Sunteți pe pagina 1din 424

,11d4, .

." 4403 . ,r
ir'
Y. . ,
: :
r
4 , '

,...-,..,...
7 .,...: .

u
H I 0 ROA . - , . .....,

per4trft) ISTORIA
' BISERICII
';;AF
.
I
ROMÂNESTI
SI A
I

Is! 63.'` VIETH RELIGIOASE


y
A ROMANILOR
t

Vol. 1-iu

,,.. , - it 1

'

= .6115,1
'
Tip. »Neatnta 110m-tines&
www.dacoromanica.ro
ISTORIA

BISERICII ROMNPTI
A

VIETII RELIGIOASE A ROMNILOR

DE

N. IORGA

VOLUMUL I-iu

VALENII-DE-MUNTE
TIPOGRA FIA eNEAMUI, ROMA NE SC »
'1908.

www.dacoromanica.ro
PREF ATA

Stint nzai mulfi ani de zile de &bad Ministeriul de Ins-


truefie mi-a cerut o Istorie a Bisericii Ronutne.
Ntt mai (rebuje sti stdruiu asupra 91CV0ii ce erd de a se
dd clerului nostru si acelor persoane care se intereseazd
de Bisericd, in care se cuvine a veded una din formele
cele mai vechi si cele mai bogate ale vietii noastre natio-
?tale, o carte in care sti se infcitiseze, pe temeiu de acte
autentice, intrebuintate cu spirit critic, o istorie a dezvol-
tetra Bisericii romdnesti, in serviciul cdreia stau unii si
pentru buna stare si rostul cinstit al cdreia au datoria
de a se ingrijt ceilalti. Nimic nu poate fi mai folositor
pentru ca preotii tiostri set inletture anume ispite, pentru
ca ei sa' cultive anumite indeletniciri potrivite cu demni-
tatea si chemarea lor, nimic nu poate li mai priincios
pentru a-i face sti infeleagd marea misiune culturald, so-
ciald si national(' care li se impune, legtitura strdnsei ce
(rebuje set pdstreze cu poporul, cultul de arta' si carte cu
care stint datori, mttndria la care au drept indatd ce vor
urmd bun ele traditii, decdt privelistea unei viefi organi-
zate, aproape milenare, in cursul ccireia Afitropolitii, Epis-
copii, Egumenii si asa de adesea ori si smerifii ccaugdri
ori umilii preoti de mir au dat poporului, ei singuri
aproape, toatit invettettura, au inzestrat neamul cu o linzbd
literard, cu o literatura' sfctntd, cu o arid in legeiturd cu

www.dacoromanica.ro
IV ISTORIA RISERICII ROMANESTI

gustul i cu n evoile lui, au sprijinit Statul /WM sti lase


a fi inghititi de dtinsul, au ceilduzit neamul pe drumurile
peimeIntului feird a-vi des face ochii dela cer i au ridicat
mai sus toate ramurile gospodeiriei romdnevti, &Ind is-
toriei noastre ceirturari, caligrafi, sculptori in lemn, ar-
gintari, oameni de Slat, ostavi, mucenici i sfinti.
Dacei o parte din luereirile mele nu mear fi pregeilit
pentru sarcina de a serie Istoria Bisericii romdnevti, dacii
ele nu mi-ar fi pus la indemdnii un material adunat
criticat i adus in legdturti cauzalá, n'av fi pri-
mit sarcina ce mi se [acuse onoarea de a mi-o incredinta.
Chiar avd insei, atkind, dela inceput, orientarea cuveniteí
element ele de informatie cerute, am simtit dotal greutdti,
pe care nu le-am putut birut pdnd asteizi, cand lucrarea
de mult fel galuitei i pug la cale poate sei apard.

Intdiu erà nevoie sel veid un foarte mare nun2eir de mei-


neistiri çi biserici. Cele mai insemnate i vestite aveau
sa'-mi ded làmuriri biografice vi note artistice de care ?zu
poate fi lipsit acela care voievte sei serie, nu o cronicei a
diferitelor eparhii, con fundate in aceiavi serie cronologicei,
ci o istorie a viefii bisericevti Ret cum ea se revarsei pe
teirdmurile ce trebuie sei fie in chip fire,sc atinse de dinsa.
Dar avedu interes i micile biserici ori, schituri de sihastri,
pe de o parte pentru vtirile neavteptate pe care le pot da,
insei mai ales pentru a se ceipeitd intipdrirea rosturilor
poporale intinse i felurite ale Bisericii pe care aveam s'o
urmdresc.
Aeeste cercetelri mi-au cerut mai multi ani de zile,
am geisit incei, din fericire, timpul material sel le intre-
prind, neavdnd atunci grelele i multele ocupatii care nzel
in pe loc
0 a daua greutate stetted in caracterul insuvi al subiec-
tului. Ce poate fi pentru istoricul ei, pentru istoricul ro-
mân al ei, Biserica noastrei ? .Forme bisericevti deosebite
au fost necesitate de flinta a cloud Principate pentru viata

www.dacoromanica.ro
PREFATA y

panned a neamului nostru. Biserica metrapolitand a Mal-


dovei a avut alte eonditii adesea deceit Biserica metropo-
litana' a Terii-Romdnelsti, care alccituiti §i aeeasta un or-
ganism bine hotardt. In al doilea rand, Tinuturile desfd-
cute, prin nenorociri fi fatalitd fi istorice, de cele cloud teri
au carat din clipa sfa'§ierii alte akdtuiri, in legeiturci eu
interesele fi datinele Statelor cuceritoare. In al treilea rdnd,
Ardealul, Banatul, pdrfile ungure§ti n'au avut a face decdt
in anume puncte fi trecdtor cu organizatia politicd a Ro-
mdnilor liberi, §.i viata lor bisericeascd s'a gdsit deci in alt
cadru §i supt alte inrduriri. In sfdr§it imprejurdrile in
legaturd cu ocupatia austriaca' la inceputul veacului al
XVIII-lea au dat acelor provincii ale romdnismului, Inca
o form d bisericeascd, a Bisericii unite, in legalura' cu Roma
§i indreptatd mai adesea durneine§te pp de vechea Bi-
sericd ortodoxa' a Romdnilor de peste munfi.
Se pot cuprinde toate aceste dezvoltdri in una singurd ?

Din punctul de vedere strict bisericesc, cu greu. Cdnd


insci un mirean, care pune temeiu inainte de toate pe ros-
turile fiintei nafionale, iea asupr4-0, cu respectul cuvenit
§i.cu silinta ce trcbuie pentru a intelege ideile cdlduzitoare
ale eroilor scii, scrierea Istoriei Bisericii romdnefti, el poate
gdsi, de§i nu feird mari greutciti, calea potrivitd. Prin
scrierea rIstoriei poporului romdnesci publicatd in limba
germand, ea §i prin astoria Romdnilor pentru poporta
romeinesce cred cd am putut dove& di, peste hotarele fdrei
trdinicie ale fcninelor politice, se poate serie o istorie a tu-
turor Romdnilor, inkintuindu-se acele fenomene politice
care au In adevdr insemnAtate, prin izvorul comun al cul-
turn, culturci de traditii sullete§ti, de obiceiuri economice
§i agrare, de drept romdnesc, de limbic', intrebuintatd pe
rdnd in cdnte,c §.i. paveste, in carte bisericeascd §i preened,
in poezie, istorie 0. cugetare liberd.
qi, dind are cineva numai viata bisericeascd inaintea
ochilor, unitatea,fiird care nu se poate serie niciodatd O

www.dacoromanica.ro
V/ ISTORIA BISERIC/I ROMANEST/

carte adevarata , legatura stransa, intelegcrea deplina,


lumina §i viata, organizatia izu se pot alta pe alta cale.
Istoria bisericeascei a Romänilor consta 5i exista in aceasla
calitate din necontenitul joc de inrduriri culturale, de
mirari in domeniul ideilor, de schimburi de cant;tiinja, de
colaborare pe teren cultural cu tinta religioasif osebitoare,
in tot cuirrinsul neamului. E urmarirea pe baza nationala,
In hotare nationale, in canditii sufletegi nationale a lega-
turilor acelora dintrc oamcni, ea sufl ele vii reispunzaloare,
daruite cu nemurire, §-i flinta dumnezeiascei vetmica din
care ele porn ese dupd invel finura revelata cuprinsa in
carilla sfinte li leimurita prin apostoli, prin Slintii Parinti
li prin teologii celor d'intdiu timpuri.

Astfel am inteles mcnirea mea ; aceasta conceptie mi-a


impus-o subiectul insu§i ccind s'a desfdeut inaintea mea, t;i
eu am cautat a-i dd expresie in aceastei carte.

Multi vor don i alte judecati, in anumite momente ale


dezvollarii vietii tioastre bisericefti. Fiindcei indreiznesc a
se deosebt in felul lor de credinlei fi inchinare, teologii
trebuie set staruie mult asupra legitimiteitii acestei deosebiri.
Fiecare din punctul seiu de vedere poate aduce argumentele
sale, fi eredincio0i sdnt obipluiti a le pira. Ele nu pot
aved insa aceicqi va loare pentru c'el care a prins O viatei
fi o urmarqte (*arel alt principiu decdt al constatarii rclb-
deitoare, a§a cum inaintea lui se desf4urei cursul ideilor
fi al irnprejurarilor. I'afet de adeveirurile c-redintei, adesea
tdlcuite in feluri ce nu se asameinet, punctul seltz de ve-
dere il are O neamul care da Bisericii un caracter natianal.
Un conflict se mtlimpirei adesea mire rigiditatea doctrinei
fi relativitatea primirii ei de acel neam, [ara de care pri-
mire instlfi ideia Bisericii nationale dispare. htoricul vede
acest conflict ; el nu se da de o parle sau de cealalta,
intre altele §i neutra aceia cei din acest conflict formal se
desface o forma particulara a vielii, pe care el trebuie s'o

www.dacoromanica.ro
PREFATA VII

zugraveascd, forma care tinte§te ne,streimutat la cer, dar


isi are, 0 trebuie sd-si aiba, raddcinile in, pa-mdnt. fi,
Mid ramurile se reistird sus, el nu va tined atcita soco-
teald de aceastd dezbinare, atunci cdnd vede acelasi trunchiu,
acelea§i mijloace de hrana" din acelasi pdmdnt, 0 ccind §tie
cci in aceiasi clipd clupd acelea§i legi 0 ramurile cele mai
depártate vor aved, accicasi flori si vor cid acelea§i roade.

Laude MG astept, 0 n'am nevoie de ele. De un lucru a§


dori sci flu erupt, de acele procese cu privire la amci-
nunte, care nu scad o carte, ci aratei punctul de vedere
srd zut al spe,cialistului care se improvizeazd judecdtor. De
once adausuri §i observaiii competente voiu tined seam'',
inset la o editie viitoare, dacct se poate asteptd (TO ceva
In imprejurdrile actuale, Inca a§d, de nenorocite.

N. IORGA.
26 Octombre 4908.

www.dacoromanica.ro
INTRODUCERE
=}
I.
Inceputurile vieÇii crestine la Dundre.

Românii se coboarl din amestecul autohtonilor, adech al


bhstinasilor Iliri si Traci, vechii locuitori ai peninsulei bal-
canice, mostenitorii, sau, am puteà zice, mostenii ei, cu
elemente din Imperiul roman, cari, de semintii deosebite,
se deprinseserh a vorbi limba latinh a poporului de jos.
Tracii i Ilirii au trhit si au murit, afarh de exceptii rare,
In leg,ea lor pagan& Aceasth lege cuprindeà lnchinarea
puterilor naturii : cerul Inainte de toate, cu lumina zilei,
lnceput al tuturor lucrurilor i vesnic Indemn la viath, dar,
In acelasi timp, credinta, nespus de puternich si gata de once
jertfe, In viata vesnich a suffetului omenesc. Acesti strhmosi
mai batrani ai neamului nostru n'aveau, duph cht stim, nicio
Inchipuire de Iad si de Raiu, 16.casuri de petrecere dure-
roasä sari seninä i rdspatitoare a sufletelor desfh.cute din
trechtorul trup phmântesc ei nu se asteptau la o judecath
a lui Dumnezeu asupra faptelor shvarsite In viath., o jude-
cath de pe urmä care sh desparth pentru vremi fhrh sfarsit
pe vrednici de nevrednici si pe cei buni de cei rJ. Ei erau
siguri Insh ch dincolo de non i si de albastrul vhzut al
cerului este Was de vesnicie netulburath pentru ostasul
bun, pentru femeia gospodinh, care a dat feciori voinici

www.dacoromanica.ro
2 ISTORIk BISERICII ROMINESTI

neamului, pentru toti cei ce au murit fara Ali fi injosit


mandria si Ali fi patat cinstea. Cu deosebita Avila doriau
de aceasta Imparatie a cerurilor ; cel ce se nasteà erà cainat
in leaganul sau pentru suferintele care-I asteptau, iar
inaintea mortului se dintau cäntece de bucurie pentru izba-
virea lui din näcazuri si intrarea lui in fericirea ce nu mai
are margeni. *i, cand neamul voia sa trimeata la cer un
sol cu veste de durere si cu chemare de ajutor, fiecare erà
vesel sa fie ales de sorti pentru a fi zvarlit prin aierul
Brant al zilei si, cazand, sa moara In vlrful sulitelor ce-1
asteptau, jos.

Colonistii adusi de Traian, intemeietorul Daciei romane,


ca.1i aceia cari, inainte de dansul, se asezaserd in provintii
mai vechi ale Romei cuceritoare, Dirk si Moesia, veteranii
din legiunile care, acuma, nu mai aveau un caracter curat
roman, din punctul de vedere al neamului, erau pAgani in
cea mai mare parte. Acest paganism n'avea a face insa, in
de obste, cu pagânismul rafinat, filosofic, al oamenilor inva-
tati din Imperiu, cari-si hraniau sufletul cu vechea filosofie
elenica, talmacind in abstractiile ei sublime vechile super-
stitii si legende, vechile alegorii naive ale popoarelor de pe
malurile fericite ale Marii Mediterane. Tot ash de putin
samana cu acel cult italic primitiv ce consista din inchi-
narea simpla a bunilor zei cari ocrotesc plugaria. Paga-
nismul acestor locuitori mai noi ai terilor dunarene era
alcatuit din cloud elemente : unul formal si celalt real, &lane
inradacinat In suflete, pe care le stapania cu desavirsire.
Elementul formal era cerut de Stat si datorit lui de fiecare
bun cetatean, de fiecare supus credincios si recunoscator
al Imparatului ce da pace si ocrotire, de fiecare (patriot»,
am zice astäzi : oricine trebuia sa aduca In tabara, in piata
publica, in cuprinsul luminos al templelor, jertfa zeilor
rnilitari, zeilor sprijinitori ai Imparatiei, zeilor cari, inainte
de a se urea. In Olimpul plin de oaspeti al oficialitatii, avusera
pe pamant fruntea incinsa cu laurul Cesarilor si, in starsit,

www.dacoromanica.ro
iNCEPUTURILE vrgnx CRMINE LA DUNIRE 3

adech mai ales , zeului care stdtei In acea clipa pe


Scaunul Impgratesc. A.t5.ta cereà Carmuirea, i once ar fi
erezut cetateanu.1 roman in sinceritatea si intimitatea vietil
once ar fi sdvärsit el intre pdretii casei lui nu mai
priviit pe dregatorii imptirdtesti..
Cu atata tnsä, Cu formulele, gesturile i actele prevazute de
legue i regulamentele din departamentul de Stat al Religiei,
nu se saturd sufletul omenesc, care, in ceia ce priveste cre-
clintele religioase, cere lucruri minunate si mai presus de In-
chipuirea obisnuitä, cere aEnestecul necontenit, nevAzut, si mai
ales vazut, al zeilor in miscarea i dlduzirea lumii, cere mi-
ouni si farmece, taind i revelatie. Astfel la acesti Romani, de
obarsii foarte deosebite, aveau o mare trecere, nu fabulele
vechi ale Latiului, ori zimbitoarea mitologie armonioasd a
Helladei, ci miturile shibatece, sumbre, orgiastice, pline de
zgomot, de desfrau, de duren i mari si de bucurii supra-
omenesti ale A.siei pdtimase i superstitioase, de unde au
venit pe rand toate betiile i toate entusiasmele. De aceia
pietrele de morrant ce s'au gdsit pand astäzi intre hotarele
Daciei 8au ale Moesiei pomenesc adesea, ca ocrotitor dincolo
de mormânt, pe marele zeu Mithra, care se bucurd de
cangele jertfelor reydrsat in groapd, pe zeita Isis, a tainelor
Egiptului milenar, pe o sumä de zei mdrunti ai Asiei Mici
si ai Siriei.
Pentru taina cuprinsa in ele, pentru jertfa lui Dumnezeu
fdeut om, prigonit, btitut cu vergi, intepat cu sulite, addpat
Cu otet i mort de moartea rusinoasd a crucii talharilor,
pentru fdgdcluinta unui cer de pasnicä fericire se rdspAn-
dise intre aceiasi colonisti i veterani, chiar din ceasul d'intdiu,
crestinismul, venit din aceleasi phrti ale Asiei apropiate.
El mai vorbia shracimii, din care mai ales se alchtuiau
locuitorii cei noi ai provinciei, prin invdtdtura dreaptd a
egalitdtii oamenilor Intre sine, ca fii ai aceluiasi Dumnezeu-
parinte, ca frati meniti sa ducà o frdteascá viatd iubire
intre sine, prin sfaturile de iertare a gree1llor, pentru care
asa de adese ori omul e atat de putin vinovat i rdspunzdtor,
www.dacoromanica.ro
4 ISTORIA BISERICII ROMANEVTI

prin pilda vietii comune, in aceiasi casd, dacá se poate, la


aceiasi masd, cu aceiasi vistierie, la care ajutase fiecare dupd,
mijloacele sale. Cu cat cresteà numdrul mdrturisitorilor, al
martirilor, cari nu se multdmeau sä creada intr'un singur
Dumnezeu, in Treimea prin care se infritiseazd Fiul dum-
nezeiesc, jertfit pentru phcatele oamenilor, ci simtiau o
datorie, i, lned mai mult, o bucurie deosebitd, sa proclame
aceastli credintd, refuzánd jertfa legala si declarand, in auzul
tuturora, invdtätura cea oprità, gata sä primeascd apoi
loviturile i moartea, prin care se incununa viata de pe
pArnânt si se deschidea triumfal cealaltd, Cu atáta se
irnbulzei lumea romanà la altarele mdrunte, de piatrd asprd,
la chipurile simbolice ale mielului blând, purtând crucea
suferintii, la catacombe si alte pesteri si ascundtori ale
crestinismului prigonit pentru eh', singur intre toate
negá cultul oficial si Axila In inimd Statul insusi.
Traian s'a vdzut silit sd oranduiasch urmdrirea crestinilor
din Asia Micd, nu pentru credinta lor, ci pentru rebeliunea
fdtisd impotriva codului religios al Imperiului. Din Asia Micdf.
unde un om ca fruntas intre cárturari,
erà silit sd loveased In crestini, veniserä destui colonisti In
pdrtile Dundrii. §tim ce putere a cdpdtat religia lui Hristos
mantuitorul de oameni In Galia, de unde iardsi venir& oaspeti
In numdr mare. Dalmatii, cari dhdurä lucrAtori pentru mi-
nele de aur si de argint ale Daciei, veniau dintr'o provincie
cunoscutä pentru vechimea trecutului ei crestin 1. De
alminterea, abiserici) crestine, tovdrdsii religioase secrete-
cluburi revolutionare religioase, intemeiate dupd modelul
celor iudaice, foarte vechi, erau rdspandite de-a lungul
tuturor drumurilor de negot, i once negustor, once cáldtor
convertit la crestinism, ayeà ca o datorie sfántd. sà eastige,
In cursul tuturor drumurilor sale, aderenti noi la credinta sa.

