gaudio
ad ducem Arpad reuersi sunt. Dux uero et sui yobagyones obuiam eis
‘) Corectură de a. mână. — 2) Greșit : Hugarij.
J) Corectură de a. mână, ordinea orig. e : die autern.
4) La mijlocul cuvântului se află spărtură în pergament.
6) După acest cuvânt e răsură.
 83

lângă fluviul Iouzos (Gôszâs). Iar a treia di punând în ondine oștirea, au

plecat spre fortăreața Beiland, și de cealaltă parte, militarii coadunați
din diferite națiuni, au început a se lupta contra lui Usubuu și a militarilor
sei. Secuii și Ungurii au omorît mulți oameni prin lovirile cu săgeți. Usubuu
și Velec au ucis cu balista (un fel de mașină de resboi, cu ajutorul căreia se
aruncau săgeți, petrii și proiectile asupra vrășmașului) cxxv de militari,
și s’a purtat lupta între ei xii dile și dintre militarii lui Usubuu fură
omorîți XX de Unguri și xv Secui. Iar în a treispredecea di, când
Ungurii și Secuii au umplut șanțurile fortăreței, și au voit să pună scări
la părete, militarii ducelui Menumorout, veclând îndrăsneala Ungurilor,
au început a se ruga de acești doi principi ai oștirei, și deschizând for­
tăreața, au venit desculți, ca rugători, înaintea feței lui Usubuu și Velec.
Pe cari Usubuu și Velec i-a pus sub pază, iar ei au întrat în fortăreața
Byhor și au aflat acolo multă bogăție de a militarilor lor. Când a audit
aceasta Menumorout, delà solii sei scăpați prin fugă, l-a cuprins o temere
foarte mare, și și-a trimis solii la Usubuu și Velec cu diverse daruri, și
i-a rugat să fie sprijinitori ai păcii și să lase pe solii sei să meargă la
ducele Arpad, cari să îi aducă de știre : Că Menumorout, care la în­
ceput cu inimă bulgarică, a trimis cu trufie, prin solii sei vorbă ducelui
Arpad, că deneagă a-i da și un pumn de pământ, acum însă prin acești
soli, fiind învins și resturnat, nu se îndoește a da toată țara, și și pe
fiica sa lui Zulta, fiului lui Arpad. Atunci Usubuu și Velec au lăudat
planul lui, și împreună cu solii sei au trimis și ei soli, ca să roage pe ducele
Arpad, domnul lor pentru pace. Cari când au întrat pe insula Sepel, și au
salutat pe ducele Arpad, a doua di au spus solii însărcinarea primită delà
Menumorout. Iar ducele Arpad, după consfătuirea nobililor sèi, plăcându-i
a lăudat însărcinarea lui Menumorout, si când a audit că fiica lui Menu-
morout ar fi de o etate cu fiul seu Zulta, n’a voit să amâne rugarea lui
Menumorout, și a primit fiica de soție lui Zultu, dimpreună cu toate ce
îi s’au promis. Și trimițând soli la Usubuu și Velec, ca serbându-se nunta,
să primească pe fiica lui Menumorout de soție lui Zulta, fiului seu, și
să aducă cu sine pe fii locuitorilor dati chizeșie și fortăreața Byhor să
o dee lui Menumorout.
CAP LII.
Despre Usubuu și Velue.
Usubuu și Velue, precum și întreaga oștire sprijinind poruncile
domnului lor, după ce s’a serbat nunta, au primit pe fiica lui Menu­
morout, și au dus cu sine pe fiii locuitorilor dați în chizeșie, și pe Me­
numorout l-au lăsat înderăt în fortăreața Byhor. Atunci Usubuu și Velue
s’au re’ntors la ducele Arpad, cu mare onoare și bucurie. Iar ducele și
8) Corectură de altă mână; orig. exercittim.
’) Așa e greșit, în loc de fuga.
8) După acest cuvent e răsură.
9) Urmă de răsură.
 84

