1

Cuprins

Cuvânt înainte despre un cuvânt care

nu exista înainte | Iv cel Naiv ..............................................3

19 de motive deloc trase de păr pentru care

am scris o carte despre biniște | Iv cel Naiv ........6

Urmărind o pisicometă prin universul biniște

| Iv cel Naiv ..........................................................................9
Cum să îţi fie biniște la tine acasă
| Sînziana Pop ......................................................................................18
Dacă este biniște în suflet, viaţa capătă culoare
| Gáspár György ...............................................................................36

Natura în spaţiul tău de biniște

| Ana Constantinescu ....................................................................56

Sunete de biniște | Dan Byron .........................................75

Cum îţi organizezi spaţiul de biniște acasă

| Diana Mihăilă ...............................................................................85

Cum faci o încăpere mică să pară spaţioasă

| Sînziana Pop ....................................................................................99

Biniște în bucate | Cristina Andrei .................................111

Cuvinte de biniște | Iv cel Naiv .......................................131

Drumul către biniște | Sînziana Pop ..........................164

Cuvânt înainte despre un cuvânt
care nu exista înainte.

Niciunul dintre noi nu-și imagina cu doi

ani în urmă că ne vom îmbogăţi vocabularul
curent cu atâtea cuvinte și expresii noi:
carantină, izolare, distanţare, izoletă,
dezinfectant, pandemie. Și nici că vom sta
înghesuiţi împreună cu tot acest vocabular în
casele noastre atât de mult timp. Vreme de
peste un an spaţiile de locuit au fost sala
de întâlniri și sala de clasă, birou și cinema,
grădină și grădiniţă.
Era firesc ca toate neajunsurile acestora să
iasă la lumină și să fie nevoie de puţină
schimbare pentru a ne putea îndrăgosti de
casele noastre. Din nou.

Așadar, multe s-au petrecut în aceste
vremuri de distanţare socială, dar e clar că
s-a întâmplat și acest fapt admirabil: ne-am
apropiat de noi înșine și de spaţiul în care
locuim. Iar asta nu-i deloc puţin.
Poate am avut de pierdut în alte relaţii,
dar sigur am câștigat în relaţia cu propria
locuinţă. Odată cu această redescoperire,
am avut o revelaţie: noi, românii, nu avem un
cuvânt pentru starea de bine de acasă.
Cum îl au danezii, de exemplu, pe hygge.

3
 Așa că, provocat de Storia.ro, am început
să caut. Și am căutat. Și, până la urmă, cu
ajutorul publicului (felicitări, Cristina Andrei!),
am găsit cuvântul care traduce în română tot
ce înseamnă hygge pentru danezi: biniște.
Și abia atunci ne-am biniștit cu toţii, cei
implicaţi în proiect. Iar în această biniște a
caselor noastre, am decis că e nevoie să
scriem o carte prin care să îl aducem pe
biniște mai aproape de înţelesul tuturor.

Și pentru că e nevoie să înţelegem

acest nou cuvânt în toată complexitatea lui,
am decis să cerem ajutorul unor oameni
remarcabili: Sînziana Pop, Gáspár György,
Ana Constantinescu, Dan Byron,
Diana Mihăilă și Cristina Andrei. Împreună
vom scrie, capitol cu capitol, cartea despre
biniște.

Da, îi spun „carte”, deși e mai degrabă

un ghid foarte practic despre cum să îţi faci
din casă – acasă. Și din acasă – o oază de
biniște.

O carte în care încercăm să privim

acest nou cuvânt din cât mai multe unghiuri,
până când devine o idee concretă pe care
o putem primi cu braţele deschise în limba
română și în vieţile noastre. Bun venit, biniște!

4
5
19 de motive deloc trase de păr
pentru care am scris o carte
despre biniște
1. Pentru că am căutat o carte despre știinţa
românilor de a fi fericiţi acasă și n-am
găsit-o.
2. Pentru că cele mai frumoase locuri de pe
Pământ sunt cărţile. Și oricât vei citi, tot pe
tine te vei descoperi.
3. Pentru că ceva mai biniștit decât o carte
nu există.
4. Pentru că înaintea acestui cuvânt exista o
stare care avea nevoie să fie definită; o
stare atât de complexă că nu încape într-o
simplă definiţie.
5. Pentru că tot săpând am descoperit că
biniște nu e doar un cuvânt, ci o întreagă
resursă.
6. Pentru că toate cuvintele pe care le
folosim cândva au fost noi.
7. Pentru că limba română e o mamă.
O mamă cu peste șaizeci și doi de mii de
copii. Fiecare cuvânt care apare e un nou-
născut. Bun venit pe lume, biniște!
8. Pentru că e șansa celor care nu iubesc
cuvintele noi să se îndrăgostească de unul.
Sau măcar să-l primească în biniștea casei
lor.

6
9. Pentru că acest cuvânt s-a născut chiar în
sufletul unui român.
10. Pentru că orice carte este un motiv de
biniște.
11. Pentru că oamenilor le place ficţiunea.
Mai ales când devine reală.
12. Pentru că nu există niciun motiv pentru
care să nu scrii o carte care îi bucură pe
oameni.
13. Pentru că trăim vremuri în care avem
nevoie de un refugiu biniștit, cu multe
pagini.
14. Pentru că intimitatea noastră are nevoie
de biniște. Iar intimitatea e o cititoare
înfocată.
15. Pentru că această carte abia aștepta să
fie scrisă.
16. Pentru că parfumul de biniște are și o
nuanţă discretă de pagină proaspăt
tipărită.
17. Pentru că noi, oamenii, învăţăm din cărţi.
18. Pentru că e un cuvânt atât de complex
încât aveai nevoie de un mic ghid; să nu
te rătăcești pe coridoarele sale răcoroase

7
19. Pentru că biniște e un cuvânt atât de
bogat încât e nevoie de o carte întreagă
despre el pentru a-l putea explica.
Dacă nu crezi, continuă să răsfoiești
această carte. Dacă mă crezi, aranjează-
ţi mai bine pernuţa, scoate un picior de
sub pătura pufoasă și pune-te pe citit.

Iv cel Naiv.

8
9
 Urmărind o pisicometă prin
universul biniște
de Iv cel Naiv

Unul dintre cele mai frumoase paradoxuri

ale acestei lumi în care trăim este că infinitul
se poate ascunde în spaţii limitate. Păi nu
suntem noi, oamenii, cu adevărat nelimitaţi
în ceea ce simţim și gândim? E de-ajuns să
cereţi mai multor oameni o definiţie a iubirii
și veţi vedea. Nu sunt locuinţele noastre spaţii
ale infinitelor posibilităţi? Pandemia ne-a
demonstrat din plin acest fapt. Și mai mult
decât atât – nu sunt unele cuvinte atât de
bogate, atât de complexe, încât conţin un
întreg univers? Hai să vorbim despre biniște.

Hmmm. Un univers într-un cuvânt. Sau

un cuvânt cât un univers. Biniște. Mă aflu în
faţa lui ca o pisică în faţa unui ghem și abia
aștept să mă joc cu el, să îl întorc pe toate
părţile, să îl las să mă surprindă și să se
rostogolească prin toate camerele sufletului
meu. Așadar, în cele ce urmează vă propun
să fim cu toţii pisici care merg pe urmele

10
acestui ghem infinit, căutând nimic, în buna
tradiţie pisicească, dar reușind să găsim tot
felul de lucruri interesante, surprinzătoare.
În buna tradiţie omenească. Primul lucru pe
care îl observ mergând pe urmele acestui
fascinant fir este că, de fapt, avem nevoie
de foarte puţine lucruri pentru a fi fericiţi.
Câteodată, ne ajunge unul singur. Mă uit la
mine, acum, înarmat cu chef, apucându-mă
să scriu despre fericire. Care a fost primul
lucru pe care l-am făcut? Să caut un loc
liniștit în casă. Liniștea pare a fi una dintre
condiţiile necesare pentru a putea atinge, fie
și cu gândul, această stare de graţie.

Așadar, pare că fericirea trebuie căutată

în liniște. E ușor de observat acest lucru
în spaţiile comune de locuit, unde întâlnim
adesea mesajul: „Vă rugăm, păstraţi liniștea!”.
Ca și cum ar fi ceva preţios. Adevărul e
că trăim într-o lume tare zgomotoasă, iar
agitaţia ei e departe de a ne putea oferi
fericire. Iar pisica din mine e cât se poate
de convinsă de acest lucru. Avem nevoie de
liniște ca de aer și vom afla într-unul dintre
capitolele următoare de la renumitul psiholog
și psihoterapeut Gáspár György multe sfaturi
practice despre felul în care să respirăm, să
ne echilibrăm și, în general, despre cum să
aducem liniștea în suflet și în relaţii.

11
 Mergem mai departe pe firul liniștii și
observăm că pentru noi, românii, aceasta
pare un lucru atât de important încât și-a
făcut loc și într-o urare: „Liniște și pace!”.
Spunem aceste cuvinte și ne gândim nu doar
la acea stare de tihnă, de acalmie, ci și la
un alt lucru care ţine de buna înţelegere.
Asta trebuie să însemne pacea din urare –
nevoia de a fi în relaţii bune cu ceilalţi și,
neapărat, cu noi înșine. Și ce mod mai plăcut
de a obţine pacea decât muzica avem noi,
oare? Atunci când sufletele ne sunt mări
agitate, când corăbiile sunt gata să ni se
înece, asemenea unui far, muzica ne ajută
să revenim la noi înșine. Un audio-far care
ne ghidează către casă, către acasă. Asta e
muzica și e paradoxal de frumos că, deși ea
nu este liniște, poate aduce liniște.
Despre această armonie a sunetelor ei și
despre magicul fel în care melodiile ne aduc
liniște ne va povesti în cele ce urmează Dan
Byron, liderul și vocalistul trupei Byron, un
pasionat al muzicii.

Dar este oare liniștea suficientă pentru a

ne crea o stare de fericire? Hmmm. Tot limba
română ne spune că liniștea poate fi adâncă,
apăsătoare, sau chiar stânjenitoare, deci
probabil că nu.

12
Mai e nevoie de ceva în afară de liniște și
pentru că suntem atât de diverși, un cuvânt
potrivit nu poate fi decât foarte vag, foarte
general. Cred că mai e nevoie să ne fie pur
și simplu bine. O liniște bună, un bine liniștit.
Și uite-așa s-a născut biniște.

Pisica din mine cască zdravăn, aparent

nepăsătoare, așa cum fac pisicile când
ascultă o muzică bună și continuă să se
întindă după fir, prin casă, urmărindu-l pas
cu pas, jucându-se cu razele de lumină,
privind în treacăt către tablourile de pe
pereţi, răspunzând cu mirare foșnetului
plantelor care se unduiesc ușor, trăgând
ocheade spre acele leagăne uriașe care
coboară din tavan, din care izvorăște
lumina pe timp de noapte până când ţup!
descoperă micul divan în care e colţul de
citit, loc pe care pisicile îl iubesc câteodată
chiar mai mult decât oamenii.

Ei bine, despre toate aceste părţi ale

casei noastre și despre felul în care ele
compun, piesă cu piesă, starea de bine,
esenţială pentru ideea de biniște, vom afla
în următoarele pagini de la Sînziana Pop,
fondatoarea Visuell.ro. Specialistă în design
interior, decoruri de evenimente, scenografie
și styling, Sînziana are să ne spună atât de
multe aspecte practice despre cum putem
aduce biniștea în casa noastră, încât o veţi
regăsi în trei dintre cele unsprezece capitole

13
ale acestei cărţi. Am vorbit cam mult și pisicii
i s-a făcut foame.

De parcă pisicile s-ar sătura vreodată.

Așa că hai să o urmăm către capitolul
despre biniște în bucate, cel care este scris
chiar de creatoarea cuvântului biniște,
Cristina Andrei, o pasionată de dulciuri
și bunătăţi care se fac ușor de tot, fără a
petrece prea mult timp în bucătărie. Trebuie
să recunoaștem cu toţii că sunt puţine lucruri
care ne fac să fim mai fericiţi acasă decât
aromele care ne atrag în acest epicentru
olfactiv al lui biniște – bucătăria. Dar are
oare biniște miros de pâine proaspăt scoasă
din cuptor sau de supă cu găluște? De tartă
cu lămâie sau de vinete coapte? Răbdare.
Câteva capitole mai târziu vom afla.

14
 E biniște acolo unde oamenii se pisicesc
puţin după-masă, iar pisicile dorm netulburate
în cel mai confortabil loc din casă. Dacă vi
se pare că lucrurile sunt pe dos, înseamnă
că e timpul pentru organizare. Chiar dacă
pisicile n-o preţuiesc, noi, oamenii, avem
mare nevoie de ea. Ne e vitală, chiar. Nu
ne poate fi biniște în mijlocul unui haos, nu?
Diana Mihăilă, primul Master Professional
Organizer din România, ne va ghida pe toţi
în această minunată lume a organizării, unde
vom descoperi principii simple și metode
practice care să ne aducă armonie în spaţiul
nostru intim. Și cum să scăpăm de dezordine,
fără s-o ascundem sub preș.

Miau, protestează pisica. Mi-au ocupat

oamenii locul cel mai bun din casă.
Dar nu-i nimic, pot ieși la o plimboare.
Ei bine, în cazul în care nu știţi ce-i aia o
plimboare, e acea scurtă ieșire pe care o fac
pisicile pe balcon pentru a lăsa vânticelul
să se joace prin blana lor, adulmecând ca
niște foști vânători de elită ceea ce boarea
le aduce pe sub mustăţi. Dar ce pisică
grozavă! Ne-a adus exact în locul de care
nu am vorbit până acum: balconul, această
anticameră a naturii, locul în care cei mai
mulţi dintre noi (suficient de norocoși să
aibă un balcon) se reconectează cu natura.
Rododendroni, cactuși, mușcate sau curmali,
pe balcon sau în casă, toate plantele sunt
binevenite în viaţa noastră.

15
 Dar cum să primim mai bine natura
în casele noastre, cum să ne purtăm cu
colegele noastre lipsite de conștiinţă, dar vii,
ca și noi, și mai ales cum ne poate întreţine
starea de biniște pe termen lung? Ana
Constantinescu, fondatoarea studioului
de design CRESC, ne va explica în curând,
pe îndelete, tot felul de aspecte practice ale
delicatei relaţii pe care o avem cu plantele,
dragele de ele.

Și uite cum am traversat acest univers al

lui biniște, curioși ca niște pisici, grăbiţi ca
niște comete, și am ajuns chiar în mijlocul lui,
acolo unde timpul se dilată ușor și e nevoie
să coborâm de pe pisicometa pe care am
fost și să o luăm ușor, la pas, prin fiecare
capitol al acestei minunate lumi noi.

Biniștea lecturii să fie cu voi!

16
17
 Cum să îţi fie biniște la tine
acasă
de Sînziana Pop

Am scris multe articole în ultimii

cincisprezece ani, subiectele au fost dintre
cele mai diverse, dar s-a întâmplat rar să
simt că o poveste mi se potrivește atât de
bine ca aceasta – zâmbesc doar la gândul
că voi avea șansa să vă dau câteva sfaturi
despre cum puteţi aduce starea de biniște
la voi acasă! Evident, voi face asta din
perspectiva mea de om care decorează
casele altora de ani buni și propria casă de
o viaţă.

Aș putea spune cu mâna pe inimă, fără
niciun strop de exagerare, că primul lucru
care mă preocupă atunci când îmi este cerut
ajutorul este să creez o atmosferă intimă,
calmă, liniștitoare. Încerc să îmi imaginez
colţuri ale casei pe care să le transform în
oaze de relaxare care să te invite să stai
sub o pătură, cu o carte în mână și un
pahar de vin alături. Cred din tot sufletul că
ideea de biniște în propria casă ar trebui
să ne preocupe pe toţi, indiferent de cât
timp petrecem acasă. Să-ţi bei cafeaua de
dimineaţă, să privești în jur și să-ţi placă ce
vezi ar putea să-ţi dea fix doza de energie
pozitivă de care ai nevoie într-o zi. E un
sentiment minunat, vei vedea!

18
 Da, gusturile diferă. La fel și stilurile.
Dar există câteva reguli de bază, care pot
fi implementate fără un efort considerabil
(nici financiar, nici de timp), iar rezultatele
s-ar putea să te ia prin surprindere. Există
șanse destul de mari să-ţi placă atât de mult
la tine acasă încât să vrei să petreci din
ce în ce mai mult timp în ea. Am ales cinci
sfaturi care să te ajute să aduci schimbarea
în spaţiul tău drag. Ceea ce mă bucură mult
în acest moment este că, citind răspunsurile
primite la întrebarea „ce îţi bucură privirea
când intri în casa ta?”, observ că suntem
pe aceeași lungime de undă – 39% dintre
voi cred că lumina naturală joacă cel mai
important rol, iar 22% consideră plantele și
florile ca fiind cele mai importante. Minunat!
Cam despre asta urmează să povestesc în
rândurile următoare. Iată sfaturile mele:

19
 1

Bucură-te de lumina lumânărilor!

Bănuiesc că ești familiarizat deja cu

termenul hygge, acest biniște al danezilor
care, la orice oră din zi sau din noapte ar
fi rugaţi să ne explice ce înseamnă acest
cuvânt, și-ar începe povestea cu o mică
odă adusă lumânărilor. Nimic nu dă tonul
unei atmosfere intime mai bine decât o face
lumina caldă a lumânărilor.

