Fişă de lectură
 
Am început lectura in data de: 23.08.2021
Am sfarşit lectura in data de: 24.08.2021
Titlul carţii: Moara cu Noroc
Autorul: Ioan Slavici
Editura: Editura Art

Opera este scrisă în: proza

Locul desfăşurării acţiunii: Hanul “Moara cu Noroc”, Campia Aradului
Timpul desfăşurării acţiunii: A doua jumatate a secolului 19
Naratorul (tipul de narator, indici ai prezenţei acestuia):
Personajul Tipul de personaj Trăsături Citate
(principal/ secundar, pozitiv/ negativ, real/ fantastic) (fizice, morale)

Ghita (principal, pozitiv, fantastic)

Ana (principal, pozitiv, fantastic)
Soacra (secundar, pozitiv, fantastic)
Lica Samadaul (secundar, negativ, fantastic)
Pintea (secundar, pozitiv, fantastic)
Buză-ruptă (episodic, negative, fantastic)
Marti (episodic, pozitiv, fantastic)
Laie (episodic, pozitiv, fantastic)
Ia-Boarul (episodic, negative, fantastic)
Raut (episodic, negativ, fantastic)
Uta (episodic, pozitiv, fantastic)
Saila (episodic, negative, fantastic)

Rezumat / Idei principale:

Capitolul I: Soacra lui Ghita, mama Anei, isi spune parerea in legatura cu intentia de a cumpara o
carciuma de langa Ineu, Ea crede ca e mai bine sa ramana la locul lor, insa spune ca este decizia
lor nu a ei. Dupa aceasta discutie, Ghita hotaraste sa achizitioneze carciuma.
Capitolul II: Proprietarii carciumii castiga foarte bine datorita locatiei, iar clientii erau tratati ca
membrii unei familii.
Capitolul III: La carciuma isi face prezenta Lica Samadaul, iar acesta ii cere lui Ghita sa ii spuna
cine trece pe la carciuma sa pe un ton amenintator.
Capitolul IV: In urma vizitei lui Lica, Ghita isi cumpara doi caini, doua pistoale si o a doua
sluga, din acest motiv, Ghita isi schimba atitudinea devenind mai rece, mai violent. Lica ii cere
intr-una din zile, printr-un porcar sosit cu turma la Moara, sa dea mancare si bautura porcarilor
sai, si sa-si opreasca drept rasplata cinci porci. Ghita il refuza la inceput dar cazu in final de
accord. Cand vru sa-si opreasca porcii, porcarii i-au spus ca nu au primit ordin de la Lica sa ii
dea.
Capitolul V: Lica Samadaul vine la carciuma intr-o seara, iar Ghita este alarmat. Dupa ce
insemneaza porcii, Ghita ii ia o parte din bani lui Lica si il ameninta
Capitolul VI: Ghita isi primeste porcii, iar Lica il face gelos pe Ghita, dansand cu Ana
Capitolul VII: Ghita se imprieteneste cu un jandarm, pe nume Pintea, cu care pleaca sa
investigheze jaful, in care arendasul ar fi fost batut.
Capitolul VIII: O femeie cu copilul ei de 5 ani isi fac prezenta la carciuma, iar Ana isi da seama
ca exista o legatura intre femeia cu turma de porci si Lica Samadaul.
Capitolul IX: Ghita se afla intr-o Ancheta privind jefuirea arendasului.
Capitolul X: Pintea gaseste cadavrul unei femei sufocate cu biciul lui Lica si un jandarm
injunghiat, iar Lica este arestat ca mai apoi sa fie eliberat.
Capitolul XI: La judecatorie, Pintea banuieste un complot, iar Saila si Buza-Rupta sunt
condamnati la puscarie pe viata.
Capitolul XII: Ghita isi primeste banii inapoi si afla ca o parte din ei sunt de la arendasul jefuit si
femeia omorata
Capitolul XIII: Ghita merge la Pintea si ii spune de originea banilor primiti de la Lica
Capitolul XIV: Ana il tradeaza pe Ghita cu Lica
Capitolul XV: Lica pierde chimirul cu bani si isi da seama ca impotriva sa se face un complot
Capitolul XVI: Ghita este impuscat de Lica dupa ce o omoara pe Ana, Raut aprinde un incendiu
la Moara cu Noroc, iar cand Lica este inconjurat de jandarmi, acesta se sinucide.
Capitolul XVII: Dupa ce este stins focul, batrana pleaca alaturi de copii.

Momentele subiectului:
Expoziţiunea: Carciuma este prezentata impreuna cu personjaul principal masculine, Ghita, un
om harnic si muncitor. 
Intriga: In carciuma, isi face aparitia Lica Samadaul, care isi impune regulile de la inceput si
devine periculos pentru Ghita si Ana.
Desfăşurarea acţiunii : Ghita isi ia masuri de aparare impotriva lui Lica, dar odata cu dorinta de
a se imbogati, acesta isi pierde tot rationamentul si se indeparteaza de familie. Apoi, el ajunge
implicat impreuna cu Lica in jaful asupra arendasului si uciderea unei femei si a copilului sau. In
final, Ghita se prezinta la jandarmul Pintea cu dovezi impotriva lui Lica.
Punctul culminant: Ghita innebuneste complet, iar dupa ce Ana il inseala cu Lica pentru
razbunare, Ghita o omoara, iar el la randul sau este omorat de Lica. In final Lica se sinucide cand
este prins de Pintea.
Deznodământul: Un incediu distruge carciuma de la Moara cu noroc in noaptea de Pasti si
singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copii.

