AGUSTIN CUZZANI Agustin Cuzzani, autorul .farsei Centrul inaintas a murit in zori, pe care © publicdm in acest’ numdr al revistei noastre, este in miscarea scriitoriceascd si teatralé a Argentinei de azi, un nume de larga circulatie. Desi tindr (are 35 de ani), el este autorul a doud romane si al altor citorva piese de teatru, un pro- lifie scenarist de filme si animator al asa-numitelor teatre independente din Ar- gentina, un asiduu initiator al iubitorilor de teatru in estetica dramaturgiei $i ar- telor scenice, pe calea conferintelor. A obfinut doud distincfii: Premiul National .Argentores" al Societdfii Autorilor Dramatici din Argentina pentru Centrul inaintas... (in 1955) si Premiul National pentru cea mai bund adaptare cinemato- graficd (in 1957). Operele lui au fost traduse in o seamd de limbi strdine: rusd, Portughezd, francezd, cehd, bulgard, italiand. Calitdtile care I-au consacrat si-i justificd pretuirea de care se bucurd sint determinate de atasamentul deschis faté de viata si ndzuintele maselor populare, faté de lupta lor pentru dreptate si libertate nafionald si socialé. De aci, carac- terul profund popular-realist (chiar cind foloseste simboluri) al scrisului sdu; de aci, accentele puternic satirice la adresa reprezentantilor claselor exploatatoare si ai imperialismului, la adresa moravurilor si moralei acestora. In acest sens trebuie de altfel inteleasé ,farsa“ Centrul inaintas a murit in zori: in sensul de- mascdrii sinistrei farse care se ascunde in atit de trimbitatul mod de viatd al lumii capitaliste. CUVINTUL AUTORULUI Risul nostru va rdzbate triumfator ca zorii zilei — odatd cu ciripitul pd- sdrilor —, spune un mare poet, Mie mi-e drag risul, dar stiu cé zorile se cer cucerite prin strddanii si luptd. Precum biblicul Moise, mort inainte de a pune piciorul pe pdmintul fagd- duingei, in lunga istorie a omului, nutrité cu singele multor eroi ce-au rivnit o lume mai bund, martirii anonimi ai tuturor stiinfelor, necunoscufii deschizdtori de drum ai tuturor cuceririlor, tofi eroii nestiufi de nimeni, n-au ris triumfdtori in faptul diminefii, odaté cu ciripitul pdsdrilor. Nu, Ei... au murit in zorii zilet. Eu, care iubesc risul si iubesc zorile. as vrea sd cint pe omul care — sintezd nedeterminaté a poporului — duce inainte istoria si se face depozitarul unui viitor de lumind. Deaceea, piesa meaizvordste dintr-un mic nucleu de probleme populare siare ambitia sé se proiecteze inspre cele mai universale conflicte ale civilizatiei noastre. Nu stiu dacd rezultatul va fi la indltimea scopului. Dar insusi faptul de a ma fi incumetat la 0 asemenea aventuré mi se pare o rasplaté indestuldtoare pentru nesfirsita dragoste ce-o nutrese protagonistilor mei. 46PERSONAJELE: centru inaintas al echipei de fotbal »Nahuel Athletic Club“; Cacho Garibaldi Pregedintele’Clubului ,Nahuel Athletic ; Rodriguez secretarul Clubului ',Nahuel Athletic’; Dominga métusa lui Cacho Garibaldi ; Ennesimo Lupus — magnat al finantelor, al industriei, al comertului $i al productiei, Colectionar de fapturi omenesti; fizico-matematician ; om-maimutd ; Profesorul King-Kong Hamlet ; Nora Rodrigova balerind clasicd ; Portarelul I; Portérelul IT ; Avocatul ; Licitatorul ; D. Cannis D-na Cannis ; Dulgherissimul. crainicului. Dulgheri. Creditori. Suporteri (admiratori ai lui Garibaldi, pasionati dupa fotbal). Paji. Vinzdtori. Un bdiefel, Un turist. Un cor de detectivi. Judecdtorul-Corb. Procurorul-Corb. Avocatul-Corb. Prezentatorul programului. Cdldul. Vocea faimos industrias, fabricant de fringhii; ACTULI Vasté piatd, cu binci, felinare si gazon brizdat de alel. In fund, Io marginea scenei, zidul inalt si crenel coborirea cortin spatli goale, La ridicarea cortinei, apare din dreapta, legintndu- © lanternd si un teanc de hirtil de cinema, Gardianul tnainteazt al_unel ‘Inchisorl. ‘In el, o ferestruicd, Iu Are zXbrele de fier. In primul plan ‘se vai scena slab luminal stonul tn mind sl are se vid In parte si care seamfn& cu niste caiele-program gl se opreste tn drepiul unei binci asezate lateral, pe care 1 de la ridicarea si pind rampe, practicabile, pasarele si de felinare