processerunt, et filiam Menumorout, sicut decet sponsam tanti ducis,

honorifice ad ducalem dornum duxerunt. Dux uero Arpad et omnes sui
primates célébrantes nuptias, magna fecerunt conuiuia, et fere cottidie
comedebant nuptialiter cum diuersis milibws1 circumiacentium regnorwm.
Et iuuenes eorwm ludebant ante faciem ducis et suorwm nobilium. Dux
Arpad accepto iuramento primatum et militum Hungarie, fìlium suum
Zultam ducem cum magno honore eleuari fecit. Tunc dux Usubunec
patri Zoloucu pro suo fidelissimo seruicio dedit castrum Bezprem cum
omnibus3 appendiciis suis. Et Veluquio dedit comitatum de Zarand.
Et sic ceteris nobilibws honores et loca condonauit. Menumorout post
istam causam in secwndo anno sine filio mortuus est, et regnum eiws to-
taliter Zulte generi suo dimisit in pace. Post hec anno dominice incar-
nationis d. cccc. vii. dux Arpad migrauit de hoc secwlo. Qwi honori­
fice sepultws est supra capwt uniws parui fluminis, qwi descendit per
alueum lapideum in ciuitatem Atthile régis. Vbi etiam post conuersionem
Hungarorwm edificata est ecclesia, que uocatwr Alba, sub honore beate
Marie Virginis.
LIII.
De suscessione3 Zulte ducis.
Et successif ei filiws suus Zulta, similis patri moribws, dissimilis
natwra4. Fuit enim dux Zulta parum blesus et candidus, capillo molli
et flauo, statwra mediocri, dux bellicosus, animo fortis, sed in ciuibws
clemens, uoce suaui, sed cupidus imperij. Quern omnes primates et mili­
tes Hungarie miro modo diligebant. Transactis qwibwsdam temporibus,
dux Zulta cum esset xiii-cim annorwm, omnes primates regni sui com­
muni consilio et pari uoluntate qwosdam rectores regni sub duce prefece-
rwnt, qwi moderamine iuris consuetudinis dissidentium lites contentionesqwe5
sopirent. Alios autem constitueront ductores exercitus6, cum qwibws diuersa
regna uastarent, quorum nomina hec fuerunt: Lelu filiws Tosu, Bulsuu
uir sanguinis filiws Bogat, Bonton7 filiws Culpun. Erant enim isti uiri
bellicosi et fortes in animo, qworwm cura nulla fuit alia, misi domino suo
subiugare gentes, et deuastare regna aliorwm. Qwi accepta licenția a duce
Zulta cum exercitu caranthino decreuerunt. Et per Forum Julij in mar­
chiani Lombardie uenerwwt, uói ciuitatem Paduam cedibws et incendiis
et gladio et rapinis magnis crudeliter deuastauerunt. Ex hinc intrantes
Lombardiam, multa mala facere ceperwnt. Qworum uiolentie ac belluyno
furori cwm terre incole in unum augmen conglebate resistere conarentwr,
tunc8 innumerabilis multitudo Lombardorwm6 per Hungaros ictibws sa-
gittarwm periit, qw«m plurimis episcopi« et comitibws trucidatis. Tunc

*) Probabil greșit, în loc de militibus.

3) In manuscript prin eroare de peana: ominibus.
a) Așa, în loc de successione.
4) La capetul foaiei e spărtură mai mare în pergament.
 85

