Riatrie

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013-
,,Investeşte în oameni!”
Disfuncţţiile motorii la vâ
Disfunc vârstnic
Disfuncţiile motorii reprezintă unele dintre cele mai
evidente modificări datorate vârstei, manifestându-se
mai ales prin tulburări de mers şi ortostaţiune, căderi
frecvente.
Abilităţile motorii îşi încep declinul încă de la vârsta de 30
de ani, în relatie cu o dereglare graduală a controlului
neuromuscular dar şi a articulaţiilor.
În timp, se pierd viteza de executare a mişcărilor, echilibrul,
mecanismele de compensare a modificărilor posturale.
Disfunc vârstnic
Până în prezent, sunt insuficient explicate mecanismele care stau la baza

acestor modificări.
Par a fi implicate:
-minima degenerare neuronală la nivelul lobilor frontali
-tulburări proprioceptive
- diminuarea funcţiilor vestibulare
- încetinirea reflexelor posturale
- scăderea forţei la nivelul musculaturii pelviene şi a membrelor
inferioare
- modificările degenerative la nivelul articulaţiilor coloanei vertebrale,
articulaţiilor coxofemurale şi ale genunchilor.
Disfunc vârstnic
Tulburările motorii ale vârstnicului sunt, cel mai probabil, datorate unei degenerări
combinate ale lobilor frontali şi ale ganglionilor bazali, deşi nu s-a constatat o atrofie
marcată la acest nivel sau o reducere semnificativa a fluxului sangvin.
Printre cele mai importante afecţiuni care trebuiesc excluse ca fiind cauza disfuncţiilor
motorii se numără hidrocefalia cu presiune normală, boala Parkinson, paralizia
supranucleară progresivă.
Incontinenţa urinară, frecvent întâlnită la vârstnici, asociată tulburărilor de mers, se

datorează degenerării neuronale la nivelul maduvei spinării, al cerebelului si al
cortexului cerebral.
Disfunc vârstnic
Căderile
•Reprezintă o problemă importantă de sănătate, fiind principala cauză a deceselor
accidentale survenite la persoane de peste 65 de ani.
•În 10-15 % din cazuri, se soldează cu fracturi, in special fracturi de şold. 25% dintre
pacienţii cu astfel de fractură decedează in următoarele 6 luni.
•Cauzele cele mai frecvente:
-modificări ale mersului datorate vârstei
-sincope, drop-attacks, crize epileptice
- tulburări auditive şi de vedere
- dureri, modificări degenerative articulare
- tulburări de ritm cardiac
- tulburări de echilibru
- boli acute
- alcool, medicaţie hipotensore, sedativă, antidepresivă
- căderi accidentale
Disfunc vârstnic
•Căderile sunt recurente, la cei mai mulţi vârstnici, de aceea se acordă o mare
importanţă măsurilor de prevenţie.
•Printre acestea se numără:
- încurajarea activităţilor fizice,
- reevaluarea bolilor asociate şi a medicţiei
- modificarea mediului de viaţă.
Alte numeroase tulburări motorii pot să apară la pacientul vârstnic, reflectând
multiplele modalităti în care sistemul motor se poate deteriora. Mişcările
compulsive, repetate sunt cele mai frecvente: grimase, protruzia involuntară a
limbii, mişcări ale buzelor, tremor al capului, al bărbiei al mâinilor.
Neuropatii periferice
• Patologia neurologică periferică este frecvent întâlnită la senctute. După o

