Nu vreau sa strang jucariile

A fost odată o fetiță micuță pe nume Irina. Fetița era iubită de părinți,
bunici, mătuși, unchi și verișori. Ca și oricare copil, Irinei îi plăcea foarte mult
să se joace cu jucăriile. Avea foarte multe jucării: mingi, păpuși, cărucioare,
veselă, cuburi și multe jucării de pluș. Mai avea și multe cărți, un constructor
mare, puzzle-uri și chiar și mașinuțe. Irina era în stare să se joace cu ele chiar și
toată ziua.
Pentru început, toate păpușile se întâlneau pentru a mânca dulceață de
căpșuni. Apoi, în rochii de seară plecau la bal. Din cuburi construia un oraș
frumos cu un parc de distracții, unde păpușile mergeau entuziasmate pentru a se
distra. Într-un alt colț al camerei apărea o grădină zoologică imensă, unde trăiua
toate jucăriile animăluțe. În cazul în care cineva se îmbolnăvea, din costructor
se înălța un spital unde lucrau numai medici buni care tratau cu bomboane. Pe
masă în schimb, apăreau piesele de puzzle, iar într-un sfârșit, pe foile albe
apăreau desene minunate care înfrumusețau pereții camerei.
Pentru Irina, joaca era totul, în această lume ea se simțea bine. Un lucru
însă nu îi plăcea fetiței – să-și pună jucăriile la locul lor. Din acest motiv se
ajungea deseori la certuri cu părinții, care pentru că o iubeau atât de mult nu o
pedepseau.
În una din seri, când a venit vremea ca Irina să își strângă jucăriile, mama
acesteia i-a spus: "Irina, vreau să îți dezvălui un secret – în lumea noastră
trăiește Zâna Neascultătoare. Ea apare doar noaptea, atunci când toți copiii deja
dorm și visează. Ea intră pe fereastră și se uită dacă este ordine în cameră. Dacă
totul e în ordine, ea zboară spre alți copii, iar dacă găsește jucării care nu sunt
puse la locul lor, le vrăjește. Jucăriile devin atât de mici, încât Zâna reușește să
ia cu ea 3 jucării pe care le duce în Țara Neascultării! În această țară, jucăriile
tânjesc după stăpânii lor și își doresc să revină acasă, doar că Zâna nu le permite
să părăsească această țară!"
Irina își ascultă mama foarte atent însă nu a crezut-o și a mers la culcare
fără ca să facă ordine în camera sa.
În dimineața următoare, după ce s-a spălat și a luat micul dejun, Irina a
mers să se joace. Ca de obicei, păpușile s-au adunat să bea cacao, doar că una
dintre păpuși dispăruse. Irina a căutat-o în cutia cu jucării, pe rafturi, sub masă,
sub pat, în baie, în bucătărie, însă păpușa nu putea fi găsită. A fugit repejor la
mama sa pentru a o întreba dacă nu a văzut-o, însă aceasta  nu i-a dat nici un
răspuns afirmativ.
Căutările păpușii au plictisit-o pe fetiță, așa că ea o hotărât să se joace cu
alte jucării. Mașinuțele au participat la curse, din constructor a apărut o pădure
minunată, pisica și cățelul se jucau, iar ursulețul de pluș a hotărât să meargă în
ospeție la iepuraș. Ursulețul a ajuns lângă scaun, acolo unde ieri a rămas
iepurașul, doar că acesta nu mai era acolo. Irina și ursulețul s-au uitat sub scaun,
după pat, doar că nu au putut să îl găsească. Încă o dispariție! Unde ar fi putut să
dispară iepurașul dacă ea l-a lăsat pe scaun? Sau pe pat? Sau poate l-a lăsat pe
podea?
Întristată, Irina s-a așezat la masă pentru a desena. A scos o foaie albă și
cu o cariocă galbenă a desenat un soare. Norii de pe cer trebuiau să fie albaștri,
doar că carioaca de această culoare nu mai vroia să deseneze, pentru că Irina a
uitat să îi pună capacul, însă fetița avea și creioane cu care putea să coloreze. S-
a apucat să le caute, doar că nu a putut să le găsească nici pe ele, așa că nu mai
avea chef nici să se joace, nici să deseneze.
În acea seară, fără ajutorul nimănui, Irina și-a făcut ordine în cameră și și-
a aranjat jucăriile. Cuburile și constructorul erau în cutia lor, păpușile dormeau
în pătucuri, cărțile erau aranjate pe rafturi, iar jucăriile de pluș erau la locurile
lor.
Noaptea, fetița și-a visat jucăriile pierdute. Acestea trăiau în Țara
Neascultării și plângeau de dorul ei. În vis, Irina s-a transformat într-o zână
bună care s-a întâlnit cu Zâna Neascultătoare și i-a promis că va face tot pentru
a-și întoarce jucăriile înapoi.
Dimineața, când s-a trezit, Irina a rupt-o la fugă la geam să vadă dacă nu
cumva jucăriile sale s-au întors acasă. S-a bucurat nespus de mult atunci
când și-a regăsit păpușa, iepurașul și creioanele. I-a îmbrățișat și i-a povestit
mamei cum a reușit să o învingă pe zâna ce rea și să își recupereze jucăriile. Din
acea zi, Irina niciodată nu s-a mai culcat fără ca să își strângă jucăriile, iar
mama nu o mai ajută deloc.