mohorit-galbene. Un luierind ceva intre dinti. In buzunar © clocinesie cu bastonul, parc pentru a trezi pe cineva. GARDLANUL: Hei! Hai, trezeste-te! (Agitd bastonul.) Trezeste-te odata ! (Mai inti se agité ceva, ca si cum un corp omenese s-ar’ misca prin somn. Apoi apare, stind in capul oaselor si scdrpinindu-se in crestet, Vagabondul. E un bdrbat de cinci- zeci de ani, prost imbrécat, cu un aer neglijent. N-are insd infdtisa- rea unei haimanale, ci mai curind aceea a unui filozof in mizerie. Un visitor férd cdpdtii, putin cinic si putin sentimental. La inceput, cli- peste buimécit.) VAGABONDUL: A! Dumneata erai ? Am avut un vis ingrozitor. (Trezin- du-se de-a binelea.) Da’ ce timplat, domnu’ Gardian ? GARDIANUL: Trebuie s& pleci. E interzis_dormitul .. VAGABONDUL: Pai, nu dorm eu aici, mai in fiecare noapte? O stii doar si dumneata. GARDIANUL: Ordin de sus. Astazi e interzis! VAGABONDUL: Pai, noaptea _n-a trecut inc&! De ce nu ma mai lasi un pic? (Gardianul dé din cap.) Of, cum ma dor picioarele ! (Gardianul dd iar din cap.) Sti bine cit alerg voatd ziua, GARDIANUL : Nu. Ti-am spus c& nu‘se poate. Ordine stricte. (Misterios.) In piata asta o s& aib& loc o cere monie deosebit de importanté; au fost invitati oameni foarte de ‘soi trebuie s& ma-ngrijesc s fie curat. VAGABONDUL: Curat? Ai dreptate, acu’ vid si eu. Da’ spune te rog, ce mai ceremonie o fi si asta, c& trebuie omul s& se scoale din’ pat la patru dimineaja. Nu-i or& prea potrivita pentru ceremonii. Asa cred eu, cel putin. GARDIANUL (privind catre fereastra luminatd a inchisorii): O s& fie in zori. Vezi ferestruica ceea ? VAGABONDUL: Vreun detinut cé- ruia nu i-e somn, GARDIANUL: Nu cé nu i-ar fi lui somn. Nu lasé si doarma in noap- tea asta. Si cum s-o crapa de ziua. © sal spinzure; chiar aici, in piata. Acum cred c& ii dau mincarea spe- cial care se pregateste in aseme- nea imprejurari. CA pe urma... (Face um gest care imité strangularea.) VAGABONDUL (mirat, oarecum ne- inerezdtor): Asta-i ceremonia? Si o s&-1 spinzure aici? GARDIANUL (pe un ton poetic): In revarsat de zori! (Pauzd.) Din cauza orei nepotrivite, n-o si avem mult public. Dar or s& vind citiva invitati special. Indat& or s& vind si dulgherii, s& ridice spinzuratoa- Tea. Pe urmé... mA asteaptd si pe mine 0 muncé... VAGABONDUL : Cum, adici? Ai si dumneata o misiune in executia asta? GARDIANUL: Te cred: s& impart programele, si plasez oamenii la locurile Jor, si mentin ordinea, s& dau explicatii. (Araté teancul’ de Programe din buzunar.) Vezi astea ? Biletele sint foarte strict numero- tate; nu se admite nici o exceptie ; nici ‘un bilet de favoare. Totul e cit se poate de bine organizat. Ce mai tura-vura... sper cd m-ai infeles... Numai noaptea asta.. pe urma, 0 sa-fi stea la dispozitie, ca totdeauna. VAGABONDUL: Multumesc. Foarte dragut din partea dumitale... Dest... Nu stiu dacé am s& mai pot dormi intr-un loc unde a fost spinzurat cineva. Eu, de felul meu, sint cam impresionabil. Ma-ntelegi Dar, fiinded veni vorba.., cine-i condam- natul ? GARDIANUL (misterios): Nu se stie nimic. VAGABONDUL : Nu? GARDIANUL: Nu. In program serie doar atit: ,Executia unui delicvent periculos“: Atit gi nimic maj mult (Pauzé.) De data asta, toate amé- nuntele au fost trecute sub tacere. Cred ci la mijloc trebuie sa fie amestecate persoane importante. Si dacé faptele s-ar aduce la cuno- stinfa tuturor, ar putea s& se lase cu scandal, manifestatii, tulburdri. Mai stiu eu ce inc! Singurul lucru care s-a aflat, este c-ar fi vorba de un individ tare periculos, un fel de monstru. Atit, fara nici o alta explicatie. VAGABONDUL : Picat! Mi-ar fi fi- cut placere si aflu.. SA ucizi un om, asa, cum s& spun... legal... asta, dupa parerea mea, e ceva atit de inuman, atit de rece si calculat, c& {4r& si vrei, incepi si fii cu vic- tima. (Porneste spre iesire.) In sfir- sit, fiindeA tot nu sint eu bun pen- tru asemenea ceremonii, le cedez locul grangurilor dumitale. (Se in- dreapté cdtre fundul scenei, mer- gind pe lingd zidul inchisorii. Cind ajunge sub fereastra luminaté, se intoarce cdtre Gardian.) Hel, dom- nu’ Gardian! (Gardianul ia’ amin- te.) Vezi cA sint unii