Modificările morfofuncţionale ale

organismului matern:

• încep odată cu nidaţia oului în cavitatea uterină

• se continuă pe tot parcursul celor 40 de săptămâni de
gestaţie
• se datorează suprasolicitării tuturor aparatelor şi
sistemelor materne
• există un echilibru gestaţional, care defineşte starea de
normogravidie
 ◘ OVARELE
- se hipertrofiază
- se dezvoltă corpul galben de sarcină

☺activitatea se menţine până în săptămâna 12

de sarcină
☺după săptămâna 12, activitatea este preluată
► toţi hormonii organismului se de placentă
adaptează la sarcină ☺se sintetizează foliculină şi progesteron

► se formează un nou gonadostat:

gonadostatul gestaţional

► se realizează toleranţa
imunologică a oului

◘ HIPOFIZA
- se hipertrofiază (mai ales lobul anterior)
- creşte secreţia de TRH şi STH
- scade secreţia de hormoni gonadotropi, prin
acţiunea PRL
ADENOHIPOFIZA
- creşte în greutate şi dimensiuni
PRL:
- PRL creşte progresiv în sarcină
- după naştere, PRL scade
- rolul PRL:
☺ asigurarea producţiei lactate
☺ iniţiază sinteza de ADN şi mitoze la nivelul
celulelor glandulare epiteliale şi alveolare presecretorii
ale sânului
☺ creşte numărul de receptori de estrogeni şi
prolactină la nivelul sânului
☺ este promotorul sintezei de ARN în celulele
alveolare mamare, a galactopoiezei, producţiei de
lactoză, lipide, lactalbumină şi cazeină
MSH (melanostimulator):
- creşte secreţia
- are rol în pigmentarea pielii
FSH şi LH:
- FSH şi LH sunt secretaţi în cantitate scăzută
- secreţia lor este inhibată de estrogeni, progesteron şi PRL
HIPOFIZA POSTERIOARĂ
- este locul de depozit al ocitocinei şi vasopresinei
- ocitocina susţine contracţiile uterine şi determină
ejecţia laptelui
- secreţia de vasopresină scade la începutul sarcinii şi se
normalizează ulterior

◘ TIROIDA
- se hipertrofiază, mai ales după luna a-V a de sarcină
- are rol esenţial în metabolism (al apei, MB) şi în
creşterea iodemiei
- hormonii tiroidieni circulă în sânge legaţi de
proteine plasmatice (TBG)
- TBG creşte în trimestrul I de sarcină, este maxim în
săptămâna 20 şi rămâne la o valoare dublă faţă de
normal pe tot cursul sarcinii
- este nevoie de iod suplimentar în sarcină (↑ filtrarea
glomerurală, ↑excreţia renală de iod, ↓nivelurile
plasmatice)
◘ GLANDELE SUPRARENALE
- se hipertrofiază
- împreună cu hormonul melanotrop,
determină apariţia hiperpigmentării din
sarcină
- creşte secreţia de glucocorticoizi şi
mineralocorticoizi
- ↑ cortizolul => manifestări
pseudocushinoide: vergeturi, scăderea
toleranţei la glucoză
- secreţia crescută de aldosteron determină
protecţie împotriva efectului natriuretic al
progesteronului
◘ PARATIROIDELE, EPIFIZA,
PANCREASUL, TIMUSUL
- PT se hipertrofiază ; orice tulburare duce la
modificarea metabolismului calciului
- în pancreas se multiplică celulele
Langerhans care secretă insulina
- timusul persistent se atrofiază în sarcină
 ◘ METABOLISMUL GLUCIDIC
- creşte mult, datorită solicitărilor crescute,
determinate de nevoile energetice fetale şi de
nevoile energetice de stocare sub formă de
glicogen
- glicozuria oscilează, datorită suprasolicitării
rinichiului

◘ METABOLISMUL LIPIDIC
- se transferă AG de la mamă la făt
- creşte consumul de AG, în scop energetic şi de
rezervă
- 1/3 din greutatea acumulată de gravidă în
sarcină = rezerve
◘ METABOLISMUL BAZAL ◘ METABOLISMUL HIDRIC
- creşte cu 20-25% - se reţin apa şi clorurile
- cresc nevoile calorice în repaus la 30cal/kgc/zi - se modifică repartiţia pe sectoare (predomină
- cresc nevoile calorice la efort (media= 2300cal/zi) compartimentul extracelular)
- rezerva alcalină scade (mai ales în disgravidii) - hidrofilia tisulară exagerată duce la apariţia
edemelor
◘ METABOLISMUL PROTEIC
- creşte anabolismul şi retenţia azotată ◘ METABOLISMUL FOSFO-CALCIC
- se stochează azotul pentru dezvoltarea uterului, a glandei - organismul gravidei reţine 30g în sarcină (pentru
mamare, a placentei şi a fătului făt) şi 130g fosfor
- raportul albumine/globuline scade progresiv (=> edeme) - pentru menţinerea acestui echilibru, se aduce
- trebuie să crească proteinele din dietă gravidei un aport de calciu în săptămânile 28 şi
34 de gestaţie
 - nr. E = ct/↓
- nr. L = ↑ progresiv
- nr. T = ↑
- Hb, Ht =↓
- VSH = ↑
- coagulabilitatea ↑
- ↓ presiunea parţială a
CO2 în sânge
- debitul circulaţiei feto–placentare = 600 ml/min - ↓ bicarbonatul
- se lărgeşte patul vascular standard
- ↓ excesul de baze
- hiperaldosteronism, hiperestrogenie, şunturi - ↑ pH sangvin
arterio-venoase ale spaţiului intervilozitar => - hiperventilaţie
creşte volemia - alcaloză respiratorie
 - orizontalizarea cordului