O seară ploioasă, o după-amiază
friguroasă, acompaniate de pâlpâirea
câtorva lumânări, o muzică liniștitoare în
surdină și o carte bună devin cu adevărat
de neuitat. Unde mai pui că lumânările pot fi
aprinse de câte ori vrei, dimineaţa, la prânz
sau seara, fără vreo ocazie specială, chiar
și în lipsa unor invitaţi la masă, cu sau fără
sunetul ploii în fundal. Tot ce îţi trebuie este
un chibrit. Fie că se află pe masă, pe blatul
din bucătărie, pe noptiera din dormitor sau
pe marginea căzii, lumânările te vor ajuta
să fii cu un pas mai aproape de adevărata
relaxare în propria casă.

20
 2

Adu natura în casă!

Aș pune un semn de egalitate între

lumânări și plante, nu cred că unele sunt mai
importante decât celelalte, iar simbioză este
cuvântul care descrie cel mai bine relaţia
fără cusur dintre cele două. În accepţiunea
mea, plantele joacă unul dintre cele mai
importante roluri în decorul și atmosfera unei
case. Nu cred că poţi obţine acel sentiment
de bine, de liniște, de biniște, fără ajutorul
lor. Da, plantele au nevoie de iubire, de
grijă și de un pic din timpul tău, dar te vor
răsplăti pe măsură. Să aducem natura în
casă mi se pare cu atât mai important cu
cât nu avem o curte plină de flori în care să
ne răsfăţăm privirea dimineaţa, în timp ce
savurăm cafeaua sau pe înserat, când sorbim
din paharul de vin. Iar în cazul în care
apartamentul în care locuiești are și balcon,
oricât de mic ar fi (ești norocos, apartamentul
copilăriei mele nu avea), te rog să-i oferi
verdeaţa pe care o merită!

Nu există colţuri din casă în care să nu
te poţi bucura de plante, trebuie doar să ţii
cont de cantitatea de lumină care pătrunde
în încăperea respectivă și să le îngrijești
corespunzător. Joacă-te cu ghivece de
dimensiuni diferite și amplasează-le în locuri
inedite: în baie, în bibliotecă, atârnată una,

21
poate, într-un colţ gol al unei camere.
Examinează-ţi întreaga casă și
imaginează-ţi cum ar arăta un copăcel
în ghiveci acolo sau o plantă curgătoare
dincolo. Iar dacă zâmbetul se instalează
rapid pe faţă, înseamnă că e o idee bună.
Tot ce îţi mai trebuie este planta potrivită.

Nu uita nici de efectul vizual unic al unei

vaze pline cu flori înmiresmate în mijlocul
mesei de bucătărie, al celei de dining sau în
orice colţ al casei ţi se pare potrivit. Din nou,
nu ai nevoie de o ocazie specială pentru
a te bucura de ele, orice zi este perfectă
pentru un strop de verde în casa ta.

22
 3

Preţuiește lumina!

Sunt o mare iubitoare de lumină naturală,

o devoratoare chiar! Ador casele cu ferestre
mari, dar realitatea este că puţini sunt
cei care le și au. Dacă ai multă lumină
naturală, profită de ea, nu pune draperii
opace care să o obtureze. Orientează-te
către perdele din materiale naturale, fluide,
semitransparente, care să permită luminii
să pătrundă în casa ta. Dar atunci când
lumina naturală nu este chiar din belșug, cea
artificială joacă un rol foarte important în
obţinerea unei atmosfere plăcute în casă.

23
 Joacă-te, lasă-te purtat de imaginaţie,
folosește surse multiple de lumină în aceeași
încăpere, nu doar clasicul corp de iluminat
suspendat. Lampadarele (veiozele de podea)
amplasate lângă un fotoliu sau o canapea
au darul de a te face să te cuibărești în
apropierea lor, veiozele evidenţiază zone care
merită a fi observate, iar despre lumânări nu
îţi mai povestesc, am făcut-o deja. În plus, ar
fi minunat ca, atunci când alegi un corp de
iluminat, să te uiţi la el nu doar ca la o sursă
de lumină, ci și ca la o piesă de design care
să îţi încânte privirea.

24
 4

Joacă-te cu texturile!

Vai, ador acest joc! Mi se pare extrem de

important să existe texturi diferite în aceeași
încăpere. O masă de lemn, o perdea de in,
o pătură de lână, un coș de iută și o vază
de ceramică sau porţelan, toate în același
spaţiu, fac minuni întru obţinerea acelui
sentiment de biniște în căutarea căruia am
pornit la începutul acestui articol.

Cu cât materialele sunt mai naturale, cu

atât efectul este mai puternic. Înainte de a
pleca la cumpărături, eu zic să dai o raită
prin casa mamei sau a bunicii, există șanse
foarte mari să găsești adevărate comori:
ștergare, taburete de lemn (pe care ai putea
așeza o plantă), covoare de lână, lăzi de
zestre (care ar putea juca rolul unei mese de
cafea), perdele, feţe de masă lucrate manual,
ceainice (pe care le poţi folosi pe post de
vază pentru florile înmiresmate de care
pomeneam mai devreme) sau cești de cafea
din porţelan. Astfel de accesorii vor da un
plus de personalitate casei tale, iar aceasta
va avea de spus o poveste, va avea suflet,
ceea ce o va face să însemne mai mult
pentru tine și pentru oaspeţii tăi.

25
26
 5

Alege culorile neutre!

Bineînţeles că nu este nimic greșit în

a folosi culori îndrăzneţe pentru vopsirea
pereţilor, dar, ca o regulă de bază, atunci
când ne dorim să creăm o oază de liniște,
de calm, de relaxare, culorile neutre sunt de
preferat. În plus, culorile deschise au darul de
a face un spaţiu mic să pară mai mare, iar
asta este o dorinţă pe care o regăsesc des în
munca mea de zi cu zi. Poţi aduce culoarea
în cameră prin intermediul accesoriilor (perne,
tablouri, vaze) și, fără doar și poate, al
plantelor. În plus, accesoriile sunt mult mai
ușor de înlocuit decât culoarea pereţilor, în
caz că intervine dorinţa de schimbare.

Înainte de a pune în aplicare unul, două
sau chiar toate cele cinci sfaturi povestite
mai sus, aș vrea să enumăr și câteva aspecte
pe care ar fi bine să le eviţi în amenajarea
spaţiului:

Aglomerarea.

E o pornire pe care o înţeleg foarte

bine (și eu am tendinţa de a exagera cu
accesoriile), dar care trebuie ţinută sub
control. Prea multe obiecte într-o singură

27
zonă obosesc privirea în loc să o bucure.

Fă o selecţie a pieselor de mobilier
și a accesoriilor. Păstrează doar ce este
cu adevărat util și plăcut privirii. De-abia
după ce treci de această etapă te poţi
gândi la lumânări, plante sau flori.

28
 Vopsirea pereţilor fără testare în
prealabil.

Nu, nu te apuca să vopsești pereţii

înainte de a face un test în spaţiul
respectiv. Există șanse destul de mari ca
diferenţa dintre ceea ce vezi în paletarul
de culori și rezultatul de pe peretele
cu pricina să fie mare. Trebuie luate în
considerare lumina din casă și restul
pieselor de mobilier, așa că nu lua o
decizie înainte să faci un test.

29
 Uniformizarea.

Chiar dacă acest lucru presupune

să investești mai mult timp pentru a
găsi și potrivi piese diferite, evită seturile
de mobilier. Un dormitor în care patul,
noptierele și dulapul sunt din aceeași
gamă este destul de tern și lipsit de
personalitate. Încearcă să obţii un contrast
între piesele alese, dar ai grijă să se pună
în valoare unele pe celelalte.

30
 Piesele prea mari sau prea mici.

Măsoară înainte, cumpără după! Nu

te abate de la această regulă. Nu e
suficient ca un obiect să arate superb, să
fie foarte potrivit sau să aibă o culoare
de care te îndrăgostești. Proporţiile
corecte joacă un rol foarte important în
armonia unei camere.

31
 Masa încărcată cu prea multe
obiecte de decor.

Evită să încarci masa de dining, de

bucătărie sau de cafea cu prea multe
obiecte de decor. Riști să obţii un efect
invers. De cele mai multe ori, mai puţin
înseamnă mai mult.

32
 După lecturarea acestor rânduri mi-ar
plăcea să reţii că detaliile chiar fac diferenţa.
Nu este nevoie de mari schimbări pentru a
te simţi bine acasă. Atmosfera este cea care
contează cu adevărat: dă drumul la muzică,
dansează un pic, aprinde o lumânare,
miroase florile din vază, ia o carte din
bibliotecă și cufundă-te în ea preţ de câteva
pagini, în fotoliul cel comod, sub păturica cea
pufoasă. Să fie biniște!

Sînziana Pop

33
34
 Dacă este biniște în suflet,
viaţa capătă culoare
de Gáspár György
Pe măsură ce îţi începi ziua, nenumărate
sunt activităţile care depind de tine și care
au rolul de-a asigura o anumită ordine în
mediul fizic înconjurător. Ţi s-a întâmplat,
probabil, să pornești de dimineaţă cu dorinţa
de-a face cât mai multe – să recuperezi
tot ce-a rămas restant din ziua anterioară,
dar și să aranjezi patul (după somnul mai
mult sau mai puţin odihnitor), să pui vasele
și tacâmurile la locul lor, să aranjezi rufele
în șifonier. Iar de când cu pandemia, poate
chiar să faci ordine în acel loc al casei care
a căpătat titlul de birou pentru o perioadă
nedeterminată.
Dar ești, oare, printre cei puţini la număr cei
care aleg conștient să-și îndrepte atenţia și
către munca interioară, fără a-și consuma
întreaga energie de dimineaţă cu treburile
administrative?

În calitate de ghid către starea de biniște

interioară, intenţia mea este să-ţi vorbesc
despre spaţiul psihologic care te poate
ajuta să începi fiecare zi dând dovadă de
respectul cuvenit faţă de tine însuţi. Știu, din
proprie experienţă, cât de tentant este să sari
din pat și să te încumeţi la o nouă aventură;
dar, de asemenea, știu și cât de diferită

35
poate fi raportarea la întreaga zi, dacă
dimineaţa începe suficient de bine.

Gáspár, ce înseamnă o dimineaţă care

începe suficient de bine?, m-ar putea întreba
cineva, citind rândurile de mai sus. Ei bine,
aceasta ţine de primele rutine pe care le
avem din momentul în care trecem de la
starea de somn la cea de veghe. Primul gând
care îţi apare în minte ar putea să-ţi strice
tot feng-shui-ul interior, dacă nu ai obiceiul
de-a relaţiona cu propriile stări emoţionale
în mod înţelept și matur. În calitate de
psiholog, te asigur că nimeni nu-și poate
controla primul gând, dar toate celelalte sunt
cu siguranţă gestionabile, dacă știm cum să
facem asta.

Iată care sunt mesajele știinţei,

pentru a începe ziua cu biniște:

► Observă cu deschidere și curiozitate

primul gând cu care îţi începi dimineaţa,
apoi fă-i loc în universul tău interior, fără să-l
minimalizezi sau maximizezi.

► Îndreaptă-ţi atenţia către corp și

descoperă cum se simte casa sufletului tău.

► Preocupă-te și de emoţiile prin care

comunică sinele psihologic cu tine. Indiferent
de ce simţi, la fel ca în cazul primului gând,
rămâi curios și acceptă-ţi sentimentele.

36
 ► Respiră de câteva ori, de minimum 5 ori,
ca un pui de om care inspiră pentru prima
dată aerul liniștitor, și asigură-te că-l duci
până în abdomen.

► Repetă-ţi o mantră de genul:
Mă iubesc și mă accept așa cum sunt!

Întregul ritual de conectare cu propria

persoană nu trebuie să dureze mai mult
de câteva minute, dar crede-mă, îţi poate
schimba cu adevărat dinamica interioară și
starea de spirit. Încearcă și te vei convinge!

Iubire . apartenență . bucurie . recunoștință

. vulnerabilitate . empatie . entuziasm .
fericire . surprindere . curiozitate . rușine
. vinovăție . umilință . jenă . anxietate .
judecată . dezgust . însingurare . deznădejde
. jale . regret . frică . copleșire . tristețe .
durere . dezamăgire . frustrare . gelozie .
invidie . agitație
Emoţiile umane cel
mai des resimţite
 Mindfulnessul sau arta de-a trăi și a
munci în biniște

O viaţă trăită conștient este, probabil,

cea mai mare provocare și, totodată, cea
mai semnificativă binecuvântare. Atunci
când suntem mindful, trăim aici și acum
– renunţăm la călătoriile minţii spre trecut
sau viitor –, suntem conștienţi de gândurile,
emoţiile și trăirile noastre, rămânând, de
asemenea, receptivi la stările interioare ale
semenilor. Starea de prezenţă conștientă –
numită și mindfulness – este, din punctul de
vedere al știinţei, cea mai însemnată practică
psihologică din viaţa omului modern; a mea,
a ta, a tuturor celor alături de care formăm
această mare familie umană.

38
 Realitatea practică a vieţii noastre e (și)
aceea că, mult prea des, ne ducem existenţa
pe pilot automat și nu trăim în prezent;
corpul nostru fizic se află într-un loc, iar
atenţia și mintea – în cu totul altă parte. În
astfel de momente, infinite ca număr, pierdem
oportunităţile oferite de clipa prezentă și nu
realizăm că viaţa se scurge pe lângă noi.
Ca să-ţi explic cât de serios este acest
fapt, voi face referire la câteva cercetări
psihologice de încredere. În 47% dintre cazuri,
potrivit unui studiu de la Harvard, mintea
și atenţia noastră se îngrijorează pentru
ceva din trecut sau planifică lucruri legate
de viitor, așa că pierdem exact ceea ce
contează: plenitudinea momentului prezent,
singurul asupra căruia avem o oarecare
formă de control. Un alt studiu excepţional
arată că mintea unui om obișnuit croșetează,
în medie, între 12.000 și 60.000 de gânduri,
zilnic. Impresionant, nu? Dar fii atent, acum
urmează partea și mai interesantă: 80% dintre
acestea au conţinut negativ, 85% nu vor
deveni niciodată realitate, iar 95% se repetă.
Iată deci de ce contează atât de mult să nu
credem tot ceea ce ne șoptește mintea și să
ne reamintim că suntem mai mult decât ceea
ce gândim.
Regula numărul unu pentru a trăi în
biniște este să-ţi reamintești că viaţa ta se
petrece exact în acest moment – nu în ceea
ce ţi s-a întâmplat ieri și nici în ceea ce ai
putea să experimentezi mâine.

39
Nu cu cinci minute înainte, nici cu cinci
minute după. Acum. Tot ceea ce contează cu
adevărat se întâmplă în prezent. Mai mult,
energia ta este acolo unde se află atenţia
ta; prin urmare, dacă te risipești între ce a
fost și ce ar putea fi, nu rezolvi nimic și nici
nu ești fericit. Nu ai nevoie de experimente
psihologice sofisticate pentru a realiza cât
de repede se scurge timpul: azi este luni și,
la scurt timp după, se și încheie săptămâna,
apoi începe alta și tot așa. Dar hai să ne
oprim pentru câteva clipe! Fiindcă lucrurile ar
putea sta și altfel, dacă ai integra în viaţa ta
starea de prezenţă conștientă.

Iată care sunt mesajele știinţei,

pentru a trăi în biniște:

► Întreabă-te cât poţi de des unde ţi-e

orientată atenţia. Nu ești în prezent? Readu-
ţi mintea în momentul de acum.

► Renunţă la critica faţă de sine și faţă

de ceilalţi, nu ajută să te cerţi sau să te
biciuiești pentru că nu ești mereu mindful.
Faptul că ţi-ai amintit să verifici unde ţi-e
orientată atenţia este deja un succes.

► Recunoaște că gândurile negre nu sunt
fapte, iar emoţiile dificile nu reprezintă un
pericol iminent. Atunci când gândești sau
simţi ceva neplăcut, fii conștient de experienţa
ta și întreabă-te ce ai avea de făcut.

40
 ► Ghidează-ţi comportamentele în funcţie
de valorile tale de viaţă. Valorile sunt
farurile care ne călăuzesc în momente de
ceaţă emoţională și pe furtuna îngrijorărilor.

► Cea mai simplă practică de biniște

este respiraţia abdominală. Inspiră conștient
și lent pe nas timp de 4 secunde, reţine
oxigenul în abdomen pentru alte 4 secunde,
expiră pe nas sau pe gură timp de 5-6
secunde, apoi fă o pauză de 4 secunde.
Repetă acest exerciţiu de respiraţie conștientă
cât mai des, pe parcursul zilei. Biniștea este,
înainte de toate, o practică.

Adaptabilitatea . altruismul . ambiția

. apartenența . armonia . atenția .
autenticitatea . bunătatea . călătoriile .
compasiunea . conectarea . contribuția .
curajul . credința . distracția . flexibilitatea
. generozitatea . integritatea . încrederea
. prezența . recunoștința . respectul .
siguranța . spiritualitatea . succesul .
tradițiile . omenia
Valorile de viaţă cel mai des întâlnite
 Stresul și biniștea nu se exclud reciproc,
dacă știi cum să le armonizezi

Dacă ești ca marea majoritate a

oamenilor pe care-i cunosc, sigur ai o părere
proastă despre stres. În timp, cuvântul în sine
a căpătat o conotaţie peiorativă și simpla lui
auzire ne poate da fiori pe șira spinării.
Dacă suntem cu adevărat prezenţi, atunci
când vorbim sau când îi ascultăm pe
cei dragi nouă, s-ar putea să constatăm
că asociem stresul cu toate situaţiile sau
experienţele negative (ori potenţial neplăcute)
cu care nu vrem să avem de-a face. Ba mai
mult, e posibil să ne spunem chiar că stresul
ucide. Ceea ce, din punct de vedere știinţific,
este, în mare parte, fals.