anumită vârsta, alterarea simţului vibrator şi a reflexului ahilean, este
considerată de catre unii fiziologică. Cauze comune de polineuropatii
periferice sunt: diabetul zaharat, alcoolismul, deficite nutritionale (tiamina,
B12), tumori maligne ( carcinomul bronho-pulmonar, limfomul, mielomul
multiplu), infectii (HIV, boala Lyme) boli autoimune ( lupus eritematos,
sindrom Sjogren, artrita reumatoidă). La pacienţii adulţi, se poate identifica
o cauză în 72 % din cazuri.
• Există modificări ale funcţiei şi structurii nervilor periferici, datorate
vârstei.Totuşi, în absenţa unei patologii, simptomele şi semnele clinice sunt
minore.Vrancken et al a demonstrat că vârsta la care se instalează
polineuropatia axonală idiopatică nu influentează semnificativ
examninarea neurologică şi electrofiziologic dar pacienţii cu debut precoce
al polineuropatiei au risc crescut de a dezvolta diferite disabilităţi.
• Polineuropatia periferică durerosă este frecvent intâlnită la vârstnici, având
un impact major asupra somnului şi asupra calităţii vieţii.Atât degenerarea legată
de vârstă, cât şi afectarea periferică în cadrul unor procese patologice, implică
diferite tipuri de fibre nervoase, proporţia şi tipul acestora fiind cruciale pentru
tabloul clinic.
• Modelele experimentale au arătat, că, în contrast cu neuropatiile metabolice,
unde sunt afectate preponderent fibre subţiri , nemielinizate, de tip A-delta şi C,
degenerarea legată de vârstă afectează în special fibre mielinizate de tip A
beta. Acest lucru duce la un tablou clinic şi la metode diagnostice uşor diferite.
• Există şi o oarecare afectare a fibrelor subţiri datorată vârstei, cu rol important
în fiziopatologia durerii neuropate. Implicarea acestor fibre este, deseori,
nediagnosticată, deoarece examinarea clinică obişnuită şi examinarea vitezelor
de conducere nu evidenţiază disfuncţiile acestora.
• La pacienţii tineri apariţia polineuropatiilor periferice pare a fi mai ales cauzată
de anumiţi factori etiologici, pe când la vârstnici pare să fie implicată mai ales
degenerarea secundară procesului de sensecenţă.
• Un raport recent al American Geriatric Society a arătat ca 49,9% dintre
pacienţi primesc medicaţie antialgică pentru polineuropatia dureroasă,
nepotrivită vârstei. Mai mult de jumătate dintre pacienţii cu vârsta peste 85
de ani au urmat tratament necorespunzător. Acest lucru este valabil şi
pentru 70% dintre bolnavii cu nevralgie postherpetică şi 55% dintre cei cu
neuropatie paraneoplazică.
• Cele mai utilizate preparate au fost propoxifenul, amitriptilina, alprazolamul,
lorazepamul şi diazepamul. Multe dintre analgezicele aministrate vârstnicilor
interacţionează cu medicaţia asociată, deteminand efecte nedorite.
• Neuropatia periferică este o cauză frecvent ignorată a căderilor la pacienţii
vârstnici. Studiile recente au arătat că pacienţii vârstnici, cu afectare a
nervilor periferici au un risc de a cădea de 4 ori mai mare decât pacienţii
mai tineri. Reconoşterea semnelor , cauzelor neuropatiei periferice şi
tratamentul acestora pot reduce frecvenţa apariţiei căderilor la populaţia
geriatrică.
• Una dintre cauzele cele mai frecvente ale neuropatiei periferice este diabetul
zaharat, prevalenţa acestuia crescând odată cu vârsta. Totodată, vârsta
înintată este un factor de risc important pentru apariţia neuropatiei diabetice,
independent de durata bolii sau de controlul valorilor glicemice. Anumite
procese datorate vârstei facilitează apariţia polineuropatiei diabetice: creşterea
cantităţii de produşi de glicozilare, defecte ale căii poliol, alterarea rezistenţei la
stresul oxidativ.
• Complicaţiile clinice pot fi severe la vârstnici, dintre acestea afectarea
sistemului nervos autonomic cardio-vascular cu apariţia hipotensiunii
ortostatice şi a evenimentelor coronariene fiind cea mai importantă.
• Tratamentul presupune un control bun al valorilor glicemiei.Antioxidanţii şi
acidul gama linolenic pot fi utili în terapia neuropatiei diabetice.
Patologia neuromusculară la pacientul vârstnic