Marea e priincioasa i circulatiei mdrfurilor i strdbaterii


ideilor. Astfel, In& çle curind, Dobrogea de astäzi, zisd pe
Diehl, En Méditeranée, p. 32 0. urmAtoarele.

www.dacoromanica.ro
INCEPUTURILE VIETH CREgINE LA DIJNIRE 5

atunci Scythia Minor, tara cea mid. a Scitilor, avù cresti-ni


In porturile ei, destul de infloritoare, dela Pontul Euxin,
Marea Neagrrt a noastrA. In veacul al III-lea poate, In al
IV-lea de sigur, crestinii acestia din Scitia Mica Ii avur&
alcAtuirile si bisericile lor, pe urma drora däm, prin sà-
paturi, in timpurile noastre. Spre acest term se indrept&
Ins& dela sine o bun& parte din viata economic& a Daciei
si a Moesiei, i, in legAturile dese pe care le aveau negustorii
din porturi cu locuitorii oraselor din interior, crestinismul
trebuii sä foloseasca, rdspandindu-se si mai mult I.
Nici Dacii, nici ceilalti Traci si câi Iliri mai erau ne-
romanisati nu puteau s& rdmAie In afar& din fratia crestinl
ce se injgheb& tot mai bine pe parnântul lor. Legea cea
noud se potrivià in multe privinti cu legea lor cea veche,
pe care stdpanii cei noi o rAspinsesera la sate si dutasera
s'o nimiceascd 2. Aceiasi sete de jertfd, acelas despret pentru
viatd, scurt loe de ispAsire din care ai datoria BA pleci cat
mai curAnd, aceiasi rAvnd pentru ldcasul ceresc al vesniciei
sigure, aceiasi credinth inteun singur Dumnezeu de lumina,
aceiasi taira si aceiasi fratie.. Astfel semnul crucii 11 fticurä
tot mai des degetele aspre ale ciobanilor si vAnktorilor,
ale plugarilor si pribegilor ratacitori din neamurile surgu-
nite prin sate si c5,tune, care Ins& stapâniser& odatd penin-
sula balcanick

In crestinism ca i In limba latina vulgara, a obstii


poporului, gdsirä invingAtorii i invinii, stApAnii noi i cei
vechi ai acestor locuri, acea unitate sufleteascd ce cores-
pundea unithtii politice rezultate din cuprinderea In mar-
genile aceleiasi Ìmpäräii,si trebuià sA-i corespundd pentru

Bro§urile arhiepiscopului catolic Netzhammer cuprind folositoare


,.observatii cu privire la antichitAtile ere§tine din Dobrogea. V. mai ales
aceia despre Axiopolis i Troesmis.
2 De aici : pagan dela paganus, locuitor in sate. Tot 4k gi in alte
jimbi neolatine. Cuvintul a fost ireprumutat dela RomAni de alte nee-
irnuri ; d. ex. ungurescul pogany.

www.dacoromanica.ro
6 ISTORIA EISERICII ROMMETI

ca din cetatenii si supusii aceluiasi Stat sh se formeze pe


Incetul unul i acelasi popor, care e al nostru.
Legea crestinh era i prigonith i sfioash prin sine
despretuitoare de publicitate, negfigenth In scris i sdpat
inscriptii. De aceia, pe and pdganii iese la iveald Cu ale
lor, crestinii nu ni-au lgsat putinta unei recolte si pe
acestalalt amp. Sti se mai adauge, pentru a ldmurl aceasa
lipsh, i faptul cä bogatia celor d'intaiu li ingaduia chel-
tuieli de pomenire pe care shrhcimea obisnuith a crestinilor,
nu numai ca n'avea de ce sh le facg, dar nici nu putek
sh le poarte.

Ìn limbh insh au rhmas dovezi despre vechimea cresti-


nismului romdnesc, care, departe de a fi Imprumutat dela
neamuri mai not& in culturä decat noi, ca Bulgarii, a fost
unul din mijloacele prin care s'a lntemeiat poporul nostru
al Romanilor. Astfel divinitatea unich, stApanitoare
tuitoare singurä a lumilor, e insemnath, prin unirea a doug
cuvinte latine, Dumnezett ; Mintuitorul, Christus, e Crest,
de unde derivatul cre§tin necredinciosul fiind pagan, apa-
ganusv, pentru religia cea nouh se phstreaza cuvântul vechiu,
din vremea cand Statul hotäria i in cele sufletesti, lege".
Sfintii, ridicati mai presus de ceilalti crestini ce au fost,
prin viata lor de bungtate, de ajutorare a oamenilor, de-
marturisire a credintei ca fapte, au la noi nume care aratk
originea lor lating : Sanziene, Sanziana, Cosanzeana, Santion
(Sf. Ioan), Santtimaria, Sampietru, Sangiordz, Sanvhsiiu
Sanmedru (Sf. Dumitru), Sannicoarg. (Sf. Nicolae), Indreiu,
din vechiu, de bung. samh : SantIndreiu ; Santoader. Calinda-
riul e si el roman. Latin e ,s1 inger, din angelus. Locul de
adunare al credinciosilor, dupg biruinta ultimh, in vechiul
shlas al autoriatii profane, cucerite sau izgonite, se chiamg
beserecci, biserica din chasilicaD, i semnul credintei celei
noug sung ca In latineste : cruce. Popa sau preotul (lat..

V. i Sextil Pu§eariu, in n-1 jubilar al aCandeleis din Cernitull,

www.dacoromanica.ro
CELE D'INTAIU ORANDUIELI BISERICEVII 7

popa, presbyter) fac slujbd. Serviciul divin, slujba dum-


nezeiasch nu era inch destul de bine asezatd in cele d'in-
tdiu timpuri ca sa se fi putut transmite din ele numiri la-
tine , serbätoarea e insd din comoara latina a limbii, care a
dat nume si pentru soroacele postului : cet§legi, cärnelegi,
läsat de sec, miezipäresimi si päresimi ; este discutie in
privinta originii cuväntului Cräciun, pe care unii mai noi
cana, a-1 derivà din greceste chiar 1, dar nu poate fi niciuna
Cu privire la originalul latin al cuvântului Pqti ,si al cu-
vantului Rusalii; serbdtoarea din fiecare säptdmänd, Du-
mineca, e (dominica). Botezul ca si cuminedi tura, douä
din numele tainelor crestine, sänt iaräsi venite din latineste a.

II.
Cele d'intaiu orAnduieli bisericesti in *Ole noastre.

%id la Constantin-cel-Mare, care, printr'un sir de md-


suri, luate cu un deosebit simt politic, ajunse a da Impe-
riumi o forma religioasä crestinä, nu puteä fi vorba la
Dunare, unde implantarea crestinismului erà mai noul, de
asezarea unei ierarhii a legii care luptà cu toatd puterea
hotdrátoare a oficialitätii. Crestinism fard episcopi canonici
a fost cu putintd aici si peste o mie de ani dela aceste
timpuri intunecoase, ca atät mai mult atuncea : religie
prinsd dela o bucatd de vreme in forme stricte si sfinte,
imutabile si eterne, el a putut trdi, in anume locuri si im-
prejurdri, pänd foarte tärziu si fdrd ele. Darul hirotoniei,
cpunerii minilorD asupra preotilor si darul sfintirii Mea-
surilor sfinte sarcina cercetäsii lor are mai putind in-
1 Densu§ianu, Histoire de la langue roumaine, I. pp. 254-2; Conv.
lit., 4903, p. 640; Iorga, Geschichte des rumiinischen Volkes, I, p. 222.
2 V. G. Chitu, in Columna ha Traian, 4882, pp. 425 §i urm., 607
tii urm.

www.dacoromanica.ro
8 ISTORIA BISERICII ROMANEgI

semnatate si se lash dese ori la o parte le exercitau atunci


preoti mai bhtrani si singurated, chlughri vestiti pentru
evlavia lor. Ìn acest timp, de alminterea, episcopii al
chror nume e nou cei vechi ziceau piscup i, slavo-
neste, Viádicá, (stdpâmn , se alegeau, cum se stie, de ce-
thtenii unui oras, de poporhnii unei biserici, si ei puteau fi
ridicati oricând din randurile mirenilor, farä a fi sfintiti
mhcar in forme canonice reale.
Astfel de phstori sufletesti au fost, neaphrat, din cele mai
dephrtate timpuri, In orasele vecine cu noi, care s'au mai
phstrat dupi retragerea dreghtorilor si a legiunilor din Dacia,
adech in orasele dela Mare si in cele dela DunAre, ceia ce
inseamna de pe malul drept al acestei ape. Ei nu par sh
fi. existat lash la venirea in partite noastre a Gotilor, cari
erau inch, in clipa phgâni, de si episcopul Teofil
al (Gotilon iea parte la sinodul ecumenic din 325. Gotii
aveau insh in mijlocul lor un mare numdr de robi luati
In cursul expeditiilor peidalnice pe care le fdceau pe Mare
in Asia Mich, provincie crestinh, clasich. Dintre acestia s'a
ridicat Ulfila, care a dat barbarilor crestinismul arian,
eretic fath de hothrarile sinoadelor chemate, patronate
presidate de Imphrati. Pentru ai säi Ulfila, care a tradus
Biblia In limba goticä si a intemeiat astfel literatura ger-
manA, e un om mare. Pentru noi si alchtuirile noastre
bisericesti el are insà numai insemnAtatea ch a strdmatat
la arianism pe cea mai mare parte din crestinii, Mr& deose-
bire de natie, cari locuiau in *tile dunArene. Pe urma
lui ghsim In marea cetate a Durostorului, Drástorul scrii-
torilor nostri mai vechi si Silistra de asthzi, un episcop
arian, de origine latinà lash, cum 11 arath numele, pe
Auxentius el a scris i viata lui Ulfila care, 1-a invAtat
i-a dat i darul episcopal 1.
Arianismul dunArean si balcanic, sprijinit pe puterea Go-

Auxentii Dorostorensis epistula de fide, vita et obitu Wuiftlae,


de Friedrich Bauffnrann (tesa; Strassburg, 1899).

www.dacoromanica.ro
CELE D'INTAIU ORANDUIELI 131SERICE$TI 9

¡nor, a cdror partida pb.gana, represintata prin Atanaric


judele, prigonitor de crestini atunci se pomenesc pe ph-
mantul nostru mucenici, ca Saya si Nichita, cu nume
1atino-grecesti , a durat cat si aceasta stapanire. Cu Alaric,
Gotii de Apus sau Visigotii s'au strhmutat, fara a rasa urme
de niciun fe!, in Italia; tot asa au facut apoi i Ostrogotii,
supt regele Teodoric, care statuse un timp, in tinereta sa,
la Novae, Sistovul din zilele noastre, patria mucenicului
Lupus, unde, iaräsi, a fost, neaparat, si un al doilea episcop
[Irian, pe MO cel din Durostor, si unul i altul fiind
pentru amandoua malurile Dunarii. La anul 500 arianismul
incheiase stapanirea In aceste Tinuturi.

Imperiul insä nu putea sh sthpaneasch de fapt in asemenea


dephrtate phrti de margine, si astfel era i domn in ale
lumii episcopul, mai mult sa.0 mai putin ortodox acuma,
si in stare sh meargd la sinoadele din orasele mari ale
Rasaritului, unde se hotaria, duph placul Imphratilor schim-
batori, normele credintii. Ce traiu duceau astfel de episcopi
dela hotare stim dupa Viata Sf. Severin, care a pastorit in
Panonia, cu putin timp innainte de chderea Romei supt
Odoacru regele heral. El are grija orasului, care e in adevar
al salt, supt toate raporturile ; chiama poporul, 11 judech,
11 pedepseste, Ii da sfaturi politice ; serie chtre regele barbar
vecin, il spovedeste, 11 lecuieste, 11 face sh respecte legea
crestink In care acesta nu crede ; dar mai ales, pe MO atatea
dovezi de intelepciune, face minuni i imparte preziceri,
pentru toti i pentru toate. Prin el se mai tine in astfel
de locuri amenintate ceva din gospodhria, din pacea, din
limba, din cultura Romei, izgonitä ca stapanire de catre
barbari, cari, ei, nu stiu sa stapaneasca, ci numai sa stoarca
si sa apese in vechi forme naive si crude.
Ca si in Naissus, Margus i Viminacium din regiunea
BA' rbeascAl, In Sirmium i Singidunum dela Saya si Drava,
Serdica, Sofia si Odessos-Varna din *tile bulghresti,
episcopii hothresc toate i in marginea moesich, la Nicopolis

www.dacoromanica.ro
ISTORIA. BISERICII ROMXNE§TI

pe Iantra, la Novae, la Durostor, mide se intalneste si un


nou mucenic, Emilian 1 Ei raman ortodoxi in acest veac al
V-lea &and linpäratii apleach spre doctrina eretich nouh a
lui Eutyches, monofisitismul. Ìn phstrarea traditiei asa cum
o hothrAse mai de curand soborul din Chalkedon, acesti
episcopi skit sprijiniti de poporenii lor si, ceia ce li folo-
seste mai mult, de soldatii luati din mijlocul lor pentru
apärarea de barbari, cari roiesc incä dincolo de Duare, a
acestor cethti 2.

Cel d'intaiu Imphrat de Räsarit, care, cucerind o bunä


parte din malul stâng al Dunkii, incearch a cuprinde in
forme strict ierarhice acest separatism bisericesc, e marele
Iustinian, la jumhtatea veacului al VI-lea.
Inch lnainte de a fi Inlhturat stapAnirea Ostrogotilor in
Italia, in 535 Justinian iea arhiepiscopului de Salonic,
cariü statornic al Scaunului roman In partile dundrene
balcanice, care se tineau inch de acesta, situatia sa de su-
prem cap bisericesc si o dä unui nou prelat, a chrui re-
sedintä o statornici el la Tauresium, locul shu de nastere,
numit de el, ca restaurator, Prima Iustiniana.
Aceastd arhiepiscopie n'ava lush mai mult viitor decal
insdsi stäpanirea cea nouh bizantinh la Nordul Dunhrii.
Peste câtvi timp, Patriarhia constantinopolitand, legath in
dezvoltarea ei de Imperiul de Räsärit, smulgeà. Romei drep-
turile ei asupra acestor provincii.
Nu trebuie sä se creadd Irish ch aceasth usurpare, po-
trivitä, de Wei, cu situatia geograficä i cu toate celelalte
imprejurdri, ar fi avut efecte reale asupra vietii bisericesti
din phrtile noastre. Infiltratia slay& a rdmas si ea färá re-
sultate deocamdath. La noi ca i in Panonia, barbarii cei
noi puturä cunoaste i priml, in mare parte, crestinismul,
chron. Pascale, I, 549.
2 V. Marcellinus Comes qi Victor Tonnenensis, la Mommsen, Auctores-
antiquissimi, pp. 98-9, 499. Cf. a mea Geschichte des rum. Volkes,
p. 402 (unde e de scos numele lui Vitalian).

www.dacoromanica.ro
CELE D'INTMU ORANDMELI BISERICE$T1 11

pe care II dusera cu ei In peninsula balcanica, unde &ira


un si mai puternic substrat crestin. Astfel si dincolo de
hotarele stdpanirii de fapt a Bizantului, aceiasi religie, re-
prezintata de episcopii dunareni, unjà pe locuitorii deose-
bitelor teri. A cesti episcopi pastrau, de alminterea, rostui
lor de carmuitori In orase, si, In veacul al VII-lea, cand, supt
Imparatul Mauriciu, Romani din Constantinopol si barbari
dela Dunare erau In vesnica lupa, episcopul de Novae
avù aceiasi situatie ca oclinioara Sf. Severin sau episcopii
sarbi in vremea navalirilor hunice 1.

O schimbare a conditiilor religioase In partile locuite de


Români se petrece numai atunci cand Bulgarii uralo-altaici,
veniti, spre sfarsitul veacului al VII-lea, prin Scitia Mica In
mijlocul Slavilor mesici, trec la crestinism, In forma latina
India, apoi in cea fireasca rasdriteana, supt Tarul Boris,
botezat acum Mihail, la sfarsitul veacului al IX-lea.
Biserica ceà noua a Bulgariei crestine prin vointa stapa-
nitorului ei, n'aveà o organizatie deplina ; un episcop stAtea
pe lang6. Tar, care incepea sä aiba ambitii mai inalte,
Despre fiintarea episcopiilor dundrene sau despre cei cari
ar fi ocupat Scaunul lor de pastorie, n'avern nicio Vire. in
ce priveste pe Romani, cari se pot privi acuma ca un popor
Cu totul format, ei pastrau si mai departe legaturile lor
bisericesti Cu malul drept al Dunarii. Dela un timp, Biserica
bulgareaseà si-a avut carturarii si caligrafii ei, cari imitau,
dupa putinta, stralucita viata culturald a Bizantului grecesc,
In slova cea nouä, zisa cirilica, Incepa a se serie prin aceste
Tinuturi care pana atunci stätusera In d'ara de hotarele
civilizatiei bisericesti, ce era pe atunci si civilizatia de
cap etenie.
Totusi, ,si in zilele mai luminate ale Tarului Simion, care
cauta si nadajduià sa ajunga imparat In Constantinopol,
Biserica Bulgariei erá inscisi prea slaba In ceia ce privestec

1 Teofilact, ed. Bonn, pp. 273-5 §i Teofan, pp. 423-5.

www.dacoromanica.ro
12 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

viata culturalh pentru ca sà poath determina la noi Ince-


perea -unui curent de cultura slavond Imprumutath. De
bunh seama cà atunci au phtruns la noi cuvintele slave sau
slavo-g,recesti care numesc phrtile slujbei, chrtile Intrebuin-
tate in ea, felurile rughciuni si canthri, In scurt, toate
amhnuntele bisericesti. Dar inteaceasta i Invdtarea pe de
rost a Crezului, a Tatal-Nostrului, a unor amolitfeD mai
obisnuite In limba slavonh, asa cum o vorbiau pe atunci
Bulgarii slavizati, se incheie Inraurirea exercitath asupra
noastra supt raportul bisericesc de vecinii de peste Dunhre.
O stdpanire politir.ä a lor asupra noastrd, care ar fi crescut
Inraurirea, n'a existat, cu toate eh multi Invhtati, strdini
romani, cred Intr'Insa. Terile noastre erau atunci acoperite
de mlastini i phduri, si cele Meya sate ascunse in poiene
nu erau in stare sh atate pofta de cucerire a nimhnui.
Trebuie sä spunem eh raza culturii mai Malle se oprià cu
totul la hotarele noastre.

Cand Impáratul Vasile, zis Bulgaroctonul, ffindch a mtice-


ihrit Bulg,ari cu miile, mantui, supuind regiunile apusene,
unde se adhpostiserd cei din urml aphrtitori ai neatarnArii,
cu supunerea, cu distrugerea Taratului ImIghresc, el trimese
(1019) un arhiepiscop grec, Ioan, In Bulgaria, In Capitala
ultimilor Tari de Apus, Ohrida, si organiza din nou, cu
prelati din Bizant, Biserica terii supuse. Avem actul lui de
oranduiall (4020), si din el se vede limpede ch phrtile noastre
erau In stransh atarnare ierarhicá, de episcopii din Silistra
Vidin, cari inlocuiserá pe cei din aceiasi Silistrh-Durostorum,
din Novae si din Viminacium 1.
Astfel, preotii nostri fäcurh, in veacurile al XI-lea si al
XII-lea, drumul la aceste douh centre bisericesti bizantine
pentru linia Dunhrii bulg,hresti, intocmai asá precum ur-
masii lor fAceau acelasi drum In veacul al XVIII-lea, cand
mai ales Vidinul Imphrtia hirotonii ieftene duph rhspun-

1 Byz. Zeitschrift, II, pp. 42-6.

www.dacoromanica.ro
CELE D'INTÀ111 ORINDUIELI BISERICEM 13

derea unei taxe fixe si invdtarea, mai mult sau mai putin
neindestulätoare, a cAtorva rughciuni strdine.

