,11d4, .

." 4403 . ,r
ir'
Y. . ,
: :
r
4 , '

,...-,..,...
7 .,...: .

u
H I 0 ROA . - , . .....,

per4trft) ISTORIA
' BISERICII
';;AF
.
I
ROMÂNESTI
SI A
I

Is! 63.'` VIETH RELIGIOASE

y
A ROMANILOR
t

Vol. 1-iu

,,.. , - it 1

'

= .6115,1
'
Tip. »Neatnta 110m-tines&
www.dacoromanica.ro
 ISTORIA

BISERICII ROMNPTI
A

VIETII RELIGIOASE A ROMNILOR

DE

N. IORGA

VOLUMUL I-iu

VALENII-DE-MUNTE
TIPOGRA FIA eNEAMUI, ROMA NE SC »
'1908.

www.dacoromanica.ro
 PREF ATA

Stint nzai mulfi ani de zile de &bad Ministeriul de Ins-

truefie mi-a cerut o Istorie a Bisericii Ronutne.
Ntt mai (rebuje sti stdruiu asupra 91CV0ii ce erd de a se
dd clerului nostru si acelor persoane care se intereseazd
de Bisericd, in care se cuvine a veded una din formele
cele mai vechi si cele mai bogate ale vietii noastre natio-
?tale, o carte in care sti se infcitiseze, pe temeiu de acte
autentice, intrebuintate cu spirit critic, o istorie a dezvol-
tetra Bisericii romdnesti, in serviciul cdreia stau unii si
pentru buna stare si rostul cinstit al cdreia au datoria
de a se ingrijt ceilalti. Nimic nu poate fi mai folositor
pentru ca preotii tiostri set inletture anume ispite, pentru
ca ei sa' cultive anumite indeletniciri potrivite cu demni-
tatea si chemarea lor, nimic nu poate li mai priincios
pentru a-i face sti infeleagd marea misiune culturald, so-
ciald si national(' care li se impune, legtitura strdnsei ce
(rebuje set pdstreze cu poporul, cultul de arta' si carte cu
care stint datori, mttndria la care au drept indatd ce vor
urmd bun ele traditii, decdt privelistea unei viefi organi-
zate, aproape milenare, in cursul ccireia Afitropolitii, Epis-
copii, Egumenii si asa de adesea ori si smerifii ccaugdri
ori umilii preoti de mir au dat poporului, ei singuri
aproape, toatit invettettura, au inzestrat neamul cu o linzbd
literard, cu o literatura' sfctntd, cu o arid in legeiturd cu

www.dacoromanica.ro
 IV ISTORIA RISERICII ROMANESTI

gustul i cu n evoile lui, au sprijinit Statul /WM sti lase

a fi inghititi de dtinsul, au ceilduzit neamul pe drumurile
peimeIntului feird a-vi des face ochii dela cer i au ridicat
mai sus toate ramurile gospodeiriei romdnevti, &Ind is-
toriei noastre ceirturari, caligrafi, sculptori in lemn, ar-
gintari, oameni de Slat, ostavi, mucenici i sfinti.
Dacei o parte din luereirile mele nu mear fi pregeilit
pentru sarcina de a serie Istoria Bisericii romdnevti, dacii
ele nu mi-ar fi pus la indemdnii un material adunat
criticat i adus in legdturti cauzalá, n'av fi pri-
mit sarcina ce mi se [acuse onoarea de a mi-o incredinta.
Chiar avd insei, atkind, dela inceput, orientarea cuveniteí
element ele de informatie cerute, am simtit dotal greutdti,
pe care nu le-am putut birut pdnd asteizi, cand lucrarea
de mult fel galuitei i pug la cale poate sei apard.

Intdiu erà nevoie sel veid un foarte mare nun2eir de mei-

neistiri çi biserici. Cele mai insemnate i vestite aveau
sa'-mi ded làmuriri biografice vi note artistice de care ?zu
poate fi lipsit acela care voievte sei serie, nu o cronicei a
diferitelor eparhii, con fundate in aceiavi serie cronologicei,
ci o istorie a viefii bisericevti Ret cum ea se revarsei pe
teirdmurile ce trebuie sei fie in chip fire,sc atinse de dinsa.
Dar avedu interes i micile biserici ori, schituri de sihastri,
pe de o parte pentru vtirile neavteptate pe care le pot da,
insei mai ales pentru a se ceipeitd intipdrirea rosturilor
poporale intinse i felurite ale Bisericii pe care aveam s'o
urmdresc.
Aeeste cercetelri mi-au cerut mai multi ani de zile,
am geisit incei, din fericire, timpul material sel le intre-
prind, neavdnd atunci grelele i multele ocupatii care nzel
in pe loc
0 a daua greutate stetted in caracterul insuvi al subiec-
tului. Ce poate fi pentru istoricul ei, pentru istoricul ro-
mân al ei, Biserica noastrei ? .Forme bisericevti deosebite
au fost necesitate de flinta a cloud Principate pentru viata

www.dacoromanica.ro
 PREFATA y

panned a neamului nostru. Biserica metrapolitand a Mal-

dovei a avut alte eonditii adesea deceit Biserica metropo-
litana' a Terii-Romdnelsti, care alccituiti §i aeeasta un or-
ganism bine hotardt. In al doilea rand, Tinuturile desfd-
cute, prin nenorociri fi fatalitd fi istorice, de cele cloud teri
au carat din clipa sfa'§ierii alte akdtuiri, in legeiturci eu
interesele fi datinele Statelor cuceritoare. In al treilea rdnd,
Ardealul, Banatul, pdrfile ungure§ti n'au avut a face decdt
in anume puncte fi trecdtor cu organizatia politicd a Ro-
mdnilor liberi, §.i viata lor bisericeascd s'a gdsit deci in alt
cadru §i supt alte inrduriri. In sfdr§it imprejurdrile in
legaturd cu ocupatia austriaca' la inceputul veacului al
XVIII-lea au dat acelor provincii ale romdnismului, Inca
o form d bisericeascd, a Bisericii unite, in legalura' cu Roma
§i indreptatd mai adesea durneine§te pp de vechea Bi-
sericd ortodoxa' a Romdnilor de peste munfi.
Se pot cuprinde toate aceste dezvoltdri in una singurd ?

Din punctul de vedere strict bisericesc, cu greu. Cdnd

insci un mirean, care pune temeiu inainte de toate pe ros-
turile fiintei nafionale, iea asupr4-0, cu respectul cuvenit
§i.cu silinta ce trcbuie pentru a intelege ideile cdlduzitoare
ale eroilor scii, scrierea Istoriei Bisericii romdnefti, el poate
gdsi, de§i nu feird mari greutciti, calea potrivitd. Prin
scrierea rIstoriei poporului romdnesci publicatd in limba
germand, ea §i prin astoria Romdnilor pentru poporta
romeinesce cred cd am putut dove& di, peste hotarele fdrei
trdinicie ale fcninelor politice, se poate serie o istorie a tu-
turor Romdnilor, inkintuindu-se acele fenomene politice
care au In adevdr insemnAtate, prin izvorul comun al cul-
turn, culturci de traditii sullete§ti, de obiceiuri economice
§i agrare, de drept romdnesc, de limbic', intrebuintatd pe
rdnd in cdnte,c §.i. paveste, in carte bisericeascd §i preened,
in poezie, istorie 0. cugetare liberd.
qi, dind are cineva numai viata bisericeascd inaintea
ochilor, unitatea,fiird care nu se poate serie niciodatd O

www.dacoromanica.ro
 V/ ISTORIA BISERIC/I ROMANEST/

carte adevarata , legatura stransa, intelegcrea deplina,

lumina §i viata, organizatia izu se pot alta pe alta cale.
Istoria bisericeascei a Romänilor consta 5i exista in aceasla
calitate din necontenitul joc de inrduriri culturale, de
mirari in domeniul ideilor, de schimburi de cant;tiinja, de
colaborare pe teren cultural cu tinta religioasif osebitoare,
in tot cuirrinsul neamului. E urmarirea pe baza nationala,
In hotare nationale, in canditii sufletegi nationale a lega-
turilor acelora dintrc oamcni, ea sufl ele vii reispunzaloare,
daruite cu nemurire, §-i flinta dumnezeiascei vetmica din
care ele porn ese dupd invel finura revelata cuprinsa in
carilla sfinte li leimurita prin apostoli, prin Slintii Parinti
li prin teologii celor d'intdiu timpuri.

Astfel am inteles mcnirea mea ; aceasta conceptie mi-a

impus-o subiectul insu§i ccind s'a desfdeut inaintea mea, t;i
eu am cautat a-i dd expresie in aceastei carte.

Multi vor don i alte judecati, in anumite momente ale

dezvollarii vietii tioastre bisericefti. Fiindcei indreiznesc a
se deosebt in felul lor de credinlei fi inchinare, teologii
trebuie set staruie mult asupra legitimiteitii acestei deosebiri.
Fiecare din punctul seiu de vedere poate aduce argumentele
sale, fi eredincio0i sdnt obipluiti a le pira. Ele nu pot
aved insa aceicqi va loare pentru c'el care a prins O viatei
fi o urmarqte (*arel alt principiu decdt al constatarii rclb-
deitoare, a§a cum inaintea lui se desf4urei cursul ideilor
fi al irnprejurarilor. I'afet de adeveirurile c-redintei, adesea
tdlcuite in feluri ce nu se asameinet, punctul seltz de ve-
dere il are O neamul care da Bisericii un caracter natianal.
Un conflict se mtlimpirei adesea mire rigiditatea doctrinei
fi relativitatea primirii ei de acel neam, [ara de care pri-
mire instlfi ideia Bisericii nationale dispare. htoricul vede
acest conflict ; el nu se da de o parle sau de cealalta,
intre altele §i neutra aceia cei din acest conflict formal se
desface o forma particulara a vielii, pe care el trebuie s'o

www.dacoromanica.ro
 PREFATA VII

zugraveascd, forma care tinte§te ne,streimutat la cer, dar

isi are, 0 trebuie sd-si aiba, raddcinile in, pa-mdnt. fi,
Mid ramurile se reistird sus, el nu va tined atcita soco-
teald de aceastd dezbinare, atunci cdnd vede acelasi trunchiu,
acelea§i mijloace de hrana" din acelasi pdmdnt, 0 ccind §tie
cci in aceiasi clipd clupd acelea§i legi 0 ramurile cele mai
depártate vor aved, accicasi flori si vor cid acelea§i roade.

Laude MG astept, 0 n'am nevoie de ele. De un lucru a§

dori sci flu erupt, de acele procese cu privire la amci-
nunte, care nu scad o carte, ci aratei punctul de vedere
srd zut al spe,cialistului care se improvizeazd judecdtor. De
once adausuri §i observaiii competente voiu tined seam'',
inset la o editie viitoare, dacct se poate asteptd (TO ceva
In imprejurdrile actuale, Inca a§d, de nenorocite.

N. IORGA.
26 Octombre 4908.

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE
=}
I.
Inceputurile vieÇii crestine la Dundre.

Românii se coboarl din amestecul autohtonilor, adech al

bhstinasilor Iliri si Traci, vechii locuitori ai peninsulei bal-
canice, mostenitorii, sau, am puteà zice, mostenii ei, cu
elemente din Imperiul roman, cari, de semintii deosebite,
se deprinseserh a vorbi limba latinh a poporului de jos.
Tracii i Ilirii au trhit si au murit, afarh de exceptii rare,
In leg,ea lor pagan& Aceasth lege cuprindeà lnchinarea
puterilor naturii : cerul Inainte de toate, cu lumina zilei,
lnceput al tuturor lucrurilor i vesnic Indemn la viath, dar,
In acelasi timp, credinta, nespus de puternich si gata de once
jertfe, In viata vesnich a suffetului omenesc. Acesti strhmosi
mai batrani ai neamului nostru n'aveau, duph cht stim, nicio
Inchipuire de Iad si de Raiu, 16.casuri de petrecere dure-
roasä sari seninä i rdspatitoare a sufletelor desfh.cute din
trechtorul trup phmântesc ei nu se asteptau la o judecath
a lui Dumnezeu asupra faptelor shvarsite In viath., o jude-
cath de pe urmä care sh desparth pentru vremi fhrh sfarsit
pe vrednici de nevrednici si pe cei buni de cei rJ. Ei erau
siguri Insh ch dincolo de non i si de albastrul vhzut al
cerului este Was de vesnicie netulburath pentru ostasul
bun, pentru femeia gospodinh, care a dat feciori voinici

www.dacoromanica.ro
 2 ISTORIk BISERICII ROMINESTI

neamului, pentru toti cei ce au murit fara Ali fi injosit

mandria si Ali fi patat cinstea. Cu deosebita Avila doriau
de aceasta Imparatie a cerurilor ; cel ce se nasteà erà cainat
in leaganul sau pentru suferintele care-I asteptau, iar
inaintea mortului se dintau cäntece de bucurie pentru izba-
virea lui din näcazuri si intrarea lui in fericirea ce nu mai
are margeni. *i, cand neamul voia sa trimeata la cer un
sol cu veste de durere si cu chemare de ajutor, fiecare erà
vesel sa fie ales de sorti pentru a fi zvarlit prin aierul
Brant al zilei si, cazand, sa moara In vlrful sulitelor ce-1
asteptau, jos.

Colonistii adusi de Traian, intemeietorul Daciei romane,

ca.1i aceia cari, inainte de dansul, se asezaserd in provintii
mai vechi ale Romei cuceritoare, Dirk si Moesia, veteranii
din legiunile care, acuma, nu mai aveau un caracter curat
roman, din punctul de vedere al neamului, erau pAgani in
cea mai mare parte. Acest paganism n'avea a face insa, in
de obste, cu pagânismul rafinat, filosofic, al oamenilor inva-
tati din Imperiu, cari-si hraniau sufletul cu vechea filosofie
elenica, talmacind in abstractiile ei sublime vechile super-
stitii si legende, vechile alegorii naive ale popoarelor de pe
malurile fericite ale Marii Mediterane. Tot ash de putin
samana cu acel cult italic primitiv ce consista din inchi-
narea simpla a bunilor zei cari ocrotesc plugaria. Paga-
nismul acestor locuitori mai noi ai terilor dunarene era
alcatuit din cloud elemente : unul formal si celalt real, &lane
inradacinat In suflete, pe care le stapania cu desavirsire.
Elementul formal era cerut de Stat si datorit lui de fiecare
bun cetatean, de fiecare supus credincios si recunoscator
al Imparatului ce da pace si ocrotire, de fiecare (patriot»,
am zice astäzi : oricine trebuia sa aduca In tabara, in piata
publica, in cuprinsul luminos al templelor, jertfa zeilor
rnilitari, zeilor sprijinitori ai Imparatiei, zeilor cari, inainte
de a se urea. In Olimpul plin de oaspeti al oficialitatii, avusera
pe pamant fruntea incinsa cu laurul Cesarilor si, in starsit,

www.dacoromanica.ro
 iNCEPUTURILE vrgnx CRMINE LA DUNIRE 3

adech mai ales , zeului care stdtei In acea clipa pe

Scaunul Impgratesc. A.t5.ta cereà Carmuirea, i once ar fi
erezut cetateanu.1 roman in sinceritatea si intimitatea vietil
once ar fi sdvärsit el intre pdretii casei lui nu mai
priviit pe dregatorii imptirdtesti..
Cu atata tnsä, Cu formulele, gesturile i actele prevazute de
legue i regulamentele din departamentul de Stat al Religiei,
nu se saturd sufletul omenesc, care, in ceia ce priveste cre-
clintele religioase, cere lucruri minunate si mai presus de In-
chipuirea obisnuitä, cere aEnestecul necontenit, nevAzut, si mai
ales vazut, al zeilor in miscarea i dlduzirea lumii, cere mi-
ouni si farmece, taind i revelatie. Astfel la acesti Romani, de
obarsii foarte deosebite, aveau o mare trecere, nu fabulele
vechi ale Latiului, ori zimbitoarea mitologie armonioasd a
Helladei, ci miturile shibatece, sumbre, orgiastice, pline de
zgomot, de desfrau, de duren i mari si de bucurii supra-
omenesti ale A.siei pdtimase i superstitioase, de unde au
venit pe rand toate betiile i toate entusiasmele. De aceia
pietrele de morrant ce s'au gdsit pand astäzi intre hotarele
Daciei 8au ale Moesiei pomenesc adesea, ca ocrotitor dincolo
de mormânt, pe marele zeu Mithra, care se bucurd de
cangele jertfelor reydrsat in groapd, pe zeita Isis, a tainelor
Egiptului milenar, pe o sumä de zei mdrunti ai Asiei Mici
si ai Siriei.
Pentru taina cuprinsa in ele, pentru jertfa lui Dumnezeu
fdeut om, prigonit, btitut cu vergi, intepat cu sulite, addpat
Cu otet i mort de moartea rusinoasd a crucii talharilor,
pentru fdgdcluinta unui cer de pasnicä fericire se rdspAn-
dise intre aceiasi colonisti i veterani, chiar din ceasul d'intdiu,
crestinismul, venit din aceleasi phrti ale Asiei apropiate.
El mai vorbia shracimii, din care mai ales se alchtuiau
locuitorii cei noi ai provinciei, prin invdtdtura dreaptd a
egalitdtii oamenilor Intre sine, ca fii ai aceluiasi Dumnezeu-
parinte, ca frati meniti sa ducà o frdteascá viatd iubire
intre sine, prin sfaturile de iertare a gree1llor, pentru care
asa de adese ori omul e atat de putin vinovat i rdspunzdtor,
www.dacoromanica.ro
 4 ISTORIA BISERICII ROMANEVTI

prin pilda vietii comune, in aceiasi casd, dacá se poate, la

aceiasi masd, cu aceiasi vistierie, la care ajutase fiecare dupd,
mijloacele sale. Cu cat cresteà numdrul mdrturisitorilor, al
martirilor, cari nu se multdmeau sä creada intr'un singur
Dumnezeu, in Treimea prin care se infritiseazd Fiul dum-
nezeiesc, jertfit pentru phcatele oamenilor, ci simtiau o
datorie, i, lned mai mult, o bucurie deosebitd, sa proclame
aceastli credintd, refuzánd jertfa legala si declarand, in auzul
tuturora, invdtätura cea oprità, gata sä primeascd apoi
loviturile i moartea, prin care se incununa viata de pe
pArnânt si se deschidea triumfal cealaltd, Cu atáta se
irnbulzei lumea romanà la altarele mdrunte, de piatrd asprd,
la chipurile simbolice ale mielului blând, purtând crucea
suferintii, la catacombe si alte pesteri si ascundtori ale
crestinismului prigonit pentru eh', singur intre toate
negá cultul oficial si Axila In inimd Statul insusi.
Traian s'a vdzut silit sd oranduiasch urmdrirea crestinilor
din Asia Micd, nu pentru credinta lor, ci pentru rebeliunea
fdtisd impotriva codului religios al Imperiului. Din Asia Micdf.
unde un om ca fruntas intre cárturari,
erà silit sd loveased In crestini, veniserä destui colonisti In
pdrtile Dundrii. §tim ce putere a cdpdtat religia lui Hristos
mantuitorul de oameni In Galia, de unde iardsi venir& oaspeti
In numdr mare. Dalmatii, cari dhdurä lucrAtori pentru mi-
nele de aur si de argint ale Daciei, veniau dintr'o provincie
cunoscutä pentru vechimea trecutului ei crestin 1. De
alminterea, abiserici) crestine, tovdrdsii religioase secrete-
cluburi revolutionare religioase, intemeiate dupd modelul
celor iudaice, foarte vechi, erau rdspandite de-a lungul
tuturor drumurilor de negot, i once negustor, once cáldtor
convertit la crestinism, ayeà ca o datorie sfántd. sà eastige,
In cursul tuturor drumurilor sale, aderenti noi la credinta sa.

Marea e priincioasa i circulatiei mdrfurilor i strdbaterii

ideilor. Astfel, In& çle curind, Dobrogea de astäzi, zisd pe
Diehl, En Méditeranée, p. 32 0. urmAtoarele.

www.dacoromanica.ro
 INCEPUTURILE VIETH CREgINE LA DIJNIRE 5

atunci Scythia Minor, tara cea mid. a Scitilor, avù cresti-ni

In porturile ei, destul de infloritoare, dela Pontul Euxin,
Marea Neagrrt a noastrA. In veacul al III-lea poate, In al
IV-lea de sigur, crestinii acestia din Scitia Mica Ii avur&
alcAtuirile si bisericile lor, pe urma drora däm, prin sà-
paturi, in timpurile noastre. Spre acest term se indrept&
Ins& dela sine o bun& parte din viata economic& a Daciei
si a Moesiei, i, in legAturile dese pe care le aveau negustorii
din porturi cu locuitorii oraselor din interior, crestinismul
trebuii sä foloseasca, rdspandindu-se si mai mult I.
Nici Dacii, nici ceilalti Traci si câi Iliri mai erau ne-
romanisati nu puteau s& rdmAie In afar& din fratia crestinl
ce se injgheb& tot mai bine pe parnântul lor. Legea cea
noud se potrivià in multe privinti cu legea lor cea veche,
pe care stdpanii cei noi o rAspinsesera la sate si dutasera
s'o nimiceascd 2. Aceiasi sete de jertfd, acelas despret pentru
viatd, scurt loe de ispAsire din care ai datoria BA pleci cat
mai curAnd, aceiasi rAvnd pentru ldcasul ceresc al vesniciei
sigure, aceiasi credinth inteun singur Dumnezeu de lumina,
aceiasi taira si aceiasi fratie.. Astfel semnul crucii 11 fticurä
tot mai des degetele aspre ale ciobanilor si vAnktorilor,
ale plugarilor si pribegilor ratacitori din neamurile surgu-
nite prin sate si c5,tune, care Ins& stapâniser& odatd penin-
sula balcanick

In crestinism ca i In limba latina vulgara, a obstii

poporului, gdsirä invingAtorii i invinii, stApAnii noi i cei
vechi ai acestor locuri, acea unitate sufleteascd ce cores-
pundea unithtii politice rezultate din cuprinderea In mar-
genile aceleiasi Ìmpäräii,si trebuià sA-i corespundd pentru

Bro§urile arhiepiscopului catolic Netzhammer cuprind folositoare

,.observatii cu privire la antichitAtile ere§tine din Dobrogea. V. mai ales
aceia despre Axiopolis i Troesmis.
2 De aici : pagan dela paganus, locuitor in sate. Tot 4k gi in alte
jimbi neolatine. Cuvintul a fost ireprumutat dela RomAni de alte nee-
irnuri ; d. ex. ungurescul pogany.

www.dacoromanica.ro
 6 ISTORIA EISERICII ROMMETI

ca din cetatenii si supusii aceluiasi Stat sh se formeze pe

Incetul unul i acelasi popor, care e al nostru.
Legea crestinh era i prigonith i sfioash prin sine
despretuitoare de publicitate, negfigenth In scris i sdpat
inscriptii. De aceia, pe and pdganii iese la iveald Cu ale
lor, crestinii nu ni-au lgsat putinta unei recolte si pe
acestalalt amp. Sti se mai adauge, pentru a ldmurl aceasa
lipsh, i faptul cä bogatia celor d'intaiu li ingaduia chel-
tuieli de pomenire pe care shrhcimea obisnuith a crestinilor,
nu numai ca n'avea de ce sh le facg, dar nici nu putek
sh le poarte.

Ìn limbh insh au rhmas dovezi despre vechimea cresti-

nismului romdnesc, care, departe de a fi Imprumutat dela
neamuri mai not& in culturä decat noi, ca Bulgarii, a fost
unul din mijloacele prin care s'a lntemeiat poporul nostru
al Romanilor. Astfel divinitatea unich, stApanitoare
tuitoare singurä a lumilor, e insemnath, prin unirea a doug
cuvinte latine, Dumnezett ; Mintuitorul, Christus, e Crest,
de unde derivatul cre§tin necredinciosul fiind pagan, apa-
ganusv, pentru religia cea nouh se phstreaza cuvântul vechiu,
din vremea cand Statul hotäria i in cele sufletesti, lege".
Sfintii, ridicati mai presus de ceilalti crestini ce au fost,
prin viata lor de bungtate, de ajutorare a oamenilor, de-
marturisire a credintei ca fapte, au la noi nume care aratk
originea lor lating : Sanziene, Sanziana, Cosanzeana, Santion
(Sf. Ioan), Santtimaria, Sampietru, Sangiordz, Sanvhsiiu
Sanmedru (Sf. Dumitru), Sannicoarg. (Sf. Nicolae), Indreiu,
din vechiu, de bung. samh : SantIndreiu ; Santoader. Calinda-
riul e si el roman. Latin e ,s1 inger, din angelus. Locul de
adunare al credinciosilor, dupg biruinta ultimh, in vechiul
shlas al autoriatii profane, cucerite sau izgonite, se chiamg
beserecci, biserica din chasilicaD, i semnul credintei celei
noug sung ca In latineste : cruce. Popa sau preotul (lat..

V. i Sextil Pu§eariu, in n-1 jubilar al aCandeleis din Cernitull,

www.dacoromanica.ro
 CELE D'INTAIU ORANDUIELI BISERICEVII 7

popa, presbyter) fac slujbd. Serviciul divin, slujba dum-

nezeiasch nu era inch destul de bine asezatd in cele d'in-
tdiu timpuri ca sa se fi putut transmite din ele numiri la-
tine , serbätoarea e insd din comoara latina a limbii, care a
dat nume si pentru soroacele postului : cet§legi, cärnelegi,
läsat de sec, miezipäresimi si päresimi ; este discutie in
privinta originii cuväntului Cräciun, pe care unii mai noi
cana, a-1 derivà din greceste chiar 1, dar nu poate fi niciuna
Cu privire la originalul latin al cuvântului Pqti ,si al cu-
vantului Rusalii; serbdtoarea din fiecare säptdmänd, Du-
mineca, e (dominica). Botezul ca si cuminedi tura, douä
din numele tainelor crestine, sänt iaräsi venite din latineste a.

II.
Cele d'intaiu orAnduieli bisericesti in *Ole noastre.

%id la Constantin-cel-Mare, care, printr'un sir de md-

suri, luate cu un deosebit simt politic, ajunse a da Impe-
riumi o forma religioasä crestinä, nu puteä fi vorba la
Dunare, unde implantarea crestinismului erà mai noul, de
asezarea unei ierarhii a legii care luptà cu toatd puterea
hotdrátoare a oficialitätii. Crestinism fard episcopi canonici
a fost cu putintd aici si peste o mie de ani dela aceste
timpuri intunecoase, ca atät mai mult atuncea : religie
prinsd dela o bucatd de vreme in forme stricte si sfinte,
imutabile si eterne, el a putut trdi, in anume locuri si im-
prejurdri, pänd foarte tärziu si fdrd ele. Darul hirotoniei,
cpunerii minilorD asupra preotilor si darul sfintirii Mea-
surilor sfinte sarcina cercetäsii lor are mai putind in-
1 Densu§ianu, Histoire de la langue roumaine, I. pp. 254-2; Conv.
lit., 4903, p. 640; Iorga, Geschichte des rumiinischen Volkes, I, p. 222.
2 V. G. Chitu, in Columna ha Traian, 4882, pp. 425 §i urm., 607
tii urm.

www.dacoromanica.ro
 8 ISTORIA BISERICII ROMANEgI

semnatate si se lash dese ori la o parte le exercitau atunci

preoti mai bhtrani si singurated, chlughri vestiti pentru
evlavia lor. Ìn acest timp, de alminterea, episcopii al
chror nume e nou cei vechi ziceau piscup i, slavo-
neste, Viádicá, (stdpâmn , se alegeau, cum se stie, de ce-
thtenii unui oras, de poporhnii unei biserici, si ei puteau fi
ridicati oricând din randurile mirenilor, farä a fi sfintiti
mhcar in forme canonice reale.
Astfel de phstori sufletesti au fost, neaphrat, din cele mai
dephrtate timpuri, In orasele vecine cu noi, care s'au mai
phstrat dupi retragerea dreghtorilor si a legiunilor din Dacia,
adech in orasele dela Mare si in cele dela DunAre, ceia ce
inseamna de pe malul drept al acestei ape. Ei nu par sh
fi. existat lash la venirea in partite noastre a Gotilor, cari
erau inch, in clipa phgâni, de si episcopul Teofil
al (Gotilon iea parte la sinodul ecumenic din 325. Gotii
aveau insh in mijlocul lor un mare numdr de robi luati
In cursul expeditiilor peidalnice pe care le fdceau pe Mare
in Asia Mich, provincie crestinh, clasich. Dintre acestia s'a
ridicat Ulfila, care a dat barbarilor crestinismul arian,
eretic fath de hothrarile sinoadelor chemate, patronate
presidate de Imphrati. Pentru ai säi Ulfila, care a tradus
Biblia In limba goticä si a intemeiat astfel literatura ger-
manA, e un om mare. Pentru noi si alchtuirile noastre
bisericesti el are insà numai insemnAtatea ch a strdmatat
la arianism pe cea mai mare parte din crestinii, Mr& deose-
bire de natie, cari locuiau in *tile dunArene. Pe urma
lui ghsim In marea cetate a Durostorului, Drástorul scrii-
torilor nostri mai vechi si Silistra de asthzi, un episcop
arian, de origine latinà lash, cum 11 arath numele, pe
Auxentius el a scris i viata lui Ulfila care, 1-a invAtat
i-a dat i darul episcopal 1.
Arianismul dunArean si balcanic, sprijinit pe puterea Go-

Auxentii Dorostorensis epistula de fide, vita et obitu Wuiftlae,

de Friedrich Bauffnrann (tesa; Strassburg, 1899).

www.dacoromanica.ro
 CELE D'INTAIU ORANDUIELI 131SERICE$TI 9

¡nor, a cdror partida pb.gana, represintata prin Atanaric

judele, prigonitor de crestini atunci se pomenesc pe ph-
mantul nostru mucenici, ca Saya si Nichita, cu nume
1atino-grecesti , a durat cat si aceasta stapanire. Cu Alaric,
Gotii de Apus sau Visigotii s'au strhmutat, fara a rasa urme
de niciun fe!, in Italia; tot asa au facut apoi i Ostrogotii,
supt regele Teodoric, care statuse un timp, in tinereta sa,
la Novae, Sistovul din zilele noastre, patria mucenicului
Lupus, unde, iaräsi, a fost, neaparat, si un al doilea episcop
[Irian, pe MO cel din Durostor, si unul i altul fiind
pentru amandoua malurile Dunarii. La anul 500 arianismul
incheiase stapanirea In aceste Tinuturi.

Imperiul insä nu putea sh sthpaneasch de fapt in asemenea

dephrtate phrti de margine, si astfel era i domn in ale
lumii episcopul, mai mult sa.0 mai putin ortodox acuma,
si in stare sh meargd la sinoadele din orasele mari ale
Rasaritului, unde se hotaria, duph placul Imphratilor schim-
batori, normele credintii. Ce traiu duceau astfel de episcopi
dela hotare stim dupa Viata Sf. Severin, care a pastorit in
Panonia, cu putin timp innainte de chderea Romei supt
Odoacru regele heral. El are grija orasului, care e in adevar
al salt, supt toate raporturile ; chiama poporul, 11 judech,
11 pedepseste, Ii da sfaturi politice ; serie chtre regele barbar
vecin, il spovedeste, 11 lecuieste, 11 face sh respecte legea
crestink In care acesta nu crede ; dar mai ales, pe MO atatea
dovezi de intelepciune, face minuni i imparte preziceri,
pentru toti i pentru toate. Prin el se mai tine in astfel
de locuri amenintate ceva din gospodhria, din pacea, din
limba, din cultura Romei, izgonitä ca stapanire de catre
barbari, cari, ei, nu stiu sa stapaneasca, ci numai sa stoarca
si sa apese in vechi forme naive si crude.
Ca si in Naissus, Margus i Viminacium din regiunea
BA' rbeascAl, In Sirmium i Singidunum dela Saya si Drava,
Serdica, Sofia si Odessos-Varna din *tile bulghresti,
episcopii hothresc toate i in marginea moesich, la Nicopolis

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA. BISERICII ROMXNE§TI

pe Iantra, la Novae, la Durostor, mide se intalneste si un

nou mucenic, Emilian 1 Ei raman ortodoxi in acest veac al
V-lea &and linpäratii apleach spre doctrina eretich nouh a
lui Eutyches, monofisitismul. Ìn phstrarea traditiei asa cum
o hothrAse mai de curand soborul din Chalkedon, acesti
episcopi skit sprijiniti de poporenii lor si, ceia ce li folo-
seste mai mult, de soldatii luati din mijlocul lor pentru
apärarea de barbari, cari roiesc incä dincolo de Duare, a
acestor cethti 2.

Cel d'intaiu Imphrat de Räsarit, care, cucerind o bunä

parte din malul stâng al Dunkii, incearch a cuprinde in
forme strict ierarhice acest separatism bisericesc, e marele
Iustinian, la jumhtatea veacului al VI-lea.
Inch lnainte de a fi Inlhturat stapAnirea Ostrogotilor in
Italia, in 535 Justinian iea arhiepiscopului de Salonic,
cariü statornic al Scaunului roman In partile dundrene
balcanice, care se tineau inch de acesta, situatia sa de su-
prem cap bisericesc si o dä unui nou prelat, a chrui re-
sedintä o statornici el la Tauresium, locul shu de nastere,
numit de el, ca restaurator, Prima Iustiniana.
Aceastd arhiepiscopie n'ava lush mai mult viitor decal
insdsi stäpanirea cea nouh bizantinh la Nordul Dunhrii.
Peste câtvi timp, Patriarhia constantinopolitand, legath in
dezvoltarea ei de Imperiul de Räsärit, smulgeà. Romei drep-
turile ei asupra acestor provincii.
Nu trebuie sä se creadd Irish ch aceasth usurpare, po-
trivitä, de Wei, cu situatia geograficä i cu toate celelalte
imprejurdri, ar fi avut efecte reale asupra vietii bisericesti
din phrtile noastre. Infiltratia slay& a rdmas si ea färá re-
sultate deocamdath. La noi ca i in Panonia, barbarii cei
noi puturä cunoaste i priml, in mare parte, crestinismul,
chron. Pascale, I, 549.
2 V. Marcellinus Comes qi Victor Tonnenensis, la Mommsen, Auctores-
antiquissimi, pp. 98-9, 499. Cf. a mea Geschichte des rum. Volkes,
p. 402 (unde e de scos numele lui Vitalian).

www.dacoromanica.ro
 CELE D'INTMU ORANDMELI BISERICE$T1 11

pe care II dusera cu ei In peninsula balcanica, unde &ira

un si mai puternic substrat crestin. Astfel si dincolo de
hotarele stdpanirii de fapt a Bizantului, aceiasi religie, re-
prezintata de episcopii dunareni, unjà pe locuitorii deose-
bitelor teri. A cesti episcopi pastrau, de alminterea, rostui
lor de carmuitori In orase, si, In veacul al VII-lea, cand, supt
Imparatul Mauriciu, Romani din Constantinopol si barbari
dela Dunare erau In vesnica lupa, episcopul de Novae
avù aceiasi situatie ca oclinioara Sf. Severin sau episcopii
sarbi in vremea navalirilor hunice 1.

O schimbare a conditiilor religioase In partile locuite de

Români se petrece numai atunci cand Bulgarii uralo-altaici,
veniti, spre sfarsitul veacului al VII-lea, prin Scitia Mica In
mijlocul Slavilor mesici, trec la crestinism, In forma latina
India, apoi in cea fireasca rasdriteana, supt Tarul Boris,
botezat acum Mihail, la sfarsitul veacului al IX-lea.
Biserica ceà noua a Bulgariei crestine prin vointa stapa-
nitorului ei, n'aveà o organizatie deplina ; un episcop stAtea
pe lang6. Tar, care incepea sä aiba ambitii mai inalte,
Despre fiintarea episcopiilor dundrene sau despre cei cari
ar fi ocupat Scaunul lor de pastorie, n'avern nicio Vire. in
ce priveste pe Romani, cari se pot privi acuma ca un popor
Cu totul format, ei pastrau si mai departe legaturile lor
bisericesti Cu malul drept al Dunarii. Dela un timp, Biserica
bulgareaseà si-a avut carturarii si caligrafii ei, cari imitau,
dupa putinta, stralucita viata culturald a Bizantului grecesc,
In slova cea nouä, zisa cirilica, Incepa a se serie prin aceste
Tinuturi care pana atunci stätusera In d'ara de hotarele
civilizatiei bisericesti, ce era pe atunci si civilizatia de
cap etenie.
Totusi, ,si in zilele mai luminate ale Tarului Simion, care
cauta si nadajduià sa ajunga imparat In Constantinopol,
Biserica Bulgariei erá inscisi prea slaba In ceia ce privestec

1 Teofilact, ed. Bonn, pp. 273-5 §i Teofan, pp. 423-5.

www.dacoromanica.ro
 12 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

viata culturalh pentru ca sà poath determina la noi Ince-

perea -unui curent de cultura slavond Imprumutath. De
bunh seama cà atunci au phtruns la noi cuvintele slave sau
slavo-g,recesti care numesc phrtile slujbei, chrtile Intrebuin-
tate in ea, felurile rughciuni si canthri, In scurt, toate
amhnuntele bisericesti. Dar inteaceasta i Invdtarea pe de
rost a Crezului, a Tatal-Nostrului, a unor amolitfeD mai
obisnuite In limba slavonh, asa cum o vorbiau pe atunci
Bulgarii slavizati, se incheie Inraurirea exercitath asupra
noastra supt raportul bisericesc de vecinii de peste Dunhre.
O stdpanire politir.ä a lor asupra noastrd, care ar fi crescut
Inraurirea, n'a existat, cu toate eh multi Invhtati, strdini
romani, cred Intr'Insa. Terile noastre erau atunci acoperite
de mlastini i phduri, si cele Meya sate ascunse in poiene
nu erau in stare sh atate pofta de cucerire a nimhnui.
Trebuie sä spunem eh raza culturii mai Malle se oprià cu
totul la hotarele noastre.

Cand Impáratul Vasile, zis Bulgaroctonul, ffindch a mtice-

ihrit Bulg,ari cu miile, mantui, supuind regiunile apusene,
unde se adhpostiserd cei din urml aphrtitori ai neatarnArii,
cu supunerea, cu distrugerea Taratului ImIghresc, el trimese
(1019) un arhiepiscop grec, Ioan, In Bulgaria, In Capitala
ultimilor Tari de Apus, Ohrida, si organiza din nou, cu
prelati din Bizant, Biserica terii supuse. Avem actul lui de
oranduiall (4020), si din el se vede limpede ch phrtile noastre
erau In stransh atarnare ierarhicá, de episcopii din Silistra
Vidin, cari inlocuiserá pe cei din aceiasi Silistrh-Durostorum,
din Novae si din Viminacium 1.
Astfel, preotii nostri fäcurh, in veacurile al XI-lea si al
XII-lea, drumul la aceste douh centre bisericesti bizantine
pentru linia Dunhrii bulg,hresti, intocmai asá precum ur-
masii lor fAceau acelasi drum In veacul al XVIII-lea, cand
mai ales Vidinul Imphrtia hirotonii ieftene duph rhspun-

1 Byz. Zeitschrift, II, pp. 42-6.

www.dacoromanica.ro
 CELE D'INTÀ111 ORINDUIELI BISERICEM 13

derea unei taxe fixe si invdtarea, mai mult sau mai putin
neindestulätoare, a cAtorva rughciuni strdine.