Modificările datorate vârstei
 Unitatea motorie = un singur neuron motor + multe fibre musculare:
nu statică în cursul vieţii, ci apar modificări datorate bolilor sau procesului de îmbătrânire
 Tipuri de neuroni motori: fast sau slow
 Tipuri de fibre musculare:tip I – slow twitch, tip II – fast twitch
o se găsesc în proporţii diferite, în funcţie
de specializarea muşchiului respectiv
o metabolisme energetice sunt diferite:
 fast – doar glicoliză (tip II B)
sau glicoliză + căi oxidative (tip II A)
 slow – doar căi oxidative

Modificări structurale şi funcţionale
 Alterarea joncţiunii neuro-musculare ATROFIA MUSCULARĂ

 Pierderea NMP
 Disfuncţii ale reticulului sarcoplasmic, disfuncţii ale transportului Ca2+
Atrofia musculară
50
 Scaderea sintezei lanturilor grele de miozină
 Scaderea functionalitatii lanţului respirator mitocondrial
 Scaderea numărului fibre musculare (tip II):
10
o Atrofia musculară (reducere masa musculară + 0 1
mărimea fibrelor) cea mai comună afectare 0 25 50 80
musculară odată cu vârsta în absenţa altor boli Vârsta
o Pierderea masei musculare începe la vârsta de 25 de ani şi ajunge de 10% la 50 de ani

si la 50% la 80 de ani (totuşi forţa musculară nu scade considerabil din această cauză)
Fibrele de tip II - mai vulnerabile la atrofie :afectarea motoneuronilor corespunzători din
coarnele anterioare
 iniţial suplinită prin re-inervarea de către axonii terminali înconjurători
 apoi  denervarea permanentă

Aspecte clinice în bolile neuromusculare
 Manifestările clinice majore (la toate vârstele) =
slăbiciunea musculara , uneori asociate durere şi
rigiditate
 Atletul şi adultul tânăr - se prezinta la medic la primele
simptome
 Pacientul vârstnic - expectanţe diminuate în legătură cu
mobilitatea şi robusteţea  tolerează deficite medii –
diagnosticul tardiv
 Particularităţi în funcţie de vârstă:
o adultul tânăr – patologie ereditară
o pacientul vârstnic – tulburări metabolice, malignităţi,
reacţii adverse la medicamente

Aspecte clinice în bolile neuromusculare
 Diagnosticul afectiunilor neuromusculare poate fi stabilit tardiv la varstnic datorita:
o ratei lente de progresie
o Tolerabilitatii indelungate a simptomatologiei (fata de pacientul tanar)
 Caracteristici:
o slăbiciunea musculară la nivel distal
deranjează mai mult decât cea de la nivel
proximal:
 acceptă dificultatea de la se ridica de pe un
scaun situat mai jos sau dificultatea de a urca
scările, de a se pieptăna sau a ajunge la
rafturile de sus
 nu acceptă dificultatea de a folosi
pedalele la condusul autoturismului,
de a introduce o cheie in broască sau
de a deschide o sticlă
 asocierea durerii şi rigidităţii - atribuită artritei:
pacientul se prezintă numai după ce a epuizat antialgicele
 Uneori familia aduce pacientul şi descrie căderi sau dificultăţi în activitatea motorie a sa
Distrofiile musculare- clasificare

 X-lincat – Distrofia musculara Duchenne
- Distrofia musculara Becker
- Distrofia musculara Emery- Dreifuss
 AD – Distrofia Miotonica Steinert
- Distrofia musculara scapuloperoneala
- Distrofia musculara facio-scapulo-humeral
- Distrofia musculara oculo-faringeala
- Distrofia miotonica proximala
 AR – Distrofii musculare de centura
- Miopatii distale
- Miopatia cvadricipitala
- Distrofii congenitale
Patologia neuromusculară la pacientul

vârstnic
 Miastenia gravis la varstnici:
o Forţa musculară este normală în repaus dar diminuată cu efortul fizic, la
vârstnic în special seara
o debutul nu e clasic (cu afectare oculară, orofaringe, membre şi ventilaţie)
initial slăbiciune musculară, apoi orofaringe, ochi, iar tulburările de
ventilaţie apar oricând, uneori chiar la debut, deci diagnosticul diferential
cu sindromul miastenic este dificil de realizat (sindromul Eaton Lambert –
rar la vârstnici)