- venele îşi măresc calibrul, putând duce

la apariţia de varice, hemoroizi

- pot apare complicaţii compresive,

determinate de uterul gravid pe vena
cavă inferioară

- apare hipertrofia muşchiului cardiac

- Volumul de umplere ↑
- Volumul cardiac ↑ (chiar până la 6000 ml/min)
- Pot apare sufluri reversibile
- FC ↑ (80-90 b/min)
- TA ↓ în trimestrul I de sarcină şi revine la normal în trimestrul III
- Respiraţia gravidelor este
de tip diafragmatic
- Se intensifică schimburile
respiratorii
- Consumul de O2 ↑
- Eliminarea de CO2 ↑
- FR ↑
- TA în vasele pulmonare ↑
- [CO2] sangvină ↓
- CP = ct
- VER ↓
- VR ↓
- apar precoce
- se modifică gustul şi apetitul
- apar aversiuni şi preferinţe alimentare
- apar greţuri, vărsături
- hipertrofia gingiilor
- creşte secreţia salivară
- creşte incidenţa cariilor
- hipotonie şi hipokinezie
- esofagită
- pirozis
- secreţia de HCl în stomac ↓
- constipaţie
- stază biliară
- ficatul este foarte solicitat deoarece
este sediul metabolic al organismului
PROGESTERON ↑↑↑
COMPRIMARE URETERE
PERISTALTICA URETERALĂ ↓

dilataţie pielocaliceală
dilataţie ureterală

- VU este uşor congestionată

- Uretra se alungeşte
- Diureza ↑
- Albuminurie, glucozurie
- FG ↑
- [uree, creatinină, acid uric] ↓
- tendinţă de hiperpigmentare a pielii: faţă, areole
mamare, linia albă, organe genitale externe (estrogeni,
progesteron secretaţi de placentă => ↑secreţia de h.
melanocitotrop => se depozitează melanina)

- hiperpigmentarea dispare treptat în lăuzie

- se poate accentua culoarea nevilor preexistenţi sau a

cicatricilor recente

- pe abdomen, pielea este lucioasă, impregnată, destinsă

- eritem palmar (creşte fluxul sangvin la nivelul

mâinilor)

- steluţe vasculare

- varice la nivelul membrelor inferioare şi la nivel vulvar

- pot apare vergeturi pe sâni, abdomen, coapse (roze la

primipare, albe-sidefii la multipare)

- ţesutul subcutanat este infiltrat

- creşte activitatea glandelor sebacee şi sudoripare

- hirsutism facial şi acnee

 ramolirea fibrocartilajelor articulare, a
ligamentelor articulaţiei bazinului, a
membranelor sinoviale

RELAXARE ARTICULARĂ
MOBILITATE ARTICULARĂ ↑

- depărtarea arcului simfizei pubiene

- accentuarea lordozei lombare
- mers legănat, de raţă
- tonusul musculaturii striate ↑ şi cel al
musculaturii netede ↓
 se modifică structura anatomică, histologică şi
capacităţile funcţionale ale UTERULUI

- creşte corpul uterin (G = 900-1200 g)

- creşte capacitatea uterină (4-5 l)
- se îngroaşă pereţii uterini
- colul uterin menţine închisă cavitatea uterină (rămâne
nemodificat ca formă şi volum , dar în travaliu,
dispare prin ştergere şi dilatare

hipertrofie ligamentară şi laxitate la nivelul anexelor

- trompele se alungesc, devin sinuoase

- perineul devine suplu, elastic
- vaginul este hipertrofiat
 Uterul îşi modifică:
- forma;
- dimensiunile;
- poziţia;
- consistenţa;
- structura;
- proprietăţile fiziologice;
creşte ţesutul uterin - circulaţia.
stimulare hormonală
(estrogeni, progesteron)
stimulare mecanică

uterul creşte în dimensiuni


FORMA:
- piriform, globulos: săptămânile 1-8
- rotund: săptămânile 12-16
- ovoidal: săptămânile 17-20
- cilindru: săptămânile 20-40
La 4 săptămâni e ca o mandarină
La 8 săptămâni e ca o portocală
La 12 săptămâni e ca un grapefruit
La 16 săptămâni e ca un cap de copil
DIMENSIUNILE:
 MĂRIME:
- iniţial: 8x4x2,5 cm
- la termen: 28x24x21 cm
 CAPACITATE:
- ajunge la 4500 ml
 GREUTATE:
- iniţial: 50 g
- la termen: 1000 g
 GROSIME:
- iniţial: 8 mm
- în săptămâna 20: 2-2,5 cm
- la termen: 5-10 mm (decidua capsularis se
uneşte cu decidua vera şi peretele se
subţiază pe măsură ce se dezvoltă
cavitatea amniotică)