care-o duc noaptea si mai greu decit mine. Ce zici? (Aratd fereastra,) GARDIANUL: 0, nu te-ngriji de el! Curind, curind,’ 0 si doarma mult mai bine decit dumneata. (Zimbe- ste. Vagabondul da sd plece, cind deodatd pe ferestruicd zboard un caiet cu o coperté groasd. Vaga- bondul il ridied, in timp ce Gar- dianul se intoarce cu spatele cdtre el si se uitd undeva in afara scenei. Vagabondul deschide caietul gi il tasfoieste mirat. Apoi, se reazemd de zidul din fundul scenei si in- cepe sé citeascd rar, cu glas tare.) VAGABONDUL (citind):_,Celui_care va citi aceste rinduri. Sint condam- nat la moarte si am s& fiu spinzu- rat chiar in zorii acestei zile, aici, in piaja din fata inchisorii... Am scris aceste insemnari in speranta cA ci neva le va gasi si va spune lumii, care este adevérul din toate cite mi s-au intimplat. (Isi_ intrerupe lectura, uitindu-se spre Gardian. Acesta insd e preocupat de altceva $i aproape cd a iesit de pe scend. Din directia in care priveste Gar- dianul, incepe sd se audd, mai intii departe, surd, corul dulgherilor. Vagabondul ridicd din umeri sicontinud sd citeascd multd atentie.) CORUL (din culise, crescendo) : in técere, cu Rumegus, rumegus, creste_min- dru stejérus. Noi dulgherii, muncitorii, noi ferdstruim stejarit, $i cintdém = trudind vrdjmas... ! (Bis) GARDIANUL (foarte agitat): Dul- gherii! Vin s& ridice spinzurdtoa- Tea. (Le face semn.) Pe aici! Pe aici! (Intrd, pdsind” martial, corul dulgherilor, in frunte cu Dulgheris- simul) CORUL: Rumegus, rumegus... etc. (Mdrsdluiese batind pasul, fac apoi © intoarcere de 90 de grade si se opresc, continuind sd batd pasul pe loc. Tofi isi fin sculele pe umdr in chip de arme.) GARDIANUL (respectuos) venit in aceasté piaté! DULGHERISSIMUL : Dulgheri, stai ! (Corul_ se opreste militdreste.) Dom- nule Gardian: sintem dulgherii in- sGreinafi si indijam la aceasta ord aureolaté areada de lemn verde, menit&é s& serveascA drept punte de trecere pentru un suflet pécatos, c&tre beznele adinci ale infernului (Vagabondul ridic&d ochii, priveste mirat, apoi isi continud lectura), in lugubrul sdlas al lui Hades, unde rithcesc, In eterna ticere, umbrele blestemate ale celor osinditi, (Face un semn energic cdtre cor.) Bine ati CORUL (fard sd se deplaseze): Ru- megus, rumegus, rumegus... DULGHERISSIMUL : Incepeti! (Co- rul se agazd in cerc. Tofi isi agitd in aer sculele gsi pornesc sd marsa- Iuiascd ritmic. Se incovoaie apoi, se ridicd brusc, ca intr-un dans indi- an, agitindu-si in aer ferdstraiele, daltile, ciocanele. Din mijlocul cer- cului format de ei, rdsare incet, ca Ig un semn magic, cum se intimpla uneori in timpul cutremurelor, cind din pdmint apar piscuri de muni, 0 spinzurdtoare gata construitd ; si, in timp ce aceasta se inalfd lent. oamenii isi continud mersul ritmic in cere, cintind cu intonafii de ri- tual si glas dulceag.) ‘Cuvintele terminate In § se vor pronunia cu aceastd consoan’ mult prelungitt 31 pala: talizatd (adich un fel de i scurt la sfirsit. ca In rostires munteneascl), pentru a sugera zgomotul de ferkstriu (rumegusss!, ume Uses, stelMrugesl, vellmagssi). (N. tr.) = Teatrul nr. 7 49 CORUL : Puneti mina pe ciocane, pe rin- dea, ferdstrau $i piroane! Pe bréditd, pe rézug — rumegus. Isi continud, in acelasi ritm, mersul si cintecul, ‘pind cind spinzurdtoa- tea e gata indlfatd.) DULGHERISSIMUL : Tat-o, asadar! Frumoasi treabi! O, tu, spinzura- toare inocenta si asasin, te salut! (Catre cor) Dulgheri, drepti! (Corul face drepti, fiecare rdminind la lo- cul lui. Apoi, formatia se stricd si toti inainteazé spre avanscend, stergindu-se de sudoare.) DULGHERUL I: Uff, ce munca! DULGHERUL II: Da’ uite-te la ea! Uite-te ce frumoas& a iesit ! DULGHERUL III: Tie toate-ti frumoase ! DULGHERUL II: Asa sint eu, ce vrei? Cind fac un pat, m-apucd somnul; cind fac 0 masa, parcé as avea chef sé ma asez sé maninc. DULGHERUL Ill: ‘Si acuma... ai avea chef de..? (Gest de strangu- lare.) DULGHERISSIMUL : Asculté, sefule. dumneata esti cumva de pe aici, din_cartier ? par DULGHERUL I: Nascut si crescut aici, chiar ling& pirnaie. DULGHERUL II: Asa? Linga pi naie? Si de ce nu ne-ai spus-o mai