0 nouh erd pentru Biserica noasträ incepe, in sfArsit, cu

intemeierea celui de-al doilea Stat bulghresc, al Ashnestilor.
Nu e nicio dovadh di el ar fi cuprins in sine si phrti de dincoace-
de Dunhre ; luarea-aminte a Imphratilor erà indreptath, de
alminterea, nu asupra smärcurilor si phdurilor de Well de
pe malul stäng al Dundrii, ci asupra boghtiilor si stralu-
cirii Bizantului. Totusi de episcopii bulgari dela Dunäre din
aceasta nouä epoch, numiti de Patriarchul din Tärnova, care
a fost recunoscut, o clipa, de Papa, au fost mai strAns leg,ate
judetele rotnänesti din apropierea raului si, prin ele, Romanii
din Tinuturile celelalte. Acum mai ales a pdtruns la noi
influenta slavonh In Biserich, precum In aceiasi epoch s'a
intins o influenth bizantino-slavh asupra Statului.
Ca punct prin care s'a fäcut in cea mai mare parte in-
rhurirea trebuie sh se insemne Taratul bulearesc separatist
care se intemeiaza In phrtile Vidinului la sfärsitul veacului
al XIII-lea, dupà ce se lncheie sirul marilor Imphrati si
Incepe, °data cu decadenta, si sfarämarea Impäratiei. Pe
acolo, In regiunea din stfinga Oltului, unde 'Anti pe la 1300
a fost un Voevodat deosebit, a pdtruns curentul de cultura
religioash bulg,hresc, care se desfdcuse el insusi din largul
fluviu, cu departate izvoare, al culturii ortodoxe bizantine.
in curänd Insä nhvälirea turceasch erà sá schimbe multe,
si, Intre altelè, ea a sfarâmat vatra acelei culturi din Mr-
nova, unde un patriarh Eftimie intemeiase o scoalh vestitä
si a risipit In toate phrtile flachrile, din care s'a aprins
apoi foc si pe vatra noastrd. Iar, In acelasi timp, episcopiile
bulghresti rtimaserh asa de Ingustate in rosturi si venituri
dupa ce subasii turci se asezard In resedintele boierilor
bulgari, guvernatori de provincii, Incht ei furl bucurosi sh
se strhmute la noi, ca situatia lor ierarhich, cultura si
talentele lor.

www.dacoromanica.ro
 14 ISTORIA BISERICH ROMINESTI

Astfel se ajunse, cu treizeci de ani lnnainte de ultima

Ware a U.' rnovei de catre Turci, la intemeiarea celei d'in-
tâiu canonice a Romanilor, cari p6n5. atunci, In
Domnia cea not& aa toga Tara-Ronianeascb, formata putin
dupa anul 4300, ca i In part& supuse Inca Ungurilor
Tatarilor (Ardealul, partile unguresti i viitoarea Mol-
dova), avusera numai Arladici-egumeni, stand prin lo-
curi ferite, in schituri de lemn, unde-i &Aà evlavia came-
nilor ca i nevoia clericilor de a capta, din nanile lor,
necanonice, de sigur, dar singurele intinse spre binecu-
vantare, hirotonia. De astfel de episcopi e vorba cand la
1234 Papa se plange c,a in episcopia sa romaneasca, a
Cumanilor, cum vom vedea in *tile Buzaului, Putnei
Bacaului , falsii episcopiD, pseudo-episcopi, zice scri-
soarea, ai Romanilor au ispitit la ei si pe eunii din regatul
Ungariei, Unguri ca si Germani si alti catolici, cari vin la
ei ca sä ramâle statornic si alcatuiesc unul i acelasi popor
Cu Romanii), adeca locuitorii targurilor de munte pe care
strainii de alta lege le intemeiasera de curand

Zimmermann-Werner, Urkundenbuch, I, pp. 60-4: ea quibusdam

pseudoepiscopis Graecorum ritum tenentibus universa recipiunt eccle-
ssiastica sacramenta, et nonnulli de regno Ungariae, tam Ungari quam
Theutonici et su orthodoxi, morandi causa cum ipsis, transeunt ad
,eosdem et sic cum eis, quia populus unus facti cum eisdem Wa-
iachiss, etc.
Pentru acestea toate, v. i buna expunere a pAr. C. Auner, eCiteva
roomente din inceputurile Bisericii romfine», Blaj, 1902.

www.dacoromanica.ro
 CARTEA I-a
..=...
EPOCA SLAVONÄ,

PARTEA I-a.

INTEMEIAREA IERARHIEI EPISCOPALE

SI A VIETII MAN-ASTIRESTI.
7

www.dacoromanica.ro
 CAP. I.

Lupta catolicismului cu Vlädicii de schituri pentru luarea

In stäpanire a terilor romaneti.

Necunoscutii pseudo-episcopi, Vlhdici de schituri, cu

obarsie necanonicd, de duph anul 1000 nu erau in stare EA
Rpere ortodoxia rhshriteanh, imprumutath de peste Dunhre,
impotriva Incalchrilor, tot mai indräznete, ale catolicismu-
lui apusean, care cdphth inch dela sf6.rsitu1 veacului al
XIII-lea, deci atunci cand nu se simtià noua inraurire
religioash a Statului bulgaresc inviat, aphrdtori si propa-
gatori prin arma, cdpitani de cruciath prin tenle schisma-
ticilor, in regii unguri cari venirh la tron dup5. ridicarea
Ungariei din suferintele nhvhlirilor tätäresti.
La 4222 regele dadeà voie cavalerilor teutoni, chlughri
ostasi, cruciati in toath activitatea lor, pe cari-i asezase In
phrtile Birsei, In jurul Brasovului, sä treach peste munti
pentru a supune, zdrobind puterea Cumanilor, sthpanitorii
nostri de atunci, Tinuturile romdnesti ODA la Dunhre si la
Siretiu, Ora la hotarele Bulgarilor si ale Rusilor 1. Tot
odath ei trebuiau sä facä si din barbari, dach se poate, dar
mai ales din Românii supusi lor, fii credinciosi ai Bisericii
catolice, reprezintath in aceste locuri de hotar de arhipreotul,
neatarnat de autoritatea episcopald, al Teutonilor.

Zimmermann-Werner, I, p. 18, no. 27; p. 18 §i urm., no. 31.

www.dacoromanica.ro
 16 ISTORIA ifiSERICIL ROMINEM

Peste putin lusa, cavalerii trehuird s'A pdrbseascd tara,

pe care regele Ung,ariei, pus pe gdnduri de progresele lor,
gag ca cale sa li-o iea inddrat ; din opera Teutonilor rd-
mase o singurd urmh, cloqterul (Kloster) catolic din Campu-
lung, care se alid pe alt loe acela cunoscut i astdzi supt
acest nume (leca biserica mai tdrzie a Sfântului Iacob.
Sarcina convertirii locuitorilor de peste munti fù lucre.
dintatä acum unui legat pontifical, trimes special si sta-
tornic al Papei, care era Insusi primatul Ungariei, arhiepi,
scopul de Strigonia sau Esztergom. Un aprincipe) cumany
de huna seamb., nu Romdn supt stdpanirea cumand, ci
Cuman de sange alergä la el In Ardeal si-i oferi supunere
In cele duhovnicesti ca si In cele politice. Arhiepiscopul
Robert venl cu o intreagd oaste ungureascd, In fruntea
cdreia se gdsed Bela, fiul regelui. Cumanii, supt amenintarea
sdbiei, se botezard cu grdmada, si un cálugdr predicatory
un Dominican, fost prior In Ungaria, fù numit episcop In
diecesa ,munteand, care se numiò. a Cumanilor. Secuii din
Ardeal erau uniti cu barbarii de curând convertiti si ca
Romdnii de pe plaiuri, cari Irisa fireste cd nu-si *asir&
pe VIddicii lor, supt cArja noului episcop. Pentru Români
trebuià. ca Teodoric, care, fireste, 80. tot In Ardeal, sä aleagd
un sufrag,ant din mijlocul lor chiar, care sh trdiased in aceste
pdrti transalpine ale noastre 1. La urmd, insd, el !si lud
resedinta In noua cetate a Milcovului, pe apa cu acest mime,

Peste citivd ani, tot Dominicanii, pornind din noua cetate

a Severinului, clddith de Unguri pentru a se Impotrivi din
zidurile ei Bulgarilor Vidinului, predicau In, mijlocul Ro-
mbnilor din judetele oltene. Erd vorba de o cruciata con-
vertitoare impotriva Tarului Ioan Asan si de intemeiareay
la -1238, a unei episcopii catolice a Severinului 2.

Zimmermann-Werner, I, pp. 60-1. Cf. Studii fi documente, Mi

p. XI i urm.
2 Hurmuzaki, I, pp. 134, 453 i urm., 164-5, 475 i urm:

www.dacoromanica.ro
 INTEMEIABEA MITROPOLIEI TERII-ROMINEgI 17

Ndvälirea Tatarilor sfärdmä toate aceste planuri frumoase,

asá de grele de indeplinit. Milcovul fù nimicit. Dacd, dupd
plecarea barbarilor, regele ar fi autit sd facd din terito-
riile románesti o provincie a calughrilor cruciati din Or-
dinul Ioanitilor sau al Ospitalierilor, cum voià prin 1250,
catolicismul s'ar fi aruncat intr'un nou atac. Asá. Insd, Do-
minicanii ii pierdurd increderea In izbánda unei lupte de
convertire, si numai inteun tarzin, pe la 1279, loc-ul lor enà
luat de alti cdfugäri propagandisti, de Franciscani sau Mino-
riti, cari insd, Isi Indreaptd luarea-aminte mai mult asupra
prior unde mai tárziu s'a intemeiat principatul Moldover.
Erà i vorba de a se innol .pentru un Franciscan episcopia
Milcovului, dar nu se dIfil nicio urmare acestei ideil.
In veacul al XIV-lea, când regii unguri intrasera In lupta
Cu Basarab, ce! Domn a toald Tara-Romdneascd
stápan pe amAndoua malurile Oltului, el se gándira a cAstiga
prin religie pe Románii inddrdtnici In apärarea libertatil
lar. Data aceasta, din Ungária vin indemnuri la Roma pentru
inviarea diecesei, si Papa numeste, pe ránd, dupa staruintile
regelui, ca episcopi de Milcov pe Fráticiscannl italian Vito
de MOnteferreo, pe Augustinul Toma de Nympti, Ungur, pe
un Toma, de acelasi nearn : un Bernard, Pblon, cdpata titlul
zadarnic de episcop al Milcovului prin alte stdruinti. Nici-
unul dintrinsii nu se Incumeta hibd a fräne cerbicia tcschis-
maticilor .

CAP. II.
intetheiarea Mitropoliei Terii-Romanesti.

Patriarhii. de Cnustantinopol pierclusei in cele d'intáiu

timpuri de oxistentá ene.rsica a tmparatiei bulgaresti noua,
orine gánd de a se ameste,ca in partile de sus ale Penin-
sulei Baloanipe, und d° alminterea, nui ficusera loc nic
1
Huntuzati, I, pp. 419-30.

www.dacoromanica.ro
 18 'STOMA BISERICII ROMANESTI

Cesarii bizantini ai celor d'intaiu recuceriri, Dupa Ohrida

lui Vasile Bulgaroctonul, pastrata In rosturile ei bulgaresti
mai vechi In ceia ce priveste atarnarea de d'ansa a partilor
dunarene, locuite de Romani, venise la stapanire dubov-
niceasca In aceste regiuni Tarnova Asanestilor. Aceasta
putere, atata vreme cat se tinù si puterea Statului bulghresc
unic, Inteun timp cand cu dependenta ierarhich bisericeasca
se unia, dela sine, si o situatie de atarnare politic&
Dupd moartea lui loan Asan, cel mai mare, aeshvàqit
netagaduit Imparat bulgaresc al Peninsulei, Bulgaria imph-
rateasca släbeste lush, i, In acelasi timp, lncepe a se sfärama,
dupa necesitatile geografice, intr'o adevarata Bul,garie cen-
tralä., In jurul centrului firesc din Tarnova, Intr'o Bulg,arie
de catre Sarbi, care se apara prin cetatea Vidinului, i intre
o Bulgarie rasariteanä, a Märii, care cupriridea Varna,
Kalliakra, ce ajunse o resedinta de Tar separatist, precum
si toata Dobrogea mai restransa pe care azi O stapaneste
Statul roman. In aceasth Bulgarie maritimh, Inch dela
sfarsitul veacului al XIII-lea gksim pe un stapanitor cu nu-
mele de Mircea, care e in bune leghturi cu Bizantul lnviat, al
Paleologilor, restauratorii de ortodoxie, pe cari el se si
sprijina In rivalitatea lui cu Tarnovenii. Fiul lui Mircea,
loan, avù cinstea de a se Incuscri cu Imph.ratii constan-
tinopolitani, lute() vreme, dud, de altfel, i Tarul din
Tarnova tind pe o nepoatä a Paleologulut domnitor
numia pe fiul nhscut din aceasta castitorie cu numele
ritului Basileus, Mihail.
E sigur ck, in aceste Imprejurari, Mircea, fiul si ginerele
stapanitorii termului Marii Negre panä la gurile
Dunarii, statura In legAtura de supunere i cu Biserica
patriarhala greceasca, adusà inapoi la Constantinopol. In
Varna, erau, si mai de mult, episcopi cu vechiu titlu
metropolitan ;, pentru Tinutul care se chemase in anti-
citate a Scitia Mich», li se dhclii un episcop sufragant,
care fù asezat la Vicina, o statie de corabii i Ice de
schimb cu barbarii dela .Nord, cari aduceau grane si piel

www.dacoromanica.ro
 INTgmsigesk MITROPOLIEI TERII-ROMANEVI 19

inaintea negustorllor greci si italieni veniti pe Minare.

Vicina juca pe gonei rolul pe care mai tarziu 11 jued. portul
Chiliei, care fii genovez intaiu, apoi muntean, moldove-
nesc si. In sfarsit ajunse In mana Turcilor, mantuird,
prin negligentd, insemndtatea. Astdzi nu mai e nicio urind
din Vicina, pomeuitd, i In veacul al IX-lea ca Ditzina al
cara mune n'are nimic a face cu Macinul, corect : Mecinul
de astäzi, si care, dupd marturia neindoielnicä a portula-i
nelor, a hdrtilor de plutire pe care le intrebuintau negustorii
apuseni, din Italia si Catalonia, erà asezatd, nu in fata
ca Mecinui, ci pe la unghiul de indoire al Dundrii cdtre
Rashrit, pe un brat numit : rala Yicina, intre Isaccea si
Tulcea, si mai curan.d, datä fiind existenta acestui brat
supt 2idurile ei, In pozitia splendidd, supt toate raporturile,
pe cara o ocupd astb.i acest din urmä oras a. Ea Vi luatd
.de Turci la -I87-8, i disparil astfel din istorie a.
Episcopii de Vicina se pdstreaza in toatd intala jumatate
veacului al XIV-lea. Unul din ei, Luca, mijloci trecerea.
unui mare numdr de Alani), adeca, Romani, in peninsula
balcanicd 4. Astfel ei aveau la aceste vaduri ale Dundrii-de-
jos si o oarecare lnsemndtate politicd. Supt lngrijirea lor
trebuie sa li stat §i castelele pe care, prin vre-o danie a lui
Mircea Bulgarul sau a familiei sale, le ave& Patriarhia coiF
stantinopcdltandIi aceste parti, intre altele Chilla, care nu
se ridi case la e insemniltate comerciald 5. De alminterea,
Patriarhia era a$a de bine Impdrtitä in aceste regiuni, prin
Elstfel de danii, in care interesul politic aved mai multi
parte decat evlavia, incat Silistra mnsäi, i chiar resedinta
din Kallialira a Tarilor, sant pomenite intre posesiunile pa-.
triarhale 6.
J. Chilia fi Cetatea-41bli, p. 24. Tot asit in stirile rusesti despre
dadnicii) cari fac vitejli la Dunitre ; Geschichte des rum. Volkes, I, p.184.
2 G'hilia fi Cetatea-Albei, p. 47 si nota 5.
8 lbid., p. 63-; cf. Geschichte des osm. Reiches, I, p. 259-260.
Pachymeres, II, p. 268 i urm.
Miklosich si Jgfiller., Acta Patriarchatus constantinopolitani, I, p. 95.
Ibid.

www.dacoromanica.ro
 20 ISTORIL BISERICII ItOMINEM

Pe la 1350 tapania adupra Bulgariei intregi Tarut

Alexandruj eel de-al doilea, din noua dinastiò vidineanti,
ruda si. un prieten al Domnilor Terii-Románesti. Partile doo
brogene, de la Kalliakra pana. la Chilla, inu se desfacusera
inca de suut ascultarea lui, pentra a formA din nou un
Stat deosebit, al lui Dobrotici1, care,deocanidata se multami&
Cu mai putin4 Tatarif, cari stapanisera, multa vreme,
malul stâng al, Dunarif, langai revarsarea ei, avandu-si dre-
gatorii i vamesii in Cetatea-Alba dela limanul Nistrului,
eran in decadere rapede, si nu se gaside Inca 1:5 i`Jutere, nona
care sa-i mosteneasca. E indoielnie daca. in asemenea fm-
prejurari un episcop de Vicina putea sh-si mki indeglineasca
indatoririle pastoresti in acest oolt de salbaticie vesnic ne-
linistita. Va ii rezidat pe diurea, ea un d'implu in palitibus.
episcop cu titlu, dar l'ara resedinta, si el va fi primit ea
cea mai mare bucurie ruglimintea/ eelui de-al doilea Domn
al Terii-Romanesti, Alexandru-Voda, de a mi sa se aseze
la el, in Scauhul de Domnie al Argesului.
Basarab, tatal lji Alexandru, se luptade pa Unguril
biruise llul ,biruitorului urma politlea de dusmanie fatd
de regele vecin pana la 1343, cind merse 1111 A.rdeal si faPil
Inclinare noului dtäpan al Urigariei, lui Liu1ovi Tptusi
pribegi din Tara-Roradneasca ,erau adapostitiin,regat,
pace a n'aved. nicio ,siguranta ; daca la 1355 Alexandra e
nutra de Ludovic : (Voevodul nostru transalpin», la 1.359
nu j e inai da dcest titlu, pela ce inseainna ä relatiile
stricasera
sta in, dusmanie cu regele Ungariei Illsemni tasa a
inlatura erice legatura cu Biserica lui catoliea. Dar Basarab
primise la 4327 din partea Papei, care se g,dndia iarási, in
adapostal san francez din Avignou, la cruciata. cilugarilor
ca i la cruciata cavalerilor, Impotriva shismaticilor ca §i
De aici i numele de Dobrogea, da t : 4/ara lai Dobrotioiv,
Chilia i Cetatea-Allm, p, M i urna,.
3 Gesch. des rum. Volkes, I, p. 262.

www.dacoromanica.ro
 INTEMglgREA 1VIITROPOLIE1 TERII-R0111ANETI 21

impotriva páganilOr, hideninul de a spnjun legea

gura mantuitoare de suflet Si Bulgaria era cuprinsh in
programul de actiune convertitoare al catolicismului2 La
1345 AlexandruNod,d, Impreund ou mai multi Voe-yri ale
chror resedinte nu ise pot hotdri Cu sigurantá, erau
,cai intorsi rleaa schisma pierzatoare si castigati pentru con-
fesia romana, cel putin dupd márturisirea unor cálugari
franciscam can fubeserd, pe la ei si li luaserd, declaratii ce
se ldmuresc foarte bine prin nevoile politice ale Tern-Ro-
manesti In acel moment 3 In sensul catolic, Alexandru avea,
de altfel, o mclemndtoare statornica in a doua DoamiA, a
bu, Ciara, cape urmase unei ortodoxe, probaba une' Bos-
mace, cara a cht ftului ei num ele sarbesc de Vlaicu
Acuma insd, pian 4359, Alexandru nu inai fácea politicä
tingureasod In Bwant ajunsese din nou la putere Impdratul
Ioan al V-lea, dupá ce mantuise indelungata lui luptá lm-
potriva usnrpatorulut Ioan al VI-lea Gantacuzino (4354) In
lupta cu Mamas, ortodoxia ,be Fainurie , varlaamismul, spri-
jinit de Diserica Rnmei3 cara admitea multe pentru triumful
dogm el si al ierarbieif, ckusef zclrobit , neoia unor vesmce
negocien Cu Pipa, (ásuriatd de greutdttle politice, se isprdvise
°data',u inláturai ea definitivá a lui Cantacuzmo , in Ni-
chifor Gregoi as, bizantunomul religios gamo un teoretician
si un polemist Un spint non pdrea ea pdtrunde in vechea
cládire ameniata,tá r Patriarbiel Tarnova nu avea mcd pe
ultimul 91 marele, el cárturar, , °landa, necontenit despoiatä,
pdstra autontrite numai in partile macedonene, sfasiate nitre
mai mult), dinasti sarbi, de tot s'ab' , Biserica sarbeasch din
Ipec, a noilor Tan si Tegq, ridicata abia la demmtatea pa-
pierdue aproape totul pnn moartea,, la 4355, a
Intemeietorului el, «Imparatul» §tefan Dusan, cal Roma-
Hurmkuiki, I pp 609 1 no 476 p, 609 no 03 Zimmermann-
NI croe', 1, pp 08-9, no 452 p 410 no 454
2 Hunnunki f pp 617-8 no 516
3 11n(1, pp 697-8 no 551
4 ilnd, I 9 pp 158-9 n-le 172-3, cf pp 268-9, no 207

www.dacoromanica.ro
 22 ISTORIA BISERICII ROMittE$TII

nilor i Grecilory. Leghtura cu Bizantult era. astfel impus/

lui Alexandra, cand el clutä stt dea o organizatie ortodoxa,
Bisericii sale, precum, de alminterea, ateasti leghtura se
impuse, In aceiast vreme dei numai peste diva ant L-
Despotului sarb Uglies,a, pentru eh stätel fin! luptà Cu Craiul
Vucasin, urmasul lui Dusan, si noulai Tar vidirrean, dupl
moartea lui Alexandra, Strasimir, pentru cä ell indusmlnir
Cu cellalt fiu al lui Alexandra, Sisman, care etlpaniò. Irr
Sofia 1

Astfel episcopul Iachint de Vicina; care statea acum la

Arges, fa cerut de Alexandra si de boierii sli dela pa-
triarhul de Constantinopol ca Mitropolif al Terii-Romlnesti.
El trebuil sä dmaie aded. In tara, sd Indeplineasca aici
functiile obisnuite ale anal ierarh, creand preoti iri adevAr
canonici i sfintind biserici In care FA se poatd face slujba
potrivit cu dreptul bisericesc. Dar, ca unul te fusese or-
dinat, el nu erà sä fie pus din non In. Scaun. Niel
eau din Vicina nu avel de ce, piarda In Tara-Roma-
neasca el erà sl fie doar numai uil xarh, un delegat a/
Patriarhului, pentru a exercità drepturile episcOpale, un
exarh al plaiurilor, care alcatuiau pe atunci stapanirea
de fapt a Voevodului, a amarelui Voevod i Domn», spun'
scrisorile patriarhale, al Terii-Romlnesti, al aUngrovlahleir
ca sà nu se confunde cu Vlahia balcanid, supusd altor
plstori sufletesti. Iachint era numit, de hatdrul Domnului,
care, spun aceleasi scrisori, 11 ceruse, tnu odata numai,
ci si de mai multe ori, prin scrisorile sale), aMitropolit a
toatà Ungrovlachiap, dar färä specificarea locului de resedinth,
Mr/ crearea unui nou Scaun metropolitan, unei noul die-
cese. Mitropolit de Vicina, poate cu drepturi strlvechi
asupra teritoriilor ce stAteau acuma supt obl/cluirea lui
Alexandra, el rAmânel cu drepturile sale de Ong atunci
situatia sa anterioarl In ierarhia Orientului, dar dpltl,
Acta Patr., I, pp. 551, 560 #i urm.; cf. pp. 577-8.

www.dacoromanica.ro
 CELE D'INTAIU BISERICI ROMINE$TI 23

dupa staruinta unui nou Domn ortodox, i drepturi metro-

politane pe o intindere çle pamânt, mare, de sigur, dar Inca
ru definita. 0 mai pronuntata !noire si o mai deplina
orInduiala aveau sa se faca numai la moartea lui Tachint,
cind Patriarchia tagaduià sa, sfinteasca un arbipastor anume
pentru tara lui Alexandra, daca numai acesta i cei
put fi mostenitori vor a juramänt Kris ca nu se vor in-
dreptà spre alt Scam. patriarbal (lin Balcani i daca se vor
feri de ratacirile latine de pAna atunci 1. Astfel, prin both-
rarile Patriarcbiel din Maim 1359 dorint,a lui Alexandru-
Voda de a face din tara sa un teritoriu ortodox statornicit
erzi, indeplinita, macar intru cit ingaduiau canoanele i im-
prejurarile date ale aceluí moment.

CAP, III.

Cele d'intAiu biserici romAnesti.

Cele d'intaiu biserici ale Bomanilor, din Tara-RomAneaseä,

din Moldova si din partile (le peste munti, au fost cladite
usor, din lemri. Cu biserici de acestea de lemn s'a facut toata
slujba dumnezeiasca in satele si in cele cateva, foarte putine,
targuri ale noastre, pana In veacul al XIV-lea.
Cum erau acute aceste biserici, se poate intelege dupa
cele care s'au facut, tot din lemn, in vremuri mai noua.
Asa, pana Munk!, biserica romaneasca din Bistrita in Ardeal
era de lemn, si ea n'a fost daramata and s'a capatat, din
piatra trainica, frumosul lacas de astki, ci s'a stramutat
intr'un sat din apropiere, unde poate sa mai traiasca multä
vreme sau sa treacà in alt sat mai sarac, care nu poate
cladl. La §cheia, in Tinutul Vasluiului, se vede si astki pe
o Innaltime o bisericuta de lemn lo care se slujeste Inca;
1 Achy Patr., II, pp. 383-8.

www.dacoromanica.ro
 24 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

e facutä trainic din lemn bun de stejar vechiu. Odata a

fost pana la acest sat codrul cel mare al Capotestilor,
Vasile Lupu, Domnul Moldovei, gonit de Cazaci si de Ta-
tari, cari strabateau tara in toate pärtile, ascunsin acest
desis de copaci, In anul 16501, si a stat acolo mai multa
vreme, pe cand Doamna lui se' Inchisese In Cetatea Neam-
tului. Domnul Insä rw. putea sa petreaca atatea zile
slujbä dumnezeiasca, si de aceia s'a Incheiat in pripá o
biserich de lemn, care a ramas pe urma pentru. sateni,
dar pomelniculincepe ou numele lui Vas.ile-Voda. Mesterul s'a
indreptat in toate dupa cladirile de piatra si a pus astfel
braie de lema cioplit, ca si colacele dela celelalte biserici,
iar, la feresti, In locul pietrei lustruite, a asezat un cadru
de stejar bine netezit. O lucrare ca aceasta, daca s'ar drege
ici si colo, ar pute6 sa mai tie o sutä de ani.
O biserica de lemn destul de veche a fost aceia care s'a
chemat adinteun lemn$, In judetul Vahea, dar asttizi nu
mai putem stl cum a fost alcatuita. B. Chiar Domnii cei
crintaiu, neavand lucra.tori de piatra sau material de cara-
mida la Indamana, au pus sä e lucreze din lemn biserici
In care erau sa asculte slujba i sa se odihneasca dupa
moarte. Asà, ni se spune de cronicarn Costinesti din veacul
al XXII-lea si al XVIII-lea despre o bisericuta de lemn a
lui Dra8os-Voda care ar fi astfel cel mai vechiu lazas
domnesc din Moldova : anteles-am i noi din oameni ba-
trOni, lacuitori de aici din teark cum se trage cuvantul
din om in om ca o biserich de lemn, la Olovat, sa fie facuta
de Dragos-Vodd, si acolo zic sh fie Ingropat Dragos-VOda.
acea biserica de lema au mutat-o F.Ftefan-Voda, de o au
cladit la manastirea Putna, unde sta pana acum ; iara pe
locul bisericii de lemn, la Olovat, .5,tefan-Voda au zidit
hiserica de plata.» 3.
Studli documente primitoarre la istorici Romcluilor, 17, p.
ccxxxiv ; cf. Miron Coatin, in Letopisefe, I, p. 320.
2 V. Inscripjii din bisericile ~tinta; I, p..181.
Lctopisite, I, p. 133, nota 1.

www.dacoromanica.ro
 CELE VINTATIT BISERICI ROMANETri 25

Abia prin veacul al XIV-lea In Tara-Romdneasch, iar In

Moldeva prin al XV-lea, u Inceput a se cld.d1 bisorici de zid,
anume de care Domni. Nici boieí1i chiar n'aveau mijloa-
cele i priceperea ce trebuiau ca sil. Mai e astfel de clddiri. Toc-
mai prin veacul al XVI-lea au prins i acestia a zidi, dar nu
biserici de mir pentru terani, ci gropnite pentru
mAndstiri. Satele au &AR en biserici de lemn pänd prin
veacul al XVII-Iea. Numai In cei din urmd trei sute de ani
s'a pärdsit obiceiul de a Intrebuintà lemn pentru biserici.
Boierii, mal aleS In Moldova-d e-sus, i cltiar 8Atenii au inceput
atunci a dura acele biserici mai trainice, care puteau
tie pänd.lit trei sute de ani cbiar, i dintre care cele Mai
multe s'au pastrat prefticute ori neprefAcute pänä In
zilele noastre.
Teutonii, cari se luptau pentru cruce, avand ca ocroti-
toare pe Fecidära Maria, !Mitsui pretutMdeni Linde ajungeau
Stapäneascd, biserici ale Maicii Domnului. O astfel de
biserica, ziditd, din piatrit, so Meuse deci, cum am vrtzut,
sI la Campulung. Acesta a fost cel d'intidu ideas de zid In
toatA Itomänimea. in mändstirea aceasta de piatrit a Maicii
Dotnnului locuiau calugdri dominicani sau predicatori, cari
odstrau moastele Sfäntului Andrei Apostolul 1.

La 1655-6, nd se mai stia insit deck de locul Clogerului,

povestindu-se ch el fusese dardit Apusenilor de critre
cDoamna lui Negru-V&IAT, sotia deti a Dotnnului aceluia
din povesti, pe care credinta poporului 11 puneä la inceputul
neatairnate a Terii-Romänest12;cálugärii franciscani
se judecard vreo cincizeci de ani cu oriisenii din Cdmpulung,
cari nu voiau sit Ii-1 de. In stapdtfirea. Stilzer, autor din
veacul al XVIII-lea, care a slut mult titnp In tard, pe care
cunosteä bine, a vdzut numai, din aceasta, ziUire, p care el
Hurmuzaki, 1 2, p. 276, n. ccxvi; Acte i fragmente, in, v. 2: t do
ist Sancti Andrewes Pus lyphafftip (In 4385): pp. 81-2.
2 Soldii i 1.ocuienf, p. 278, n-1 N.
3 Aid., p. 283, nr.

www.dacoromanica.ro
 26 ISTORIL MEWL ROMANOTI

o .credea cä a fost ao mänästire de make», in loc mare

pe care acurn cresta iarba i In care se mai vä.d temeliile
vechilor ziduri ale miinkstirii i bisericii, pe langO o cruce'
de piatrd cAzutä, cuQ inscriptie latinO, dar nu In, litere go-
tice», i un trunctriu uscat, vestit odinioara ca fAcator de
minuni. Pe vremea lui, singura piatra de mormant din
Cloafter, a judetului Laurentiu de Campulung, ctipetenia
orasului, se add, cum se afik si astAzi, inaiutea altarului
Sf. Iacob 1.
Cum a fost cloRteria, Au putem sti cleat prin, compa-
ratie cu cladiri de prin aceiasi vreme care se aft& panA
astaii In Ardeal.*i in Brasov au stat cavalerii taitoni, si dela
dansii trebuie sA-si tragO Inceputul Marea biserica de acolo,
trecutd pe urmA la slujba luteranit : BiSerica NeagrA, precum
Ii zic Romanii brasoveni. E q Inalth clAdire, foarte inc6.-
pAtoare, cu pOretii suptiri rAzimati pe contraforturi ; ferestile
sant destul de simple; turnul nu s'a putut isprOvi ; mate-
rialul ce s'a Intrebuintat, e piatrd de Carpati, poroasA, usoarA
de lnegrit, deci si putin trainicd. In proportii mult mai mici,
asa trebuie sà ti fost biserica Teutonilor lu orasul Cam-
pulungului.

La lnceputul veacului al XIV-lea, cei d'intaiu stApanitori

romani au filcut apoi biserici de zid In cele douO orase
din vechea lor mostenire de pe plaiurile Tinutului do
dincoace de Olt : Argesul i Campulungul,
Cetatea Argesului era de sigur pe cea mai mare din'
iraltimile ce se intAmpinb. In aceste pArti, deasupra raulut
cu acelasi nume, Dar locuint6 domneasca nu se putea fArA
bisericA, i astfel se clad' biserica Sf. Nicolae, numitk Cu
numele pe care-I dO poporul acestui stant,- San-NicoarA.
Ea trebuie sA fi avut alt brarn din vechime,- cand erà de
lemn. Acel care o Mar de piatr5., e Nicolae Alexandru-Vodl.
Sulzer, Geschichte des transalpinischen Daciens,o I, Vina, 1784,
pp. 331-2 ; III, pp. 633-640; Studii, fi documents, III, p. 273, n-I
Cf. LApédatu, in Convorbiri ¿iterare pe anul 1901-

www.dacoromanica.ro
 CELE D'INTIIII BISERICI ROMiNEVI 27

Aceasta .biserid se pastreazä astazi ea mina, slujba

cetand Inca de mult. ti lipseste .mal blue dé jumatate a
turnului, toata bona si o parte din parretele din dreapta. Cat
tea Ogre' irisa, alcatuie§te o cladire ce se poate Intelege
pe deplin.
Mesterul a Intrebuintat dramida tare, care alterneaza in
straturi cu un ciment puternic in care sant prinl boloVanl
rotunzi din muneelele vecine. Din acest material s'a durat
o biserica de 16 metri lungime si 8 mad 1àime aded o
zidire destul de lunga, dar lngusta t proportiile erau In
legatud cu scopul, pentru ca aici nu era sa vie terttnimea
de prin satele care au format apoi orasul, cl numai Domnul,
familia lui si cativa dregatori i slujbasi. Ca si alte blserici
ale Curtii, ea e intunecoasa : altarul primeste lumina printeo
ferestuid, lar credinciosii eran JuminaI prin ferestile tur.
nului. Se facused doll& intrari una pentru Curte in fata,
alta pentru oamenii mai de jos, in dreapta. Podoabele
hpsesc cu totul altarul singur are muchi, sl un ra' rld de
firide-i face un bill' ceva mai sus deck la mijlocul_
ti total privita, San-Nicoara n'are forma rasariteana a unei
eruci, cad li lipsesc ramurile, adecà boltiturile, din dreapta
si din stanga, ale stranelor. In schimb, altarul are don&
tiride, la proscomidie i diacorticon.
Biserica are o singura incapere. Dar o a doua t e gaseste
alipita la dansa, de spre partea intrarii de capetenie, supt
un puternic turn cu trei randuri, strabatut de trei feresti
naafi, in lung. Turnul acesta e incapator mai mult decat
jumatate din biserica lnsäi. In el vor fi fost atarnate clopote,
care na se mai Oa acum, dar menirea lui de capetenie
era., far& indoiald, (36 supravegheze i sa apere. Dad e Ins&
asá., el nu putea sa strajuiascä si sa infrunte-isolat, ci, ca
si la manastirea din Campulung, la dreapta i la stango
lui, porniau innalte, trainice ziduri de locuinta., care eran
In ace.* timp i platosa cetatii, pentru care scop le std.-
bateau, numai putine ferestuicilnguste.
Tot, as& se fac ins& turnurile in. rleal: acela prin care

www.dacoromanica.ro
 28 ISTORIA BISERICTI ROMANErf

se intrd In casa Sfatului dela Sibiiu are si el patru ränduri

de drAmidä si e strAbdtut In fiecarei din ele printr'o fe-
restride ; jos, se allá' acolo 415 boltd liberd, pentra trecere,
care aici a fost zidita si s'a fdcut astfel intrare la o biserich.
Si forma de basilica a bisericii e luatá din Ardeal, cdci In
Rdsdrit modelele de cladire eran altele.
Deci trebuie sd se admità cà Siän-Nicoard e o prefa-
cere In cdrdmidd si ciment cu bolovani a vechii biserici
de lemn din cetatea Argeplui i oti atät biserica aceasta
naua, cA.t si cetatea de gid, s'au flcut prin mesterii din Ardeal,
si anume din Sibiiu, la cara se merjeä prin pasul cel mai
apropiat, Turnu-Rosu.
Sän-Nicoara a trecut de sigur prin col putin o reparatie,
cdci niciuna din vechile noastre biserici n'a putut trdi peste
daud, trei sute de ani, fdrà sa fie dreash. Dar la Sän-Nicoard
nu s'a schirnbat nimia. Nurnai cät, la reparatie cetatert era
ruine, si ramdsitele ei s'au lnlaturat, ldsänd po dealul ce
stapineste micul oras, turnai bisericuta i puternicul turn.
Zue,rdveala e cu totul pierdatd, lar rnormintele domnesti
ce trebuie sa fi fost aici, ntu Idsat nicio urmd

Când patriarchul de AntiOchia, Macarie, a chlatorit prin

terne noastre, la jumatatea veacului al XV1I-lea, i s'a spus
la Ares cd biserica cea mal veclie e cea domneascril al
arei bram e tot Sfäntal Nicolae 2. Aceastd biseried, spri-
jinita astazi in stälpi, si pe dinduntru i pe din afard, e
lnsa Intreagti. Dela Sän-Nicoard o vezi In vale cu gärbova-i
cupola tentrala i multele unghiuri ale zidarilor ei. Pänd
ce daunazi al trebuit sti se opreasch si acolo slujba, In
aceastd kiiericA stAteau rnoastele roucenicii Filofteia, thiath
de tatal ei, pentru cd, la o ITTellie de foarnete, Inapdrtià la
sha& gränele ascunse ca multh scumpdtate de acest tiran.
vezi, pentru tot ce prive§te areliitecturao /sT, Gabrieleacu, Ruina
Sännicoai.a din Curtea-de-Arge$, flueure§ti, 4888.
2 Calátoriile patriarchului 3facaOie de Antinclaa in teede roindne ;
4653-4658, tézl de Emilia Cioran, Btieurelti, 1900: d. pp. 139, 441, 142.

www.dacoromanica.ro
 CELE D'INTiIII BISERICI ROMINE$TI

Tot acolo se pdstra si o icoand a Maicii Domnului care se

descoperise intr'un loe pe dealul unde s'a zidit apoi ma-
ndstirea. O cronicd a Terii-Remane.sti, scrisa In veacul al
XVIII-lea, =la lush' ca Radu Negru ar fi filicut la Arges
«Curtin,Ii dbisearicä, In carea, dupa moartea lui, s'au
gropat i i-au facut si statul de plat* adecd chipul lui,
care iaste Iii slonan adecd. pridvorul eacei bisearicin .
De fapt, aceasta biserich a fost inaltata din nou, tot de
Alexandru-Voda, care poate fi privit, deci, drept cel d'intdiu
printre annuli ce au impodobit cu biserici pandintul terilor
noastre. Ea Era inenita nu atiita pentru orasenii din Arges,
cari erau putini, sau pentru satenii din Imprejurimi,
pentru Mitropolie. Mitropolitul Ioachim era. un Grec, In
legatura, cu Constantinopolul ; planul bisericii celei thai mari
si mai insemnate a Terii-Romatiesti din acea vreme tre-
buie sa li venit dela dansul, El n'are a face, in adevdr, cu
acela al bisericii de pe dealul cu cetatea, dar samrind lntru
toate, i n asà chip In cat nu i se mai alla parechea in tot
ce au tlddit. Rtr4mosji nostri, cu. bisericile grecesti, bizan-
tine, din ultimele timpuri.
Intrarea nu se face pe kture, ci In fato., priil pdretele
inaintea cdruia s'a adaus mai dämpazi un foarte urat pridvor
Inchis. Gasesti Intdin un promos, in care se afla morminte
din veacul al XIX-lea, ale Bratenilor, iar dincolo, in partea
stangd, pietre vechi, a caror inscriptie nu se mai poate
Intelege. Printr'o uä In zidul despartitor, treci In naos, care
infatiseaza o na.vd Intreitd, formata prin douà unii de sttlIpi.
Potrivit cu forma de cruce, pe tare o vom gdaì la cele mai
multe din bisericile noastre, iar nu ca aceia de basilicii
umilaturi la strane, asà, cum am intAmpinat-o la Sdn-Ni-
coara, &Ira aici, la dreapta si la stanga, uncle vin strauple, ar-
cuituri de zid, care se mAntuie afard printeo fatd dreapta,

Gronic flwnûnilor, editia a II-n, E, p. 334; cf. Tunusli,

Istoria Terit-Ro»One*li, Viena, 1806, cap. LI: cf. Onciul,
principat.101. robuln., 13ucurql, 1893, p. 221.

www.dacoromanica.ro
 30 ISTORIL BSERICII ROMiNEVI

sträpunsä sus si jos cu ate o ferestruicd: absida altaruldi,

In fundi are IpAretele exterior in forma poligonald aici e
o aingurd.fereastd, tocrnai jos. Proscomidia si diaconicul iese
puternic 'In dark la dreapta i la stanga absidei altarului,
alatuind ca doud asute mai mici, cu exteriorul poligonal
si ate a ferestuid In zidul Ion, Pe cele trei cupola mai
mici ale acoperisului de la aceste arcuituri se ridia acum
Cupola de turn, avänd de jur imprejur firide, prin fere-
stile acum Inchisei ale arora trebuià s intre lumina,
cazdnd apoi in valuri asupra naosului mare, 'pa and micul
pronaoa Isi ascunde In Intuneree mormintele domnesti,
acum pierdute. in stil mult mai simplu si mai sdraelcios
fd.rd podoabe, e ca biserica Theotokos din anstantinopol 1.
Materialul nu e nici mai bun, nici mai rdu deck la Sin-
Nicoard.: tot rdnduri posh de cdrdmidd Infra straturi palide
de timent intdrit cu bolovani vineti,
Dar ctitorul nu trdi sd-si vadd sfintit leap' zidirea
pregdtirea lui par sd se fi trAginat in tot cursul lungii
Domnii a urmasului aeestuia, Vladislav sau Vlaicu-Vocla
Radu, fiul lui Vladislav, avù Insh o grijd deosebita pentru
Mitropolia lui Antim, si numele lui, pe lângä care s'a adus
acela al Negrului-Vodd, filnda biserica erá foarte veche,
In stansä legaturd cu aceastd biseria. Povestea spune
pänd astdzi cd el a fost acel ce a adus aici moastele Sfintei
Filofteia 2
Nicolae Alexandru-Vodd a dat Inca i Campulungului o
biserich. Aici trebuie sd fi fost i mai de Tnillt IntdrituriIn
gura vaii, precum si o locuintd usoard pentru Doma, ldngd
lflomstorfer, Die moidauisch-byzantinisohe Baukunst, Viena, 4896.:
pl. I, fig. 40, 41 qi 42.
2 Macarie, 1. c. i descrierea visitatiei Mitropolitului Neat, in BiseA
rica ortodox-ci, II, pp. 635-8. ClAdirea a suferit, neapArat,reparatii, care
totu.li nu i-au scbimbat infAtisarea. Cred cl acel Fea dres-o, trebuie
fost Neagoe-VodA, dela inceputul veacului al XVI-lea, care, clidind
frumoasa mAnistire de de-asupra rA.ului, n'a plaid 8A lase in uitare
vechea bisericA, atit de apropiatA, a strAbunilor

www.dacoromanica.ro
 CELE D'INTIIIT BISERICI ROMI/sETI 31
OP

care se cuvenià sä aibd o bisericutd pentru rugiciuni13

sale. Statornicind forma ortodoxd a vietii crestine din tara
sa, Domnul evlavios si barnic nu vol sd lase Apusenilor
Intdietatea la Campulung In ceia ce, priveste mdritnea ca-
racterul bisericii. El fácii Esericd de tid, inteo forma cara
va fi samdnat cu a bisericii domnesti dela Arges. Ca si la
San-Nicoard, el indlth aici uil strasnic turn cu mai multe ran-
duri, Strdbätute de cate o rereasta Ingusta si impodobite
Cu firide frumoase. De la el plecau apoi cloud aripi de
ziduri, care alcdtuiau incunjurul cetAtii celei noud de cd-
rdmidd tare.
Pe atunci resedinta Domnilor se mutase i la Cdmpulung,
astfel Nicolae Alexandru se Ingrepd. aici, In biserica sa 1.
,Dar lucrul urmit si mai departe, asa IncAt sirul ctitorilor
cuprinde si pe Radu, nepot de liu al intemeietorului, si pe
fiul acestuia cbiar, Dan, In vremea cdruia 's'a mäntuit deci
zugrdv ea la 2.