0 nouh erd pentru Biserica noasträ incepe, in sfArsit, cu


intemeierea celui de-al doilea Stat bulghresc, al Ashnestilor.
Nu e nicio dovadh di el ar fi cuprins in sine si phrti de dincoace-
de Dunhre ; luarea-aminte a Imphratilor erà indreptath, de
alminterea, nu asupra smärcurilor si phdurilor de Well de
pe malul stäng al Dundrii, ci asupra boghtiilor si stralu-
cirii Bizantului. Totusi de episcopii bulgari dela Dunäre din
aceasta nouä epoch, numiti de Patriarchul din Tärnova, care
a fost recunoscut, o clipa, de Papa, au fost mai strAns leg,ate
judetele rotnänesti din apropierea raului si, prin ele, Romanii
din Tinuturile celelalte. Acum mai ales a pdtruns la noi
influenta slavonh In Biserich, precum In aceiasi epoch s'a
intins o influenth bizantino-slavh asupra Statului.
Ca punct prin care s'a fäcut in cea mai mare parte in-
rhurirea trebuie sh se insemne Taratul bulearesc separatist
care se intemeiaza In phrtile Vidinului la sfärsitul veacului
al XIII-lea, dupà ce se lncheie sirul marilor Imphrati si
Incepe, °data cu decadenta, si sfarämarea Impäratiei. Pe
acolo, In regiunea din stfinga Oltului, unde 'Anti pe la 1300
a fost un Voevodat deosebit, a pdtruns curentul de cultura
religioash bulg,hresc, care se desfdcuse el insusi din largul
fluviu, cu departate izvoare, al culturii ortodoxe bizantine.
in curänd Insä nhvälirea turceasch erà sá schimbe multe,
si, Intre altelè, ea a sfarâmat vatra acelei culturi din Mr-
nova, unde un patriarh Eftimie intemeiase o scoalh vestitä
si a risipit In toate phrtile flachrile, din care s'a aprins
apoi foc si pe vatra noastrd. Iar, In acelasi timp, episcopiile
bulghresti rtimaserh asa de Ingustate in rosturi si venituri
dupa ce subasii turci se asezard In resedintele boierilor
bulgari, guvernatori de provincii, Incht ei furl bucurosi sh
se strhmute la noi, ca situatia lor ierarhich, cultura si
talentele lor.

www.dacoromanica.ro
14 ISTORIA BISERICH ROMINESTI

Astfel se ajunse, cu treizeci de ani lnnainte de ultima


Ware a U.' rnovei de catre Turci, la intemeiarea celei d'in-
tâiu canonice a Romanilor, cari p6n5. atunci, In
Domnia cea not& aa toga Tara-Ronianeascb, formata putin
dupa anul 4300, ca i In part& supuse Inca Ungurilor
Tatarilor (Ardealul, partile unguresti i viitoarea Mol-
dova), avusera numai Arladici-egumeni, stand prin lo-
curi ferite, in schituri de lemn, unde-i &Aà evlavia came-
nilor ca i nevoia clericilor de a capta, din nanile lor,
necanonice, de sigur, dar singurele intinse spre binecu-
vantare, hirotonia. De astfel de episcopi e vorba cand la
1234 Papa se plange c,a in episcopia sa romaneasca, a
Cumanilor, cum vom vedea in *tile Buzaului, Putnei
Bacaului , falsii episcopiD, pseudo-episcopi, zice scri-
soarea, ai Romanilor au ispitit la ei si pe eunii din regatul
Ungariei, Unguri ca si Germani si alti catolici, cari vin la
ei ca sä ramâle statornic si alcatuiesc unul i acelasi popor
Cu Romanii), adeca locuitorii targurilor de munte pe care
strainii de alta lege le intemeiasera de curand

Zimmermann-Werner, Urkundenbuch, I, pp. 60-4: ea quibusdam


pseudoepiscopis Graecorum ritum tenentibus universa recipiunt eccle-
ssiastica sacramenta, et nonnulli de regno Ungariae, tam Ungari quam
Theutonici et su orthodoxi, morandi causa cum ipsis, transeunt ad
,eosdem et sic cum eis, quia populus unus facti cum eisdem Wa-
iachiss, etc.
Pentru acestea toate, v. i buna expunere a pAr. C. Auner, eCiteva
roomente din inceputurile Bisericii romfine», Blaj, 1902.

www.dacoromanica.ro
CARTEA I-a
..=...
EPOCA SLAVONÄ,

PARTEA I-a.

INTEMEIAREA IERARHIEI EPISCOPALE


SI A VIETII MAN-ASTIRESTI.
7

www.dacoromanica.ro
CAP. I.

Lupta catolicismului cu Vlädicii de schituri pentru luarea


In stäpanire a terilor romaneti.

Necunoscutii pseudo-episcopi, Vlhdici de schituri, cu


obarsie necanonicd, de duph anul 1000 nu erau in stare EA
Rpere ortodoxia rhshriteanh, imprumutath de peste Dunhre,
impotriva Incalchrilor, tot mai indräznete, ale catolicismu-
lui apusean, care cdphth inch dela sf6.rsitu1 veacului al
XIII-lea, deci atunci cand nu se simtià noua inraurire
religioash a Statului bulgaresc inviat, aphrdtori si propa-
gatori prin arma, cdpitani de cruciath prin tenle schisma-
ticilor, in regii unguri cari venirh la tron dup5. ridicarea
Ungariei din suferintele nhvhlirilor tätäresti.
La 4222 regele dadeà voie cavalerilor teutoni, chlughri
ostasi, cruciati in toath activitatea lor, pe cari-i asezase In
phrtile Birsei, In jurul Brasovului, sä treach peste munti
pentru a supune, zdrobind puterea Cumanilor, sthpanitorii
nostri de atunci, Tinuturile romdnesti ODA la Dunhre si la
Siretiu, Ora la hotarele Bulgarilor si ale Rusilor 1. Tot
odath ei trebuiau sä facä si din barbari, dach se poate, dar
mai ales din Românii supusi lor, fii credinciosi ai Bisericii
catolice, reprezintath in aceste locuri de hotar de arhipreotul,
neatarnat de autoritatea episcopald, al Teutonilor.

Zimmermann-Werner, I, p. 18, no. 27; p. 18 §i urm., no. 31.

www.dacoromanica.ro
16 ISTORIA ifiSERICIL ROMINEM

Peste putin lusa, cavalerii trehuird s'A pdrbseascd tara,


pe care regele Ung,ariei, pus pe gdnduri de progresele lor,
gag ca cale sa li-o iea inddrat ; din opera Teutonilor rd-
mase o singurd urmh, cloqterul (Kloster) catolic din Campu-
lung, care se alid pe alt loe acela cunoscut i astdzi supt
acest nume (leca biserica mai tdrzie a Sfântului Iacob.
Sarcina convertirii locuitorilor de peste munti fù lucre.
dintatä acum unui legat pontifical, trimes special si sta-
tornic al Papei, care era Insusi primatul Ungariei, arhiepi,
scopul de Strigonia sau Esztergom. Un aprincipe) cumany
de huna seamb., nu Romdn supt stdpanirea cumand, ci
Cuman de sange alergä la el In Ardeal si-i oferi supunere
In cele duhovnicesti ca si In cele politice. Arhiepiscopul
Robert venl cu o intreagd oaste ungureascd, In fruntea
cdreia se gdsed Bela, fiul regelui. Cumanii, supt amenintarea
sdbiei, se botezard cu grdmada, si un cálugdr predicatory
un Dominican, fost prior In Ungaria, fù numit episcop In
diecesa ,munteand, care se numiò. a Cumanilor. Secuii din
Ardeal erau uniti cu barbarii de curând convertiti si ca
Romdnii de pe plaiuri, cari Irisa fireste cd nu-si *asir&
pe VIddicii lor, supt cArja noului episcop. Pentru Români
trebuià. ca Teodoric, care, fireste, 80. tot In Ardeal, sä aleagd
un sufrag,ant din mijlocul lor chiar, care sh trdiased in aceste
pdrti transalpine ale noastre 1. La urmd, insd, el !si lud
resedinta In noua cetate a Milcovului, pe apa cu acest mime,

Peste citivd ani, tot Dominicanii, pornind din noua cetate


a Severinului, clddith de Unguri pentru a se Impotrivi din
zidurile ei Bulgarilor Vidinului, predicau In, mijlocul Ro-
mbnilor din judetele oltene. Erd vorba de o cruciata con-
vertitoare impotriva Tarului Ioan Asan si de intemeiareay
la -1238, a unei episcopii catolice a Severinului 2.

Zimmermann-Werner, I, pp. 60-1. Cf. Studii fi documente, Mi


p. XI i urm.
2 Hurmuzaki, I, pp. 134, 453 i urm., 164-5, 475 i urm:

www.dacoromanica.ro
INTEMEIABEA MITROPOLIEI TERII-ROMINEgI 17

Ndvälirea Tatarilor sfärdmä toate aceste planuri frumoase,


asá de grele de indeplinit. Milcovul fù nimicit. Dacd, dupd
plecarea barbarilor, regele ar fi autit sd facd din terito-
riile románesti o provincie a calughrilor cruciati din Or-
dinul Ioanitilor sau al Ospitalierilor, cum voià prin 1250,
catolicismul s'ar fi aruncat intr'un nou atac. Asá. Insd, Do-
minicanii ii pierdurd increderea In izbánda unei lupte de
convertire, si numai inteun tarzin, pe la 1279, loc-ul lor enà
luat de alti cdfugäri propagandisti, de Franciscani sau Mino-
riti, cari insd, Isi Indreaptd luarea-aminte mai mult asupra
prior unde mai tárziu s'a intemeiat principatul Moldover.
Erà i vorba de a se innol .pentru un Franciscan episcopia
Milcovului, dar nu se dIfil nicio urmare acestei ideil.
In veacul al XIV-lea, când regii unguri intrasera In lupta
Cu Basarab, ce! Domn a toald Tara-Romdneascd
stápan pe amAndoua malurile Oltului, el se gándira a cAstiga
prin religie pe Románii inddrdtnici In apärarea libertatil
lar. Data aceasta, din Ungária vin indemnuri la Roma pentru
inviarea diecesei, si Papa numeste, pe ránd, dupa staruintile
regelui, ca episcopi de Milcov pe Fráticiscannl italian Vito
de MOnteferreo, pe Augustinul Toma de Nympti, Ungur, pe
un Toma, de acelasi nearn : un Bernard, Pblon, cdpata titlul
zadarnic de episcop al Milcovului prin alte stdruinti. Nici-
unul dintrinsii nu se Incumeta hibd a fräne cerbicia tcschis-
maticilor .

CAP. II.
intetheiarea Mitropoliei Terii-Romanesti.

Patriarhii. de Cnustantinopol pierclusei in cele d'intáiu


timpuri de oxistentá ene.rsica a tmparatiei bulgaresti noua,
orine gánd de a se ameste,ca in partile de sus ale Penin-
sulei Baloanipe, und d° alminterea, nui ficusera loc nic
1
Huntuzati, I, pp. 419-30.

www.dacoromanica.ro
18 'STOMA BISERICII ROMANESTI

Cesarii bizantini ai celor d'intaiu recuceriri, Dupa Ohrida


lui Vasile Bulgaroctonul, pastrata In rosturile ei bulgaresti
mai vechi In ceia ce priveste atarnarea de d'ansa a partilor
dunarene, locuite de Romani, venise la stapanire dubov-
niceasca In aceste regiuni Tarnova Asanestilor. Aceasta
putere, atata vreme cat se tinù si puterea Statului bulghresc
unic, Inteun timp cand cu dependenta ierarhich bisericeasca
se unia, dela sine, si o situatie de atarnare politic&
Dupd moartea lui loan Asan, cel mai mare, aeshvàqit
netagaduit Imparat bulgaresc al Peninsulei, Bulgaria imph-
rateasca släbeste lush, i, In acelasi timp, lncepe a se sfärama,
dupa necesitatile geografice, intr'o adevarata Bul,garie cen-
tralä., In jurul centrului firesc din Tarnova, Intr'o Bulg,arie
de catre Sarbi, care se apara prin cetatea Vidinului, i intre
o Bulgarie rasariteanä, a Märii, care cupriridea Varna,
Kalliakra, ce ajunse o resedinta de Tar separatist, precum
si toata Dobrogea mai restransa pe care azi O stapaneste
Statul roman. In aceasth Bulgarie maritimh, Inch dela
sfarsitul veacului al XIII-lea gksim pe un stapanitor cu nu-
mele de Mircea, care e in bune leghturi cu Bizantul lnviat, al
Paleologilor, restauratorii de ortodoxie, pe cari el se si
sprijina In rivalitatea lui cu Tarnovenii. Fiul lui Mircea,
loan, avù cinstea de a se Incuscri cu Imph.ratii constan-
tinopolitani, lute() vreme, dud, de altfel, i Tarul din
Tarnova tind pe o nepoatä a Paleologulut domnitor
numia pe fiul nhscut din aceasta castitorie cu numele
ritului Basileus, Mihail.
E sigur ck, in aceste Imprejurari, Mircea, fiul si ginerele
stapanitorii termului Marii Negre panä la gurile
Dunarii, statura In legAtura de supunere i cu Biserica
patriarhala greceasca, adusà inapoi la Constantinopol. In
Varna, erau, si mai de mult, episcopi cu vechiu titlu
metropolitan ;, pentru Tinutul care se chemase in anti-
citate a Scitia Mich», li se dhclii un episcop sufragant,
care fù asezat la Vicina, o statie de corabii i Ice de
schimb cu barbarii dela .Nord, cari aduceau grane si piel

www.dacoromanica.ro
INTgmsigesk MITROPOLIEI TERII-ROMANEVI 19

inaintea negustorllor greci si italieni veniti pe Minare.


Vicina juca pe gonei rolul pe care mai tarziu 11 jued. portul
Chiliei, care fii genovez intaiu, apoi muntean, moldove-
nesc si. In sfarsit ajunse In mana Turcilor, mantuird,
prin negligentd, insemndtatea. Astdzi nu mai e nicio urind
din Vicina, pomeuitd, i In veacul al IX-lea ca Ditzina al
cara mune n'are nimic a face cu Macinul, corect : Mecinul
de astäzi, si care, dupd marturia neindoielnicä a portula-i
nelor, a hdrtilor de plutire pe care le intrebuintau negustorii
apuseni, din Italia si Catalonia, erà asezatd, nu in fata
ca Mecinui, ci pe la unghiul de indoire al Dundrii cdtre
Rashrit, pe un brat numit : rala Yicina, intre Isaccea si
Tulcea, si mai curan.d, datä fiind existenta acestui brat
supt 2idurile ei, In pozitia splendidd, supt toate raporturile,
pe cara o ocupd astb.i acest din urmä oras a. Ea Vi luatd
.de Turci la -I87-8, i disparil astfel din istorie a.
Episcopii de Vicina se pdstreaza in toatd intala jumatate
veacului al XIV-lea. Unul din ei, Luca, mijloci trecerea.
unui mare numdr de Alani), adeca, Romani, in peninsula
balcanicd 4. Astfel ei aveau la aceste vaduri ale Dundrii-de-
jos si o oarecare lnsemndtate politicd. Supt lngrijirea lor
trebuie sa li stat §i castelele pe care, prin vre-o danie a lui
Mircea Bulgarul sau a familiei sale, le ave& Patriarhia coiF
stantinopcdltandIi aceste parti, intre altele Chilla, care nu
se ridi case la e insemniltate comerciald 5. De alminterea,
Patriarhia era a$a de bine Impdrtitä in aceste regiuni, prin
Elstfel de danii, in care interesul politic aved mai multi
parte decat evlavia, incat Silistra mnsäi, i chiar resedinta
din Kallialira a Tarilor, sant pomenite intre posesiunile pa-.
triarhale 6.
J. Chilia fi Cetatea-41bli, p. 24. Tot asit in stirile rusesti despre
dadnicii) cari fac vitejli la Dunitre ; Geschichte des rum. Volkes, I, p.184.
2 G'hilia fi Cetatea-Albei, p. 47 si nota 5.
8 lbid., p. 63-; cf. Geschichte des osm. Reiches, I, p. 259-260.
Pachymeres, II, p. 268 i urm.
Miklosich si Jgfiller., Acta Patriarchatus constantinopolitani, I, p. 95.
Ibid.

www.dacoromanica.ro
20 ISTORIL BISERICII ItOMINEM

Pe la 1350 tapania adupra Bulgariei intregi Tarut


Alexandruj eel de-al doilea, din noua dinastiò vidineanti,
ruda si. un prieten al Domnilor Terii-Románesti. Partile doo
brogene, de la Kalliakra pana. la Chilla, inu se desfacusera
inca de suut ascultarea lui, pentra a formA din nou un
Stat deosebit, al lui Dobrotici1, care,deocanidata se multami&
Cu mai putin4 Tatarif, cari stapanisera, multa vreme,
malul stâng al, Dunarif, langai revarsarea ei, avandu-si dre-
gatorii i vamesii in Cetatea-Alba dela limanul Nistrului,
eran in decadere rapede, si nu se gaside Inca 1:5 i`Jutere, nona
care sa-i mosteneasca. E indoielnie daca. in asemenea fm-
prejurari un episcop de Vicina putea sh-si mki indeglineasca
indatoririle pastoresti in acest oolt de salbaticie vesnic ne-
linistita. Va ii rezidat pe diurea, ea un d'implu in palitibus.
episcop cu titlu, dar l'ara resedinta, si el va fi primit ea
cea mai mare bucurie ruglimintea/ eelui de-al doilea Domn
al Terii-Romanesti, Alexandru-Voda, de a mi sa se aseze
la el, in Scauhul de Domnie al Argesului.
Basarab, tatal lji Alexandru, se luptade pa Unguril
biruise llul ,biruitorului urma politlea de dusmanie fatd
de regele vecin pana la 1343, cind merse 1111 A.rdeal si faPil
Inclinare noului dtäpan al Urigariei, lui Liu1ovi Tptusi
pribegi din Tara-Roradneasca ,erau adapostitiin,regat,
pace a n'aved. nicio ,siguranta ; daca la 1355 Alexandra e
nutra de Ludovic : (Voevodul nostru transalpin», la 1.359
nu j e inai da dcest titlu, pela ce inseainna ä relatiile
stricasera
sta in, dusmanie cu regele Ungariei Illsemni tasa a
inlatura erice legatura cu Biserica lui catoliea. Dar Basarab
primise la 4327 din partea Papei, care se g,dndia iarási, in
adapostal san francez din Avignou, la cruciata. cilugarilor
ca i la cruciata cavalerilor, Impotriva shismaticilor ca §i
De aici i numele de Dobrogea, da t : 4/ara lai Dobrotioiv,
Chilia i Cetatea-Allm, p, M i urna,.
3 Gesch. des rum. Volkes, I, p. 262.

www.dacoromanica.ro
INTEMglgREA 1VIITROPOLIE1 TERII-R0111ANETI 21

impotriva páganilOr, hideninul de a spnjun legea


gura mantuitoare de suflet Si Bulgaria era cuprinsh in
programul de actiune convertitoare al catolicismului2 La
1345 AlexandruNod,d, Impreund ou mai multi Voe-yri ale
chror resedinte nu ise pot hotdri Cu sigurantá, erau
,cai intorsi rleaa schisma pierzatoare si castigati pentru con-
fesia romana, cel putin dupd márturisirea unor cálugari
franciscam can fubeserd, pe la ei si li luaserd, declaratii ce
se ldmuresc foarte bine prin nevoile politice ale Tern-Ro-
manesti In acel moment 3 In sensul catolic, Alexandru avea,
de altfel, o mclemndtoare statornica in a doua DoamiA, a
bu, Ciara, cape urmase unei ortodoxe, probaba une' Bos-
mace, cara a cht ftului ei num ele sarbesc de Vlaicu
Acuma insd, pian 4359, Alexandru nu inai fácea politicä
tingureasod In Bwant ajunsese din nou la putere Impdratul
Ioan al V-lea, dupá ce mantuise indelungata lui luptá lm-
potriva usnrpatorulut Ioan al VI-lea Gantacuzino (4354) In
lupta cu Mamas, ortodoxia ,be Fainurie , varlaamismul, spri-
jinit de Diserica Rnmei3 cara admitea multe pentru triumful
dogm el si al ierarbieif, ckusef zclrobit , neoia unor vesmce
negocien Cu Pipa, (ásuriatd de greutdttle politice, se isprdvise
°data',u inláturai ea definitivá a lui Cantacuzmo , in Ni-
chifor Gregoi as, bizantunomul religios gamo un teoretician
si un polemist Un spint non pdrea ea pdtrunde in vechea
cládire ameniata,tá r Patriarbiel Tarnova nu avea mcd pe
ultimul 91 marele, el cárturar, , °landa, necontenit despoiatä,
pdstra autontrite numai in partile macedonene, sfasiate nitre
mai mult), dinasti sarbi, de tot s'ab' , Biserica sarbeasch din
Ipec, a noilor Tan si Tegq, ridicata abia la demmtatea pa-
pierdue aproape totul pnn moartea,, la 4355, a
Intemeietorului el, «Imparatul» §tefan Dusan, cal Roma-
Hurmkuiki, I pp 609 1 no 476 p, 609 no 03 Zimmermann-
NI croe', 1, pp 08-9, no 452 p 410 no 454
2 Hunnunki f pp 617-8 no 516
3 11n(1, pp 697-8 no 551
4 ilnd, I 9 pp 158-9 n-le 172-3, cf pp 268-9, no 207

www.dacoromanica.ro
22 ISTORIA BISERICII ROMittE$TII

nilor i Grecilory. Leghtura cu Bizantult era. astfel impus/


lui Alexandra, cand el clutä stt dea o organizatie ortodoxa,
Bisericii sale, precum, de alminterea, ateasti leghtura se
impuse, In aceiast vreme dei numai peste diva ant L-
Despotului sarb Uglies,a, pentru eh stätel fin! luptà Cu Craiul
Vucasin, urmasul lui Dusan, si noulai Tar vidirrean, dupl
moartea lui Alexandra, Strasimir, pentru cä ell indusmlnir
Cu cellalt fiu al lui Alexandra, Sisman, care etlpaniò. Irr
Sofia 1

Astfel episcopul Iachint de Vicina; care statea acum la


Arges, fa cerut de Alexandra si de boierii sli dela pa-
triarhul de Constantinopol ca Mitropolif al Terii-Romlnesti.
El trebuil sä dmaie aded. In tara, sd Indeplineasca aici
functiile obisnuite ale anal ierarh, creand preoti iri adevAr
canonici i sfintind biserici In care FA se poatd face slujba
potrivit cu dreptul bisericesc. Dar, ca unul te fusese or-
dinat, el nu erà sä fie pus din non In. Scaun. Niel
eau din Vicina nu avel de ce, piarda In Tara-Roma-
neasca el erà sl fie doar numai uil xarh, un delegat a/
Patriarhului, pentru a exercità drepturile episcOpale, un
exarh al plaiurilor, care alcatuiau pe atunci stapanirea
de fapt a Voevodului, a amarelui Voevod i Domn», spun'
scrisorile patriarhale, al Terii-Romlnesti, al aUngrovlahleir
ca sà nu se confunde cu Vlahia balcanid, supusd altor
plstori sufletesti. Iachint era numit, de hatdrul Domnului,
care, spun aceleasi scrisori, 11 ceruse, tnu odata numai,
ci si de mai multe ori, prin scrisorile sale), aMitropolit a
toatà Ungrovlachiap, dar färä specificarea locului de resedinth,
Mr/ crearea unui nou Scaun metropolitan, unei noul die-
cese. Mitropolit de Vicina, poate cu drepturi strlvechi
asupra teritoriilor ce stAteau acuma supt obl/cluirea lui
Alexandra, el rAmânel cu drepturile sale de Ong atunci
situatia sa anterioarl In ierarhia Orientului, dar dpltl,
Acta Patr., I, pp. 551, 560 #i urm.; cf. pp. 577-8.

www.dacoromanica.ro
CELE D'INTAIU BISERICI ROMINE$TI 23

dupa staruinta unui nou Domn ortodox, i drepturi metro-


politane pe o intindere çle pamânt, mare, de sigur, dar Inca
ru definita. 0 mai pronuntata !noire si o mai deplina
orInduiala aveau sa se faca numai la moartea lui Tachint,
cind Patriarchia tagaduià sa, sfinteasca un arbipastor anume
pentru tara lui Alexandra, daca numai acesta i cei
put fi mostenitori vor a juramänt Kris ca nu se vor in-
dreptà spre alt Scam. patriarbal (lin Balcani i daca se vor
feri de ratacirile latine de pAna atunci 1. Astfel, prin both-
rarile Patriarcbiel din Maim 1359 dorint,a lui Alexandru-
Voda de a face din tara sa un teritoriu ortodox statornicit
erzi, indeplinita, macar intru cit ingaduiau canoanele i im-
prejurarile date ale aceluí moment.