 Miopatii inflamatorii: polimiozita, dermatomiozita
 Malignităţi: polimialgia reumatică
 Miopatia indusă de medicamente
o focală
o acuta-subacută
o cronică
 Miopatii metabolice:
o endocrine
o tulburări ale metabolismului Ca
o boli mitocondriale

Neuroinfecţiile virale∕nonvirale
Vârstele extreme sunt susceptibile la infecţii, vârstnicii având multpli factori

de risc: deteriorarea imunităţii mediate celular şi umoral, alterarea unor
funcţii fiziologice: circulatie sangvina, reflex de tuse. Asocierea unor boli
cronice, tratamentele imunosupresoare sau viaţa în centre pentru vârstnici
sunt, deasemenea, răspunzătoare pentru apariţia infecţiilor la aceasta
grupă de vârstă.
Meningita, reprezintă una dintre cele mai frecvente infecţii ale vârstnicului, cu
un risc de mortalitate crescut ( de două ori mai mare decât la tineri).
• Studiile arată ca meningita virală este rară la vârstnici.

• Cel mai adesea, meningita este dată de S.Pneumoniae, L monocitogenes,
bacili gram-negativi, M.tuberculosis. N meningitidis şi H. Influenzae sunt mai
rar întâlnite la pacienţii în vârstă.
• Deoarece S. pneumoniae poate fi penicilino-rezistent, antibiograma este
obligatorie, atunci când bacteria este izolată din LCR.
• L. Monocitogenes este mai frecventă la pacienţii imunocompromişi sau la
consumatori de etanol.
• La pacienţii în vârstă, semnele şi simptomele sugestive pentru meningită

sunt adesea estompate, în unele cazuri întârziindu-se stabilirea
diagnosticului şi a terapiei corespunzatoare. Având în vedere mortalitatea
crescută, aceste cazuri pot avea implicaţii medico-legale.
• Rigiditatea cefei poate lipsi. De obicei, este însoţită şi de alte semne
neurologice. Atunci când aceste semne lipsesc, pacientul nu trebuie
catalogat ca având spondilartoză cervicală, ci trebuie investigat pentru
excluderea unei meningite.
• Alterea statusului mental necesita o evluare complexa, de multe ori fiind
considerată consecinţa unui accident vascular , a senilităţii sau demenţei.
• Tratamentul empiric al meningitei la vârstnic trebuie să acopere S.

Pneumoniae, L. Monocitogenes, bacili gram-negativi. Deoarece L
monocitogenes nu e sensibilă la cefalosporine, schema terapeutică trebuie
să includă ampicilină asociată cu cefotaxim sau ceftriaxonă. În zonele cu
frecvenţă crescută a S. Pneumoniae penicilino rezistent, vancomicina se
poate administra empiric, până la obţinerea antibiogramei.
• Pentru unele terapii antibacteriene există un risc crescut de toxicitate.
Deasemenea, polipragmazia, frecvent intâlnită la vârstnici , creşte riscul unor
interacţiuni medicamentoase.
• Prevenţia infecţiilor presupune prevenţia comorbidităţilor şi a deficienţelor
de nutriţie. Acestea, alături de imunizare, pot asigura o bună calitate a vieţii.
Manifestări neurologice la distanţă

• Disfucţiile cardiace sunt frecvente după stroke.Tulburările de ritm cardiac
sau tulburările de repolarizare apar la 60-70% dintre pacienţii cu stroke şi pot
avea implicaţii majore asupra prognosticului.
• Pentru un management optim este important de stabilit dacă anomaliile
cardiace sunt secundare accidentului vascular, fără relaţie cu acesta sau
sunt instalate anterior producerii evenimentului vascular. Această
diferenţiere este dificilă, având în vedere prevalenţa afecţiunilor cardiace la
pacienţii cu stroke.
• Secundar unui stroke pot să apară tulburări de ritm cardiac, insuficenţă
cardiacă congestivă, stop cardio-respirator. Sunt pacienti cu risc, pacienţii
cu vârsta peste 70 de ani, cei cu antecedente de infarct miocardic, infarct
cerebral, insuficienţă cardiacă.
• Cardiomiopatiile si tulburările de conducere fac parte din spectrul disfuncţiilor
mitocondriale şi ale distrofiilor musculare.