iobagii sei au mers înaintea lor, și au adus cu onoare pe fiica lui Me-
numorout, — precum se cuvine miresei unui duce atât de mare, la casa
ducelui. Iar ducele Arpad și toți fruntașii sei, serbând cununia, au făcut
ospâț mare, și se ospătau ca la nuntă mai în toate dilele, împreună cu
tot felul de militari din țările de prin împrejur. Și tinerii se produceau
cu jocuri în fața ducelui și a nobililor sei. Iar ducele Arpad, primind
jurământul fruntașilor și al militarilor Ungariei, a ridicat pe fiul seu
Zulta cu mare onoare la rangul de duce. Atunci ducele a dat lui Usu-
bunec, tata lui Zoloucu, fortăreața Bezprem, cu toate ce se țin de ea,
și lui Velucu i-a dat comitatul Zarand, și tot așa a dăruit și celorlalți
nobili onoruri și posesiuni. La al doilea an după această întâmplare a
murit Menumorout fără fiu, și a lăsat în pace țara întreagă lui Zulta,
ginerelui seu. După aceasta în anul 907 al întrupării Domnului, ducele
Arpad a trecut din lumea aceasta, care fu înmormântat cu onoare de­
asupra isvorului unui fluviu mic, care curge prin albie de peatră în orașul
regelui Athila, unde după încreștinarea Ungurilor s’a zidit, în onoarea
Preacuratei Maria, o biserică, ce se numesce Alba.
Cap LIII.
Despre moștenirea ducelui Zulta.
Și a moștenit după el fiul seu Zulta, fiind în moravuri asemenea
tatălui seu, dar de o natură diferită. Pentru-că ducele Zulta a fost puțin
gângav și alb, cu pâr moale și galben, de statură mijlocie, duce resboinic,
tare de inimă, dar blând cătră cetățeni, cu graiu plăcut, dar lacom la
domnire, pe care toți fruntașii și militarii Ungariei l-au iubit de minune.
Trecând câtva timp, când ducele Zulta fu de 13 ani, toți fruntașii țârii
cu sfat comun, și cu asemenea voință, au făcut pe câțiva de cârmuitori
(administratori) ai țârii supuși ducelui, cari prin cumpetatea dreptului
obicinuit, să domolească procesele și certele celor învrăjbiți; iar pe alții
i-au pus de conducători ai oastei, cu cari să devasteze diferite țâri, a
căror nume a fost : Lelu, fiul lui Tosu, Bulsuu, bărbat sangvinic, fiul
lui Bogat, Bonton, fiul lui Culpun. Aceștia erau bărbați resboinici și
tari de inimă, cari n’aveau altă grijă decât a subjuga popoare pentru
domnul lor, și a devasta țerile altora. Cari luându-și remas bun delà
ducele Zulta, au declarat resboi oastei carintine, și au venit prin forul
Iuliei la marchia Lombardiei, unde au devastat cu erudirne cetatea Padua
prin foc și sabie, și jafuri mari. De aicea intrând în Lombardia, au în­
ceput să facă multe rele și când locuitorii pământului, îngrămădiți la un
loc, s’au încercat a se împotrivi crucjimei și furiei lor bestiale, atunci
au périt prin loviturile săgeților Ungurilor, o mulțime nenumărată de

6) începutul cuvântului e scris pe răsură.

6) Corectură; orig. exercitum.
’) în loc de Botond.
’) Hașură. — 9) Corectură de altă mână; orig. Lumbardorwm.
 86

Lutuardus episeopus Uercelensis ecclesie, uir nominatissima«, Caroli mi-

noris quondam imperatoris familiarissima« amicus ac fidelissimus musi­
li arius a secreto, hoc audito, assumptis secum opibus atque incompara-
*
bilibus thesauris, quibus ultra qua» estimări potest habundabat, cum om-
wibus uotis effugere laboraret eorum cruentam ferocitatem, tunc inscius 1
super Hungaros incidit, et mox ab eis captas intertìcitur, et thesaurum
existimationem humanam transcendentem, quern secum ferebat, rapuerunt.
Eodemquc tempore Stephanas frater Waldonis comitis, cum in secessu
residens super murum castri in nocturnis aluum purgare uellet, tunc a
quodam Hungaro per fenestram cubiculi sui sagitte ictu grauiter uulne-
ratur, de quo uulnere eadem nocte extinguitwr.

LIV.
De deuastatione Lotorigie, Alemcmnie et Francie.
Deinde Lotorigiam et Alemanniam deuastauerunt. Francos quoque
orientales in confinio Francome et Bauarie multis milibus eorum*2 cesis,
ictibus sagittarum in turpem fugarti conuerterunt. Et omnia bona eorum,
accipientes ad ducem Zultam in Hungarian! reuersi sunt.
LV.
De morte Lelu et Bulsuu.
o
Postea uero anno v. regnante Cunrado imperatore, Lelu, Bulsu
Botond, incliti quondam et gloriosissimi milites Zulte ducis Hungarie,
missi a domino suo, partes Alemannie3 irrupuerunt, et multa bona eorum
acceperunt. Sed tandem Bauarorwm et Alemannorum nefandis fraudibus
Lelu et Bulsuu capti sunt, et iuxta fluuium Hin in patibulo suspensi
occiduntur. Boto.ndu et alij Hungarorum milites, qui ex eis residuj fue-
rant, uidentes se malo dolo inimicorum coartatos, audaucter 4 et uiriliter
steteruwt. Et ab inuicem 6 non sunt alienati, sed alter alteram partem
mensuram6 in periculum precipue sumpserunt adiuuare et uulneratorum
more leonum in media arma fremebundi ruentes in hostes sdos grauis-
sima cede prostraueru-nt. Et quamuis erant uicti, tarnen uictores suos
forcius et uictoriosius uicerunt, et grauissima cede prostrauerunt. Felix
igitur Hungarorum embola, multa periculorum experientia, iam securior
et exercitatior de ipsa continua exercitatione preliorum uiribws et potes-
tate prestantior, totam Bauariam et Alemanniam ac Saxoniam et regnum
Lathariense igne et gladio consumpserunt. Et Erchargenum7 atque Ber-
toldum8, duces eorum, decollauerunt. Hinc uero egressi Franciam et Gal-
liam expugnauerunt, et dum inde uictores reuerterentur, ex insidiis Sa-

