Academia de Studii Economice din Moldova

Catedra: „Merceologie și Comerț”

Lucru individual
Tema: Firele textile

Elaborat: Borș Maria, gr. MPI 141

Chișinău, 2015
 Firele textile
Toate fibrele textile naturale au lungimi finite, cu o singură excepţie, mătasea, lungimi care
variază de la 1,25 cm, în cazul bumbacului american sau asiatic, la aproximativ 1 m, în cazul
unora dintre fibrele liberiene, iar cele mai multe dintre fibrele sintetice, fibre care sunt continue,
sunt produse la anumite lungimi, prin tăiere. Pentru a putea fi utilizate în industria textilă, aceste
fibre trebuie transformate în fire rezistente, continue şi apte de a fi supuse unor prelucrări
ulterioare prin ţesere, tricotare etc.
Firele – produse textile realizate prin reuniunea a mai multor fibre scurte sau continue și
consolidate prin torsionare.
Acestea sunt folosite pentru a dobândi țesătur, tricoturi și designul și alte produse textile. Firele
sunt elemente primordiale ceea ce ține de structura propriu zisă a produselor textile finite și așa
numitele mijloace esențiale pentru a avea un sortiment diversificat. De asemenea firele au niște
caracteristici estetice diferite și desigur o uzură mai deosebită. Există careva legături care stau în
prim plan dintre compoziția fibroasă, componente și desigur nu în ultimul rând produselor
textile. Datorită acesteia firele pot fi curățite, paralelizate, omogenizate.
Pentru fabricarea firelor se aplică diferite procedee de filare:
- cordare
- piptănarea
- sechipieptănarea
Cordarea – oprerația prin care firele texitile se destramă bine, primin unele caracteristice cât mai
complicate cum ar fi: orientarea și paralelelizare. De asemenea operația dată schimbă un pic
finețe și uniformitatea firelor.
Pieptănare – operația care se aplică doar fibrelor relativ mai lunigi pentru a reda o paralelizare
cât mai perfectă, separa de firele scurte și desigur a obține fire de o resitenă și finețe superioară.
Asupra firelor se mai pot efectua unele procese tehnologice de finisare cum ar fi:
- albire
- mercelizare
Albirea – se obține prin distrugerea pigmenților naturali colorați din fibre și pimes o nuanță
gălbuie. Un procedeu mai deosebit se atribuie firelor de bumbac și cânepă, acesta se realizează
prin oxidarea de hipocloruri sau apă oxigenată, bioxid de sulf, permanganat de potasiu sau apă
oxigenată prin firele de lână și bioxit de sulf pentru fire din mătase naturală.
Mercerizarea- se realizeasză prin tratarea de soluție de hidroxid de sodiu concentrată, după care
se spală și se neutralizează hidroxidul.
Firele chimice nu conțin pigmenți naturali !
Toate firele se pot vopsi!
Vopsirea firelor se face în dependență de structură, componența acestora:
- din polimeri naturali (viscoza/celofribră) se vopsesc cu aceeași clasă de
coloranți ca și firele celulozice
- din celuloză se vopsesc cu coloranți direcți
 - poliamidice (nelon/nailon) se vopsesc aproape cu toate clasele de coloranți
- poliacrilice (melana) se vopsesc cu coloranți de dispersie, bazici
- poliesterici cu coloranți de despresie sau azotici insolubili
- poliacrilonitrilice nu se pot vopsi cu mijloace casnice
Firele sintetice se vopsesc greu – vopsirea se realizează în fir fără a mai putea modifica culoarea
ulterior.