inainte? DULGHERUL I: Pai, de ce? M-am nascut aléturi, nu induntru. DULGHERISSIMUL: Fiindea, daca esti de-aici din cartier, stii si unde gisim vreo circium& mai a cAtérii deschisi la ora asta. Nu-i asa? GARDIANUL: Daca-mi__ permiteti, am eu putina piine si brinza, desi... nu prea stiu dac& se cuvine sau nu si vi ofer. Dumneavoastra sinteti atit de ciudati. (Risete.) DULGHERISSIMUL (rizind): Ciudati. noi ? GARDIANUL: De... si_spuneti_niste lucruri, c& nu le pricepe nimeni. Vorbiti despre o ora aureolaté si de sSlagul nu mai stiu cui... DULGHERISSIMUL : Nu _totdeauna. Asta-i doar cind lucram. Ce vrei, diviziunea socialé a muncii. Sint se- crete ale meseriei noastre. Uite, a- cuma sintem oameni ca toti oame- nii si vrem s& ne ducem s& tragem© dusci Ja circiuma pe care o sé ne-o arate mesterul Cutare. care-i de-aici din cartier. (Familiar.) Vii cu noi. curcane ? GARDIANUL: Nu prea stiu dacé o s& am vreme. Executia e in zori. DULGHERUL IIT: Mai e pina atunci. DULGHERUL II: Iarna se lumineazi tirziu. GARDIANUL (sovdie. Priveste spre Vagabond, care {si continué lec- tura): Ei, dumneata de colo! Nu vii eu noi? VAGABONDUL : Nu. Acuma nu pot. Trebuie s& termin asta. (Aratd ca- ietul.) GARDIANUL (ardtind spinzurdtoa- rea): Atunci, o sd ai grijé de ea? VAGABONDUL: Du-te linistit. N-o 88 ti-o ocupe nimeni DULGHBRISSIMUL : iAtunci, 1a atac, baiefi. SA nu se usuce lemnul ; hai s-l_udam! CORUL (iesind): Hai sd-1 udam! (Pe scend, rémine numai Vagabon- dul, care ‘sfirseste in tdcere lectura manuscrisului. La terminarea ei, inainteazé spre public, apoi_ se opreste. Scoate o tigaré de dupd ureche si priveste spre cei din sald.) VAGABONDUL: Am s& vA spun o poveste ciudataé. E scrisd aici, chiar de mina celui care a trait-o si care a zvirlit-o pe aceasta fereastra, pen- tru ca cel ce 0 va gsi s-o fac cu- noscuta intregii lumi. (Pauzd.) Cum dumneavoastré ati venit putin cam devreme la executie, avem timp destul ca s& aflam tot ce i s-a in- timplat_condamnatului. $i, in felul acesta, fi voi implini dorinta, expri- mati in acest manuscris, Mai intfi, ing&duiti-mi s& ma prezint. Sint un vagabond, un fel de epava care pluteste la intimplare, pe valurile unei ape.. N-am nici casd, nici masa, si toatd ziua umblu pe stri- zile acestui oras, privind cu luare- aminte la tot ce se petrece in jurul meu. Faptul cA ma vedeti atit de prost imbracat nu inseamna cd n-as fi cunoscut zile mai bune. Asa in- cit, daci ici-colo 0 s& se strecoare cite o reflectie filozoficA in pove- stirea mea, va rog s-o interpretati ca pe o reminiscenté a acelor vre- muri, (Pauzd.) Si acum s& trecem Ja povestea noastra. (Araté fere- struica.) Vedeti ferestruica aceea luminaté? Acolo zace un om care isi agteaptA moartea. Si vedeti a- ceasta spinzuratoare abia ridicaté ? De ea o sd atime, peste putind vre- me. omul nostru, Da, o s&-l spin- zure, Asta ati aflat-o, desigur, fi- indeé ati venit destul de devreme. Dar, ceea ce nu stiti ined, este cine anume e omu) care sti colo sus sisi asteapté moartea. Inainte de toate, trebuie sA VA spun cA se nu- meste ‘Aristides Garibaldi. (Catre un spectator din sald) Da, Cacho, cum fi spuneau prietenii, E foarte posibil ca dumneavoastra, cei de fat, si vA amintifi de acest nume ; pind mai deundzi era celebru in tot orasul. Ziarele vorbeau mereu de el, si fn pagina sportiva a tuturor publicatiilor i se putea vedea ade- sea fotografia, ori numele scris cu litere mari. Aristides Garibaldi este cel mai bun centru inaintas din citi existA in clipa de fata. (De-afard se aud strigate: vinzdtori de ziare strigd titlurile ziarelor respective si totodatd diverse fraze in care apare numele Tui Garibaldi.) A fost, la vremea lui, unul dintre cei mai iu- biti eroi ai fotbalului; si pind as- t&zi mai trdiesc in amintirea oame- nilor multe din performantele sale, desi, la un moment dat, a intors bruse foaia si a disparut din viata sportiva, ca 64 apara, curind dupa aceea, in rubricile judiciare ale zia- relor. In sfirsit.. SA n-o luam prea repede. Mai bine sé ne ducem cu gindul la acele zile in care steaua lui strdlucea, iar numele fi era ro- stit in fiecare duminicé de 0 voce foarte cunoscutd