*) Corectură de a. mână.
2) Acest cuvênt e vîrît ulterior de a. mână.
8) Corectură de a. mână.
4) Astfel, în loc de audacter.
 8?

Lombartji, și au sugrumat mai multi episcopi și comiți. Atunci Lutuard,

episcopul bisericei Uercella, bărbat de mare nume, amicul cel mai intim
și cel mai credincios consilier în cele secrete al fostului împărat Carol
cel Mic, audind aceste au luat cu sine bogățiile și comorile neasămănânde
de mari, cu cari se îmbelșugau mai mult, de cât s’ar puté prețui, când
se silea să încunjure prin ori-ce promisiune sălbăticia lor crudelă, atunci
a dat pe neștiute peste Unguri, și fiind prins fu omorît prin ei, și au
răpit comorile aduse cu sine, cari trec peste prețuirea omenească. Tot
în acel timp Stefan, fratele comitelui Waldo, când ședea pe un loc
singuratic, deasupra murilor fortăreței, și voia să-și curățe pântecele
noaptea, atunci fu greu rănit prin lovirea săgeții unui Ungur, peste fe-
reasta camerei sale, de care rană a murit în acea noapte.
Cap LIV.
Despre devastarea Lotoringiei, Alemanniei și Franciei.
După aceea au devastat Lotoringia și Alemannia, și pe Francii delà
răsărit i-au luat urît la fugă la granița Franconiei și Bavariei, omorînd
multe mii din ei prin loviturile săgeților, și primind toate averile lor,
s’au reîntors în Ungaria la ducele Zulta.
Cap LV.
Despre moartea lui Lelu și Bulsuu.
Iar după aceea în al cincilea an, stăpânind împeratul Cunrad, Lelu,
Bulsu și Botond, odinioară cei mai renumiți și glorioși militari ai lui
Zulta, ducele Ungariei, fiind trimiși de cătră domnul lor, au năvălit în
părțile Alemanniei și au luat multă avere delà ei. Dar în urmă Lelu și
Bulsu fură prinși prin amăgirile scârboase ale Bavarilor și Alemannilor,
și fură omorîți lângă fluviul Hin (In) spânzurându-i de furci. Botond și
alți militari ai Ungurilor, cari au remas dintre ei, vedându-se strimtorați
prin mânia răutăcioasă a dușmanilor, au stat în loc îndrăsneți și bărbă-
tesce, și nu s’au despărțit unii de alții, ci au apucat a ajuta o parte pe
alta, mai cu samă pe cei remași în pericol, și după obiceiul leilor răniți,
aruncându-se cu sgomot în mijlocul armelor, au culcat la pământ pe
dușmanii lor, cu omor groaznic. Și deși erau învinși, totuși au învins
mai tare și mai biruitor pe învingătorii lor, și i-au culcat la pământ cu
cel mai groaznic omor. Norocoasă este deci scena (embola) aceasta ä
Ungurilor, care prin esperința multor primejdii, este acum mai sigură
și mai deprinsă, prin esersarea (deprinderea) neîntreruptă în resboaie, în
putere și forță mai excelentă, au nimicit prin foc și sabie toată Bavaria,
Saxonia și țara lui Lothar și au tăiat capul lui Erchargenus și Bertoldus,

6) Aceste doue cuvinte au fost scrise într’una; altă mână le-a despărțit.
e) Astfel, probabil în loc de mansuram.
’) Greșit, în loc de Erchangerum.
8) Corectură de a. mână ; orig. Bertuldum.
 88

xonum magna strage perierunt. Qui autem ex ipsis euaserwwt, ad propria

redierunt. Sed de morte Lelu et Bulsuu aliorumque suorum militum dux
Zulta et sui primates non modicum sunt conturbati, et inimici Theotoni­
corum sunt facti. Tunc dux Zulta et sui milites propter illatam iniuriam
inimicorum contra eos inspirare ceperunt, et quolibet modo possent eis
uincere1 reddere, non tacerent. Sed diuina gratia adiuuante, dux Zulta
anno dominice incarnationis d. cccc. xxxi. genuifeÆlium, quem nominauit
Tocsun, pulchris oculis et magnis, capilli nigri et molles, comam habebat
ut leo, ut in sequentibus audietis.