E suficient să aruncăm o privire asupra

știinţei pentru a descoperi că studiile
moderne vorbesc despre stres ca despre un
răspuns biologic natural. Acesta se activează
în momentul în care creierul percepe un
pericol și emite o serie de semnale cerebrale
pentru a pune corpul în mișcare. Mai exact,
prin prisma descărcărilor hormonale, pot
apărea emoţii ca: frică, neliniște, panică sau
anxietate. Caută să vezi aceste trăiri ca pe
niște tuneluri, pe care o să le traversezi, iar
pentru a ieși cu bine din ele ajută să îţi pui
corpul în mișcare. Tot din ciclul natural al
stresului fac parte și mecanismele de apărare
de genul „luptă sau fugi“. Sunt situaţii de
viaţă când lupta sau fuga sunt rezolvarea,
42
de exemplu atunci când ne aflăm în ringul
de box sau când ne aleargă un mamifer
fioros. Problema e că regiunile primitive ale
creierului nostru nu fac cu adevărat diferenţa
între un inamic real, un animal omnivor și
o persoană nervoasă, un proiect urgent
la muncă sau copiii noștri care nu mai au
răbdare să respecte restricţiile pandemice.
Prin urmare, contează enorm să te pui în
mișcare, pentru a duce răspunsul natural al
stresului la final și pentru a ieși cu bine din
tunelul metaforic al emoţiilor.

Concluzia este că, dacă vrem biniște în viaţa

noastră, ne ajută să regândim relaţia pe
care o avem cu stresul. Potrivit observaţiilor
clinice de ultimă oră, ceea ce gândim despre
stres și modul în care îi acceptăm sau îi
respingem manifestările biologice poate avea
impact pozitiv sau negativ asupra sănătăţii
noastre. Oamenii care percep reacţiile
fiziologice ale stresului ca normale și utile
pentru gestionarea provocărilor ajung să
facă faţă mult mai bine situaţiilor dificile, în
comparaţie cu cei care interpretează reacţiile
fiziologice negativ și își dezaprobă starea
emoţională. Mai mult, există studii ce arată
că respingerea reacţiilor fiziologice determină
contractarea vaselor de sânge, în timp ce
acceptarea reacţiilor care descriu ciclul
natural al stresului generează o relaxare
a acestora, ceea ce influenţează chiar și
activitatea cardiovasculară.

43
 Iată care sunt mesajele știinţei, pentru a
gestiona stresul și a trăi în biniște:

► Nicio zi fără mișcare! Avem nevoie de
cel puţin 30 de minute de activitate fizică
pentru ca organismul nostru să finalizeze
ciclul biologic al stresului. Nu este obligatoriu
să mergi la sală, însă este important ca
regiunile primitive ale creierului să primească
mesajul că luptăm sau fugim (într-un mod
adaptat zilelor noastre).

► Construiește o poveste cu sens despre

mecanismele biologice ale stresului!
Mintea noastră se hrănește cu povești, dacă
nu-i oferim informaţie corectă este predispusă
să creadă toate știrile false. Orice naraţiune
în care reacţiile biologice și emoţiile sunt
descrise ca numărându-se printre aliaţii
noștri este bine-venită. Scrie povestea într-un
jurnal sau pune-o în cuvine în prezenţa unei
persoane de încredere.

► Îmbrăţișările și sărutările reglează

nivelul de cortizol și adrenalină. ţi s-a
întâmplat vreodată să-ţi fie cu adevărat
frică și, datorită faptului că te-ai gândit la
persoana iubită, să te simţi mai curajos și
încrezător? Dacă da, să știi că e firesc, dacă
nu, fă acest exerciţiu cu proxima ocazie.
Oricum ar fi, realizează că doar gândindu-
ne la o persoană dragă ne putem modifica
reactivitatea biologică. Cred că acum îţi

44
poţi imagina cu ușurinţă ce efect pot avea
asupra noastră atingerile unei astfel de
persoane! Psihologia stresului recomandă să
facem exces de îmbrăţișări de minimum 30
de secunde și de sărutări a câte 9 secunde.
Dacă nu ai pe nimeni, fizic, lângă tine, îţi
poţi oferi o îmbrăţișare chiar tu: pune mâna
stângă sub braţul drept și mâna dreaptă pe
umărul stâng și ai, astfel, o îmbrăţișare sigură
cu efecte benefice asupra creierului tău
emoţional.

► Ar fi de dorit ca medicii din întreaga

lume să prescrie somn. Pentru ca un adult
să facă faţă cu bine consumului de energie
cerut de prezenţa inerentă a stresului, are
nevoie de 7 până la 9 ore de somn pe timp
de noapte. Statisticile arată că nu este deloc
de glumit cu privarea de somn, deoarece ne
punem în pericol sănătatea, relaţiile și viaţa.

► Râzi sau plângi, dar fă ceva.

Am amintit mai sus că nu-i de glumit cu
somnul, dar în ceea ce privește descărcarea
stresului, umorul chiar ajută! Un râs bun,
din acela de te dor mușchii feţei și îţi dau
lacrimile în colţul ochilor, este un adevărat
remediu pentru surplusul de hormoni ai
stresului. Așa cum este și o doză de plâns din
toţi rărunchii.

45
Invitându-i pe români să participe, în calitate
de contributori, la realizarea conţinutului
din Cărticica de Biniște, am fost curios să
descopăr în ce măsură folosesc strategiile
știinţifice pentru gestionarea stresului, a
anxietăţii și a altor emoţii dificile. Astfel, am
aflat că ordinea este următoarea:

► Majoritatea celor care au răspuns

invitaţiei au declarat că recurg la
conversaţii cu oamenii de încredere. O
veste extrem de îmbucurătoare, deoarece
nu cred că există vreun spaţiu mai
sigur și mai sănătos pentru gestionarea
momentelor dificile precum este cel
al relaţiilor interpersonale definite de
încredere și siguranţă.

► Umorul și somnul reprezintă strategiile

aflate pe locurile doi și trei. Probabil
că starea de biniște se potrivește cel
mai bine cu somnul și umorul. Vă puteţi
imagina o formulă mai frumoasă pentru
a nu ne lăsa seduși de neajutorare,
neputinţă și mentalitatea de victimă?

► Exerciţiile de respiraţie, cele de

mișcare și plânsul se situează, în această
ordine, pe locurile patru, cinci și șase.
Prin fiecare dintre aceste strategii avem
posibilitatea de a descărca din prea

46
plinul psihologic și emoţional. Cu fiecare
expir eliberăm din tensiune, cu fiecare
exerciţiu fizic descărcăm din cortizol și
adrenalină, iar plânsul ne ajută să facem
loc emoţiilor pozitive. a nu ne lăsa seduși
de neajutorare, neputinţă și mentalitatea
de victimă?

► Un procent mai mic de români

declară că recurg la rugăciune, citit și
grădinărit, tot ca strategii de gestionare
a momentelor grele. Pentru starea de
biniște avem nevoie de cât mai multe
resurse; relaţia cu divinitatea, susţinerea
știinţifică a cărţilor, fascinanta lume a
ficţiunii și puterea tămăduitoarea a naturii
sunt niște daruri de care ar fi bine să
nu mai privăm atunci când ne aflăm în
momentele grele.

47
 Casa interacţiunilor sănătoase:
cum să ai biniște în relaţii

Nu am niciun dubiu că de calitatea

relaţiilor noastre depind calitatea și durata
vieţilor noastre. Asta îmi arată experienţa
profesională, la fel indică și nenumăratele
studii realizate de experţi în psihologia
relaţiilor, pe durata mai multor decenii.
Oamenii cu legături interpersonale bazate pe
încredere și pe siguranţă emoţională fac faţă
mai bine greutăţilor și, totodată, resimt mai
intens episoadele de reușită ori de succes.
Fără doar și poate, suntem configuraţi (atât
biologic, cât și psihologic) să ne atașăm unii
de ceilalţi și să ne găsim refugiul emoţional
în relaţiile de iubire.

Pentru ca starea de biniște să-și găsească

locul în casa noastră, avem nevoie de
inteligenţă relaţională și de un set de abilităţi
de comunicare prin care să facem faţă
conversaţiilor dificile sau polemicilor din
cuplu. Pentru început, vă invit să descoperim
modul în care comunică partenerii care
declară că sunt fericiţi în cuplu.

48
 1

Primul pas este să ne amintim că

orice dialog presupune ca unul să asculte,
iar celălalt să vorbească. Drept urmare,
partenerii stabilesc rolurile, pentru a se
asigura că nu va fi un dublu monolog.
Următorul pas presupune ca acela care
ascultă, să-l numim receptor, de dragul
exemplului, să fie cu adevărat atent la ce
transmite emiţătorul și să oglindească, să
valideze și să empatizeze cu mesajul primit.
Studiile privind creierul uman în situaţii de
conflict relaţional arată că mesajul nu ajunge
la receptor dacă acesta nu se concentrează
cu adevărat și dacă nu este mindful.
Oglindirea presupune ca mesajul auzit să fie
repetat, încercând să folosim exact aceleași
cuvinte.

De exemplu, partenera spune:

„Am acest sentiment că nu mă mai simt bine
în casa noastră, aș vrea să facem câteva
modificări, poate să zugrăvim, să înlocuim
canapeaua din sufragerie și să cumpărăm
o bibliotecă, în locul vitrinei.“ Iar partenerul
oglindește mesajul ei, spunând: „Dacă am
înţeles bine, îţi propui să facem câteva
modificări prin casă, despre care crezi că te-
ar putea ajuta să te simţi mai bine. Și te-ai
gândit la zugrăvit și la înlocuirea canapelei
și a vitrinelor. Corect?“ În momentul în care
receptorul oglindește, are nevoie să-și

49
folosească raţional creierul, fără să se lase
perturbat de cel emoţional, iar emiţătorul se
va simţi cu adevărat auzit.

Validarea este partea cea mai

interesantă: chiar dacă nu suntem mereu
de acord cu perspectiva jumătăţii noastre
de cuplu, asta nu înseamnă că nu putem
accepta și respecta diferenţele de opinie
și de viziune. La modul concret, validarea
presupune formulări precum: „Am înţeles ceea
ce spui și perspectiva ta are sens, știu cât ești
de atentă la casa noastră și pot să accept
faptul că aceste schimbări sunt benefice
pentru întreaga familie.“

Iar ultimul pas, empatia, înseamnă să

facem tot posibilul pentru a repera emoţiile
celeilalte persoane și a vedea cum putem
contribui, cu scopul de a-i îndeplini dorinţa.

Apoi partenerii fac schimb de roluri,

iar cel care a fost receptor devine emiţător,
pentru a avea, și el, șansa de-a pune în
cuvinte ce crede, ce simte și ce ar face cu
privire la subiectul care a creat tensiune în
cuplu.

50
Nivelul nostru de inteligenţă relaţională
devine vizibil prin comportamentele în care
ne implicăm. Profesorul John Gottman,
de la prestigiosul Laborator al Iubirii,
care funcţionează în cadrul Universităţii
Washington din Seattle, a descoperit că
partenerii cu inteligenţă relaţională evită
următoarele patru reacţii comportamentale:
critica, dispreţul, defensiva și împietrirea
(despre care știinţa ne spune că sunt călăreţii
apocalipsei relaţionale).

• Critica este înlocuită cu exprimarea clară a

nevoilor și curajul de-a vorbi despre ceea ce
simţim.

• Dispreţul este înlocuit cu aprecierea și

admiraţia la adresa partenerului.

• Defensiva este înlocuită cu asumarea

responsabilităţii faţă de problema creată.

• Împietrirea este înlocuită cu bunăvoinţa

de-a rămâne conectaţi, chiar și atunci când
nu ne simţim în largul nostru.
 Iată care sunt mesajele știinţei, pentru a
avea biniște în relaţia de cuplu:

1. Fă din relaţia de iubire o prioritate în
viaţa ta.
2. Acceptă că relaţiile sunt ca fiinţele umane
– imperfecte.
3. Adresează și răspunde, zi de zi, la întrebări
care vă ajută să vă cunoașteţi mai bine.
4. Folosește cu regularitate cuvinte ca:
„Mulţumesc! Te rog! Apreciez! Îmi pare rău!“
5. Exprimă disponibilitate emoţională atunci
când partenera sau partenerul tău are
nevoie de susţinere și atenţie.
6. Înlocuiește cearta distructivă cu cearta
constructivă – oglindire, validare, empatie.
7. Renunţă la călăreţii apocalipsei relaţionale.
8. Ai grijă de visurile cele mai importante ale
celuilalt.
9. Dezvoltă și implementează cât mai
multe rutine bune alături de partenerul
tău: îmbrăţișări, sărutări, raporturi sexuale,
plimbări, vacanţe etc.
10. Spune des și sincer: „Te iubesc !“

Gáspár György

52
53
 Natura în spaţiul tău
de biniște
de Ana Constantinescu
„A planta o grădină înseamnă a crede
în mâine.“
Audrey Hepburn

Și pentru că iubirea de ceea ce este

viu trebuia să poarte un nume, i s-a spus
simplu – biofilie. Această conexiune firească
a omului cu natura ne explică de ce suntem
captivaţi de sunetul lemnelor pocnind în foc,
de valurile care se zdrobesc de stânci, de
ce un geam cu vedere către o grădină ne
stimulează creativitatea, cum reușesc umbrele
întunecate și înălţimile să provoace fascinaţie
și frică, iar o plimbare în parc alături de
companionul nostru animal să aibă efecte
vindecătoare.

Această minunată idee a biofiliei își are
originea în înţelegerea evoluţiei omului – să
nu uităm că peste 99% din istoria speciei
noastre s-a petrecut adaptându-ne biologic
la mediul natural, nu la cadrul artificial.
Majoritatea spaţiilor pe care le considerăm
normale astăzi sunt de origine relativ recentă,
iar corpul, mintea și simţurile noastre au
evoluat într-o lume biologică, nu proiectată
sau inventată.

54
 În ultimul secol locuinţele noastre au
evoluat rapid, protejându-ne din ce în ce mai
bine de intemperii, de temperaturi scăzute
și de alţi factori meteorologici neplăcuţi,
însă preţul plătit este deteriorarea continuă
a conexiunii omului cu mediul natural.
Dezvoltarea urbană intensă și proiectarea
orașelor cu scop principal economic au creat
spaţii care, adesea, ne fac să ne simţim
alienaţi. Paradoxal, în această goană după
mai mult confort ajungem să ne simţim
deloc confortabil. Ceva pare că s-a pierdut
iremediabil. Noroc că putem îmbunătăţi
toate acestea prin aplicarea principiilor de
design centrate pe om și pe simţurile noastre.

Și uite-așa ajungem la ideea de
design biofilic, care caută să creeze un
habitat plăcut pentru oameni în mediul
contemporan, astfel încât să îmbunătăţească
sănătatea și starea de bine. Integrarea
sa cu succes are ca rezultat o mulţime de
beneficii fizice, mentale și comportamentale.
Efectele fiziologice includ îmbunătăţirea
metabolismului, scăderea tensiunii arteriale,
creșterea stării de confort și de satisfacţie,
mai puţine simptome de boală, îmbunătăţirea
sănătăţii, creșterea motivaţiei, a creativităţii,
reducerea anxietăţii și a stresului, precum și
sporirea atenţiei și concentraţiei, o mai bună
interacţiune socială, mai puţină ostilitate și
agresivitate. Toate acestea sunt efecte ale
unui mediu ce respectă principiile designului

55
biofilic. O altă veste bună este că, pe termen
lung, ele au un impact considerabil în
crearea unei comunităţi ecologice robuste și
natural sustenabile. Sună bine, nu?

Dacă te-am convins că nu doar orașele

noastre, ci toate spaţiile în care ne petrecem
timpul trebuie să înceapă să se conformeze
după acest fel de proiectare, îţi voi povesti
cum poţi face primul pas, începând chiar în
casa ta. Îţi voi prezenta cinci principii despre
cum, plantând o grădină interioară, mică
sau mare, după spaţiul și timpul pe care le
ai disponibile, vei primi în schimb confort,
relaxare și biniște, în propria locuinţă.

@cresc.studio - aspidistra, anthurium clarinervium, sansieveria

56
 Principiul unu
Conexiunea vizuală cu natura

O grădină interioară poate începe cu

câteva ghivece cu plante ușor de îngrijit și
poate crește în timp într-o adevărată colecţie
botanică, dar de ce ne place și ce ne
provoacă acea intangibilă stare de bine?