CAP, III.

Cele d'intAiu biserici romAnesti.

Cele d'intaiu biserici ale Bomanilor, din Tara-RomAneaseä,


din Moldova si din partile (le peste munti, au fost cladite
usor, din lemri. Cu biserici de acestea de lemn s'a facut toata
slujba dumnezeiasca in satele si in cele cateva, foarte putine,
targuri ale noastre, pana In veacul al XIV-lea.
Cum erau acute aceste biserici, se poate intelege dupa
cele care s'au facut, tot din lemn, in vremuri mai noua.
Asa, pana Munk!, biserica romaneasca din Bistrita in Ardeal
era de lemn, si ea n'a fost daramata and s'a capatat, din
piatra trainica, frumosul lacas de astki, ci s'a stramutat
intr'un sat din apropiere, unde poate sa mai traiasca multä
vreme sau sa treacà in alt sat mai sarac, care nu poate
cladl. La §cheia, in Tinutul Vasluiului, se vede si astki pe
o Innaltime o bisericuta de lemn lo care se slujeste Inca;
1 Achy Patr., II, pp. 383-8.

www.dacoromanica.ro
24 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

e facutä trainic din lemn bun de stejar vechiu. Odata a


fost pana la acest sat codrul cel mare al Capotestilor,
Vasile Lupu, Domnul Moldovei, gonit de Cazaci si de Ta-
tari, cari strabateau tara in toate pärtile, ascunsin acest
desis de copaci, In anul 16501, si a stat acolo mai multa
vreme, pe cand Doamna lui se' Inchisese In Cetatea Neam-
tului. Domnul Insä rw. putea sa petreaca atatea zile
slujbä dumnezeiasca, si de aceia s'a Incheiat in pripá o
biserich de lemn, care a ramas pe urma pentru. sateni,
dar pomelniculincepe ou numele lui Vas.ile-Voda. Mesterul s'a
indreptat in toate dupa cladirile de piatra si a pus astfel
braie de lema cioplit, ca si colacele dela celelalte biserici,
iar, la feresti, In locul pietrei lustruite, a asezat un cadru
de stejar bine netezit. O lucrare ca aceasta, daca s'ar drege
ici si colo, ar pute6 sa mai tie o sutä de ani.
O biserica de lemn destul de veche a fost aceia care s'a
chemat adinteun lemn$, In judetul Vahea, dar asttizi nu
mai putem stl cum a fost alcatuita. B. Chiar Domnii cei
crintaiu, neavand lucra.tori de piatra sau material de cara-
mida la Indamana, au pus sä e lucreze din lemn biserici
In care erau sa asculte slujba i sa se odihneasca dupa
moarte. Asà, ni se spune de cronicarn Costinesti din veacul
al XXII-lea si al XVIII-lea despre o bisericuta de lemn a
lui Dra8os-Voda care ar fi astfel cel mai vechiu lazas
domnesc din Moldova : anteles-am i noi din oameni ba-
trOni, lacuitori de aici din teark cum se trage cuvantul
din om in om ca o biserich de lemn, la Olovat, sa fie facuta
de Dragos-Vodd, si acolo zic sh fie Ingropat Dragos-VOda.
acea biserica de lema au mutat-o F.Ftefan-Voda, de o au
cladit la manastirea Putna, unde sta pana acum ; iara pe
locul bisericii de lemn, la Olovat, .5,tefan-Voda au zidit
hiserica de plata.» 3.
Studli documente primitoarre la istorici Romcluilor, 17, p.
ccxxxiv ; cf. Miron Coatin, in Letopisefe, I, p. 320.
2 V. Inscripjii din bisericile ~tinta; I, p..181.
Lctopisite, I, p. 133, nota 1.

www.dacoromanica.ro
CELE VINTATIT BISERICI ROMANETri 25

Abia prin veacul al XIV-lea In Tara-Romdneasch, iar In


Moldeva prin al XV-lea, u Inceput a se cld.d1 bisorici de zid,
anume de care Domni. Nici boieí1i chiar n'aveau mijloa-
cele i priceperea ce trebuiau ca sil. Mai e astfel de clddiri. Toc-
mai prin veacul al XVI-lea au prins i acestia a zidi, dar nu
biserici de mir pentru terani, ci gropnite pentru
mAndstiri. Satele au &AR en biserici de lemn pänd prin
veacul al XVII-Iea. Numai In cei din urmd trei sute de ani
s'a pärdsit obiceiul de a Intrebuintà lemn pentru biserici.
Boierii, mal aleS In Moldova-d e-sus, i cltiar 8Atenii au inceput
atunci a dura acele biserici mai trainice, care puteau
tie pänd.lit trei sute de ani cbiar, i dintre care cele Mai
multe s'au pastrat prefticute ori neprefAcute pänä In
zilele noastre.
Teutonii, cari se luptau pentru cruce, avand ca ocroti-
toare pe Fecidära Maria, !Mitsui pretutMdeni Linde ajungeau
Stapäneascd, biserici ale Maicii Domnului. O astfel de
biserica, ziditd, din piatrit, so Meuse deci, cum am vrtzut,
sI la Campulung. Acesta a fost cel d'intidu ideas de zid In
toatA Itomänimea. in mändstirea aceasta de piatrit a Maicii
Dotnnului locuiau calugdri dominicani sau predicatori, cari
odstrau moastele Sfäntului Andrei Apostolul 1.

La 1655-6, nd se mai stia insit deck de locul Clogerului,


povestindu-se ch el fusese dardit Apusenilor de critre
cDoamna lui Negru-V&IAT, sotia deti a Dotnnului aceluia
din povesti, pe care credinta poporului 11 puneä la inceputul
neatairnate a Terii-Romänest12;cálugärii franciscani
se judecard vreo cincizeci de ani cu oriisenii din Cdmpulung,
cari nu voiau sit Ii-1 de. In stapdtfirea. Stilzer, autor din
veacul al XVIII-lea, care a slut mult titnp In tard, pe care
cunosteä bine, a vdzut numai, din aceasta, ziUire, p care el
Hurmuzaki, 1 2, p. 276, n. ccxvi; Acte i fragmente, in, v. 2: t do
ist Sancti Andrewes Pus lyphafftip (In 4385): pp. 81-2.
2 Soldii i 1.ocuienf, p. 278, n-1 N.
3 Aid., p. 283, nr.

www.dacoromanica.ro
26 ISTORIL MEWL ROMANOTI

o .credea cä a fost ao mänästire de make», in loc mare


pe care acurn cresta iarba i In care se mai vä.d temeliile
vechilor ziduri ale miinkstirii i bisericii, pe langO o cruce'
de piatrd cAzutä, cuQ inscriptie latinO, dar nu In, litere go-
tice», i un trunctriu uscat, vestit odinioara ca fAcator de
minuni. Pe vremea lui, singura piatra de mormant din
Cloafter, a judetului Laurentiu de Campulung, ctipetenia
orasului, se add, cum se afik si astAzi, inaiutea altarului
Sf. Iacob 1.
Cum a fost cloRteria, Au putem sti cleat prin, compa-
ratie cu cladiri de prin aceiasi vreme care se aft& panA
astaii In Ardeal.*i in Brasov au stat cavalerii taitoni, si dela
dansii trebuie sA-si tragO Inceputul Marea biserica de acolo,
trecutd pe urmA la slujba luteranit : BiSerica NeagrA, precum
Ii zic Romanii brasoveni. E q Inalth clAdire, foarte inc6.-
pAtoare, cu pOretii suptiri rAzimati pe contraforturi ; ferestile
sant destul de simple; turnul nu s'a putut isprOvi ; mate-
rialul ce s'a Intrebuintat, e piatrd de Carpati, poroasA, usoarA
de lnegrit, deci si putin trainicd. In proportii mult mai mici,
asa trebuie sà ti fost biserica Teutonilor lu orasul Cam-
pulungului.

La lnceputul veacului al XIV-lea, cei d'intaiu stApanitori


romani au filcut apoi biserici de zid In cele douO orase
din vechea lor mostenire de pe plaiurile Tinutului do
dincoace de Olt : Argesul i Campulungul,
Cetatea Argesului era de sigur pe cea mai mare din'
iraltimile ce se intAmpinb. In aceste pArti, deasupra raulut
cu acelasi nume, Dar locuint6 domneasca nu se putea fArA
bisericA, i astfel se clad' biserica Sf. Nicolae, numitk Cu
numele pe care-I dO poporul acestui stant,- San-NicoarA.
Ea trebuie sA fi avut alt brarn din vechime,- cand erà de
lemn. Acel care o Mar de piatr5., e Nicolae Alexandru-Vodl.
Sulzer, Geschichte des transalpinischen Daciens,o I, Vina, 1784,
pp. 331-2 ; III, pp. 633-640; Studii, fi documents, III, p. 273, n-I
Cf. LApédatu, in Convorbiri ¿iterare pe anul 1901-

www.dacoromanica.ro
CELE D'INTIIII BISERICI ROMiNEVI 27

Aceasta .biserid se pastreazä astazi ea mina, slujba


cetand Inca de mult. ti lipseste .mal blue dé jumatate a
turnului, toata bona si o parte din parretele din dreapta. Cat
tea Ogre' irisa, alcatuie§te o cladire ce se poate Intelege
pe deplin.
Mesterul a Intrebuintat dramida tare, care alterneaza in
straturi cu un ciment puternic in care sant prinl boloVanl
rotunzi din muneelele vecine. Din acest material s'a durat
o biserica de 16 metri lungime si 8 mad 1àime aded o
zidire destul de lunga, dar lngusta t proportiile erau In
legatud cu scopul, pentru ca aici nu era sa vie terttnimea
de prin satele care au format apoi orasul, cl numai Domnul,
familia lui si cativa dregatori i slujbasi. Ca si alte blserici
ale Curtii, ea e intunecoasa : altarul primeste lumina printeo
ferestuid, lar credinciosii eran JuminaI prin ferestile tur.
nului. Se facused doll& intrari una pentru Curte in fata,
alta pentru oamenii mai de jos, in dreapta. Podoabele
hpsesc cu totul altarul singur are muchi, sl un ra' rld de
firide-i face un bill' ceva mai sus deck la mijlocul_
ti total privita, San-Nicoara n'are forma rasariteana a unei
eruci, cad li lipsesc ramurile, adecà boltiturile, din dreapta
si din stanga, ale stranelor. In schimb, altarul are don&
tiride, la proscomidie i diacorticon.
Biserica are o singura incapere. Dar o a doua t e gaseste
alipita la dansa, de spre partea intrarii de capetenie, supt
un puternic turn cu trei randuri, strabatut de trei feresti
naafi, in lung. Turnul acesta e incapator mai mult decat
jumatate din biserica lnsäi. In el vor fi fost atarnate clopote,
care na se mai Oa acum, dar menirea lui de capetenie
era., far& indoiald, (36 supravegheze i sa apere. Dad e Ins&
asá., el nu putea sa strajuiascä si sa infrunte-isolat, ci, ca
si la manastirea din Campulung, la dreapta i la stango
lui, porniau innalte, trainice ziduri de locuinta., care eran
In ace.* timp i platosa cetatii, pentru care scop le std.-
bateau, numai putine ferestuicilnguste.
Tot, as& se fac ins& turnurile in. rleal: acela prin care

www.dacoromanica.ro
28 ISTORIA BISERICTI ROMANErf

se intrd In casa Sfatului dela Sibiiu are si el patru ränduri


de drAmidä si e strAbdtut In fiecarei din ele printr'o fe-
restride ; jos, se allá' acolo 415 boltd liberd, pentra trecere,
care aici a fost zidita si s'a fdcut astfel intrare la o biserich.
Si forma de basilica a bisericii e luatá din Ardeal, cdci In
Rdsdrit modelele de cladire eran altele.
Deci trebuie sd se admità cà Siän-Nicoard e o prefa-
cere In cdrdmidd si ciment cu bolovani a vechii biserici
de lemn din cetatea Argeplui i oti atät biserica aceasta
naua, cA.t si cetatea de gid, s'au flcut prin mesterii din Ardeal,
si anume din Sibiiu, la cara se merjeä prin pasul cel mai
apropiat, Turnu-Rosu.
Sän-Nicoara a trecut de sigur prin col putin o reparatie,
cdci niciuna din vechile noastre biserici n'a putut trdi peste
daud, trei sute de ani, fdrà sa fie dreash. Dar la Sän-Nicoard
nu s'a schirnbat nimia. Nurnai cät, la reparatie cetatert era
ruine, si ramdsitele ei s'au lnlaturat, ldsänd po dealul ce
stapineste micul oras, turnai bisericuta i puternicul turn.
Zue,rdveala e cu totul pierdatd, lar rnormintele domnesti
ce trebuie sa fi fost aici, ntu Idsat nicio urmd

Când patriarchul de AntiOchia, Macarie, a chlatorit prin


terne noastre, la jumatatea veacului al XV1I-lea, i s'a spus
la Ares cd biserica cea mal veclie e cea domneascril al
arei bram e tot Sfäntal Nicolae 2. Aceastd biseried, spri-
jinita astazi in stälpi, si pe dinduntru i pe din afard, e
lnsa Intreagti. Dela Sän-Nicoard o vezi In vale cu gärbova-i
cupola tentrala i multele unghiuri ale zidarilor ei. Pänd
ce daunazi al trebuit sti se opreasch si acolo slujba, In
aceastd kiiericA stAteau rnoastele roucenicii Filofteia, thiath
de tatal ei, pentru cd, la o ITTellie de foarnete, Inapdrtià la
sha& gränele ascunse ca multh scumpdtate de acest tiran.
vezi, pentru tot ce prive§te areliitecturao /sT, Gabrieleacu, Ruina
Sännicoai.a din Curtea-de-Arge$, flueure§ti, 4888.
2 Calátoriile patriarchului 3facaOie de Antinclaa in teede roindne ;
4653-4658, tézl de Emilia Cioran, Btieurelti, 1900: d. pp. 139, 441, 142.

www.dacoromanica.ro
CELE D'INTiIII BISERICI ROMINE$TI

Tot acolo se pdstra si o icoand a Maicii Domnului care se


descoperise intr'un loe pe dealul unde s'a zidit apoi ma-
ndstirea. O cronicd a Terii-Remane.sti, scrisa In veacul al
XVIII-lea, =la lush' ca Radu Negru ar fi filicut la Arges
«Curtin,Ii dbisearicä, In carea, dupa moartea lui, s'au
gropat i i-au facut si statul de plat* adecd chipul lui,
care iaste Iii slonan adecd. pridvorul eacei bisearicin .
De fapt, aceasta biserich a fost inaltata din nou, tot de
Alexandru-Voda, care poate fi privit, deci, drept cel d'intdiu
printre annuli ce au impodobit cu biserici pandintul terilor
noastre. Ea Era inenita nu atiita pentru orasenii din Arges,
cari erau putini, sau pentru satenii din Imprejurimi,
pentru Mitropolie. Mitropolitul Ioachim era. un Grec, In
legatura, cu Constantinopolul ; planul bisericii celei thai mari
si mai insemnate a Terii-Romatiesti din acea vreme tre-
buie sa li venit dela dansul, El n'are a face, in adevdr, cu
acela al bisericii de pe dealul cu cetatea, dar samrind lntru
toate, i n asà chip In cat nu i se mai alla parechea in tot
ce au tlddit. Rtr4mosji nostri, cu. bisericile grecesti, bizan-
tine, din ultimele timpuri.
Intrarea nu se face pe kture, ci In fato., priil pdretele
inaintea cdruia s'a adaus mai dämpazi un foarte urat pridvor
Inchis. Gasesti Intdin un promos, in care se afla morminte
din veacul al XIX-lea, ale Bratenilor, iar dincolo, in partea
stangd, pietre vechi, a caror inscriptie nu se mai poate
Intelege. Printr'o uä In zidul despartitor, treci In naos, care
infatiseaza o na.vd Intreitd, formata prin douà unii de sttlIpi.
Potrivit cu forma de cruce, pe tare o vom gdaì la cele mai
multe din bisericile noastre, iar nu ca aceia de basilicii
umilaturi la strane, asà, cum am intAmpinat-o la Sdn-Ni-
coara, &Ira aici, la dreapta si la stanga, uncle vin strauple, ar-
cuituri de zid, care se mAntuie afard printeo fatd dreapta,

Gronic flwnûnilor, editia a II-n, E, p. 334; cf. Tunusli,


Istoria Terit-Ro»One*li, Viena, 1806, cap. LI: cf. Onciul,
principat.101. robuln., 13ucurql, 1893, p. 221.

www.dacoromanica.ro
30 ISTORIL BSERICII ROMiNEVI

sträpunsä sus si jos cu ate o ferestruicd: absida altaruldi,


In fundi are IpAretele exterior in forma poligonald aici e
o aingurd.fereastd, tocrnai jos. Proscomidia si diaconicul iese
puternic 'In dark la dreapta i la stanga absidei altarului,
alatuind ca doud asute mai mici, cu exteriorul poligonal
si ate a ferestuid In zidul Ion, Pe cele trei cupola mai
mici ale acoperisului de la aceste arcuituri se ridia acum
Cupola de turn, avänd de jur imprejur firide, prin fere-
stile acum Inchisei ale arora trebuià s intre lumina,
cazdnd apoi in valuri asupra naosului mare, 'pa and micul
pronaoa Isi ascunde In Intuneree mormintele domnesti,
acum pierdute. in stil mult mai simplu si mai sdraelcios
fd.rd podoabe, e ca biserica Theotokos din anstantinopol 1.
Materialul nu e nici mai bun, nici mai rdu deck la Sin-
Nicoard.: tot rdnduri posh de cdrdmidd Infra straturi palide
de timent intdrit cu bolovani vineti,
Dar ctitorul nu trdi sd-si vadd sfintit leap' zidirea
pregdtirea lui par sd se fi trAginat in tot cursul lungii
Domnii a urmasului aeestuia, Vladislav sau Vlaicu-Vocla
Radu, fiul lui Vladislav, avù Insh o grijd deosebita pentru
Mitropolia lui Antim, si numele lui, pe lângä care s'a adus
acela al Negrului-Vodd, filnda biserica erá foarte veche,
In stansä legaturd cu aceastd biseria. Povestea spune
pänd astdzi cd el a fost acel ce a adus aici moastele Sfintei
Filofteia 2
Nicolae Alexandru-Vodd a dat Inca i Campulungului o
biserich. Aici trebuie sd fi fost i mai de Tnillt IntdrituriIn
gura vaii, precum si o locuintd usoard pentru Doma, ldngd
lflomstorfer, Die moidauisch-byzantinisohe Baukunst, Viena, 4896.:
pl. I, fig. 40, 41 qi 42.
2 Macarie, 1. c. i descrierea visitatiei Mitropolitului Neat, in BiseA
rica ortodox-ci, II, pp. 635-8. ClAdirea a suferit, neapArat,reparatii, care
totu.li nu i-au scbimbat infAtisarea. Cred cl acel Fea dres-o, trebuie
fost Neagoe-VodA, dela inceputul veacului al XVI-lea, care, clidind
frumoasa mAnistire de de-asupra rA.ului, n'a plaid 8A lase in uitare
vechea bisericA, atit de apropiatA, a strAbunilor

www.dacoromanica.ro
CELE D'INTIIIT BISERICI ROMI/sETI 31
OP

care se cuvenià sä aibd o bisericutd pentru rugiciuni13


sale. Statornicind forma ortodoxd a vietii crestine din tara
sa, Domnul evlavios si barnic nu vol sd lase Apusenilor
Intdietatea la Campulung In ceia ce, priveste mdritnea ca-
racterul bisericii. El fácii Esericd de tid, inteo forma cara
va fi samdnat cu a bisericii domnesti dela Arges. Ca si la
San-Nicoard, el indlth aici uil strasnic turn cu mai multe ran-
duri, Strdbätute de cate o rereasta Ingusta si impodobite
Cu firide frumoase. De la el plecau apoi cloud aripi de
ziduri, care alcdtuiau incunjurul cetAtii celei noud de cd-
rdmidd tare.
Pe atunci resedinta Domnilor se mutase i la Cdmpulung,
astfel Nicolae Alexandru se Ingrepd. aici, In biserica sa 1.
,Dar lucrul urmit si mai departe, asa IncAt sirul ctitorilor
cuprinde si pe Radu, nepot de liu al intemeietorului, si pe
fiul acestuia cbiar, Dan, In vremea cdruia 's'a mäntuit deci
zugrdv ea la 2.