POZIŢIA:
 DIRECŢIA:
- iniţial: anteverso-flexie
- din săptămâna 12: trece în cavitatea
abdominală
- progresiv: deplasează intestinele spre
flancuri şi vine în contact cu peretele
anterior al abdomenului
 ROTAŢIA:
- progresiv, axul se deplasează spre dreapta
(dextro-deviaţie) => risc de lezare pedicul
vascular stâng la operaţia cezariană
- rotaţia corpului uterin în jurul axului său
median de la stânga spre dreapta
CONSISTENŢA:
 timpuriu: împăstare (↓tonusul , ↑vascularizaţia şi
elasticitatea)
• semnul lui Piscacek
 din luna a V-a: uter renitent (tensiune exercitată de
lichidul amniotic)
STRUCTURA:
 tunica seroasă: hipertrofie şi hiperplazie peritoneu
 tunica musculară:
• creşte cu 70%;
• rearanjare arhitectonică a fibrelor musculare;
structurarea este în 3 straturi: extern supravascular,
mijlociu vascular, intern subvascular;
• miocitele cresc în dimensiuni şi îşi modifică
structura;
• creşte numărul şi dimensiunea
mitocondriilor, aparatului Golgi, RE şi ribozomilor
 tunica mucoasă: se transformă în caducă (deciduă)
• caduca bazală: din ea se formează placenta maternă
• caduca ovulară: acoperă superficial oul
• caduca parietală: căptuşeşte uterul
 VASCULARIZAŢIA ŞI
INERVAŢIA:

 vasele sangvine cresc în volum

 apar lacurile sangvine la locul de
inserţie a placentei
 ARTERELE: arterele uterine şi
ovariene, cu multiple anastomoze;
anstomoze cu alte artere ale
bazinului (hemoroidale)
 VENELE: se dilată; apare
hipertrofia şi hiperplazia;
involuează după naştere
 LIMFATICELE: cresc în volum
 INERVAŢIA: ggl pericervicali
cresc în volum
 are formă de calotă sferică
 semn clinic precoce de
sarcină: Hegar II
 spre sfârşitul sarcinii,
devine ″ segment inferior″
 la naştere, graniţa dintre
corpul uterin contractil şi
segmentul uterin inferior
se poate palpa deasupra
simfizei pubiene = inelul
Bandl
 hipertrofie
 ramolire (mai ales la multipare)
 lungimea creşte: de la 3 la 5 cm
 lărgimea creşte de la 2 la 3 cm
 ascensionează din luna a III-a de
sarcină, iar la termen este împins
spre fundul de sac Douglas
 se formează dopul gelatinos
(acumularea secreţiei celulelor
cervicale)
 orificiul extern este închis la
primipare şi frecvent deschis la
multipare
 orificiul intern este închis (la
marile multipare e permeabil la
termen)
 are tonus crescut, menţinând
uterul închis
- iniţial apare hiperplazie glandulară, apoi
apar procesele secretorii
- cresc în volum
- în primele 5 luni de sarcină creşte sistemul
alveolar şi vascularizaţia
- apare senzaţia de tensiune
- se pigmentează areolele mamare
- se evidenţiază tuberculii Montgomery
- apare hipertrofia mameloanelor
- apare reţeaua venoasă superficială Haller
- apare secreţia de colostru

► Hormonii implicaţi în dezvoltarea glandei

mamare sunt:
- estrogeni (sistemul canalicular şi alveolar);
- progesteron (sistemul alveolo-acinos);
- tiroxina;
- corticosteroizii;
- STH;
- insulina;
- hormonul lactogen placentar;
- PRL;
- hormonul gonadotrop corionic.
 OVAR LACTAŢIE
estrogeni 1. Alungirea canalelor
glandulare
progesteron
2. Dezvoltarea alveolelor

HIPOFIZĂ
LOBUL ANTERIOR
Tulburările emoţionale pot

Sinteza lactată
inhiba eliberarea de

3.
PRL
PRL

LOBUL POSTERIOR
OCITOCINĂ 4. Eliberarea lactată

CORTICOSUPRARENALĂ 5. Echilibru hidro-

electrolitic
Există 3 faze ale dezvoltării glandei
mamare în sarcină:
1. mamogeneza:
- în trimestrul I de sarcină
- se dezvoltă canalele galactofore şi
acinii
- intervenţia hormonală este foarte
importantă
- se definitivează maturizarea
glandei mamare pentru funcţia
de lactogeneză şi galactopoieză
2. colostrogeneza:
- cresc în dimensiuni acinii
- se secretă colostru
3. lactogeneza:
- după naştere