Răspunsul vine din primul punct al acestei
strategii verzi: prezenţa plantelor, contactul
cu ele și îngrijirea lor în mod repetat. Într-o
locuinţă, plantele nu au doar un efect
decorativ, ele îţi devin adevăraţi companioni
alături de care simţi trecerea timpului.
Ele îţi stimulează atât simţul vizual și te
fascinează prin geometriile lor, dar creează și
senzaţia temporală
a succesiunii zilelor,
a sezoanelor și a
anotimpurilor.
Natura nu e perfectă
și nu toate plantele
rămân mereu verzi,
unele îţi dau bătăi
de cap în ceea ce
privește îngrijirea
lor, altele te încântă
prin frunze noi
sau inflorescenţe,
iar toate aceste
activităţi te
antrenează în jocul
@botanicaltrip - indoor magic

57
lor. Natura e mereu în schimbare, reflectând
viaţa prin forţele dinamice ale creșterii și
îmbătrânirii.

Al doilea principiu
Atașamentul emoţional și interacţiunea
cu natura

Fie că ai mici ghivece cu suculente

scăldate de soare pe pervaz sau adevărate
statement piece-uri, prin îngrijirea grădinii
tale interioare creezi rutine benefice care te
relaxează și pe care le poţi face împreună
cu cei dragi. Momentele de conectare cu
membrii familiei pot fi și în jurul unor noi
ghivece pentru plantele tale și ceea ce

@cresc.studio - workshop
58
pentru moment e un mic dezastru sub forma
unui morman de pământ. Nu-ţi fie frică să te
murdărești puţin, curăţenia se face imediat,
dar clipele de biniște alături de cei dragi
sunt nepreţuite. O plantă ca Echeveria – o
suculentă cu o geometrie deosebită, poate
fi un cadou inedit pentru un copil sau un
adolescent, o introducere în lumea florei.

Al treilea principiu
Complexitate și ordine

Diversitatea și varietatea lumii naturale

este foarte pronunţată. De fapt, nu există
în viaţa noastră un alt mediu mai bogat
în informaţie. Fie că e vorba de un mediu
natural sau de unul construit, oamenii
răspund pozitiv ideea de diversitate. Suntem
fascinaţi de această bogăţie de opţiuni și
oportunităţi a naturii.

Indiferent ce plante preferi, grupează-
le în zone sau puncte de interes, conform
nevoilor fiecărei specii pentru lumină, și astfel
te vei răsplăti vizual. Abundenţa, amestecul
de forme, culori și texturi ale frunzelor te vor
face să simţi spaţiul mult mai plin de viaţă,
iar alăturarea plantelor le ajută să păstreze
o umiditate ridicată. Iar asta le place foarte
mult.

59
@botanicaltrip - calladium, alocasia frydek, philodendron
mamei, rhipsalis, dracaena

60
 Al patrulea principiu
Stimularea simţurilor

Ai observat cât de mult te afectează

schimbarea luminii pe parcursul zilei? Ai
văzut cât de plăcut te surprinde când
remarci sunetele din natură? Ei bine, prezenţa
acestora poate avea un impact incredibil
asupra bunăstării noastre fizice și mentale.
Iar variabilitatea termică și a fluxului de
aer ajută și ele un spaţiu să fie flexibil și
confortabil. Indiferent dacă este simulat sau
natural, schimbarea acestui element al unei
camere poate crește concentrarea, deci și
productivitatea.

Poţi stimula aceste reacţii pozitive prin
sunetul plantelor de pe terasă lăsate în
bătaia vântului sau prin așezarea unui
hrănitor de păsări la fereastra sau balconul
tău. În timp, acestea își vor forma un obicei
din a te vizita în momente neașteptate, iar
sunetele lor, ca stimuli non-repetitivi, te ajută
să simţi mediul de acasă ca pe unul natural.
Grozav, nu-i așa?

Un alt mod de a integra un element
natural benefic pentru tine și pentru grădina
ta este un umidificator pentru plantele de
interior. Atunci când umiditatea aerului din
casă este de 40-60% și noi, și majoritatea
plantelor ne simţim excelent. Cât timp e pornit
umidificatorul, jetul de aer umed și răcoros

61
este un răsfăţ și pentru plantele tale, și
pentru tine, mai ales în zilele calde de vară.

@cresc.studio - philodendtron pedatum, rhaphidophora

tetrasperma, umidificator

62
 Al cincilea principiu
Sustenabilitate și comunitate

Știu, știu. Când începi o grădină interioară

de la zero, ai vrea să poţi cere un sfat,
mai ales atunci când există șanse să
încurci plantele. Ei bine, există aplicaţii
care identifică plantele din fotografii, iar
mai departe poţi căuta online sfaturi de
îngrijire. Și cât de frumos este momentul
când descoperi că sunt și alţi pasionaţi ai
grădinăritului urban, ca tine! #indoorjungle,
#plantparent sau #plantsmakepeoplehappy
sunt doar câteva din sutele de haștaguri
care au dat naștere unui adevărat val de
pasionaţi, iar comunităţi de începători sau
colecţionari de specii rare sunt deja și la
noi în ţară. Schimb de plante este printre
cele mai mari grupuri de începători, unde
poţi mereu cere un sfat, poţi dona sau primi
plante de apartament, iar Rare Plants Society
Ro este grupul dedicat colecţionarilor de
specii rare, unde găsești plante speciale la
licitaţii, sfaturi și informaţii specifice familiilor
acestora, poze cu colecţii minunate și
eternele hituri – poze cu plante și animale de
companie.

Îţi recomand să formezi o comunitate
poate chiar și cu vecinii tăi. Oricine se bucură
de o plantă cadou, iar odată cu creșterea
colecţiei tale sigur vei avea pui de plante de
dat la schimb sau donat. O astfel de relaţie

63
te aduce mai aproape de oamenii din jurul
tău și creează identitate și atașament pentru
mediul înconjurător al casei tale.

@miss_botanique

64
 Despre specii de plante
și locul lor în casă

Cred că în orice cameră ar trebui să își

găsească loc verdele, așa că nu voi vorbi
despre plantele potrivite pentru camerele
casei. Mă voi referi, în cele ce urmează, mai
degrabă la nevoile de lumină ale plantelor.
Cum majoritatea aţi răspuns la chestionar că
aţi dori să interacţionaţi direct cu plantele
săptămânal sau la două săptămâni, voi
împărţi nevoile de udare considerând aceste
intervale de timp.

@dianadoni

65
Scăldate în lumina soarelui, pervazul
sau balconul sunt locurile de joacă ale
geometriei hipnotizante a suculentelor și
cactușilor.
Ele sunt printre puţinele plante de interior
care rezistă în lumina directă a soarelui și
deseori, când o primesc din abundenţă,
își colorează frunzele și tulpinile din verde
crud sau intens, cu accente de nuanţe
încântătoare de roșu și roz. Au nevoie de
îngrijire minimă – pe timpul verii au nevoie de
apă o dată pe lună sau cel mult la două-
trei săptămâni, iar din toamnă târzie până
la începutul primăverii intră în hibernare și
majoritatea nu trebuie udate deloc. Sunt
specii extrem de ușor de îngrijit, singura lor
cerinţă este lumină din plin, iar notabile prin
aspect sunt Echeveria, Crassula, Cenecio și
Cactiaceele, familii cu mii de varietăţi.

@cresc.studio - suculente si cactiacee

66
La un metru de pervaz, în lumina filtrată a
draperiilor transparente sau lângă ferestre
cu orientare de Est sau Nord, este teritoriul
Aroidelor, familie ce include Philodendron,
Alocasii, Calathee și Anthurium, plante ce
cresc nativ in zone cu umiditate ridicată
și lumină filtrată de copaci înalţi. Ele au
nevoie de îngrijire medie¬ – udare la o
săptămână pe timp de vară și la două sau
trei săptămâni, iarna, când pământul începe
să se usuce. Ele se vor bucura cel mai mult
de adaosul de vapori de apă dat de un
umidificator (dar le poţi pulveriza și cu un
recipient specific) și te răsplătesc cu unele
din cele mai diverse și interesante forme
ale frunzelor. Sunt plante ce pot atinge
dimensiuni mari și pot deveni adevărate
statement piece-uri ale decorului locuinţei
tale. Monstera albo, Philodendron florida
sau Anthurium clarinervium sunt unele dintre
cele mai căutate specii rare și deosebite ale
familiilor amintite mai sus.

@botanicaltrip - Monstera albo

67
Tot în această zonă a locuinţei își pot
găsi locul și alte plante de dimensiuni
mari: Ficus benjamina, lyrata, tynekke sau
elastica, Strelizia nicolai sau palmieri ca
Areca sau Howea forsteriana. Îngrijirea lor
este asemănătoare cu a Aroidelor, apa
este necesară când pământul este uscat,
dar atenţie! Prea multă apă le dăunează.
Eu folosesc un truc des recomandat în
comunitatea de plante: verific înainte de
udare pământul cu degetul, iar dacă la 2-3
cm în sol este încă ud, nu pun apă, aștept să
treacă timpul și să se absoarbă complet.

@miss_botanique - ficus shiveriana, ficus tynekke, sansieveria

68
La mai mult de unul - doi metri de
fereastră sau în locuinţe cu orientare exclusiv
spre Est sau Nord pot sta nestingherite plante
precum Yucca, Dracaena sau Sansieveria.
Dacă vei căuta aceste specii, vei descoperi
o varietate mare în dimensiuni și colorit al
frunzelor, ceea ce poate crea un mediu
divers și plăcut amenajat cu plante chiar și
într-o cameră mai întunecoasă. Aceste specii,
la fel ca și suculentele, au nevoie de puţină
apă, iar udarea se face când pământul e
complet uscat, aproximativ la două - trei
săptămâni. Așadar, din punct de vedere al
udatului, less is more.

Tot în zone cu lumină puţină pot crește
și specii de Aspisistra, Monstera, Aglaonema,
Spathyphilum, Epipremnum sau Philodendron
Micans, dar acestea au nevoie de udare mai
multă, la două săptămâni, făcând parte din
familia Aroidelor.

@cresc.studio - Monstera Deliciosa & Spathyphilum

69
 Vrei mai multe plante, dar locurile ideale
de lumină sunt limitate?

De câţiva ani, există o soluţie simplă:

poţi adăuga lumini ambientale LED care
au spectrul îmbunătăţit pentru creșterea
plantelor. Dacă înainte astfel de becuri
erau dedicate culturilor horticole, acum pe
piaţă se găsesc multe variante cu spectrul
de lumină cald, plăcut și pentru tine, dar și
pentru plantele tale. Aceste lumini ar trebui
să stea aprinse atâta timp încât să simuleze
orele de soare pe care planta le primește în
mod natural, în jur de 10-12 pe timp de vară
și 6-8 pe timp de iarnă. Poţi scăpa de grija
aprinderii și stingerii lor folosind o priză cu
temporizator pe care o poţi seta pentru 24
de ore.

Închei cu gândul la colecţionarii de
plante rare care convertesc vitrine de sticlă
în medii cu umiditate ridicată și lumină
artificială pentru plantele lor speciale,
așezate ca preţioase bibelouri vii.

Cred cu sinceritate că biniștea are
culoarea verde, așa că vă urez să aveţi cât
mai mult verde. În case și în suflete.

Ana Constantinescu

70
71
72
 5 pași către o stare
de biniște
de Dan Byron
1. Așază-te în fotoliul sau scaunul tău
preferat (o canapea e la fel de bună, dar
nu te tolăni în pat că parcă văd că adormi).

2. Sper că ţi-ai lăsat grijile la ușă.

Dacă nu, acum ar fi un moment potrivit să
le faci uitate pe undeva.

3. Fă lumina ca blues-ul (sigur ai o veioză

sau ceva de genul, e preferabilă becului
mult prea luminos din tavan).

4. Toarnă-ţi un pahar sau o cană de ceva

bun. Nu trebuie să fie neapărat alcool,
un ceai sau o cafea sunt la fel de potrivite.
Ideea e să-ţi stimulezi mirosul și gustul
(și bănuiesc că nu vrei să te apuci de
mâncat acum).

5. Inspiră adânc de trei ori, apoi apasă

play.

73
73
 Călătoria unei forme
de exprimare

Mult înainte de a avea atașat butonul

“add to playlist”, cântecele au călătorit odată
cu ideile peste generaţii, lăsându-se încastrate
în tradiţii, folosindu-se de memoria noastră
ca de un vehicul temporal. Foarte târziu (mult
mai târziu ca alte forme muzicale) au început
să poarte și o semnătură, lăsându-se așezate
cuminţi în cataloagele diverșilor songwriteri.
Bineînţeles că odată cu semnătura au apărut
variaţiunile cele mai îndrăzneţe, fiecare autor
dorind să lase în urmă măcar o fărâmă din
propria-i personalitate.

Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea

cântecele ajunseseră deja la o oarecare
emancipare. În America, spre exemplu,
majoritatea clasei de mijloc lua lecţii de
pian în copilărie, nu pentru a ajunge pe vreo
scenă (deși unii o chiar reușeau), ci pentru
a putea participa activ la petrecerile de
mai târziu. Hit-urile vremii erau vândute ca
partituri și, în orice orășel mai răsărit, găseai
măcar un magazin dedicat, care de multe
ori avea și câte un pianist angajat pentru
a-ţi interpreta cântecele pe care ai fi dorit să
le cumperi. Însă invenţia care le-a schimbat
complet traiectoria a fost înregistrarea
sunetului. În primă fază n-a fost chiar în
avantajul lor, materialele folosite pentru
captură nefiind cele mai fericite.

74
Fonograful lui Edison utiliza cilindri din folie
de aluminiu, având un spectru de frecvenţe
extrem de redus (cam ca cel întâlnit la
telefoanele vechi) și un fâșâit insuportabil.

Thomas Edison

Drept urmare, de-a lungul ultimilor 144

de ani cântecele ne-au convins să le căutăm
o casă mai confortabilă, așa că au trecut
prin cilindri acoperiţi cu ceară, discuri din
șerlac (o substanţă rășinoasă secretată de
niște gândaci din India) rotite de 78 de ori
într-un minut, care puteau reda un pic peste
4 minute pe o faţă (un standard care s-a
păstrat în tradiţia radiourilor), discuri de vinil
(care au permis șanţurilor să fie mult mai
înguste și vitezei să scadă până la 33 de
rotaţii pe minut, mărind astfel durata unei
feţe până la 22 minute și făcând posibilă
apariţia colecţiilor de cântece înregistrate
denumite și în ziua de astăzi albume), benzi
de magnetofon, casete, CD-uri, MP3-uri,

75
Super-audio CD-uri, Blu-ray-uri audio, FLAC-
uri, etc., ca în cele din urmă să ajungă să se
tolănească într-un cloud din care să alunece
ușor acum direct în difuzoarele tale.

Am un prieten care și-a cumpărat la

un moment dat un gramofon. Trebuie să-
ţi povestesc. În afară de faptul că ácele
mi s-au părut uriașe, m-a lăsat cu gura
căscată inexistenţa butonului de volum.
Sunetul goarnei bine-cunoscute are o
intensitate incredibilă, poţi face liniștit o
petrecere dansantă, dar dacă vrei să nu-ţi
sară toţi vecinii în cap, ai o singură variantă
- să-i bagi înăuntru un prosop sau o haină,
blocându-i parţial canalul.

76
 Playlisturi pentru
fiecare situaţie

Mix-tape-urile de odinioară, compilaţiile

personalizate de pe vremea casetelor, s-au
transformat astăzi în playlisturi, câte unul
pentru fiecare situaţie. Cel de alergat prin
parc e diferit de cel pe care gătești, care
e diferit de cel pe care dansezi în club, la
rândul lui diferit de cel care îţi acompaniază
conversaţiile într-un bar sau de cel care îţi
mângâie dimineţile într-o cafenea. Însă din
orice unghi l-ai lua și oricum l-ai întoarce, e
musai să se audă bine.

Degeaba e playlistul perfect dacă îl

asculţi pe niște difuzoare de laptop sau în
niște căști pe care le-ai găsit în cutie când
ţi-ai cumpărat telefonul. E ca și cum te-ai
întoarce un pic către fonograful lui Edison, și
e păcat de călătoria
asta de 144 de ani.
Bineînţeles că trebuie
să cheltui niște
bani ca să-ţi creezi
confortul dorit, nimic
nu vine pe gratis.
Dar crede-mă, merită.
Căldura unui difuzor
de calitate îţi poate
modifica mental și
temperatura camerei.

77
 Muzică ambientală

Cunosc mulţi oameni care au câte un

radio în bucătărie care merge non-stop la
un volum atât de mic încât poţi doar intui ce
piesă se aude. E de înţeles. E o modalitate
de a așterne ceva nederanjant peste tăcere.
Ce nu știu ei este că la un moment dat un tip
faimos a inventat un gen care le e dedicat.
(Așa e cu songwriterii ăștia, nu te poţi baza
pe ei, scriu ce scriu proză și la un moment
dat alunecă incontrolabil în versuri).

Muzica ambientală a fost creată în
anii 1970 de Brian Eno, care în urma unui
accident a fost forţat să petreacă niște
săptămâni la orizontală și și-a pierdut
vremea filosofând pe marginea subiectului
(Eno a făcut parte la începutul carierei din
trupa Roxy Music, dedicându-și apoi mare
majoritate a timpului producţiei muzicale; e
faimos pentru albumele pe care le-a produs
pentru David Bowie, U2 sau Coldplay, dar are
și o carieră solo destul de bogată, dedicată
în parte muzicii ambientale).

Dar ce înseamnă, de fapt, muzică

ambientală? Ei bine, muzică făcută pentru a
fi ignorată. Rolul ei este acela de a crea o
ambianţă sonoră, la fel cum lumina crează
una vizuală. A nu se confunda cu muzica
de lift.