1 Inscripfiiie mele, I, p. 132.


2 Visitatia citatA, in Biserica ortodoxd, III, p. 180. Nicolae dAruise
bisericii sale mo§ia BAde§tii (Operele lui Constantin Cantacuzino,
Bucure§ti, 4901, p. 20). Mai pe urmA cetatea nu mai putÙ aduce niciun
folos : atunci vre-un Domn cucernic din veacul al XV-lea Mil din in-
cAperile de locuintl ale Domnilor §i osta§ilor o mInitstire, care puta
stit acum in fata vechii mlnistiri catolice. Biserica se prApAdl prin cu-
tremur in vremea lui Alexandra Ilia§, deci intre 4610-20. Matei Basarab
o flea din nou, dar altfel. Dupl aceasta, Nicolae Mavrocordat aflA ca
aceastA bisericA, fAcutA de Doamna Mircii-VodA» (sic), s'a stricat, §.1
puse de se silica i biserica», zugrAvind-o dupl vechea zugrAveall s't
inzestrAnd-o cu odAjdii nouA (Rada Popescu, in Magazin ul istoric, IV,
p. 427). In slärtlit ea a fost iarA§i dreasA, dupl ce mai cAzuse odatA,
prin anli 1820-30. Din vechile ziduri a rAmas numai turnul, acum cu
total osehit de bisericl, §i o parte din putornicul zid de cAtre drum 3
cf. Inscriptii. I, p. 426 $i urm.

www.dacoromanica.ro
32 ISTORII )3ISERICII 1104ANEM

CAP. IV.

A doua episoopie a Terii-Romänesti,


viata bisericeasca in acest principat panä la inceputul
veacului al XVrlea,

Alexandra sau Nicolae Alexandra-Vo4h murl la 1364, In


toamna, fdrd a mai phr5.81 punctul shu de vedere ortodox
sau a xnai face concesii catolicismului sprijiuIt 4e Ungarial
Urmasul sä,u, Viadislav, Vlaicu, urrnà la lnceput aceiasi linie
de purtare In materie religioasa i, arhtandu-se indarAtnic In
ceia ce priveste Indeplinirea, datariilor sali feodale fath. de
regele Ludovic, acesta pregritia la 4365 o. expeditie de cu-
cerire impotriva
Ea se indrepth lush in alth directie, chci moa,rtea Taralui
Alexandru facea cu putinth intinderea regatului unglues°
In phrtile vidinene. Viajen vAzil cum Vidinul junge in
sthpanirea unui Ban al regelui, acel Vidin in care se ase-
zase, duph moartea tatalui shu, Tarul Strasimir, sotul unei
surori catolice a lui Vlaicu. Peste cateva luni lush, orasenii
din Vidin se rdsculau Impotriva ostasilor unguri si a Fran-
ciscanilor adusi de acestia, Inlhturanda-se episcopul rhs&-
ritean de Vidin, si cetatea trecii pe scurt timp In mdniler
Romanilor luí Vlaicu7 cari se allau la ludernana.
Urmea2à lupta intre oarnenij Domaului si ai regelui,
pang ce Voevodul navalind ln Tara-Romh-
neasca, peel, cu cca mai mare parte. dintre ai sait Ludovio
trebul sa primeasca deci o impacare card dadeft Vitlinul
Innapoi lui Strasimir.
Vialcu castigase In aceste linprejurhri,nu nutnai ducatul
ardelean, creat auumc pentru clausal, al F4garafju1ui, dar
si Banatul Severinnlui, Lie si in calitate de vasal al puter-
nicului rege veein. Din partea lui, el se ardta Indatoritor
fata de de un invin8 asa de darnie, 1, In 4369 Ind, el re-
cunostea attlrnarea lYiericeasett a terii sale de episeopia ca-
tolica a Ardealului i lugaduia episcopului Dimitrie de acolo

www.dacoromanica.ro
A DOIIA. EPISCOPIE A TERII-ROMINESTI 33

sd-si puje, in Arges chiar, de sigur la San-Nicoard, un su-


fragant, pe care aveau sh-1 asculte, spun scrisorile domnesti,
redactate in limba latind, catolicii (de once neam si limbb,
si ecetAtenip (cives) si aoaspetb, adecd ordseni ca aceia
din ampulung, si apopoare), sau elocuitoriD in genere,
dar nu oricari locuitori ai terii sale. Aceasta constituie insd o
mare deosebire si face sd se recunoascd in acest act, nu
o mdsurd de convertire cu sila, sau mdcar de indemn la
o convertire, cat una de ingdduintd,'menitd sd rdmäie ¡Ara
urmdri practice 1. De bund seamd eh' sufragantul a fost si
numit, pe baza acestei patente a Domnului, si el pare sh
fi fost Grigore, pe care-1 si intä.lnim peste catva timp.
0 parte in aceastd oranduire bisericeased va fi avut-o i .

Clara, care se pare a fi pdstrat incd pan& in acest timp un


rest insemnat In conducerea principatului muntean. Aman-
doud fetele ei, cea mdritatd cu Strasimir si alta care luase
pe Craiul sarbesc Vucasin, rdmaseserd catolice si sprijiniau
opera de propagandd a Franciscanilor in Peninsula Balca-
nicd. ta 1370 Papa-i aduce multdmiri pentru aceasta si nu
uitä Cu acest prilej nici pe Vlaicu insusi 2
Cu cativa ani in urmä., pribegl din Maramurds, Cu Voe-
vodul Bogdan, prefacuserd provincia ungureascd de pe apa
Moldovei, a lui Sas-Voda, fiul lui Drago, si a urmasilor
sdi, Inteo Domnie neatarnatd. Bogdan stdpanI putin, in ves-
nicd luptd cu Ungurii regelui, care nu-1 puteâ ierta, nici
ingadul. Nu era In puterea lui sà incerce, intr'o mdsurd
cat de slabd, a organiza un Stat, care Incd, nu-si gdsise
mdcar hotarele firesti. Fiul sdu, Latcu, se simtia destul de
primejduit pentru a cere, cu erica pret, ajutorul regelui
Poloniei, care, cucerind ultimele rdmäsite din regatul de
odinioara al Rusiei Mici, li ajunsese vecin. Des1 ortodox
el Insusi si cdsdtorit cu o Doamnd care Linea la' ortodoxie,
Latcu rupse leghturile cu Mitropolia ruseascd a Haliciului,
1 Hurmuzaki, I 2, pp. 148-9, n-1 mi.
2 ibid., pp. 158-9, n-le man-in.

www.dacoromanica.ro
34 ISTORIA BISERICII ROMINETI

unde pana atunci mergeau sh se sfinteasch preotii stii, si


inshrcinh pe doi Franciscani germani sä meargä. la Roma
chiar, pentru a declari ch el se supune, Impreunh Cu tara
cea noug, Bisericii Apusului i cere dela Paph un episcop
nou pentru Scaunul shu de Domnie al Siretiului, din care
vrea sä faca si un centru de diecesh. Laten alese, cevà
mai tärziu, pentru locul de episcop catolic al (Terii mol-
dovenestil pe un Polon, re,comandat, de sigur, din partea
regelui, Andrei Wasilo din Cracovia. Duph crearea diecesei
Siretiului de catre Scaunul roman, Andrei fù consacrat In
orasul shu de nastere, de chtre arhiphstorul local, pe care-I
ajutarä, episcopi latini din Rhshrit, cel de Chios si unul
din (Elata); intre asistenti se intampinh un chingar venit
din Chios si un Franciscan din Vicina, care poate fi cea
dela Dundre 1. E de crezut ch. Andrei, episcopul catolic,
se va fi asezat ciliar in Siretiu si ch pentru dânsul s'a
clàdit, pe dealul care strajuieste orasul, bisericuta de zid,
adesea prefácuth, care inca, si in forma ei de astazi, are
urme de o mare vechime.

Haliciul stdtea si el in veacul al XIV-lea supt aripa ocro-


titoare a Patriarhiei de Constantinopol. Aceasta pierdeh teren
pretutindeni, suferind din ultimele inainthri latine, ca dem-
nitate mhcar, mai mult decht ortodoxia inshsi atacatä de vechii
ei dusmani. La aceste lovituri ea rhspunse prin chemarea
la Constantinopol, pentru informatii i poate chiar pentru
pedeapsh, a reprezintantului ei In *Ole romhnesti, Mitro-
politul Iachint.

aPitaculp adresat de Iachint chtre Patriarchie ni spune


cà Domnul s'a Impotrivit la plecarea arhiereului strhin care
aveä., de mai bine de zece ani de zile, grija terii sale si care,
inghduind intinderea catolicismului i alchtuirea lui in epis-
copie, nu facuse altceva deck sh urmeze politica lui Vlaicu-

Hurmuzaki, 12, p. 160 i urm. ; Studii t4i, documente, MI, pp. xxv-vn,

www.dacoromanica.ro
A DOIJA EPISCOPIE A TERII-ROMINESTI 35

Vodh. insusi. Bdtranul Mitropolit fù deci oprit In tali., dar


Vodh si Sfatul sat' trimeserh la Constantinopol pe un alt
Grec, Daniil Kritopulos, care, cu acest prilej, se chlugäri
luand numele de Antim, se flea Patriarhului propunerea
de a-1 sfinti pe acesta, dacä totusi el vrei sh fach un nou
Mi tropolit, sau, cum se zicea acum, earhiereu a toatd Un-
grovlahiaD. Nu doar cä Vlaicu ar fi voit si el lnlocuirea
lui Iachint, dar se. temeh ca Bizantul sä nu-i trimeath,
potrivit dreptului ce i se recunoscuse in 4359, cine stie
ce cm, necunoscut pentru a phstori tara.
La Constantinopol se luh o mdsurh prudentd, de imph-
ciuire. lachint fù phstrat, rárd sa i se mai impuie grija de
a lucrh de fapt ; aceasta va fi cdzut toath asupra acelui
care erà chemat sh-1 mlocuiaseä, Antim, chruia i se dh.dii
Alumni titlul de aMitropolit al unei phrti din UngrovlahiaD,
cu adausul neobisnuit si neprecis : eal unei jumhthti» (0c-
tombre 1370)1. Cum se vede, nu se crease o diecesh nouh, ci se
pregatise numai urmasul voit de Domn pentru diecesa cea
veche, a chrei resedinth rhmanea tot nehothrAth canoniceste.

Un an d uph hothrarea In acest chip a imprejurdrilor re-


ligioase din Tara-Romäneascä, la 1371 deci, Patriarchia
Inttirl si situatia ortodoxiei in phrtile rusesti i moldove-
nesti, eruso-vlahel, cum se zicea une ori la Constantinopol,
prin aceia ea, duph cererea noului stäpAn al Galitiei si
Lodomiriei, de alminterea, ridica episcopia dechzuta a Ha-
liciului la demnitatea de Mitropolie, supuindu-i patru epis-
copate aflAtoare cu toatele In tara regelui Casimir 2 Actu1
tle inhltare al Haliciului e foarte lhmurit in ce priveste
scopurile Bizantinilor in aceste regiuni : noul Mitropolit ru-
sese al Nord-Vestului se va puteh uni cu Mitropolitul, ceva
mai vechiu, al Terii-Romanesti pentru a face hirotoniile
de episcopi unde s'ar simtì nevoie. Aceasta inseamn1 ch
Acta Patr., I, p. 532 §i urni. Pentru toate, cf. N. Dobrescu Intemeie-
rea Mitropollitor, Bucure§ti, 1908.
2 Acta Patr., I, pp. 578-80.

www.dacoromanica.ro
36 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

Patriarhul avea cunostinta de infrangerea catolicismuld


In tara de curänd infiintata a Moldovei i cd se gändià sä.
cks,tige inapoi aceasta provincie pierduta pentru ortodoxie,
Indata ce ar ajunge in Scaunul Domniei moldovenesti
stapânitor asemenea cu Alexandru Munteanul.

Latpu muri inainte de a se puteä hotari la o schimbare


a politicii sale religioase. Boierii sai chemara pentru a-f
urma pe cneazul rus Iurg Coriatovici, dintre aceia pentru
cari tocmai Patriarchul organisase si intarise Biserica or-
todoxa in Statele regelui Poloniei. Domnia lui reprezinta,
farà indoiald, cum am spus i alta data, si o areactiune or-
todoxa»; legaturi de-ale lui cu Roma nu se constata si nu
se pot Inchipul ; seria episcopilor de Siretiu se poate
marl numai cu greu, i niciunul n'a lasat vre-o urma de
pastorie efectiva. A stapanit insa prea putin pentru ca
asezaminte nouä sä poatä insemnä cei câtiva ani pe cari-i
I-a ingaduit a noi soarta. Cela ce spune legenda7 pastratä
in cronica lui Ureche, ca Iurg a facut Mitropolit al Mol-
dovei pe Teoctist, legänd aceasta Mitropolie noua de Scaunul
patriarhal din Ohrida, care nu insemnä atunci absolut
cade In rändul acelor greseli traditionale care nu se
mai discuta si n'ar fi trebuit, poate, sä tie discutate niciodata,
Ca, totusi, el ar fi fäcut, cu vole dela Constantinopol, o ase
menea Mitropofie, nu se poate admite.
Avem doar actele patriarhale pänä la inceputul veacului
al XV-lea, si in ele nu se cuprinde nicio piesa privitoare
la aceastä creare a unei noua diecese metropolitane. Nimiu
In corespondentele ulterioare, care privesc pe eepiscopii»
moldoveni si pe niciun Mitropolit al terii, nu poate fi 0.1-
mficit ca o aluzie la vre-un mai vechiu obladuitor sulleteso
al Moldovei. Patriarhul, care daduse un Mitropolit provin-
ciilor rusesti ale Poloniei i altul Chievului, mai tärziu Chied
vului i Lituaniei 1, ar fi fäcut pentru Moldoveni doar un

1 V. Dobrescu, pp. 79-80.

www.dacoromanica.ro
A DOITA EPISCOPIE A TERII-ROMANESTI 37

episcop, sufragan al acestora, chci a numi un Mitropolit In-


semna si a recunoaste neatarnarea politich a unei teri, cela ce
pentru Moldova lui Iurg era, se va recunoaste, o chestie
destul de gingash, mai ales cu privire la regele Casimir,
precum si mai tarziu la urmasul lui, lagello Litvanul, fäcut
In acelasi timp crestin si rege al Poloniei. Dach ar fi fost
inhcar uil episcop moldovenesc, n'ar fi jurat urmasul lui
Turg, Petru al Musatei, credinth regelui polon, fie si In
Lemberg, In manile unui arhiereu strain, VIAdica de Chiev
Lituania 1. Si, In starsit, la limanul Nistrului, In Cetatea-
Albh, curatith acum de Tatari, In locul unde phtimise
si era. Ingropat mucenicul loan-cel-Nou 2, fiintà o episcopie
In leghtura cu a Haliciului, episcopie al chrei trecut, de
elminteri, nu se poate restitul, dar care trebuie sh fi fost
lntemeiath In aceleasi timpuri care au vhzut lntemeierea epis-
copiei romanesti cu titlul metropolitan din Vicina. Cetatea-
AIM., ce e dreptul, nu fäcea parte Inch din Moldova 3, dar se
..afla In raza ei fireascd de Inraurire si de cucerire viitoare ne-
aphrath, si a crea o Mitropolie a Moldovei, uitand aceastd
episcopie fhcuth totusi anume pentru Moldoveni, pentru cei
din Tara-de-jos mhcar, se pare un lucru cu neputinth 4.

Hurmuzaki, 12, pp. 295-6, no. ccxxxv.


2 V. legenda lui in .Rev.pentru ist., arch. f i fil., ml, p. 165-74. Cf.
Iorga, Chilia pi Cetatea-A114 p. 46 çi urm.
8 Cu tot actul lui Iurg pentru Iacpa Litavor, eloctiitor la Cetatea-
Alba*, pe care pi. acum cf. Studii fi doc., V, p. 597 pi urm., cu Gh.
Popovici, in Prinos Sturdza, p. 361 pi urm. 11 cred fals. Cf. recentul
memoriu al d-lui L Bogdan, in cAnalele Academiei Homilies pe 4908,
.despre Inscriptiile dela Cetatea-AlbA.
4 Cf. Dobrescu, p. 76 O. urm., care admite Mitropolia lui Iurg, in-
titritA de patriarhul din Tirnova.

www.dacoromanica.ro
38 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

GAP. V.