LVI.
De*2 inimicis Athonis regis.
Eodem anno inimici Athonis regis Theotonicorum in necem eins
detestabili facinore machinabantur. Qui cum per se nichil mali ei facere
potuissent3, auxilium Hungarorum rogare ceperunt. Quia sciebant, quod
Hungarij essent insuperabiles in assuetis bellorum laboribus, et plurimis
regnis deus per eos furoris sui flagella propinasset. Tune illi inimici
Athonis regis Theotonicorum miserunt nuwcios suos ad Zultam ducem,
uirum bellicosum, et rogauit eum, dato auro multo, ut adiutorio hungaro
predictum regem Athonem inuaderent. Dux uero Zulta iracundia ductus,
tarn pro eorum pace et predo, qwam etiam pro morte Lelu et Bulsuu
gemebundo pectore misit exercitum magnum contra Athonem regem
Teothonicorum. Quibus principes et ductores fecit Botundium filium Cul-
pun et Zobolsum filium Eleud, necnon Ircundium4 filium Eusee. Qui cum
egressi essent a duce Zulta, rursum Bauariam, Alemanniam et Saxoniam
atqwe Turingiam in gladio percusserunt. Et exinde egressi in quadrage­
sima transierunt Renum fluuium, et regnum Lotariensem in arcu et sa-
gittis exterminauerunt. Vniuersam quoque Galliam attrociter affligentes,
ecclesias dei crudeliter intrantes spoliauerunt. Inde per abrupta5 Seno-
nensium per populos Aliminos ferro si&i uiam et gladio apperuerunt.
Superatis ergo illis bellicosissimis gentibws et naturali situ locorwm tu-
tissimis6, montes Senonum transcenderunt et Segusam ceperunt ciuitatem.
Deinde egressi Taurinam ciuitatem opulentissimam expugnauerunt7. Et
postquam planam regionem Lambardie aspexerunt, totam pene Italiam
bonis omnibus affluente/» et exuberantem conscitatis8 cursibus spoliaue­
runt. Deinde uero Botond filius Culpun et Urcun filius Eusee superatis
omnibus gentibus prememoratis, felici uictoria fruentes, ad propria regna

*) Greșit, în loc de uicem.

’) înaintea acestui cuvent e rasura.
8) Acest cuvent e despărțit prin spărtură.
4) Corectură de altă mână ; orig. Icundium.
5) Corectură de a. mână. — 6) Corectură; orig. tutissimus.
 89