• Diferite afecţiuni neurologice ( scleroza multiplă, scleroza laterală amiotrofică, boala
Parkinson, distrofiile musculare) pot produce complicaţii pulmonare. Deşi boala poate
avea evoluţie variabilă, complicaţiile respiratorii pot fi fatale.Disfuncţiile pulmonare apar,
de obicei, tardiv, în evoluţia unei boli neuromusculare, uneori pot fi primul simptom,
manifestându-se prin tulburări de somn şi desaturare nocturnă.
• In bolile neurologice, capacitatea vitală fortata este un marker sensibil al disfuncţiei
pulmonare restictive.
• Managementul adecvat presupune asigurarea forţei musculaturii inspiratorii şi expiratorii.
• Ventilaţia cu presiune pozitivă pe canulă nazală, s-a dovedit eficientă. La fel şi
fizioterapia respiratorie.
• Pentru a evita agravarea hipercapniei, suplimentarea cu oxigen trebuie limitată doar la
pacienţii aflaţi deja pe support ventilator.
• Multe afecţiuni ale sistemului nervos central atât cele degenerative ( boala
Parkinson, scleroza multiplă, scleroza laterală amiotrofică) cât şi cele
nondegenerative (AVC, traumatisme craniene) pot produce disfagie,
tulburări de deglutiţie.
• Consecinţele acestor manifestări sunt aspiraţia, scăderea ponderală. Atunci
când aspiraţia importantă nu poate fi prevenită, este necesară gastrostomie
percutană endoscopică(PEG).
• Tulburările de deglutiţie nu sunt specifice unei afecţiuni neurologice.
• În boala Parkinson, gastropareza poate influenţa absobţia medicmentelor.
Constipaţia este una dintre complicaţiile acestei afecţiuni.
Recunoaşterea şi managementul tulburărilor

psiho--emoţionale la vârstnic
psiho
Vârsta a treia este, ca şi adolescenţa, o perioadă de adaptare:
 Ajustarea la pensionare (depresie, somatizări)

 Ajustarea la declinul sănătăţii şi forţei
 Afilierea la grupuri de vârstă
 Menţinerea integrităţii personale
 Suportarea pierderii celor dragi
Recunoașterea şi managementul tulburărilor psiho-

psiho-emoţionale la
 Soluţii pentru adaptare vârstnic
 Ieşirea la pensie:
o Uşurată de lipsa problemelor financiare
o Timpul pare nesfârşit – utilizare în relațiile de familie
o Păstrarea activităților sau chiar jumătate de normă
 Suportul familiei
 Exercițiul fizic
 Terapia asistată de animale:
  abilităţile motorii
  echilibrul
 ajută pacienţii în scaun cu rotile
The Effects of Animal-Assisted Therapy on Loneliness in an Elderly Population in Long-
Term Care Facilities, Journal of Gerontology 2001 M Banks, W. Banks
Recunoașterea şi manasgementul
tulburărilor psiho-
psiho-emoţionale la vârstnic
 Procesările emoţionale, în special de nivelul anxietăţii şi depresiei: şi la

populaţia adultă, însă impactul la vârstnici este mai mare.
 La vârstnici incidenţa depresiei şi a anxietăţii nu este mai mare, însă

consecinţele acestora asupra funcţionării sunt mai puternice
(Depp & Jeste, 2006; Forsell &Winblad, 1999)
Recunoaşterea şi managementul tulburărilor

psiho--emoţionale la vârstnic
psiho
 Acceptarea vieţii așa cum au trăit-o

 Fac ordine şi sens în ceea ce au trăit – atingerea înţelepciunii
Rolul asistentului medical în supravegherea şi

îngrjirea pacientului neurologic
Activitatea asistentului trebuie îndreptată spre disfuncţii neuroligice specifice:

•Alterarea percepţiei senzoriale
•Durerea cronică
• Reducerea mobilităţii fizice
•Tulburări de deglutiţie
• Tulburări sfincteriene