1 Inscripfiiie mele, I, p. 132.

2 Visitatia citatA, in Biserica ortodoxd, III, p. 180. Nicolae dAruise
bisericii sale mo§ia BAde§tii (Operele lui Constantin Cantacuzino,
Bucure§ti, 4901, p. 20). Mai pe urmA cetatea nu mai putÙ aduce niciun
folos : atunci vre-un Domn cucernic din veacul al XV-lea Mil din in-
cAperile de locuintl ale Domnilor §i osta§ilor o mInitstire, care puta
stit acum in fata vechii mlnistiri catolice. Biserica se prApAdl prin cu-
tremur in vremea lui Alexandra Ilia§, deci intre 4610-20. Matei Basarab
o flea din nou, dar altfel. Dupl aceasta, Nicolae Mavrocordat aflA ca
aceastA bisericA, fAcutA de Doamna Mircii-VodA» (sic), s'a stricat, §.1
puse de se silica i biserica», zugrAvind-o dupl vechea zugrAveall s't
inzestrAnd-o cu odAjdii nouA (Rada Popescu, in Magazin ul istoric, IV,
p. 427). In slärtlit ea a fost iarA§i dreasA, dupl ce mai cAzuse odatA,
prin anli 1820-30. Din vechile ziduri a rAmas numai turnul, acum cu
total osehit de bisericl, §i o parte din putornicul zid de cAtre drum 3
cf. Inscriptii. I, p. 426 $i urm.

www.dacoromanica.ro
 32 ISTORII )3ISERICII 1104ANEM

CAP. IV.

A doua episoopie a Terii-Romänesti,

viata bisericeasca in acest principat panä la inceputul
veacului al XVrlea,

Alexandra sau Nicolae Alexandra-Vo4h murl la 1364, In

toamna, fdrd a mai phr5.81 punctul shu de vedere ortodox
sau a xnai face concesii catolicismului sprijiuIt 4e Ungarial
Urmasul sä,u, Viadislav, Vlaicu, urrnà la lnceput aceiasi linie
de purtare In materie religioasa i, arhtandu-se indarAtnic In
ceia ce priveste Indeplinirea, datariilor sali feodale fath. de
regele Ludovic, acesta pregritia la 4365 o. expeditie de cu-
cerire impotriva
Ea se indrepth lush in alth directie, chci moa,rtea Taralui
Alexandru facea cu putinth intinderea regatului unglues°
In phrtile vidinene. Viajen vAzil cum Vidinul junge in
sthpanirea unui Ban al regelui, acel Vidin in care se ase-
zase, duph moartea tatalui shu, Tarul Strasimir, sotul unei
surori catolice a lui Vlaicu. Peste cateva luni lush, orasenii
din Vidin se rdsculau Impotriva ostasilor unguri si a Fran-
ciscanilor adusi de acestia, Inlhturanda-se episcopul rhs&-
ritean de Vidin, si cetatea trecii pe scurt timp In mdniler
Romanilor luí Vlaicu7 cari se allau la ludernana.
Urmea2à lupta intre oarnenij Domaului si ai regelui,
pang ce Voevodul navalind ln Tara-Romh-
neasca, peel, cu cca mai mare parte. dintre ai sait Ludovio
trebul sa primeasca deci o impacare card dadeft Vitlinul
Innapoi lui Strasimir.
Vialcu castigase In aceste linprejurhri,nu nutnai ducatul
ardelean, creat auumc pentru clausal, al F4garafju1ui, dar
si Banatul Severinnlui, Lie si in calitate de vasal al puter-
nicului rege veein. Din partea lui, el se ardta Indatoritor
fata de de un invin8 asa de darnie, 1, In 4369 Ind, el re-
cunostea attlrnarea lYiericeasett a terii sale de episeopia ca-
tolica a Ardealului i lugaduia episcopului Dimitrie de acolo

www.dacoromanica.ro
 A DOIIA. EPISCOPIE A TERII-ROMINESTI 33

sd-si puje, in Arges chiar, de sigur la San-Nicoard, un su-

fragant, pe care aveau sh-1 asculte, spun scrisorile domnesti,
redactate in limba latind, catolicii (de once neam si limbb,
si ecetAtenip (cives) si aoaspetb, adecd ordseni ca aceia
din ampulung, si apopoare), sau elocuitoriD in genere,
dar nu oricari locuitori ai terii sale. Aceasta constituie insd o
mare deosebire si face sd se recunoascd in acest act, nu
o mdsurd de convertire cu sila, sau mdcar de indemn la
o convertire, cat una de ingdduintd,'menitd sd rdmäie ¡Ara
urmdri practice 1. De bund seamd eh' sufragantul a fost si
numit, pe baza acestei patente a Domnului, si el pare sh
fi fost Grigore, pe care-1 si intä.lnim peste catva timp.
0 parte in aceastd oranduire bisericeased va fi avut-o i .

Clara, care se pare a fi pdstrat incd pan& in acest timp un

rest insemnat In conducerea principatului muntean. Aman-
doud fetele ei, cea mdritatd cu Strasimir si alta care luase
pe Craiul sarbesc Vucasin, rdmaseserd catolice si sprijiniau
opera de propagandd a Franciscanilor in Peninsula Balca-
nicd. ta 1370 Papa-i aduce multdmiri pentru aceasta si nu
uitä Cu acest prilej nici pe Vlaicu insusi 2
Cu cativa ani in urmä., pribegl din Maramurds, Cu Voe-
vodul Bogdan, prefacuserd provincia ungureascd de pe apa
Moldovei, a lui Sas-Voda, fiul lui Drago, si a urmasilor
sdi, Inteo Domnie neatarnatd. Bogdan stdpanI putin, in ves-
nicd luptd cu Ungurii regelui, care nu-1 puteâ ierta, nici
ingadul. Nu era In puterea lui sà incerce, intr'o mdsurd
cat de slabd, a organiza un Stat, care Incd, nu-si gdsise
mdcar hotarele firesti. Fiul sdu, Latcu, se simtia destul de
primejduit pentru a cere, cu erica pret, ajutorul regelui
Poloniei, care, cucerind ultimele rdmäsite din regatul de
odinioara al Rusiei Mici, li ajunsese vecin. Des1 ortodox
el Insusi si cdsdtorit cu o Doamnd care Linea la' ortodoxie,
Latcu rupse leghturile cu Mitropolia ruseascd a Haliciului,
1 Hurmuzaki, I 2, pp. 148-9, n-1 mi.
2 ibid., pp. 158-9, n-le man-in.

www.dacoromanica.ro
 34 ISTORIA BISERICII ROMINETI

unde pana atunci mergeau sh se sfinteasch preotii stii, si

inshrcinh pe doi Franciscani germani sä meargä. la Roma
chiar, pentru a declari ch el se supune, Impreunh Cu tara
cea noug, Bisericii Apusului i cere dela Paph un episcop
nou pentru Scaunul shu de Domnie al Siretiului, din care
vrea sä faca si un centru de diecesh. Laten alese, cevà
mai tärziu, pentru locul de episcop catolic al (Terii mol-
dovenestil pe un Polon, re,comandat, de sigur, din partea
regelui, Andrei Wasilo din Cracovia. Duph crearea diecesei
Siretiului de catre Scaunul roman, Andrei fù consacrat In
orasul shu de nastere, de chtre arhiphstorul local, pe care-I
ajutarä, episcopi latini din Rhshrit, cel de Chios si unul
din (Elata); intre asistenti se intampinh un chingar venit
din Chios si un Franciscan din Vicina, care poate fi cea
dela Dundre 1. E de crezut ch. Andrei, episcopul catolic,
se va fi asezat ciliar in Siretiu si ch pentru dânsul s'a
clàdit, pe dealul care strajuieste orasul, bisericuta de zid,
adesea prefácuth, care inca, si in forma ei de astazi, are
urme de o mare vechime.

Haliciul stdtea si el in veacul al XIV-lea supt aripa ocro-

titoare a Patriarhiei de Constantinopol. Aceasta pierdeh teren
pretutindeni, suferind din ultimele inainthri latine, ca dem-
nitate mhcar, mai mult decht ortodoxia inshsi atacatä de vechii
ei dusmani. La aceste lovituri ea rhspunse prin chemarea
la Constantinopol, pentru informatii i poate chiar pentru
pedeapsh, a reprezintantului ei In *Ole romhnesti, Mitro-
politul Iachint.

aPitaculp adresat de Iachint chtre Patriarchie ni spune

cà Domnul s'a Impotrivit la plecarea arhiereului strhin care
aveä., de mai bine de zece ani de zile, grija terii sale si care,
inghduind intinderea catolicismului i alchtuirea lui in epis-
copie, nu facuse altceva deck sh urmeze politica lui Vlaicu-

Hurmuzaki, 12, p. 160 i urm. ; Studii t4i, documente, MI, pp. xxv-vn,

www.dacoromanica.ro
 A DOIJA EPISCOPIE A TERII-ROMINESTI 35

Vodh. insusi. Bdtranul Mitropolit fù deci oprit In tali., dar

Vodh si Sfatul sat' trimeserh la Constantinopol pe un alt
Grec, Daniil Kritopulos, care, cu acest prilej, se chlugäri
luand numele de Antim, se flea Patriarhului propunerea
de a-1 sfinti pe acesta, dacä totusi el vrei sh fach un nou
Mi tropolit, sau, cum se zicea acum, earhiereu a toatd Un-
grovlahiaD. Nu doar cä Vlaicu ar fi voit si el lnlocuirea
lui Iachint, dar se. temeh ca Bizantul sä nu-i trimeath,
potrivit dreptului ce i se recunoscuse in 4359, cine stie
ce cm, necunoscut pentru a phstori tara.
La Constantinopol se luh o mdsurh prudentd, de imph-
ciuire. lachint fù phstrat, rárd sa i se mai impuie grija de
a lucrh de fapt ; aceasta va fi cdzut toath asupra acelui
care erà chemat sh-1 mlocuiaseä, Antim, chruia i se dh.dii
Alumni titlul de aMitropolit al unei phrti din UngrovlahiaD,
cu adausul neobisnuit si neprecis : eal unei jumhthti» (0c-
tombre 1370)1. Cum se vede, nu se crease o diecesh nouh, ci se
pregatise numai urmasul voit de Domn pentru diecesa cea
veche, a chrei resedinth rhmanea tot nehothrAth canoniceste.

Un an d uph hothrarea In acest chip a imprejurdrilor re-

ligioase din Tara-Romäneascä, la 1371 deci, Patriarchia
Inttirl si situatia ortodoxiei in phrtile rusesti i moldove-
nesti, eruso-vlahel, cum se zicea une ori la Constantinopol,
prin aceia ea, duph cererea noului stäpAn al Galitiei si
Lodomiriei, de alminterea, ridica episcopia dechzuta a Ha-
liciului la demnitatea de Mitropolie, supuindu-i patru epis-
copate aflAtoare cu toatele In tara regelui Casimir 2 Actu1
tle inhltare al Haliciului e foarte lhmurit in ce priveste
scopurile Bizantinilor in aceste regiuni : noul Mitropolit ru-
sese al Nord-Vestului se va puteh uni cu Mitropolitul, ceva
mai vechiu, al Terii-Romanesti pentru a face hirotoniile
de episcopi unde s'ar simtì nevoie. Aceasta inseamn1 ch
Acta Patr., I, p. 532 §i urni. Pentru toate, cf. N. Dobrescu Intemeie-
rea Mitropollitor, Bucure§ti, 1908.
2 Acta Patr., I, pp. 578-80.

www.dacoromanica.ro
 36 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

Patriarhul avea cunostinta de infrangerea catolicismuld

In tara de curänd infiintata a Moldovei i cd se gändià sä.
cks,tige inapoi aceasta provincie pierduta pentru ortodoxie,
Indata ce ar ajunge in Scaunul Domniei moldovenesti
stapânitor asemenea cu Alexandru Munteanul.

Latpu muri inainte de a se puteä hotari la o schimbare

a politicii sale religioase. Boierii sai chemara pentru a-f
urma pe cneazul rus Iurg Coriatovici, dintre aceia pentru
cari tocmai Patriarchul organisase si intarise Biserica or-
todoxa in Statele regelui Poloniei. Domnia lui reprezinta,
farà indoiald, cum am spus i alta data, si o areactiune or-
todoxa»; legaturi de-ale lui cu Roma nu se constata si nu
se pot Inchipul ; seria episcopilor de Siretiu se poate
marl numai cu greu, i niciunul n'a lasat vre-o urma de
pastorie efectiva. A stapanit insa prea putin pentru ca
asezaminte nouä sä poatä insemnä cei câtiva ani pe cari-i
I-a ingaduit a noi soarta. Cela ce spune legenda7 pastratä
in cronica lui Ureche, ca Iurg a facut Mitropolit al Mol-
dovei pe Teoctist, legänd aceasta Mitropolie noua de Scaunul
patriarhal din Ohrida, care nu insemnä atunci absolut
cade In rändul acelor greseli traditionale care nu se
mai discuta si n'ar fi trebuit, poate, sä tie discutate niciodata,
Ca, totusi, el ar fi fäcut, cu vole dela Constantinopol, o ase
menea Mitropofie, nu se poate admite.
Avem doar actele patriarhale pänä la inceputul veacului
al XV-lea, si in ele nu se cuprinde nicio piesa privitoare
la aceastä creare a unei noua diecese metropolitane. Nimiu
In corespondentele ulterioare, care privesc pe eepiscopii»
moldoveni si pe niciun Mitropolit al terii, nu poate fi 0.1-
mficit ca o aluzie la vre-un mai vechiu obladuitor sulleteso
al Moldovei. Patriarhul, care daduse un Mitropolit provin-
ciilor rusesti ale Poloniei i altul Chievului, mai tärziu Chied
vului i Lituaniei 1, ar fi fäcut pentru Moldoveni doar un

1 V. Dobrescu, pp. 79-80.

www.dacoromanica.ro
 A DOITA EPISCOPIE A TERII-ROMANESTI 37

episcop, sufragan al acestora, chci a numi un Mitropolit In-

semna si a recunoaste neatarnarea politich a unei teri, cela ce
pentru Moldova lui Iurg era, se va recunoaste, o chestie
destul de gingash, mai ales cu privire la regele Casimir,
precum si mai tarziu la urmasul lui, lagello Litvanul, fäcut
In acelasi timp crestin si rege al Poloniei. Dach ar fi fost
inhcar uil episcop moldovenesc, n'ar fi jurat urmasul lui
Turg, Petru al Musatei, credinth regelui polon, fie si In
Lemberg, In manile unui arhiereu strain, VIAdica de Chiev
Lituania 1. Si, In starsit, la limanul Nistrului, In Cetatea-
Albh, curatith acum de Tatari, In locul unde phtimise
si era. Ingropat mucenicul loan-cel-Nou 2, fiintà o episcopie
In leghtura cu a Haliciului, episcopie al chrei trecut, de
elminteri, nu se poate restitul, dar care trebuie sh fi fost
lntemeiath In aceleasi timpuri care au vhzut lntemeierea epis-
copiei romanesti cu titlul metropolitan din Vicina. Cetatea-
AIM., ce e dreptul, nu fäcea parte Inch din Moldova 3, dar se
..afla In raza ei fireascd de Inraurire si de cucerire viitoare ne-
aphrath, si a crea o Mitropolie a Moldovei, uitand aceastd
episcopie fhcuth totusi anume pentru Moldoveni, pentru cei
din Tara-de-jos mhcar, se pare un lucru cu neputinth 4.

Hurmuzaki, 12, pp. 295-6, no. ccxxxv.

2 V. legenda lui in .Rev.pentru ist., arch. f i fil., ml, p. 165-74. Cf.
Iorga, Chilia pi Cetatea-A114 p. 46 çi urm.
8 Cu tot actul lui Iurg pentru Iacpa Litavor, eloctiitor la Cetatea-
Alba*, pe care pi. acum cf. Studii fi doc., V, p. 597 pi urm., cu Gh.
Popovici, in Prinos Sturdza, p. 361 pi urm. 11 cred fals. Cf. recentul
memoriu al d-lui L Bogdan, in cAnalele Academiei Homilies pe 4908,
.despre Inscriptiile dela Cetatea-AlbA.
4 Cf. Dobrescu, p. 76 O. urm., care admite Mitropolia lui Iurg, in-
titritA de patriarhul din Tirnova.

www.dacoromanica.ro
 38 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

GAP. V.

Decdderea inrauririi greceSi. Noua inraurire sarbeascd,

Sperantele cele mari ale Patriarhului constantinopolitan

de a Ostra si mai departe teritoriul cucerit in astfel dif
imprejurdri, foarte prielnice, dar trechtoare, nu se dove-
dird Irisa intemeiate.
Pe de o parte, Latinii incepurd iardsi a se mirà pentru
ca sá iea in stdpanire Tara-Romdneascd.. Pana la sfarsituI
vietii sale, cdtre 1380, Vlaicu-Vodä si-a pdstrat,des1 jurti, 1n-,
tampldtor, lui Ludovic-cel-Mare pe santa catolici §, tefan, La-
dislau si Emeric 1, cei doi episcopi ortodocsi pe cate o aju-
matatel de tard, dar n'a gonit niel pe cel catolic, sprijinit
de rege. La 1383, dupä ce Banatul se glisise poate catva
timp in mani unguresti, episcopul catolic Grigore se.
intitula, ceia ce la el avea, de sigur, insemnätate, aepiscop-
de Severin, precum si al phrtilor de dincoace de munti 21
adecd a toatá Tara-Romäneascd, des1 facea o hirotnnie in
Campulung, in cuprinsul cloagerultti.
La aceastd data, Iachint, cel d'intdiu Mitropolit munteanr
nu mai era in viatd. Inca dela 1379, apare insh ca Mitro-
polit, nu Antim, cdruia i se pästrase mostenirea, ci, nu stim
prin ce influente, un Hariton, care dispare dupd 13813,Ha-
riton va fi stat la Constantinopol, unde-1 si intalnim, luand
parte la soboare, dar mai ales la A.tos, unde era intaiul egu-
men, protos, al obstei. La 1.381 titlul de eMitropolit), färd niciun
fel de circumscriere 4, 11 are insd Antim insusi, care se in-
1 Hnrmuzaki, 12, pp. 198-200; Zimmermann-Werner, II, pp. 386-7.
2 Episcopus Severini, necnon parcium transalpinarurns ; Ilurmuzakif
2, p. 276, nr. ccxvi.
8 Acta patr., II, pp. 7, 40, 47, 19, 24, Byzantina Chronika (Vizan.,-
tinschii Vremennic), XIII (4906), pp. 107, 142 (semnalare a d-lui A,
T. Dimitrescu).
4 Ibid., pp. 27, 28, 37, etc. Cf. Dobrescu, o. c., p. 47.

www.dacoromanica.ro
 DECIDEREA INRAURIRII GRECEVII 39

tdmpind ultima oard la 1394 ca singur (MitropolitD, in mdr-

turia unui hrisov al lui Mircea, din 8 Ianuar 1.
Pe la 1389 Antim, bolnav, se l'Acuse schimnic, dar, cd-
pdtandu-si din nou puterea, i se ingddul de Patriarhie, la 15
Februar din acel an, sd iea din nou asuprd-si pdstoria terii,
caz care e adus Inainte inteo discutie din veacul al XV-lea 2.
La 1381, nu stim cine era Domn muntean : dela 1386
Insä. stdpania Mircea, fin]. lui Radu si nepotul de fiu al lui
Vlaicu. Stim sigur cd el dobandl, fdra nici-un rdzboiu, Seve-
rinul si cd, un Ban se gäsid Intre boierii sdi. Grigore, epi-
scopul catolic, nu mai avii urmasi aici, dar dela 1389 panä
In 1.401 &im in actele patriarhale un episcop al eSeveri-
nuluID, al aUngrovlahiei de chtre Severin3», care sta la
Constantinopol si iscAleste In josul tuturor hotdririlor sino-
dale. La 1.394 Insd, Atan.asie, (Mitropolit de Severim), se afld.
iEi tarä si iscdleste ca martur Inteun act domnesc Mg&
Antim 4. Fireste Insd ca pierderea Banatului, indata dupd
Mircea, incheiò si rostul acestor Mitropoliti ai cuprinsului
muntean 5.
O alta inrdurire insd decAt cea apuseand, latind, trebuid
sä, InIdture, macar In parte, acea influentä greceascd, pe cue
Patriarhia o creded puternic intemeiath la noi, odatd ce Domnii
Terii-Românesti se lndatoriserd a priml numai pe Mitro-
politii trimesi de la Constantinopol si ()data ce Mitropoliile
I Hasdeu, Istoria critica, ed. a 2 a, pp. 425-8 §*1 nota 42.
2 Migne, Patrologia graeca, CLX, pp. 99-109 (cf. Dobrescu. Contri-
buliuni la ist. bisericii rom4ne, din Conv. Literares 4)07; p. 15,
nota 3) §i Meletie de Arta, III, p. 239 (adus inainte de Lesviodax, Istoria
bisericeascci, pp. 398-7).
5 Acta patr., II, pp. 135, 270, 272, 277, 285, 294-2, 342-3, 489,
491, 504.
4 Hasden, l. c.
5 E o adevAratA ru§ine pentru gospodAria noastrA culturalit a aM
Wat sl se iea de la minAstirea Neamtului sbornicul slavon care- cu-
prindei, Intre altele, §ii corespondenta lui Antim cu vestitul Patriarh
Eftimie de TArnova ; Melbisedec, in .Rev. p. ist., arh. f i filologie,
ID, p. 130.

www.dacoromanica.ro
 40 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

muntene fuseserd introduse In randuiala ierarhicd a Bise-

ricii Rdsdritului grecesc, Scaunele lor fiind puse In
locul celor de Nicomedia si Amasia, aflätoare In teritoriile
defmitiv pierdute chtre Turci, cari aduseserd la legea lor
chiar, pe locuitorii acelor provincii.
Concurentul cel nou venia tot din Balcani. El era supe-
rior bizantinismului formalist si amortit, prin vioiul sdu avant
de credintd, prin marea sa ravnd de munch, prin setea de
jertfä pentru legea crestind si prin dorinta sa nobilä de a
folosi omenirii cu rdspandirea de lumina, ca si cu sme-
renia apostolich, ca sdracia neintinatd, cu popularitatea
simplä a celor cari-1 reprezintau. El gdsia un sprijin si In
Saptul cä avea in apropiere radacini din care se putea hrdni,
pe cand bizantinismul nu putea sd afle niciun ajutor In
vecindtatea vre unui neam care sh Intrebuinteze bimba gre-
cease& E vorba de spiritul chlughresc de cArturdrie din
Atos, asa cum el se mlddiazä intru catva si vine la noi prin
«popa», adeca ieromonahul Nicodim, un sfânt al muncii, al
organisärii si binefacerilor culturale.
Era un Macedonean Mr& natie ldmuritd, ndscut la Per-
lepe sau Prilep 1, In sapanirea sarbeascd, din maimà sar-
boaich, dar din tatd grec. De timpuriu merse sd-si facd
ucenicia la Atos, vatrd de veche culturd, care-si aprinse
mai puternic lamina in acest veac al XIV-lea, cand Panse-
linos Intemeiazd acolo o nouä scoald de picturd, in sensul
cdreia au lucrat si zugravii dela noi, mai tarziu cand Pa-
lamas petrece intre chlugdri, cand Impdratul Ioan Canta-
cuzino, un polemist bucuros de discutii filosofice privitoare
la religie, isi cduth aici addpostul, dupa ultimele sale neno-
rociri politice, ca Ioasaf cdlugdrul, si cand, In mijlocul rdz-
boaielor civile si strdine, Atosul, incheind cu toti luptdtorii
invoieli deosebite, stiù sä se phstreze la o parte, In pasnica-i
viald inchinata culturii economice, culturii artistice si, fi-
rete, mai ales, culturii teologice propriu zise.
1 Aceasta se spune §i in pisania mAnAstirii CAluiului, care-i este in-
ehinatit 3Nicodima prilepenschiv ; tefulPseti, Tismana, ed. a 2-a, Eu.
cure§ti, 1903, p. 67.

www.dacoromanica.ro
 DECXDEREA INRAIIRIRII GRECEUI 41

Calugarii din Atos nu se tineau strans si exclusiv de

niciuna din marile Biserici ambitioase care se certau pentru
suprematia duhovniceasca in Peninsula Balcanich, ci ei erau
bucurosi sä impace, in folosul ortodoxiei, galcevile astfel
starnite. Cand Isaia din Atos lua asupra-si, in 1374-5, sh
impace cu Bizantul Biserica patriarhala sarbeasch intemeiata
de Imparatul Dusan, Nicodim se Oa pe langa dânsul, thl-
macind in folosul pacii bisericesti 1. Pe un astfel de om au
trebuit sa caute a-1 tinea pe länga dansii i noul stapanitor
Serbiei, cneazul Lazar, i, duph moartea lui, pe campul
de lupta dela Cosovo (1389), vhduva lui, Milita, ,si fiul ei,
noul obladuitor al Sarbilor liberi, despotul Stefan, care, eh-
patand acest titlu dela Constantinopol, in 4403, avea i bune
legaturi bisericesti cu Patriarhul de acolo. Dar, cand, duph
marea infrangere a crestinilor de dare Sultanul Baiezid la
Nicopol, Serbia fù amenintata i domnia lui Stefan se cla-
find, Nicodim trecii statornic in Tara-Romdneasca, pe care
pana atunci o cercetase numai adese ori,mai ales, neaphrat,
In acele parti aungurestil ale Banatului de peste Olt, care
corespundeau Serbiei sale 2
Pe vremea cind traia inch. Lazar cneazul i cand Tara-
Romaneasca se Oa tot supt sthpanirea lui Vlaicu-Vocla,
.Nicodim venl in partile Mehedintului i intemeiè, cu hramul
Antonie Antonie fiind patronul schivnicilor ; Antonie
.se numl si un patriarh constantinopolitan de atuncea
o manastire chiar pe malul Dunhrii, la Vodita, aproape de
Varciorova de astazi, intr'un loe de uncle se vad mai bine
nuntii malului sarbesc deck *tile oltenesti vecine. Zidirea
fost facsutd, fireste, in stilul pe care-1 obisnuiau pe atunci
A.tonitii ca i Sarbii, in acela care deosebeste i biserica
patriarbala din Tpec3, dar In proportii foarte modeste si cu
un material inferior, bolovani din garla apropiath, amestecati
eu ch.ramidh destul de tare. Astazi, inteun colt nhpadit de
Ruvarac, In Archie für slav, Philologie, XI, p. 355.
2 Cf. i Viafa lui Isaia, de Ducici, lit «Cnij radovis, p. 87 (mie neac-
cesibilA).
8 La 1,efu1escu, p. 40.

www.dacoromanica.ro
 42 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

copaci, supt un delulet, nu se mai vede din biserica Sf. An-

tonie si din chiliile cdlugaresti care o Incunjurau pe vremuri,
deck, pe längä urme de temelie, un morman de pietre
moluz 1. D. S, tefulescu, care a vazut ruinele Cu Cava timp
lnainte, a putut luà urmatoarele masuri : 19 1/2 metri lun-
gime, 8 metri lAtime 2 ; d-sa a constatat si forma de cruce
cu abside la strane a clä.dirii 3 .
Avem, färä data insä, actul de lntemeiare al Voditei,
dat de Vlaicu-Vodä inch, tbine-credinciosul Voevod Vla-
dislav, Cu mila lui Dumnezeu Domn a toatä, UngrovlahiaD.
Cum se vede, ln titlul Domnului nu se pomeneste nici du-
catul FAgarasului, nici Bänia Severinului, cela ce ar face
Ed se creadd cä documentul e tnai vechiu decal anul 4369,
cdnd s'au adaus aceste stäpaniri nouä. E vechiul pdmAnt
Domniei, dar faptul cä. Vladislav poate därui Olteniei sale
locuri oltene, eungurestiD, ca Jidovstita, ca locul dela Cos-
teni pArth la Topolnita, analul dunärean dela podinu Orea-
hovei Ora la podul din sus de Ruava i (Vodita cea,
mare, pe amândou'd laturileD, pe 1Cmgä alte pdmanturi, aratä,
cd el era stäpan aici, i pune astfel acest act ctitoresc dup5,
incheierea rAzboiului pentru Vidin, deci dela 1369 inainte,
and i prin asemenea clädiri bisericesti Vlaicu &ILA. Ali
intäreasa dreptul domnesc i legea ortodoxä In pätnântu-
rile din nou cucerite de el si recunoscute de rege 4.
Pentru intaia ()ark un Domn muntean däruià unei nankt-
tiri zidite din piaträ., supuse unui egumen canonic si avand
o adevärata avere, mosii i venituri. E interesant BA ne-
oprim o clip& asupra lor. Vodita capatä sate In deplinä,
stä.panire, Cu absolutä imunitate, ca si satele care se a.-
deau in Sarbia mä.nästirilor de acolo de dare stäpânitorii
terii ; satul Jidovstita nu va da, astfel, fiind eslobodD,
V. Iorga, Sate f i mändstiri, p. 343.
2 Tismana, pp. 47-8.
3 Ibid.
4 Actul in tefulescu, Tismana, p. 48 i urm. Originalul in Ar hivg-
Statului.

www.dacoromanica.ro
 DECXDEREA INRIURIRII GRECEM 43

edäri», nici ((luan domnesc», robotol pentru Domn, nici nu

va indeplini Indatoririle de oaste. In aceleasi conditii se
vor fi atlat si cele zece sate sarbesti pe care cneazul Lazdr
le dete, incä dela lnceput, ctitoriilor apopei Nicodim» pe pd-
inantul eunguresc» ajuns acum in mana Românilor 1. In
alte parti i se dd mtindstirii numai dijma de grane pe caro
ubisnuia s'o ridice Domnul : ecablele», cabldritul, numit asa
Jupa m'Asura de gran, care se zice In Ardeal, de Sasi :
rabel, tiati o parte din pestele domnesc prins In Dundre.
Cand va fi hramul Sf. Antonie, egumenul Voditei va priml
u mie de perperi In bani, pentru ospdtul inclAtinat, precurn
si pentru alte cheltuiefi ale cdlugarilor. Pe tanga aceasta,
L'eta Domnie se vor trimete 300 de perperi spro a se
impArti sdracilor si, in acelasi timp, tot pentru acest scop,
d.oulisprbzece burdufuri de branzà, doudsprezece casuri, tot
atatea pdrechi de haine si de incaltdminte, ha chiar si
atatea paturi, pe langd o maja de ceard, in vederea lama-
ndrilor. Vlaicu-Vodd Inzestrase Vodita si cu odoare si odajdii,
de matasä si acamhd..» 2.

Ca viatd. chlugdreascd, Vodita cuprindeà calugdri cari

n'aveau decat grija rugdoiunilor, cdlugdri pro§ti, cum s'a
zis mai pe urrnd, si calugari cu stiintd de carte sau ca
mestesug de arta. Nicodim insusi era un caligraf ales si
un bun cunosctitor al limbii literare slavone ; se ptistreazd,
astfel si astki, in Muzeul din Bucuresti, evanghelia pe care
a scris-o el in anul dela facerea Lumii 6913, deci sau In
toamna unului 1403 sau In lunile pana la Septembre ale
anului urecitor. Are o frumoasä scrisoare sigurd, dar lipsitä,
de once podoabe. Dacd legatura in argint lucrat e din
aceiasi vreme insd, nu se poate botará.
Mitropolitul Severinului n'avea niciun drept de amestec,.
si nici Domnul ctitor. Nicodim era monarhul chinoviei sale

1 Hasdeu, Arch. ist., I 1, p. 47 0 urm.

2 Asi.-zisul In Apus camocatto.

www.dacoromanica.ro
 44 ISTORIA BISERICII RODUNESTI

de harnice aline mhnastiresti, care tineau sh castige

pentru cultura superioarà o tad intreagh ce nu fusese
Inch atinsh de dânsa.. Duph moartea lui, fratii aveau si
fdeagä. In libertate deplinh un nou egumen. MI act din 1394,
care a mai fost citat, ne ajutä sh stim eh, Inainte de sfar-
situl zilelor lui Nicodim, Cana acesta se strhmuta In noua
zidire, de care va fi vorba acum, chlughrii din Vodita, care
alchtuiau o obste deosebitä, aveau alt egumen, pe Vladislav,
care-si luase poate acest nume duhovnicesc In cinstea Dom-
nului lntemeietor.

Legenda, auzità de multi In deosebite timpuri si, la urmh,

push si In scris 1, stie sh povesteasch in ce chip minunatul
phrinte Nicodim, pe care-I calla si unele cantece ale Sal.-
bilor 2, dupà ce a trecut Dunhrea pe vesmantul lui aspru
asternut peste valurile rhzvrätite, a cutreierat phrtile
spre munte ale Tinutului oltean, chutand locul cu cheleri
aph despre care era instiintat In chip minunat ch trebuie
sA cuprindh o nouti zidire bisericeasca a lui. Un ciobhnel
care-si câtà porcii prin phduri 11 indrepth la dealul rhshrit
din codru care-si iea numele dela pardul Tismanei, ale
chrui ape tisnesc din stanch si se izbesc, chzand din treapth
In treapth, de ascutisurile pietrei zdrumecate. Aici fAcù el,
tot cu banii domnesti, ai lui Vlaicu, dar, pe urmd, si ai
lui Radu, fiul celui d'intaiu ctitor, ai lui Radu i ai sotiei
lui din Bizant, Doamna Calinichia, si in sfarsit ai lui Dan, fiul
acestora, mändstirea, mult mai bine asezata si mai trainic
Intruchipatä, a Tismanei.
O fAcif In. stilul Voditei, dar cu trei turnuri, si cu mai
multe abside ; infhtisarea ei de astki nu poate sh dea, duph
1 aViata prea-cuviosului nostru Nicodim sfintitul, arhimandritul lavrei
din sfinta ministire Tismana, lucratl de ieromonahul i duhovnicul
din Tismana, stefan, la anul 4839, dupi o carte tipfiria la 4863 de
episcopul Rimnicului chir Partenie, i dupi un manuscript vechiu
tipArit de Iosif Bobulescui ; Bucuregti, 4883.
? , tefalescu, pp. 65-6.

www.dacoromanica.ro
 DECIDEREA INRAIJRIRIL GRECEVI 45

atAtea reparatii, dintre care cea din urmd, pe vremea

Vodd Bibescu, a fost o adevaratfit prefacere in stil comun-
apusean, nici mdcar o ideie apropiatd de ce a fost zidirea-
lui Nicodim ; doar proportiile sä fi ramas intru calva aced
leasi. De alminterea, inca din 1542, cand Rada Paisie
zidl din non, in forma, apropiatä de cea moldoveneascd, pria
care se deosebesc zidirile muntene din aceastä epoca, ea nu
mai aveà nimic care sä poatd.aminti constructia primitiva. Fe-
lonul ce se aratlt nu e, de sigur, acela care ar fi avut duai
minunat de a ferl pe sfant de atingerea flacdrilor atunci
and Craiul din Buda i-ar fi cerut aceasta, si pot fi indoieli
si cu privire la grosolana cruce de plumb cu numele Ivlän-
tuitorului si al celor patru .evanghelisti, despre care se spune
ca Nicodim ar fi purtat-o la ga't pe vremea cAnd erà de
juns sd atingh cinevd piciorul lui pentru ca din mort de
foame sd, se trezeascd intremat si sätul.

La 1385, supt Dan-Vodd, Tismana era gata, si i se ddded

col d'intdiu privilegia, atre fa intdrit, peste cevà mai palia
dock doi ani de zile, de chtre noul Domn al riera-Roma..
nesti, Mircea 1, care l'Amase ocrotitorul mändstirii, dându-i
Ja 1406, când merse in Banat sä se intälneascd. cu Craiul
Sigismund, privilegia de imunitate pentru pescuit i intre-
buintarea izlazului2. Dan recunoaste ca intAiu ctitor, nu pe
Vlaicu, ci pe tatäl säu, Rada, care, In zilele Domniei sale
ncsigure si, oricum, tulburate, nu putuse isprdvi,
inainte de vreme viata, marea si f'rumoasa clddiref
l'ara päreche Incà in tenle noastre. Dela ctitorii sd.i acestiar
Tismana avek ca si Voclita, sate, livezile de nuci ale D5.-
bacestilor, rudele Doamnei Clara, cele 400 de (cable) dintr'un
in treg judet de munte, disparut pe urmd, al Jalesului, grdu
ce era sa se trimeatd de-a dreptul egumenului, färä sd. mai

Hasdeu, Arch. ist., III, pp. 492-3.

2 Venelin, Documente romäno-butgare (ruseste), 4840, pp. 22-3; tra-,
ducere romitneasca in Arch. ist., I I, p. 98; cf. tefulescu, pp. 85 si urm.

www.dacoromanica.ro
 46 ISTORIA EMRICH ROMINESTI

cearA cablarulp dezlegare dela Domnie ; apoi, iarhsi, in

iva hramului, dacA nu bani, frumosi perperi (rosily de au r,
ca dincolo, mAcar burdufurile de brAnzà, casurile, paturile,
apostavurile de vesmintel si apostavurile de incAltäminte),
Ing, cu mai putinti dArnicie, In vremi mai grele : ate zece,
nu doubprezece ; in sfArsit, si ceara de lumAnAri, si chiar
miere 1. Mai tärziu, cel de al doilea Dan, din veacul al XV-lea
adause o sumA de sate nouà i, pe langA ele, pentru IntAiasi
data in ceia ce priveste aceastA mäntistire, Tigani, Atigani,
.cum se ziceà pe atunci acestor robi de curAnd luati dela
Tatari,In patruzeci de sAlase 2.