al ducilor lor. Iar plecând de aicea au năvălit asupra Franciei și Gal­

ilei, și când s’au reîntors ca învingători de aicea, au périt prin măcelul
cel mare provenit din cursa Saxonilor, iar aceia, cari au scăpat dintre
ei, s’au reîntors la ale lor. Dar ducele Zulta și fruntașii sëi s’au turburat
mult prin moartea lui Lelu și Bulsuu și a altor militari ai lor, și au
devenit dușmani ai Theotonilor. Atunci ducele Zulta și militarii sei,
pentru insulta suferită delà dușmani au început a se conspira contra
lor, și n’au tăinuit cum le-ar puté da îndărăpt împrumutul. Dar cu
ajutorul grației dumnezeesci, ducelui Zulta i s’a născut un fiu în anul
931 al întrupării Domnului, pe care l-a numit Tocsun, cu ochi frumoși și
mari, për negru și moale, avea coamă ca leul, precum veți aucji în
următoarele.
Cap LVI.
Despre dușmanii regelui Atho.
Tot în anul acela dușmanii lui Atho, al regelui Theotonilor, au atentat
la viața lui cu rëutate scârboasă, cari neputêndu-i face nici o reutate,
au început a cere ajutorul Ungurilor, pentrucă știau, că Ungurii sunt
nebiruiți în afacerile obicinuite ale rësboaielor și că D-cleu a trimis prin
ei asupra mai multor țări biciul furiei sale. Atunci acei dușmani ai lui
Atho, regele Theotonilor, au trimis pe solii lor la ducele Zulta, bărbat
resboinic, și dându-i mult aur, l-a rugat, ca cu ajutor unguresc să nă­
vălească asupra numitului rege Atho. Iar ducele Zulta, condus de
mânie, atât pentru împăciuirea și rugămintea lor, cât și pentru moartea
lui Lelu și Bulsuu, a trimis, cu inimă sfâșiată, mare oaste contra lui
Atho, regele Theotonilor, căreia a numit de principe și conducëtor pe
Botund, fiul lui Culpun, și pe Zobolsu, fiul lui Eleud, precum și pe
Ircund, fiul lui Eusee. Cari când au plecat delà ducele Zulta, au isbit
din nou cu sabie în Bavaria, Alemannia, Saxonia și Turingia și plecând
de aicea la Păresimi, au trecut peste fluviul Renu, și au stins țara Lo-
tharingiei, cu arc și săgeți, și năvălind cu erudirne peste toată Gallia,
au jefuit cu erudirne bisericile lui D-deu, în cari au întrat. De aici și-au
deschis cale cu fer și cu sabie peste rîpele Senonilor, spre popoarele
Alemanniei. După-ce au învins deci pe acele popoare,, foarte resboinice
și foarte asigurate prin posiția naturală, s’au suit peste munții Senonilor
și au cuprins cetatea Segusa (Susa). Plecând de aicea, au luat cu asalt
Taurina (Turin), orașul cel mai bogat, și după-ce au privit șesul Lom-
bardiei, au jefuit în fugă grabnică mai toată Italia îmbelșugată și abun-
dantă în toate bunurile. Iar după aceea Botond, fiul lui Culpun, și Urcun
fiul lui Eusee, după-ce au învins toate popoarele menționate, s’au întors

’) Cuvèntul ceperunt scris greșit la început, a fost subpunctat, semn că se omite, și

a fost suprascris de a. mână cuvêntul expugnauerunt. Acest loc arată evident, că manu­
scriptul e o copie, pentru-că cu un șir mai nainte ocură ceperunt și copistul a greșit cu
un șir la descriere.
8) Original a fost scris conscitatatis, a doua silabă ta fiind punctată e a se omite.
7
 90

feuertuntwr. Tunc Hoto rex Teothonicorwm posuit insidias iuxta Renum

fluuium, et cum omni robore regni sui eos inuadens, multos ex eis in­
terfecit. Botond et Vreun ac reliqwi exercitum magis uolentes mori in
bello, quam apropriata»» siòi uictoriam amitterent, tunc hostibws pertina-
citer insistunt, et in eodem bello qwendam magnum ducem, uirum no-
minatissimum interficiunt. Et alios grauiter uulneratos in fugam conuer-
tunt, quorum spolia diripiunt. Et exinde ad propria redeunt regna cum
magna uictoria. Et cum Bothond et Vreun in terram Pannonie leti reuer-
terentwr, tunc Bothond longo labore belli fatigatws, miro modo infirmari
cepit, ex luce migrauit, et sepultws es prope fluuium Uereucea. Sed istud
notum sit omnibus scire uolentibws, qwod milites Hungarorwm hec et
alia huiwsmodi bella us^we ad tempora Tucsun ducis gesserunt.

