FIŞĂ 

 DE  LECTURĂ
Opera lirică
 
Titlul operei literare: Odă(în metru antic)
Autorul: Mihai Eminescu
Opera face parte din volumul: ………………………………………………………………..
Editura: .......................................................................................................................................
Anul apariţiei volumului: 1883
Date importante din viaţa şi activitatea scriitorului:
Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de
critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv
la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale,
creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. Copilăria a petrecut-o la Botoșani
și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de
contact cu oamenii și cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu
(Fiind băiet…sau O, rămâi).

Alte opere ale autorului: „Sara pe deal”, „La steaua”, „De ce nu-mi vii” „Doina” și „Dalila”

Genul literar: liric
Specia literară: odă
Versificaţia:
 
 Strofe: 5
 Versuri: 20
 Tipul de rimă: imperfecta/ vers alb
  Măsura versurilor:11 silabe in cazul primelor 3 versuri din fiecare catren si 5 silabe
in cazul ultimului vers al strofei
        
Eul liric (indici ai prezenţei, sentimentele exprimate):
Lirismul subiectiv prezintă o confesiune realizată în tonalitate de rugă și odă, mărcile eului
liric fiind verbe și pronume la persoana întâi singular: "Nu credeam" , "nălțam", respectiv
"mie" și "meu", unele sintagme concentrând ipostazele lirice ale instanței textuale : "pururi
tânăr, ochii mei nălțam visători".

Figuri de stil (epitete, comparaţii, personificări, metafore, repetiţii, enumeraţii, hiperbole,

inversiuni, aliteraţii, asonanţe; semnificaţie) cu citate din text:
Expresivitatea stilistica a strofei sporeste emotia artistica a poeziei prin cele doua
constructii oximoronice – “dureros de dulce” si “voluptatea mortii”.
Prin epitetul antepus "jalnic" este simbolizat dramatismul stării în care se zbate eroul.
Comparatia „ard de viu chinuit ca Nessus” subliniaza suferinta și nelinistea eului liric.

Imagini artistice (vizuale, auditive, olfactive, tactile, dinamice; semnificaţie ) cu citate din

text:
Imaginea dimanica „ard de viu” surprinde durerea ce-i cuprinde intreaga fiinta, iar
imagiea vizuala „Ochii mei nălţam visători la steaua/ Singuratații” traduc speranta ce pierise
si visul mistuit de singuratate si absenta persoanei iubite.
Titlul operei literare (structură, semnificaţie):
Tilul operei este unul analitic, la nivel obviu desemnand o specie literară lirică, un
cântec de slavă adresat, de obicei, unei personalități, iar la nivel obtuz fiind glorificată o
abstracțiune, anume condiția de muritor, gândită din perspectiva omului de geniu, care trăiește
paradoxala dramă a nemuririi. Metrul antic se intalneste in versurile lipsite de rima in care
alterneaza silabe mai scurte cu silabe mai lungi in ideea cresterii sonoritatii poeziei

Mesajul operei:
Cele 5 catrene ale operei infatiseaza un ciclu existential complet care se structureaza in
4 secvente lirice: strofa I, ce debuteaza confesiv intr-o forma de regret cu privire la conditia
geniului ce rurpinde timpul in scurgerea inevitabila, arata o atitudine poetica contemplativa
din vechime; strofa a II-a subliniaza o experienta fundamentala care tulbura starea de
echilibru ,iubirea apare pur intamplator, fiind definita printr-o aparitie brusca si vazuta ca o
suferinta mistuitoare “Cand deodata tu rasarisi in cale-mi/ Suferinta, tu, dureros de dulce…”;
strofa a III-a si a IV-a arata momentul existential actual si prezent al existentei eului liric, iar
ultima strofa surprinde ruga de mantuire și totodata subliniaza momentul de dupa trairea
genialitatii si a iubirii. Omul de geniu întrece capacitățile celui de rând, în ciuda limitărilor
impuse de proveniența și aparentul destin comun, întrucât prin însăși creația lui va trăi pentru
totdeauna.

Impresii personale:
Discursul liric prezent in poezia oferita spre interpretare suprinde o experienta personala
cuprinzand etapele evolutiei, respectiv trecutul, cunoasterea sentimentului de iubire și
suferinta cauzata de piererea starii de liniste anterioare. Aceste etape le pot regasii si in
propria evolutie adolescentina, trairile eului liric fiind sugestive pentru ceea ce va urma in
acest proces de dezvoltare.

Opinii critice / Referinţe critice:

T. Maiorescu: “O admirabilă odă (în metru antic) o avem de la Eminescu. E scrisă în strofe de
patru versuri traheo-dactilice – se-nțelege, neritmate – în încântătoarea cadență a unui versus
adonicus la sfârșitul unei strofe.”

T. Arghezi: “Limba în care ai vorbit de alții, cuvintele cu care i-ai lăudat, nu se mai potrivesc,
imaginile au slăbit. Diamantele mici sunt arătate în vârful unor clești fragile. (…) Ce s-ar
putea repeta despre Eminescu ? Că este poetul cel mai mare al limbii românești? S-au spus
acestea toate și alte multe.