Decdderea inrauririi greceSi. Noua inraurire sarbeascd,

Sperantele cele mari ale Patriarhului constantinopolitan


de a Ostra si mai departe teritoriul cucerit in astfel dif
imprejurdri, foarte prielnice, dar trechtoare, nu se dove-
dird Irisa intemeiate.
Pe de o parte, Latinii incepurd iardsi a se mirà pentru
ca sá iea in stdpanire Tara-Romdneascd.. Pana la sfarsituI
vietii sale, cdtre 1380, Vlaicu-Vodä si-a pdstrat,des1 jurti, 1n-,
tampldtor, lui Ludovic-cel-Mare pe santa catolici §, tefan, La-
dislau si Emeric 1, cei doi episcopi ortodocsi pe cate o aju-
matatel de tard, dar n'a gonit niel pe cel catolic, sprijinit
de rege. La 1383, dupä ce Banatul se glisise poate catva
timp in mani unguresti, episcopul catolic Grigore se.
intitula, ceia ce la el avea, de sigur, insemnätate, aepiscop-
de Severin, precum si al phrtilor de dincoace de munti 21
adecd a toatá Tara-Romäneascd, des1 facea o hirotnnie in
Campulung, in cuprinsul cloagerultti.
La aceastd data, Iachint, cel d'intdiu Mitropolit munteanr
nu mai era in viatd. Inca dela 1379, apare insh ca Mitro-
polit, nu Antim, cdruia i se pästrase mostenirea, ci, nu stim
prin ce influente, un Hariton, care dispare dupd 13813,Ha-
riton va fi stat la Constantinopol, unde-1 si intalnim, luand
parte la soboare, dar mai ales la A.tos, unde era intaiul egu-
men, protos, al obstei. La 1.381 titlul de eMitropolit), färd niciun
fel de circumscriere 4, 11 are insd Antim insusi, care se in-
1 Hnrmuzaki, 12, pp. 198-200; Zimmermann-Werner, II, pp. 386-7.
2 Episcopus Severini, necnon parcium transalpinarurns ; Ilurmuzakif
2, p. 276, nr. ccxvi.
8 Acta patr., II, pp. 7, 40, 47, 19, 24, Byzantina Chronika (Vizan.,-
tinschii Vremennic), XIII (4906), pp. 107, 142 (semnalare a d-lui A,
T. Dimitrescu).
4 Ibid., pp. 27, 28, 37, etc. Cf. Dobrescu, o. c., p. 47.

www.dacoromanica.ro
DECIDEREA INRAURIRII GRECEVII 39

tdmpind ultima oard la 1394 ca singur (MitropolitD, in mdr-


turia unui hrisov al lui Mircea, din 8 Ianuar 1.
Pe la 1389 Antim, bolnav, se l'Acuse schimnic, dar, cd-
pdtandu-si din nou puterea, i se ingddul de Patriarhie, la 15
Februar din acel an, sd iea din nou asuprd-si pdstoria terii,
caz care e adus Inainte inteo discutie din veacul al XV-lea 2.
La 1381, nu stim cine era Domn muntean : dela 1386
Insä. stdpania Mircea, fin]. lui Radu si nepotul de fiu al lui
Vlaicu. Stim sigur cd el dobandl, fdra nici-un rdzboiu, Seve-
rinul si cd, un Ban se gäsid Intre boierii sdi. Grigore, epi-
scopul catolic, nu mai avii urmasi aici, dar dela 1389 panä
In 1.401 &im in actele patriarhale un episcop al eSeveri-
nuluID, al aUngrovlahiei de chtre Severin3», care sta la
Constantinopol si iscAleste In josul tuturor hotdririlor sino-
dale. La 1.394 Insd, Atan.asie, (Mitropolit de Severim), se afld.
iEi tarä si iscdleste ca martur Inteun act domnesc Mg&
Antim 4. Fireste Insd ca pierderea Banatului, indata dupd
Mircea, incheiò si rostul acestor Mitropoliti ai cuprinsului
muntean 5.
O alta inrdurire insd decAt cea apuseand, latind, trebuid
sä, InIdture, macar In parte, acea influentä greceascd, pe cue
Patriarhia o creded puternic intemeiath la noi, odatd ce Domnii
Terii-Românesti se lndatoriserd a priml numai pe Mitro-
politii trimesi de la Constantinopol si ()data ce Mitropoliile
I Hasdeu, Istoria critica, ed. a 2 a, pp. 425-8 §*1 nota 42.
2 Migne, Patrologia graeca, CLX, pp. 99-109 (cf. Dobrescu. Contri-
buliuni la ist. bisericii rom4ne, din Conv. Literares 4)07; p. 15,
nota 3) §i Meletie de Arta, III, p. 239 (adus inainte de Lesviodax, Istoria
bisericeascci, pp. 398-7).
5 Acta patr., II, pp. 135, 270, 272, 277, 285, 294-2, 342-3, 489,
491, 504.
4 Hasden, l. c.
5 E o adevAratA ru§ine pentru gospodAria noastrA culturalit a aM
Wat sl se iea de la minAstirea Neamtului sbornicul slavon care- cu-
prindei, Intre altele, §ii corespondenta lui Antim cu vestitul Patriarh
Eftimie de TArnova ; Melbisedec, in .Rev. p. ist., arh. f i filologie,
ID, p. 130.

www.dacoromanica.ro
40 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

muntene fuseserd introduse In randuiala ierarhicd a Bise-


ricii Rdsdritului grecesc, Scaunele lor fiind puse In
locul celor de Nicomedia si Amasia, aflätoare In teritoriile
defmitiv pierdute chtre Turci, cari aduseserd la legea lor
chiar, pe locuitorii acelor provincii.
Concurentul cel nou venia tot din Balcani. El era supe-
rior bizantinismului formalist si amortit, prin vioiul sdu avant
de credintd, prin marea sa ravnd de munch, prin setea de
jertfä pentru legea crestind si prin dorinta sa nobilä de a
folosi omenirii cu rdspandirea de lumina, ca si cu sme-
renia apostolich, ca sdracia neintinatd, cu popularitatea
simplä a celor cari-1 reprezintau. El gdsia un sprijin si In
Saptul cä avea in apropiere radacini din care se putea hrdni,
pe cand bizantinismul nu putea sd afle niciun ajutor In
vecindtatea vre unui neam care sh Intrebuinteze bimba gre-
cease& E vorba de spiritul chlughresc de cArturdrie din
Atos, asa cum el se mlddiazä intru catva si vine la noi prin
«popa», adeca ieromonahul Nicodim, un sfânt al muncii, al
organisärii si binefacerilor culturale.
Era un Macedonean Mr& natie ldmuritd, ndscut la Per-
lepe sau Prilep 1, In sapanirea sarbeascd, din maimà sar-
boaich, dar din tatd grec. De timpuriu merse sd-si facd
ucenicia la Atos, vatrd de veche culturd, care-si aprinse
mai puternic lamina in acest veac al XIV-lea, cand Panse-
linos Intemeiazd acolo o nouä scoald de picturd, in sensul
cdreia au lucrat si zugravii dela noi, mai tarziu cand Pa-
lamas petrece intre chlugdri, cand Impdratul Ioan Canta-
cuzino, un polemist bucuros de discutii filosofice privitoare
la religie, isi cduth aici addpostul, dupa ultimele sale neno-
rociri politice, ca Ioasaf cdlugdrul, si cand, In mijlocul rdz-
boaielor civile si strdine, Atosul, incheind cu toti luptdtorii
invoieli deosebite, stiù sä se phstreze la o parte, In pasnica-i
viald inchinata culturii economice, culturii artistice si, fi-
rete, mai ales, culturii teologice propriu zise.
1 Aceasta se spune §i in pisania mAnAstirii CAluiului, care-i este in-
ehinatit 3Nicodima prilepenschiv ; tefulPseti, Tismana, ed. a 2-a, Eu.
cure§ti, 1903, p. 67.

www.dacoromanica.ro
DECXDEREA INRAIIRIRII GRECEUI 41

Calugarii din Atos nu se tineau strans si exclusiv de


niciuna din marile Biserici ambitioase care se certau pentru
suprematia duhovniceasca in Peninsula Balcanich, ci ei erau
bucurosi sä impace, in folosul ortodoxiei, galcevile astfel
starnite. Cand Isaia din Atos lua asupra-si, in 1374-5, sh
impace cu Bizantul Biserica patriarhala sarbeasch intemeiata
de Imparatul Dusan, Nicodim se Oa pe langa dânsul, thl-
macind in folosul pacii bisericesti 1. Pe un astfel de om au
trebuit sa caute a-1 tinea pe länga dansii i noul stapanitor
Serbiei, cneazul Lazar, i, duph moartea lui, pe campul
de lupta dela Cosovo (1389), vhduva lui, Milita, ,si fiul ei,
noul obladuitor al Sarbilor liberi, despotul Stefan, care, eh-
patand acest titlu dela Constantinopol, in 4403, avea i bune
legaturi bisericesti cu Patriarhul de acolo. Dar, cand, duph
marea infrangere a crestinilor de dare Sultanul Baiezid la
Nicopol, Serbia fù amenintata i domnia lui Stefan se cla-
find, Nicodim trecii statornic in Tara-Romdneasca, pe care
pana atunci o cercetase numai adese ori,mai ales, neaphrat,
In acele parti aungurestil ale Banatului de peste Olt, care
corespundeau Serbiei sale 2
Pe vremea cind traia inch. Lazar cneazul i cand Tara-
Romaneasca se Oa tot supt sthpanirea lui Vlaicu-Vocla,
.Nicodim venl in partile Mehedintului i intemeiè, cu hramul
Antonie Antonie fiind patronul schivnicilor ; Antonie
.se numl si un patriarh constantinopolitan de atuncea
o manastire chiar pe malul Dunhrii, la Vodita, aproape de
Varciorova de astazi, intr'un loe de uncle se vad mai bine
nuntii malului sarbesc deck *tile oltenesti vecine. Zidirea
fost facsutd, fireste, in stilul pe care-1 obisnuiau pe atunci
A.tonitii ca i Sarbii, in acela care deosebeste i biserica
patriarbala din Tpec3, dar In proportii foarte modeste si cu
un material inferior, bolovani din garla apropiath, amestecati
eu ch.ramidh destul de tare. Astazi, inteun colt nhpadit de
Ruvarac, In Archie für slav, Philologie, XI, p. 355.
2 Cf. i Viafa lui Isaia, de Ducici, lit «Cnij radovis, p. 87 (mie neac-
cesibilA).
8 La 1,efu1escu, p. 40.

www.dacoromanica.ro
42 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

copaci, supt un delulet, nu se mai vede din biserica Sf. An-


tonie si din chiliile cdlugaresti care o Incunjurau pe vremuri,
deck, pe längä urme de temelie, un morman de pietre
moluz 1. D. S, tefulescu, care a vazut ruinele Cu Cava timp
lnainte, a putut luà urmatoarele masuri : 19 1/2 metri lun-
gime, 8 metri lAtime 2 ; d-sa a constatat si forma de cruce
cu abside la strane a clä.dirii 3 .
Avem, färä data insä, actul de lntemeiare al Voditei,
dat de Vlaicu-Vodä inch, tbine-credinciosul Voevod Vla-
dislav, Cu mila lui Dumnezeu Domn a toatä, UngrovlahiaD.
Cum se vede, ln titlul Domnului nu se pomeneste nici du-
catul FAgarasului, nici Bänia Severinului, cela ce ar face
Ed se creadd cä documentul e tnai vechiu decal anul 4369,
cdnd s'au adaus aceste stäpaniri nouä. E vechiul pdmAnt
Domniei, dar faptul cä. Vladislav poate därui Olteniei sale
locuri oltene, eungurestiD, ca Jidovstita, ca locul dela Cos-
teni pArth la Topolnita, analul dunärean dela podinu Orea-
hovei Ora la podul din sus de Ruava i (Vodita cea,
mare, pe amândou'd laturileD, pe 1Cmgä alte pdmanturi, aratä,
cd el era stäpan aici, i pune astfel acest act ctitoresc dup5,
incheierea rAzboiului pentru Vidin, deci dela 1369 inainte,
and i prin asemenea clädiri bisericesti Vlaicu &ILA. Ali
intäreasa dreptul domnesc i legea ortodoxä In pätnântu-
rile din nou cucerite de el si recunoscute de rege 4.
Pentru intaia ()ark un Domn muntean däruià unei nankt-
tiri zidite din piaträ., supuse unui egumen canonic si avand
o adevärata avere, mosii i venituri. E interesant BA ne-
oprim o clip& asupra lor. Vodita capatä sate In deplinä,
stä.panire, Cu absolutä imunitate, ca si satele care se a.-
deau in Sarbia mä.nästirilor de acolo de dare stäpânitorii
terii ; satul Jidovstita nu va da, astfel, fiind eslobodD,
V. Iorga, Sate f i mändstiri, p. 343.
2 Tismana, pp. 47-8.
3 Ibid.
4 Actul in tefulescu, Tismana, p. 48 i urm. Originalul in Ar hivg-
Statului.

www.dacoromanica.ro
DECXDEREA INRIURIRII GRECEM 43

edäri», nici ((luan domnesc», robotol pentru Domn, nici nu


va indeplini Indatoririle de oaste. In aceleasi conditii se
vor fi atlat si cele zece sate sarbesti pe care cneazul Lazdr
le dete, incä dela lnceput, ctitoriilor apopei Nicodim» pe pd-
inantul eunguresc» ajuns acum in mana Românilor 1. In
alte parti i se dd mtindstirii numai dijma de grane pe caro
ubisnuia s'o ridice Domnul : ecablele», cabldritul, numit asa
Jupa m'Asura de gran, care se zice In Ardeal, de Sasi :
rabel, tiati o parte din pestele domnesc prins In Dundre.
Cand va fi hramul Sf. Antonie, egumenul Voditei va priml
u mie de perperi In bani, pentru ospdtul inclAtinat, precurn
si pentru alte cheltuiefi ale cdlugarilor. Pe tanga aceasta,
L'eta Domnie se vor trimete 300 de perperi spro a se
impArti sdracilor si, in acelasi timp, tot pentru acest scop,
d.oulisprbzece burdufuri de branzà, doudsprezece casuri, tot
atatea pdrechi de haine si de incaltdminte, ha chiar si
atatea paturi, pe langd o maja de ceard, in vederea lama-
ndrilor. Vlaicu-Vodd Inzestrase Vodita si cu odoare si odajdii,
de matasä si acamhd..» 2.

Ca viatd. chlugdreascd, Vodita cuprindeà calugdri cari


n'aveau decat grija rugdoiunilor, cdlugdri pro§ti, cum s'a
zis mai pe urrnd, si calugari cu stiintd de carte sau ca
mestesug de arta. Nicodim insusi era un caligraf ales si
un bun cunosctitor al limbii literare slavone ; se ptistreazd,
astfel si astki, in Muzeul din Bucuresti, evanghelia pe care
a scris-o el in anul dela facerea Lumii 6913, deci sau In
toamna unului 1403 sau In lunile pana la Septembre ale
anului urecitor. Are o frumoasä scrisoare sigurd, dar lipsitä,
de once podoabe. Dacd legatura in argint lucrat e din
aceiasi vreme insd, nu se poate botará.
Mitropolitul Severinului n'avea niciun drept de amestec,.
si nici Domnul ctitor. Nicodim era monarhul chinoviei sale

1 Hasdeu, Arch. ist., I 1, p. 47 0 urm.


2 Asi.-zisul In Apus camocatto.

www.dacoromanica.ro
44 ISTORIA BISERICII RODUNESTI

de harnice aline mhnastiresti, care tineau sh castige


pentru cultura superioarà o tad intreagh ce nu fusese
Inch atinsh de dânsa.. Duph moartea lui, fratii aveau si
fdeagä. In libertate deplinh un nou egumen. MI act din 1394,
care a mai fost citat, ne ajutä sh stim eh, Inainte de sfar-
situl zilelor lui Nicodim, Cana acesta se strhmuta In noua
zidire, de care va fi vorba acum, chlughrii din Vodita, care
alchtuiau o obste deosebitä, aveau alt egumen, pe Vladislav,
care-si luase poate acest nume duhovnicesc In cinstea Dom-
nului lntemeietor.

Legenda, auzità de multi In deosebite timpuri si, la urmh,


push si In scris 1, stie sh povesteasch in ce chip minunatul
phrinte Nicodim, pe care-I calla si unele cantece ale Sal.-
bilor 2, dupà ce a trecut Dunhrea pe vesmantul lui aspru
asternut peste valurile rhzvrätite, a cutreierat phrtile
spre munte ale Tinutului oltean, chutand locul cu cheleri
aph despre care era instiintat In chip minunat ch trebuie
sA cuprindh o nouti zidire bisericeasca a lui. Un ciobhnel
care-si câtà porcii prin phduri 11 indrepth la dealul rhshrit
din codru care-si iea numele dela pardul Tismanei, ale
chrui ape tisnesc din stanch si se izbesc, chzand din treapth
In treapth, de ascutisurile pietrei zdrumecate. Aici fAcù el,
tot cu banii domnesti, ai lui Vlaicu, dar, pe urmd, si ai
lui Radu, fiul celui d'intaiu ctitor, ai lui Radu i ai sotiei
lui din Bizant, Doamna Calinichia, si in sfarsit ai lui Dan, fiul
acestora, mändstirea, mult mai bine asezata si mai trainic
Intruchipatä, a Tismanei.
O fAcif In. stilul Voditei, dar cu trei turnuri, si cu mai
multe abside ; infhtisarea ei de astki nu poate sh dea, duph
1 aViata prea-cuviosului nostru Nicodim sfintitul, arhimandritul lavrei
din sfinta ministire Tismana, lucratl de ieromonahul i duhovnicul
din Tismana, stefan, la anul 4839, dupi o carte tipfiria la 4863 de
episcopul Rimnicului chir Partenie, i dupi un manuscript vechiu
tipArit de Iosif Bobulescui ; Bucuregti, 4883.
? , tefalescu, pp. 65-6.

www.dacoromanica.ro
DECIDEREA INRAIJRIRIL GRECEVI 45

atAtea reparatii, dintre care cea din urmd, pe vremea


Vodd Bibescu, a fost o adevaratfit prefacere in stil comun-
apusean, nici mdcar o ideie apropiatd de ce a fost zidirea-
lui Nicodim ; doar proportiile sä fi ramas intru calva aced
leasi. De alminterea, inca din 1542, cand Rada Paisie
zidl din non, in forma, apropiatä de cea moldoveneascd, pria
care se deosebesc zidirile muntene din aceastä epoca, ea nu
mai aveà nimic care sä poatd.aminti constructia primitiva. Fe-
lonul ce se aratlt nu e, de sigur, acela care ar fi avut duai
minunat de a ferl pe sfant de atingerea flacdrilor atunci
and Craiul din Buda i-ar fi cerut aceasta, si pot fi indoieli
si cu privire la grosolana cruce de plumb cu numele Ivlän-
tuitorului si al celor patru .evanghelisti, despre care se spune
ca Nicodim ar fi purtat-o la ga't pe vremea cAnd erà de
juns sd atingh cinevd piciorul lui pentru ca din mort de
foame sd, se trezeascd intremat si sätul.

La 1385, supt Dan-Vodd, Tismana era gata, si i se ddded


col d'intdiu privilegia, atre fa intdrit, peste cevà mai palia
dock doi ani de zile, de chtre noul Domn al riera-Roma..
nesti, Mircea 1, care l'Amase ocrotitorul mändstirii, dându-i
Ja 1406, când merse in Banat sä se intälneascd. cu Craiul
Sigismund, privilegia de imunitate pentru pescuit i intre-
buintarea izlazului2. Dan recunoaste ca intAiu ctitor, nu pe
Vlaicu, ci pe tatäl säu, Rada, care, In zilele Domniei sale
ncsigure si, oricum, tulburate, nu putuse isprdvi,
inainte de vreme viata, marea si f'rumoasa clddiref
l'ara päreche Incà in tenle noastre. Dela ctitorii sd.i acestiar
Tismana avek ca si Voclita, sate, livezile de nuci ale D5.-
bacestilor, rudele Doamnei Clara, cele 400 de (cable) dintr'un
in treg judet de munte, disparut pe urmd, al Jalesului, grdu
ce era sa se trimeatd de-a dreptul egumenului, färä sd. mai

Hasdeu, Arch. ist., III, pp. 492-3.


2 Venelin, Documente romäno-butgare (ruseste), 4840, pp. 22-3; tra-,
ducere romitneasca in Arch. ist., I I, p. 98; cf. tefulescu, pp. 85 si urm.

www.dacoromanica.ro
46 ISTORIA EMRICH ROMINESTI

cearA cablarulp dezlegare dela Domnie ; apoi, iarhsi, in


iva hramului, dacA nu bani, frumosi perperi (rosily de au r,
ca dincolo, mAcar burdufurile de brAnzà, casurile, paturile,
apostavurile de vesmintel si apostavurile de incAltäminte),
Ing, cu mai putinti dArnicie, In vremi mai grele : ate zece,
nu doubprezece ; in sfArsit, si ceara de lumAnAri, si chiar
miere 1. Mai tärziu, cel de al doilea Dan, din veacul al XV-lea
adause o sumA de sate nouà i, pe langA ele, pentru IntAiasi
data in ceia ce priveste aceastA mäntistire, Tigani, Atigani,
.cum se ziceà pe atunci acestor robi de curAnd luati dela
Tatari,In patruzeci de sAlase 2.

Nicodim träl pAnä in 1406, cAnd se stAnse de bAtrAnete,


a doua zi de CrAciun, In Tismana cbiar, de unde obisnua
sA trimeatd intrebdri duhovnicesti, de naivA filosofie tAl-
cuitoare a Scripturii, acelui mai mare decAt dAnsul care In-
MOO. In TArnova Bulgariei, pAnA la cAderea acesteia supt
Turci, acelasi curent de inoire a ortodoxiei prin muncA li-
terarA i artistich, Patriarhul Eftimie 3. El MBA o sumti de
ucenici cArturari, cari erau In stare BA ducà mai departe
opera sa.
Unul dintre dânii, Agafton, M ales egumen in locul In-
vAtAtorului s6u, si pe numele lui sAnt date privilegii pentru
Tismana, de cAtre Mircea Insusi, sau, dup. el, cAnd Banatul
ajunse In stdpAnirea Ungurilor, de c.Atre ImpAratul Sigismund,
ca rege al Ungariei de trei ori el Inthreste averea Tis-
menei i Voditei ; altele : dela Dan al II-lea, care cApAtase
inapoi, dela acelasi ImpArat, al cArui cApitan viteaz la Du-

tefuléscu, p. 448 td urm.