LVII.
De constitutione regni.
Dvx uero Zulta post reuersionem militum suorwm fìxit metas regni
Hungarie ex parte Grecorwm usqwe ad portam Wacil, et usqwe ad terram
Racy. Ab occidente usqwe ad mare, ubi est Spaletina ciuitas. Et ex parte
Theotonicorwm usqwe ad pontem G-uncil, et in eisdem partibus dedit
castrum construere Ruthenis, qwi cum Almo duce auo suo in Pannoniam
uenerant. Et in eodem confillio ultra lutum Musun collocauit etiam Bis-
senos non paucos habitare pro defensione regni sui, ut ne aliqwando in
posterum furibundi Theotonici propter iniuriam siòi illatam, fines Hun-
garorwm deuastare possent. Ex parte uero Boemorwm fixit metas usqwe
ad fluuium Moroa, sub tali condicione, ut dux eorwm annuatim tributa
persolueret duci Hungarie. Et eodem modo ex parte Polonorwm usqwe
ad montem Twrtur, siewi primo fecerat regni metam Borsu filiws Bunger.
Et dum dux Zulta et sui milites ita radicati essent unqwe1 Hungarij,
tunc dux Zulta duxit filio Tocsun uxorem de terra Cumanorwm. Et ipso
uiuente accepit iuramenta suorwm nobilium, et filium suum Tocsun fecit
ducem ac dominatorem super totum regnum Hungarie. Et ipse dux Zulta
iii °. anno regni sui filij *2 de ergastulo corporis uiam uniuerse carnis
egressus est. Thocsun uero dux cum omnibws primatibws Hungarie po­
tenter et pacifice per omnes dies uite sue obtinuit omnia iura regni suj.
Et audita pietate ipsiws,s multi hospites cowfluebant ad eum ex diuersis
nationibws. Nam de terra Bular uenerunt qwidam nobilissimi domini cum
magna multitudine4 Hismahelitarwm, quorwm nomina fuerunt: Bilia et
Bocsu. Qwibws dux per diuersa loca Hungarorwm cowdonauit terras, et
insuper castrum, qwod dicitwr Pest, in perpetuum concessit. Bylla uero
et frater eius Bocsu, a quorwm progenie Ethey descendit, inito consilio

*) în loc de Undique ; semnul scurtării nu s’a pus.

2) Corectură de a. mână; ordinea corectă: filii sui.
 91

cu învingere fericită în țara proprie. Atunci Hoto regele Theotonilor

a pus cursă lângă fluviul Renu, și năvălind asupra lor cu toată puterea
terii, au omorît pe multi dintre ei, Botond și Urcun și ceilalți din oaste
au voit să moară mai bine în resboi, decât să peardă învingerea apro­
piată. Atunci au gonit cu statornicie pe dușmani, și au omorît în acel
resboi pe un duce mare, pe un bărbat foarte însemnat, și pe alții greu
răniți i-au luat la fugă, a căror jafuri le-au răpit, și după aceea s’au re­
întors cu mare învingere în țara proprie. Și când Botond și Urcun s’au
reîntors voioși pe pământul Panoniei, atunci Botond, obosit de afacerea
cea lungă a resboiului, a început a scădâ în puteri în mod admirabil,
și s’a mutat din lume, și fu înmormântat lângă fluviul Uereucea (Veröcze).
Dar să știe toți, cari voesc a ști, că militarii Ungariei au purtat acestea
și alte resboaie de acest fel, până la timpul lui Tucsun.
Cap LVII.
Despre constituțiunea țerii.
Iar ducele Zulta, după reîntoarcerea militarilor sëi, a fixat marginile
țârii Ungariei. De cătră partea Grecilor, până la poarta Wacil, și până
la pământul Raci ei. Cătră apus, până la mare, unde zace orașul Spa­
lato ; și de cătră Theotoni, până la podul Guncil, și tot în acele
părți a dat Ruthenilor, cari veniră în Panonia cu ducele Almus, moșul
seu, să zidească o fortăreață, și tot în acea graniță, dincolo de noroiul
Musun (Mosony) a așezat să locuiască acolo mulți Bisseni, spre apărarea
țerii sale, ca nu cândva mai târdiu Theotonii, infuriati pentru nedreptatea
ce li s’a întâmplat, să poată devasta marginile Ungariei. Iar de cătră
Boemi a fixat marginile până la fluviul Moroa, sub aceea condițiune,
ca ducele lor să plătească în tot anul tribut (dare) ducelui Ungariei. Și
tot în chipul acesta, de cătră Poloni, până la muntele Țurțur, precum
făcuse mai înainte marginile țerii Borsu, fiul lui Bunger. Și când ducele
Zulta și militarii sei fură astfel înrădăcinați pretutindenea, întocmai ca
Ungurii, atunci ducele Zulta a adus soție fiului seu Tocsun de pe pă­
mântul Cumanilor, și a primit jurământul nobililor sei âncă în viața sa
și pe fiul seu Tocsun l-a numit de duce și de domnitor peste toată
țara Ungariei. Și însuși ducele Zulta, în al treilea an al domnirei fiului
seu, a trecut din temnița vieții la cele vecinice. Iar ducele Tocsun,
împreună cu toți fruntașii Ungariei, a stăpânit în viața sa, cu putere
și în pace, toate drepturile țârii sale. Și audindu-se de cucernicia sa,
au alergat la el oaspeți mulți, delà diferite națiuni. Căci de pe pământul
Bular au venit atari domni, foarte nobili, cu o mare mulțime de His-
maeliți, a căror nume a fost: Billa și Bocsu, cărora ducele le-a dăruit
pământuri în diferite locuri ale Ungariei, și peste aceasta le-a dat pe