Alterarea funcţiilor senzitivo-senzoriale este frecventă la vârstnici instituţionalizati , la
cei cu AVC, traumatisme cerebrale, sindroame psihoorganice.
Activitatea asistentului presupune:
-încurajarea bolnavului să poarte ochelari, dispozitive auditive pentru reducerea
deprivării senzoriale
- orientarea pacientului spre realitate prin repetarea numelui acestuia, a numelui
propriu, a datei, locului, încurajarea bolnavului să asculte radioul, să privească la
televizor
- orientarea pacientului prin stimuli verbali: conversaţie în timpul manevrelor de îngrijire,
încurajarea familiei în iniţierea conversţiei legate de evenimente trecute sau recente
- educarea familiei în ceea ce priveşte îngrijirea vârstnicului, organizarea împreună cu
aceasta a unor scurte excursii în afara instituţiei.

Durerea cronică apare la pacienţii cu cefalee pe fond vascular, nevralgie
trigeminală, scleroză multiplă, hernii de disc.
Rolul asistentului este :
- de a evalua simptomle pacientului, activitatea zilnică, de a administra
medicaţia, de a urmării eficienţa acesteia sau efectele adverse.
- de aînvăţa pacientul şi familia acestuia tehnici de relaxare prin muzică,
masaj,
- de a încuraja activităţi de auto-îngrijire
Rolul asistentului medical în supravegherea şi îngrjirea

pacientului neurologic
Alterarea mobilităţii fizice
La pacienţi cu scleroză laterală amiotrofică, accidente vasculare cerbrale,
scleroză multiplă, distrofie musculară, miastenia gravis, leziuni ale coloanei vertebrale.
Activitatea asistentului presupune:
- exerciţii pasive şi active , poziţionarea articulaţiilor
- schimbarea poziţiei pacientului la 2 ore
- încurajarea mobilizării independente
- urmărirea unor eventuale complicaţii ale imobilizării
- administrarea tratamentului pentru profilaxia unor complicaţii ale imobilizarii
- încurajarea pacientului în efectuarea programului de recuperare fizică.

Tulburări de deglutiţie datorate accidentelor vasculare, traumatismelor cranio
cerrebrale şi maxilo-faciale.
Asistentul efectuează:
- poziţionarea corespunzătoare a patului în timpul meselor
- urmărirea pacientului pentru decelarea semnelor de aspiraţie
- monitorizarea aportului alimentar şi hidric
- toaleta cavităţii bucale, hidratarea mucoasei labiale şi bucale
- instruirea pacientului şi a familiei în ceea ce priveşte tehnicile de alimentare,
exerciţii faciale.
Aspecte etice în îngrijirea de lungă durată a pacientului vârstnic cu

patologie neurologică
 La ora actuala – o multitudine de teorii etice
 Ceea ce este moral nu este intotdeauna legal si invers
 Teoria ideala:
– Clara
– Coerenta
– Completa
– Simpla
– Actuala
– Practica
 Situatii care ridica probleme:
– Moartea cerebrala
– Starea vegetativa
– Bolile neurogenetice
– Boli cu evolutie stationara sau progresiva
– Cercetarea in neurologie
– Durerea cronica
Aspecte etice în îngrijirea de lungă durată a pacientului vârstnic

cu patologie neurologică
In ingrijirea pacientului geriatric urmarim:
• asigurarea unei nutriţii adecvate: aport caloric, fibre, fluide, vitamine si minerale,
colesterolul, lipidele trucuri pentru a savura mai mult mancarea (condimente
deosebite, dar nu sare, să ia masa cu un prieten)
• promovarea exerciţiului fizic: plimbări, plimbări pe munte, înot, ciclism, yoga
• atenţie : - efortul se face gradual
- nu trebuie depăţit nivelul de toleranţă
- atenţie la durerile articulare, musculare şi primele semne de IM
- incâlţăminte adecvată
- ingestie de lichide
-evitarea efectuării exerciţiilor când umiditatea este crescută
Controlul funcţiilor senzitivo-