Nicodim träl pAnä in 1406, cAnd se stAnse de bAtrAnete,

a doua zi de CrAciun, In Tismana cbiar, de unde obisnua
sA trimeatd intrebdri duhovnicesti, de naivA filosofie tAl-
cuitoare a Scripturii, acelui mai mare decAt dAnsul care In-
MOO. In TArnova Bulgariei, pAnA la cAderea acesteia supt
Turci, acelasi curent de inoire a ortodoxiei prin muncA li-
terarA i artistich, Patriarhul Eftimie 3. El MBA o sumti de
ucenici cArturari, cari erau In stare BA ducà mai departe
opera sa.
Unul dintre dânii, Agafton, M ales egumen in locul In-
vAtAtorului s6u, si pe numele lui sAnt date privilegii pentru
Tismana, de cAtre Mircea Insusi, sau, dup. el, cAnd Banatul
ajunse In stdpAnirea Ungurilor, de c.Atre ImpAratul Sigismund,
ca rege al Ungariei de trei ori el Inthreste averea Tis-
menei i Voditei ; altele : dela Dan al II-lea, care cApAtase
inapoi, dela acelasi ImpArat, al cArui cApitan viteaz la Du-

tefuléscu, p. 448 td urm.

Hasdeu, Arch. ist., I 1, pp. 49-20.
8 Un manuscript cuprinzind aceastA corespondentA se pAstrit la mil-
astirea Neamtului, de unde l-a instrAinat, dupA cit se pare, cunoscutul
Iatimirschi ; v. tefulescu, p. 22, nota 2. Alte manuscripte au unele
scrisori din ea ; ibid. Cf. lucrArile lui Kaluzniacki, Werke des Patriar-
chen von Bulgarien Euthymius, Viena, 4901 i lui SA.rcu, Vremea f i
victfa patriarhului Eftimie de Tirnova (ruse§te).

www.dacoromanica.ro
 DEaDEREA iNRAURIRII GRECEM 47

ndre era, posesiunea pdrtilor oltene (1421), apoi In 1429,

fiind acum luptä. i nesiguranth In lard, iardsi dela Sigis-
mnnd, In 1.430 dela Dan, In 1439 dela Vlad Dracul, ca
Domni ai Banatului, In 1444 dela loan Hunyadi, ca guver-
nator de fapt al regatului unguresc, pomenesc dela un timp
pe un al treilea egumen, popa Gherasim
Dar Nicodim mai ldsase un ucenic In stare sd carmuiasca
manästiri, ha chiar sä le facà din nou. and Mircea se ardtd,
.aplecat sä clädeascrt si el un Was de Inchinare pentru
lugdri, inch' lnainte de moartea lui Nicodim, la 1388, el puse
pe Gavriil In fruntea soborului dela mandstirea Chlimänesti,
-care se uni apoi ca cealaltd ctitorie a lui din acelasi an,
.Cozia 2. La Cotmeana, dincolo de Olt, pe plaiurile argesene
cele trei mAnästiri pdziau i vadul Oltului, i drumul
cdtre cetatea de Scaun a. terii, si erau puternice i folosi-
toare cetdti, ca i Vodita, care stdpaniä. la Portile-de-fier, si
Tismana, care atinea calea la pasul gorjean al muntelui,
popa Sofronie aveà aceiasi situatie sapanitoare ca i Gavriil
dincolo de apä. 3. 5i mAndstirile acestea aveau sate aslobode»,
vii, livezi, venituri domnesti, daruri la bram i sälasuri de
Tigani. Dar nicio urmä. i nicio mdrturie nu ne ajutd sd,
stim cum au fost ele la inceput, lnainte de prefacerea lor
supt Constantin-Vodd-Brancoveanu, tarziu, la sfarsitul vea-
cului al XVII-lea.
Nu stim precis in ce Imprejurdri au fost clddite mdndstirile
din Snagov, din Strug,alea 4, din Tanganul, mai tarziud, dar
bdnuim o origine asáthAnätoare. Inca dela sfá'rsitul veacu-
lui al X1V-lea lnsd, ucenici de-ai lui Nicodim pdtrunserd
si In acea 1VIoldovd noud, unde ei nu puteau sä afle, ca In
Tara-Romaneascd, lmpotrivirea tkutd, intriga statornicä.
dibace,. a ierarhiei grecesti. LW() margine de phdure supt
Venelin, p. 26 i urm.; tefulescu, p. 155 0 urm.
2Hasdeu, 1st. critic& ed. a 2-a, p. 429 0 urm.; Tocilescu, in Foaia
Boc. Romanismul, II, pp. 28-30.
Hasdeu, 1st. critica, p. 132.
Arch, ist., I 1, pp. 97-8.

www.dacoromanica.ro
 48 ISTORIA BISERIC1I ROMINEgI

Carpati, unul din ei, al chrui nume nu ni-a l'Amas phstrat

sigurantd, a zidit astfel, supt Petru-Vodd, contemporanul lui
Mircea Munteanul, pe la 1.390, o xnandstire de chturari, cara
s'a numit, dupd o cetate apdrdtoare, i aceasta dupd
pdrdu din apropiere, Mtindstirea Neamtului. De aici cu-
rentul sarbesc se intinse spre apa Bistritei, si dela dansa
s'a numit mAndstirea Bistrita, intemeiatä peste cativi ani
numai, de noul Domn al impaciuirii i obldduirii pasnice,
Alexandru-cel-Bun. In sfarsit, pe Siretiu, In susul apei, md-
ndstirea Sf. Nicolae din Poiand, langd, Pobrata de mai tdr-
ziu, e de aceiasi provenientd.
Nefiind o Biserica organizatd In Moldova, afarä de epis-
copia, a.sd de depArtatá, a Cethtii-Albe, astfel de egumeni
lndepliniau In chip firesc si functiile de sfintire i hiroto-
nire. Erau VIddici ca si a pseudo-episcopii) de mal-16211re
din veacul al XIII-lea. in imprejurdri necunoscute, unul
din ei, Iosif, trecii la Cetatea-Albd. Erà rudd cu Petru-
Vodd, cu Roman si .§tefan-Vodd., cu Alexandru-cel-Bun,
liul lui Roman, cu toatd aceasta dinastie noud, de afii ai
Musateb, care, din partea ei, se ziced i Margareta i ocrotid
pe episcopul de Siretiu la 1.402 lusa acesta, loan, stdted la
Sandomir, In fundul Poloniei si pe Dominicanii dela bise-
ricile Maicii Domnului si Sf. Ioan Botezdtorul din Siretiu 1.
Iosif, care mai aved, pe la 1.400, un concurent, pe Me-
letie, din vre-o mtindstire de acestea noud, trebuid sd
neasca a fi cdpetenia metropolitana a unei noud Biserici
inoldovenesti organizate canonic. Ca eepiscop sArbescp Insd,
el trebul sd dued o luptd lndelungatd i grea cu ierar-
lúa greceascd bizantinä, care, supt influentul Impdrat
Manuil, se gatià de atac impotriva acestor Incalari ale
limbii slavone si ale curentului cAlugdresc al Sdrbilor, in
leghturd cu hesichasmul invins al ereticului Palamas.

1 Studii §i documente, I-II, pp. XL VII-IX ; cf. W. Abraham, Biskupstwa;

lacinskie w Moidawii w wieku XiV i XV, din e Kwartalnik
ryczny» ; Lemberg, 4902.

www.dacoromanica.ro
 LIIPTELE PATRIARHIEI CONSTANTINOPOLITANE 49

CAP. VI.
Luptele cele din urmd ale Patriarhiei constantinopolitane
pentru pdstrarea drepturilor ei ierarhice asupra
Moldovei.

inch dela 1391, Patriarhia din Constantinopol trimese

un emisariu, Teodosie, pentru da seamh de situatia
bisericeasch din Moldova. Petru-Vodh era Inch in viatä,
acest ocrotitor al propagandei sarbesti, care Meuse episcop
de Cetatea-Albh pe ruda sa, Iosif, si care, In toate, aveä
intelegere cu vecinul säu, Mircea, sprijinitorul lui Nicodim,
nu gdsi cu cale sh primeasch mhcar pe Trimesul patriarhal,
care trebui sti se intoarch inapoi fär5, zhbavh 1. Domnul
vhzuse bine ch Teodosie nu erà decdt un Mitropolit nou,
de obärsie greceasch, si el nu voiä ca Moldova lui sà aiba
ca IntAiu pastor pe un strhin, phsträndu-si toate leghturile
peste hotare si menit a exportà intr'acolo o parte din ve-
niturile terii. Dar Teodosie nu e acel Mitropolit de ((Mauro-
vlachial care sth neocupat In Constantinopol si ischleste
hothräri sinodale la 4393 si 1395 2.
Chci, dupa retragerea lui Teodosie, Patriarhia numl, for-
mal si fhtis, pe la 1302, un Mitropolit pentru Moldova, pe
Ieremia, al doilea Grec, pe care iarhsi, ca si pe Teodosie,
nu-1 ceruse Voevodul moldovenesc, as5. cum 11 ceruse, in
1359, pe Iaohint, Alexandru-Vodh al Terii-Romhnesti. Primi
acelasi rdspuns ca si inaintasul shu, ch Moldova isi are
episcopul, pe Iosif, care va fi fost numai titular de Cetatea-
Albh, precum Iachint erà titular de Vicina, i va fi locuit
In tara, lângh Domn, ruda sa i cà, deci, ea nu poate recu-
noaste pe altul. Ieremia iesi din cuprinsul hotarelor mol-
dovenesti, dar fulgeränd cu o neputincioash anatema tara
intreagh, care nu voise a-1 primi ca pastor al ei.
1 Acta Patr., II, p. 534.
2 ibid., pp. 467, 474, 241.

www.dacoromanica.ro
 50 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

Afurisenia pronuntatd de Ieremia nu-i folosl nimic, pre-

cum ea nu aduse nicio pagubd terii. Dupd trecere de
catevà luni de zile, in 1394, Patriarhia numl pe fostul
tropolit al Maurovlahieb ca episcop recunoscut de Turci
al Thrnovei, pe care acestia o cuceriserd de curând, In
1393, gonind intr'un vesnic surgun pe Patriarhul bulgarese
Eftimie, coresporidentul apopei» Nicodim. Prin aceasta Pa-
triarhul ardtà dorinta de a se Impded, in sfarsit, cu Mol-
dovenii, pe cari n'ar fi voit sa-i piardd din rubia cu totul.
Astfel Intelese lucrurile si urmasul (de la 1394) al lui
Petru si al lui Roman,Domni cari jigniserd Constantino-
polul bisericesc prin trimiterea indardt, prea lipsitä de once
erutare si de once forme, a lui Teodosie si a lui Ieremia,
S,tefan-Vodd, fratele lor. Pe atunci erà, de altfel, pretutin-
deni, in Rdsdrit ea si In cel mai depärtat Apus, un curent
de simpatie entru Bizantini, spre mântuirea de Turci a
cdrora erà sä se alchtuiascd in curdnd expeditia dela Ni-
copol.
inca din 1395 se negocia impdcarea, prin care Moldova nu
puted. Intelege altceva decAt recunoasterea lui Iosif, creat
doar dupd toate normele canonice de Mitropolitul legiuit al
Moldovei, cel dela Haliciu, ca Mitropolit a toatd Moldova,
ceia ce erd cu putintd acum, odatd cè, dela 1391, Scaunul de
Haliciu nu mai era ocupat, spre a folosl Scaunului din Chiev,
ocrotit de Lituano-Rusul Iagello 1 Trimesul moldovenesc erà
un apopdp, precum un epopd» Simion tined din 4391 locul
de arhipdstor al Haliciului 9-, i, pentru cd stdted In fruntea
celei d'intdiu, mai vechi si mai mari mAndstiri de reformd ale
terii, i se ziced eprotopop»3. Protopopul Petru, un Moldovean
si el, merse deci la Constantinopol pentru hotdrdrea lucrurilor.

Dobrescu, p. 91, nota I.

2 'bid.
8 Astfel de protopopi intAlnim i mai pe urmk supt tefan-cel-Mare,
pe Iuga, al citrui fiu a fost unul din boierii mari qi insemnati ai acelui
timp. V. §i Bogdan, memoriul citat despre Cetatea-Albk in An. Ac. Rom.
PC 1908, p. 344.

www.dacoromanica.ro
 LIIPTELE PATRIARHIEI CONSTANTINOPOLITANE 51

.A.ici se incerch o solutie care ar fi lá.'sat la o parte pe Ie-

remia i n'ar fi inghduit nici pe Iosif, pe care-1 voiau toti,
nici pe Meletie, care se infhtiseazh numai acum, asociat la
aceleasi batjocuri ca si colegul säu. Anume Petru, ridicat
de Patriarch, anume pentru aceasta, la rangul de vicariu,
trebuid sh primeascd rostul de aexarchD In Mol-
dova, pe care-1 chphtase In 4359 Iachint, cdnd unl in
persoana sa situatia canonich de episcop al Vicinei i aceia
realh de cArmuitor sufletesc al Principatului muntean. Petru,
Wat cu Huele i cu rdul, se Invol la urmh sh pri-
aneasch rolul de exarh, färà sh fi Intrebat mai inainte
pe Domnul i boierii cari-i lncredintaserd, misiunea la Con-
fitantinopol.

Aceste Imprejurdri ii afta si mai bine lhmurirea in Po-

Mica Patriarchatului fath de Biserica ovtodoxd a Mara-
murdsului si a Tinuturilor romhnesti vecine.
Anume, de mult timp, Inca de pe vremea lui Sas Voe-
vod, sau inch i mai de inainte, Romanii maramurdseni
stveau o mánastire de piaträ, la Peri, Idngh Sighet, i egu-
anenul dela aceasth mhndstire a Sf. Mihail Indeplinid, ne-
fiind un episcop canonic in vecinätate, functiile de VIddicd...
In 4391, anul misiunii lui Teodosie, fiul lui Sas, Bale sau
Balitd, care, izgonit din Moldova, primise In Ungaria, din
partea regelui, o desphgubire strdlucitä, consistánd din
concedarea cetkilor Sighet, Hust, Chioara, Rodna si a si-
tuatiei de comite al Maramurd.sului, facit drumul la Con-
,stantinopol pentru aa se Inchina sfintelor monte). Balith.
ar fi voit bucuros sd aibh un episcop, dar aceasta ilu se
iputed frtrh Invoirea Regelui catolic, care n'ar fi dat-o cu
niciun pret. Deci el cera si crlphtä ca egumenul shu din,
Peri, Pahomie, empalo dela mandstirea sa de-acash, sa fie
numit exarh asupra Sälagiului, Arvei, Ugocei, Thregului
§i, In Ardeal chiar, asupra Ciceului si Ungurasului, vii-
toarele feude ale Domnilor moldoveni din vremile urmhtoare_
In acelasi timp, mAndstirea erà scutita de once amestec

www.dacoromanica.ro
 52 ISTORIA BISERICII ROMINRSTI

episcopal si era declaratd In legaturd de-a dreptul si vesnica-

cu Patriarchia Insasi, fiind stavropighia ei 1.
aExarchiap moldoveneasca a aprotopopuluip Petru nu iz-
but). 'MA asa de bine. Atunci se luard informatii noud,
In cursul aceluiasi an, de doi episcopi rhsdriteni, ca.& mai'
aveau misiuni prin Tara-Romaneasca i Rusia, episcopul de
Mitilene si cel de Betleem. Pe urma cercetärii facute de
dansii, se ierta Moldova de afurisenie si se recunoscii ca
legalä din punct de vedere canonic situatia episcopala a
lui Iosif. Alexandru-cel-Bun ajunsese acuma Domn mol-
dovenesc. lntaia la un loe cu fratele sau Bogdan, apoi
singur. La inceputurile acestei Domnii de pace si de In-
gaduinta, o. solie de denn i boieri moldoveni merse la
Constantinopol pentru a face Patriarhului celui non acea
rugaminte care putea permitd i lai a da lui Iosif re-
cunoasterea pe care acesta n'o ceruse prea mult, dar de
care fara Indoiala ca numai bucuros putea sh lie. Solia
ajunse In Capitala bizantina In Maiu-Iunie 1401, si Indatti,
se redactará scrisorile patriarhale care facura din Moldova
o noud provincie metropolitana, dezvoltata, neaparat, din
episcopia Cetatii-Albe, iar din Iosif, scos formal de supt
anatema, cel d'intaiu Mitropolit (26 Iulie). Pentru a se 0-
'340. insa o siguranta deplina In ceia ce priveste originea
puterilor episcopale ale lui Iosif, un calugar Grigorie, egu-
men la Pantocrator, probabil Grigorie Tamblac, marele car-
turar de slovenie, si un diagon Manoil mersera In Moldova
pentru a face o noua cercetare. Ei si dadura lui Iosif ul-
timul act de Intarire 2 Astfel din episcopia Cetatii-Albe
iesia. o Mitropolie moldoveneascd, precum din episcopia Vi-
cinei iesise o Mitropolie romaneasca pentru cellalt principat.

Ramanea instalarea episcopului de Cetatea-Alba la Su-

ceava. «Un boier cu destuld oaste», spun Viefile S fintilor,
Stutlii $1 (loc., XII, p. xxxviii i urm.
2 Acta Pair., II, pp. 223, 241 §.1 urm., 256 §i urm., 278 §i urm., 283,
359 0 urm., 494-5, 519, 528-33.

www.dacoromanica.ro
 LUPTELE PATRIARHIEI CONSTANTINOPOLITANE 53

.din al XVII-lea veac, si un cronicar contemporan care le

urmeazà, merse la vestitul port genovez si lud, Cu Invoirea
guvernatorului italian, sicriul cu moastele celui mai nou
-dintre mucenicii recunoscuti de Biserica Rds'aritului. La
locul ce s'a zis (Nimia Viddicdip pentru cá erà o danie
fAcutd lui Iosif, Muga Iasi, Domnul ca Mitropolitul, cu
clerul 1 cu boierimea, iesird 'Ultra intdmpinarea alaiului,
cu toatd pompa pe care o poate desfäsurà In asemenea
Imprejurdri Biserica. Mica ostire isi urma apoi, cu Voe-
vodul Iii frunte, drumul spre Suceava. Biserica aMi-
räutilor; a Mirdutului, mai bine, numitd dupä satul in
care se aliase ea inainte de a se fi hotdrAt raza cetAtii Buce-
vene, priml oasele Sfantului dela Cetatea-Albh ; lAngh ddnsa
se asezd acuma Mitropolitul Iosif 1.

Patriarchul Ii ddduse invättituri In ceia ce priveste vrAsta

acelora pe cari-i va face preoti i diaconi. Iosif luä insd
acum, cdnd era cu totul sigur in Scaunul sha, si alte md-
-suri. La Neamt fusese parid pe atunci ca egumen, In locul
iui Iosif Intemeietorul, legenda apune insà despre calu-
gdrii Sofronie, Pimen si Siluan, cari, ei, ar fi fácut cAndvA
un schit de lemn 2 -, un Isac, pomenit In actele Patriar-
chatului. in 1407, la 7 Ianuar, losif care-si zice acum
oprea-sfintit Mitropolit al Moldovlahieb 3, incredinteazd md-
ndstirile VIddiciei Sale; intemeiate, deci, in adevdr, de
dânsul, Neamtul .si Bistrita, aceluiasi epopdD Domentian,
care va primi din manile unui boier delegat al Mitropoli-
tului, Petru Ureche, si tuatd averea ddruitd Neamtului de
ctitorul mAndstirii, Petru-Vodd. Ca si egumenii esärbiD din
Tara-Romdneascd, Domentian va asea toate drepturile asupra
mdndstirilor si-si va puted numl un mostenitor färä ca
Cetatea-Allnl, p. 79.
2 Melchisedec, in An. Ac. Rom. VI, pp, 58-9; Rey. p. ist.,
fil., III, p. 44.
8 eSveateaili mitropolit chir Iosifi moldovlahiischiie; Arch. ist., I 1,
pp. 440-1.

www.dacoromanica.ro
 54 ISTORIA BISERICII ROM ANESTI

vre-o altd putero, bisericeascà sau lumeascd, sd se poatd

amestecà.

Astfel se crea si vietii mändstiresti din Moldova acea li-

bertate destivarsitd, prielnicä pentru ceta i caligrafie,
zdbovl ca roadele ei. Pe cand manuscriptele muntene- caranu
s'au pierdut, cele moldovenesti se mai allá inca, In cu-
prinsul terii. Din lnsemnärile de pe dansele cunoastem
astfel numele cate unuia din clericii meritosi pentru lnain-
tarea la noi a culturii de mAndstire. Astfel, Gavriil fiul lui
Une, intre 1435 si 1436, care scria o Evangbelie intreagd,
pentru parchlabul de Hotin, Latcu Candea. O suma de alte-
volume, cu slova mare, energicä, cu cateva Incercdri de-
miniaturistich Infätisand pe frontispicii linii ce se impleti-
cese si se taie, lmpodobite la colturi cu flori de scaiu, se-
afld In colectiile Academiei Románe, dupd ce au stat, vea-
curi intregi, in Neamt, unde asternuserd räbddter slova fru-
moasa episariil de mAndstire, cari credeau sd-si castigo
astfel si un drept la iertarea dumnezeiascil a pdcatelor.

www.dacoromanica.ro
 PARTEA A II-a.

LEOATURILE BISERICII CELE! NOUA

cu

CATOLICISMUL LUPTATOR.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I.

Biserica munteanä i eatolicismul.

In Tara-Romdneascd nu se ivise niciun fel de greutdti

In calea Bisericii celei nouti. Sjim numai, printeo mArturie
-strecuratä in cutare scriere polemid din veacul al XV-lea,
cd Antim, Mitropolitul dela inceputul Domniei lui Mircea,
Imbdtrânind, a primit cinul dlugäresc, addpostindu-se, de
blind seamd, la vre una din mänästirile domnesti mai noud,
Cozia, Cälinaänesti, Cotmeana, si nu la Tismana sau Vodita,
centrele asärbesti), pentru care el, Grecul i reprezintantul
strictei ierarbli eonstantinopolitane, nu put& sä aibd nicio
simpatie deosebitd. Anume imprejurrtri, pe care nu le cu-
noastem, 11 silird insd a-si pArdsi chilia pentru a-si lud
iarài locul in fruntea Bisericii muntene, pe care apoi va
fi cdlauzit-o 'Ana la moarte 1.
Nu mai cunoastem vre-un alt Mitropolit in jumdtatea
d'intdiu a veacului al XV-lea, i rostul acelor ce s'au stre-
curat in acest timp trebuie sà fi fost foarte putin insemnat.
Aici nu se ddded, In adevär, nicio luptti intre ortodoxia
greceascd a Mitropolitului ori cea sarbeasca a dlueirilor,
de o parte, si, de alta, catolicismul roman, sprijinit de Un-
gana vecind. Dad, dup5. trectitorul Mihail-Vodh si, In ace-
la* timp cu concurentul shu, Radu Plesuvul, amandoi fii
ai lui Mircea, Dan, fiul lui Dan I-iu, stdpAneste in blind
Inteleg,ere cu regele-Imphrat Sigismund, pe care-1 si aduce

V., pentru retragerea trecatoare a Ini Antim, mai sus, p. 39.

www.dacoromanica.ro
 58 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

In tarA Impotriva Turcilor, cu cari Dan se lupth, ani in-

tregi de zile, ca om al t Chesarulub, aceasta n'are nicio
inrhurire asupra politicei religioase a acestui Domn.
Alt Domn asezat cu ajutor unguresc si, multh vreme,
reprezintant al politicei de cruciath pe care o facea marele
ambitios Sigismund, Vlad Dracul, fiu al lui Mircea, nu e
cunescut nici el ca un prieten statornic si cu folos al legii
apusene, ca un alatinophronn. Proclamatia sa dela Narnberg,
din 8 Februar 1431, prin care el lug-Mule predica Mino-
ritilor trimesi de Imphratul-rege 1, rhmase, de sigur, Mr&
urmhri.
Episcopia latinh a Argesului nu rämhne lush vacantd. Prin
documente unguresti se Inthlnesc numele titularilor ei, un
Ioan de a A.ntiqua Villa, de ohdr§ie necunoscutd, un Paul
de Hunyad, Ungur, un Vitus ; n'avem lush nicio dovadä
eh vre unul mhcar din acestia, cari c(phstorescp Biserica
apuseanh din principatul Terii-RomAnesti, si-ar 11 avut .re-
sedinta in vechiul Scaun de Domnie, din care urmasii lui
Mircea plecarh Indath pentra a se asezà. In Thrgovistea
mai nouh. in acest din urma oras, erau i catolici destui,
dar mai mult Unguri decht Sasi : pe la 1600 ei aveau doul
biserici, a Franciscanilor sau Bhrdtia (barát frate, in un-
gureste), care trebuie sh fie din aceastä vreme, i biserica
Sf. Mari, poate de obärsie mai nouh. Dach s'ar fi pästrat
cele mai vechi privilegii ale acestor ldcasuri de inchinare
pentru strdini, cele a chror stiinth o avem, shut din a doua
jumdtate a veacului al XVI-lea numai, am ghs1 in ele
numele acelor Voevozi din vremea strhmathrii Scaunului
domnesc In Targoviste, cari nu se puteau hothrl a rupe
deplin cu catolicismul, ce era in leghturh cu politica lor
de prietenie fath de crestini 2.

1 Hurmuzaki, I 2, pp. 749-50; cf. Studii t?i, doc., I-II, pp. xxxiv-V.
2 Cf.. Acte fragmente, I, p. 66; Botero, Relationi universali, Ve-
netia, 4596, pp. 94-5; Iorga, Contribufil la istoria Munteniei, in (An,
Ac. ROM.», XVIII, pp. 31-2; Studii f i doc., I-II, p. 236, nota 1.

www.dacoromanica.ro
 BISERICA MIINTEANA L CATOLICISMUL 59

alminterea data de 1417 se cetià pe «un basin de

piatra pentru sphlat cele sfinte), care se vadea Ora tArziu
la Bäratie 1. hl mänästire se phstrà, In veacul al XVIII-lea,
si un manuscript al Cronicii terii, alchtuite duph 1688, si,
prelucrand vechile anale, intr'un raport, unul din Francis-
cani lnseamnd i leghturile fiechrui Voevod cu catolicismul
se vorbeste astfel de arderea lhcasului, de chtre Turci, supt
un «Mircea-Vodb, care ar fi Cel Bhtrân. Se mai culege din
acest raport ch Vlad Dracul a Ihsat in pace mhndstirea
Franciscanilor i cä ea a fost ddrArnath numai dupá Radu-
cel-Frumos, In vremea lui Basarab-cel-Batean, pentru a fi
refácuth apoi supt Tepelus.
Satul otanga, in Dâmbovita, a fost dhruit, de huna
seamh, pe acest timp «baratilorD tärgovisteni, cari, având
obisnuita concesie de «sloboziel, de a strAnge adecá locuitori
noi, scutiti pe un timp de once sarcini, asezarh, In mijlocui
shtenilor vechi frânch de-ai lor, de acelasi neam ungu-
resc ca i ansii 2. Grija sufleteasch asupra acestor catolici
din preajma lui Vodh n'o mai aveà insh acuma niciun e-
piscop, ci numai parohul local, un Franciscan.

La hotarele Terii-Românesti insh, In Severinul pe care

din nou 11 luase in stäpAnire, incredintandu-1 (1428) ca-
valerilor Teutoni, Imphratul Sigismund asezh un episcop
pe Benedict, care se intAmpinh si in 1439, când el caphth
dela Paph, in acelasi timp, i grija Moldovei, unde cata-
cismul nu si-ar mai fi avut reprezintantii ierarbici 3.

Cu total altfel, cu mult mai prielnic pentru catolici se

infhtiseaza Imprejurarile In Moldova, unde prozelitismul po-
Ion erà simtitor mai Indräznet si mai harnic decat pro-
zelitismul unguresc din Tara-Româneasch.

1 Arch. ist., I 2, p. 46.

2 Acte f i fragmente, I, p. 66.
8 Hurmuzaki, 2, pp. 660-1, no. 560.

www.dacoromanica.ro
 60 ISTORIA BISERICII ROMANErI

CAP. II.
Catolicismul in Moldova supt Alexandru-cel-Bun.
Alexandru-cel-Bun aved nevoie de vecinii de pestre Nistru
pentru Mewl situatia. Se mai adauge cd Intaia lui
sotie, Margareta, care purtà numele builicii lui Alexandru
erà chiar o rudä a acesteia, se numdrà printre credin-
,cioasele Bisericii rornane. Din amàndoud aceste motive,
Alexandru, care incepuse organizand Biserica rdshriteand
a Moldovei si statornicind legatura ca ierarhia constanti-
nopolitand, ajunse dela o vreme, de sigur dupd moartea
VIddicdi Iosif 1, epitrop si consangean al sdu, sd sprijine
incerctirile de cucerire ale catolicismului polon.
La invierea episcopiei Siretiului nu era de gandit, cu
toate cà regele Ludovic al Ungariei, ajuns i stapan al
Poloniei, fdcuse pe Papa sä creeze in Haliciu, pentru Ga-
litia i phrtile vecine, o Mitropolie catolicä a. La '1387, cel
d'intaiu episcop de Siretiu fusese strdmutat la Vilna, fdrd sá fi
stat in orasul de resedintA domneascd, al cdrui titlu 11 purth 3.
Inainte de ajungerea in Scaun a lui Alexandra, titlul de
episcop siretean II purth un al doilea Polon, .. tefan Mar-
tini, un Dominican, ca si aceia cari stdteau in mändstirea
Sf. loan Botezatorul din localitate, in care se shvArsiau si
minuni trecute la protocol. Pe la Inceputul veacului al
XV-lea serie din Sandomirul polon cel de-al treilea epis-
cop, de acelasi neam ca si innaintasii sai, Ioan ; el atiirna
de Scaunul Cracoviei 4. *i la 1413 se pomeneste un episcop,
Nicolae Venator, din Ordinul Sf. Pavel Eremitul, apoi, in
acelasi an, Dominicanul Toma, concurent biruitor al celui
d'intaiu, care ajunse astfel sä pdstoreasch tocmai In Scar-
El trlia Inca la 46 Septembre 1408: Melchisedec, Cronica Romanului,
p. 102.
2 Hoppe, Gesch. von Galizien, 1792, p. 206 i urm.
8 W. Schmidt, Romano-catholici per Moldaviam episcopatus et rei
romano-catolicae res gestae, Pesta, 4887, p. 26, 0 Eubel, in Roe-
mische Quartaischrift, 1898, an. XII, p. 408.
Studii i documente, I-II, pp. xxix-xxx, xLvn-vin.

www.dacoromanica.ro
 CATOLICISMUL DIN MOLDOVA SUPT ALEXANDRU-CEL-BUN 64

dona Dalmatiei unguresti. Toma e si cel din urmd episcop

de Siretiu din Domnia lui Alexandru, i toti nu inseamnd
altcevA decdt urme goale si pretentii desarte.

in timpul chid moastele Sf. loan- celui Nou se aduceau

In Suceava, ajunsa resedintd de Mitropolit cu binecuvân-
tarea Patriarchului, langd Alexandru stated ca Doamna o Ro-
manch, ortodoxa Ana. inainte de a o lua. pe (Musa, Domnul
se casatorise cu acea Margareta de care a fost vorba mai
sus. Ea muri In cel d'intdiu Was al Domniei rnoldovenesti,
Baia sdseascd. Fil ingr, opata in vre-o biserich de lemn a
negustorilor catolici cari erau oraseni cu drepturi ai Bali sau,
cum i se ziced atuncea, de obiceiu si oficial, ai ecetatii
MoldoveiD, dupa apa ce curge In apropierea ei. Peste os5.-
mintele Margaretei, Alexandru-Voda cladi acum o mare bi-
serica de piatrii., In stil gotic, cu boli i sapäturi frumoase,
adause chilli de manastire, dar nu pentru Dominicanii
strdmutati dela Siretiu, cari, ei, aveau grija sulleteasch a Mol-
dovei de spre prim catolicilor, ci pentru Franciscani, cari
se Intetiau pretutindeni la lupta cu schisma 1. La 1410 bi-
serica erà gata, si poate chiar un nou episcop stated langä
zidurile ei.
Aceastd declaratie de siinpatie pentru catolicism trebuie
pusa Insa In legatura cu un sir de evenimente politice,
care dovedesc eä nu credinta Domnului fusese schimbatd,
ci numai motive de oportunitate-1 facuserd sa iea unele
masuri care nu corespundeau convingerilor sale. Anume,
la 1404, Alexandru jura intdiasi data credintd regelui Po-
loniei, lui Vladislav Iagello, pe cAnd vecinul sau Mircea
faced politich ungureasch, mergind la Severin sh Intdm-
pine pe imparatul-rege Sigismund. La 1410, Moldovenii
se luptau la Tannenberg, In oastea polond, lmpotriva Ca-
valerilor Teutoni. La 1411, Alexandru faced un imprumut
regelui si capata ca zalog eventual Pocutia. i Indatd,
duprt 1415, cAnd Alexandru, mergand In Polonia, e Into-.
Bandini, ed. Urechil, in Att. Ac. Ron., XVI, p. 244.

www.dacoromanica.ro
 62 ISTORIA BISERICII ROMÀNESTI

várdsit de Doamna sa Ana 1, Alexandru se insurà a treia

eard Cu vara lui Vladislav, Ryngalla, care puteá sh-si afle
In Moldova episcopul catolic si biserica latinh 2. Incd din
August, episcopul de Camenita, MIAU voia de a sfintl pe
Ioan de Riza, Polon, ca episcop de Baia, si, In Novembre
1417, Ioan puteà sh ocupe chiar aceste functii 3.
In Maiu 1415 Inch, atunci când Alexandru, cu Do l mna
Ana, Fácil acea calätorie politicd de nouh inchinare, la
Curtea regelui Poloniei in Sniatyn, Vitold, Marele-Print al
Litvaniei, chutánd sh-si capete oarecare neatárnare politicä
si stiind ch o formà bisericeasch deosebith trebuie sd-i co-
respundh, lsi ueä la hotarele Moldovei un nou Mitropolit
pentru Tinuturile sale, din care a vrut sh fach mai tdrziu
si un regat. Din dorinta de a nu supärà pe regele polon
Vladislav, Patriarhia de Constantinopol nu vol sh deà bine-
euvântarea ei pentru Intemeiarea noii diecese. Se gásirä.
Insh episcopi cari sh dea celui d'intaiu Mitropolit de Chiev
din nona serie, Grigorie Tamblac, binecuvântarea lor 4.

Tamblac fusese, probabil, la Constantinopol, egumen al

vestitei mänhstiri Pantocratorul, si In aceastá calitate el fi'
unul din Trimesii Patriarchiei In Moldova, cari shvarsird
.opera de Imphciuire 5. Cu acest prilej rämase el In tara
mai multa vreme si tinù la Suceava, lnaintea Domnului
tánár, a batranului Mitropolit Iosif, a clericilor si a boje-
rilor mai cárturari, un sir de predici, láudand intr'una
din ele si pe noul sfánt ocrotitor al Scaunului metropo-
litan ca si al Scaunului domnesc insusi, Ioan dela Cetatea-
Albh. Aceste predici, care fuseserd puse In scris, s'au phs-

1 Dlugosz, la acest an.

2 Iorga, Gesch. des rum. Volkes, I, p. 299 §i. urm.
3 Eubel, In Rám. Quartalschrift, 1903, p. 489.
4 V. bibliografla mai nota privitoare la Tamblac la Kaluzniacki,
Aus der panegyrischen Litteratur der Sildslawen, Viena, 1901; Iati-
anirschi, Grigorie Tamblac, 4908.
6 V. mai sus, p. 52.

www.dacoromanica.ro
 CATOLICISMUL DIN MOLDOTA SUPT ALEXANDRIJ-CEL-BUN 63

trat, si ele aratä In Grigorie, care era de nastere Bulgar

Invätase la scoala vestitului patriarh de rárnova, Eftimie,
un cunoschtor bun al stilului clasic in omiletich si un
retor dibaciu. Pe vremea aceia, Tamblac, mai bucuros de
Moldova esArbeasch, decat de apäsätoarea atmosferä ele-.
nizanta din Constantinopol, îi zicea. numai : deromonah al
Bisericii moldovenesti). Poate cä recomandatiile lui Ale-
xandru-Vodä vor fi atras luarea-aminte a stäpanitorului
lituan asupra invktatului cdlugär, i Mitropolitul mol-
dovenesc, urmas al lui Josif, se va fi aflat intre acei epis-
oopi cari slintira pe Grigorie ca pe un conducätor al Bise-
rica rusesti din principatul lui Vitold. Cu greu ar fi gäsit
el oameni mai bucurosi sä-1 ajute decat pe Moldoveni, in
mijlocul cdrora petrecuse atata vreme , spre folosul lor
cultural si religios 1.

Hirotonisirea Mitropolitului de Chiev era un päcat fatä

de ierarhul constantinopolitan ; ingäduirea politicei de spri-
jinire a catolicismului, la care se invoise Alexandru-Vodh,
era o alta gresealä, nu mai pu in grea. Se addugi si o a
treia pentru ca sä apee si mai mult pe urmasul lui Iosif,
pe al doilea Mitropolit, färil nume, al Bisericii moldovenesti
organizate. La 27 Decembre 1414, regele-impärat Sigis-
mund,cu care Alexandru träia, In bune legäturi de prie-
tesug, ca unul ce nu stià tratatul de impärtire a Moldovei,
pe care, in 1412, puternicul vecin 11 incheiase cu Vladislav
al Poloniei, alt prieten si mai bun, intra in orasul sviterian
Constanta, cu un strälucit alaiu, pentru a deschide acolo si-
nodul care trebuia sä inchidä l'hila, de mult deschisd, a
shismei Apusului, impärtit intre Papa din Roma si Papa
din Avignon. In Constanta venira, pe langä atätia prelati
unguri, i Trimesi ai mai multor orase, intre care si cele

Cf. Melhisedec, in Att. Ae. Rotn., VI, p. 4 i urm., sau Rey. p.

ist., arch. fi fil., III, p. 1 si urm. ; apoi i in anul VIII din Biserica or-
todoxa romdnd.

www.dacoromanica.ro
 64 ISTORIA 13ISERICII ROMANESTI

ardelenesti, Clujul, Alba-Julia i Brasovul. Poftità de un

suveran asa de puternic precum era. Sigismund, Moldova,
pe care la 4420 episcopul de Baia o declara asupusa stä-
pànirii temporale a lui Sigismundp 1, Ii trimese si ea de-
legati, dar numai din acele orase care aveau un numar
de locuitori catolici, dintre sträinii unguri, gerrnani si sasi.
Cronicarul sinodului, Ulrich de Richenthal, pomeneste ast-
fel pe reprezintantii Sucevei, Romanului 2, Iasului 3, Has-
Barladului si altor targuri prea sucit serse ca sä
se poatä recunoaste 4.tim ca i Chilia a avut stema ei la
Constanta 5, precum, de alminterea, nici Muntenii n'au lipsit
dela acest maret sinod pe care-1 prezida un imparat do-
ritor de a juca un rol mare in lume. In ccei doi Mitro-
politi i epte episcoph, de cari vorbeste cronicarul 0, tre-
buie sà se vada mai multi preoti si egumeni decat epis-
copi adevarati.