Caracteristicile classificării firelor în filaturi :

1. După structură
- Fire simple
- Filiamentare : netede, texturate
- Filate : pieptănate, cordate, semipieptănate
- Mixte: fire cu miez, filamentos și înveliș din fibre discontnuie

torsiune de dreapta torsiune de stânga

2. După materia primă

- Fixe omogene
- Fixe eterogene(din amestec)
3. După finețe
- Fire fine
- Fire mijlocii
- Fire groase
4. După destinația(torsiune)
- Pentru urzeală
- Pentru bătătură
- Pentru tricotaje
- Pentru lucrul de mână
5. După procesul de finisare chimică
- Fire albite
- Fire vopsite
- Fire imprimate
6. După sistemul de filare
- Prin cordare
- Prin pieptănre

Caracteristicele principale ale firelor

Pentru a obține careva indici principali sunt necesare măsurările și aceastea ne arată nivelul
calitativ al firelor:finețea(subțiimea), rezistența la alungire, rupere, uniformitate.
Finețea- este determinată de finețea, procesul de filare, grosimea, greutatea și utilizarea lor.
Pentru caracteristică se folosește sistemul metric, sistemul tex.
Sistemul metric- exprimă finețea firelor.
L
Nm= , unde Nm- număr metric
m
L- lungimea firului, m
m- masa firului, g.
Cu cât firul este mai subțire, cu atât mai mulți metri intră într-un gram de fire.
Gradul de torsiune- influențează asupra destinației firelor. Cu cât torsiunea este mai mare, cu
atât rezistența crește o dată cu uniformitatea, elasticitatea.
Sarcina de rupere- se notează H, se exprimă în % (mm).
Alungirea la rupere prezintă o deformație care precedă ruperea.
Capacitatea de rezistență poate fi exprimată:
- Direct- valoarea medie a sarcinii de rupere
- Indirect- prin calcul, lungimea de rupere
- Lungimea de rupere- se exprimă în km și se permite să se aprecieze gradul de
utilizare a rezistențelor fibrelor în fir.

Uniformitatea firelor
Neuniformitatea firelor influențează asupra calității produselor finite, aspectul lor exterior,
caracterul.

Clasificarea și sortimentul de fire

Clasificarea firelor:
- După compoziția fibroasă:
1. Fire omogene
2. Fire mixte
3. Fire miez și înveliș
- După modul de obținere:
1. Scurte
2. Plate
3. Benzi
- După tipul de natura materiilor prime:
1. Fire și fibre naturale
2. Fire și fibre chimice (din polimeri naturali)
3. Fire din polimeri sintetici
4. Fire din metale, grafit alb, fire ceramice
- După sistemul de filare:
1. Fire obținute prin pieptănare
2. Fire cordate
3. Vigonie
 - După densitatea de lungime:
1. Fire fine
2. Fire mijlocii
3. Fire groase
- După structură:
1. Simple
2. Răsucite
3. Multiple
4. Fixe de efect
- După tratamente de finisare/aspect:
1. Fire crude
2. Albite
3. Mercerizate
4. Vopsite
5. Imprimate
6. Texturate
7. Contractabile
- După destinație:
1. Fire pentru țesături
2. Fire pentru coturi
3. Fire pentru ațe de cusut și brodat
4. Fire pentru dantele și perdele
5. Fire pentru țesături tehnice
6. Fire pentru sfori, cabluri

Fire speciale
1. Texturate
2. Voluminoase
3. De efect
4. Compoziționale, fireturi
5. Ațe, sfori, frânghii
6. Cabluri
7. Creptonate
8. Antistatice
9. Cu canal

Fire texturale
Obținerea acestora este din fire sintetice filamentate, diverse procese și metode fizice,
mecanice, de structură, dimensionale.

Caracteristica firelor texturale.

- Capacitatea mare de acoperire
- Tușeu asemănător cu cel al lânei/mătasei
- Extensibilitate