78
 Tips & tricks pentru crearea
unui playlist de biniște

Playlistul de acasă trebuie să te aducă și

muzical acasă, drept urmare e de preferat
să fie format din cântece pe care le știi
de-o viaţă, cu care ai trăit clipe importante,
prieteni lângă care ai crescut, te-ai maturizat,
ai iubit sau te-ai despărţit, cântece care îţi
dau o stare de bine și nu-ţi răpesc nicio clipă
liniștea, oricât de gălăgioase ar fi. Se înţelege
că playlistul de biniște este de fapt o colecţie
de playlisturi, câte unul pentru fiecare
situaţie, că doar n-o să asculţi același lucru
dimineaţa la micul dejun și seara la un pahar
de vin. Și fiecare are nevoie de altceva.
Mie spre exemplu dimineaţa îmi place să
ascult muzică veselă din prima jumătate a
secolului XX, cântece scrise de alde George
& Ira Gershwin, Cole Porter sau Irving
Berlin. Am nevoie de pozitivitatea lor, de
pofta lor de viaţă. Însă am un amic care nu
se trezește fără AC/DC. Fără energia aia e
gata să-și așeze capul pe masă lângă cafea
și să se culce mai departe.

“Yes, we’re all different!”

“I’m not...”*

*Citat din Life of Brian, filmul făcut de Monty Python în 1979

79
 Tehnic vorbind, tempo-ul unui playlist de
biniște ar fi de preferat să fie unul cuminte,
încărcat de piese medii și lente, la polul
opus faţă de playlisturile cu ritm alert pe
care faci mișcaresau altele ca ele, care
trebuie să-ţi impună un ritm mai alert, dar
nu e obligatoriu. Nimic nu e obligatoriu.
Cât despre ordine, asta chiar că rămâne la
latitudinea fiecăruia. Mie îmi place să îmbin
piesele ca într-un puzzle, ţinând cont de
tempo-uri și tonalităţi, dar asta e doar o fiţă
de care nu e neapărat nevoie. Până la urmă
o ordine care urmează o anumită poveste
din viaţa ta poate fi mai importantă decât
orice altă ordine, indiferent de îmbinările
imperfecte ale cântecelor. Că doar asta
înseamnă biniște, să te simţi confortabil în
propriul tău cocon, visând fluturi coloraţi ce
zboară spre zări albastre, nu?

80
 Playlistul meu
de biniște

Am construit playlistul pe care îl asculţi

în timp ce scriam articolul ăsta, încercând
să acompaniez subtil textul și să stabilesc un
teren neutru pe care preferinţele noastre atât
de diverse să se poată întâlni. Am consultat
chestionarul pe care l-ai completat și am
ales să duc preferinţele tale mai departe,
amestecându-le cu ale mele. E posibil ca
unele piese să-ţi fie complet necunoscute.
Poate pe altele le știai într-o altă variantă.
Așa e când ești în vizită, mobila arată altfel
și canapeaua e pusă într-un alt colţ al
camerei. Dar nu-i bai, fiecare vizită (și fiecare
playlist) se termină la un moment dat.

Nu va putea nimeni niciodată să pună

cap la cap playlistul tău de biniște pentru
că nimeni altcineva nu e ca tine, n-a trăit
momentele pe care le-ai trăit tu și n-a
ascultat muzica așa cum o faci tu. În cartea
lui Nick Hornby, High fidelity (după care s-a
făcut și un film), personajul principal (care e
colecţionar de viniluri) își reorganizează la
un moment dat discurile. “În ce ordine le pui
acum? Alfabetică?” îl întreabă un prieten.
“Nu. Autobiografică.”

Dan Byron
82
 Cum îţi organizezi spaţiul tău
de biniște acasă
de Diana Mihăilă
Văd locuinţa mea ca pe un spaţiu care
îmi înconjoară și îmi protejează sufletul,
starea de bine, liniștea, confortul. Simt că
acasă nu mi se poate întâmpla nimic rău,
pentru că acolo este locul meu și acolo
sunt o parte dintre rădăcinile mele. Acasă e
ancoră în vremuri de furtună, e trambulină
pentru zilele când vreau să zbor. Acasă am
totul: iubirea familiei, energie pentru a crește,
tihnă pentru a mă regenera, adăpost pentru
inimă, trăiri și gânduri.

Acasă suntem noi în cea mai pură formă.

Spaţiul în care trăim este o oglindă care
ne arată când suntem bine și când nu.
Și abia când fiecare obiect își găsește
locul și încăperile respiră, casa devine
acasă!

Uneori este nevoie de timp pentru a

ne armoniza cu spaţiul, trece o vreme
până când îl simţim al nostru. Alteori ne
desincronizăm și dezordinea acaparează
teritorii. Nu te îngrijora, se întâmplă. Este un
proces, așa cum e viaţa însăși. Cu ajutorul
organizării, însă, reușim să aducem biniștea
în căminul nostru. Pentru că o locuinţă
ordonată ne poate oferi, în primul rând,

83
echilibru. Apoi, e drept, la această stare de
bine contribuie și relaţiile pe care le avem cu
familia, cu prietenii, cu colegii, cu tot ceea
ce ne înconjoară în lumea asta mare în care
existăm.

Este important să avem o casă frumoasă,

dar în egală măsură contează să fim
organizaţi și pe plan personal și profesional,
să gestionăm eficient timpul, banii, resursele;
să folosim spaţiul de lucru și instrumentele
specifice meseriei pentru a fi productivi,
reușind să aducem un plus de valoare.
Când toate aceste elemente se îmbină într-un
mecanism bine uns, stresul cotidian se reduce
considerabil. Poate că nu vom izbuti de
fiecare dată, dar dacă o facem în cea mai
mare parte dintre zile, reușim să acumulăm
energie pentru lucrurile care ne definesc și de
care ne vom aminti mereu.

84
 Organizarea ne ajută să ne
găsim locul acasă.

Organizarea este despre tine. Da, despre

tine. Stă doar în puterea ta să o folosești
și să o transpui în propria viaţă pentru a
avea un spaţiu ordonat, funcţional, care
îţi aduce armonie și echilibru. Metodele
sunt numeroase. Studiază-le, exersează-
le, adaptează-le. Ia din fiecare ce ţi se
potrivește și implementează în acord cu
asocierile firești pe care le faci. Iar atunci
când ceva te intrigă, știi ce? Dă-i o șansă!
Încearcă o perioadă și vezi ce rezultate obţii.
S-ar putea să ai o surpriză plăcută.

În esenţă, organizarea este simplă,

creativă, intuitivă și vestea bună e că poate
fi transformată într-un stil de viaţă. O poţi
practica zilnic fără să o percepi ca pe un
efort. Pe alocuri sau în multe locuri.

Adesea, nu avem nevoie nici de bani
pentru a ne organiza. Gândește-te cum
ar arăta biblioteca ta așezată pe culori.
Interesant, nu? Sau în funcţie de autori ori
de gen. Iar printre piramide din romane să
intercalezi câteva decoraţiuni și fotografii.
Totul ţine doar de sortare și de modul de
depozitare. Atât și nimic mai mult. Aceasta
este super-puterea organizării!

85
 Un spaţiu este un organism viu: se
transformă împreună cu noi. Și va lucra în
favoarea noastră dacă vom folosi metodele
de organizare ca pe niște unelte care ne
ajută să trecem dintr-o etapă de dezvoltare
în alta, având cel puţin o constantă: un
ambient plăcut, care ne reprezintă și care ne
dă premisele unei existenţe tihnite. Dacă știu
în orice clipă ce am și unde am pus ceea
ce am, aproape că am reușit. Tot ce mai
contează e cum am pus!

Un alt „secret” al reușitei este să nu ne
propunem proiecte mari. Începem cu un plan
pe care-l descompunem ca pe un puzzle.
La început, în piese puţine și mari, apoi,
treptat, pe măsură ce ne simţim pregătiţi să
rafinăm, în piese multe și mici. Să spun „Azi
pun în ordine întreaga locuinţă!” poate fi
descurajant. Dar, dacă îmi propun să creez
un flux mai bun într-un sertar sau într-o
secţiune de dulap, pot avea rezultate bune în
foarte scurt timp.

86
 Rezultatele atrag rezultate!

Când vedem că noua logică a

unui spaţiu funcţionează și îi observăm
beneficiile, trecem la următorul. Și apoi
la următorul.

Intrăm într-o cameră cu gândul de a ne

conecta, nu de a ne lupta cu lucrurile.
Hai să ne dăm un răgaz și să ne imaginăm
cum ne-ar plăcea să arate, ce are deja și ce
îi lipsește. Începem prin a fixa un punct cu
privirea, apoi ne rotim ușor în sensul acelor
de ceasornic, parcurgând întreaga încăpere.
Sau analizăm perete cu perete, de sus în
jos și de la stânga la dreapta. Ne asigurăm
astfel că nu ratăm nici un loc. Odată ce am
identificat ce ne perturbă starea de bine,
ne folosim creativitatea pentru a produce
transformarea. Și gata!

87
87
 Putem aducem biniștea la noi acasă
urmând câţiva pași simpli:

1. Alegem un proiect clar și ușor de

gestionat.
2. Identificăm și înlăturăm surplusul.

3. Dacă este posibil, golim spaţiul pentru

a-l vizualiza în ansamblu și pentru a
înţelege ce metode de depozitare ar
putea funcţiona mai bine.
4. Sortăm pe categorii. Astfel, vom vedea și
vom găsi mai ușor orice.
5. Aranjăm în funcţie de cât de des și de
cum folosim fiecare obiect în spaţiul în
care se găsește.

88
 Surplusul face bine. Altora.

Orice proiect de organizare trebuie să

înceapă cu identificarea surplusului. Ce am
și nu-mi trebuie, nu-mi mai place sau s-a
stricat? De multe ori avem prin casă obiecte
de același fel cărora le-am pierdut șirul și
urma, iar ele au „talentul” de a se ascunde
prin debarale, dulapuri sau lăzi de pat.
Ei bine, e timpul să le căutăm, să le scoatem
la lumină, să le sortăm și să vedem în ce
categorie se încadrează. Însă nu ne grăbim
să aruncăm, pentru că tot ce nu ne mai
este de trebuinţă, dar este în stare bună,
poate fi donat sau dăruit! Haine, cărţi,
jucării, electrocasnice – toate pot contribui
la împlinirea misiunii unor cauze sociale și
umanitare. Ne eliberăm sufletul și spaţiul și
dăm și altora o șansă la o viaţă mai bună.
Iar dacă reciclăm ce nu mai este utilizabil,
dăm tuturor o șansă în plus la un mediu mai
curat. Iată un alt fel de a trăi în biniște!

Când totul și-a găsit locul,

acasă este biniște.

Metodele de sortare și de depozitare sunt

mai ușor de găsit când avem în faţă doar
ceea ce ne place și ne este de folos.curat.
Iată un alt fel de a trăi în biniște!

• sezoane • categorii • culor • seturi • ținute •

89
 Le mai putem sorta și în funcţie de cât
de des le purtăm sau dacă sunt pentru
o activitate specifică (sport, evenimente
speciale, sărbători etc.). Pe umeraș agăţăm
ce se șifonează ușor – rochii, cămăși,
pantaloni la dungă – sau ce este greu de
împachetat, așa cum sunt paltoanele de
iarnă. Restul poate fi aranjat în sertare,
unde le depozităm sub formă de pachete, în
picioare. Într-un fel, stivele pe care le punem
pe rafturi, le răsturnăm în sertare pentru a
vedea dintr-o privire tot ce am pus acolo.
Fiecare teanc este format dintr-o categorie
clară, lăsând în faţă ceea ce purtăm cel mai
des.

Dacă ne facem ţinute din timp și asortăm

pantofi, genţi și bijuterii, câștigăm timp.
Iată o formă simplă de organizare pe plan
personal! Astfel, în fiecare dimineaţă în care
ne îmbrăcăm mai repede datorită acestui
obicei, în loc să ne plimbăm între dulapuri
probând haine care parcă se încăpăţânează
să nu se asorteze ori să ne încapă, ne
vom bucura de timpul obţinut pentru a bea
în tihnă o cană de cafea, pentru a privi
păsările și cerul sau pentru asculta neliniștea
orașului. Tu alegi cum faci să-ţi fie biniște!

90
 Trei dintre cele mai simple reguli de
organizare.
Pentru îmbrăcăminte și pentru alte
tipuri de obiecte – de la veselă la
condimente, și de la soluţii de curăţenie
la electrocasnice – organizarea devine
mai eficientă și mai fluentă cu ajutorul
coșurilor, a cutiilor și a diferitelor
dispozitive de prindere și de agăţare.
Buuun! Am atribuit locuri, e bine, dar nu
e suficient.

91
 Organizăm de la mare la mic.

Sortarea în funcţie de mărime este

la îndemâna tuturor. Chiar și a copiilor,
care își pot așeza astfel cărţile sau
jucăriile. În bucătărie, în dulapul cu sosuri
și condimente putem pune sticlele și
borcanele în șir indian, în ordinea înălţimii
recipientelor, astfel încât să vedem ușor
până în spate.

92
 Organizăm în funcţie de utilitate.

În grădină, grupăm uneltele și

echipamentele în funcţie de activitate:
pentru curăţenie, pentru grădinărit și
pomicultură, pentru reparaţii. O astfel de
triere este eficientă și în cazul soluţiilor
pentru casă: pentru ferestre, pentru
podele, pentru diferite tipuri de suprafeţe.
Iar în baie, chiar dacă împart același raft,
produsele de îngrijire (perii, creme, make-
up, set de manichiură) merită separate de
cele de igienă personală (pastă și periuţă
de dinţi, șampon, gel de duș). E minunat
când le vedem mai ușor!

93
 Organizăm în funcţie de culoare.

Un spaţiu coordonat cromatic este atât

de plăcut ochiului! Și atât de simplu de
obţinut! Culorile sunt excelente elemente
de ghidaj, asocierile dintre ele și diferite
obiecte sau activităţi făcându-se rapid și
pe termen lung.

94
 Când încetăm să căutăm scurtături sau
soluţii miraculoase și ne concentrăm pe noi,
pe liniștea și pe binele nostru, zi de zi, parcă
totul își găsește locul și asta aduce o pace
regeneratoare. Iar starea de biniște vine de
la sine.

Acum, având uneltele necesare pentru a

te organiza mereu în acord cu noul tu, mai
ai un singur lucru de făcut: privește în jur și
bucură-te de ce ai realizat!

Diana Mihăilă

95
96
 Cum faci o încăpere mică să
pară spaţioasă.
de Sînziana Pop

Să începem acest articol cu o doză

de visare sau cu realitatea, oare? Hai să
ne lăsăm imaginaţia să zburde un pic, să
închidem ochii și să încercăm să vizualizăm
casa fără cusur, casa perfectă, casa visurilor
noastre. Casa în care biniștea e la ea acasă.
O vezi? Sau mai ai nevoie de un scurt răgaz
pentru detalii?

Ei bine, sunt aproape sigură că fiecare
dintre noi și-a imaginat altceva: unii – o
curte mare, alţii – camere înalte, ceilalţi – o
casa modernă, ultra-echipată. Sau poate
te-ai gândit la o casă cu istorie, o casă de
poveste, plină de detalii originale? Oricare ar
fi răspunsul tău, sunt sigură că și tu ai avut
gândul pe care l-am avut cu toţii, indiferent
de stilul preferat: să fie camere mari, cât mai
mari și lumină multă, cât mai multă.

97
 După acest plăcut exerciţiu de imaginaţie,
e timpul să ne întoarcem preţ de câteva
minute la realitate. Acea realitate în care
camerele nu au chiar dimensiunea visată și
poate nici lumina nu este perfectă. Îmi aduc
aminte atunci când am pornit eu însămi,
alături de partenerul meu, în căutarea casei
perfecte. Abia după un an și jumătate de
vizionări am simţit că am găsit-o.
Avea tot ce doream, pe alocuri chiar mai
mult decât sperasem, dar era destul de mică,
iar dormitoarele aveau ferestre minuscule.
Am pus în balanţă atuurile și neajunsurile și
am ajuns la concluzia că aici vom sta și că
voi încerca din răsputeri să o transform în
casa visurilor noastre. Locuim de mai bine
de cinci ani aici și încă o iubim nespus. O să
vă povestesc în continuare cum am reușit sa
aduc biniștea în casă, făcând un spaţiu mic
să pară mai mare și care sunt regulile de
care am ţinut cont:

Alege albul sau nuanţe deschise

pentru pereţi.

Când e vorba de camere mici care trebuie

făcute să pară mai mari, albul, atât pentru
pereţi cât și pentru tavan, este una dintre cele
mai bune alegeri. În timp ce culorile închise
absorb lumina din încăpere și o fac să pară
mai mică, albul are acest „dar” de a reflecta

98
lumina și de a transforma orice spaţiu
într-unul aerisit, biniștit. Și da, face spaţiul să
pară mai mare. Dar albul nu este singura
opţiune: orice nuanţă deschisă, pastelată, va
avea un efect similar. Dacă îţi este teamă
că o cameră albă sau într-o nuanţă pală
poate părea rece, sterilă, amintește-ţi că o
poţi mobila sau accesoriza cu elemente care
să „o încălzească”: piese de mobilier din
lemn, covor de lână, păturici colorate, texturi
naturale, în general.

99
 2

Evită aglomerarea.