tuturor. VA adu- ceti aminte? (Vagabondul araté spre un colt al scenei, unde apare un aparat mare de radio, pe o mé- sud. Colful se lumineazd puternic. Doi auditori pasionafi ai sportului intrd in tdcere si se asazd sd as- culte.) CRAINICUL (se aude vocea lui Lalo Pelliciari!, sau a altui reporter sportiv, cunoscut, Reportajul lui poate fi inlocuit prin oricare altul de acelasi gen. Importante sint to- nul si ritmul rapid, impetuos, al unui meci de fotbal, transmis la ra- dio. Numele lui Garibaldi trebuie sd se audé de cit mai multe ori. In fund, rumoarea specificd a unui stadion): Meciul a inceput chiar in aceasté clip. Mingea e la Pontino care paseazA Snapoi lui Lombar- della... Acesta lui Garcia... Garcia lui Garibaldi... Garibaldi se in- “Lalo Pelliciari, cunoseut erainic sportiv tn Argentina,dreapt singur spre poarta adversi. Dribleaz’ pe Lopez... Dribleazi pe Godoy... E faultat. Cade. (Incepe un sir de anunjuri publicitare, dar vo- cea se pierde intr-un murmur si lumina se stinge deasupra ascultd- torilor.) VAGABONDUL : Va aduceti aminte? Cacho Garibaldi era centrul inain- tas al lui ,Nahuel Athletic Club“ din divizia "I. Nu_era_propriu-zis un club de seam&. Dimpotriva. ,,.Na- huel Athletic Club“ era si este unul dintre acele cluburi de cartier, care n-au putut aspira niciodata Ja’ titlul de campion, dar care, totusi, prin rivna gi sacrificiile membrilor, iz- butese si ocupe un loc onorabil in clasament. Si in acea epoca, cind steaua lui Garibaldi ajunsese la a- pogeu, echipa clubului _,,Nahuel“ culegea victorie dupa victorie, care de care mai rasundtoare, spre bucu- ria membrilor acestui club gi a lo- cuitorilor intregului cartier. Au fost cele mai frumoase zile ale Clubului »Nahuel“ gsi ale lui Garibaldi, si fiecare duminicd venea s& inta- reascé faima lui Garibaldi, cel mai bun centru inaintas al zilei. (Se face iar lumind in colful unde sté apa- ratul de radio cu cei doi ascultd- tori. Emisiunea continud. Numai cd acum e mult mai rapidd si, treptat, capdtd un ritm delirant, pind ajun- ge la paroxism.) CRAINICUL: Jocul reincepe.. Se executi o loviturd liberé de la 20 metri in favoarea lui ,,Nahuel“. Trage Donato... Mingea e la Garci acesta 0 paseazi lui Garibaldi... Ga- ribaldi o trimite lui Pezzutichio.. acesta lui Sanchez care fuge cu ea pe aripa sting’. Fundagul advers inceareé si-l deposedeze de balon, dar Sanchez, printr-o fent&, {1 dri- bleaz& si retrimite mingea la Gari- baldi, care se afl in careul de 16 metri, Desi jenat de Conchino, Ga- ribaldi o preia din volé.. Trage... Formidabil |... Goooool !... (Urale ale multimii. Cei doi ascultdtori saltd in sus de bucurie. Lumina din drep- tul lor descreste treptat, apoi se stinge. In aer mai vibreazd incd ecoul uralelor.) VAGABONDUL: Urlé multimea_ in dup&-amiaza insoritaA de duminica. Si ,Nahuel" cistig& meci dupd meci. Oamenii se intore pe inserate in cartier, scandind nume de jucatori si agitind stegulete. S-ar putea cre- de cé bucuria e generalé. Totusi. undeva, in insisi inima acestei_ve- selii, € ceva care nu merge prea bine, sau, mai exact, care merge destul de’ prost: acest ceva sint fi- nantele Clubului ,Nahuel“. Stadio- nul construit nu ‘de mult, lefurile. noul local al clubului, bazinul de inot.... chermese, cheltuieli... Intr-un cuvint, cheltuielile clubului cresteau din zi in zi si presedintele lui se vedea din ce in ce mai incoltit de creditori. (In diferite puncte ale scenei, in fund, in tavan, la stinga, la dreapta, se aud telefoane care sund innebunitor, si in crimpeie de lumind apar miini sau fete de cre- ditori, cu receptoarele la ureche. Centrul scenei se lumineazd si a- pare pregedintele clubului, cu tele- fonul_in mind.) OREDITORUL I: S&ptimina asta tre- buie s&mi achitati factura pentru. CREDITORUL II: Nu. Categoric, nu. ‘Aveti o intirziere de sase luni. Nu, nu, §i iar nut... CREDITORUL Til: Nu va mai acorda nici un termen. CREDITORUL IV: Si dac& in patru- zeci si opt de ore... CREDITORUL V: O sa vedem noi dac& imi puteti plati ori ba! © BATRINA (telefon de tip vechi, fizat in perete, cu maniveld): Ba- nisorii mei, banisorii mei! Da-mi bani, maic& !.. Dacd nu, Dumnezeu