Aprecierea calității fibrelor și firelor

Se face în dependență de existența unor efecte provenite din:
1. Materia primă
2. De la filare
3. Finisare
Defectele provenite din cauza materiei prime:
- impurități vegetale (bumbac)
- fire de bumbac moarte sau nematurizate
- fire liberiene subtopite/supratopite
- fire de lână atacate de ciuperci, bacterii
- fire chimice cu finețe variată
Defecte de la filare:
- fibre neuniforme
- cu nepeuri
- cu porțiuni insuficient răsucite sau excesiv răsucite
- cârcei
Defectele provenite de la operațiunea de finisare:
- pete de vopsea
- mercerizare neuniformă
- vopsire cu rezistență slabă
- rezistebță redusă din cauza impurităților
Verificarea calității se efectuează prin analiza organoleptică și de laborator.
Analiza organoleptică:
- modul de prezentare, mariare
- aspectul exterior
- echilibrul torsiunii
- culoarea în comporație cu etalonul
Analiza de laborator:
- puritatea
- umiditatea
- finețea
- torsiunea
- răsucirea
- uniformitatea
- iregularitatea/neregularitatea
- sarcina de rupere și răsucire
- contracția la fierbere
- rezistența la frecare/spălare
 Bobinarea firelor
Bobinarea este operaţia tehnologică premergătoare tricotări, prin care firele sunt trecute de pe
formate inadecvate folosirii lor directe la maşini de tricotat, pe formate specifice, care să asigure
îmbunătăţirea capacităţii de prelucrare şi randament sporit pentru maşinile de tricotat.
Prezenţa acestei operaţii în procesul tehnologic este necesară atunci când formatele pe care
sunt livrate firele de către filaturi sau uzinele chimice producătoare nu satisfac condiţiile impuse
prin definiţie (formate prea mici, formate de pe care firele nu pot fi alimentate cu tensiuni
uniforme, rigiditate, coeficienţi de frecare, noduri prea mari şi necorespunzător plasate etc.).
Bobinarea urmăreşte scopuri multiple.
Obţinerea unor formate de pe care să fie înmagazinată o cantitate cât mai mare de fir, în vederea
asigurării posibilităţii de funcţionare a maşinii de tricotat pe o perioadă cât mai lungă. Frecvenţa
opririi maşinii de tricotat este direct legată de capacitatea formatelor de alimentare.
Realizarea unui control pe lungimea firului, în vederea depistării şi eliminării defectelor:
subţieri, îngroşări ale firului, noduri prea mari, scame şi impurităţi aderente.
Eliminarea porţiunilor de fir cu defecte este de preferat să se realizeze la bobinare şi nu la
tricotare, deoarece: lichidarea unei ruperi se realizează mult mai uşor la maşina de bobinat,
accesul la fir fiind mai uşor şi timpul necesar remedierii fiind astfel minim, iar în cazul maşinilor
automate această operaţie executându-se automat; la producerea unei ruperi de fir pe maşina de
bobinat se opreşte funcţionarea numai la un singur fus, pe când, în cazul maşinilor de tricotat,
ruperea unui fir provoacă staţionarea unui număr mare de sisteme (deci de fire alimentate);
oprirea bobinării la ruperea unui fir nu are influenţă asupra caracteristicilor firului, pe când, la
maşinile de tricotat, opririle şi pornirile frecvente pot influenţa calitatea tricotului, prin apariţia
dungilor în tricot; uneori, ruperea firului produce căderea tricotului de pe ace, ceea ce reprezintă
un defect iremediabil în tricot, iar pentru repunerea maşinii în stare de funcţionare este necesar
un consum însemnat de timp (pentru repunerea tricotului pe ace).
Înfăşurarea firului sub o anumită tensiune, care, pe de o parte, să permită eliminarea
porţiunilor slabe de fir, iar, pe de altă parte, să permită obţinerea unor bobine cu o anumită
densitate de înfăşurare, conformă cu destinaţia: bobine moi pentru vopsire sau bobine cu
densitate normală destinate tricotării.
Îmbunătăţirea capacităţii de prelucrare a firelor prin tratare cu lubrifianţi sau substanţe
antistatizante.
La bobinarea firelor de pe diferite tipuri de maşini de bobinat, înfăşurarea firului se face de pe
diferite formate sau bobine.
Tipurile de formate care se folosesc pentru alimentarea maşinilor de tricotat trebuie să satisfacă
o serie de condiţii:
- să cuprindă o cantitate cât mai mare de fir;
- desfăşurarea firului să se facă axial, fără rotirea bobinei şi cu tensiune scăzută
şi constantă;
- nodurile să fie de dimensiuni minime, dar să fie rezistente şi stabile.