Nu există ceva care să „micșoreze”

mai mult o cameră decât aglomerarea de
obiecte, mari sau mici. Renunţă la tot ceea
ce simţi că este în plus, lasă spaţiu între
piesele de mobilier, oferă-le loc să respire,
nu le înghesui. Gândește-te bine la utilitatea
fiecărui obiect și dacă este foarte rar folosit
și nici nu îţi încântă privirea, atunci nu are ce
căuta acolo. Ascunde în dulapuri tot ce se
poate ascunde, iar ceea ce rămâne la vedere
ar fi bine să fie frumos aranjat, organizat.
În plus, atunci când alegi piesele de mobilier,
orientează-te, acolo unde se poate, către
cele multifuncţionale: un pat sau o masă de
cafea cu spaţiu de depozitare, o masă de
dining sau o canapea extensibilă etc.

100
 3

Folosește oglinzi.

Aceasta este o soluţie simplă, la

îndemână, extrem de eficientă în cazul
spaţiilor mici. Cred că o știe toată lumea, dar
voi intra puţin în detalii. Sunt atât de multe
zone în care o oglindă ar putea face minuni,
încât nici nu știu de unde să încep: într-un hol
îngust, în bucătărie, deasupra unei comode
sau a canapelei din living; practic, în orice
încăpere în care vrei să creezi senzaţia de
mai multă lumină naturală. Dar ţine cont și
de ce vei vedea în oglindă: ideal ar fi să se
reflecte priveliștea de afară. Dacă acest lucru
nu este posibil, măcar să vezi ceva frumos
în oglindă. Și poate găsești un loc pentru
o oglindă rotundă, aceasta ar putea să
îmbunătăţească aspectul camerei saturate, cel
mai probabil, de atâtea linii drepte.

101
 4

Alege perdele din

tavan până în podea.

Nu sunt prea multe explicaţii de dat aici,

în afară de faptul că încăperea va părea
mai înaltă dacă vei porni cu perdelele cât
mai aproape de tavan. Și ar fi minunat dacă
ai alege materiale naturale, transparente,
ușoare. Ceva diafan, care să nu încarce
vizual camera și care să permită luminii să
pătrundă nestingherită.

102
 5

Alege o pardoseală
în culori deschise, naturale.

Ideea de bază rămâne aceeași, culorile

deschise reflectă lumina și creează iluzia
unui spaţiu mai mare. Dacă nu ai opţiunea
de a schimba parchetul închis la culoare sau
gresia, acoperă-l cu niște covoare în culori
deschise, neutre.

103
 6

Alege piese de mobilier

cu picioare.

Canapeaua, comoda pentru televizor,

fotoliul – atunci când au picioare creează
senzaţia unui spaţiu mai deschis, aerisit,
implicit mai mare. Nu ezita să le alegi atunci
când ai ocazia.

104
 7

Joacă-te cu lumina
artificială.

Lumina naturală are un rol foarte

important, e clar, dar felul în care o folosești
pe cea artificială contează aproape la fel
de mult. Nu te baza pe o singură sursă
de iluminat într-o încăpere (adică pe cea
aflată în centrul tavanului, de cele mai multe
ori). Folosește aplice care nu ocupă mult
loc, dar acoperă cu lumină anumite zone
și lampadare care să lumineze colţurile
întunecate.

105
 8

Nu exagera cu modelele
decorative.

Sunt minunate, eu le iubesc de-a dreptul!

Așa că nu spun să nu le folosești, ci doar să
o faci chibzuit. Dacă vrei pattern-uri, atunci
nu le alege pentru piesele mari – canapea
sau covor, ci pentru accesorii: perne, paturi,
vaze etc. Prea multe modele îndrăzneţe
pot face spaţiul să pară aglomerat, mic,
îngrămădit.

106
 Această listă a sfaturilor se poate lungi,
desigur, dar cred că le-am pomenit pe cele
mai importante, cele de care și eu am ţinut
cont când mi-am amenajat propria casă
și care m-au ajutat să fac un spaţiu destul de
mic să pară ceva mai mare și, astfel să aduc
biniștea în casa mea. Ceea ce vă doresc și
vouă!

Sînziana Pop

107
108
 Biniște în bucate
– ghidul fericirii în farfurie –
de Cristina Andrei
Mâncarea cu suflet este adesea asociată
cu starea de bine pe care o ai când ești
la masă cu ai tăi, fie că e vorba de familie
sau de prietenii apropiaţi. Am inventat
cuvântul biniște, deloc întâmplător, chiar pe
canapeaua din sufrageria de acasă. În după-
amiaza aceea de duminică invitasem niște
prieteni, făcusem de mâncare pentru ei și
stăteam de vorbă la un pahar de vin alb.
Știam de hygge al danezilor și mi se părea
interesant că noi nu avem un cuvânt care să
descrie acest cumul de sentimente pe care le
simţi când știi că e bine.

În seara cu pricina, stând la povești, ne-

am amintit de mâncărurile din copilărie care
ne rămân impregnate pe viaţă și, mai ales,
de mirosul și aromele bucatelor făcute de
mama sau de bunica. Pentru mine, biniște
în bucate este mirosul vinetelor coapte pe
care îl simţeam vara când eram în vacanţă și
bunica mea lăsa ușa puţin întredeschisă.
Sau plăcinta cu mere pe care cealaltă
bunică, cea din partea tatălui, o făcea cum
numai ea știa, creând un gust pe care nu
l-am mai întâlnit la nimeni. Tot biniște este
când merg la masă la ai mei și mama face
piure cu friptură cu cimbru și usturoi, gătită
lent, la cratiţă, sau când simt miros de grătar
109
și mă duc pe loc cu gândul la zilele de vară,
la curte, alături de prietenii mei.

Cred că ultimul an m-a învăţat să preţuiesc

mai mult oamenii din viaţa mea și momentele
împreună. Dar chiar și în zilele în care am
stat singură, am încercat să văd partea bună
a lucrurilor și să fac activităţi creative prin
care să mă descopăr mai bine. Una dintre
ele, poate cea mai dragă sufletului meu, este
gătitul. Asta e meditaţia mea! Când sunt în
bucătărie mă simt complet relaxată, detașată
de gânduri și de stres. Serios, s-ar putea să
funcţioneze și la tine: dacă simţi că ai avut o
zi grea sau îţi tot vine în cap prezentarea la
care știi că mai ai de lucru, deși e sâmbătă
și poate aștepta până luni, apucă-te și fă
o ciorbă. Nu râde, s-ar putea să simţi și tu
ce simt și eu – că e terapie pentru minte și
hrană pentru suflet. Ia un morcov, o ceapă
și-un păstârnac și apucă-te să le tai cubuleţe.
Concentrându-te să îţi iasă cât mai bine,
încet-încet îţi vei îndrepta toată atenţia doar
aici. E meditaţie pură, îţi spun! Iar satisfacţia
de la final, când vezi ce a ieșit din mâinile
tale, e nepreţuită. Când vezi sclipirile din
ochii invitaţilor la masă și le asculţi liniștea
în timp ce gustă din ce ai preparat, ei bine,
atunci știi că e biniște.

Am fost provocată să vorbesc despre ce
înseamnă pentru mine biniște în bucate și
care sunt acele mâncăruri pe care le prepar

110
cu drag, așa că te invit să descoperi în
rândurile următoare un mic ghid al fericirii în
farfuria de acasă.

111
 1

Pune suflet în mâncare.

Chiar dacă sună a clișeu, e adevărat.

Nu știu dacă ai observat că, atunci când
nu ai chef să gătești și vrei să termini cât
mai repede, ţi se taie maioneza sau arzi
caramelul. Mie mi s-a întâmplat des, iar
vorba asta o știu de la maică-mea: „dacă
vrei să îţi iasă gustoasă mâncarea, pune
suflet și fă-o cu bucurie în inimă”. Este un
proces care începe chiar cu mersul la piaţă,
cu alegerea ingredientelor proaspete și cu
relaţia pe care ai construit-o în timp cu
producătorii locali de la care cumperi, poate
de ani de zile, și care se bucură că le ești
client fidel. Pentru mine, dimineţile în Obor
sunt un fel de terapie. Primăvara, când încep
să apară toate minunăţiile mult așteptate și
standurile încep să se coloreze de legume și
fructe proaspete, mă bucur ca un copil.
Ca să nu mai spun de atmosfera de sâmbătă
dimineaţă din piaţă. E o energie specială
care mă face să îmi doresc să ajung acasă
și să mă apuc de ceva bun. Și nu plec
niciodată acasă fără un buchet de lalele pe
care îl cumpăr de la o bătrânică pe care o
știu de mult timp.

112
 2

Creează-ţi un spaţiu
de lucru armonios.

Știu că nu există bucătărie în care să nu

fie măcar puţin haos, însă e foarte important
ca atunci când începi să gătești, să te simţi
bine în spaţiul de lucru. Pentru asta, ordinea
și curăţenia sunt esenţiale. În general, spaţiile
încărcate de obiecte îţi pot crea cu ușurinţă
o stare apăsătoare de disconfort. De aceea,
înainte să te apuci să faci mâncare, asigură-
te că blatul de bucătărie sau masa pe care
gătești sunt cât mai goale. Pune la locul
lor toate obiectele de care nu ai nevoie și
scoate pe masă strict ingredientele care îţi
sunt de folos. Vei vedea câtă claritate și
ușurinţă vei aduce în tot acest proces cu
o mică organizare. De asemenea, ce fac
eu și mă ajută mult este să nu las vasele
să se strângă în chiuvetă. Pe măsură ce se
murdăresc, găsesc un moment, poate cât
încă e mâncarea pe foc, și le spăl rapid.
Astfel, la final, când preparatul e gata, nu
îmi rămâne decât să mă bucur de el, fără să
știu că mă mai așteaptă încă o jumătate de
oră de spălat vase.

113
 3

Reciclează mâncarea.

Noi, românii, am făcut un obicei din a

umple coșurile de cumpărături, deși poate nu
avem nevoie decât de o treime din ce am
pus acolo și ne dăm seama în câteva zile
că multe dintre alimente expiră înainte să le
folosim în mâncăruri. Dacă ţi se întâmplă și
ţie asta, să știi că există multe soluţii pentru
ca preparatele tale să nu sfârșească în coșul
de gunoi.

În primul rând, nu te feri să cumperi
de la supermarket legume sau fructe un
pic mai coapte. De obicei, le identifici ușor
pentru că sunt puse în pungi speciale. Se
apropie de termen și le poţi achiziţiona cu un
discount considerabil. Faptul că sunt coapte
nu înseamnă că sunt stricate. Bananele le
poţi folosi cu ușurinţă într-un banana bread
delicios, iar fructelor (cum ar fi merele sau
perele) le poţi îndepărta partea stricată și
poţi face din ele un compot sau un gem de
casă delicios.

Poţi transforma pâinea care s-a uscat
în crutoane pentru supă adăugând câteva
mirodenii și puţin ulei de măsline.
În 15 minute la cuptor sunt gata. Poţi pune
carnea din supa pe care nu o mai mănânci
într-un quiche, iar ouăle fierte de Paște sunt

114
minunate într-o salată cu puţină maioneză de
casă.

Iar pe lângă toate aceste idei de limitare
a risipei și de reinventare a mâncării gătite,
poţi întotdeauna să donezi. Eu o fac de
câte ori am ocazia, mai ales că gătesc
destul de des. O fac chiar și cu angajaţii
supermarketului din colţ sau cu ospătarii
unui loc drag mie unde merg foarte des.
Sentimentul de a ști că nu arunci și că se
poate bucura cineva de mâncarea ta e tot o
formă de biniște, nu?

115
 4

Împreună, mâncarea e mai bună.

Nimic nu se compară cu mesele împreună

cu cei dragi. Fă-ţi un obicei din a invita
săptămânal prietenii la tine sau, de ce
nu, puteţi stabili o zi în care să gătiţi prin
rotaţie. De fiecare dată când gătesc pentru
prietenii mei, își doresc și ei să se implice, iar
atmosfera e una foarte plăcută în bucătărie,
practic toată distracţia se mută aici. Avem
chiar și weekenduri când ne întâlnim la unul
dintre noi și facem pizza. Mai întâi stabilim
câte un rol pentru fiecare (de obicei, eu mă
apuc de aluat, altcineva pregătește topping-
urile, avem și responsabil de vase, dar și de
aranjatul mesei), apoi povestim și gătim, iar la
final suntem cu toţii încântaţi de ce am reușit
să facem împreună și ne așezăm la masă să
mâncăm în tihnă. Teamwork makes the dream
work și credeţi-mă că astea pentru mine sunt
cu adevărat momente de biniște care mă fac
fericită și recunoscătoare pentru oamenii din
viaţa mea.

116
 Dimineţi cu biniște
în farfurie.

Zilele de weekend sunt cele în care

am timp de mine și mă pot răsfăţa cu mici
plăceri nevinovate, inclusiv în bucătărie. Le
iubesc! Cred că sâmbăta este ziua pe care
o apreciez cel mai mult. Mă trezesc la ce
oră vreau, știu că a doua zi sunt tot liberă și
îmi place să experimentez în bucătărie, mai
ales dacă am trecut pe la piaţă înainte și am
adus acasă bunătăţi proaspete.

Când vine vorba de brunch, aproape
27% dintre voi aţi răspuns că preferaţi
avocado toast-ul cu ouă poșate. Adevărul
este că se face ușor, este sănătos, iar
combinaţia de ouă cu acest fruct minune
dă un gust de biniște. Pe locul 2, aproape
la egalitate, cu aproximativ 22% în topul
preferinţelor voastre, se află breakfast bowl-
ul cu cereale, iaurt sau lapte și fructe, plus
clătitele americane. Deși prima opţiune este
mai sănătoasă, nu aș zice niciodată „nu”
la un guilty pleasure, mai ales dacă este
weekend. Frittata cu somon și shakshuka sunt
alte două preparate pe care le fac destul de
des și au fost votate în număr mai mic, dar
relevant pentru a-mi face o părere despre ce
înseamnă pentru români un brunch biniștit.

117
 Acum vreau să îţi arăt cât de ușor se
face oul poșat cu avocado, căruia i-am dat
un mic twist, și să îţi prezint și alte patru
reţete care aduc biniște în farfurie. Se fac
rapid și sunt perfecte pentru zile fericite cu
soare de weekend.

Ouă poșate cu guacamole

Ingrediente:
• 2 ouă
• un avocado ready-to-eat
• 4 roșii cherry
• 2 felii de pâine
• o lămâie
• ceapă (opţional)
• o linguriţă de ulei de măsline
• sumac, sare, piper, oţet

118
 Turnăm un pic de oţet în apa pe
care o punem la fiert. În momentul în
care începe să fiarbă, facem un vârtej
cu ajutorul unei linguri și turnăm oul în
mijloc. Îl lăsăm pentru 4 minute.

Zdrobim avocadoul cu furculiţa într-
un bol. Adăugam roșiile tăiate mărunt,
ceapa, puţină zeamă de lămâie și uleiul
de măsline, apoi amestecăm.

Întindem pasta de avocado pe feliile
de pâine și așezăm ouăle deasupra.
Presărăm puţin sumac.

Bucurie pentru papile!

119
 Ouă cremoase
cu ricotta și spanac

Ingrediente:
• 4-5 ouă
• 300 g de spanac
• 250 g de brânză ricotta
• 100 ml de smântână pentru gătit
• o ceapă
• 2-3 căţei de usturoi
• sucul de la o jumătate de lămâie
• o lingură de unt
• câţiva fulgi de chilli (opţional)

Punem untul în tigaie și, când se

topește, adăugăm ceapa. O călim 4
minute, până devine aurie, adăugăm și

120
fulgii de chilli, usturoiul și mai călim un
minut.

Punem spanacul în tigaie și
amestecăm până se înmoaie, cam 2
minute.

Adăugăm smântâna pentru gătit,
sare, piper și lăsăm 5 minute, până
începe să fiarbă, amestecând ocazional.

E timpul pentru ricotta. O punem
și pe ea împreună cu sucul de lămâie,
amestecăm și lăsăm câteva minute să
scadă compoziţia, dacă e cazul.

Spargem ouăle în tigaie și acoperim
cu capacul 5 minute, până se fac.

Super simplu, nu? Poftă bună!

121
 Clătite pufoase

Ingrediente:
• 2 gălbenușuri
• 3 albușuri
• 40 g de zahăr
• 30 g de făină
• 20 ml de lapte
• 10 ml de ulei
• puţină zeamă de lămâie
• esenţă de vanilie

Într-un bol punem cele două

gălbenușuri împreună cu laptele, uleiul
și esenţa de vanilie. Batem cu un tel,
după care adăugăm făina cernută și mai
amestecăm două minute.

122
 În alt bol batem albușurile spumă
cu puţină zeamă de lămâie. Adăugăm
zahărul și le mai batem până devin super
tari.

Amestecăm compoziţia cu o lingură,
albușurile peste gălbenușuri. Într-o tigaie
încinsă, unsă cu ulei, punem compoziţia
cu ajutorul unui posh sau al unui clește
de îngheţată.

Punem capacul 3 minute și întoarcem

pe cealaltă parte pentru încă un
minut. Aici important este să verificăm
particularităţile tigăii – dacă se încălzește
repede, uniform etc.

Să aveţi poftă!