8) Originalul sua e punctat, ca semn de omitere, si a. mână a suprascris ipsius.

înainte de ipsius e răsură. — *) Corectură de a. mână.
1*
 92

de populo secum ducto, duas partes ad seruicium predicti castri conces-

serunt. Terciam uero partem suis posteris dimiserunt. Et eodem tempore
de eadem regione uenit quidam nobilissimus miles nomine Heten, cui
etiam dux terras et alias possessiones non modicas cowdonauit. Dux uero
Thocsun genuit filium nomine Geysam quintum ducem Hungarie. Et in
eodem tempore de terra Byssenorum uenit quidam miles de ducali pro­
genie, cuius nomen fuit Thonnzoba1 pater Vrcund, a quo descendit genus
Thomoy. Cui dux Thocsun dedit terram habitandi in partibus Kemey
usque ad Tysciam, u&i nunc est portas Obad. Sed iste Thonuzoba uixit
usque ad2 tempora sancii régis Stephani nepotis ducis Toesun. Et dum
beatas rex Stephanus uerba uite predicaret et Hungaros baptizaret, tunc
Thonuzoba in fide uanus noluit esse chrisiianus, sed cum uxore uiuvs3
ad portum Obad est sepultas, ut ne baptizando ipse et uxor sua uiuerent
cum Christo in eternum; sed Vreun filius suus chrisijanus4 factus, uiuit
cum Christo in perpetuum.

*) Corectură de a. mână.
*) înaintea acestui cuvent e răsură.
 93

vecie fortăreața, ce se numesce Pest, iar Billa și Bocsu, fratele lui, delà
care se trage vița lui Ethey, după avuta consfătuire, a dat doue părți
din poporul adus cu sine spre serviciul sus numitei fortărețe. Iar a
treia parte a lăsat-o următorilor sei. Și tot pe timpul acela a venit din
acel ținut cutare militar foarte nobil, cu numele Heten, căruia ducele
asemenea i-a dat pământuri și alte multe posesiuni. Iar ducelui Tocsun
i s’a născut un fiu, cu numele G-eysa, al cincilea duce al Ungariei. Și
în acel timp a venit de pe pământul Byssenilor atare militar, din neam
de duce, al cărui nume a fost Thonuzoba, tata lui Urcund, dela care se
trage familia Thomoy ; căruia ducele Tocsun i-a dat pământ spre locuire
în părțile Kemey, până la Tisa, unde se află acum portul Obad. Dar
acest Thonuzoba a trăit până la timpul regelui Stefan cel Sfânt, nepotul
ducelui Tocsun. Și când fericitul rege Stefan predica cuvintele vieții
și boteza pe Unguri, atunci Thonuzoba, nestatornic în credință, n’a voit
să fie creștin, ci trăind cu soția sa, fu înmormântat în portul Obad, ca
nu cumva el și soția sa, fiind botezat să trăiască în veci cu Christos,
dar Urcun, fiul seu s’a făcut creștin și vețuește cu Christos în veci.

3) Corectură de altă mână; orig. uiuos, o e punctat, semn că e a se omite, și de­

asupra lui e scris v.
4) Corectură de a. mână.
 14 26

dvt&v
In ti f£/ i r?f ii aiata
naaxiet vechia iitci man iaic.
c/wnxp iK'-a. <U
ait- cSj^àrv
JiipAX Jah’Cc cumvc-ci ivtrtiwvuluv Borono,
titrWTVviiv al ■»CiiHui iÆWa.
Irubim Cdf-triui

Munkacs)

uypartus

Sequh

Xuruqrad. \J ■
r<n tusDeuIdu
(rt.-mduen svZvk. ,

Kojwcna.
<-4PF«

14 16 18
7 i)h ~Rpflr Ï S-rf/rPtl.