FIŞĂ 

 DE  LECTURĂ
Opera lirică
 
Titlul operei literare: „Aci sosi pe vremuri”
Autorul: Ion Pillat
Opera face parte din volumul: "Pe Argeş în sus"
Editura: Cultura Națională
Anul apariţiei volumului: 1923
Date importante din viaţa şi activitatea scriitorului:
Ion Pillat a fost un academician, antologator, editor, eseist, poet tradiționalist și
publicist roman. Pe linie materna a fost inrudit cu familia Bratianu. Bunicul sau a fost
cunoscutul politician Ion Bratianu, care a fost adesea evocat in poeme din volumul sau cel
mai complet din punct de vedere estetic, Pe Argeș in sus, in poeme precum Bunicul, Bunica,
Aci sosi pe vremuri sau Ochelarii bunicului.

Alte opere ale autorului:

„Satul meu”,
„Biserica de altădată”,
„Întoarcere”,
„Umbra timpului”,
„Poeme într-un vers”

Genul literar: liric
Specia literară: elegie
Versificaţia:
 
 Strofe: 19 distihuri si un vers alb
 Versuri: 39
 Tipul de rimă: imperecheata
  Măsura versurilor: 13-14 silabe
        
Eul liric :
Discursul liric se realizează in două registre, lirismul obiectiv  cu elemente de
naraţiune şi meditaţia cu caracter general uman în descrierea poveștii de dragoste a bunicilor,
iar cel subiectiv în a doua parte unde prezintă propria poveste: „m-ai găsit”, „ți-am șoptit” cu
prezenţa eului liric şi comunicarea directă a trăirilor şi sentimentelor la persoana I.
Sentimentul elegiac şi meditativ  are ca suport lirismul subiectiv , susţinut de prezenţa
mărcilor lexico-gramaticale specifice:pronume personale ,adjective posesive şi verbale,
elemente spaţio-temporale. Verbele la timpul prezent fie ilustrează permanenţa sentimentului
de iubire „vii”, „ calci”, „ tragi”, fie însoţesc meditaţia pe tema trecerii timpului „ te vezi”, „te
recunoşti”, „nu poţi”.

Figuri de stil :
Epitetele „turnul vechi” și „ștersele portrete” amplifica ideologia timpului ce este
sustinuta pe tot parcursul discursului liric.
 Prin metafora „ochi de peruzea”, iubita bunicului este individualizată și face referire la
aluzia provocată de ochii ca lumina sufletului respectiv.

Prin metafora „casa amintirii cu obloane și pridvor” se creioneaza spațiul rememorării

nostalgice a trecutului. Metafora dobândește semnificația unui spațiu mitic ca locuință a
strămoşilor.
Iar metafora „păienjeni zăbreliră și poartă și zăvor” sugerează trecerea timpului,
degradarea, starea de părăsire a locuinței strămoșilor, dar și ideea de spațiu privilegiat, izolat,
accesibil numai urmaşului, care poate reînvia trecutul în amintire.
Prin comparația: „Ca ieri sosi bunica… și vii acuma tu” se realizează o paralelă trecut-
prezent și se produce trecerea la planul prezent, iar prin comparatia „ câmpia ca un lac”
surprinde intinsul nemaginit.

Imagini artistice :

Imaginile vizuale „o fată în largă crinolină” si „te vezi aievea numai în ștersele
portrete” creioneaza tabloul discursului liric.
Imagini auditive „un clopot a sunat” , „ți-am șoptit poeme” și „i-a recitat Le Lac”
confera muzicalitate operei.

Titlul :

Titlul analitic este cu totul original şi inedit, deoarece este alcătuit dintr-o propoziţie,
prin care poetul comunica ideea centrală a poemului si anume apropierea până la identificare
a trecutului cu prezentul, doua valori ale existentei umane plasate intr-un spaţiu şi un timp
neidentificate. Adverbul în forma populară "aci", verbul "sosi" la perfectul simplu şi
locuţiunea adverbială de timp "pe vremuri" sugerează ideea că existenţa umană se bazează pe
experienţe  repetabile, reluate şi retrăite de fiecare generaţie în parte, care simte şi trăieşte
viaţa asemenea predecesorilor.

Mesajul operei:
Poezia exprimă trecerea ireversibilă a timpului, relatia trecut-prezent, imaginea idilica
a satului si casa amintirii find reprezentative pentru lirica traditionalista" Prin reliefarea
identitatii experientelor unor generatii diferite, in ciuda scurgerii timpului, se realizeaza o
apropiere a celor doua timpuri, trecut si present, pana la identifcarea acestora, creandu-se
astfel o prespectiva ampla asupra trecerii iremediabile atimpului

Impresii personale:
Poetul reconstruiește cu mijloacele timpului în care trăiește experiențele anterioare, păstrând
melancolia dispariției unei lumi. De altfel, poezia sa, este păstrată ca un testament pentru
copii, în sensul că, iubirea este transmisă mai departe, din generație în generație, glasul
păstrându-i-se viu în orice cadru temporal.

Opinii critice / Referinţe critice:

Criticul George Călinescu a afirmat că această poezie constituie capodopera lirică a lui
Pillat, creaţie" graţioasă, mişcătoare şi indivizibilă paralelă între două veacuri, înscenare care
încântă ochii şi,în acelaşi timp,simbolizare a uniformităţii în devenire”.