123
 Frittata cu somon afumat

Ingrediente:
• 6 ouă
• 150 g de brânză de vaci
• 100 g de somon afumat
• 100 g de baby spanac
• 2 căţei de usturoi
• ceapă verde
• mărar
• pătrunjel

Începem prin a căli ceapa verde

în tigaie, cu puţin ulei. Adăugăm și
usturoiul, pe care îl lăsăm 30 de secunde.
Continuăm cu spanacul și puţin pătrunjel.
Lăsăm pe foc câteva minute până se
înmoaie.

124
 Într-un bol amestecăm ouăle cu
brânza de vaci. Punem sare și piper.
Adăugăm legumele călite și le încorporăm
în compoziţie.

Ungem tava cu puţin ulei (eu am
folosit o formă de 18 cm, poţi folosi și de
23 cm). Turnăm compoziţia în ea.

Tăiem somonul în bucăţele mici.
Punem o parte uniform, adânc în
compoziţie. La final completam cu restul
de somon, mai la suprafaţă, și cu mărar.
Eu presar și puţină telemea light. Dăm
la cuptor la 180°C pentru 40 de minute.
Dacă e mai lată tavă, putem lăsa și mai
puţin.
Să ne fie de bine!

125
 Tartă cu roșii și
brânză de capră

Ingrediente:
• 300 g de roșii colorate
• o ceapă roșie
• o foaie de aluat de foietaj
• puţin ulei de măsline
• sare, piper, oregano (opţional)

Dezgheţăm foaia de aluat și o punem

în tava unsă cu puţin unt sau ulei.

Ungem foaia cu cremă tartinabilă de
capră.

Tăiem roșiile și ceapa și le așezăm
uniform pe foaie.

126
 Punem sare, piper, după gust. Adăugăm
un pic de oregano.

Stropim cu puţin ulei de măsline.

Punem tarta pentru 15 minute în cuptorul
preîncălzit la 200°C.

Biniște în bucate!

Cristina Andrei

127
Iv cel Naiv

128
 Cuvinte de biniște

Cât de bogat poate să fie un cuvânt?

Cât poate ascunde el, acolo în substraturile
lui? Un sens? Câteva sensuri? O poveste?
Mai multe?

Cred că bogăţia unui cuvânt stă nu

doar în sensurile lui, în posibilităţile lui de
compunere, în familia de cuvinte care îl
înconjoară, în frumuseţea metaforelor pe
care le poate îmbrăca asemenea unor rochii
de seară sau în poveștile pe care le poate
picura în urechile copiilor care suntem și vom
fi mereu. Cred că un cuvânt e bogat dacă
la apariţia lui pe lume, sute, mii, zeci de mii
de cuvinte se adună pentru a-și exprima
bucuria, dansând pe cele mai variate
muzici ale lumii sub cele mai variate forme
stilistice, exprimându-și respectul pentru un
cuvânt care își merită locul în limba noastră.
Reușind să creeze astfel imagini care ne sunt
proiectate pe unul dintre pereţii sufletelor
noastre.

Am citit cu un zâmbet larg răspunsurile
voastre la chestionar și m-am bucurat că pot
scrie, în sfârșit un basm, așa cum au cerut
cam 25% dintre voi. Mi-am amuzat mintea
inventând proverbe vechi și noi, așa cum și-
au dorit 20% dintre voi și, continuând pe
aripile fanteziei, l-am pus pe biniște și în

129
instrucţiuni de utilizare și în texte de horoscop
și în ghicitori. Și chiar și într-un banc. Am făcut
tot ce am putut să vi-l înfăţișez ca pe un
cuvânt simplu, dar bogat, cinstit și complex.
Așa cum cred eu că este.

Lectură biniștită!

130
La bloc

131
La bloc

132
 Proverbe

• Nu e greu să faci biniște,

e greu să o menţii. •

• Biniște faci, biniște găsești. •

• Cine seamănă liniște culege biniște. •

• Ce naște din biniște, pace mănâncă. •

• Să moară și biniștea vecinului •

• La biniște înainte, la război înapoi. •

• Nu da biniștea din casă pe party-ul

de dincolo de prag. •

• Nu lăsa pe mâine biniștea

pe care o poţi face azi. •

• Biniștea la nevoie se cunoaște. •

• Prost să fii, biniște să ai. •

• Spune-mi cine te însoţește ca să-ţi

spun cât de biniște îţi este. •

133
Anunţ de vânzare cumpărare

134
 Definiţii

ÍNIMĂ, inimi, s. f. Organ intern musculos central

al aparatului circulator, situat în partea stângă
a toracelui, care are rolul de a asigura, prin
contracţiile sale ritmice, și în condiţii de agitaţie
și în momente de biniște, circulaţia sentimentelor
în organism.

VÂNT, vânturi, s. n. Aer care nu a cunoscut

starea de biniște.

SIRENADĂ, sirenade, s.f. muzică interioară

care apare la suprafaţa oamenilor atunci când
aceștia se scufundă într-un ocean de biniște.

ZGOMUT, zgomute, s.n. Sunete care se aud din

depărtare, estompate de starea de biniște.

STROPĂIALĂ, stropăieli, s.f. Sunetul plăcut

pe care îl fac stropii de ploaie pe acoperiș,
contribuind la starea de biniște din casă

135
 Definiţii

LUMÂNCARE, lumâncăruri, s.f. Masă pe care o

luăm la lumina lumânărilor, în biniștea casei.

DUMINICAFEA s.f. acea cafea savurată într-o

dimineaţă de duminică, când ţi-e biniște.

SCUNDĂ, scunde, s.f. o secundă care a trecut

un pic mai repede, cum sunt cele de biniște.

SUBFLET, sublflete, s.n. Ceea ce se află în

adâncul sufletului și iese la iveală doar când
e biniște.

BINȘITE s.f. o biniște falsă, fabricată în China;

vezi și acamlie, tinhă, pacce

136
 Poezii

Filme & biniște

Pe toboganul ultimelor raze de soare

s-au prelins în casă două suflete, o sticlă de
vin roșu
și câteva ecleruri.
Ne-am îmbrăţișat cu braţele deschise
și vaccinate, apoi ne-am pus pe croșetat –
o mușcătură de ecler, câteva cuvinte,
o gură de vin, câteva cuvinte,
câteva cuvinte, câteva cuvinte,
până când am reușit să croșetăm o minunată
păturică de biniște, sub care ne-am ghemuit
uitându-ne la un film
despre o adolescentă în vacanţă
până am aţipit, iar adolescenta din film
a ajuns să ne privească ea pe noi
cu un zâmbet cald.
de acolo, de la ea din vacanţă.

137
 Poezii

Suntem bogaţi

Degetele mele le atingeau pe ale tale

așa cum marea atinge ţărmul –
la început, delicat, dar apoi din ce în ce mai
apăsat,
căutând să afle ce e acolo, sub ţărm,
și săpam și săpam și unghia mea mângâia
căușul palmei tale stângi
la început, delicat, apoi din ce în ce mai
apăsat
și am săpat până când
tot săpând
din ţărmul mâinii tale
a început să ţâșnească biniște în casă,
ca petrolul în filmele americane;
ne-am uitat unul în ochii celuilalt și am ţipat
fără cuvinte
Biniște! Suntem bogaţi!
în timp ce biniștea tot ţâșnea,
de ne ajunsese până la genunchi,
pantofii pluteau pe acest val de biniște,
dar cui îi mai păsa de pantofi,
eram deja multimiliardari în secunde de
fericire
138
123
 Poezii

iar biniștea continua să izvorască din căușul

mâinii tale stângi
ne ajunsese deja până la brâu
prin casă pluteau veioze, fotografii de familie
și lumânări
nimic nu mai conta, suntem bogaţi,
îmi tot repetam în gând
n-am jucat în viaţa mea la loto și uite că am
reușit,
biniștea ne ajunsese dincolo de capete
pe lângă noi înotau asemenea unor
nemaivăzute
fiinţe subacvatice perne ca niște imense
ţestoase înflorate,
am prins una dintre ele în braţe, dar nu se
dădea prinsă,
îmi tot aluneca, am început să mă lupt cu ea
până m-am trezit;
printre clipiri leneșe, am descoperit
că degetul meu zăcea, obosit de atâta
săpat,
în căușul palmei tale stângi.

139
124
 Ghicitori

Nu-i motan și nici pisică

n-are stres, n-are nici frică,
iar când ţi se-așază-n poale
relele se duc la vale,
de necazuri nu-ţi mai pasă
și n-ai mai ieși din casă.
biniștea

Apare odată cu oameni dragi

fără să fie chemată
deșartă mult bine din desagi
și dispare fără să fie furată.
biniștea

Are fulgi, însă nu zboară

nici dacă o scoţi afară
și e cel mai biniștită, zău
când o pui sub capul tău
perna

140
 Banc :)

clasic

• O doamnă apelează la o agenţie, căutând

un apartament biniștit. Agentul imobiliar îi
prezintă câteva posibilităţi și ajung împreună
la un listă scurtă de trei locuinţe. Pleacă la
vizionare și se întorc peste câteva ore, tare
nemulţumiţi. Plin de nervi, agentul îi spune:

— Prima nu v-a plăcut că avea ferestrele
prea mari și intra prea multă lumină, a
doua era situată la un etaj prea sus. A treia
nu v-a plăcut că se auzea tramvaiul când
deschideaţi geamul.
— Așa e.
— Auziţi, dumneavoastră căutaţi o locuinţă
sau un loc de veci?

• Doi extratereştrii se holbează la Pământ şi

comentează:

— Ce-o fi cu fumul ăla care se vede? Vreun

atac nuclear?
Al doilea se uită printr-un super telescop.
— A, nu! E de la lumânări. Iar fac pământenii
biniște în case.

141
 Banc :)

absurd

• De câţi poliţiști e nevoie ca să faci biniște?

De niciunul.

• Care e asemănarea între biniște și un

sutien? Ambele fac realitatea mai plăcută.

• Ce au în comun biniștea și enervarea?

Ambele sunt stări negative cu excepţia biniștii.

• Cu ce seamănă o jumătate de biniște?

Cu cealaltă jumătate.

smart

• Zilele trecute au venit la mine în vizită

trei prieteni logicieni. Am gătit împreună
paste apoi ne-am așezat la masă. Vinul era
minunat, pastele – delicioase. Câteva lumânări
pâlpâiau, în casă era cu adevărat biniște.
Când am ajuns la desert i-am întrebat: toată
lumea vrea desert?
Nu știu, mi-a răspuns primul.
Nu știu, mi-a răspuns al doilea.
Da, mi-a zis ultimul.

142
 SMS

În afară de tot ce există de

cumpărat pe listă

nu uita să iei și niște

baxuri de biniște

//

de când ai venit în lumea mea

mi-am găsit biniștea

//

scuze, întârzii puţin

dar când vin

aduc cu mine și niște

mult dorită biniște

143
 SMS

Cine iubește

se biniștește

//

Când îmi găsesc biniștea într-o carte

poa’ să se ciocnească Venus cu Marte

//

mi-e dor de tine și de vocea ta

care aduce biniștea

//

Nu uita să mai și uiţi

și-o muzică de biniște s-asculţi

144
 Graffiti / Stickere

Biniște și place.

Biniătea învinge.

Cele mai frumoase lucruri se

întâmplăîn binișţt e.

Biniătea naăte
supereroi.
145
 Graffiti / Stickere

Biniste
‚ fà r Ã
frontiere.

Biniștea e
lucru mare.
Home, sweet
biniște.
146
Felicitare

147
 Horoscop

Se arată pentru tine o zi cu un

randament destul de ridicat. În
plan profesional reușești să faci
faţă cu brio nu doar sarcinilor de
astăzi, ci și celor restante. E posibil
să primiţi un semn de biniște de la
cineva care v-a dus dorul.

Energetic, aveţi o zi magică.

Strategia pe care o aveţi la
birou se va dovedi câștigătoare.
În iubire, eforturile vă sunt
recunoscute. În relaţia cu casa,
datorită intrării Lunii în Casa
Familiei, vă așteaptă câteva zile
pline de biniște și armonie.

148
 Proză foarte scurtă

Ghinder

S-au întâlnit pe Ghinder, reţeaua de matrimoniale.

Ea – silfidă, cu antene lungi. El - chitinos, bine
făcut. A fermecat-o de la prima întâlnire. În timp
ce el îi observa ocelii, ea îi admira picioarele
lungi, păroase. Ah! Era un gândac pe cinste.
După ce au ieșit în oraș să mănânce sub gresia
bucătăriei mele, el a invitat-o sub parchetul
dormitorului. Ea l-a urmat, timidă, pipăind aerul
cu antenele. Dar nici n-au ajuns bine acolo, că
el s-a întors către ea. Șșșșt! a dus unul dintre
piciorușe către gură. Nu putem intra aici și
arătă cu ocelii în sus, către parchet. De ce? l-a
întrebat ea mirată.

Pentru că au făcut biniște acolo sus și se

aude orice foșnet, i-a răspuns el, în șoaptă,
conducând-o sub podeaua din baie.

149
 Proză foarte scurtă

Japoneza învăluită într-un șal albăstrui de

pe canapeaua ocru deschis

Din timp în timp, o văd altfel pe iubită-mea.

Când am cunoscut-o era ca o vată pe băţ oranj
peste care ningea cu fulgi mari de zăpadă,
care se topeau de invidie. În ziua când s-a
mutat la mine arăta ca o prinţesă africană
cu botine galbene în faţa porţii grena. Când
ne-am certat mi-amintesc clar – era păpușa
Chuckie într-o rochie de culoarea sângelui, cu
rimelul întins, plângând la oglindă. Am și visat-o
noaptea. Ieri după ce am mâncat primul nostru
sushi gătit acasă, învăluită într-un șal albăstrui
de biniște a aţipit pe canapeaua ocru deschis
și zâmbea în vis.

150
 Basm

Făt Frumos din biniște

A fost... de fapt ce zic eu a fost că încă

mai este. Așadar, este o dată ca niciodată o
prinţesă. Dar ce zic eu o dată ca niciodată, că
e un lucru care se tot întâmplă. Dar clar e vorba
de o prinţesă, că toţi suntem mai mult sau mai
puţin prinţese. Deci e vorba de o prinţesă.

Acesta este un basm despre o prinţesă ca
noi toţi.

Însă povestea începe cu tatăl acestei prinţese,
împăratul. Acesta trăia nu departe de codrul
întunecat și de izvoarele de apă dulce, chiar
la marginea ţinutului Liniștii unde, împreună cu
împărăteasa au hotărât să se retragă, departe
de www, de .org și de aglomerata linie de
tramvai 41. În ziua în care prinţesa a devenit
suficient de mare, înainte ca aceasta să plece
de-acasă către ţinutul Neliniștii, așa cum se
făcea, împăratul i-a spus:
— Draga mea, ai crescut.
— Aham.
Face ID.
— Ești ditamai prinţesa.
— Mhm.
Scroll down.
— Mă uit la orologiu și văd că arată ora

151
 Basm

despărţirii fără câteva cuvinte.

— Mda, îi confirmă tânără între două swipe-uri

stânga.
— Ești sigură că vrei să pleci în ţinutul Neliniștii?
— Omg, normal, tata.
Pinch screen.
— Prea bine, fiica mea. Un singur lucru îţi cer,
însă.
— Care e acela, tată? întrebă ea, ridicându-
și ochii din telefon pentru prima oară de la
începerea discuţiei.
Până și ecranul telefonului clipoci și se făcu
negru.
— Ei bine, aș vrea ca cel care te va lua de soţie
și jumătate din împărăţie să îţi aducă biniște.
— Biniște, repetă prinţesa, gânditoare.
— Da, să nu accepţi pe altcineva.
— Oook. Și unde pot găsi biniștea asta?

În loc să-i răspundă, tatăl o strânse la
piept. Cum auzise făgăduiala din gura ei, cum
se liniștise. Căci fiica lui, poate stătea mult timp
online, dar și când era offline, era o fată de
toată isprava.

Tânăra prinţesă fu prima care se desprinse
din îmbrăţișare și prinse a se pregăti de drum.
În timp ce aranja pe cal desagii cu merinde,
încercă să se dumirească puţin: Siri, please tell

152
 Basm

me what is biniște. Ascultă, cu atenţie, apoi

continuă: Siri, where can I find biniște? Tot ce
află fu că biniștea se află într-un loc îndepărtat,
la capătul împărăţiei Neliniștii și e păzită de
un zmeu cu nu mai puţin de 7 (șapte) capete.

Nu suna prea încurajator, dar prinţesa își
luă la revedere de la părinţi și dusă fu. Ajunsă
în ţinutul Neliniștii își găsi un loc în care să
adaste și își parcă bidiviul sub un tei.

Trecu o zi, trecură săptămâni, ba chiar luni
și prinţesa avea din ce în ce mai mult din
toate, mai puţin timp. Între sală, job și munca
de după job, abia dacă mai găsea timp de
o carte, darămite de găsit prinţișori care să îi
aducă biniștea.

Frumoasă era, de nici poza de profil nu i
se încărca. Deșteaptă – foc, că nici un status
nu-i stătea pe loc, imediat era împărţit în lumea
largă. Și muncitoare – ca o albină în zi de
sărbătoare. Așa că ce s-a gândit ea, s-a tot
perpelit, și a dat sfară în ţară pe reţelele de
socializare cum că ar umbla după un peţitor
de biniște aducător.