Moduri de expunere: (indică modul prezent în opera literară , indică pagina / paginile şi
transcrie câte un citat):
Naraţiune “…vine apoi un pripor, pe care il urci, si dpa ce ai coborat iar in vale, trebuie sa faci
popas, sa adapi calul ori vita din jug si sa le mai lasi timp de rasuflare…” Pagina 18, Capitolul II
Dialog: “-Se vede c-au dat de catelul-pamantului[…]
–Ghita!” Pagina 32, Capitolul IV
Descriere: “…sute de pasi de raulet, iara moara a ramas parasite, cu lopetile rupte si cu
acoperamantul ciuruit de vremurile ce trecusera peste dansul” Pagina 19, Capitolul II

Caracterizare directa: De la prima aparitie a personajului Lica, acesta a fost descris fizic, cat si
moral abundent: „un om de treizeci şi şase de ani, înalt, uscăţiv şi supt la faţă, cu mustaţa lungă,
cu ochii mici şi verzi şi cu sprâncenele dese şi împreunate la mijloc. Lică era porcar, însă dintre
cei care poartă cămaşă subţire şi albă ca floricelele, pieptar cu bumbi de argint şi bici de
carmajin /.../" Pagina 23 Capitolul 3
Caracterizare indirectă: Din vorbele acestuia si comportamentul sau, Lica este un om
impunator, ascutita la minte, stricta (“Lica le zise acesteasa, ca orisicine sa poata intelege ca are
graba si ca nu vrea sa mai lungeasca vorba…”)

Titlul operei (structură, semnificaţie): Titlul operei “Moara cu Noroc” este formata din 2
substantive comune si un cuvant de legatura. Se poate identifica si o ironie dintre acest titlu si
continutul operei, deoarece, norocul dispare inca din primele capitole, iar personajele se
degradeaza incetul cu incetul.
Vocabular: Arendas- “Persoană care ia în arendă un bun (mai ales o proprietate agricolă mai
întinsă)”, Samadau- “Persoană care ține socotelile cuiva; contabil. ♦ Supraveghetor peste
porcari”, Vizitiu- “Persoană care mână (ca profesionist) caii la o trăsură, la o căruță etc.”
Citate preferate (scrise între ghilimele, indicând pagina): "Simteam eu ca nu are cum sa iasa
bine, dar asa le-a fost dat!...".
Impresii personale: Din opera citita am invatat ca intotdeauna trebie sa te multumesti cu ce ai,
iar cand esti pus in fata unui castig foarte mare, poti tiinde sa iti pierzi mintiile si sa uiti de cei
dragi care iti sunt alaturi. Consider ca si un final mai putin macabru si sumbru ar fi fost la fel de
adecvat, doar ca povata batranei de la inceputul operei nu ar fi avut acelasi efect asupra
cititorului.
Note de lectură
Opera mi-a trezit sentimente de ingrijorare fata de personajele principale din aceasta opera care
in final mor, datorita lacomiei si setei de ban ice l-au innebunit pe protagonist(Ghita)
Surpinzător este momentul cand Lica Samadaul este prins de catre Pintea si acesta se sinucide
dandu-se cu capul de un copac.
Demn de admirat este fragmentul în care Ana decide s ail faca gelos si sa il insele pe Ghita cu
Lica, doar din razbunare.
Am fost curios când Ghita a aflat ca Ana l-a inselat cu Lica si s-a dus dupa ea la Moara cu Noroc
Aş vrea să trăiesc în lumea personajului pentru că timpurile in care traia personajul erau mult mai
simple, iar traiul era mult mai usor, cea ce facea ca oamenii sa fie fericitii si sa nu aibe nici o
grija.
Nu aş vrea să trăiesc în lumea personajului pentru că m-am obisnuit cu lumea in care traiesc, iar
traiul intr-un loc complet nou, va fi o schimbare majora in care mi-ar lua foarte mult timp sa ma
acomodez si sa invat sa traiesc in aceea perioada.
Opinii critice / Referinţe critice:
« Ceea ce pare nou si fara asemanare in epoca inceputurilor lui este analiza psihologica pe care
Slavici o practica intr-un limbaj abstract.(…) povestitorul vede oamenii lui dinlauntru, in
sentimentele sau in crizele lor morale. » (Tudor Vianu)
« Ceea ce loveste pe oricine reciteste astazi pe Slavici este, in primul rand , o lipsa de preocupare
a scrisului frumos.(…) Ii lipsesc cadenta frazei, armonia perioadelor, rotunjimea vorbelor ; n-are
nici imagini, nici culori ; nu stie sa descrie un peisaj, lipsit de orice pitoresc in zugravirea fizica a
personajelor.(…) Si care a fost cauza pentru care astazi, el este considerat, dupa Costache
Negruzzi, drept unul din fondatorii nuvelei romanesti ?
In primul rand, puritatea vocabularului, Slavici, cu toate stangaciile lui si cu stilul lui
neindemanatec, are o curata si aspra limba romaneasca » (Al.Philippide)