Ai nostri n'au avut fireste niciun rost in hotararea ma-

rilor probleme religioase pentru c.are fusese adunat sinodul.
Dar uu Mitropolit ortodox care stinteste episcopi fära voia
Patriarhiei, care ingaduie a i se da de Damn un coleg ca-
tolic, färä a protesta, si care, in sfarsit, lasa sa-i piece din
tara delegati la un congres bisericesc latin, avea socoteli
de dat la Constantinopol. El a si fost chemat acolo, cum,
tot pentru tolerarea intinderii catolice, fusese citat odata cel
d'intaiu Mitropolit al Un,grovlahiei. Sau poate, fara nicio
citatie, Mitropolitul Moldovei veni spre orasul impäratesc,
din partea Domnului säu, pentru ca sä. arate Imparatului
bizantin, care insh nu era totdeauna stapan peste Patriar-

1 Eubel, in Romische Quartalschrift, 4893 (XII).

2 aReissmarck.»
3 «Die zwii seind Philistei.«
4 aModerland», «Maydan, «Herat», «Mentz», allfolga».
5 Hurmuzaki, 12, p. 497, no. 409.
e awaien Ertzbischoffen und sonst syben Bischoff yres Lands...,
vil Gelerten« ; fol. ccx V 0.

www.dacoromanica.ro
 BISERICA ROMANEASCI I LUPTELE PENTRU UNIRE 65

hul lui, cd o asemenea actiune In rnaterii religioase e im-

pusd de nevoi politice ce nu se pot InMara. Oricum,
iatd-1 pe capul Bisericii din principatul lui Alexandru-cel-
Bun la Athyra, langd Constantinopol.
Patriarhul nu vol sä.-1 recunoascd drept Mitropolit ca-
nonic, poate i pentru cà fusese numit dintre clericii
ucenicii lui Iosif si ascultdtorii lui Tamblac, in loe sä fie
trimes dela Constantinopol, dintre clericii cari, acolo, se
atineau la episcopli apropiate sau oricat de depdrtate 1. im-
pdratul llpsià, fiind dus, Inca din vara anului aceluia, 1.415
, In Moròa pentru a ridica vestitul zid de sese leghi, Hexa-
milion 53 in zädar stäruird pentru Moldovean unii dintre e-
piscopii greci alatori atunci In Capitala impdratiei, si mai
ales al Mediei, spuind cä e obiceiu a primi, nu numai pre-
lati aflAtori In situatia Mitropolitului moldovenesc, dar panä
si Armeni, Musulmani i eretici declarati. Afacerea se zd-
bovl mai mult timp, i anume pand la lntoarcerea Im-
pdratului Manoil, om de autoritate, care, In clipa cand
propune5. cruciata Venetienilor 8 trebuia sh caute a nu
pierde prietenia puternicului Domn ce stdpania la gurile
Dundrii. Dar Patriarhul Eftimie nu ascultd nici de sfatuI
Impdratului lnsusi ; numai dupd moartea lui, la 31. Mart
1.416 4, Mitropolitul cdpdtä dela noul Patriarh, Bulgarul Io-
si f, poate si el vre-un ucenic de-al lui Eftimie de Tarnova,
putinta de a pie* prin aceia cd i se dddurd scrisorile pa-
triarhale de intarire b.

Peste cinci ani de zile, Mitropolitul, care scdpase din

greutdtile create de Patriarhie, vdza pe Alexandru-Vodrt
Syropulos, Vera historia unionis non verae, Haga, 4680, p. 3.
2 V. Iorga, Notes et Extraits, I, la acest an.
3 Notes et extraits, I, p. 239.
4 Du Cange, Glossarium mediae et infinute graecitatis, p. 4191.
Syropulos, 1. c. In cronicii se vorbe§te apoi de solia la Papá a luí
Nicolae Eudaimonoianni ; v. Notes et extra its, seria a 2-a, p. 183,
nota 1; p. 498, nota 3.

www.dacoromanica.ro
 66 ISTORIA BISERICII ROMÀNEITI

despartindu-se, cu voie dela Roma, de sotia sa catolica,

Ryngalla. Episcopul de Baia, loan, prezinta cererea la 1-iu
lidie 1421, si la 15 Decembre casatoria era dezlegata, pentru
inrudirea de aproape, necanonica, liare soti. Cu Doamna
de neam polon, pleca din Iasi un puternic sprijin al cato-
licismului, de1 Siretiul trecù, In 1421, la Ryngalla, care
va fi stiut sa ocroteasca pe domeniul ei legea 1. Nu
stim ce isprava va fi facut episcopal de Siretiu in anii cat
orasul fù al Doamnei divortate : dupa Nicolae Venatoris,
intors la aceasta diecesa, un loan poarta titlul episcopal
de Siretiu dela 1434 inainte 2. Dar rivalul sau din Baia
intra In lupa Cu Franciscanii, cari pretindeau s'a indepli-
neasch functii preutesti prin sate si, cat despre aceia, mer-
geau prin carciume aveau tiitoare in vederea lumii.
Nici loan, nici urmasul san, dela 30 April 1438, Petru din
Zips, nu putura s'a mai ridice conditiile materiale sau mo-
rale ale diecesei, Iii care episcopul, care, din nenorocire,
pentru el, rezida de fapt, primia doar 70 de galbeni pe an
(lela putinii credinciosi si nu era tinut in seama nici de
Franciscani, nici de Dorainicanii cari mai erau lasati
cutreiere tara, mai mult pentru plàcerile lor decat pentru
folosul confesiunii latine 3.

Episcopul Melchisedec pomeneste o notita pe un crono-

graf tradus In romaneste, notita, de buna seama margi-
nala, care reproduce un antimis al Mitropolitului moldo-
vean Macarie4, cu data de 1429. Mitropolitul poarta titlul
de «al Moldovlahiei si al partilor de lana Marev. Acest
titlu e intru toate corespunzator cu epoca lui Alexandru-
cel-Bun, cand Moldova se numia bisericeste asa (Moldo-
Hurmuzaki, I 2, pp. 514-5, no. ccecxxtv.
2 Eubel, t. c.
3 /bid.
4 An. Ac. Rom., VI, p. 46, nota. Pomelnicul dela Bistrita are infra
losif i Teoctist pe loan, Samoil, loanichie, Vasilie, dar ei pot fi qi
earchiepiscopir de Roman (v. mai departe). Macarie lipsetne.

www.dacoromanica.ro
 MINASTIRILE LUI ALEXANDRU-CEL-BUN 67

vlthiav si D3mnul W zice astfel In unele din actele sale

mai tärzii si and amintirea episcopiei de Cetatea-Albh,
de curand anexath apoi la Moldova, trebuià sh fie f oarte vie.
Macarie nu mai apare, de alminterea, nicáiri,si niciun alt
Mitropolit moldovenesc nu e amintit panh la tratativele
cele noud pentru Unire, lntre Roma, adusä la unitatea de
CArmuire, si vechiul Bizant Indhrhtnic, In 1437 i anii ur-
mhtori.

CAP. IV.
Mänästirile lui Alexandru-cel-Bun.
Din ce in ce mai desphrtith de Polonia, iar la urmh in
¡Arai-Lsá leghturà ca Lituania lui Svidrigailo, neastamphratul
urmas al stapanirii si planurilor lui Vitold, politica moldo-
veneasch nu mai cerea ocrotirea fhtarnich a catolicismului
din partea Domniei. De alminterea, ziditorul bisericii cato-
lice din Baia fusese un ctitor si inoitor de mänhstiri
shritene. Intr'un ungbiu de munte din Bucovina de azi, la
firoldovip, el fäcù o nouh mandstire, al chrei privilegin
d'intaiu are data de 31 Octombre 4402 si vine dela Ale-
xandru, care dtidn fundatiei sale douh mori In Baia : una
Iii cetate chiar, alta la margine, si patru shlase de (LTataripl,
osezate tot acolo. Danii de phm5.nt le face el Moldovitei si
in 4409; o mare parte din munti si vArni, Tinutul ce mhr-
geneste cursul r6pede al Bistritei, intrd astfel dela lnceput,
cu uriasele-i phduri bhtrane, In sthrdnirea chlugärilor Bunei-
Vestiri. i Doamna Ana crescù din partea ei averea Mol-
dovitei 2. Egumenul eel d'intaiu al Moldovitei nu e numit
In niciunul din aceste acre domnesti, dar el trebuie sä li
fost, nu numai administratorul unor mosli Intinse, dar si
mi fel de VIddich, farä hirotonisire al preotilor din toate
satele ce alchtuiau marele domeniu al manastirii.

1 Sau TatAra§i-Tigani.
3 Wickenhauser, Moldowiza, Viena, 1E62, p, 55 si urni.

www.dacoromanica.ro
 68 ISTORIk BISERICII ROMANESTI

N'avem Inch o carte de privilegii pentru mhnhstirea de

pe malul Siretiului, a eSfantului Nicolae din Poiana Sire-
tiuluiD, dar, Inch din 1409, Alexandru fhcea o danie .acestei
mAnástiri, färd a spune ori a lhs'a sh se inteleagh prin vre-
un cuvant ch el ar fi si Intemeietorul ei. Domnul se multh-
meste a-i da toate drepturile asupra bhltii ce se Intinde-
dela gura §omuzului panä la hotarul ce este la Heciu),
precum si un loe de shdit vie pe dânsul 1. Se adhugirá.
apoi, la 4410, chtre averea acesteilalte mhndstiri : edin Ta-
mârtasenii dela S, omuz cinci sAlasuri de Tatari, Cu voia sol-
danului lor [sau cu soldanul, cu Sultanul, sau Voevodul
lor], PetruD 2 .

Bistrila, de langti apa cu acelasi nume, fù prefäcutä de

Alexandru, care erà sh fie si lngropat In cuprinsul eh.
Acestei mhdastiri, cu bramul Adormirii Maicii Domnului7
li hArAziâ el la 1422 vama Barladului, care nu era una
din cele mai putin Insemnate ale terii, «:in deplinh sthpanirer
pe veci» ; peste Oliva ani, la 1428 si 1431, cand Domnia
lui Alexandru se apropia acuma de sfarsit, Bistrita mai
cäpAta o vaina: aceia, pentru Secuime, dela eTazlhu, care
se tine de vama Bachulub. Patru prisäci de albine, In lo-
curi dephrtate, trebuiau sä deà bisericii ceara trebuitoare..
Slujba erau sä i-o fach 31 de sälasuri de Tigani,* se
zice aici, nu eAtigani», ca la Munteni cu un cneaz sau
jude si 12 ebordeieD de Tatari adevärati. in sfarsit, pentru
intaiasi dath se da' unei mänästiri, impreura cu un sat si
silistea lui, si mandstirea clddith de altii pe acest loe : amh-
nhstirea Sf. Nicolae, unde a fost Huba» 4.. Acest act ni dh.
numele egumenului Vasilie, numit staref, iadomnp, chir,
ea episcopii. La Bistrita s'a Ingropat si Doamna Ana, la 2
Novembre 1418 5.

1 Arch. ist., 12, pp. 41-2, no. 283.

2 ibid., pp. 42-3, no. 284.
8 Ibid., I 1, p. 432.
4 ibid., pp. 422-3.
A Iorga, Inscriplii, I, p. 38.

www.dacoromanica.ro
 MiNASTIRILE LUI ALEXANDRU-CEL-BUN 69

HArtiile mhndstirii Neamtului n'au fost tiphrite niel mh-

car In regeste, fiind numai de pulirla vreme aduse la Ar-
hivele Statului, dar ele trebuie sh cuprindh un numär de
privilegii ashmändtoare dela Alexandru-cel-Bun.
Bisericuta de lemn dela Reideiati, unde erA, dela Bogdan-
Vodh Incoace, gropnita Domnilor Moldovei , pentru care
cuvânt i-a tácut i daruri Anastasia, fiica lui Latcu-Vodä,
sotia lui Iurg Coriatovici 1, a fost intemeiath din nou, de
piaträ, supt Alexandru insusi. Un privilegiu mai tArziu da
mhrturie cá ork,,anizatorul Moldovei, in ordinea politich
In cea bisericeascii, a däruit bisericii acesteia, al chrei
staret de miinhstire tineà loc de episcop in phrtile de sus
ale terii, care fuseserà de curand cdpätate, supt Alexandru
insusi ori supt inaintasul säu, Petru Musat, dela Poloni,
nu mai putin de 50 de biserici, acu popii Ion), i anume :
«din Tinutul Sucevei 44, iar din Tinutul Cernhutului sese
biserich 2. La Rddhuti se incepù acel pomelnic din care
pe Incetul se dezvoltä. In alte locuri, mai fericite, cronica
moldoveneasch.

inca inainte de Alexandru, de pe vremea lui Roman-

Vodä., ctitorul orasului ce-i poarth numele, se aflà. In acesta
o biserich a Sf. Paraschive. Aici s'a ingropat i sotia inte-
meietorului, Anastasia. Fiul A.nastasiei si al lui Roman veril
acum sa inzestreze biserica din Roman Cu sate si mori, ca
avaduri pe Moldova din jos de târgul Romanuluil. Actul
de danie spune ch ea s'a fäcut «in Suceava, preasfintitu-
lui Mitropolit Iosif», ceia ce aratà dota lucruri :
acesta erá ctitor la Sf. Paraschiva, de vreme ce lui i se
fhceau daruri pentru ddusa si, al doilea, cä. In acest mo-
ment, la 16 Septembre 1408, nu se intemeiase inch o a
melchisedec, in An. Ac. Rom., VII, p. 272 sau tu Rev. p. ist.,
arch. i fii., I, p. 60; Kozak. Die Inschriften aus der Bukowina,
Viena, 4903; cf. Ist, lit. rom. in veacul al XVIII-lea, II, p. 532,
nota 1; Studii o: doc., VI, p. 627.
2 Uricariul, XVIII, p. 58 §d urm.

www.dacoromanica.ro
 '70 ISTORIA BISERICII ROMXIVEM

doua episcopie a terii, o dlitropolie a Terii-de-Jon, cum

i s'a zis mai tdrziu, In Roman 1. Totusi Alexandru-cel-Ban
se aratd, Inteun act al lui S, tefan-cel-Mare, ca lntdiul ctitor
al alitropolieb) de Roman, cdreia-i dd, nu numai Leueu-
senil, ecu dijma de varzd, cari se IntAlnesc si In docu-
mentul precedent, dar si Dragomirestii 2. Cel d'intdiu «Mi-
tropolit al Romanuluil, chir Calist, e pomenit intr'un act
dela Stefan-Vodd, fiul lui Alexandru, la 30 Septembre 1445,
cAnd i se dä aun Tatar din Tatarii nostri (lela Neamt si
ca sälasul si cu toatä averea luiv 3, putdndu-1 Idsh dupä
moarte, fie abisericiiD, fie altui cui va, daca nu vred sd-1 li-
bereze, ca sä trdiasca aslobod, dupd legea romdneasclb,
anepomeninda-i nimeni de roble». dIitropoliaD se aratd ca
un fapt cunoscut si, de oare ce, In luptele ce izbucnirti,
dupd moartea lui Alexandru, fiii lui nevrednici numai rägaz
pentru asezdminte noud bisericesti n'aveau, trebuie sä se
admitä cä intemeietorul episcopiei de Roman a fost to
Alexandru-cel-Bun.

CAP. IV.

Urmasii lui Alexandru-cel-Bun si mängstirile Moldovei.

Si fiii, nepotii de fii, In luptä pentru stapAnirea Moldoveir
ai lui Alexandru-Vodd, sAnt darnici l'ata de m5ndstiri. Acestea
erau asezate la locuri de strAmtoare, de pasuri si de vaduri ;
ele aveau lmprejmuire de ziduri, tare pentru acele vremi,
si erau In stare, si sh apere o ostire, si s'o primejduiascA
In trecerea ei. e EgurnenulD dela Pobr ata, Eustatie, primester

1 melchisedec, Cronica Romanulai, I, pp. .101-2. Cf. 1. Bogdan, ta

Convorbiri ¡iterare, XXXV, p. 364 0 urm.
2 Melchisedec, 1. c., p. 147.
2 lbid., p. 412.

www.dacoromanica.ro
 !IMAM LIII ALEXANDBIJ E MiNiSTIRILE MOLDOVEr 71

astfel, dela Petru cel d'inthiu apatru sdlase de Tigani» 1,

dupd ce Stefan, fratele shu, inchinase aceleiasi mAndstiri
altd surnd de Tigani 2; i se dau buti de vin din clijma, din
adeseatinav domneasca. dela Iihrlau, sau dela Cotnariul sd-
sesc, ori de aiurea. Ceard dela Thrgul-Frumos se adauge
nrandstirii din partea aceluiasi statornic sprijinitor, Petru-
vart, la 5 Octombre 1448, chnd el era insusi (in !nand-
stirea din Poianal., incunjurat de edrepti boierip, In frunte
Cu Neagoe, cut un Vornic, un pArchlab, un Stolnic, un
Ceasnic, un Sphtar si pisarul Tudor, care scrie actu13.
«Fratii», puteau sä aibh astfel «un adaus de 'Altura.' la tra-
pez5.1 (la masa)'. Dela Alexandre' , liul lui Roman si
nepotul lui Alexandru, calugärii dela «Pobrata, din Poiand),
capdtd iardsi ceard din prishcile domnesti ¿lela Thrgu-Frumos,
mai thrziu chlugarii putneni ieau camina cerii dela Si-
retiu 2, buti de vin din dij ma ce o ridich Domnia acolo,
(lela cArciume, apoi o prisacd in branistea», in teritoriul
oprit, dela Bohotin, mai pe urrnd si mdji de peste, in sarsit
Tigani, Tatari, poieni, mori, mosli, apustiethtip lhngä ape,
loc de helesteu, de vdratec si de sat, pe DNä un numar
mdsuri, de ecoloadei) de grAu i orz dela 'Sasii din Baia,
cari, altfel, vor plhtl o amendd de 60 de ruble de argint,
de tot mare pe acea vreme6.

Bistrifa, din parte-i, se alege, dela Alexhndrel, Cu pes-

cuitul In Botna, si In Nistru chiar, adoud peschriir,
scutite de orice amestec al acelui ce va tinea (lela noi
cu vama ei cea vestita 7.

1 Arch. ist., I 1, p. 123.

2 ibid.
Ibid., p. 413.
4 ¡bid.
6 Wickenhauser, Woronett und Patna, Cernauti, 1886, p. 485.
6 Arch. ist., 11, pp. 102-3. Cf. 0 p. 142.
7 Ibid., p. 141.

www.dacoromanica.ro
 72 ISTORIA rnSERICII ROMINESTI

Dinteun privilegiu al lui Alexandrel si din al doilea, dela

20 Maiu 1459, al lui .tefan-cel-Mare Insusi, adevdratul urmas
al lui Alexandru-cel-Bun, precum si din altele dela acela.si
Domn, se mai vede ce situatie superioara, asamanatoare cu
a lacasurilor monastice din Apusul catolic, dela care, in
atatea privinti, se inspirà Moldova, aveau aceste manastiri,
mai bine impartite decät ceIe din Tara-Romaneasca. Pe satele
lor, nicio dare nu se da altuia decat numai calugärilor.
Domnia sau proprietari mai vecbi, ca abiscupul», ceia ce
Inseamnä episcopul catolic, pe care Sjefan 11 despoaie de
drepturile sale asupra Ungurilor dela Lucacesti, parrtsesc
toate veniturile. Nu se mai datoresc Statului dijmele de
once fel, ca eberbenitele de mied i drobii de sare, nici
niel posada, adeca sarcina de a face straja la
cetati 2 podvodul, caratura pentru Domnie ilisul,
poate pentru prinderea pestelui 3, ducrul la moarb,
da cetate» 4, da cositul fanului domnesc», nici caii de
jold pentru posta Mariei Sale, nici acaratul butilory
si nicio altä aslujbal legiuitä. Aiurea se adauge cä uread-
nicii, . dregätorii Domniei, dijmarii sau desetinarii nu vor
ridica dijma albinelor i ca pripdsarii nu vor aveà apripa-
sub) pentru trecerea, de catre vitele sträin.e, a chotaruluii.
Globnicii nu ieau gloaba, pentru anumite delicte si crime ;
nici atretinaD nu se pläteste aici. N'au rost oslubarii, nici
ep5rerubtiiD, ale caror Indatoriri fiscale nu Milt cunoscute,
nici egonacii» sau urmatorii 5. Une ori vamesii n'au dreptul
de a culege vama drumului asupra epestilor si verzeiD calu-
garilor 6. Ba chiar acestia puteau aduce unele lucruri din

1 Arch. ist., II, p. 114.

2 Cf. Bogdan, Documental Rdzenilor din 1484 ti organizarea armatcl
moldovene in secolut XV, din An. Ac. Rom., XXX, 1908, pp. 52-4.
8 Melchisedec, Cron. Hufilor, I, pp. 56-7; Cron. Rom., I, pp. 121-2.
4 Acelasi, Cron. Rom., I, p. 120.
5 Ibid., pp. 118, 126.
6 Ibid.

www.dacoromanica.ro
 1IRMA$II LUZ ALEXANDRIT I MhIXSTIRILE MOLDOVEI 73

strainAtate si a le vinde acolo färä a da vam5.1. Multe vämi

ale terii, amari, i mici, si per episuril (vami de tranzit), ori
agrivna» sau vama cardlor, ca acelea din Bacäu si din
Tazläu, däruite de S, tefan-cel-Mare Bistritei 2, erau ale mä-
n5stirilor 8.
Judechtorii oraselor vecine, Iasi, Harläu, Bacäu, soltuzii si
pärgarii, arânduitii tärgovetilor, », cari luau gloabe pentru
asfezi» i chemau la balciuri In zilele hotdräte starostii de
Tinuturi sau parcälabii de cetäti n'au dreptul sä judece pe
oamenii de pe teritoriul imun al mänästirii, ci acest drept
se dä cAlugärilor, adech egumenului, care va fi fost repre-
zintat la judet printr'un dichiu, ca al episcopului. Unele
venituri domnesti de prin targuri, ca venitul cerii din Bacäu,
trec iaräsi la chlugä.' ri 4. d'Adune mari», «furt, desugubinä»,
pentru fapte rusinoase, arapiril ca si apricinile mici», nu
vor Indrepta spre niciun Scaun de judecatä,afara numai
de cele pe care si le opreste Domnia, ea tradarea, de sigur 8.
Nu numai cä toate veniturile sant ale mändstirii, dar nici
mesterii ce se vor afta prin sate, a cojälari» (cojocari) sau
nu vor avea sä lucreze pentru Domn, ci mestesugul
lor va fi de folos numai sfantului läcas.
Cum se vede, mänästirea moldoveneaseä din acest timp e
Cu totul scutità, immunis, cum s'ar fi zis In Apus, sau, cum
se zicea atunci In Moldova, Cu un cuvänt tätäresc, tarcan 7.
Astfel stätea Biserica. Moldovei In preajma Unirii Räsäritului
cu Roma, In conditii de organizare si demnitate mult supe-

Melchisedec, Cron. Roni., I, p. 127.

2 Arch. ist., I 1, p. 154.
8 Cf. darea in Tara-RomAneascA, a vimii dela Calafat, cu tarif fix,
catre Tismana, la 4529; Arch. ist., I', p. 30.
4 Arch. ist., I 1, p. 154.
5 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 126.
lbid. Dar sAnt cazuri cind adesugubinas i arapirea fetelors aduc
gi ele gloabl Domniei; Arch. ist., 11, p. 424.
7 Arch. Ist., I 1, p. 154; Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 126: velicoid
tarcansvo, escutirea cea ~en.

www.dacoromanica.ro
 74 ISTORIA BISERICII ROMANEgI

rioare acelora de care se bucurA Biserica munteana, in-

tratd rapede in lAncezire.

CAP. V.
Sinodul din Florenta.
1. Mitropolitul Grigorie. Intr'un moment cAnd negocierile
pentru Unire erau destul de inaintate, se InfAtis5. la Roma
chiar un cleric romAn, Grigorie, care mArturisl credinta
catolicA i fù hirotonisit acolo ca Mitropolit al Moldovei,
primind misiunea de a aduce la catolicism, nu numai pe
Moldovenii s'A dar si pe aRomAnii i Bulgarii ce ata In
regatul Ungariei sau la hotarele lub 1. Un pasaport formal
se dAdd acestui aarhiepiscop al Moldovahiei» , pe care
tara, In fruntea cdreia stAteau 011 lui Alexandru-Vodd, Ilie-
Stefan, impacati acuma, n'aveà de ce-1 recunoaste 2.
Moldova nu puteâ sA aibA atunci, cu cei doi Domni, atatA
vreme dusmani, dintre cari unul nu puteà st rabde pe cellalt
ranga dAnsul, o adevdrata politicA, i IncA politica IndrAz-
neatA care ar fi lntors-o la catolicismul din vremurile lui
Latcu-Vodd si ale lui Petru I-iu.
Episcopul de Siretiu ~ase si mai departe In Polonia
noul episcop de Baia, Petra din Zips, nu M numit decAt
la 30 April 1438 3. Inaintasul s'AA se pare cA nici nu mai
stAteA In cea mai veche cetate a Moldovei, cAutase
adApost In mAnAstirea cea bätrAnd a Franciscanilor dela
Trebes, lAngd Bacdu, pe apa Negelului, cari Franciscani
veniseri din Secuime, din Marea lor Cali dela Csik-Som-
lyò 4. RAmasitele de catolicism erau amenintate, In sfarsitr

Annales ecclesiastici ale lui Baronius, la anul 4436.

2 V. Hurmuzaki, I 2, pp. 599-600, no. mr.
8 Eubel, 1. c.
8 Studil §i doc., I-II, pp. xxxvr, 450-3, no. cm; cf. Melchisedecf
Cron. Rom., I, pp. 48-20, dupä izvoare cehe. V. p. 66.

www.dacoromanica.ro
 SINODUL DIN FLORENTA 75

si de propaganda husith, ocrotita, se zice, de Alexandru-

cel-Bun, catre sfarsitul Domniei lui i reprezintata la 1438
de un preot Constantin, de loe din Roma, care se landa
ch. este canonic al Lateranului si castiga mula lume la
noua lege poporalä, cu chrtile sfinte In graiul vorbit si in-
teles in de obste 1.

2. Rasitisnzul in Moldova §i Marainurei§. Husitismul

nAvalise, In adevdr, Ungaria, in acelasi timp cand lup-
tatorii pentru biruinta Bibliei si Evangheliei, ihra cere-
monii si forme, fard VIddici i pomph, cuceriau orase
In Statele imparatului-rege i ajunseserh, pradand si can-
tand itnnuri, in Zips si In Maramurds 2. Preoti din acest
Maramuras romanesc sau din partile vecine ale Ardealului
primira credinta cea nouh, care ingäduia si mirenilor itn-
ptirtasenia esupt amandouä speciileD, cu pane i cu vin,
asà cum obisnuise totdeauna Biserica agreceascb a Roma-
nilor. Urmand exemplul Cehilor, cari tälmaciserh Psaltirea
si toata Biblia, acela al Polonilor, cari aveau i ei psalmii
In limba poporului, preoti din acestia cari primiserti cre-
dinta simpa si intima a lui Huss cel ars pe rug, thImAcira,
duph un original slavon, pentru intaiasi data., phrti din
Scripturd. Astfel incepurà sh umble din m'AM in mana
manuscriptele care cuprindeau, intr'o asprh prozh, plinh de
greseli i Incalcita, Psaltirea romaneasch, Vechiul Testament
romanesc, Evanghelia si Faptele Apostolilor in limba noastra.
Crezul catolic phstrat de Husiti era adaus la aceste lucrari
incepatoare de talmacire 3, si se mai cetiau i unele legende
a Sf. Dumineci, a Sf. Vineri, In care se oglindesc supera-

Eubel, I. C.; Lewicki, Codex epistolaris saeculi decimi quinti, in

Monumenta Poloniae historica; Cracovia, 1891, pp. 254-5, 267-9, 281-6,
305-6; cf. Studil t;i doc., I-II, p. XXXIV.
2 jorga, 1st, lit. religioase a Romdnilor pdnd la. 1688; Bucureli 1904,
p. 16 tá urm.
3 lbid. p. 48 i urm.

www.dacoromanica.ro
 76 ISTORIA BISERICII ROMINMI

titule pe care, de mult timp, le rdspandiserd intre Români

preotii bulgari ce se convertiserd la legea de suferintd
si de entuziasm, de inldturare a formelor, ce poartd numele
lui Bogomil, intemeietorul ei, la legea noului pavlichianism
sau a bogomilismului 1 lar, cu catva. timp inainte ca husitis-
mul unguresc sd facä astfel a-si luà inceputul literatura re-
ligioasd. a Românilor, Unguri, trecuti la erezia cea ma i
iubitä si inteleasd de popor, traduceau In Trotusul Moldovei,
inch* din 1416, cärtile sfinte in limba maghiard 2.
3. Moldovenii la Sinodul din Roma. In aceste vremuri
tulburi, cand catolicismul 'Area cal trage de moarte, cand
erezia cuceria tot mai mult teren, (land roade asà de
frumoase i noud ca Scriptura in graiul credinciosilor,
cand un pribeag ca Grigorie puted sä fie sfintsit la
Roma ca aarhiepiscop al Moldovlahieb latine si Benedict
dela Severin puted sd capete, tot dela Papä, dreptul de a
paistori Moldova, se mai intampla. cä Scaunul metropolitan
ramase vacant, de bund seamd prin moartea lui Macarie.
Biserica Moldovei fù administrata de protopopul Scaunului ar-
chiepiscopal, Constantin, care rdmase apoi vicariu, aloctiitorp
de Mitropolit. lar Patriarhia, chreia Domni ca aceia din 1437
nu-i puteau stà in fatd, se grdbi a da. Moldovei un nou
arhipdstor, pe titularul de Sebastia sau Sivas, in Asia MLA.,
Damian, care era un ucenic al patriarhului Iosif, aun om al
luip, adin chilia 1ui, adintre slujitorii luiD 1. Pentru negocierile
In chestia numirii noului Mitropolit venise la Constanti-
nopol protopopul si, cu dansul, fruntasul boier Neagoe a,
Nu credem ca ei sä se fi intors in tard, de unde nu i-ar
fi trimes usor in Apus, la Ferrara si Florenta, pentru a
luà parte la dezbaterea Unirii. E mai admisibil cä se
luard dupd stdruintile Patriarhului i Impdratului, cari
Ibid.
2 Friedrich Keinz, Zwei alte ungarische Texte aus einer Randschrift
der k. bayer. Hof- und Staatsbibiiothek, Mtnchen, 1879.
Syropulos, pp. 260-1.
4 V. Syropulos, p. 45; cf. Mansi, Conectio C;oncitiorunt, XXXI-a.

www.dacoromanica.ro
 SINODUL DIN FLORENTk 77

voiau s. aibd un alaiu cdt mai strälucit, si se suirä i ei

pe corabiile care duceau pe Greci si pe Armeni spre ter-
murile Italiei. Altfel, n'am intelege de ce Biserica munteanä
nu si-a avut si ea reprezintantii la marele Sinod ecumenic.
Delegatii moldoveni luarà parte regulat la s.edinte, si
Damian e pomenit de mai multe ori in cronica lui Sy-
ropulos, arAtAndu-se cä el erà asà de mult Impotriva inoirii
In dogma, inat, uitAnd datoriile sale de recunostintd, fäcù
pärere deosebia de a Patriarhului Iosif 1. O cronich spune
Trimesii s'au intors cu bärbile tunse», Letini curati si in
port 2 ; dar dupä purtarea lui Damian in sinod invinuirea
pare sä nu fie intemeiatä. Cand, peste multä vreme, dup5,
moartea Imparatului loan al VIII-lea, sinodul constantino-
politan secret din 1450 se declarä impotriva Unirii, Da-
mian fù reprezintat la el prin Macarie Mitropolitul Nicome-
iei 2.

1 Locurile, in Dobrescu, Contributiuni la istoria Bisericii romane

secolul al XV-lea, p. 25 i urm.
2 Bogdan, Vechile cron ice, pp. 144, 194.
Dosofteiu de Ierusalim, Tomos Katallages, Iaai, 1694, p. 520; Alla-
tius, De Ecclesiae occidentalis atque orientalis consensione, Colonia,
1648, col. 1387; întâiu la Dobrescu, pp. 31-2; cf. Auner, La Moldavie
am Concile de Florence, Bucuretiti, 1906.

www.dacoromanica.ro
 PARTEA A III-a.

ORTODOXIA DE LIMBA SLAVONIA

IN

EPOCA LUI STEFAN-CEL-MARE.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I.
Mitropolitul Teoctist.

In 1451 Patriarcbul Grigorie Mammas, care tined la Unirea

cu Roma, plech din Constantinopol, unde stdpaniau pati-
mile poporului, atAtate, supt slabul Impdrat Constantin, de
Megaducele Luca Notara, adeväratul sapan al Capitalei bi-
zantine. A se numl alt Patriarch in locul lui, era insh cn
neputintd. Sultanul Mohammed al II-lea ii incepuse Domnia
täind, prin cetäti nouä la Bosfor, veniturile ca i legdturile
Constantinopolului, care-si asteptà ceasul. in sfarsit, pen-
tru a inrdi si mai mult criza religioasä i politicà, Mi-
tropolitul unit al Chievului, cardinalul Isidor, venl, din
partea Papei, dela Roma chiar, pentru a proclama din nou
Unirea, pomenind pe Prea Sfantul Pdrinte In liturghie si
inviersunand si mai tare plebea mandrd a Bizantului im-
potriva dusmanilor si a pangdritorilor ortodoxiei straune.
Multi chemau in gura mare, ca liberatori, pe Turci, cari si
intrard, dupd un asediu mai lung, In orasul impdrdtesc la
28 Maiu 14531.
In 1451, Mitropolitul Moldovei, Damian, care rdmdsese In
vechea traditie ortodoxd, murià sau pärdsia Scaunul. Domn
a fost In acest an, pand mai tarziu in toamnd, Bogdan-Vodd,
tathl lui Stefan-cel-Mare. Acesta, Invinghtor asupra Polonilor,
n'avea simpatii politice latine. Respect pentru drepturile con-
V. Iorga, The byzantine Empire çi Geschichte des osnzanischen
Reiches, II, cap. I.

www.dacoromanica.ro
 82 ISTORIA BISERICII RONINETI

stantinopolitane, In halul in care se allá imphritia greceascd,

nu putea sh aibh ; si apoi un Patriarch bizantin nu-i stitea la
indimand pentru a dà agramateleD de inthrire unui nou
Mitropolit. Bogdan nici nu se gâ.ndl a-1 MA din mijlocul (wee-
nicilorD de prin echiliileD Bizantului, ci alese pe un Roman,
am crede chiar pe un tiu de boier, o rudi de Voevod, chci prea
mare e inraurirea lui in toate afacerile, supt Domnii cari
urmeazh. Teoctist era un om invitat, care a dat un mare
avant culturii slavone in Moldova ; trebuie si fi fost pre-
OAR deci intr'una din minästirile care pästrau datinile
acestei culturi, gonite acum din vetrele ei balcanice. Astfel
de ministire era lush' In Moldova numai Neamtul, al cärui
egumen avea, dela oranduirea Mitropolitului Iosif, i grija
Bistritei : Iosif se gändise totdeauna cu iubire la acest lacas
(cal säuD, i bitränetele-i din urmi le si petrecù aici, cum
spune i numele de «chilia Vlädicrii IosifD, phstrat
tarziu Dintre phrintii nemteni, al chror egumen va 11 fost
chiar, se ridica si Teoctist.
Pentru a-1 sfintl, era in apropiere Mitropolitul muntean.
Acesta n'avea, de mult, legäturi cu Patriarchia de Constan-
tinopol ; el nu iea parte nici intr'un chip la sinodul din
Florenta si nici la acela din 4450. Daci ne gandim la in-
chinarea lui Alexandru-Voda. Aldea catre Turci, la politica
de supunere a lui Vlad Dracul fati de dansii, la pacea
Domniei slabului Voevod Vladislav, care tocmai stipania
atunci in Tara-Romaneasci, o ideie se impune. Scaunul
muntean, dezlipit de Bizantul dusman al suzeranului turc,
nu putea legà relatii de supunere ierarhich nouh cu Scaunul
sarbesc din Ipec, pentru ch, In vremea cänd din Tarul de
odinioari se Meuse un cneaz si un Despot, rostul Patriar-
hului de glorioasä sthpanire imphriteascä fusese luat de
simplul Mitropolit al Belgradului, care stitea inch pe atunci
langh Despotul Gheorghe Brancovici. Ipecul dechzut fù supus,

1 Melchisedec, in Rev. p. ist., arch. i fil., III, p. 42, sau p. cores-

punzatoare in An. Ac. Rom., VI.

www.dacoromanica.ro
 MITROPOLITIIL TEOCTIST 83

dupd cererea Sultanului, de ciltre Constantinopolitani, altei Pa-

triarhli slave din Balcani 1 in muntii macedoneni, pe phmântul
sal:drift de cellalt aimphratl, Sultanul, mai era, la Ohrida,
un Patriarh sau, mai bine, Patriarhatul acesta, recunoscut
de Bizant incà la 1410,1ntr'un timp cand se putea crede In
BfArAmarea .apropiatä a puterii turcesti prin luptele dintre
fiii lui Baiezid 5, fusese inviat de politica turceascd, pentru
aràpì Bizantului ultimii ascultdtori In privinta bisericeascd.
Tara-Romdneascä i se supuse, dupd placul Turcilor. Dela.
Munteni apoi, Moldovenii luard si ei aceastd supunere.
Un Patriarh Nicodim se intalneste la Ohrida in 1452 3. Dela
el se cerù pentru Teoctist, in imprejurdri care nu se pot
Fitatornici mai sigur, nici pe bazd de cronici, nici pe bazä
documentard, intdrirea, care nu putù sd zhboveascd.
Teoctist a pdstorit Moldova timp de doudzeci i 'chid de ani
In capht, incheindu-si zilele numai la 1477, In 18 Novembre.
dud trupul fostului cdlugdr dela Neamt se cobora In phmântul
mänästirii celeÏ nod., fdcutd de tefan-cel-Mare, a Putnei,
ceia ce ar fi Inca o dovadd eh Teoctist, ca si Iosif, fdcea
parte din dinastia domnitoare 4. in aceastd indelungata arhi-
pästorie a lui, el a luat parte la o suma de acte politice,
ca inchinarea Moldovei chtre Turci supt Petru-Voda. Aron,
pe care-1 recunoscù, In 1455 5, catva timp dupd ce el si
chlugdrii dela Neamt fuseserd pärtenitorii Domnului le-
ai lui AlexAndrel, fiul lui Ilie-Vodd, acel AlexAndrel,
In numele cdruia shvarsise Petru-Vodd cel nou, lnainte
de a-si aräta scopurile personale, omorul dela Reuseni
Jireeek, In Byz. Zeitschrift, XIII, p. 198.
2 Se intentionk de Greci, i impiedecarea unei intemeieri a Patriar-
chiei din Tirnova.
8 Gelzer, Das Patriarchat von Achrida, Leipzig, 4902, p. 15.
4 Inscriptia de pe mormktul lui Teoctist, la] Melchisedec, in Rev-
p. ist. arch. §1 fil., I, p. 253, ori in ,An. Ac. Rom., VII in Kozak,
Die Inschriften aus der Bukowina, I, Viena, 1903, Patna ; cf. Studii
doc., VI, pp. 618-9.
Dobrescu, o. c., p. 35.

www.dacoromanica.ro
 84 ISTORIL BISERICII ROMINESTI

lmpotriva fratelui sau. Bogdan. Pe. Stefan lusa, fiul acelui

Bogdan, jertfit fär. tiinta lui, Teoctist 11 primi cu cea mai
mare bucurie, In fruntea boierilor terii, la locul zis Direptate,
unde se ucideau osanditii atunci când el veni cu ceata
sa biruitoare sa-si iea in st5pAnire Suceava, ca o mostenire
pärinteasca. Jurdmântul lui Stefan l'ata de regele Poloniei,
In '1462, nu e facut numai inaintea lui Teoctist, care si
acuma-si pastreaza , o lnoire fata de trecut, care nu incu-
viintase amestecul VIddicilor In afacerile de Stat si nu-i
putuse pomenl ca marturi ai juramintelor, rangul, Indata
dupa Domn, dar e si intärit, prin juramantul s'Oil, de dtre
puternicul Mitropolit 1. Erà ash de puternic i respectat ludir
atunci In 1462, când clericii si boierii moldoveni fura in-
demnati sh jure si ei ca vor, Ostra credinta Poloniei, ca
Domnul pe care-1 luau In chezAsie, Teoctist dà singur acta
In numele tuturora, l'ara a gdsi cu cale macar sa amin-
teasca numele celorlalti eduhovnici, si domni mireni
Moldovei, i bogati i saraci, cu tot sfatul Domnului nostru
Stefan Voevod, i batrAni i tineri, si cu toatä. obstea».

CAP. 11.
Clerul moldovenesc supt Mitropolitul Teoctist.