Mulţi și nenumăraţi au fost cei care au bătut

la porţile messengerului. Dar tuturor le găsea

153
 Basm

câte un cusur. Unul avea cratima atât de mică,

de nici nu se vedea, mai ales când scria. Altul
era așa serios că îi scăpau toate glumele pe
jos, nu prindea niciuna. Unul prea cu zel, altul
plin de gel, unul o privea de sus, altul se dovedi
cu totul și cu totul dus. Iar cei atât de puţini că
îi putea număra pe degetele de la o mână cu
două degete lipsă, când auzeau de biniște,
imediat își luau tălpășiţa.

Asta până într-o bună dimineaţă de mai,
când fluturându-și ea cosiţele în drum spre
birou, o femeie bătrână care vindea bujori îi
spuse:
— Ia mamă, o floare, că e de la mine din
grădină și îţi va aduce lumină.

Și oricât de grăbită ar fi fost prinţesa, căci
avea un ppt de terminat și de trimis până când
soarele se înălţa de trei suliţi pe cer, ea se opri
și luă un întreg buchet de flori.

Bătrâna îi mulţumi și chiar când tânăra îi
întindea galbenii ca plată, o strânse de mână
și îi spuse, privind-o prin ochi direct în inimă:
— Ai grijă de aceste flori căci ele sunt fermecate.
În ziua în care se vor ofili, ele nu vor muri, ci
doar se vor muta în obrajii celui care ţi-e sortit
și pe care îl vei întâlni negreșit.

154
 Basm

Prinţesa lăsă galbenii și fugi la birou, cu

bujori cu tot. Și, cu limba de un cot, ajunse la
prezentare și reuși s-o termine la timp. Abia
atunci privi bujorii, încercând să-și dea seama
dacă au ceva diferit. N-aveau. Probabil că era
o doar o babă nebună, își spuse.

Și zilele trecură și bujorii continuau să o
privească din glastră la fel de vii ca în prima
zi. De ajunsese să se și obișnuiască cu ei așa,
rozalii și durdulii cum erau. Până într-o zi de
vineri când, ajunsă de dimineaţă le găsi petalele
căzute pe tot biroul. Privi în jur prin odaie, dar
nu se arătă nimeni la faţă.

În zadar se tot holbă în obrajii celor pe care
îi întâlnea, căci nu găsi nici urmă de bujor. Ziua
se scurse ca oricare alta. Aproape că dăduse
uitării bujorii fermecaţi când, după ce plecă
de la birou își luă un pahar de vin la terasa
din colţ. Doar ce începuse a savura paharul
de rozé, privind lumea din jur prin el, când
văzu că se apropie de ea un tânăr, cu totul și
cu totul înveșmântat în zale. Vârful sabiei sale
zgâria gresia terasei, zalele scoteau la fiecare
pas un clinchet ca de windbells, cum aveau și
părinţii ei împăratul și împărăteasa în pridvorul
palatului lor. Dar ei erau departe acum, iar
cavalerul – din ce în ce mai aproape.

155
 Basm

Ajunse atât de aproape, încât prin coif ea

îi și zări bujorii din obraji. Așa că îi sări direct
în braţe. Necugetată prinţesă, ai putea gândi,
cititorule, dar nu uita că acesta este un basm
cât se poate de real, iar în realitate oamenii
nu sunt doar buni sau doar răi, ca în povești.

Nici nu mai fu nevoie să-i spună despre
biniște, cavalerul îi citise toate spusele și
nespusele în priviri.
— Duce-mă-voi în căutarea biniștii, dar nu singur,
căci am nevoie de cineva care să mă ajute să
car biniștea, căci tare e greu de dus.
Nu fu nevoie ca ea să ridice două degete sau
să deschidă cele două buze nerăbdătoare să
vorbească dar și să iubească, pentru că el o
privi, asemenea bătrânei de la care cumpărase
bujorii, direct în suflet și îi spuse:
— Să mergem.

Și uite-așa purceseră împreună în căutarea
biniștii. Din capul locului, de cum încălecară,
drumul le fu inundat de sute, mii, zeci de mii de
animăluţe chiţăitoare, care claxonau, răgeau, și
se înghesuiau unele în altele. Cu grijă, încercând
să nu le facă una cu pământul sub copitele
calului lor, reușiră să își facă loc ba pe drumuri
mărginașe, ba prin mlaștini de asfalt și numai
măiestria cavalerului în a mânui calul făcu să
ajungă cu bine în apropierea unor întinderi

156
 Basm

ce păreau nesfârșite. Erau Smârcurile Îndoielii.

Celebrele Smârcuri ale Îndoielii în care atâţia
și atâţia își găsiseră sfârșitul.
— Aici, să te văd flăcăule, până aici ţi-au fost
puterile? îl provocă ea.
Cavalerul își adună toată voinţa pe care o
avea și privi chipul fetei. Pe sub surâsul ei putea
citi lesne gândurile ei, ca slovele unei cărţi. Pe
neașteptate aruncă din buzunarul de la piept,
din dreptul inimii, o plasă de întrebări bine
meșteșugite din care se făcu o punte pe care
reușiră să traverseze mlaștina. Căci încrederea
prinde viaţa din răspunsuri bune, iar răspunsurile
bune sunt progeniturile întrebărilor bune.

Și merseră ei ce merseră prin bezna grea
ca un cojoc al nopţii, căci între timp lumina se
retrăsese în camera ei de la asfinţit, și merseră
și merseră, până când pe neașteptate ajunseră
chiar în faţa modestului palat al prinţesei.
— Dar ce căutam aici? Pesemne că ne-am rătăcit,
glăsui ea.
— Nici vorbă, îi răspunse el, deloc ostenit, după
tot drumul.
De pe cer, și luna, cu singurul ei ochi rămas,
îi privea mirată.
— Biniștea e chiar aici, în astă citadelă.
— Dar ăsta e modestul meu palat, se miră ea.
— Prea bine, să mergem dară. Însă nu ne va fi
ușor, proroci el.

157
 Basm

Și nu apucă să zică mai multe, că în faţa

lor se ivi ca din negura unui hău adânc un
ditamai zmeul. Era Streszmeu, temutul zeu cu
șapte capete – unul al grijilor, altul al fricilor,
cel de-al treilea – al neîncrederii, următorul –
al pesimismului, altul - al egoismului și ultimele
două, ceva mai mici – cele ale frustrărilor și
ale neîmplinirilor.

Cât ai clipi, învârtind deasupra capului
paloșul sincerităţii, flăcăul reuși să-i reteze
zmeului două capete – cele ale neîncrederilor
și fricii. Dar ce te faci cu celelalte cinci?

Streszmeu, rănit, se aruncă furios asupra
lor. Cei doi reușiră să fugă pe trepte în sus. Și
cum pășeau, al naibii, zmeu își strecură două
capete printre picioarele lor, pasămite să le
pună piedică. Dar prinţesa, binecuvântând
momentul în care își luase tocuri la birou în acea
zi de vineri, își înfipse cu sete cele două tocuri
stiletto în tâmplele frustrărilor și ale egoismului,
lăsându-l pe Streszmeu să își agite cele trei
capete rămase.


Cei doi fugari reușiră să intre în casă, dar
pe ușa întredeschisă, balaurul strecură două
dintre capete, cu gurile lor mari și pline de colţi.
Și-atunci ea aprinse câteva lumânări parfumate,

158
 Basm

iar capul grijilor se scurse inert la pământ, căci

e lucru bineștiut că aromaterapia alungă toate
grijile din minte.

Mai era puţin până departe, însă. Mai
rămăsese un cap care îi urmărea prin toată
casa. Fugarii aruncară peste umăr două melodii.
Prima dintre ele – A change is gonna comme,
cântată de Greta Van Fleet, îl lovi Streszmeu
drept în tâmplă capului pesimist. Asta îl încetini
puţin cât să vină cea de-a doua melodie I put
a spell on you, zisă cu foc de Nina Simone și
îl transformă într-un nor de fum care se pierdu
pe fereastră, afară.

Așa se face că cei doi reușiră să închidă
ușa și cum se așezară pe canapea să-și tragă
sufletele, în faţa lor căzu, ca din cer, răsturnat
de o basculantă condusă de îngeri, un ditamai
mormanul de biniște. Dar nu era nici urmă nici
de basculantă, nici de îngeri. Doar mormanul
translucid de biniște.

Nu le veni să-și creadă ochilor. Își trecură
braţele prin el, apoi începură să se îmbăieze
în el ca într-o uriașă baie cu spumă. Aruncară
în sus această spumă a biniștei, se unseră cu
ea pe tot corpul și, spune-se, au trăit biniștiţi
până la adânci tinereţi, pentru că povestea
s-a întâmplat mai azi.

159
 Basm

Iar pentru acei dintre voi care au profil
real și chiar au numărat capetele zmeului,
observând că lipsește unul la numărătoare, ei
bine, povestea spune că, neîmplinit, Streszmeu
s-a dat de pământ cu singurul cap rămas, cel
al neîmplinirilor, până când și l-a zdrobit cu
totul.

Și uite-așa Streszmeu s-a stins, iar biniștea
a-nvins!

Iv cel Naiv

160
Sînziana Pop

161
 Drumul către biniște

Iubesc frumosul de când mă știu și sunt

mai mult decât recunoscătoare că pot aduce
partea mea de frumos într-un proiect care
aduce zâmbetele pe feţele oamenilor.

Pe lângă rândurile pe care le-am așternut
în cărticică despre tot ceea ce înseamnă
biniște pentru mine, am mai avut o misiune
concretă: să reamenajez două camere
punând în aplicare cât mai multe dintre
sfaturile pe care eu însămi le-am dat. Pentru
a avea o imagine de ansamblu a poveștii,
voi începe chiar cu începutul. Oricine și-a
dorit s-a putut înscrie într-o competţie, pe
o perioadă limitată de timp, premiul fiind
redecorarea unei camere, pe care urma să o
realizez într-o singură zi. Pentru a participa,
doritorii au trimis o fotografie a spaţiului
aflat „în căutare de biniște” și au așternut și
câteva rânduri despre cum și-ar dori să arate
la final. După o jurizare în care a trebuit sa
ţinem cont, printre altele, și de ce putem face
într-o singură zi cu cei 5000 de euro alocaţi,
am ales să reamenajez camera lui Eli, o
fetiţă în vârstă de doi ani și, la aproximativ
o lună distanţă, sufrageria Liei, o tânără
cercetătoare.

162
 Zis și făcut! Prima pe listă a fost camera
lui Eli. Pentru că îmi plac poveștile cu început,
cuprins și încheiere, aș vrea să menţionez
că încă de la început, când am mers să
vizităm camera, cu câteva zile înainte de
amenajarea propriu-zisă, am avut o mare
surpriză, realizând că este un spaţiu mic,
mult mai mic decât ne-a lăsat impresia poza
din competiţie. Dar cum ador să decorez
camere pentru copii, am privit acest aspect
ca pe o provocare și nu m-am lăsat deloc
descurajată.

163
 Am pornit la drum cu următoarele notiţe
în carnet: să încerc să creez un spaţiu
coerent, să ţin cont de nevoile unei fetiţe de
doi ani, să fie o cameră veselă, luminoasă,
aerisită, în care să îi facă plăcere să își
petreacă timpul.

Dar înainte de ursuleţi de pluș și pernuţe
drăgălașe, mi-am alocat timp lucrurilor
practice: Eli avea nevoie de un pat adecvat
vârstei, de un dulap propriu și de o zonă
în care să poată desena, decupa, adică de
164
un birou și de un scaun, ambele pe măsura
ei. Întorcându-ne la dimensiunile reduse
ale camerei, am concluzionat că prezenţa
altor piese de mobilier ar aglomera spaţiul
inutil. Din clipa în care mobilierul a fost ales
si agreat, am început să mă gândesc la
variante pentru a aduce veselia și armonia
pe care le pomeneam mai mai sus.

Un prim sfat pe care l-am dat în

articolele din Cărticica de Biniște și de care
am ţinut cont și în această amenajare a fost
acela de a nu achiziţiona seturi de mobilier.
Sunt de părere că o astfel de alegere
uniformizează spaţiul, îl face să pară tern și
lipsit de personalitate. Dar da, piesele diferite
trebuie să se armonizeze unele cu celelalte,
să existe o coerenţă cromatică și stilistică.
Pentru camera lui Eli am ales un pat din
lemn de stejar, natur, un dulap alb, iar biroul
și scaunul într-o nuanţă de verde pastel.
Culorile neutre ale pieselor de mobilier, mi-
au oferit posibilitatea de a mă juca un pic cu
cele ale pereţilor.

165
 Am vrut să folosesc tapet, căci sunt de
părere că este unul dintre acele artificii care
pot schimba radical aspectul unei camere, cu
o investiţie si un deranj minime. Am ales un
model vesel, cu fructe, destul de atemporal,
gândindu-mă că ar putea să îi placă lui Eli
și peste câţiva ani, nu doar acum, la cei doi
anișori ai săi.

Revenind la dorinţa de a nu aglomera prea

mult o cameră destul de mică, am folosit
tapet doar pe doi pereţi ai încăperii, astfel
încât modelul cu fructe să nu devină obositor.
Pentru un plus de culoare, am ales să pun
tapet doar pe jumătate din înălţimea pereţilor
și un lavabil bordó pentru cealaltă jumătate.

166
167
 De ce sfaturi am mai ţinut cont în
amenajarea camerei lui Eli? Ei bine, m-am
jucat cu texturile (pat din lemn, covor de iută,
lustră de ratan, perdele din in, baldachin
din pânză), am încercat să aduc și un strop
de natură în interior (folosind un ghiveci
suspendat, o plantă pe dulap și alte câteva
în raftul de pe perete, tocmai pentru a
lăsa cât mai aerisit spaţiul de jos), am ales
accesorii colorate (baldachin, așternuturi,
perne, jucării), ușor de înlocuit pe măsură ce
gusturile se schimbă și am folosit draperii
albe din in pentru a lăsa lumina să pătrundă
în încăpere.

Bucuria sinceră pe care am văzut-o la

final pe feţele mamei și fetiţei mi-a rămas
întipărită în minte și o voi purta în suflet mult
timp de acum înainte.

168
169
170
171
 La aproximativ o lună distanţă de la
prima redecorare, a urmat sufrageria Liei.
Același buget, aceeași unică zi la dispoziţie
pentru a amenaja spaţiul, de data asta, mult
mai generos. Cred că am mai spus asta,
dar chiar dacă mă repet, vreau să subliniez
că primul, dar absolut primul lucru de care
ţin cont mereu într-o amenajare, este să îi
îndeplinesc dorinţele celui care locuiește
acolo, să ţin cont de stilul său de viaţă și să
îl plasez în centrul atenţiei mele.

Lia și-a dorit o canapea mai confortabilă,
o zonă de lucru, tablouri și un spaţiu care să
emane pace și armonie, în care să își poată
invita prietenii. Am adorat să redecorez
această sufragerie, chiar dacă au existat
destul de multe provocări: doar cinci zile la
dispoziţie în care să gândesc sufrageria, o zi
în care să se întâmple totul și un buget pe
care nu îl puteam depăși nici măcar cu un
leu.

172
 Singurele lucruri pe care le-am păstrat
au fost plantele (pe care le-am pus mai bine
în valoare cu ajutorul unor ghivece de lut)
și un poster care mi-a plăcut și care mi-a
atras atenţia încă de când am făcut selecţia
participanţilor la concurs.

173
 Cum am adus starea de biniște în
sufrageria Liei? În primul rând am schimbat
culoarea pereţilor. Întorcându-mă la sfaturile
din Cărticica de Biniște, scriam acolo că
pentru a crea o oază de calm, de relaxare,
e bine să alegem culori neutre ale pereţilor.
În acest caz, am ales o nuanţă de gri, dar
am decis ca tavanul și partea de sus a
pereţilor (o fâșie de câteva zeci de centimetri)
să ramână albe. De ce? Pentru a crea iluzia
unei camere mai înalte, înălţimea fiind ceea
ce le lipsește, de obicei, apartamentelor de
bloc. În plus, am delimitat zona de lucru (un
birou, un scaun și un raft) tot cu ajutorul
vopselei – de data aceasta am desenat un
dreptunghi roz, care se potrivea de minune
cu restul pieselor din încăpere.

174
 În cazul Liei, mi-am propus să creez un
spaţiu care să emane, pe lângă armonia
și echilibrul dorite, feminitate. De aceea am
optat pentru o canapea de catifea roz,
confortabilă, pe care mi-am imaginat-o pe
Lia relaxându-se, citind o carte, ascultând
muzică sau vizionând un film.

Din nou, ca și în cazul camerei lui Eli,

m-am jucat cu texturile: catifea, in, ratan,
bumbac, materiale naturale, pe care să îţi
fie drag să le atingi și care să creeze un
contrast plăcut privirii.

175
 Având la dispoziţie un spaţiu generos,
am putut să aplic mult mai vizibil sfatul de
a aduce natura în casă. În plus, am avut
marele noroc ca plantele pe care Lia le avea
deja să fie absolut superbe și să aibă nevoie
doar de ghivece care să le pună în valoare.

176
 Reacţia Liei la vederea noii sale sufragerii
a fost tot ce mi-aș fi putut dori, nimic mai
mult, nimic mai puţin. A sărit direct pe
canapea, s-a minunat de fiecare colţișor și
am simţit că i-am produs acea bucurie pe
care o aveam în gând. Când se întâmplă
asta, nu mai ai nevoie de nimic, de absolut
nimic în plus.

Tot ce aș mai vrea să adaug este că
drumul către biniște a fost atât de frumos
încât l-aș repeta oricând, cu ochii închiși…

Sinziana Pop

177