Hasdeu, Arch. ist., I 1, pp. 49-20.
8 Un manuscript cuprinzind aceastA corespondentA se pAstrit la mil-
astirea Neamtului, de unde l-a instrAinat, dupA cit se pare, cunoscutul
Iatimirschi ; v. tefulescu, p. 22, nota 2. Alte manuscripte au unele
scrisori din ea ; ibid. Cf. lucrArile lui Kaluzniacki, Werke des Patriar-
chen von Bulgarien Euthymius, Viena, 4901 i lui SA.rcu, Vremea f i
victfa patriarhului Eftimie de Tirnova (ruse§te).

www.dacoromanica.ro
DEaDEREA iNRAURIRII GRECEM 47

ndre era, posesiunea pdrtilor oltene (1421), apoi In 1429,


fiind acum luptä. i nesiguranth In lard, iardsi dela Sigis-
mnnd, In 1.430 dela Dan, In 1439 dela Vlad Dracul, ca
Domni ai Banatului, In 1444 dela loan Hunyadi, ca guver-
nator de fapt al regatului unguresc, pomenesc dela un timp
pe un al treilea egumen, popa Gherasim
Dar Nicodim mai ldsase un ucenic In stare sd carmuiasca
manästiri, ha chiar sä le facà din nou. and Mircea se ardtd,
.aplecat sä clädeascrt si el un Was de Inchinare pentru
lugdri, inch' lnainte de moartea lui Nicodim, la 1388, el puse
pe Gavriil In fruntea soborului dela mandstirea Chlimänesti,
-care se uni apoi ca cealaltd ctitorie a lui din acelasi an,
.Cozia 2. La Cotmeana, dincolo de Olt, pe plaiurile argesene
cele trei mAnästiri pdziau i vadul Oltului, i drumul
cdtre cetatea de Scaun a. terii, si erau puternice i folosi-
toare cetdti, ca i Vodita, care stdpaniä. la Portile-de-fier, si
Tismana, care atinea calea la pasul gorjean al muntelui,
popa Sofronie aveà aceiasi situatie sapanitoare ca i Gavriil
dincolo de apä. 3. 5i mAndstirile acestea aveau sate aslobode»,
vii, livezi, venituri domnesti, daruri la bram i sälasuri de
Tigani. Dar nicio urmä. i nicio mdrturie nu ne ajutd sd,
stim cum au fost ele la inceput, lnainte de prefacerea lor
supt Constantin-Vodd-Brancoveanu, tarziu, la sfarsitul vea-
cului al XVII-lea.
Nu stim precis in ce Imprejurdri au fost clddite mdndstirile
din Snagov, din Strug,alea 4, din Tanganul, mai tarziud, dar
bdnuim o origine asáthAnätoare. Inca dela sfá'rsitul veacu-
lui al X1V-lea lnsd, ucenici de-ai lui Nicodim pdtrunserd
si In acea 1VIoldovd noud, unde ei nu puteau sä afle, ca In
Tara-Romaneascd, lmpotrivirea tkutd, intriga statornicä.
dibace,. a ierarhiei grecesti. LW() margine de phdure supt
Venelin, p. 26 i urm.; tefulescu, p. 155 0 urm.
2Hasdeu, 1st. critic& ed. a 2-a, p. 429 0 urm.; Tocilescu, in Foaia
Boc. Romanismul, II, pp. 28-30.
Hasdeu, 1st. critica, p. 132.
Arch, ist., I 1, pp. 97-8.

www.dacoromanica.ro
48 ISTORIA BISERIC1I ROMINEgI

Carpati, unul din ei, al chrui nume nu ni-a l'Amas phstrat


sigurantd, a zidit astfel, supt Petru-Vodd, contemporanul lui
Mircea Munteanul, pe la 1.390, o xnandstire de chturari, cara
s'a numit, dupd o cetate apdrdtoare, i aceasta dupd
pdrdu din apropiere, Mtindstirea Neamtului. De aici cu-
rentul sarbesc se intinse spre apa Bistritei, si dela dansa
s'a numit mAndstirea Bistrita, intemeiatä peste cativi ani
numai, de noul Domn al impaciuirii i obldduirii pasnice,
Alexandru-cel-Bun. In sfarsit, pe Siretiu, In susul apei, md-
ndstirea Sf. Nicolae din Poiand, langd, Pobrata de mai tdr-
ziu, e de aceiasi provenientd.
Nefiind o Biserica organizatd In Moldova, afarä de epis-
copia, a.sd de depArtatá, a Cethtii-Albe, astfel de egumeni
lndepliniau In chip firesc si functiile de sfintire i hiroto-
nire. Erau VIddici ca si a pseudo-episcopii) de mal-16211re
din veacul al XIII-lea. in imprejurdri necunoscute, unul
din ei, Iosif, trecii la Cetatea-Albd. Erà rudd cu Petru-
Vodd, cu Roman si .§tefan-Vodd., cu Alexandru-cel-Bun,
liul lui Roman, cu toatd aceasta dinastie noud, de afii ai
Musateb, care, din partea ei, se ziced i Margareta i ocrotid
pe episcopul de Siretiu la 1.402 lusa acesta, loan, stdted la
Sandomir, In fundul Poloniei si pe Dominicanii dela bise-
ricile Maicii Domnului si Sf. Ioan Botezdtorul din Siretiu 1.
Iosif, care mai aved, pe la 1.400, un concurent, pe Me-
letie, din vre-o mtindstire de acestea noud, trebuid sd
neasca a fi cdpetenia metropolitana a unei noud Biserici
inoldovenesti organizate canonic. Ca eepiscop sArbescp Insd,
el trebul sd dued o luptd lndelungatd i grea cu ierar-
lúa greceascd bizantinä, care, supt influentul Impdrat
Manuil, se gatià de atac impotriva acestor Incalari ale
limbii slavone si ale curentului cAlugdresc al Sdrbilor, in
leghturd cu hesichasmul invins al ereticului Palamas.

1 Studii §i documente, I-II, pp. XL VII-IX ; cf. W. Abraham, Biskupstwa;


lacinskie w Moidawii w wieku XiV i XV, din e Kwartalnik
ryczny» ; Lemberg, 4902.

www.dacoromanica.ro
LIIPTELE PATRIARHIEI CONSTANTINOPOLITANE 49

CAP. VI.
Luptele cele din urmd ale Patriarhiei constantinopolitane
pentru pdstrarea drepturilor ei ierarhice asupra
Moldovei.

inch dela 1391, Patriarhia din Constantinopol trimese


un emisariu, Teodosie, pentru da seamh de situatia
bisericeasch din Moldova. Petru-Vodh era Inch in viatä,
acest ocrotitor al propagandei sarbesti, care Meuse episcop
de Cetatea-Albh pe ruda sa, Iosif, si care, In toate, aveä
intelegere cu vecinul säu, Mircea, sprijinitorul lui Nicodim,
nu gdsi cu cale sh primeasch mhcar pe Trimesul patriarhal,
care trebui sti se intoarch inapoi fär5, zhbavh 1. Domnul
vhzuse bine ch Teodosie nu erà decdt un Mitropolit nou,
de obärsie greceasch, si el nu voiä ca Moldova lui sà aiba
ca IntAiu pastor pe un strhin, phsträndu-si toate leghturile
peste hotare si menit a exportà intr'acolo o parte din ve-
niturile terii. Dar Teodosie nu e acel Mitropolit de ((Mauro-
vlachial care sth neocupat In Constantinopol si ischleste
hothräri sinodale la 4393 si 1395 2.
Chci, dupa retragerea lui Teodosie, Patriarhia numl, for-
mal si fhtis, pe la 1302, un Mitropolit pentru Moldova, pe
Ieremia, al doilea Grec, pe care iarhsi, ca si pe Teodosie,
nu-1 ceruse Voevodul moldovenesc, as5. cum 11 ceruse, in
1359, pe Iaohint, Alexandru-Vodh al Terii-Romhnesti. Primi
acelasi rdspuns ca si inaintasul shu, ch Moldova isi are
episcopul, pe Iosif, care va fi fost numai titular de Cetatea-
Albh, precum Iachint erà titular de Vicina, i va fi locuit
In tara, lângh Domn, ruda sa i cà, deci, ea nu poate recu-
noaste pe altul. Ieremia iesi din cuprinsul hotarelor mol-
dovenesti, dar fulgeränd cu o neputincioash anatema tara
intreagh, care nu voise a-1 primi ca pastor al ei.
1 Acta Patr., II, p. 534.
2 ibid., pp. 467, 474, 241.

www.dacoromanica.ro
50 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

Afurisenia pronuntatd de Ieremia nu-i folosl nimic, pre-


cum ea nu aduse nicio pagubd terii. Dupd trecere de
catevà luni de zile, in 1394, Patriarhia numl pe fostul
tropolit al Maurovlahieb ca episcop recunoscut de Turci
al Thrnovei, pe care acestia o cuceriserd de curând, In
1393, gonind intr'un vesnic surgun pe Patriarhul bulgarese
Eftimie, coresporidentul apopei» Nicodim. Prin aceasta Pa-
triarhul ardtà dorinta de a se Impded, in sfarsit, cu Mol-
dovenii, pe cari n'ar fi voit sa-i piardd din rubia cu totul.
Astfel Intelese lucrurile si urmasul (de la 1394) al lui
Petru si al lui Roman,Domni cari jigniserd Constantino-
polul bisericesc prin trimiterea indardt, prea lipsitä de once
erutare si de once forme, a lui Teodosie si a lui Ieremia,
S,tefan-Vodd, fratele lor. Pe atunci erà, de altfel, pretutin-
deni, in Rdsdrit ea si In cel mai depärtat Apus, un curent
de simpatie entru Bizantini, spre mântuirea de Turci a
cdrora erà sä se alchtuiascd in curdnd expeditia dela Ni-
copol.
inca din 1395 se negocia impdcarea, prin care Moldova nu
puted. Intelege altceva decAt recunoasterea lui Iosif, creat
doar dupd toate normele canonice de Mitropolitul legiuit al
Moldovei, cel dela Haliciu, ca Mitropolit a toatd Moldova,
ceia ce erd cu putintd acum, odatd cè, dela 1391, Scaunul de
Haliciu nu mai era ocupat, spre a folosl Scaunului din Chiev,
ocrotit de Lituano-Rusul Iagello 1 Trimesul moldovenesc erà
un apopdp, precum un epopd» Simion tined din 4391 locul
de arhipdstor al Haliciului 9-, i, pentru cd stdted In fruntea
celei d'intdiu, mai vechi si mai mari mAndstiri de reformd ale
terii, i se ziced eprotopop»3. Protopopul Petru, un Moldovean
si el, merse deci la Constantinopol pentru hotdrdrea lucrurilor.

Dobrescu, p. 91, nota I.


2 'bid.
8 Astfel de protopopi intAlnim i mai pe urmk supt tefan-cel-Mare,
pe Iuga, al citrui fiu a fost unul din boierii mari qi insemnati ai acelui
timp. V. §i Bogdan, memoriul citat despre Cetatea-Albk in An. Ac. Rom.
PC 1908, p. 344.

www.dacoromanica.ro
LIIPTELE PATRIARHIEI CONSTANTINOPOLITANE 51

.A.ici se incerch o solutie care ar fi lá.'sat la o parte pe Ie-


remia i n'ar fi inghduit nici pe Iosif, pe care-1 voiau toti,
nici pe Meletie, care se infhtiseazh numai acum, asociat la
aceleasi batjocuri ca si colegul säu. Anume Petru, ridicat
de Patriarch, anume pentru aceasta, la rangul de vicariu,
trebuid sh primeascd rostul de aexarchD In Mol-
dova, pe care-1 chphtase In 4359 Iachint, cdnd unl in
persoana sa situatia canonich de episcop al Vicinei i aceia
realh de cArmuitor sufletesc al Principatului muntean. Petru,
Wat cu Huele i cu rdul, se Invol la urmh sh pri-
aneasch rolul de exarh, färà sh fi Intrebat mai inainte
pe Domnul i boierii cari-i lncredintaserd, misiunea la Con-
fitantinopol.

Aceste Imprejurdri ii afta si mai bine lhmurirea in Po-


Mica Patriarchatului fath de Biserica ovtodoxd a Mara-
murdsului si a Tinuturilor romhnesti vecine.
Anume, de mult timp, Inca de pe vremea lui Sas Voe-
vod, sau inch i mai de inainte, Romanii maramurdseni
stveau o mánastire de piaträ, la Peri, Idngh Sighet, i egu-
anenul dela aceasth mhndstire a Sf. Mihail Indeplinid, ne-
fiind un episcop canonic in vecinätate, functiile de VIddicd...
In 4391, anul misiunii lui Teodosie, fiul lui Sas, Bale sau
Balitd, care, izgonit din Moldova, primise In Ungaria, din
partea regelui, o desphgubire strdlucitä, consistánd din
concedarea cetkilor Sighet, Hust, Chioara, Rodna si a si-
tuatiei de comite al Maramurd.sului, facit drumul la Con-
,stantinopol pentru aa se Inchina sfintelor monte). Balith.
ar fi voit bucuros sd aibh un episcop, dar aceasta ilu se
iputed frtrh Invoirea Regelui catolic, care n'ar fi dat-o cu
niciun pret. Deci el cera si crlphtä ca egumenul shu din,
Peri, Pahomie, empalo dela mandstirea sa de-acash, sa fie
numit exarh asupra Sälagiului, Arvei, Ugocei, Thregului
§i, In Ardeal chiar, asupra Ciceului si Ungurasului, vii-
toarele feude ale Domnilor moldoveni din vremile urmhtoare_
In acelasi timp, mAndstirea erà scutita de once amestec

www.dacoromanica.ro
52 ISTORIA BISERICII ROMINRSTI

episcopal si era declaratd In legaturd de-a dreptul si vesnica-


cu Patriarchia Insasi, fiind stavropighia ei 1.
aExarchiap moldoveneasca a aprotopopuluip Petru nu iz-
but). 'MA asa de bine. Atunci se luard informatii noud,
In cursul aceluiasi an, de doi episcopi rhsdriteni, ca.& mai'
aveau misiuni prin Tara-Romaneasca i Rusia, episcopul de
Mitilene si cel de Betleem. Pe urma cercetärii facute de
dansii, se ierta Moldova de afurisenie si se recunoscii ca
legalä din punct de vedere canonic situatia episcopala a
lui Iosif. Alexandru-cel-Bun ajunsese acuma Domn mol-
dovenesc. lntaia la un loe cu fratele sau Bogdan, apoi
singur. La inceputurile acestei Domnii de pace si de In-
gaduinta, o. solie de denn i boieri moldoveni merse la
Constantinopol pentru a face Patriarhului celui non acea
rugaminte care putea permitd i lai a da lui Iosif re-
cunoasterea pe care acesta n'o ceruse prea mult, dar de
care fara Indoiala ca numai bucuros putea sh lie. Solia
ajunse In Capitala bizantina In Maiu-Iunie 1401, si Indatti,
se redactará scrisorile patriarhale care facura din Moldova
o noud provincie metropolitana, dezvoltata, neaparat, din
episcopia Cetatii-Albe, iar din Iosif, scos formal de supt
anatema, cel d'intaiu Mitropolit (26 Iulie). Pentru a se 0-
'340. insa o siguranta deplina In ceia ce priveste originea
puterilor episcopale ale lui Iosif, un calugar Grigorie, egu-
men la Pantocrator, probabil Grigorie Tamblac, marele car-
turar de slovenie, si un diagon Manoil mersera In Moldova
pentru a face o noua cercetare. Ei si dadura lui Iosif ul-
timul act de Intarire 2 Astfel din episcopia Cetatii-Albe
iesia. o Mitropolie moldoveneascd, precum din episcopia Vi-
cinei iesise o Mitropolie romaneasca pentru cellalt principat.

Ramanea instalarea episcopului de Cetatea-Alba la Su-


ceava. «Un boier cu destuld oaste», spun Viefile S fintilor,
Stutlii $1 (loc., XII, p. xxxviii i urm.
2 Acta Pair., II, pp. 223, 241 §.1 urm., 256 §i urm., 278 §i urm., 283,
359 0 urm., 494-5, 519, 528-33.

www.dacoromanica.ro
LUPTELE PATRIARHIEI CONSTANTINOPOLITANE 53

.din al XVII-lea veac, si un cronicar contemporan care le


urmeazà, merse la vestitul port genovez si lud, Cu Invoirea
guvernatorului italian, sicriul cu moastele celui mai nou
-dintre mucenicii recunoscuti de Biserica Rds'aritului. La
locul ce s'a zis (Nimia Viddicdip pentru cá erà o danie
fAcutd lui Iosif, Muga Iasi, Domnul ca Mitropolitul, cu
clerul 1 cu boierimea, iesird 'Ultra intdmpinarea alaiului,
cu toatd pompa pe care o poate desfäsurà In asemenea
Imprejurdri Biserica. Mica ostire isi urma apoi, cu Voe-
vodul Iii frunte, drumul spre Suceava. Biserica aMi-
räutilor; a Mirdutului, mai bine, numitd dupä satul in
care se aliase ea inainte de a se fi hotdrAt raza cetAtii Buce-
vene, priml oasele Sfantului dela Cetatea-Albh ; lAngh ddnsa
se asezd acuma Mitropolitul Iosif 1.

Patriarchul Ii ddduse invättituri In ceia ce priveste vrAsta


acelora pe cari-i va face preoti i diaconi. Iosif luä insd
acum, cdnd era cu totul sigur in Scaunul sha, si alte md-
-suri. La Neamt fusese parid pe atunci ca egumen, In locul
iui Iosif Intemeietorul, legenda apune insà despre calu-
gdrii Sofronie, Pimen si Siluan, cari, ei, ar fi fácut cAndvA
un schit de lemn 2 -, un Isac, pomenit In actele Patriar-
chatului. in 1407, la 7 Ianuar, losif care-si zice acum
oprea-sfintit Mitropolit al Moldovlahieb 3, incredinteazd md-
ndstirile VIddiciei Sale; intemeiate, deci, in adevdr, de
dânsul, Neamtul .si Bistrita, aceluiasi epopdD Domentian,
care va primi din manile unui boier delegat al Mitropoli-
tului, Petru Ureche, si tuatd averea ddruitd Neamtului de
ctitorul mAndstirii, Petru-Vodd. Ca si egumenii esärbiD din
Tara-Romdneascd, Domentian va asea toate drepturile asupra
mdndstirilor si-si va puted numl un mostenitor färä ca
Cetatea-Allnl, p. 79.
2 Melchisedec, in An. Ac. Rom. VI, pp, 58-9; Rey. p. ist.,
fil., III, p. 44.
8 eSveateaili mitropolit chir Iosifi moldovlahiischiie; Arch. ist., I 1,
pp. 440-1.

www.dacoromanica.ro
54 ISTORIA BISERICII ROM ANESTI

vre-o altd putero, bisericeascà sau lumeascd, sd se poatd


amestecà.

Astfel se crea si vietii mändstiresti din Moldova acea li-


bertate destivarsitd, prielnicä pentru ceta i caligrafie,
zdbovl ca roadele ei. Pe cand manuscriptele muntene- caranu
s'au pierdut, cele moldovenesti se mai allá inca, In cu-
prinsul terii. Din lnsemnärile de pe dansele cunoastem
astfel numele cate unuia din clericii meritosi pentru lnain-
tarea la noi a culturii de mAndstire. Astfel, Gavriil fiul lui
Une, intre 1435 si 1436, care scria o Evangbelie intreagd,
pentru parchlabul de Hotin, Latcu Candea. O suma de alte-
volume, cu slova mare, energicä, cu cateva Incercdri de-
miniaturistich Infätisand pe frontispicii linii ce se impleti-
cese si se taie, lmpodobite la colturi cu flori de scaiu, se-
afld In colectiile Academiei Románe, dupd ce au stat, vea-
curi intregi, in Neamt, unde asternuserd räbddter slova fru-
moasa episariil de mAndstire, cari credeau sd-si castigo
astfel si un drept la iertarea dumnezeiascil a pdcatelor.

www.dacoromanica.ro
PARTEA A II-a.

LEOATURILE BISERICII CELE! NOUA


cu

CATOLICISMUL LUPTATOR.

www.dacoromanica.ro
CAP. I.

Biserica munteanä i eatolicismul.