In cei ani ai lui Stefan-Voda, in toamna anului

1464, clerul moldovenesc aveh in fruntea sa, pe langa epa-
rintele chir Teoctist, Mitropolitul Sucevii», aà suna titlul
cel nou, pe episcopul de Roman, sau de a Thrgul-de-jos»,
Tarasie, urmas al lui Calist , si pe egumenii sau ((popa»,
dupa regula lui Nicodim (popa», Teodor dela Distrita, Ioasaf
din Neamt, Anaatasie din Moldavita i Stabie din Pobrata 2.
Numele lor se aflà lnsemnate In actul prin care Teoctist
1 Huimuzaki, 112, pp. 697-8; cf. ibid., p. 446.
2 studii gi doc. V, pp. 385-6.

www.dacoromanica.ro
 CLERUL MOLDOVENESC SUPT MITROPOLITUL TEOCTIST 85

(14. satul Grecii, längh Siretiu, pentru o sumd de azIoti tur-

zestil, de sultanini de aur, pisarului domnesc Teodor Pro-
.dan, care scrisese, cum stim, destule acte de privilegii pentru
mhnhstirile Moldovei.
Legaturi Cu Ohrida. Aceasth organizatie bisericeascd
atàrna de Biserica patriarhald din Ohrida. Dovadd ar fi
hate() privintk si este scrisoarea lui Stefan chtre
aarhiepiscopul iustinianei inthiu, al tuturor Bulgarilor, al
Särbilor si al Daciilorl, sau al aterilor de Aliazdnoapte)!),
prin care Doroteiu e rugat sä trimeatà aoamenii sdi cu
binecuväntarel pentru a Anti. un nou Mitropolit In locul
aMitropolitului nostru chit- Visarionl., care s'a stins,
lucru pe care poate face insh Patriarhul, si acesta,
scuzändu-se eh nu poate veni insusi, aratä ch nu e In
stare a trimete nici clerici din partea sa, ci imputer-
niceste pe Stefan a hirotonisi pe urmasul lui Visarion,
acu cei de acolo episcopi» (?), poftind pentru aceasta
pe Mitropolitul Ungrovlahiei, Macarie, care se constatd
el pentru aceastil vreme 1, apentru cà i acela este din
eparhia noastrb. Si Domnul si Patriarhul se arath foarte
ingroziti de Turci ; Stefan crede cä, a schpat o cliph de
asilniciile musulmanesti», pentru cä Sultanul Mohammed se
luptä aln pärtile Apusului», iar Patriarhul rdspunde ch,
clupd o cearta Intre aboierii)5 din Ohrida i cler, Sultanul,
IntorcAndu-se din Albania, «a poruncit a ne strämutä. In
cetatea lui Constantin, cu vre-o cätiva boieri si clerici ai
Bisericii noastre 21.
Lämuririle cuprinse innuntru Oat interesante, pentru ch
actul, pldzmuit poate chiar in veacul al XV-lea, oglindeste
leghturile Bisericii moldovenesti cu Patriarhii Ohridei. Data
insh pune pe gänduri : Stefan ar fi scris in April 1456 din
1 Comunicare a d-lui N. Dobrescu, dupA un document inedit al lui
Radu-cel-Frumos, in Archivele Statului.
Originalul 1-ar fi aflat Nadejdin in mInAstirea bulgAreascA Sf. Ioan
de la RAlo ; publicatA in rA4CHHKA, VII, p. 177; traducere romAneasci
In Melcbisedec, Cron. Romanului, I, pp. 115-6.

www.dacoromanica.ro
 86 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

indictia a 4-a, Doroteiu räspunzändu-i In Octombre din a-

celasi an, indictia a 5-a (crescutd la 4-iu Septembre). Dar
Stefan nu incepU a domni decät in 4457. in 1456 Sultanul
Mat expeditia dela Belgrad, se lntoarse acasá rdnit, In pripd,
fdrd a mai cercà pe alti dusmani, si trecii indatä. peste
Mare, in tara lui Sarukhan-beg, unde se allà cAnd priml
pe solii moldoveni cari aduceau tributul Lupte impotriva
lui Scanderbeg, Domnul Albaniei, le poartä Mohammed In-
susi numai In 1466 i 14672. Nici Cu acesti ani nu se po-
triveste indictia, cum nu se potriveste nici cu 4456.
Niciun izvor nu pomeneste de aducerea lui Doroteiu la)
Constantinopol, unde cellalt Patriarh ar fi vdzut numai cu
nepldcere sosirea, In once conditii, a rivalului säu. Tar-
Moldova 1i avek la 1456 ca i la 1157 si la 1466-7, Mitro-
politul, pe Teoctist, i, dac'd ar fi fost vorba de un episcop.
de Roman 3, si aici ne lovim de Tarasie ce! din 1462 ,
Stefan ar fi insemnat färä Indoialä de ce fel de Mitropolit
e vorba, Cu atäta mai mult, cu cât vechea numire de
aMitropoliel) si «Mitropolitp Incepeà sä facd loe celei, mai
potrivite, de aepiscopie» si episcopatp, ca In actul de la
44434. Astfel autenticitatea corespondentei dintre Stefan
Patriarh 4 nu poate fi primità.".
Organizarea Mitropoliilor. Mitropoliile, sau Mitropolia
episcopia, ìi aveau daniile de pdmánturi i scutirile, drep-
turile de judecatd, intocmai cum le aveau mándstirile.
Sdracii din Suceava si Roman, alcdtuiti in breaslä., erau.
sa fie judecati numai de episcopie. Dichiul judecdtor nu
se pomeneste Inc,ä dar la 1458 e vorba de protopopul ce
stAteA pe längd fiecare Vlädicà si de (c dregAtoro sau, slava-
neste, ureadnic 5.

1 Hurmuzaki, Hz, pp. 669-7 cf. Gesch. des osm. Reiches, II, p. 53.
2 Gesch. des osm. .Reiches, II, pp. 138-40.
3 Cum crede Melchisedec, /. c.
4 In care care credei i Jirecek, propuind numai o schimbare (Byz.
Zeitschrift, XIII, dare de seaml despre Gelzer, Achrida).
Melhisedec, Cron. Rom., I, p. 118.

www.dacoromanica.ro
 CLERUL MOLDOTENESC SUPT MITROPOLITUL TEOCTIST 87

Cronica eparhiilor moldovene0i. . ,tefan tinù totdeauna

In cinste pe Teoctist, care rämdne In fruntea boierilor
terii ; de tot atka cinste se invrednicesc si urmasii ma-
relui Mitropolit. Cel d'intdiu a fost un Gheorghie, venit
el tot din aceiasi mhnhstire, de chlugäri chrturari, a Neam-
tului, pentru care i se zice : aNernteanub. El era un ucenic
al lui Teoctist ca i atdtia altIi dintre acesti «Nemteni»,
precum e Visarion care copid manuscripte si la Atos, In
mändstirea Zografului 1. Aici, la Sfhntul Alunte sau Sfeta-
gora, si Domnul moldovenesc erà cunoscut prin binefacerile
sale 2: astfel aceasth Bisericd noud care abid se intelesese
Cu Constantinopolul si-1 schimbase pentru Ohrida, ajunsese
In legdturi Cu locul de cärturdrie i evlavie cel mai vestit
In tot cuprinsul ortodoxiei rdsdritene, cu acela din care,
prin vechiul epopd1 Nicodim, ni venise lumina bisericeasch,
invdtdtura, arta, ce se pdstrau si cultivau In chilii.
Mitropolitul Gheorghie, «Gheorghie cel bdtrAnD, a avut
o stdphnire de 34 de ani si a murit abià in anul 7019
dela Facerea Lumii, deci In 1,510-13, sese-septe ani dupd
ce inmormântase pe marele Domn care-I ridicase la
treapta de cArnauitor sufletesc al terii sale. El se pare a fi
schimbat titlul Mitropoliei, spuindu-si4: «Mitropolit de Su-
ceava si al terii Moldoveh). Lui Teoctist cancelaria domneasch
ii zice6., In adevär : aMitropolitul nostru-» 5, «Mitropolitul din
Suceavav 6, iar el insusi se intitulà, in 1402, eMitropolit mol-
dovenescD 7, i numai pe piatra-i de mormAnt, pusd mai
tdrziu, se ceteste 8: aMitropolit Suceveam sau Suceaval.
Cf. Melchisedec, in Rev. pentru ist., arch. i fil., H, p. 430, no. 17;
p. 433.
2 Burada, ibid., I, p. 397 t0 urm. ; I. Bogdan, in «An. Ac. Rorn.», XXIV.
3 Bogdan, Cron. inedite, p. 96; Melchisedec, in Rev. p. ist, arch. fri
fil., II, p. 137.
4 Hurmuzaki, 112, p. 718.
5 Ibid., p. 669.
ibid., p. 707; Wickenhauser, Woronetz und Putna, p. 453 0 urm.
7 Ibid., p. 697, no. DXXIII.
8 Ultima editie, In Kozak, o. c., cap. Putna.

www.dacoromanica.ro
 88 ISTORIA. BISERICII ROMANESTI

Un Teoctist, care i numai prin numele shu aratd

primise cresterea sa duhovniceascd dela arhiphstorul Mol-
dovei, erà egumen de Pobrata in 1474 1. El trebuie sh fie
al doilea Mitropolit Teoctist, care se intampind ca martur
inteun document la 1491 sau 1490 2. Apare, de almin-
terea, numai o clipd ; inainte i dupd dansul pdstoreste
Gheorghie, care e amintit Inch la 15032.
In sfarsit inch un Teoctist era egumen la Neamt, In 1496'.
Si el erà sa fie Mitropolit al Moldovei.
Tarasie episcopul de Roman, a chrui obarsie e, de almin-
teri, necunoscuta, se intalneste pomenit ca eMitropolib, in
acte de-ale lui Stefan 5 Si in cronica terii, 'And la 3 Septembre
'1469, cand stä aldturi cu Teoctist, ei doi flind singurii
epIscopi moldoveni , la slintirea m'andstirii celei noud a
Putnei6: e de insemnat cd, pe cand pentru scriitorii de
hrisoave domnesti si pentru turnatorii de clopote ai Dom-
nului 7 el are si o k(MitropolieD si e numit chiar .2(Mitro-
politul chir TarasieD 8, letopisetul, alchtuit acolo, In Putna,
face hothrat deosebire intre deinnitatea lui Tarasie si a
lui Teoctist, scriind : acu mana preasfintitului Mitropolit
chir Teoctist si a episcopului TarasieD 9 Si dupd sfintirea
Putnei intampinäin pe Tarasie, ca inartur intr'o danie dom-
neascd facutd, acestei mrindstiri la 25 April 4472, dar ca
aepiscopul nostru Tarasie, din Targul-de-josD lo.
In 4488, Octombre, la Roman 'Astoria In eMitropoliev,

1 Arch. ist., I 1, p. 115.

2 Ulianicki, Materiale ruse§te IvIoscova, 1887, p. 118.
3 Dobrescu, o. c., p. 40.
4 Melchisedec, in Rev. pentra ist., arch. (11ologie, I, p, 140, no.
91; Bogdan, Vechile cronici, pp. 251-2.
6 V. i Ulianicki, passim; Hurmuzaki, II 2, p. 708.
O Bogdan, Cron. raoldovenegi, p. 145.
7 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 133.
8 Ibid., I, p, 126.
9 L. c. Cf. 11.1 cronica moldopolonl, in Bogdan, Vechile cronici, p. 175.
10 Wickenhauser, 1. c., p. 459.

www.dacoromanica.ro
 CREAREA EPISCOPIEI RADAUTILOR 89

se zice incä'n April precedent, chir Vasilie episcop

Acest episcop al episcopiei de jos a tArgului Romanuluip
ischleste supt actul pacii cu Polonia in Iulie 4499 2: se vede
astfel cd nu mai e Rornanul un a tArg de josb, ci cä o epis-
.copier, nu o Mitropolie, a er erii-de-josp, o aepiscopie de
josv, prin scurtare, se Ad in preajma bisericii Sf. Paras-
.chiva a lui Roman-Vodä si a Doarnnei Anastasia 3. Teoctist
dela Neamt, care erà menit sa fie apoi Mitropolit al Mol-
dovei, urmeaz5. lui Vasilie, si-1 afldm, ca episcop al Mitro-
poliei de jos, In tArgul Romanulub), la 1502 (17 Novelare),
Inc5. supt Stefan 4.

CAP. III.
Crearea episcopiei Rddautilor.

În ultimele shptdmâni ale anului 1479 si In cele d'intAiu luni

ale anului 4480, pana In Maiu, Stefan fiiced sà se aseze lespezi
de marmurA, frumos lucrate, pe locurile uncle odihniau sau
eran socotiti cà trebuie sä se odihneascä lnaintasii 8111, Domni
ni Moldovei : Bogdan-cel-Bätrdn (sau cel Vechiu), Latcu, Ro-
man, Stefan-cel-Barki, numiti toti kstrarnosiD ai säi, precum
si Bogdan, fratele i tovaräsul de cArmuire, putin timp, al lui
Alexandru-cel-Bun, care Bogdan e calificat de a mos» al ctito-
rului celui nou, si, In sfàrsit, alt Bogdan, tatäl lui Stefan 5. in
aldcasulD dela Rädäuti, sus In pädurile din partea de Miaza-
noapte a terii, cei doi d'intaiu stäpAnitori moldovenesti cu
Domnia slobodä fatd de sträini au fost astrucati de sigur In

1 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 136, cf. p. 447.

2 Hurmuzaki, 112, p. 748.
8 Forma latinl a tratatului are insl : a Vassilius episcopus de Romano .
Foros ibid., p. 444.
4 Wickenhauser, 1. c., p. 182.
6 Cf. Studii f i doc., VI, p. 625.

www.dacoromanica.ro
 90 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

coltul de umbra al unei bisericlate de lemn. Fiica lui Latcur

Anastasia, care, cum am spus, se pare a fi sotia lui Iurg Lit-
vanul, trechtorul Domn ftirä noroc al neastampdraylor boieri
moldoveni, si mama acelei Anastasia, care a fost sotia lui
Roman-Vodd si mama lui Alexandru-cel-Bun (astfel s'ar 15.-
muri si ingroparea la Rädduti numai a vechii dinastii si, apoi,
mai ales a neamului lui Roman), se strddul pentru inzestrarea
gropnitei domnesti, chreia-i inchind satul Coynanii, din tara
nouä., de curand adausd la Moldova, a Sepenicului. Ina
iiind In viatd Anastasia (t 26 Mart 1420), Alexandru-cel-Bun
va fi clddit bisericd de piatrd pe locul vechii injghebdri de-
lemn. Din nenorocire, In marea zidire ce se vede astäzi, pre-
filcutti, adausd si impodobith, inteo epocd mai tarzie a ar-
hitecturii moldovenesti, de Alexanciru Ldpusneanu, nu mai
e altä inscriptie decat a lui Alexandru-Vodä acesta, care,
inddind epripragul», adecd pridvorul, la 1559, si-a insemnat
numele pe piatra de-asupra lui 1. 0 inoire de cdtre Stefan,
in proportii mai modeste, trebuie primith Irish ca un lucru
sigur.
Alexandru-cel-Bun luck dAduse egumenului mändstirii
dela Rddäuti drepturi de stdpanire, unite cu oarecare pri-
vilegii arhieresti, asupra unui numär de sate, si anume 50,
din Tinutul Sucevei2. Cunoastem numele lor, si satele su-
cevene, ca Lucavdtul, Jadova, Storojinetul, Hliboca, Volci-
netul, Zamostea, Bdnila, Calafendestii, Grdmestii, Volovdtul,
Vicovul-de-sus, sant in cea mai mare parte In coltul de
tard de curand cdpätat, In chip de zdlog, dela regii Poloniei,
stramtorati de bani. Stefan intäri dania la 15 Mart 1490,
and insh, pentru sese sate din pärtile Sucevei, care fuse-
serd inchinate, ecu veniturile lor toate»,edajdii» si epocloanea,
evini», adecd judecdti, si toate eveniturile bisericesti», dela
oamenii de rand ca si dela preoti, ctitoriei sale, dela Putna,
sese alte biserici, ecu sese popi», in stärostia Cerrautului,

1 Kozak, cap. Reidaufi.

2 A se rectifica astfel cele spuse la p. 69.

www.dacoromanica.ro
 CREAREA EPISCOPIEI RiDiUTILOR 91

si anume clod. biserici In Cernäuti chiar, doua in Cuciur si

douä. in Mihalcea 1.

Aceasta ne aratä In ce directie se intinded puterea nou-

lui VIAdie.à moldovenesc, a chrui creare nu ni e cunoscutä
din nenorocire prin nicio gramatc1 patriarhald, dela Ohrida
sau dela Constantinopol. Stefan inteleged sä pdstreze tot
pdmantul polon ce se aflà in mâna Moldovenilor si sä.-si
Intindä stäpä.nirea si asupra acelei Pocutii, cu cetätile Co-
lomeii si Sniatynului, pe care, tot pentru un imprumut, de
bani, o avuse dela vecini Alexandru-cel-Bun si care se
pierd use supt urmasii, dezbinati intre sine, ai acestuia. Pe
atunci unul din cele mai sigure naijloace de a consolidd, o
posesiune de teritoriu era a-1 lega cu ierarhia bisericeascä
a terii ckre care fusese alipit. Cu acest gind politic, ma-
rele Domn al Moldovei inzesträ Moldova cu o nouä epis-
copie, care nu e pomenità niciodatd inainte de asezarea
episcopului Ioanichie si de impodobirea cu pietre säpate a
mormintelor domnesti din aceastä necropolä., ale ciärei drep-
turi de a cuprinde trupurile Domnilor trecuserà supt
Alexandru-cel-Bun la mänästirea Bistritei, pentru ca pe
urmä. Stefan O. le strämute la Putna sa. Insusi actul de
(Janie pomenit mai sus supune, in adevär, episcopului Ioa-
nichie toate bisericile cernäutene, afard de acelea care
apucaserä a fi däruite Putnei, inteun timp cand, deci,
nu fiintà Inca o episcopie de Rä.dAuti, al chrei intAiu arhi-
'Astor nu e pomenit deck la 25 April 1472 2.
Dania din 1490 mai are ing o insemndtate. Dupà ce
Domnul moldovenesc iea o mäsurä care privid, pe MO

1 Uricariul, XVIII, p. 58 §i urm. Inca din 1479 §i 1481 se supuneau

sate putnene in ce prive§te judecata §i robota catre episcopia radautana ;
Dan, Aid natirea f i Comuna Patna, Bucure§ti, 4905, pp. 87-8.
2 Wickenhauser, Putna, p. 482; Radautz, Cernauti, 1890, p. 7. La 1469,
and se sfinte§te Putna, nu era episcop la Radttuti, §i de aceia s'au §i
luat pentru manastirea cea nouà unele din satele date de Alexandra-
cel-Bun manastirii-gropnite.

www.dacoromanica.ro
 92 ISTORIA BISERICII ROMANETII

veniturile unei episcopii, i rânduiala bisericeasch, el adauge

ca hotärarea ,sa va trebui sh rhmAie nestrdmutatä pentru
toate timpurile, neputhnd A. fie schimbatä, nu numai, cum
se zicea in astfel de Imprejurdri, de chtre urmasii ce ar
fi sh aibd, din neamul shu sau de sAnge strdin, dar si ade
Mitropoliti», ceia ce nu s'a mai spus niciodatd. Cum se
vede, Stefan-cel-Mare, ctitor de episcopii nouh, IntelegeA
sh stdpAneasch de fapt Biserica terii sale, ceia ce niciun
alt Domn mi cutezase a face si niciunul n'a putut face
nici duph dansul 1.

CAP. IV.
Mändstirea Putnei.
Analele Moldovei, redactate de chlughri din mhnb.stirea
Putna, cari legau insemndrile lor de acelea 'Acute mai
de mult in Bistrita lui Alexandru-ce1-13un, mhrturisesc
ch zidirea lhcasului lor s'a inceput la 4 Iunie, duph
alte versiuni 40 sau 20 Iulie 4466. Se lucrá multd
vreme la dAnsa i numai duph biruinta asupra Tata-
rilor, la 3 Septembre 4469, se Mail sfintirea, fiind de
fath intreg clerul moldovenesc 2. La 4471, Stefan, care obis-
nuià deci sä petreach si in casele domnesti dela Putna,
dateazd de aici o danie chtre Pobrata3.
Cladirea sfAnth a Putnei e aslAzi foarte mult schimbat5,
afarä de o ultimd reparatie care i-a dat un lustru de nou-
tate cel putin jignitor. In veacul al XVIII-lea a dres-o Mi-
tropolitul Iacov, iar In al XVII-lea ea fusese prefäcutà,
adhugindu-i-se acel ciubuc, acel colac Impleticit care nu-

Ioanichie se IntAmpin4 i pinA in 17 Novembre 4502; Wicken-

hauser, Putna, p. 483.
2 Bogdan, Vechile Cronici, p. 445.
8 Arch. ist., Ji, p, 115.

www.dacoromanica.ro
 MINASTIREA. PUTNEI 93

mai In aceastä. epocä impodobeste liniile bisericilor moldo-

venesti ; cele trei mari feresti gotice ornate ale pridvoru-
lui ne trimet la epoca lui Petru Rares si a lui Alexandru
Läpusneanu, cari vor fi avut si ei de lucru aici, la locul
de lngropare al lui Stefan, tathl unuia i bunicul celuilalt.
In forma ei dela inceput insä, mäindstirea trebuie sd se
fi lnrätisat mai micä i mult mai simpld, fiind i cea
d'intälu lncercare a lui Stefan, ca ziditor de asemenea 16.-
casuri. Un pridvor lngust, In care se intrà, nu prin pa-
retele din fatä, ci prin cel din dreapta, sträbdtut de o usä
joasä avdnd cadru gotic de linii care se taie intre ele in
unghiuri drepte la capete, iar la mijloc se apropie unele
de altele prin salturi in zigzag, printeun sir de mici ar-
cuiri. Ush goticd mai mare, cu linii care se incoardä pentru
a se atinge sus, inteo intalpire de °gild ruptä. Tincla a
femeilor, umbroash, In care abia se descopAr chipurile de
stinti, zugräviti In colori intunecate, de albastru si vandt
mai ales. Un naos mai larg, avand la dreapta si la stänga
strane. Un altar incheind crucea pe care o alcdtuieste In-
treaga zidire. Pe afard ferestuici in acelasi stil ca i usa
de intrare. Contraforturi, räzimdtori de piatrd cioplità,
sprijind zidurile, tdcute din cdrdmidä aparentd, une ori
smdltuitä verde si galben, care alterneazd cu piatra, sco-
tänd in relief firide ce se intind de obiceiu inteo singurd
desfdsurare dela temelia de piatrá pdnä supt stresina de
sindilä ridicatä sus si aplecatd pentru scurgerea usoard a
ploilor dese prin aceste vdi de Carpati. Discuri de smalt,
cu stema terii, cu zmei Incununati, cu ostasi, cu alte chi-
puri ce nu 'se pot deslusl, se lnfig la IntAlnirea arcelor, la
1Mia de supt coperis, precum si pe turnul unic, suptire,
care se tidied pe o dibace potriveald arhitectonicd, special
moldoveneascd, de-asupra naosului. Un puternic turn de
clopotnitd, ridicat din mijlocul zidului de Imprejmuire, are
aceleasi podoabe de piaträ säpatä si discuri colorate, gal-
bene, brune, albastre, verzi (Maistorb din Ardeal, Sasi, din
V. Istoria Rondnilor in chip un icoane, II, p. 49 i urm.

www.dacoromanica.ro
 94 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

scoala celor cari lucrasera biserica lui loan Hunyady la

Säntimre ori biserica dela Feleac, Diva Cluj, In epoca lui
Matias Corvinul, dadusera Moldovei aceasta noud podoaba
de arta.
Putna avii In fruntea ei, dela lnceput, un egumen iero-
monah, un apoph, aruia i se da de obiceiu titlul de earhi-
mandrib, aarhimandritil se numesc apoi, In 1470, si egu-
menii de Bistrita si Neamt ce nu se mai Intalneste la
noi pana. In acesti ani. Arhimandritul Ioasaf, pe urma. Paisie
cel scurt, Spiridon si Siluan pästoresc astfel asupra chlu-
gärilor i preotilor din satele ce sant lnchinate mänastirii,
luánd ((Mea» pentru aprescurb, alumanarb, egra-
unte)), ehartiel., Ingrijindu-se de bund starea In toate pri-
vintele a bisericilor si avAnd si judecarea pacatelor duhovni-
cesti, pentru care se lua gloabd g. Se poate ca, mäcar supt
Stefan insusi, acest arhimandrit sd nu fi fost supus po-
runcilor Vlädicäi, fiind el insusi, ca i egumenul Tismanei
oltene, un fel de Vladica.
Si mai departe calugarii caligrafi lucrara In mänastirea
Neamtului, dar °datà cu intemeierea Putnei Barcina scrierii
letopisetului Domniei si al terii treca dela Bistrita mai
veche la noua mänästire donmeasca. Astfel, inteun stil
mai larg, ici si colo cu oarecare avAnt, se puse pe hartie
povestea isprävilor lui Stefan Intemeietorul. S'ar parea
Putna a dat Moldovei, in Domnia lui Bogdan-Vodà Orbul,
and acuma Stefan se odihnia supt lespezile bisericii sale,
un Mitropolit, pe David, care . murl la 1-iu April 15093,
dar e vorba, cred, de un Vladica strain, poate Muntean.

Wickenhauser, Putna, p. 456-7.

2 Dan, O inspectie eclesiastied din anul 1667, in «Candela» din Cer.
nauti, 1908.
3 Ureche, p. 182; cf. Erbiceanu, .Tst. Mitro poliei Moldaviei, p. Lvi
pomelnicul.

www.dacoromanica.ro
 ALTE BaNASTIRI I BISERICI ALE LIJI STEFAN 95

CAP. V.

Alte mänästiri i biserici ale lui $tefan-cel-Mare.

In pärtile de sus ale terii, Stefan cllidi, la 4488, mändstirea

Voronetului, pe locul unde fusese umila chilie de lemn a
sihastrului Daniil, si apoi, pe la 4471 1, mändstirea de lemn
a egumenului Misail. Pe urmä, In cleosebite sate domnesti
ale lui, biserica dela Pdtrauti, din 1487, aceia dela Sänt'
Ilie In margenea Sucevei, dela Bädauti Itingh Rádálti,
dela Reuseni, dreaptä, färä. turn pe locul unde fusese
ucis tatill stu, Bogdan-Vodä., pomenesc biruinti pe care le
cunoastem. Altele au legäturi cu lupte a cäror amintire in
scris s'a pierdut. Si biserica Miràutului, unde slujiä. Mitro-
politul Sucevei, a trebuit sa fie refacutà de ansul, potri-
vindu-se poate intru catva stilul cel nou dupä acela al lui
Alexandru-cel-Bun, ctitorul dela Inceput 2.
In Moldova noastrà de azi, .5tefan dlida vechiului tärg säsesc
de odinioarà Baia, unde el cästigase marea biruintä asupra
Ungurilor, In 1467,o bisericä mare, pänä mai ieri In ruinh ;
la Dorohoiu, tásrg de popas pentru negustori, a fost 'Molla de
curänd o alta, a Sf. Nicolae ; cea dela Päptiuti, in margenea
tärgului de mai tärziu al Botosanilor, are data de Septembre
1496. In resedinta domneascd de längri Bahluiu, la Härläu, se
mä.ntui abia la 28 Octombre 17192 biserica Sf. Gheorghe.
unde veniau negustori multi, inca' dela inceputul
veacului al XV-lea, li ddrui .5tefan altä bisericä. a Sf. Ni-
colae_fachtorul de minuni, Intre 1491 si 1493, iar boierul
ski Ion Täutul o bisericd a Uspeniei, care se därämä mai
tärziu 3. Biserica domneascä din Vasluiti e din 1490 4. Cea dela

Kozak, cap. Voronet.

2 Cf. Kozak si critica mea, in Studii doc., VI, p. 607 si urm.;
separat.
8 lnscriptii, II, p. 363.
a Melchisede,c, Notite istorice i archeologice, Bucuresti 1885, p. 133.

www.dacoromanica.ro
 96 ISTORIA BISERICII ROMINErI

Hui, atunci numai un sat, pe apa Drdsldvdtului, poartä In pi-

sanie data de 4494 1. In satul Borzestii din Tinutul Bacdului se
face un ideas mai simplu, MIA strane i fdrd turn, in 4493-4,
iar In targul chiar al Bachului, odatä un centru catolic si o
resedintd de episcop, fiul lui Stefan, Alexandru, du-
reazd biserich inch dela 1491 2. Piatra Isi avù o fru-
moasd ctitorie a lui Stefan numai in 1497-8 3. La ScAn-
teia, in pdrtile Vasluiului, este o bisericd ce poarth tot
semnele epocei lui Stefan-cel-Mare, a cdrei inscriptie s'a
pierdut insd, ori a fost prinsä cumvà in ziddrie. Mai sus
In acelasi Tinut, avem dela dânsul malta bisericä spatioasd
a Dobrovdtului, cea din urmd zidire ordnduita de Stefan,
Inceputh la 27 April 1503 si isprdvitd de zidärie In
anul mortii ctitorului, dar nu si de zugrdveald si inzestrare,
care se facurä numai de Stefan-cel-TAndr, nepotul de fiu
al ziditorului 4. Ceva mai veche, ca una ce a fost mântuita
la 4497, e mdnästirea Tazläului, In muntii Bacaului 5. Pe
locul celei mai dureroase in frangeri si jertfei celei mai
scumpe, abine-credinciosul si de Hristos iubitoruh Domn
fdcti mAndstirea dela Räzboieni. a cdrei pisanie, din 1496,
cuprinde o Intreagd povestire a luptei, a ardzboiului/ celui
greu impotriva aputernicului Mahmet Ymphratul turcescr
Cu toatä puterea sa räsdriteanb, ajutat de (Basarab Voe-
vod, cdruia i se zicea LaiotAD 3. Din nenorocire a cäzut
sau a fost sfäramatä piatra de amintire a Bisericanilor din
Neam,t, mAndstire despre care o inscriptie foarte tArzie spuner
cà a fost ziditd si ea ade Stefan-Vodd sin Bogdan-Vodb 7e
Ibid., p. 140.
2 Inscriplii, I, p. 26; II, p. 25.
3 Melchisedec, 1. c., pp. 74-5.
4 Inscripfii, II, p. 206.
6 Ibid., pp. 220-1.
6 Ibid., I, pp. 43-4.
7 Ibid., pp. 42-3. La RAmnicul-SArat se mai pAstrA singura bisericA
pe care stefan a fAcut-o pe plinintul muntean, in amintirea unei bi.
ruinte. Vandalii moderni au schimbat-o dlunAzi, spre ru§inea timpului
nostru, cu G zidire nouA.

www.dacoromanica.ro
 ALTE MANISTIRI I BISERICI ALE Lill UEFAN 97

Si vechile clddiri ale Inaintasilor cari apucaserd a zidi

si ei din piatra, au fost inoite si Acute mai mari. Neamtul
lui Petru-Vodd nu se mai poate vedeà astdzi, dar In locul
lui avem inaintea ochilor frumoasa si trainica operd de
arhitecturà pe care Stefan puse sä o sfinteascd. la 1497,
puind o piatrd amintitoare, in care se cuprinde o neobis-
nuitd rugiciune chtre acela care poate aacoperi cu mila
sa de acum si Ora 'n vecb si pe cei mai puternici din
stdpanitorii MIA duratd ai pdmäntului, insä" nu se spune nicio
vorba despre cel d'intaiu ctitor bOtran, al cdrui mormänt nici
n'a fost aimpodobitl Cu vre-o lespede, ca acela 0 lui Stefan
fiul lui Alexandru-cel-Bun, mort de sable si adus aici
pentru a li dat pdmäntului 1. Bistrita lui Alexandru-Vodh
se infOtiseazit astdzi asa cum a inoit-o la 1554 alt Voevod
cu acest nume, un nepot de fiu al lui Stefan-cel-Mare,
evlaviosul tiran al boierimii LOpusneanul, dar o altd pre-
facere a fost ssavärsith Inch' de Stefan insusi, care Mai sd se
sape in litere cirilice cu ductul gotic piatra de mormant a
Doamnei ortodoxe a celui d'intaiu ctitor, Ana, si, neaphrat,
aceia a domnescului ei sot, piaträ care s'a pierdut insil,
fiind inlocuith Cu o alta, a Doamnei lui Stefan Ldcustii,
Mrä a se atinge totusi postamentul sdpat frumos cu po-
doabe gotice 2. Pobrata a fost maritO de Petru Rares la
1530, dar piatra, aflAtoare pänä mai ieri afarh, längd zidul din
dreapta3, a mamei lui Stelan-cel-Mare, Doamna Oltea, tre-
buie sd fi fost lucratd prin evlavia recunosedtoare a ma-
relui ei 1iu, care e pomenit cel d'intAiu in izvodul dela
proscomidie, fOcut tot de Rares 4; si inscriptia de pe locul
de odihnh al unui (Petru fiul lui .Stefan-Voevod cel Baran»
vine tot dela al doilea ziditor al Pobratei 5. Moldovita bu-

1 Melchisedec, 1. c., pp. 1-2, 5.

2 Inscrip(ii, I, p. 37 §.1 urm.
8 Acuma e stramutatl innSuntru, dupti o serbare comemorativa in
August 4908.
4 Ibid., p. 57.
5 Ibid., pp. 59-60.

www.dacoromanica.ro
 98 ISTORIA BISERICII ROMINEVI

covineanä, care e, asa cum se vede astäzi, o fundatie a lui

Rares, a primit si ea chip nou, potrivit cu o vreme mai
glorioasä, dela acelasi strAlucit ziditor din nou si inoitor al
ldcasurilor celor mai vechi ; mänä.stirea a si fost darnic in-
zestratä de Stefan, care preved* prin uricul säu dela 1488, cä
egumenul i pärintii sant datori a-i face slujbä de noroc
si biruintä odatä pe sdptdmana, de Luni sara panti Mari
dimineatä, la liturghie, dandu-se atunci cälugärilor, din Mr-
nicia domneascä, si cate un phhar de vin, iar, dupà moarte,
aceleasi rugAciuni, precum i pomenirea la ziva
pentru odihna sufletului säu 1.
dintre boierii lui Stefan se gäsird cativa ca sä meargá
pe urmele lui fäcand biserici In nddejdea iertdrii greselilor.
In micul lhcas, plin de umbrä si umezeala, dela Dolhesti
pe Siretiu se odihneste sora lui Stefan, Maria, sotia lui
Sendrea Portarul de Suceava, moartd la 27 Martie 4486,
In fata ei, Sendrea Insusi, care a zidit bisericuta, anume
pentru ingroparea mldditei Domnilor moldoveni 2 Täutul,
(t1501), credincios Logofát al bätranetelor lui Stefan,
fäcù biserica, la Bälinesti din Tinutul Dorohoiului, pe la
1494, Cu multi ani inainte de moartea stdpanului sdu 3;
toti Täutulestii dorm In cuprinsul acestei mänästiri a nea-
mului lor.

CAP. VI.
Biserica latina supt *tefan-cel-Mare. Resumat.
Si In altá tarä româneascl. Stefan ajunge, nu numai ctitor
de biserich, dar si intemeietor de episcopie. La impäcarea lui
cu. Matias Corvinul, in 1475, i se dtidusera amosii de adä-
1 wickenhauser, Moldowitza, pp. 70-72.
2 inscriptii, I, pp. 62-3.
3 Melchisedec, p. 292 0 urm.; Etymologicum Magnum, II, la afil1ine0is.

www.dacoromanica.ro
 BISERICA LATINA SUPT $TEFAN-CEL-MARE 99

post) n Ardeal : Cetatea-de-Balta pe Tarnave i, la Nord-

Ostul provinciei ardelenesti, Ciceul. De aceasta se tineau
riu mai putin de seizeci de sate, si pentru ansele se ase-
zara calugari si un egumen la Vad, pe Somes, unde Stefan
facù i o inaltä biserica de piatra pe care o avem i pana.
astazi 1.
Pana. atunci In Ardeal nu erau decAt mai mult Vladici
ratacitori, cari strabateau tara hirotonisind preoti i im-
partind antimise slavone sau grecesti. Astfel IntAlnim la
1456 pe un Ioan, venit tocmai din Caffa Crimeii, unde,
supt scutul Genovesilor, locuiau tot felul de ileamuri, cu
legile lor deosebite. Cdrmuirea catolica a lui Ioan Hunyady,
care era sprijinit de vestitul calugar loan de Capistrano,
11 prinse trimese la Roma 2. Craiul Mateias incercase a
face randuialä aducAnd in Ardeal pe Grecul unit Macarie,
care stateâ in satul Galati ldnga Bistrita in 1466 3. Vladica
de Vad, hirotonisit la Suceava, ven1 indata dupa. aceasta.
Concurenta Grecului Marcu, care se aseza la Feleac
Cluj si-si Mai acolo o biserica gotica, nu era de temut,
cu toate c,a el ii 'Asti un urmas episcopal, pe fiul preo-
tului romän in casa caruia stated si care din Danciu se
fäcù Danii14. Episcopii de Vad apar apoi cu numele lor,
cum se .va veded, in vremea lui Petru Rares.

Astfel Stefan-cel-Mare &Muse Moldovei organizarea de-

finitiva a ierarhiei bisericesti, liberarea de supt controlul
Patriarhiilor räsaritene, in ale caror contributii vedena
cum inträ Domnia i, in sfdrsit, cladiri de arta originala
potrivita, in fiecare oras mai mare al terii si pe fiecare
loc insemnat printr'o intämplare, trista sau glorioasa, In

V. Neamul rombtese in Ardeal fi Tara Ungureased, p. 488 i urm.

2 Sate 6i preoti din Ardeal, pp. 12-3, i$tefan-cei-Mare, Mihai Vi-
teazul f i Illitropolia Ardealului, in (An. Ac. Romp pe 1904.
lbid.
4 ibid.

www.dacoromanica.ro
 100 ISTORIA BISERICII ROMANEUI

leghturä cu desfAsurarea mai noud a principatului mold°.

venesc.

In multele lui incurchturi i greutäti, el a fAcut numai

rare ori o politich religioash provocath de interesele sale
politice, care-1 puteau indreptà câte odath cätre Puterile ca-
tolice. Child, in 1.476, bacalaureatul In decrete Petru de In-
sula merse la Roma pentru a cere ajutor dela Paph Im-
potriva Turcilor cari amenintau Moldova cu peirea, Sfantul
Scaun Mel din acest trimes, de Minh seamh duph chiar
cererea lui, un eepiscop al Moldoveil, atribuindu-i ca re-
sedinth Baia. NeallAnd acolo destui credinciosi si destulet
mijloace de traiu potrivit cu demnitatea lui cea nouh, Petru,
un Italian, se strämuth, inch In cursul acestui an 4476, In
Cetatea-Albd, care aved destui latini, cu asezarea statornicä
sau in trecere, pentru negustorie. (Ind acest mare port
al Moldovei ajunse in stäphnire turceasch, Petru cazd in
robie sau trebui sh plece. Alti episcopi moldovenb, cari
se ivesc cu numire dela Roma, panà la moartea lui Stefan,
au tot asà de putin un rost real Intre Români sau sträinii
de altä lege de pe phinântul lor ca i episcopii de Siretio
sau cei de Arges, a chror serie urmeazä si mai departe,
thcAnd ca un titular fArd resedinth sä urmeze altui titular
zhdarnic 1.