s& te bata! (Un curier ti aduce Presedintelui un plic enorm. Pregedintele, uimit, tupe marginea de sus a’ plicului, din care iese, ca impins de un re- sort, capul unui creditor.) CREDITORUL VI: Platiti...? (Prese- dintele impinge capul induntru, scoate plicul din scend. Pe una din- pot tre usi intrd Rodriguez, secretarul clubului, cu un dosar urias in mind.) PRESEDINTELE: Ce-ai mai adus, Rodriguez? Tot vreo veste proasta ? RODRIGUEZ : De data asta, nu chiar atit de proasté. Cum s& spun... un fel de meci nul. PRESEDINTELE : Adicé, cum? RODRIGUEZ: Am primit 0 oferta din partea Clubului ,San_Bernar- do“, Vor sé-l cumpere pe Garibaldi. PRESEDINTELE: Pe Garibaldi ? RODRIGUEZ: Da. Ofer un milion de pesos. PRESEDINTELE: Un milion de pe- sos!... P&i.. asta nu-i o stire proa- sta, Rodriguez !RODRIGUEZ: Nu.. Proastd nu este. Numai c& delegatul Clubului San Bernardo“ n-a stiut si pastreze se- cretul, a comentat stirea cu citiva dintre baieti si. RODRIGUEZ : baietii au inceput s& adune oameni..., cicd, dac& il vin- dem pe Garibaldi, dau foc clubului si ne omoara pe toti. (Pauzd.) V-am spus eu... asta aduce cu un meci nul. PRESEDINTELE : Totusi, cu un mi- lion de pesos scipim de datorii. Nu stiu_cum sé-i mai mint. M&é ame- nint pe toate tonurile RODRIGUEZ: $i membrii clubului nostru ne ameninté, domnule Pre- sedinte. Eu cred ci’e mai bine si ai_un proces decit un incendiu. Nu sinteti de aceeasi parere? (Din cu- lise se aud strigdte puternice.) PRESEDINTELE (inspdimintat) : ce-o mai fi...? RODRIGUEZ : Nimic... Am invins cu trei_la zero. Astazi.. e 0 zi mare pentru ,,Nahuel“! (Ies. Lumina se stinge.) VAGABONDUL: Asta era situatia. Ceea ce se cistiga pe teren se pier- dea la contabilitate. Acolo n-avea importanté un gol mai mult sau mai putin. Aristides Garibaldi — Cacho — a f&cut adevarate minuni pentru a servi cit mai bine clubul cartierului sau, ins tot ce a izbutit a fost si ajungé, Ja sfirsitul cam- pionatului, cu desAvirgire sleit de puteri. (Se aprinde o lumind intr-un colt oarecare al scenei, in care € schitaté camera lui Garibaldi. Sint deajuns citeva stegulete agafate pe perefi, un scaun si un pat de fier. De-afard se aude un cor impetuos.) CORUL SUPORTERILOR : Zboard mingea drept in plasd si nu stiu, si nu stiu cum s-a-n- timplat. Asta Sd trdiascd Garibaldi, céci prin el, doar prin el am cistigat. (Intré in scend. Impreund cu ei, si Garibaldi, cu hainele ferfenifa. Un suporter tine o fisie din tricoul lui, legatd de un bdt, in chip de steag. Altul, un pantof, un ciorap. Gari- baldi’ e cu pdrul ‘ciufulit ; dé semne de mare oboseald. Suporterii il bat pe umeri, il imbrdfiseazd, trag de el.) SUPORTERUL I: Traiascé marele Cacho ! 52 SUPORTERUL II: Trdiascé campio- nul cartierului ! SUPORTERUL III : Trdiasca regele cen- trilor inaintasi ! SUPORTERUL IV: Tréiascd cel mai mare geniu al omeniri CORUL: Ura, ura, ura! — Ura, ura, ura! GARIBALDI: In regula, baieti. Pen- tru astdzi ajunge. VA mulfumesc din suflet si mA simt foarte fericit. Dar nu mai pot de oboseala. SUPORTERUL I: Dar vrem si stim linga eroul nostru. SUPORTERUL II: S& te insotim SUPORTERUL III: SA te auzim SUPORTERUL IV: S& te vedem!.. CORUL: Ura, ura, ura! — Ura, ura, ura! (Intrd'un reporter si un’ foto- graf.) REPORTERUL : Faceti loc, faceti loc. domnilor! Dati-mi voie s& trec! Dati-mi_voie... Sint reporterul spor- tiv al Radioteleviziunii. Citeva cu- vinte, Cacho. SUPORTERUL II: Asta-i! Si spund citeva cuvinte! S& spun citeva cu- vinte! GARIBALDI (ia microfonul pe care i-l intinde reporterul. E un gest meca- nic. Un reflex conditionat, Zimbeste) : Stimati ascultétori, bund seara. Tin si trimit un salut cAlduros in- tregului public sportiv, _tuturor simpatizantilor iubitului nostru club, si mai ales méatusii mele Do- minga si nepojelului meu Cachin, care poate cd mA asculté in clipa de fat4, si, in general, tuturor ace- Jora care, prin entuziasmul lor, m& fac si pe mine s& joc cu entuziasm. REPORTERUL: Citeva impresii in legatura cu meciul... GARIBALDI : Meciul a fost... REPORTERUL : Garibaldi spune c& meciul a fost foarte spectaculos ! GARIBALDI : Echipa a jucat REPORTERUL: Spune cA echipa a