senzitivo-senzoriale şi procesul de
îmbătrânire cerebrală
 Tulburări vizuale:
o Scăderea sensibilității la lumină
o Slăbirea vederii de aproape
o Scăderea capacitații de prelucrare a stimulilor în mișcare, a adâncimii, a culorilor
o Reducerea vitezei pe procesare a stimulilor vizuali
o Afecțiuni caracteristice ale analizatorului vizual: cataractă şi glaucomul
 Tulburări auditive:
o Scade capacitatea de a detecta sunete cu frecvenţă înaltă
o Probleme de identificare a stimulilor auditivi, mai ales când există “zgomot de fond” sau
distractori
o Un mic procent folosesc aparate auditive: amplifică zgomotul de fond

senzitivo-senzoriale şi procesul de
îmbătrânire cerebrală
 Tulburări gustative:
o Scade numărul receptorilor gustativi funcționali
o Rămâne neafectată sensibilitatea pentru dulce
o Dar este afectată sensibilitatea pentru sărat, acru, amar
 mâncarea nu mai este la fel de apetisanta pentru ei – nutriție deficitara
 Tendința de a săra excesiv mâncarea – hipertensiune arteriala
 Tulburări olfactive:
o Atrofia bulbului olfactiv
o Peste jumătate nu mai simt deloc mirosul

senzitivo-senzoriale şi
procesul de îmbătrânire cerebrală
 Tulburări ale sensibilităţii termice:

o Afectarea adaptării la frig sau cald
 Tulburări ale sensibilității vibratorii
Vă mulţumesc!

Riatrie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Riatrie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013-

Până în prezent, sunt insuficient explicate mecanismele care stau la baza

Incontinenţa urinară, frecvent întâlnită la vârstnici, asociată tulburărilor de mers, se

• Patologia neurologică periferică este frecvent întâlnită la senctute. După o

Patologia neuromusculară la pacientul vârstnic

Patologia neuromusculară la pacientul vârstnic

 Alterarea joncţiunii neuro-musculare ATROFIA MUSCULARĂ

o Pierderea masei musculare începe la vârsta de 25 de ani şi ajunge de 10% la 50 de ani

Patologia neuromusculară la pacientul vârstnic

Patologia neuromusculară la pacientul vârstnic

Patologia neuromusculară la pacientul vârstnic

Distrofiile musculare- clasificare

Patologia neuromusculară la pacientul

Patologia neuromusculară la pacientul vârstnic

Patologia neuromusculară la pacientul vârstnic

Vârstele extreme sunt susceptibile la infecţii, vârstnicii având multpli factori

• Studiile arată ca meningita virală este rară la vârstnici.

• La pacienţii în vârstă, semnele şi simptomele sugestive pentru meningită

• Tratamentul empiric al meningitei la vârstnic trebuie să acopere S.

Manifestări neurologice la distanţă

Manifestări neurologice la distanţă

Manifestări neurologice la distanţă

Recunoaşterea şi managementul tulburărilor

 Ajustarea la pensionare (depresie, somatizări)

Recunoașterea şi managementul tulburărilor psiho-

 Procesările emoţionale, în special de nivelul anxietăţii şi depresiei: şi la

 La vârstnici incidenţa depresiei şi a anxietăţii nu este mai mare, însă

Recunoaşterea şi managementul tulburărilor

 Acceptarea vieţii așa cum au trăit-o

Rolul asistentului medical în supravegherea şi

Activitatea asistentului trebuie îndreptată spre disfuncţii neuroligice specifice:

Rolul asistentului medical în supravegherea şi

Rolul asistentului medical în supravegherea şi

Rolul asistentului medical în supravegherea şi îngrjirea

Rolul asistentului medical în supravegherea şi

Aspecte etice în îngrijirea de lungă durată a pacientului vârstnic cu

Aspecte etice în îngrijirea de lungă durată a pacientului vârstnic

Controlul funcţiilor senzitivo-

Controlul funcţiilor senzitivo-

Controlul funcţiilor senzitivo-

 Tulburări ale sensibilităţii termice:

S-ar putea să vă placă și