Studii f i doc., xxxvit-vm ; Le Quien, Orions christianus, IIIr

pp. 1119-20 Toma de Zagrodi io, Predicator, numit episcop de Siretid
la 20 Septembre 1497.

www.dacoromanica.ro
 PARTEA A IV-a.
. =.
BISERICA MOLDOVENEASCA
SUPT

PETRU RARES.

www.dacoromanica.ro
 CAP. I.
ClAdiri.
Impulsul dat de Stefan-cel-Mare in atatea directii ale
vietii bisericesti dà rezultate si duph disparitia lui in 1504.
E adevtirat cà fiul shu Bogdan, ocupat cu alte interese si
alte ambitii, nu se inseamnh cleat prin anume danii de
odoare si cate 800 de zloti, la Rädhuti, la Boman, la Putna
si aiurea, danii pentru care, ca si Stefan in vremea sa, el
cere slujbä in viath si dupä moarte in Dumineca a treia de
dupd. Pasti, poate ziva nasterii sale, arätand anume din ce
va consistà aceastd slujbd bine plalitä.1. Si bisericuta din
Itcani, cu pietre de mormant din vremea sa 2, trebuie sà
fie ctitoria vre unui particular, dintre bogatii targoveti ai
Sucevei vecine ; dela Bogdan-Vodh insusi n'a rhmas nicio
clädire bisericeasch. nouit.
Stefhnith, copilul nevrastnic si urmasul lui Bogdan, n'are
mai mult rhgaz pentru asemenea lucrdri de arth pornite
dintr'o rodnica evlavie. El mantuie insh biserica Sf. Gheor-
ghe din Suceava, inceputh de tatäl shu, biseric5. In care
se asezh Mitropolia. IsprAvi Dobrovhtul in ce priveste
zugrAveala si odoarele 3. Dar sfetnicul, care avù grija
Moldovei in anii de Canard vrasth. ai Domnului si care
primi pentru aceasta ra.splata thierii capului si a starpirii
1 Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 153-5; cf. Dan, Pulna, p. 215.
a V. Kozak, cap. respectiy.
3 V. Ili mai departe, pentru Mitropolie.

www.dacoromanica.ro
 104 ISTORIA ISERICII ROMANESTI

neamului shu, Luca Arbure Hatmanul, isi Mai bisericd,

Inteo vale a Bucovinei de astäzi 1. Dela Gavril Trotusanul
(t 1541), alt boier al lui Stefan-cel-Tändr, este biserica dela
Pärhhuti, asemenea cu cea dela Borzesti a bunicului shu,
dar avdnd cloud rAnduri de feresti Inteun pridvor, care
cuprinde la mijloc, intre ele, inscriptia 2. La Välenii sau
Scheaii din Roman se pomeneste ca ziditor Cozma Sarpe,
Postelnicul lui Stefan-cel-Mare si, apoi, fugarul inaintea
urgiei acestuilalt Stefan3. Ddrnicia fatd de Dumnezeu In-
ceped sä. treacd, de alminterea ca si puterea politicd,
dela Voevod la boierii sdi.
in amândoud privintile, Petru Rares, adevärat fiu, harnic
si mdndru, al lui Stefan-cel-Mare, inoieste zilele acestuia.
E insusi un ziditor de biserici nouä. Daca, In phrtile de
sus ale terii, frumoasa mdndstire a Humorului se datoreste
Marelui-Logofät Teodor, om cu oarecare culturd slavon64,
Domnul insusi ava tragere de inimä sä elmpodobeascb
Voronetul phrintelui stiu. Zugrävelile frumoase pe fond
albastru bldnd, care se obisnuiau supt Stefan, skit o Inoire
ce caracterizeazä aceastä. epock In care mesterii zugravi
veniau dupd marii mesteri pietrari pentru a statornici. In
arta rästiriteand un nou tipic moldovenesc. Strdni, catapi-
tezme sdpate, frontispicii de lemn sculptat i aurit de-asupra
usilor se adaug la acest semn deosebitor.
ampodobirea)D aceasta a Voronetului nu e Insä numai
fapta lui Rares, nu e chiar, In rdndul ìntâiü, fapta lui, ci
a Mitropolitului Grigorie, Grigorie Rosca, avdrul lui Pdtru-
Vodd Rares, din Voronet de postrip 2. Si, pentru a se
ajunge la el, trebuie cunoscuti Mitropolitii cari urmeazd lui
Gheorghe.

1 Cf. Kozak, cap. I §i Studii fi doc., VI, pp. 608-9; cf. Iorga, Neamul
românesc in Bucovina, p. 69.
2 ibid., locurile respective ; cf. krt Dan, Putna, pp. 66-7.
3 Inscriptii, I, p, 18.
4 Acelea§i carti ca in nota 1, la locurile respective.
5 Dinulescu, in Candela, IV, p. 147.

www.dacoromanica.ro
 URMASII MITROPOLITULTA GHEORGHE TEOCTIST 105

CAP. II.

Urma§ii Mitropolitului Gheorghie. Teoctist al II-lea.

Al doilea Teoctist, fostul egumen dela Neamt aproape

septesprezece ani episcop de Roman, alti opt, a fost
clupä moartea lui Gheorghie mult timp .Mitropolitul lui
Bogdan-Vodä si al lui Stefan-cel-Tânär, ha chiar al lui
Petru Rares. El murl numai la 15 Februar 1528, ca schiv-
nicul Teodor 1. Aveà langh el In soborul arhieresc al Mol-
dovei pe Macarie de Roman 2 pomenit la 1513-4, apoi pe
urmasul acestuia, Dorofteiu, amintit la 1528, pe Pahomie de
Rädauti, ce se lntampina la 18 Novembre 15O4, Si pe cel ce
vine dup5. dánsul, Teofan, care se iveste documentar nu-
mai la Inceputul anului 1528 4. Dorofteiu i Teofan erau
de fatä, lmpreunä cu Macarie, egumen de Bistrita i cu
Acachie de Putna, pästorii celor douä mánastiri domnesti,
In Suceava, de bunä seamd chiar In chiliile dela Mirduti,
cand, In 1528 lncá, Teoctist mur15.
Rares erà, de putind vreme, Domn atunci, si el po-
runcl O. se faca alegerea noului Mitropolit de ciltre so-
borul Vlädicilor moldovenesti, la care credem cä luau parte
arhimandritii celor doud necropole, cu cari se putea
completa numärul cerut de episcopi hirotonisitori, In lipsa
unuia din cei trei oranduiti de Stefan. In adevär, supt
Lapusneanu, cu treizeci de ani mai tarziu, lipsind i VIA-
dica de Rädäuti i cel de Roman, Domnul, care (Ice so-
borub), calege) (tisspa) totusi apatru episcopip si acestia

Bogdan, Cron. mold., p. 454.

2 Cron. Rom., I, p. 154.
8 Wickenhauser, Radautz, p. 11 i urm.
lbid.
ist. lit. relig., p. 44, nota 3.

www.dacoromanica.ro
 406 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

(Intdrescv (norrAgHwia) pe cei doi cari lipsiau din cercul

ierarhilor moldoveni 1.
Rand la alegerea unui urmas al lui Teoctist locul de
Mitropolit il inurd, data aceasta, cei doi episcopi, cari
tdresc, la 16 Ianuarie 1528, dania unui cdlugdr din Neamt 2.
La alegere iesi Calistrat, necunoscut ca episcop la Roman
ori Rddduti, pe care-1 IntAlnim lnteo notitd slavond pe un
manuscript aflAtor astdzi in Biblioteca Academiei Romane a.
Pomelnicul mai tâ.rziu al Mitropoliei cuprinde numele lui4.
Dupd Calistrat, despre care nu stim nimic mai mult , vine,
In sfarsit, Teofan dela Radduti 5, care 'Astoria inc5. la 1538
sau 1539, toamna, cAnd Domnia d'intaiu a lui Petru
se isprävise4. Iar, la Roman episcopul Dorofteiu, care se
mai IntAmpind la 15291, se retrase la schimnicie pentru a face
loc celui d'intdiu episcop de nouä carte sArbeascd, lui Macarie.

Trdinicie, strAlucire, influentd asupra afacerilor terii a

avut Insd numai acel Grigorie, vdr al lui Petru-Vodd, vdr
dupd mamä, despre care a fost vorba mai sus. Pornit din
Pobrata, el stdpani acolo ca egumen nu mai putin de doudzeci
trei de ani. In acest timp se Mai, prin osteneala lui, i dupd
indemnul lui chiar, insä cu cheltuiala Domnului celui nou,
abia venit In Scaun de vre-o doi-trei ani de zile, mands-
stire noud Pobrata. (din pajisteD, adecd din temelie chiar 8,

alegere de episcopi moldoveni in 1557-8; retipArire din Rei yawl,

(Cluj), 1907.
2 L. c. pe p. 405, nota 5.
3 Ms. 38 slavon ; cf. Ist. lit, rel., p. 44 §.1 nota 4.
Erbiceanu, i. c.
6 Wickenhauser, Radautz, pp. 43-4.
6 Biserica dela Horodniceni e sfintitA la 8 Novembre 7047 (4538-9), tin
zilele lui chir Teofan Mitropolit al Suceveis; Inscriplit, I, p,' 64; Teo--
fan a fost i dAruitor al Voronetului ; v. Kozak, l. c.
7 Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 159-60.
Cf. mArturisirea lui Grigorie, in Arch. ist., 12, P. 22 i inseriptia,
dela Pobrata, Inscriptii, I, p. 56, no. 41.

www.dacoromanica.ro
 11RMASII MITROPOLITULIII GHEORGHIE 107

In Octombre 1530. Petru-Vodä i sotia sa Elena ii gd.tirä

pietrele de morm5nt, frumos lucrate din marmurd, care
se vdd pAnd. astdzi. Astfel se rdpia Putnei, unde se ingro-
paserd. Domnii i rudele lor panä atunci, dreptul pe care si
Putna-1 luase dela Bistrita lui Alexandru-cel-Bun 1. Grigorie
se intoarse dupd Incheiarea arhipdstoriei lui In frumoasa
mAndstire de pe malul Siretiului, pe care o inzestrase i cu
avere noud., descurcAndu-i pe cea veche, pierduth In parte,
unde-si hotärAse si ziva de pomenire, de Sf. Grigore
Teologul, ocrotitorul sdu 2.
Grigorie a fost i lnoitorul Voronetului, la care a Ind.dit
un pridvor rdzimat pe douä contraforturi cu frumoase fe-
resti gotice mari si pe care I-a acoperit ca cea mai strk-
lucità zugravealä ce se vede la vre una din vechile noastre
biserici. Multi ani de zile dupd aceste lucrdri orAnduite
de ansul, el fù Mitropolitul lui Petru-Vodd., In a doua
Domnie, dela 1541 p5.nd la sf5.rsit, apoi al fmlui s5u lije,
numit dupd turcirea lui : Mehemed sau aMahmet), si al ce-
luilalt fiu al lui Petru, Stefan, care fill inmormAntat la
Pobrata, ha chiar al cumnatului cu de-a sila al ace-
stora, Alexandra Ldpusneanu, sotul Domnitei Ruxanda. Se
impd.cd, un timp, i cu Domnia aventurierului Despot, pe
care el 11 Anti ca loan-Vodd, dar inaintea faptelor vrdj-
masesti fat2ä dd ortodoxie ale noului stäpAnitor Grigorie
pärds1 Scaunul arhipdstoresc, in care se asezä acum un al
doilea Teofan 3.

Urmasul lui Grigorie, Teofan, ca i contemporanii säi dela

cele cloud episcopli ale terii, face parte insd din alt curent
bisericesc, a cdrui obarsie trebuie sd o cdutdm In Tara-Ro-
mdneascd..

Ibid.
2 lbid.
8 Studii qi doc., VI, p. 648. Grigorie murl numai la 5 Februar 1570
(ibid).

www.dacoromanica.ro
 108 ISTORIA BISERICII ROMINE$TI

In legdtura Insà cu vechea datind a cdlughriei rdzimate

mai mult pe evlavie si pe ddrnicie in a cadí decdt pe chr-
turdrie si pe scrisul nou, e intreaga operd de ctitori a lui
Petru Bares insusi si a lui Alexandru Ldpusneanu, ca cari
se si lncheie epoca mai bogatd si mai glorioasd din arta
religioasa a. Romanilor in Moldova.

CAP. III.
Clddirile bisericesti din epoca lui Petru Rarq.
La Suceava Doamna lui Petru-Vodd, Elena, isi face, in-
tr'un tarziu, la 1551, biserica ei pe längh Mirdutul Mitro-
politului si Sf. Gheorghe, care ar fi singurul prinos al lui
Steldnitd, daCd nu e, prin pretacere, si un dar al Läpusneanu-
lui, cum pare cd aratb. stilul. Petru insusi innaltd biserica Sf.
Dimitrie dia acelasi oras, puternicd zidire ca trei largi feresti
gotice lnflorite in fruntea pridvorului. La Botosani, dela
Doamna Elena, fatd de Despot särbesc, dar care zidià dupd ve-
chiul obiceiu al terii, vine biserica dela 1540-1, inchinath S fân-
tului Gheorghe, i cea a Uspeniei sau Adormirii, care poartd
leatul de zidire 1552, amandoud din timpul cand Doamna
nu mai aved acuma nici sot, nici tii, mdcar fli de legea
ei, ranga dama 1. La Baia, in apropierea ruinelor lui
Alexandru-cel-Bun, ocrotitor al catolicismului, si ale lui
Stefan-cel-Mare, amintitorul de biruintd, Petru-Vodd insusi
face o bisericd a Uspeniei, la 45322. In Tärgu-Frumos,
clddirea Sf. Paraschive Ii pomeneste numele ; in Härldu,
bisericuta lui ,*tefan e intrecutd prin biserica mai mare
a fiului sdu, cu hramul Sf. Dimitrie, care ni s'a phstrat insd
numai in refacerea lui IordUchi Cantacuzino 3 ; mama Voe-
vodului, Maria, fusese doar, in ceasurile care nu erau ale
inscrip(ii, I, pp. 220-1.
2 lbid, p. 63, 0 144.
3 /bid, II, p. 291; I, p. 8.

www.dacoromanica.ro
 CLIDIRILE DISERICE$TI DIN EPOCA LVI PETRU RARES 409

lui tefan-Vodä., sotia unui atärgovät din MrMu), spune,

'Astral-id o veche poveste, cronicarul Ureche. Dar mai de-
parte nu se coboarà ctitoriile lui Rares ; nu le afldm niel la
Matra, nici la Iasi, nici la Bacdu, nici la Vasluiu, nici prin
unghiuri, potrivite pentru mänästiri, ale Terii-de-jos.
La Iasi lush langä. Sf. Nicolae cel domnesc al lui Stefan-
cel-Mare, boierii Iurie si Danco lnaltä. o clädire nouä, in stil
mai larg si mai impodobit cu chipuri de sfinti, la 1541'.
La Horodnicenii Sucevei ziditorul e alt boier al lui Rares,
Vistierul Matias, care-si mântuie läcasul la 1538-9, cand era
incä Mitropolit Teofan 2 Pangäratii din Neamt fiintau ca
mändstire bine oranduitä, cu doi proegumeni, multi iero-
monahi, ierodiaconi si destui cälugari kcArturari i prostil,
la 1540-1 3. Frumoasa mändstire Itaca, din *tile Sucevei,
o film insä, precum se va vedea, AIacarie, episcopul de
Roman.

Alexandru Läpusneanu a durat o singurä mänästire, in

amandoud. Domniile sale, Slatina, care erà isprävitä. la 1561 4,
asezandu-se ca stdpan peste bisericà si chilii chlugärul Nil.
Aici zace Alexandru-Vodd însui, emonahul PahomieD,
din neamul sdu, fiicele Teofana si Teodora, pe MO fiul
unei a treia fete, Cneajna, anume Dumitrasco 5.
Cu aceasta märeafä clädire se mantuise era prinosurilor
In piaträ aduse Dumnezeirii ocrotitoare. Doar dacä trebuie
sá se mai adauge biserica Precistei din Roman, facutä de
vhduva Doamnä Ruxanda la 15686.

Ibid., II, pp. 134-5.

2 Ibid., I, p. 64.
8 Arch. ist., 12, pp. 26-7, no. 295.
4 lnscriptii, p. 46.
5 ibid., p. 46 §i urm.
6 Ibid., II, pp. 22-3.

www.dacoromanica.ro
 110 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

CAP. IV.
Petru Rare i Biserica Ardealului.
Petru Rares a fost si un ravnitor de stdpanire ardele-
neasch.
A phstrat Ciceul si Cetatea-de-Baltä si a mai adaus la
provincia pArchlabilor säi din unghiul nord-ostic al Ardea-
lului cetatea Ungurasului, targul Retegului i oarecare drep-
turi asupra Bistritei, pe care Irish, cu toate amenintärile
sale lhudaroase, nu putu s'o ieh. Vlädicii lui de Vad phsto-
resc slobod In aceste phrti, In leghturä canonich deplinh
cu Mitropolitii din Suceava, un Teofan, un Grigorie.
Viddica Ilarion apare la Vad In 1523, Incunjurat de popii
Matei, Sandru si Petru, ceränd voie Bistritenilor sh fach o
mändstire nouh Intre Ilärdäu si Telciu 1, mänästire care se
intemeié, In adevhr, si fù prädath de hoti la '1526 2. Varlaam,
alt episcop de Vad, se inth.mpinh Inch dela Inceputul Domniei
lui Rares, de la care primeste, In 1527, o cärj5. 3
Urmasul shu Anastasie, un cleric deprins la rhzboaie,
care alergh innaintea Domnului säu child el treed, muntii
pentru lupte, face o danie de ugbi Putnei4, pentru
aved si el ziva de pomenire acolo : pare sa fi iesit el Insusi din
aceasth mhndstire domneasch. 5.
Apoi, supt Rares si fiii lui, Indeplinesc datoriile lor de epis-
copi un Tarasie (din Iulie 1546) si un Gheorghie (numit in
Ianuar '1550) 6, episcopi de Vad sau de aRhewD,zisi si astfel
duph felul cum sträinii numiau Vadul.

0efan-cel-Mare si Mihai Viteazul caintemeietori, etc.. p. 18 §i urm.

2 Aid.
3 Cipariu, Acte ji fragmente, p. :ay.
4 Dan, Putna, p. 216. Originalul se aft& acolo, §i a fost copiat de d.
I. Bogdan.
6 V. pentru el tefan-cel-Mare i Mihai Viteazul, ca intemeietori,
etc., 1. c.; Doc. Bistritei, I, II, tabla ; cf. Sate p: preoti, p. 17.
6 ibid. Tarasie e numit de Petru-Vodà la 20 lulie 1546, iar Gheorghie
de lije, fiul lui Petru, la 5 Ianuar 1550.

www.dacoromanica.ro
 PARTEA. A V-a.
.=.

CURENTUL CEL NOU DE CULTURA

SLAVO - ORECEASCA

IN EPOCA LUI NEAGOE-VODA.

www.dacoromanica.ro
 ALCITUIREA NOULUI CURENT SLAVO-GRECESC 113

CAP. I.
Aldtuirea noului curent slavo-grecesc in Tara-Romäneascä.
In veacul al XV-lea, i mai ales In a doua jumätate a lui,
principatul muntean decade In toate privintele, deci i In
privinta bisericeasd. Supt Domni cari se schimbä rdpede,
se strecoarä drmuiri sufletesti färä nicio Insemnätate, care
nu lasri totdeauna mAcar numele ierarhilor. T.n putinele do-
cumente din acest timp abià dacä se pomeneste numele lui
Macarie, Mitropolitul lui Radu-cel-Frumos, si al Mitropoli-
tului lui Basarab-cel-Tändr, iaräsi Macarie, care se int"4m-
pina inteun act din 23 Mart 1482 1. Un Iosif s'ar mai In-
tálni in documente si condici la 1465, duph Lesviodax, un
cercetator al lor, care inseamnä pe un Macarie la 1442 si
pe cellalt numai in 1483 8.

in sfarsit, Mitropolitul Teodor figureazä inainte de c.

1510 In pomelnicul cel mai bun si sig,ur al Mitropoliei din
Tärgoviste 3.
O schimbarea trebuiâ sl se facä pentru a ridich aceasta-
Jala Biserid romaneasd, la Insemnätatea De care o avuse
In a. nii inceputurilor. Putinta unui curent de regenerare
plecat din mijlocul chiar al clerului muntean erà inläturatä.
O inräurire invietoare trebuiä sä vie deci de peste hotare.
La sfärâmarea definitivä a Statului sarbesc, unele ele-
mente dintre clerici si fruntasi au trebuit sä treacä fireste
la noi, pe cand altii, mai insemnati, se addpostird In Ungaria, pe
pämänturile dobändite aici de Brancovicesti, ultimul neam
care a stäpAnit la Särbi. Impotriva Turcilor luptá astfel
Cu Vlad Tepe§, In calitatea lui de cdpitan al ostilor prä-
up6datu, Vlad C;ellugiirui, p. 34.
2 P.. 397. Scrisori nedatate dela un (Macarie Mitropolitul Ungrovlahieis
(4840) la Bogdan, .Relaliile Terii-Romeinepti cu Brapovul, I, Bucu-
re/AL 4905, pp. 279-81.
8 Studii pi doc., V, p. 629, nota 1.

www.dacoromanica.ro
 144 ISTORIA BISERICII ROMANErI

dalnice unguresti, un Despot Vuc, zis Zmeul, si neamul

puternic al Iacsicilor.
Radu-cel-Mare, Domnul bogat, evlavios si sldbhnog de pi-
cioare, care pe la Inceputul veacului al XVI-lea stdpAnià
principatul muntean, trebuià sä caute a se folos1 de clericii
sarbi pe cari nenorocirile terii lor ii aruncaserd in lumea
largd. Radu erà fiul unui om care, inainte de a MA puterea,
la bätränete inaintate, fusese cAlugdr multi ani de zile,
de aceia i ca Domn e cunoscut supt numele de Vlad Cd-
lughrul ; Vlad-Vodd clddl cloud nandstiri, pe and Inain-
tasii säi mai apropiati n'au läsat niciuna, 6.'6 dela Radu-cel-
Frumos n'a Alms decal amintirea mändstirii Tanganul,
astdzi inlocuith printr'o biserich de sat. Dela fostul Cdlugär,
al cdrui gaud rdmäsese indreptat cdtre Dumnezeu, avem
mandstirea Glavaciocului, in care a fost si ingropat mä-
ntistirea e preracuta de Constantin Brâncoveanu schitul
Babele, care nu se mai phstreazd 1. Cea d'intdiu rdmase neis-
pravitd, si nici Radu-Vodd, ocupat aiurea, n'a putut s'o aco-
pere cu chipuri de sfinti, läsand aceastä grijd lui Neagoe
Basarab i lui Radu Paisie, ceilalti doi din sirul Voevozilor
evlaviosi inainte de toate ai Terii-Rorndnesti, chlugdri 'eau
fii si ucenici de 0.1ughri. La schitul Babele, mantuit In
1492-3, se pomenesc, pe langd numele Voevodului ctitor
si al egumeaului Visarion, si acela aI lui Radu si al unui
frate, necunoscut de aiurea, al acestuia, Mircea, precum
numele Mitropolitului Ungrovlahiei Ilarion, care nu se mai
intampind aiurea 2. Si la mAndstirea Govora, de peste Olt,
umil schit de lemn, Radu-cel-Mare e pomenit ca inoitor, de
inscriptia mai tArzie, dela Constantin BrAncoveanu 3, si me-
sterii Bräncoveanului 1-au si zugrdvit pe ziduri : incununat,
In haina de brocard rosu si verde, cu bland de samur, guler
räsfrant, cu mdrgáritare cusute pe mâneci, cu lungi bucle de

1 Upèclatu, 1. c., pp. 47-9.

2 Ibid.
Inscriptii, I, p. 178.

www.dacoromanica.ro
 ALCITUIREA NOULUI CURENT SLAYO-GRECESC 115

par facute drotul si cu acei coturni rosii cari amintesc

Cu
datina imparäteasch bizantind ; Doamna 'Catalina, purtand
pe frunte un val alb vargat ce-i cade pe umeri, se vede
Tanga sotul ei 1. inch de pe timpul lui Radu, miile de aspri din
Vistieria munteneasch lncepusera a calatori la locurile de
inchinhciune ale Sfantului-Munte Atos, alegindu-se
stirea ruseasca, slavona, Rhosikon, precum i acea a Sf. Ilie
si Filoteu 2,
Fiul maicei Epraxia si al lui Vlad Calugarul, podagrosul
care strabatea tara In cdruta, spre a imparti dreptatea din
cel mai curat izvor al ei, trebuia sa se deosebeasca, si el,
mai ales prin evlavie. A Mont, la rändul lui, un sfant ideas,
dar numai unul, asupra caruia a gramadit toatd bogatia ce-i
atatea la indamanä. Pe un deal. de-asupra Targovistii
oursului lalomitei, in mijlocul viilor domnesti, el indltd, in-
locuind o veche bisericuta ce fiinta Inca la 14313, o strd-
lucith biserica inteun stil nou, deosebit de al innaintasilor.
Un patrat de marmura alba, scumpä, adusa foarte de departe ;
douä turnuri mari In fat& de-asupra pronaosului, un mai
mare turn In fund ; firide, In cloud randuri, ca la bisericile
lui Stefan- Vodä, i linii In relief, care le deosebesc, Incin-
Wand biserica ; roate shpate 'n piatra in locul discurilor de
obisnuite 'n Moldova ; arabescuri de sculpturd miga-
loasa, gingasd pe linia ultima a frontonului rotunzit sus, pre-
oum si pe baza turnurilor, in sfarsit. In jurul ferestrelor
pe cele cloua registre cal inscriptie la dreapta i la stanga
de intrare, care se deschide In chiar pdretele frontonului 4.
Spirit rdsdritean din minunatele biserici bizantine i bizan-
tine-armenesti, sapate ca o horbotd, si spirit apusean, ve-
netian, spirit al Renasterii, cu liniile arhitectonice simple si

.Ibid p. 179.
2 Ciparia, Archivu, pp. 198-9, dupl Uspenschi ; y. i Langlois, Le
Mont Athos ; cf. Cony. lit., XXXVI, p. 959.
8 Inscriplii, I, p. 98.
4 V. Floarea Darurilori II, sau Iorga, lstoria Romdnilor,
1908, p. 349.

www.dacoromanica.ro
 f16 ISTORIA. BISERICII ROMINESTI

armonioase, Cu frumoasele slove rotunde, intiparesc aceasth.

bisericd mhreath Cu un caracter particular.
Inscriptia din 1501 a bisericii, lucrate timp de doi ani.
de zile, pentru a ti impodobith ecu toate bunhthtile i Cu
mari frumusete», afard de zugrhveald, care rhmase pe
seama lui Neag,oe-Vodh , are o stilizare bogath, mai grea
deck In bisericile lui Stefan, care, in toate ctitoriile sale
afard de a Neamtului, spuned laconic numele intemeietorului,
hramul bisericii i veleatul 1 inch de atunci inrdurirea li-
terara a Bisericii sarbesti bleeped sä se simth2.

CAP. II.

Patriarchul Nifon i organizarea Bisericii muntene.

Peste un an de la sfmtirea mhnhstirii Dealului, de epis-

copul ce va fi fost atuncea, ajunged din nou la cdrmuirea.
arhiphstoreasch a Rdshritului grecesc si a terilor in legh-
tnrd cu dânsul un bAtrân cleric, Nifon, Sdrb dupb. tata,
Grec din Peloponez dupd mamh, care mai sthtuse in Sca-
unul ecumenic de douri ori, dela 1486 la 1489 si dela 1497
la 1498, avdnd, neaphrat, multe si dese leghturi cu principatele
noastre. Nifon nu era un om de o viath sfauth mai presus-
de once indoiala i critich : se ddduse In 1486 drept ruda
Patriarhului Simion, care murise atuncea, i cu false mdr-
turii izbuti sh se puie in stdpAnirea averii lui. Pentru aceia,
a sj fost izgonit intdia oara de pe tronul patriarhal, pe care
totdeauna a trebuit sh-1 apere impotriva multor concurenti,

1 Inscriptii, I, pp. 98-9.

2 Ar fi interesanti forma a ministirii Nucetul, cliditi de-
pircalabul de Poienari, Gberghina, care tinei pe Neaga, poate sora lui
Neagoe ; cf. Inscrip(ii, II, pp. 362-3; Nicolaescu, Documente slavo-ro-
mane, Bucure§ti, 1905, pp. 8-11. Ei avuri si o fati Neaga. Se pare a
Gherghina eri frate cu Rada, mama lui Radu-cel-Mare ; ibid.

www.dacoromanica.ro
 PATRIARCHIJL NIFON I ORGANIZAREA BISERICII E7

ceia ce ldmureste si scurtimea celor trei carmuriri ale sale 1.

Totusi Nifon era un om foarte Invhtat si un bun organi-
.zator. La ultima lui ch.dere, Radu, care prin daniile sale
care Muntele Atos si Locurile Mute intrase in stranse
leghturi, ca i tathl shu, Vlad-Vodd, cu ierarhia greceascd,
porn pe Nifon sä vie la dansul in tará pentru a da vietii
bisericesti a Românilor munteni o alcatuire statornich.
Astfel el voià sä. puie Tara-Româneasca la acelasi nivel cu
Moldova, pe care Stefan-cel-Mare stiuse a o inzestra cu
episcopiile trebuincioase, legate canonic intre ele.
Nifon erà cu deosebire preghtit pentru un rol ca acesta.
Särbul dupd tath invdtase chlughria dela un chlughr dela
Vatoped din Atos ; 11 hirotonisise diacon Nicolae patriarhul
Ohridei, al Iustinianei cei d'intaiu si al tuturor Bulgarilor
si al Sarbilor si al Albaniei si al altor laturiD, chtre care se
Indreptard atoate bisericile pravoslavnicilorp, serie biograful
lui Nifon. Mai departe, el fusese duhovnic al vestitului Scan-
berbeg, aphrAtorul Crestinätätii in Albania liberd, supush
tot Ohridei, apoi ucenic i tovaräs al lui Zaharia, care RI si el
Patriarh In acest Apus bhlcanic al Slavilor i ajunsese in-
tamplhtor la Constantinopol, cand Sultanul Mohammed
scoase pe Zaharia in folosul ocrotitului shu, Marcu, i sill
astfel pe cel d'intaiu st vie la Imphrätie pentru a se -in-
drepthtl. Petrecuse, in sfarsit, panh a nu ajunge Mitropolit
de Salonic si patriarh, timp Indelungat in mhnhstirile din
Atos, unde-si desäivars1 pregdtirea in credinth i culturh.
Atosul se tinea Irish in parte si cu asprii lui Vlad-Vodh
ai lui Radu-Vodh, si Domnii Moldovei 11 impodobiserh cu
darnicie : la Zograf, mänästirea Bulgarilor, era turnul lui
Stefan-cel-Mare, cu dar pentru corhbii), facut in 1474-5
inoit de full ctitorului, de Bogdan, la 1516-7; ingsi bi-
serica Zog,rafului a fost facuth din nou, din temelie, de
Stefan, al carut chip, in calitate de ctitor la DobrovAt

Banduri, Imperium orientate, reprodus in Magazinul istoric, IV,

p. 373, nota. Cf. §i Gelzer, Achrida.

www.dacoromanica.ro
 118 ISTORIA. BISERICII ROMANEFI

apriana, se si vede pe ziduri, laugh ale lui Ldpusneanu

Vasile Lupu ; i trapezdria e o fundatie moldoveneascd.
Bogdan lncepuse i biserica dela Dochiariu, pe care o mantul
numai Ldpusneanu, la 1567. Petru Rares addugise danii la
Sf. ban Botezdtorul, care pdstreazd chipul sdu 1.
tn Nifon deci, ca si odinioard In Nicodim, cdruia nu-i era.
asemenea insa. In smerenie i despret pentru bogdtia lumii, se
imbinau cele doud neamuri ca si cele cloud curente ce se luptau
pentru Intdietate: grecismul, din Constantinopol i Atos, si sla-
vonismul din pitrtile de pe lanp,.5. Dundre ale peninsulei
canice, cu aceiasi lndreptare, cdtre situatia politicd auto-
nomd." i cdtre bogatele mijloace bdnesti ale terilor romanesti.
Radu acerin pe Nifon dela Sultan, si cererea i se In-
deplini. Erà sa fie, dupa spusa Iduddtorului sau mäcar,
eindreptAtor i Invätätor de legea lui Dumnezeu, tatd
pdstor i solitoriu la Dumnezeuv. Deocamdath chemarea
lui era sd adune sinodul de organizare bisericeascd. Mitro-
polital muntean lipsia.; episcopi de Severin nu se mai nu-
miau de mult ; era o adancä deadere in Biserica terii.
Nifon Mai deci adunare numai cu atoti egumenii dela
toate mandstirile terii Ungrovlahiei si tot clirosul bisericii,
cu Domnul §i cu toti boierii, ca preotii i cu mirenii». Cu
ei toti impreund. Ma el astfel asezamäntul statornic pentru
Mitropolia terii, pentru episcopia olteanä. a Severinului,
pentru episcopia dela Rdshrit, care RI asezath in vechiul
targ de cdtre hotar, al Buzdului. «Hirotonl», scrie panegi-
ristul, asi doi episcopi, i li deade si eparhie hotäratd,
care cat va birub.
Nifon rdmase si mai departe in teark ceia ce se pare
cd nu era. In gandul Domnului care-1 ceruseD numai
pentru un anume scop, acum indeplinit, iar nu pentru a
fi tinut MIA capht, cu atata cheltuiald. Cel d'intaiu lute
Burada, in Rev. p. ist., arch. t;i fil., I, p. 397 0 urm.
2 Viata i traiul Slinfiei Sale pcirintelui nostru Nifon, de Gavriil
Protul Sfetagorei, Bucure0i, 4888, la inceput; cronica lui Stoica Lu-
descu, in Magazin, IV, p. 234 0 urm.

www.dacoromanica.ro
 MX/dSTIRILE OLTENE ALE CRAIOVE.$TILOR 119

egumenii dela Atos, Gavriil, care a pbvestit si viata acestui

Sfant nou, cautd insd a Ihmurl altfel plecarea acestui strdin
trufas, care trebuie sd, fi privit tara cu toate ale ei ca un
loe sdlbatec, vrednic de a fi lovit cu asprime pentru aph-
catele» sale cele multe : Nifon ar fi cerut Domnului sd
desparta pe sora sa märitatä dupd boierul moldovean Bog-
dan, care-si avea acasd la el sotia legiuitä, pArdsitil fdrd
cuvänt 1. liare pretentiosul Grec i intre sora sa Caplea,
care muri la 1511, si fi]. IngTopatd la Dealu 2, Radu nu
stdta la indoiald. Nifon trebui sd plece spre Atos, unde se si
stanse, la 12 August 1508 3, rásánd pe Mitropolitul i epis-
copii hirotonisiti de dansul s'd pdstoreascd färd amestecul si
Infrunthrile lui umilitoare, Tara-Româneascä.
Plecarea lui Nifon se va fi petrecut prin 1508, când
Caplea, care pierduse pe sotul ei d'intaiu, Staico, la 1507,
putuse ajunge sotia lui Bogdan 4, cdci nu am intelege
o sedere mai Indelungatä a lui In .tará. La aceastd data,
curentul Farbesc era In miscare pentru a luà locul trecd-
toarei inrauriri care, prin Nifon si Atonitii ce-1 incunju-
rau, venise deocamdata din partea Grecilor.

CAP, III.
Manastirile oltene de cultura slavona ale Craioveatilor.
Viata principatului muntean e condush de pe la 1480
pana la stdpAnirile sigure ale lui Vlad Cdlughrul si Radu-
cel-Mare de Vornicul Neagoe din Craiova, Indltat la boierie
si influenth de Vladislav-Vodd, cel omorat de Tepe§ la 1456,
si de fiji sái, Barbu, PArvu, Danciu, Radu, Preda, cari in-
lbid. .

2 LApèclatu, l. c., pp. 63-4.

3 Viatct, p. 55.
4 ht. lit. rel., p. 46, nota 2; Lapddatu, pp. 64-5.

www.dacoromanica.ro
 120 ISTORIA BISERICII ROMANqTI

cunjurd i aphrd pe Basarab-cel-Tändr, contemporanul lui

$.tefan-cel-Mare 1. Feciorii lui Neagoe, Craiovestii, dintre cari
Barbu, ce] mai mare, ajunsese Ban-Mare, dei Severinul
erà pierdut cátre Unguri, iar al doilea erà Vornic, clddiau
pe la 1497 2 In muntii Gorjului o mAndstire noud, In care
asezau moastele Sfantului Grigore Decapolitul, cumpärate cu
multà cheltuiald din Serbia 3. Mesterii erau Români, Do-
bromir, Dumitru i Chirtop, ca i ispravnicul Stoian, dar
numele celui d'intaiu egumen, Marcu 4, pare sd arate un
sträin.
De fapt mändstirea, In cuprinsul cdreia Barbu,
lugdrit ca Pahomie, ii afld addpostul cAtivä ani dupd is-
prdvirea bisericii 5, ajunse rdpede un nou si mare focar de
culturd slavond, de acarte särbeaschI. Chipul d'intaiu al
Bistritei nu ni s'a pästrat, biserica fiind inlocuitä astdzi cu
o clddire ce n'are nici o sutä de ani, dar Muzeul din Bu-
curesti pdstreazd astäzi manuscriptele serse acolo, lucrdri
de caligrafie, care pot stä alkuri cu acelea din Neamtul
Moldovei ; s'au gdsit acolo, dupd atätea pierden, nu mai
putin deck 72 de manuscripte slavone, 4 grecesti si 44
romanesti.
La Strehaia mehedinteanä., unde va fi fost resedinta nou-
lui episcop al judetelor oltene mai tärziu, cum N om ve-
da., s'a lntemeiat pentru scurtä vreme, pe temeiul acestei
traditii, o episcopie la Strehaia ca i la Brancoveni se vede

V. piatra de mormant a lui Neagoe, in Inscripii, I, p. 400, no. 198.

2 Inscriptia are : 4-iu Octombre 1519; avem irisa un act de danie
din 4506 si un clopot din 7005=1496-7 ; Tocilescu, Raporturi
asupra catorva mclniístiri, etc., din An. Ac. Ro in., VIII, p. 50. Data de
4519 se explica prin aceia ca o a doua Bistrita ft1 intemeiata dura da-
ramarea celei d'intAiu de. Mihnea-Voda. V. mai departe. Cf. Bogdan,
Relaiiile cu Brapvul, I, p. 305.
V. inscriptia veche a Bistritei, in Inscriptii, II, p. 81, no. 225; cf.
Manuscripte din biblioteci stra- ine, din An. Ac. Ro m., XXI; I, p. 47.
4 Inscriptia citatá.
5 lbid., pp. 81-2, no. 4.
Odobescu, In Revista Romana, I.

www.dacoromanica.ro
 MITROPOLITUL SARB MAXIMIAN 121

amintirea fratilor Craiovesti, Banoveti dupa dregatoria lui

Barbu, i Párvulesti, dupä numele celui de al doilea frate, cari
S'all vesnicit ca totii i prin cadirea de paraclise la mänästirea
Xenofului din Sfantul Munte 1 ingroparea lui Parvu, fratele
lui Barbu, In mänästirea Snag,ovului arata legäturi stranse
ale Craiovestilor i cu acest läcas, mai vechiu decá.t anul
4431 2; acolo se inmormânteazä, de altfel, i Logorátul sta-
tornic al lui Neagoe, loan 3.

CAP. IV.
Mitropolitul sarb Maximian.

