Sunteți pe pagina 1din 3

Oda (in metru antic) de Mihai Eminescu

Tema si vizunea despre lume


Oda este specia genului liric in care se preamareste o
personalitate sau o idee.
Poezia Oda (in metru antic) de Mihai Eminescu a aparut in anul
1883 in volumul Poesii. Aceasta trebuia sa fie o oda pentru
Napoleon, dar Mihai Eminescu o transforma intr-o oda a risipirii eului
in existenta.
Poezia are tema filozofica, surprinde aspiratia poetului la
regasirea eului risipit in existenta si este o elegie a iubirii, element
care perturba forta existentiala.
O trasatura care face posibila incadrarea poeziei la romantism
este sugerata de cliseele romantice, cum ar fi: Pururi tnr/ nfurat
n manta-mi, conturand portretul tanarului efemer si solidar, care face
parte din ordinea eterna a universului.
O alta caracteristica care a apartenentei poeziei la
romantism este reprezentata de retorica, care este ilustrata prin
prezenta exclamatiei reda-ma si a interogatiei Pot s mai re-nviu
luminos din el ca /Pasrea Phoenix?. Aceasta interogatie pune in
evidenta mitul eternei reintoarceri, facand trimitere mitologica la
Pasarea Phoenix, aratand incertitudinea poetului de a se putea regasi
dupa o traire intensa, mistuitoare.
O imagine poetica relevanta pentru tema acestui text
sugerata prin prezenta dublului oximoron suferinta dureros de
dulce, care plaseaza iubirea in centrul existentei poetice, unde
contemplatia este inlocuita de suferinta.
O alta imagine este ilustrata de versurile: De-al meu propriu
vis mistuit m vaiet,/ Pe-al meu propriu rug, m topesc n flcri. Aici
este prezent paralelismul sintactic dintre vis si rug, care sugereaza

arderea in existent a eului care vrea sa cunoasca, si corespondenta


dintre vaiet si flacari care pun in evidenta suferinta eului pierdut.
Titlul Oda (in metru antic) este alcatuit din trei parti diferite.
Prima parte este data de substantivul oda, avand ca elemente
specifice, caracterul adresativ redat de alternanta formelor verbelor si
pronumelor la persoana I: sa invat, ma, mine, si de cele la
persoana a II-a: tu, rasarisi, vino, elogierea moartii ca
modalitate de reconstruire a unitatii pierdute a sinelui si prezenta
invocatiilor retorice mi-e reda-ma . A doua parte in metru arata
metrica poeziei, alcatuita din 5 strofe cu versuri safice formate dintrun dactil si 4 picioare metrice de tip troheu, urmate de adoneu, fiind
un vers scurt, alcatuit dintr-un dactil si un troheu. A treia parte antic
sugereaza Antichitate prin numeroase trimiteri mitologice: Hercul,
Pasarea Phoenix si Nessus.
In aceasta poezie este prezenta antiteza celor doua planuri:
apollinic si dionisiac. Primul plan se regaseste in prima strofa a poeziei
si este planul contemplatiei, al armonie si al echilibrului, in vreme ce
planul dionisiac arata trairea frenetica a eului liric
Ca elemente de prozodie in aceasta poezie avem: rima, ritmul
si masura. Ritmul este iambic si trohaic, rima este alba, iar masura in
versul scurt este de cinci silabe, pe cand in versul lung este de 11
silabe.
Un alt element semnificativ pentru tema si viziunea despre lume
este redat de prezenta figurilor semantice. Verbele primului vers a
crede, a invata, a muri definesc momente existentiale, dar
lipseste verbul a iubi recuperat in planul dionisiac. Cele doua
comparatii homerice ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca hercul
nveninat de haina-i arata intensitatea sentimentului devorator.
Hiperbola Focul meu a-l stinge nu pot cu toate/Apele mrii
sugereaza neputinta anularii trairii dionisiace. In acest text moartea
este asociata cu renasterea prin reconstruirea sinelui pentru a incepe
o noua experiante.

In opinia mea, tema poezia Oda (in metru antic) de Mihai


Eminescu se reflecta prin numeroase structuri.
In primul rand, aceasta este reda-ta inca din titlu prin
substantivul oda avand cele trei elemente specifice.
In al doilea rand, tema ni se arata mai ales, prin numeroasele
figuri de stil si semantice prezente in text
In concluzie, tema si viziunea despre lume reies intr-un mod
expresiv din aceasta poezie apartinand romantismului