jucat excelent GARIBALDI: Sintem foarte multu- miti. REPORTERUL: Si c& sint foarte mulfumiti de victorie. Altceva, Ga- ribaldi. GARIBALDI: tit. Si mulfumesc pentru reportaj. CORUL: Ura, ura, ura! — Ura, ura, ura! REPORTERUL : Si, cu aceste cuvinte. eampionul se desparte de publicul sdu nevazut, cdruia i-a transmis sa- lutul pe calea eterului. Stimati as-cultatori, vom reveni duminica vii- toare cu un nou reportaj la micro- fonul de teren, La revedere. Pe duminicé. (Cdtre fotograf.) Foc, Pe- drito! (Lumina de instantaneu, la fotograf. Tofi stau tn jurul lui Ga- ribaldi, intr-o pozitie tipicd. Repor- terul si fotograful ies.) GARIBALDI: In regulé. Acum, 1a- sati-wma, biieti. Vreau si mA odih- nese. SUPORTERUL I: Bine. Plecim. Tra- iascd Garibaldi ! CORUL: Ura, ura, ura! — Ura, ura, ura! SUPORTERUL II (bilbiit): Si fii li- nigtit! C& dac& inceared sA te vin- da, facem praf clubul! i dim foc! Nu scap& nimeni teafir. CORUL (iese cintind) : Zboaré mingea drept in plas... etc., etc... (Intré métusa Dominga, finind in mind un trening si 0 pereche de pantofi de tenis.) DOMINGA : S-au dus? Si in ce hal te-au lisat! Fiecare datd, acelagi Yucru... Ia, imbraci asta. (Privin- du-L) Inc&’ un tricou, nu-i asa? GARIBALDI: Aga-i. In fiecare dumi- nic& se duce cite unul. Dac& lor le face placere... DOMINGA: Lor! O spui ca si cind ar fi cine gtie cine! GARIBALDI: Pai... sint baietii nostri. N-au bucurie mai mare decit vic- toria clubului.. Duminicile pe te- ren. Asta-i leagi pe toti. Si se simt atit de prieteni, si-gi iarté unul al- tuia greselile, numai_ fiinded fac parte din ,,Nahuel“. Cum ag putea s& nu te dau tricoul, cind sint fe- riciti c& am cistigat un meci pentru ei? Sint biiefi detreaba.. si tin mult la mine. DOMINGA : Si tu esti baiat detreaba. C& fin fiecare duminich — citu-i a- nul de lung — iti scuipi sufletul alergind dupi minge. Si cind se termin& campionatul, nu mai esti bun de nimic. Si toate astea, pen- tru ce? Pentru ‘ca ei si fie mulfu- miti gi si-fi vada fotografia in ziar. Anul asta te-au platit destul de prost. Nu-i aga? Uite ci au trecut aproape patru luni de cind nu-ti mai dau salariul intreg. GARIBALDI: Ce vrei?.., String la ciorap... Au multe datorii, Noul lo- cal, terenul, parchetul din salonul de'dans. Bazinul! Asta cere bani, nu glum. Dar o scoatem noi la ca- pat, m&tusic&. Toti din echipé tinem 53 mult la club. De ce crezi cé am cistigat in dup&-amiaza asta? ,,Ri- vera Football Club“ e doar o echi- pA puternicd, cu multe posibilitati... © echipa care isi cumpara jucatori de prima mina. Si totusi, in fata noastri n-a putut face nimic. DOMINGA : Scria la ziar c& vrea s& te cumpere careva... GARIBALDI (zimbind): Pe mine? Nu, tusico! Pe mine nu mA cum- pari nimeni, Eu fac parte din ,,Na- huel“, si n-am s& joc niciodata’ de- cit pentru clubul ‘cartierului_ meu. Da, pentru mine clubul e ca si pro- pria mea casi... si asta, de cind ma stiu... De cind eram pusti... Nu, pe mine nu m& cumpara nimeni! Mai degraba fac revolutie cu baietii. DOMINGA : Totusi. GARIBALDI: Totusi?.. Ce anume? DOMINGA : Pai... dacd stai s& te gi desti bine, ai sd-ti dai seama ca ti-ar conveni mai mult un club mare. Aia platese bine... GARIBALD!: Sa-mi dea si aur, cd tot nu_ma duc. Eu fin Ja clubul meu. Cind m& aflu pe teren, nu stau si socotesc cit o s&-mi 'pli- tedscé pentru fiecare gut. Pricepi ? In schimb, imi creste inima cind simt cA tot cartierul e alaturi de mine si urmareste cu sufletul la guré ce am s& fac eu. Asta nu se plateste cu bani, matusa dragd. DOMINGA: Si acum... ai cel putin de gind s& ‘te odihnesti ? GARIBALDI : Si ma odihnesc ? Cum, adic&, si mA odihnesc ? DOMINGA: Pi... campionatul terminat. GARIBALDI: Asta n-are importanta. Acuma jucém in deplasare. In toa- t& tara. Nu uita c& am obfinut lo- cul patru in clasament si cA dato- ria trebuie platita. (Priveste surizdtor inainte. Pe usd intrd un creditor si doi portdrei, care se strecoard in tdcere pe sce- nd, Sint tmbrdcafi in negru si au infétisarea unor pdsdri de prada.) GREDITORUL : Bund seara. GARIBALDI (bine dispus) : seara. Poftim induntru. DOMINGA (incet): Cine sint dstia, Cacho? Nu-i cunose. GARIBALDI : Nici eu. Da’ ce impor- tanté are? Sint.. oameni.. Poate niste suporteri de-ai mei... (Tare.) Poftiti, poftiti, va rog. (Se miscd cu vioiciune, plin de euforie.) CREDITORUL : Cu domnul Aristides Garibaldi... sa BunaGARIBALDI: Eu sint. Cu ce va pot servi? CREDITORUL (neincrezdtor): Aristi- des Garibaldi, centrul inaintas al clubului ,,Nahuel Athletic“? GARIBALDI_ (putin surprins): Da, domnule. El in persoand. CREDITORUL (cdtre portdrei): Se pare cA dinsul este, dar totusi tre- buie_s& ma conving personal. (Cé- tre Garibaldi) Scuzati, vA Tog... Ari- stides Garibaldi, din ‘echipa Clubu- lui ,Nahuel“, divizia inti... GARIBALDI (din nou amuzat): Pri- viti aici! (Isi araté piciorul drept.) CREDITORUL : Nu inteleg. GARIBALDI: Asta este piciorul meu drept. CREDITORUL: Ei si? Doar n-ai fi vrind s& ti-l string. Vreau numai s4 constat daca dumneata esti Ga- ribaldi. GARIBALDI: M& rog. Asta e picio- rul care marcheaz4 golurile. Puteti sa-l_verificati CREDITORUL: Nu mai e nevoie. Daci dumneata esti persoana pe care o céut&ém, domnii portarei au o formalitate de indeplinit. DOMINGA: Portérei? Ce-i asta, Cacho ? GARIBALDI: Habar n-am. Ce sa caute aici portareii ? CREDITORUL (cdtre Portdrelul 1): Procedati la indeplinirea formalitd- tilor. PORTARELUL I (inaintind): Dom- nule Garibaldi! Vi se aduce la cu- nostinté hotdrirea _judecatoreascé prin care piritul ,.Nahuel Athletic Club“ a fost condamnat la plata sumei de 250 de mii de pesos So- ciettii anonime de asiguréri ,,Con- fianza", in calitate de reclamant, sub sanctiunea executiei silite. Un delegat al corpului de portarei de pe ling& tribunalul in raza caruia domiciliazi domnul Aristides Gari- baldi, juc&tor profesionist al Clu- bului’ .Nahuel Athletic“, divizia in- tii, se va prezenta la’ locuinta a- cestuia si va proceda la punerea unui sechestru asupra persoanei sale, cu respectarea tuturor forme- lor ‘prevazute de Jege. De aseme- nea, va notifica celui sechestrat c4 dae in patruzeci si opt de ore pi- ritul ,Nahuel Athletic Club“ nu va achita suma revendicaté de recla- mant, plus dobinzile legale si chel- tuielile de judecata, numitul jucd- tor Aristides Garibaldi va fi adju- decat la licitatie publicd celui mai 54 bun ofertant. Pronuntatd si inves- tité in gedinta publics, la data si in Jocalitatea mai sus-mentionate. GARIBALDI: Ce inseamna asta? CREDITORUL : O simpli masura de precautie, Atit, si nimic mai mult. Nu reusesc s& mA pun de acord cu presedintele clubului dumitale, in ce priveste forma in care urmeazd si mi se plateascd datoria. O sim- pla masuré de precautie. Atit, si nimic mai mult. GARIBALDI: Nu pricep ce fel de precautie e asta. Dumneata ma se- chestrezi pe mine ? CREDITORUL : Bineinteles. GARIBALDI: Cu alte cuvinte, nu ui sechestru pe salariul meu, pe mobila mea, pe hainele mele.’ Pui sechestru pe mine fnsumi! CREDITORUL : Exact. GARIBALDI: ‘Asta nu-i cu putinté! Doar n-ai si mA scoti la licitafie, ca si cum as fi 0 valizd de carton sau un sifonier. Eu sint o faptura cameneascé ! CREDITORUL : De asta nu se indo- ieste nimeni. Numai cA mie imi sintefi datori o groazA de bani, si dumneata valorezi peste un milion de pesos! Existd oferte foarte se- rioase. Bu i-am propus clubului du- mitale s& te vindd pe cale particu- lara. N-a vrut... (Ridicd din umeri.) GARIBALDI: Eu nu vreau si ma vind! Nici baietii nu vor! CREDITORUL : Sentimentalism ! singuri vi-ati facut-o. PORTARELUL II (ardtind spre Do- minga): Pe doamna o putem nu- mi custode. (li intinde o hirtie si un stilou.) Semnati aici, doamna ! DOMINGA: Ce si fac, Cacho? GARIBALDI: Nu semna nimic. Mai inti s& vorbeascé cu preyedintele clubului. PORTARELUL II: Dacd doamna nv vrea s& semneze, va trebui si-l depunem pe domnul Garibaldi la Banca Nationalé de Credit. Asa cere legea CREDITORUL: Semnati, doamna, semnati. O s& vedeti c& totul se aranjeazi. Este o simplé masur& de precautie. (Dominga semneazé.! PORTARELUL I: Dommile Gari- baldi, sper cA pind la urma totul se va aranja. Eu... stiti.. eu am tinut totdeauna cu echipa Clubulu: Nahuel", GARIBALDI: Cu _,,Nahuel“! Tesi afari! (Inainteazd cétre portdrei care fug impreund cu Creditorul, Voi