In 1507, toamna, pe urma unor certe pentru addpostirea In

Tara-Románeasch a unui pretendent la stkAnirea Moldovei;
Bogdan Orbul treca hotarul, ca odinioard tatäl säu, Impo-
triva unor Domni munteni, dintre cari unul, Radu-cel-Fru-
mos, ii l'asase lui Bogdan drepturi asupra Terii-Românesti,
si se oprl pe malul cellalt al Râmnicului, fäcänd aici cea
d'intäiu tabärä. Il impiedecá de a merge mai departe, lmpo-
triva unui Domn evlavios care nu yola sd-si pangareascä
nanile värsänd sängele in lupte, aun chlugär anume Maxi-
miau, fiul lui Despot Tarul sarbesc», care, lucru vrednic
de tinut minte si din alte puncte de vedere spuse
asAnteti crestini si de acelasi neam» (aded. numai : din
acelasi sänge ei, Domnii), i aduse astfel lncheiarca unei
paci, jurate pe evanghelie, pe temeiul vechilor hotare 4.
Maximian erò. Gheorghe, flul lui Stefan, fiu si el al lui
Gheorghe Brancovici, care stapánise asupra Serbiei libere ;

1 Burada, in Reu. p. ist., arch. ti fil., vol. II, p. 78; /nscriptii, I, p.

211; II, p. 71 §i urm.
lbid., I, pp. 458-9.
Ibid., pp. 460-1.
Bogdan, Cron. inedite, p. 48. Notita, yi in cronica lui Ureche, p. 181.

www.dacoromanica.ro
 122 ISTORIA RISERICII ROMANESTI

adäpostit In Ungaria tatäl säu rätäcise prin pdrtile Al-

baniei, negásind prilej sä domneascd , el se luptä In oastea
regald. Inca la 1491, impreunä Cu fratele säu Ioan, frate-
rnal mic , i Cu fUi lui Dimitrie i 5tefan Iacici, fruntasi
ai pribegilor shrbi trecuti peste Durare. Dimitrie
luase pe fata lui Lazdr Desputul, si Elena, ilica lui *tefan
Iacsici si nepoata lui Dimitrie, a fost sotia Despotului loan.
Incä din 4486, se pare, Gheorghe intrase In mandstirea Cu-
pinic, unchiul stiu Grigore murise chlugdr la Chilandariul
Atosului unde insd nu erà sä rärnhie, cu toate cä In
viata lui n'a mai pärdsit rasa chlugdrului. In '1496, el si
fratele sdu, Impreura cu mama lor, Anghelina, fac o (larde
pentru mdtastirea Sf. Petru si Pavel dela Sfa.ntul Munte. La
1503, muri Despotul loan, care duceh si el, In anii din urrnd.,
o viath dephrtatd de lurne, la Cupinic si apoi la Bersacovo,
ash Incht pdrintele Maxitnian Infhtisà acuma singar drep-
turile dinastiei sarbesti izgonite de Turci 1.
Se poate, Cu toatä asertiunea biografului sdu ca Maxi-
mian sá fi venit numai ea sol al regelui Ungariei pentru
a impiedech un räzboiu Intre cele flota teri românesti. Cu
atät mai mult, cu cht, dula chtevà säpamAni numai dela
acea predica izbutita dela Rämnic, Radu-Voda face o In-
voiald solemnä cu Sasii 51, lnvoiald pe care poate el va fi
jurat-o lnaintea fäcätorului de pace 'n numele lui Dumne-
zeu si al Craiului. La 4501 Incd, Radu Insurase pe fiul su-
rorii sale Caplea si al Logofhtului Staico, PArvu, cu fata
eräposatului Dimitrie 1acicii3.
Maximihn ar fi 'Amas ìnsä, dupd unele mdrturii, In Tara-

Viata lui Maxim sau Maximian, in Glasnicul sArbesc pe 4859; tra-

ducere romaneasca in Arch. ist., II, p. 65 i urm. ; Engel, Geschichte
von Serwien, p. 448 i urm. Viata lui Maximian si a Anghelinei Id in
Pravila de rugeiciuni slavon dirt Rinanic, 1761, n-le 10 §d 43; cf.
Picot, in Columna lui Traian, 1883, n-le 1-2.
2 Engel, Gesch. der Walachey, pp. 187-90.
8 Pretendenti domnegi, din An. Ac. Rom., XIX, p. 15, nota 8; LA-
pëdatu, o. c., p. 64.

www.dacoromanica.ro
 MITROPOLITIIT, SARI3 MAXIMIAN 123

Romaneasca 1. A.r fi fost cel de-al doilea Mitropolit canonic

al Terii-Romanesti, duph cel hirotonisit de Nifon si al &drill
nutne nu-1 cunoastent inch ; siguranta phstoriei lui o am avea
si prin Insemnarea lui lntre Mitropoliti in pomelnicul din
Targoviste, care stie de Mitropolitul Maxim2. Ar fi stat
astfel la noi panh la moartea lui Radu, Intamplata cateva
shpaimani duph .cele douä tratate cu Afoldova si cu Sasii ;
mergand In Ungaria ca sá vesteasch suirea In Scaun a lui
Mihnea, fiul lui Vlad Tepes, ar fi rhmas acolo, de frica
pornirilor tiranice ale noului Domn, lacom ucightor de
boieri, i s'ar fi asezat la mhnhstirea, zidith de dansul, a
Crusedolului, pe care ar fi phrdsit-o, panh la moartea sa,
Intarnplath In 18 Ianuar 1516, numai odatd, ca sa bine-
cuvinteze pe Neagoe, urmasul plin de evlavie al lui Mihnea
tiranul i catolicul, i sh-i dea de sotie pe nepoata lui de
frate ori vara sa Milita, care ar fi tot odatd si fiica lui
Lazhr, fostul Despot 8arbesc 3. De fapt, din aceste a tnintiri
nelämurite si din aceste constructii pline de multä inchipuire
n'ar ies1 si vremea cand Maximian, pe care cronica mol-
doveneasch 11 numeste la 1507 numai a fiu de Despob
achlugärp, a fost Mitropolitul terii. Pomelnicul Mitropoliei
cunoaste numele shu, ce e dreptul, dar cronica, aproape
contemporank a episcopului Macarie, al Romanului, math
ch Maxim Despotul a fost AMR aduph aceia de aarbiereii
moldovenestb ca aMitropolit de Belgrad) 4.
Oricum, finta lui Maximian In tara reprezintä. Inch un
element din acea influenth sarbeasch asupra rosturilor bi-
Engel, Gesch. von Serwien, p. 453, dupii biograful su citat sau
dupä cronica, din veacul al XVII-lea, a lui Glieorghe Brancovici,
fratele Mitropolitului Saya: cf. Aron Densusianu, in Revista critico-
¿iterará, 1893, nr. 3. MArturille lui Brancovici cel nou se adeveresc in
parte prin acelea ale unor izvoare contemporane.
2 Studii i documente, V, p. 629, nota 1. In pomelnic, cum s'a spus
la p. 113, un Teodor se OA intre Atanasie cel vechiu qi Maxim.
3 AltA biografie a lui Maxim, in Glasnicul sArbesc, XXI ; tradusA de
I. Bogdan, in Cron. mold., pp. 269-70; v. Engel, l, ult. cit., p. 454.
4 Bogdan, Cron. mold., p. 150; cf. p. 269.

www.dacoromanica.ro
 124 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

sericesti ale Românilor, care lncepe supt Radu, se dezvoltd

pe deplin supt Neagoe si trece Indatd asupra Moldovei. Un
al treilea element vine Cu cAlugarul muntenegrean Macarie,
meter de tipar slavon pentru peninsula Balcanilor.

CAP. V.
Macarie, mesterul de tipar slavon.
inceputurile lui Macarie tipograful nu sant cunoscute. De
sigur va fi petrecut un timp la Venetia, unde se va fi Invdtat
sd umble cu slovele. Asezat un timp pe Muga micii dinasti
Cernoievici din Muntenegru, rá.mb.sith vesnic amenintata a ma-
relui principat de odinioard al Zentei, el lnaltá numele lor prin
tipdrirea celei d'intdiu Psaltiri slavone si a doud cärti de rugh-
ciuni i cântdri. Asupra ocrotitorului sdu Insd, Gheorghe
Cernoievici, se abätù nenorocirea când Turcii prttrunserd
in acest colt departat al Apusului balcanic Macarie, chemat
poate de Maximian, se indreptd atunci cá.tre tara, vestità.'
Intre toti crestinii rdshriteni pentru iubirea de lege, simtul
de artä i ddrnicia ei, a lui Radu-cel-Mare. in 1507 incd,
el erà aici i incepeà tiphrirea unui frumos Liturgheriu, cu
slove mari, drepte, de tdieturd venetiand i mdiestre imple-
tituri de linii, ca in manuscriptele moldovenesti i bistri
care se ImpArti numai cAteva luni dupd moartea celui
d'intdiu ctitor al tiparului romAnesc, la 10 Novembre 1508 2.
La Dealu, sau, mai curând, pentru cd aici lucrul de impo-
dobire a urmat pana pe vremea lui Neagoe, la Bistrita
Craiovestilor, unde se zice cd i Maximian ar fi serbat
nunta Militei, s'a fácut aceastd nobild lucrare de artd.
La sfársitul textului Liturghiilor, Macarie dd cu slove
rosii, In chinovarul pdstrat pentru Impäratj, numele lui
lorga, Gesch. des osm. _Reiches, II, pp. 283-4.
2 Bianu i Hodog, Bibliografla Romdnd, I.

www.dacoromanica.ro
 MACARIE, MESTERUL DE TIPAR SLAVON 125

Mihnea Marele Voevod a toatd tara Ungrovlahiei si al pdr-

Olor de Maga' Dundre, fiul marelui lo Vlad Voevod», addu-
gind astfel la titlul obisnuit al Voevozilor munteni pArti care
amintesc pe al marilor Voevozi sArbi din Zenta i Hertego-
vina, stripani i ai atermului Mdrii). Pe Mitropolit nu-1 po-
meneste, si poate nici nu va fi fost unul pe acea vreme,
sau putereu lui erà prea slabä. pentru ca acest chlugdr
strdin privilegiat sd-si simtd datoria de a-1 aminti.
Aceastä actiune culturald, aceasta viatd pasnich In ierarhie
oranduita furd Intrerupte prin scurta stdpAnire vijelioasä a
afiului lui Tepep. Despre rämtatea lni vorbeste biograful
lui Nifon, dar ni e ingäduit a crede cä patima lui Mihnea
de a t'ala si a prigonl a fost atAtatd si de uneltirile Craio-
vestilor, cari voiau sà smulga puterea pentru dânii. In 1509
furä ucisi boierii necredinciosi, cevà mai mult de un an
dupa asezarea in Scaun a Domnului celui nou ; Craiovestii
se ridicarä.' atunci In arme si Mihnea trebui sä li jure cä.-i
va crutà. Dar, neavand totusi incredere in el si mänati de
dorinta stäpänirii, ei trecurd peste Dunäre, la Nicopol, ada-
postindu-se pe langa puternicul sangeac al phrtilor bulgä.-
resti i särbesti, Ali-beg Mihalogli. Atunci Mihnea trimese
oaste pe mosiile pribegilor ; casele lor oltene furd nimi-
cite si tunurile domnesti bdturd In zidurile Bistritei, care
fin* spune scriitorul din Atos, asurpate) cu totul. Aceiasi
soarta o axil i bolnita Bistritei, pe care o zidise un nepot
al Banului Barbu si al celorlalti frati, Neagu sau Neagoe,
ndscut din chsätoria surorii lor Neaga 1 cu Basarab-cel-
Tändr, boierinas plin de evlavie care fusese ingrijitorul,
esocotitorul) pus de Domnie pe längd Nifon in timpul pe-
trecut de acesta in tara 2 Planul de a arde pe atoti» egu-
menii, despre care vorbeste tot ldudätorul lui Nifon, poate
fi pus la lndoiald, ca i tdierea nasurilor acelor preoti cari
Studii fi doc., III, p. XLIV; pomenirea NeagAi in Spornenikut sirbesc,
xxxvII, p. 44 si povestirea lui Matei al Mirelor, In care Basarab e numit
02t0C, unchiul lui Neagoe ; Manuscripte din biblioteci streiine, I, p. 47..
2 Gavriil Protul, p. 65.

www.dacoromanica.ro
 I26 ISTORIA BISERICII ROMiNESTI

se aflau in multele sate ale Craiovestilor. Peste putin insa

spahiii i ienicerii din cetatile Dunhrii intrard, cu Craioves-
tii in tara, aducand Domn nou, cucernic, pe fratele cel
mai tallar al lui Radu-cel-Mare, pe Vlad-Vodä zis Vladut.
Oastea venl In trei cete, i aceia pe care o clima. Neagoe
lovl pe Mircea fiul Mihnii la mandstirea Cptmeana si-1 puse
pe fuga, clescult si descins), elmpacand mandstirea si ch-
Jugarii de frica ce aveaDi. Mihnea fugl peste munti, si se
.aseza la Sibiiu, unde obisnuià sa cerceteze biserica latina;
la iesirea dela slujba, 11 ucise acolo Dimitrie Iacici cel
ruda lui Vladut, i pretendentul Danciu, din acelasi neam
al Basárabestilor, iiind i el un fiu al lui 13asarab-ce1-Tandr 2
Si ei fusera ucisi 3n lupta, i astfel Neagoe rhmase repre-
zintantul drepturilor basarabesti asupra Terii-Românesti 8.

Bogdan irisa, sotul Caplei, capata o Inraurire covarsitoare

asupra tanarului sdu cumnat, i aceasta nemultdmi iarhsi
pe Craiovesti, desl ei nu mai puteau spune de dänsul ca
de Mihnea ca nu tine legea, caci Vltidut ocrotid pe Macarie,
tare dadii In stapAnirea lui scurth o a doua tiparitura a sa,
Octoihul din 15104. Iarasi Mehemed-beg ven1 In tara, si el
thiò capul bietului copilandru domnesc la Bucuresti, In ziva
de 23 Ianuar '1512, un an duph moartea Caplei lui Bogdan 5.
Acest urat omor se lamureste prin hottirdrea Craiovestilor
de a Inlaturà tot neamul lui Radu-cel-Mare, pentru ca astfel
Basarabestii lor sa poata carmui In liniste.

Ibid., p. 69.
2 Pretenden(i domne,,ti, p. 13 i urm.
3 Dacl Linarul Dan din 1521 nu e fiul lui Danciu ; ibid., p. 17.
4 Bianu i Hodo§, Bibliografia romanei, I, pp. 9, 513; Studii i doc.,
XIII, pp. 5-6.
Up6datu, o. c., pp. 63-4.

www.dacoromanica.ro
 CTITORIILE LUI NEAGOE-ITODi 127
7

CAP. VI.

Ctitoriile lui Neagoe-Vodd.

Cu Neagoe se aseaza in Scaunul Terii-Românesti un nou

aavidD 1 pentru chlughrii de once neam, dar mai ales pentra
Sarbi, cu Despotii chrora el se inrudi, luand, la o dath ce
nu se poate hothri bine, dar se pare a fi anterioarä venirii
sale la Domnie 2 -, pe despinal Milita, afiica lui Lazärv
si anepoata.» sau vara lui Maximian3. Macarie mesterul de
tipar li lucreazà. o Evanghelie de toga frumuseta, pe care o
mantuie la 25 Iunie 4512, iarhsi farh a pomeni in titlul ei
de vre-o binecuväntare arhiereasch. Dupd aceastä dath,
oprind astfel cursul lucrdrilor singurii tipografli slavone
din Balcani , ca räsplath, Neagoe, sau, cum isi zicea, duph
numele tatalui sau, Basarab-Vodä., cerii dela Patriarhul Con-
stantinopolului Pahomie pe care-1 intAlnim Intre 4505 si
1514 sh-i facd Mitropolit pe Macarie. Ch Biserica mun-
teana rdmäsese Mä cArmuitor dela plecarea lui Nifon, care
poate va fi aruncat si blestemul asupra asezhmântului creat
din nou de dzinsul, dovedesc cuvintele lui Gavriil Protul :
cum ridich David chivotul legii Domnului, asa si
Neagoe-Voda rhdica biserica cea chzuth si puse pre Ma-
carie Mitropolit a toga Tara-Romäneasch, a plaiurilor si a
SeverinuluiD.

Märinimia lui Neagoe se refársä asupra tuturor Locurilor

Sfinte din Rhshrit. La Dionisat, in Atos, el trimese moastele,
aduse de dansul IntAiu In Tara-Romäneasch, pentru a im-

i Scrie Gavriil Protul. 0 scrisoare a lui cAtre Nifon in Dukakis,

Mira; EovaaptaTiric, Atena 4894, August, p. 457.
2 La 4521 Neagoe 150. un fiu Teodosie in viva de vre-o §epte ani.
8 Ea adusese §i pe vArul ei, stefan, §i pe sora acestuia, Despina, care
lull. pe Stan pircllabul ; Nicolaescu, Doc. slavo-romane, p. 267. stefan
Rya grija paraclisului Sf. Nicolae dela Arge§ ; ibid.

www.dacoromanica.ro
 128 ISTORIA ISERIC1I ROMINETI

paci sufletul lui Radu-cel-Mare, ale lui Nifon, i anume

lntr'un esicriu de argint curat, poleit cu aur si Infrum-
setat Cu margaritar frumos i cu alte pietre scumpe
ca jmalt, ,si de-asupra pre plehup scrise chipul sfäntului
Intreg, iar jos, la picioarele sfantului, se serse pre sine in
genunche, rugandu-se Sfintlei Sale) 1. O bisericd. a Sf. Nifon
se Malta la Sffintul Munte !atril amintirea lntemeietorului
Bisericii muntene. Manastirea Cutlumuzului, din aceiasi re-
publica de calugari, mandstire Inceputa Inca de Radu,
mantuita de acest urmas al ski, cuprins de aceiasi raya
pentru cele duhovnicesti ; pe malul Mara el fácil o epris-
tanisteD, o ospatarie pentru corabieri, asezand tunuri
adundnd arme In turnul de aparare. Pe langa aceasta eLavra
mare a Terii-Romanesti), Neagoe mol mdnastirea Sf. Atanasie
si o Inzestra cu vase de metal scump si ezavese cusute cu s'Arma
de aur). La Ivir si la Chilandariu el a pus sa se aduca
apa cu urloiulD. Pantocratorul primi ziduri de Imprej-
muire ; trapezaria si pivnita dela Xeropotam sant daruri ale
lui ; Sf. Pavel calla un turn de straja. La multe mand-
stiri, la Chilandariu, la Sf. Gheorghe al Arbanasilor 2, el
se lnscrise lntre ctitori, ba chiar Infrumseta din ddrnicia
lui manastirea Oreisculuiv din tmägura Misieb, manas-
tirile din Tesalia, asa-numitele Meteora, apoi milul md.-
ndstiri In Paflagonia si In Macedonia, s. a. Invell din non
cu plumb biserica Patriarhiei din Constantinopol, facii de
iznoava chilile. La Muntele Sinai, dadù podoabe de biserica
si mertic). i Ierusalimul avii parte de cucernicele lui
daruri.
In tara chiar, Tismana fù acoperita de Domn cu plumb
Cozia priml lnoiri ; o icoana dela Nucet fù Impodobita cu

Gavriil Protul, p. 93. Pentru ediii1e originalului grecesc sau ale

unei traducen i din romine§te Romansky, Mahnreden des walachi-
echen (sic) Wojwoden Négoe (sic) Basarab, Leipzig, 1908, din lu-
carne seminariului Weigand , p. 135, nota 3.
2 Romansky, p. 429, nota 1.

www.dacoromanica.ro
 MINA.STIREA DELA ARGE$ 129

aur i pietre scumpe. Aproape de mändstirea lui Mircea-

cel-Bhtran, in ostrovul Chlimänestilor, el facii o manhstioara
care se pästreazd si pand asthzi.

CAP. VII.

Mänästirea dela Arges. Alte zidiri ale lui Neagoe.

Toate silinele i toatä boghtia lush si le cheltul Neagoe
pentrn a da. Argesului, de unde plecase Mitropolitul pentru
a se asezà la Targoviste langh Domn, cea mai frumoash din
mandstirile atIhtoare pe phmantul romanesc. Marmurti,
dpiatrh cioplitä si netezith si shpath Cu floriD, alchtuieste
prinsi inteun pätrat, pe care-1 Intrerupe lush o
wait umfläturä de strane lnaintea altarului. Ca si la
Dealu se Intalneste braul de imprejmuire, firidele, rozetele
shpate In locul discurilor de smalt din Moldova, turnuletele
din Ltd, de-asupra pridvorului räzimat pe doisprezece stalpi,
astrasinele Cioplite cu florh, privazurile de usi si feresti
ascobite si rdzbhtute prin Oath». Dar aici frontonul nu
se ridich sus In arc cu margenile sculptate si un alt mare
turn se Inalth de-asupra naosului insusi ; un aghiazmatariu,
un acerdhcelp cu liniile gingase asteapth inaintea schrilor
pentru slujbele care, mai tarziu, trebuiau sd se facä in
pridvorul pe stalpi, deschis vederii i mischrilor aierului.
Dar ceia ce deosebeste mai ales aceastd biserich Mrä ph-
reche e boghtia impodobirii : la usi, la feresti, pe linia
impletità din trei vite a colacului de imprejmuire, pe tur-
nuri, dintre care cele din fafá au feresti oblice care nu
se mai intampind aiurea 1. Lazur albastru, aur de-asupra
aflorilor» de piatrd adauserd mandria colorilor pe laugh
armonia proportiilor i scumpetea trainica a, rnaterialului.
2 V. biserica a§i cum era inainte de reparatie, descrisl de Reissen-
berger, in Revista Romancll, 1.

www.dacoromanica.ro
 130 ISTORIA BISERICII ROMINEVI

Un panegirist acestia au totdeauna multe calificative

comparatii la Indtimânh cuteazd a face asämdnare intre
biserica dela Arge i SfAnta Sofie, pe care totusi O cu-
nosted, si adauge chiar ch zidirea lui Neagoe erà acu frdm-
seta pe de-asupral. minunatei zidiri bizantine 1. Sdpb.turile
le Meuse mesterul sas Veit, Vitus, care fù lntrebuintat
pentru zugrAvealh, Ora ce In tuà chiar se cd.pdtd un bun
zugrav de sfinti In Romdnul Dobromir 2 Tot mesterul
Veit va fi sdpat frumoasele pietre de mormânt pentru fiii
domnesti Anghelina, Ioan, Petru rhmase In viatA numai
acoconub Teodosie, numit pompos duph marele Imphrat
rhshritean de odinioard, i va fi preghtit cea menitd pentru
ctitorul lnsusi 3.
Cum se faceau sfintirile de bisericd domneasch pe acest
timp ni spune o scrisoare catre Brasoveni a lui Neagoe,
cu data de 26 April 45204: ain sfdrsit, precum se stie
la noi, am mântuit, dupà lege si datina credintii, biserica
noastra sau mhndstirea pe care incepusem a o rezidl intru
cinstea Atot-puternicului Dumnezeu. Am sfintit acea bisericd
Intru lauda tnäItärìi Domnului nostru Isus Hristos, si am
chemat la sfintirea bisericii toath tara aceasta a noastra ; deci
acolo am trimes sä se adune. Cu prilejul chrii sfintiri sà
putem mai usor veded lnaintea noasträ pe toti supusib. La
sfintirea mAndstirii Argesului furd chemati toti egumenii din
Atos, dintre cari nu erà unul care sh nu fi putut pretul
binefacerile Domnului izvorktor de mild: alavra Terii-Ro-
manestiv, Cutlumuz sau mhirdstirea lui Hariton, lavra
bulghreascd a Zografului, Lavra Ruseascd, a Pantocratorului
si cele seisprezece mhnhstiri grecesti li avurd astfel pdstorii,
supt dilänzirea aprotulub) Gavriil, care peste putin unl In
aceiasi Viath de sfânt laudele lui Nifon si ale lui Neagoe
Marele sobor serbatoresc se Mai In vechea re-
Gavriil Protul, p. 111.
2 Iorga, Negofta i megevugurile, Bucure§ti 1906, pp. 32-3.
Inscriptii, I, p. 146 gi urm.
4 vezi-o in Apendicele de documente, vol. III.

www.dacoromanica.ro
 MANASTIREA DELA ARGES 131

sedintä a Domnilor munteni dela 14 la 17 August din

anul 1517. Pentru tut'Masi data un Patriarh de Constanti-
nopol, Teolept, veni pe phinantul românesc ; el era Into-
färasit de episcopii de Seres, de Sarde, de Midia si de
Melenic. Macarie era Mitropolit muntean acuma, si el veni
cu egumenii, färd episcopi, cad, la aceasta datä, episcopiile
de Severin si de Buzálu se pare ea nu erau ocupate. Se
%GU de cu searä, la 44, vecernie si coliv5. In ajunul hra-
rnului, apoi, spre Beard, praznic, ecinh, ca sa si odihneascii
oameniip ; dupä care cälugärii Incepurä denii in cuprinsul
de marmurä, strälucitor de aur, al mändstirii celei nouh.
gSi sfArsirà bdenia dud se värsà. zorile.D
A doua zi, Neagoe lnsusi asezä la locurile lor icoanele
scumpe ddruite de dansul, pe cind clerul, cu Patriarhul In
frunte, se gitià de slujba cea mare a liturghiei dupä aceastä
tarnosire de mAnä domneascä. PALA atunci un al doilea
ospät primi la. mesele lntinse pe pajiste toatà boierimea la
un loc cu shracii de pe acele locuri, acei mici, säraci, vä-
.duve, misei si cei neputearnicip. and oaspetii plecarà dupd
ischlirea si pecetluirea actului de fundatie, rämase stdpän
pe cuprinsul mandstirii Iosif, ca egumen cu bedernith, ca
arhimandrit si de o potrivä cu earmuitorul Tismenii, care
ea lsi avea privilegii mai presus de alte mânästiri Inca
tlin zilele Patriarhului Filoteiu (1364-76)1. Printeo ultimä
recomandatie in dedicatia, mäiestrit stilisath slavoneste, care
se ceteste panä astäzi pe ¡loud pläci de marmurl säpat5,
de o lature si alta a usii de intrare, Neagoe se rugi de
zgumeni sä nu primeasch a se aduce si ascunde in mâ-
nästire «cevà din sculele si din avutia boierilorp, cica nu
zumva sä cazá mänästlrea in nevoie pentru avutie strait-AI,
o amintire a prigonirilor indreptate de Mihnea-Vod&
impotriva mânästirii Bistrita, in care va fi stat ascunsl
averea Craiovestilor.
Neagoe-Vodä se ingriji, In acelasi timp, de o resedintä si.

1 Gavriil Protul, la afirOt.

www.dacoromanica.ro
 432 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

o bisericd potrivitá pentru Mitropolit, In Targoviste, unde

li fdcit strämutarea, dupá Invdtdtura dath odinioard de Nifon,
Din nenorocire, multdmitd unei reparatii recente, nu mai
avem astázi vechea clädire dela Inceputul veacului al XVI-lea.
Schite Mate Inainte de lucrdrile de prefacere, ni-o aratd. I
avand baptisteriul dupä asämdnarea celui dela A.rges, lipit
de fatadä, care sanadnä mai bine cu acea dela Dealu decat
fatada, mai simpa in linii si mai bogatd. In podoabe,
dela Arges. Ca si acea bisericd a Sf. Nicolae din Dealul cu
viile, ea are forma unui pdtrat, i zidurile sant mai putin
lmpodobite. Doud turnuri mari, strdbdtute de doud randuri
de feresti, apasa pe pronaos i naos, i alte turnuri mai mici,
cate doud, se aseazä inaintea celorlalte, lntre ele sau In fund,
de-asupra altarului. Aceste opt turnuri singure sant pome-
nite i de panegiristul lui Nifon si al lui Neagoe 2, care
adauge cd aceastd a doua Mitropolie era amare si frumos
zidität) si cä ami se satura ochii tuturor de vederea
Vechea inscriptie aved., se pare, data de 30 Septembre 1519 3r
Macarie tiind lnsemnat ca Mitropolit, si ea mai spuned ed
Neagoe a ,ddruit ctitoriei sale satul Aninoasa Zidirea rd,--
mase Insd neisprdvitd, si, precum, la Arges chiar, mai avurd
de lucru mesterii plätiti de Radu-Vodd dela A.fumati, astfel
aici se mai cerurd silintile acelora pe cari-i chemd, urmasul
adevdrat al evlaviei lui Neagoe, Radu Paisie. Numai dupd
1535 biserica a fost deci cu desävarsire gata 5.
*i o bisericd. a Sf. Gheorghe, cu un singur turn, e ardtatil
In Viga lui Nifon ca o ctItorie a lui Neagoe 6. Ddramandu-se
Cu totul, ea a f ost refácutd la 1730 de stegarul Dima 7. 5). putern

Romstorfer, Die wzoidauisch-byzantinische Baukunst, Viena, 1896,

I Protnl, pp. 111-2.

7028, nu 7018.
4 inScripiii, I, pp. 446-7.
5 ibtd.
Gavriil Pretul, I, p. 111-2.
7 inseriptii, II, p. 95.

www.dacoromanica.ro
 NEAGOE-YODI CA SCRIITOR

.adhugl ca si in mahalaua Sarbilor erà o biserich din acest

timp având pe Sf. Nifon In hram 1.
Dincolo de muntj, In sfarsit, prin därnicia lui Neagoe, caph-
tara Românii din S, cheii Brasovului cea d'intaiu biserich a lor,
Sf. Nicolae, cäreia-i lnddi pridvor, pe urmh, Petru-Vodh
Cercel, si e sigur cä preotii brasoveni, cari atarnasera un
timp de Vlädica necanonic din Feleac, Danii12, se numiau
acum de Domn si se hirotonisiau de Mitropolitul din Tar-
goviste, care va fi avut Inraurire In toath Tara Barsei 3.

CAP. VIII.
Neagoe-Vodd ca scriitor.

Dar si altfel Domnia de nouh ani a lntemeietorului, Inoi-

torului si däruitorului ata.tor biserici si mändstiri e stráns
legatá de lnaintarea Bisericii noastre, cu arta, literatura si
cultura pe care le aducea In chip firesc dup. sine. Neagoe-
Vodd, al patrulea Basarab, a fost i cel d'intaiu scriitor bi-
sericesc ridicat din mijlocul Românilor.
Pana la el niciunul din Domni avuse o crestere de-
osebitä. Dei obarsia lui domneasch a trebuit sä fie ascunsh,
odath chiar, lntr'un ceas de primejdie, el trebul sh-si
.aduch jurAtori pentru a dovedl astfel, duph datina de drept
.a terii, eh n'are sange domnesc In vinele sale, Neagoe,
ca nepot al Craiovestilor iubitori de Inväthturk a cdphtat
In tinereta lui cunostinte de limba si de literatura slavonä.
Trebuie sh se creada' eh el va fi stat intre chlughrli car-
turari dela Bistrita, i poate cä gandul unchilor sal erà sh
fach din acest fiu din Ilori al lui Basarab:cel-Tanär cu sora
Bid., p. 359.
2 Cf. i Bogdan, Documente gi regeste, p. 308, no 27. Dar v. mai
departe.
8 V. Stinghe, lstoria besearicei &heailor, p. 4.

www.dacoromanica.ro
 134 ISTORIA BISERICII R0M1NETI

lor un cdlugär, mai ferit de cerceldrile si prigonirea dus,-

manilor ; In adevdr, el nu iese la ivealä decdt supt Vildutd,
si Ludí abia in rangul unui Comis 1, si nu In zddar i s'a
dat grija de a fi spre ajutor lui Nifon. Astfel Neagoe
ajunse a sti pe deplin toatd Scriptura, unele Talcuri ale el,
unele compilatii religioase i vre-un cronograf, In care se
cuprindea istoria omenirii pdgáne i crestine supt rubrice
din Biblie si din istoria Romanilor, Bizantinilor si a Tarilor
slavi ; se poate chiar ca In cetirile lui sd ti dat de vre-un
tratat de tacticd din acelea pe care, printr'o serie de copieni
prelucrdri, ni le-a Idsat Bizantul.
Dupd tnoartea mamei sale, Neaga, dupd a fiilor sdi Petru
si Iban, cártel domnescul pdrinte vdzá cä mostenirea lui se
sprijind numai asupra lui Teodosie, simtind, pentru el In-
susi, nevoie de Imbarbdtare si nevoie de invdtdturd pentru
un copil fraged, pe care simtià cä va trebui sä-1 lase curánd
In luptd cu furtunile strasnice ale urilor politice, Neagoe
se hotdrà a urmd dupd pilda vechilor impärati bizantini,
a chror cununä de aur si-o puneà pe cap In zugräveala
ctitoriilor sale, si a dà coconului Teodosie afaturi de di.-
muire. Pe Iângä extrase din cdrtile mai cunoscute ale lite-
raturii sfinte sau de cuprins bisericesc, Scriptura, «Dioptra,
pe Iângd tratate de stiintd naiva ca aFisiologulv, pe lAngd
o prescurtare a povestii moralizatoare despre Varlaam
loasaf, pe langä tánguiri pentru pierderea maicii sale si
a tandrului Voevod Petru, Neagoe dä i o sumä de stiri
asupra vietii contemporane, cu pribegiile, cu luptele, cu
soliile, Cu putina glorie scump cumpäratd si multele nevoi
ce cddeau din bielsug, si loviau adesea mai greu capetele
cele mai lnalte 2.

1 Studii fi doc., VI, p. 592.

2 Cf. capitolul care-I prive§te in Ist. lit, rel. i observatiile d-Iui
Romansky, in té.sa sa citatA. D. Rornansky a inlAturat ciudata ideie a
eruditului grec Rousso (d. Rousso rAspunde insA in Convorbirile
¡iterare pe 1908) de a face din anvAtAturiles lui Neagoe (vera unui

www.dacoromanica.ro
 URM4II LUZ NEAGOE, MITROPOLITII I CTITORIILE LOR 135

CAP. IX.
Urma0i lui Neagoe, Mitropolitii i ctitoriile lor.
Moartea lui Neagoe, In Septembre 1521, intrerupse pentru
mai mult timp dezvoltarea bisericeascá proprie, ca cea
artistici, literard i culturali din impuls si pe teren bise-
ricese. In haosul celor sese Domni unul din ei a fost
cilugirul Dragomir, care nidijduià sa aiba norocul lui
Vlad cel de la 1496 nu mai erà nicio putinti de lucru
In asemenea domenii. Numai and Radu dela Afumati
ajunse stipänitor statornic al Terii-Romänesti, imprejurdrile
se schimbard In bine.
Radu-Vocla cel Nou se insuri in Maiu 1526 cu Ru-
xandra, fata lui Neagoe, i ajunse astfel reprezintantul pe
Scaunul domnesc al curentulai pe care asà de mult 11 in-
thrise inaintasul säu. Radu nu fiat nicio ctitorie noui, dar
orindul si se lucreze mai departe la läcasurile rimase ne-
isprivite prin moartea lui Neagoe. Clericii dela scoala acestuia
si a lui Nifon, un Ioasaf sau Iosif, egumenul de Arges, un
Varlaam, pe care Domnul scriitor Ii pomeneste, liudandu-1,
in aInvititurilel. sale, li stiteau la Indimani In aceasti
activitate a sa ocrotitoare pentru Bisericà. Supt danstil se
giseste, in 1526, al doilea episcop de Buziu, dupi
caluglir de la inceputul veacului al XVII-lea. Entrase din opera,
dupa un manuscript, le-a dat Hasdeu in Arch. ist., 12, p. 111 i urm.,
p. 420 i urm. O editie completa a traducerii romanesti de pe la 1650,
in brogura InvatAturile bunului i crEdinciosului Domn al Terii-Ro-
manegti Neagoe Basarab Voevod catre ilul eAu Teodosie Voevod a, Bu-
curegti, 1843. Fragmente, gi dupa Viata citata a lui Nifon. Editia origina-
lului slavon s'a dat de A. Lavrov dupi un manuscript din Sofia, la 1904:
CAM HAKA3ATM111111ila, etc. Pentru o forma greceasca, Lampros, Cata-
logue of the greek mss. of Mount Athos, Cambridge, 4895, P. 367 gi lu-
crarile d-lui Rousso, in alloua Revista Rominaa, III, pp. 279-80; aBi-
serica ortodoxa romána», 1906, p. 238 gi urm., p. 420 urm. gi in
12.1

aStudii bizantino-rominen, Bucuregti, 4907.

Pretendenii domneftl, din An. Ac. Rom., XIX, p. 17, nota 7; Hur-
muzaki, XI, pp. 849-50.

www.dacoromanica.ro
 136 ISTORIA BISERICII ROMiNESTI

torul Episcopiei, Serafim, Paisie, in care vedem pe acelasi

Paisie care la 1535 apare ca pastor oltean ; randuiala luí
Nifon statornicià prin urmare intaietatea Scaunului severi-
nean, mai vechiu, asupra Scaunului, abia acum intemeiat, al
Buzaului 1 era pe acel timp, dupà. Macarie 2, Mitro-
fan, care serie, in timpul Domniei lui Radu, duprt cisätoria cu
B uxandra i intoarcerea in tali. a Doamnei lui Neagoe, pentru
niste scule. ldsate de acesta la Brasov 3. Il afläm si In 15334.
°data cu Radu, Vladislav-Vodä face, in cea d'intaiu for-
mA, biserica de langA Curtea Domneascd din Targoviste 5.

Radu dela Afumati insusi, care, ca pribeag, cdpgtase

dela regele Vladislav mosia Stremt langd Geoagiul-de-sus, in
apropierea Albei-Iulii, mai tarziu edptità incA Vintul si
Vurperul, ar ti facut aici, se puteà crede, mAn6stirea sa,
al cArei egumen ar fi ce], pe care, la 1557, regina Isabela 11 re-
cunosteà ca VlädicP. De fapt insh, mai in sus de Geoagiu,
spre munte, pe o inaltime la care se strdbate numai cu
greu, se vede o biserid, In ruintti, de mai multe ori repa-
ratk cfireia i se zice RAmetii. andmetil nu Inseamnä
altceva cleat ermii, pustnici. Astfel de chlugAri singurateci
se aflau Incà pe vremea lui Matei Corvinul, In 1487, cum
spune o inscriptie de-asupra usii. Pe acesti clerici români,
adela Râmet, la rapd, din sus de Joajl li va fi luat numai
Lesviodax, pp. 432, 440: pisania dela Episcopie, in Inscriptii,
cap. BuzAu.
2 Acesta apare §*1 in 4517, and o notitA de manuscript ii zice «Ma-
carie cel Noun ; Studii f i doc., XIII, p. 66.
Nicolaescu, Documente slavo-romane, p. 260.
4 Scrisoarea din 25 Iunie 4526, 1527 sau 4528 , mai probabil:
4526, indatA dupl nunta lui Radu cu Ruxandra, in Bogdan, Documente
fi regeste, p. 307, no. ctxxx.
. '
5 DrAgbiceanu, Cii/cluza monumentelor istorice din jud. Dambotufa,
4908, p. 9.
6 Hurmuzaki, II 5, pp. 445-6, no. cLxxxtv aguna, 1st. Bisericii,
pp. 97-8: Magazinul istoric, III, pp. 205-7: Sate fi preofi, pp. 17-8,
323-6, etc.
7 Studii si doc., XIII, pp. 158-9.

www.dacoromanica.ro
 URMAM LVI NEAGOE, MITROPOLITII I CTITORIILE LOR 137

supt ocrotirea sa Radu-Vodb., fhcand Ed se recunoascd egu-

menulu'. lor titlul episcopal. incd la inceputul veacultii al
XVII-lea stäteau acolo cälugäri : popa Saya si Toma Moise,
carom. Guvernul li dä mändstirea 1
in vara anului 1535 ajunse stäpanitor al Terii-Romanesti
ca nou Radu-Vodh, egumenul din Arges, un fiu din flori
al lui Radu-cel-Mare, Petru, cdlugärit supt numele de
Paisie. tu Domnia lui el a cäutat sà fie cat se poate mai
asemenea cu Neagoe, care, ce e drept, n'a prea fost pe
urmä un model pentru vre unul din urmasii acestui Radu
Cälugärul sau Badu Paisie. E aproape sigur cd sotia lui,
Ruxandra, a fost vhduva lui Radu dela Afumati, si deci fata
lui Neagoe 2.
Radu-Vodä a mantuit, cum s'a spus, Mitropolia din TAT-
govite, fäcându-i daruri de mosii ; pisania veche, astäzi
pierdutd, pomeneste si pe Mitropolitul Varlaam, care nu e
cleat prietenul ctitorului dela Arges 3. .5,i la Mislea, din 1537,
a cdrei inscriptie nu stiu sä fi fost tipäritä, in original, se
vdd chipurile lui Radu, al Ruxandrei si al fiului lor Marcu,
numit dupd vechiul erou din trecutul de lupte epice ale
Sarbilor. tu egumenia lui Ilarion un alt Ilarion trebuie
O. fie Mitropolitul, care e pomenit de un istoric hisericesc
modern la 1524, sau aceasta (lath e gresitä.4 mesterii
David si Radoslav zugrävirä un frumos rand de pomenire
de jur imprejurul pridvorului dela paraclisul Coziei.
Zidirea e dupd stilul moldovenesc : pärep inalti, sprijiniti
pe contraforturi, pridvor ca la Moldovita, avand si data
randuri de feresti, firide sus si jos. Dar se adáug i ele-
mente noua : zidurile sant lucrate din cArdmizi cufundate
In ciment, puse in lung si in lat, asa incat formeazä cadre
rosii patrate, in mijlocul cärora e prins cate un holovan de
rail. Ca nou element de impodohire se vdd, supt stresinä,
1 Dobrescu, Fragmente, Budapesta, 1905, pp. 17-8.
2 inscripfii, I, pp. 94-5.
3 Ibid., pp. 116-7.
4 Lesviodax, p. 398.

www.dacoromanica.ro
 '138 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

cärämizi puse asa link li iese la iveala numai värfurile,

aldituind un zigzag, care se lntalneste, ca si privazurile de
cdrämida cuprinzand pietre, i la clädirile bulgáresti i tur-
cesti de peste Durare, ce par a fi servit ca model 1. La
7051, deci 1542-3, s'a mäntuit biserica, ispravnic fiind Stroe
Spätarul 2. Tismana.,Inzestrath si de Craiovesti 3 Si de Neagoe 4,
fa zidia din nou, tot moldoveneste, In vremea lui Radu
Paisie, egumen fiind In aceastä resedintri de arhimandrit
un Vasilie ; de jur Imprejurul usii o inscriptie säpatà spune
aceasta, adriugänd si o rugäciune frumos stilisatd, la ca-
pdtul direia e data, de '14 Septembre '1541 5. Si mändstirea
Plumbuita din margenea Bucurestilor, reparaa prin 4574
de Alexandru-Vodä Mircea si de sotia sa Ecaterina din Ga-
lata, are drept Intfliu c