In Tara-Romdneascd nu se ivise niciun fel de greutdti


In calea Bisericii celei nouti. Sjim numai, printeo mArturie
-strecuratä in cutare scriere polemid din veacul al XV-lea,
cd Antim, Mitropolitul dela inceputul Domniei lui Mircea,
Imbdtrânind, a primit cinul dlugäresc, addpostindu-se, de
blind seamd, la vre una din mänästirile domnesti mai noud,
Cozia, Cälinaänesti, Cotmeana, si nu la Tismana sau Vodita,
centrele asärbesti), pentru care el, Grecul i reprezintantul
strictei ierarbli eonstantinopolitane, nu put& sä aibd nicio
simpatie deosebitd. Anume imprejurrtri, pe care nu le cu-
noastem, 11 silird insd a-si pArdsi chilia pentru a-si lud
iarài locul in fruntea Bisericii muntene, pe care apoi va
fi cdlauzit-o 'Ana la moarte 1.
Nu mai cunoastem vre-un alt Mitropolit in jumdtatea
d'intdiu a veacului al XV-lea, i rostul acelor ce s'au stre-
curat in acest timp trebuie sà fi fost foarte putin insemnat.
Aici nu se ddded, In adevär, nicio luptti intre ortodoxia
greceascd a Mitropolitului ori cea sarbeasca a dlueirilor,
de o parte, si, de alta, catolicismul roman, sprijinit de Un-
gana vecind. Dad, dup5. trectitorul Mihail-Vodh si, In ace-
la* timp cu concurentul shu, Radu Plesuvul, amandoi fii
ai lui Mircea, Dan, fiul lui Dan I-iu, stdpAneste in blind
Inteleg,ere cu regele-Imphrat Sigismund, pe care-1 si aduce

V., pentru retragerea trecatoare a Ini Antim, mai sus, p. 39.

www.dacoromanica.ro
58 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

In tarA Impotriva Turcilor, cu cari Dan se lupth, ani in-


tregi de zile, ca om al t Chesarulub, aceasta n'are nicio
inrhurire asupra politicei religioase a acestui Domn.
Alt Domn asezat cu ajutor unguresc si, multh vreme,
reprezintant al politicei de cruciath pe care o facea marele
ambitios Sigismund, Vlad Dracul, fiu al lui Mircea, nu e
cunescut nici el ca un prieten statornic si cu folos al legii
apusene, ca un alatinophronn. Proclamatia sa dela Narnberg,
din 8 Februar 1431, prin care el lug-Mule predica Mino-
ritilor trimesi de Imphratul-rege 1, rhmase, de sigur, Mr&
urmhri.
Episcopia latinh a Argesului nu rämhne lush vacantd. Prin
documente unguresti se Inthlnesc numele titularilor ei, un
Ioan de a A.ntiqua Villa, de ohdr§ie necunoscutd, un Paul
de Hunyad, Ungur, un Vitus ; n'avem lush nicio dovadä
eh vre unul mhcar din acestia, cari c(phstorescp Biserica
apuseanh din principatul Terii-RomAnesti, si-ar 11 avut .re-
sedinta in vechiul Scaun de Domnie, din care urmasii lui
Mircea plecarh Indath pentra a se asezà. In Thrgovistea
mai nouh. in acest din urma oras, erau i catolici destui,
dar mai mult Unguri decht Sasi : pe la 1600 ei aveau doul
biserici, a Franciscanilor sau Bhrdtia (barát frate, in un-
gureste), care trebuie sh fie din aceastä vreme, i biserica
Sf. Mari, poate de obärsie mai nouh. Dach s'ar fi pästrat
cele mai vechi privilegii ale acestor ldcasuri de inchinare
pentru strdini, cele a chror stiinth o avem, shut din a doua
jumdtate a veacului al XVI-lea numai, am ghs1 in ele
numele acelor Voevozi din vremea strhmathrii Scaunului
domnesc In Targoviste, cari nu se puteau hothrl a rupe
deplin cu catolicismul, ce era in leghturh cu politica lor
de prietenie fath de crestini 2.

1 Hurmuzaki, I 2, pp. 749-50; cf. Studii t?i, doc., I-II, pp. xxxiv-V.
2 Cf.. Acte fragmente, I, p. 66; Botero, Relationi universali, Ve-
netia, 4596, pp. 94-5; Iorga, Contribufil la istoria Munteniei, in (An,
Ac. ROM.», XVIII, pp. 31-2; Studii f i doc., I-II, p. 236, nota 1.

www.dacoromanica.ro
BISERICA MIINTEANA L CATOLICISMUL 59

alminterea data de 1417 se cetià pe «un basin de


piatra pentru sphlat cele sfinte), care se vadea Ora tArziu
la Bäratie 1. hl mänästire se phstrà, In veacul al XVIII-lea,
si un manuscript al Cronicii terii, alchtuite duph 1688, si,
prelucrand vechile anale, intr'un raport, unul din Francis-
cani lnseamnd i leghturile fiechrui Voevod cu catolicismul
se vorbeste astfel de arderea lhcasului, de chtre Turci, supt
un «Mircea-Vodb, care ar fi Cel Bhtrân. Se mai culege din
acest raport ch Vlad Dracul a Ihsat in pace mhndstirea
Franciscanilor i cä ea a fost ddrArnath numai dupá Radu-
cel-Frumos, In vremea lui Basarab-cel-Batean, pentru a fi
refácuth apoi supt Tepelus.
Satul otanga, in Dâmbovita, a fost dhruit, de huna
seamh, pe acest timp «baratilorD tärgovisteni, cari, având
obisnuita concesie de «sloboziel, de a strAnge adecá locuitori
noi, scutiti pe un timp de once sarcini, asezarh, In mijlocui
shtenilor vechi frânch de-ai lor, de acelasi neam ungu-
resc ca i ansii 2. Grija sufleteasch asupra acestor catolici
din preajma lui Vodh n'o mai aveà insh acuma niciun e-
piscop, ci numai parohul local, un Franciscan.

La hotarele Terii-Românesti insh, In Severinul pe care


din nou 11 luase in stäpAnire, incredintandu-1 (1428) ca-
valerilor Teutoni, Imphratul Sigismund asezh un episcop
pe Benedict, care se intAmpinh si in 1439, când el caphth
dela Paph, in acelasi timp, i grija Moldovei, unde cata-
cismul nu si-ar mai fi avut reprezintantii ierarbici 3.

Cu total altfel, cu mult mai prielnic pentru catolici se


infhtiseaza Imprejurarile In Moldova, unde prozelitismul po-
Ion erà simtitor mai Indräznet si mai harnic decat pro-
zelitismul unguresc din Tara-Româneasch.

1 Arch. ist., I 2, p. 46.


2 Acte f i fragmente, I, p. 66.
8 Hurmuzaki, 2, pp. 660-1, no. 560.

www.dacoromanica.ro
60 ISTORIA BISERICII ROMANErI

CAP. II.
Catolicismul in Moldova supt Alexandru-cel-Bun.
Alexandru-cel-Bun aved nevoie de vecinii de pestre Nistru
pentru Mewl situatia. Se mai adauge cd Intaia lui
sotie, Margareta, care purtà numele builicii lui Alexandru
erà chiar o rudä a acesteia, se numdrà printre credin-
,cioasele Bisericii rornane. Din amàndoud aceste motive,
Alexandru, care incepuse organizand Biserica rdshriteand
a Moldovei si statornicind legatura ca ierarhia constanti-
nopolitand, ajunse dela o vreme, de sigur dupd moartea
VIddicdi Iosif 1, epitrop si consangean al sdu, sd sprijine
incerctirile de cucerire ale catolicismului polon.
La invierea episcopiei Siretiului nu era de gandit, cu
toate cà regele Ludovic al Ungariei, ajuns i stapan al
Poloniei, fdcuse pe Papa sä creeze in Haliciu, pentru Ga-
litia i phrtile vecine, o Mitropolie catolicä a. La '1387, cel
d'intaiu episcop de Siretiu fusese strdmutat la Vilna, fdrd sá fi
stat in orasul de resedintA domneascd, al cdrui titlu 11 purth 3.
Inainte de ajungerea in Scaun a lui Alexandra, titlul de
episcop siretean II purth un al doilea Polon, .. tefan Mar-
tini, un Dominican, ca si aceia cari stdteau in mändstirea
Sf. loan Botezatorul din localitate, in care se shvArsiau si
minuni trecute la protocol. Pe la Inceputul veacului al
XV-lea serie din Sandomirul polon cel de-al treilea epis-
cop, de acelasi neam ca si innaintasii sai, Ioan ; el atiirna
de Scaunul Cracoviei 4. *i la 1413 se pomeneste un episcop,
Nicolae Venator, din Ordinul Sf. Pavel Eremitul, apoi, in
acelasi an, Dominicanul Toma, concurent biruitor al celui
d'intaiu, care ajunse astfel sä pdstoreasch tocmai In Scar-
El trlia Inca la 46 Septembre 1408: Melchisedec, Cronica Romanului,
p. 102.
2 Hoppe, Gesch. von Galizien, 1792, p. 206 i urm.
8 W. Schmidt, Romano-catholici per Moldaviam episcopatus et rei
romano-catolicae res gestae, Pesta, 4887, p. 26, 0 Eubel, in Roe-
mische Quartaischrift, 1898, an. XII, p. 408.
Studii i documente, I-II, pp. xxix-xxx, xLvn-vin.

www.dacoromanica.ro
CATOLICISMUL DIN MOLDOVA SUPT ALEXANDRU-CEL-BUN 64

dona Dalmatiei unguresti. Toma e si cel din urmd episcop


de Siretiu din Domnia lui Alexandru, i toti nu inseamnd
altcevA decdt urme goale si pretentii desarte.

in timpul chid moastele Sf. loan- celui Nou se aduceau


In Suceava, ajunsa resedintd de Mitropolit cu binecuvân-
tarea Patriarchului, langd Alexandru stated ca Doamna o Ro-
manch, ortodoxa Ana. inainte de a o lua. pe (Musa, Domnul
se casatorise cu acea Margareta de care a fost vorba mai
sus. Ea muri In cel d'intdiu Was al Domniei rnoldovenesti,
Baia sdseascd. Fil ingr, opata in vre-o biserich de lemn a
negustorilor catolici cari erau oraseni cu drepturi ai Bali sau,
cum i se ziced atuncea, de obiceiu si oficial, ai ecetatii
MoldoveiD, dupa apa ce curge In apropierea ei. Peste os5.-
mintele Margaretei, Alexandru-Voda cladi acum o mare bi-
serica de piatrii., In stil gotic, cu boli i sapäturi frumoase,
adause chilli de manastire, dar nu pentru Dominicanii
strdmutati dela Siretiu, cari, ei, aveau grija sulleteasch a Mol-
dovei de spre prim catolicilor, ci pentru Franciscani, cari
se Intetiau pretutindeni la lupta cu schisma 1. La 1410 bi-
serica erà gata, si poate chiar un nou episcop stated langä
zidurile ei.
Aceastd declaratie de siinpatie pentru catolicism trebuie
pusa Insa In legatura cu un sir de evenimente politice,
care dovedesc eä nu credinta Domnului fusese schimbatd,
ci numai motive de oportunitate-1 facuserd sa iea unele
masuri care nu corespundeau convingerilor sale. Anume,
la 1404, Alexandru jura intdiasi data credintd regelui Po-
loniei, lui Vladislav Iagello, pe cAnd vecinul sau Mircea
faced politich ungureasch, mergind la Severin sh Intdm-
pine pe imparatul-rege Sigismund. La 1410, Moldovenii
se luptau la Tannenberg, In oastea polond, lmpotriva Ca-
valerilor Teutoni. La 1411, Alexandru faced un imprumut
regelui si capata ca zalog eventual Pocutia. i Indatd,
duprt 1415, cAnd Alexandru, mergand In Polonia, e Into-.
Bandini, ed. Urechil, in Att. Ac. Ron., XVI, p. 244.

www.dacoromanica.ro
62 ISTORIA BISERICII ROMÀNESTI

várdsit de Doamna sa Ana 1, Alexandru se insurà a treia


eard Cu vara lui Vladislav, Ryngalla, care puteá sh-si afle
In Moldova episcopul catolic si biserica latinh 2. Incd din
August, episcopul de Camenita, MIAU voia de a sfintl pe
Ioan de Riza, Polon, ca episcop de Baia, si, In Novembre
1417, Ioan puteà sh ocupe chiar aceste functii 3.
In Maiu 1415 Inch, atunci când Alexandru, cu Do l mna
Ana, Fácil acea calätorie politicd de nouh inchinare, la
Curtea regelui Poloniei in Sniatyn, Vitold, Marele-Print al
Litvaniei, chutánd sh-si capete oarecare neatárnare politicä
si stiind ch o formà bisericeasch deosebith trebuie sd-i co-
respundh, lsi ueä la hotarele Moldovei un nou Mitropolit
pentru Tinuturile sale, din care a vrut sh fach mai tdrziu
si un regat. Din dorinta de a nu supärà pe regele polon
Vladislav, Patriarhia de Constantinopol nu vol sh deà bine-
euvântarea ei pentru Intemeiarea noii diecese. Se gásirä.
Insh episcopi cari sh dea celui d'intaiu Mitropolit de Chiev
din nona serie, Grigorie Tamblac, binecuvântarea lor 4.

Tamblac fusese, probabil, la Constantinopol, egumen al


vestitei mänhstiri Pantocratorul, si In aceastá calitate el fi'
unul din Trimesii Patriarchiei In Moldova, cari shvarsird
.opera de Imphciuire 5. Cu acest prilej rämase el In tara
mai multa vreme si tinù la Suceava, lnaintea Domnului
tánár, a batranului Mitropolit Iosif, a clericilor si a boje-
rilor mai cárturari, un sir de predici, láudand intr'una
din ele si pe noul sfánt ocrotitor al Scaunului metropo-
litan ca si al Scaunului domnesc insusi, Ioan dela Cetatea-
Albh. Aceste predici, care fuseserd puse In scris, s'au phs-

1 Dlugosz, la acest an.


2 Iorga, Gesch. des rum. Volkes, I, p. 299 §i. urm.
3 Eubel, In Rám. Quartalschrift, 1903, p. 489.
4 V. bibliografla mai nota privitoare la Tamblac la Kaluzniacki,
Aus der panegyrischen Litteratur der Sildslawen, Viena, 1901; Iati-
anirschi, Grigorie Tamblac, 4908.
6 V. mai sus, p. 52.

www.dacoromanica.ro
CATOLICISMUL DIN MOLDOTA SUPT ALEXANDRIJ-CEL-BUN 63

trat, si ele aratä In Grigorie, care era de nastere Bulgar


Invätase la scoala vestitului patriarh de rárnova, Eftimie,
un cunoschtor bun al stilului clasic in omiletich si un
retor dibaciu. Pe vremea aceia, Tamblac, mai bucuros de
Moldova esArbeasch, decat de apäsätoarea atmosferä ele-.
nizanta din Constantinopol, îi zicea. numai : deromonah al
Bisericii moldovenesti). Poate cä recomandatiile lui Ale-
xandru-Vodä vor fi atras luarea-aminte a stäpanitorului
lituan asupra invktatului cdlugär, i Mitropolitul mol-
dovenesc, urmas al lui Josif, se va fi aflat intre acei epis-
oopi cari slintira pe Grigorie ca pe un conducätor al Bise-
rica rusesti din principatul lui Vitold. Cu greu ar fi gäsit
el oameni mai bucurosi sä-1 ajute decat pe Moldoveni, in
mijlocul cdrora petrecuse atata vreme , spre folosul lor
cultural si religios 1.

Hirotonisirea Mitropolitului de Chiev era un päcat fatä


de ierarhul constantinopolitan ; ingäduirea politicei de spri-
jinire a catolicismului, la care se invoise Alexandru-Vodh,
era o alta gresealä, nu mai pu in grea. Se addugi si o a
treia pentru ca sä apee si mai mult pe urmasul lui Iosif,
pe al doilea Mitropolit, färil nume, al Bisericii moldovenesti
organizate. La 27 Decembre 1414, regele-impärat Sigis-
mund,cu care Alexandru träia, In bune legäturi de prie-
tesug, ca unul ce nu stià tratatul de impärtire a Moldovei,
pe care, in 1412, puternicul vecin 11 incheiase cu Vladislav
al Poloniei, alt prieten si mai bun, intra in orasul sviterian
Constanta, cu un strälucit alaiu, pentru a deschide acolo si-
nodul care trebuia sä inchidä l'hila, de mult deschisd, a
shismei Apusului, impärtit intre Papa din Roma si Papa
din Avignon. In Constanta venira, pe langä atätia prelati
unguri, i Trimesi ai mai multor orase, intre care si cele

Cf. Melhisedec, in Att. Ae. Rotn., VI, p. 4 i urm., sau Rey. p.


ist., arch. fi fil., III, p. 1 si urm. ; apoi i in anul VIII din Biserica or-
todoxa romdnd.

www.dacoromanica.ro
64 ISTORIA 13ISERICII ROMANESTI

ardelenesti, Clujul, Alba-Julia i Brasovul. Poftità de un


suveran asa de puternic precum era. Sigismund, Moldova,
pe care la 4420 episcopul de Baia o declara asupusa stä-
pànirii temporale a lui Sigismundp 1, Ii trimese si ea de-
legati, dar numai din acele orase care aveau un numar
de locuitori catolici, dintre sträinii unguri, gerrnani si sasi.
Cronicarul sinodului, Ulrich de Richenthal, pomeneste ast-
fel pe reprezintantii Sucevei, Romanului 2, Iasului 3, Has-
Barladului si altor targuri prea sucit serse ca sä
se poatä recunoaste 4.tim ca i Chilia a avut stema ei la
Constanta 5, precum, de alminterea, nici Muntenii n'au lipsit
dela acest maret sinod pe care-1 prezida un imparat do-
ritor de a juca un rol mare in lume. In ccei doi Mitro-
politi i epte episcoph, de cari vorbeste cronicarul 0, tre-
buie sà se vada mai multi preoti si egumeni decat epis-
copi adevarati.

Ai nostri n'au avut fireste niciun rost in hotararea ma-


rilor probleme religioase pentru c.are fusese adunat sinodul.
Dar uu Mitropolit ortodox care stinteste episcopi fära voia
Patriarhiei, care ingaduie a i se da de Damn un coleg ca-
tolic, färä a protesta, si care, in sfarsit, lasa sa-i piece din
tara delegati la un congres bisericesc latin, avea socoteli
de dat la Constantinopol. El a si fost chemat acolo, cum,
tot pentru tolerarea intinderii catolice, fusese citat odata cel
d'intaiu Mitropolit al Un,grovlahiei. Sau poate, fara nicio
citatie, Mitropolitul Moldovei veni spre orasul impäratesc,
din partea Domnului säu, pentru ca sä. arate Imparatului
bizantin, care insh nu era totdeauna stapan peste Patriar-

1 Eubel, in Romische Quartalschrift, 4893 (XII).


2 aReissmarck.»
3 «Die zwii seind Philistei.«
4 aModerland», «Maydan, «Herat», «Mentz», allfolga».
5 Hurmuzaki, 12, p. 497, no. 409.
e awaien Ertzbischoffen und sonst syben Bischoff yres Lands...,
vil Gelerten« ; fol. ccx V 0.

www.dacoromanica.ro
BISERICA ROMANEASCI I LUPTELE PENTRU UNIRE 65

hul lui, cd o asemenea actiune In rnaterii religioase e im-


pusd de nevoi politice ce nu se pot InMara. Oricum,
iatd-1 pe capul Bisericii din principatul lui Alexandru-cel-
Bun la Athyra, langd Constantinopol.
Patriarhul nu vol sä.-1 recunoascd drept Mitropolit ca-
nonic, poate i pentru cà fusese numit dintre clericii
ucenicii lui Iosif si ascultdtorii lui Tamblac, in loe sä fie
trimes dela Constantinopol, dintre clericii cari, acolo, se
atineau la episcopli apropiate sau oricat de depdrtate 1. im-
pdratul llpsià, fiind dus, Inca din vara anului aceluia, 1.415
, In Moròa pentru a ridica vestitul zid de sese leghi, Hexa-
milion 53 in zädar stäruird pentru Moldovean unii dintre e-
piscopii greci alatori atunci In Capitala impdratiei, si mai
ales al Mediei, spuind cä e obiceiu a primi, nu numai pre-
lati aflAtori In situatia Mitropolitului moldovenesc, dar panä
si Armeni, Musulmani i eretici declarati. Afacerea se zd-
bovl mai mult timp, i anume pand la lntoarcerea Im-
pdratului Manoil, om de autoritate, care, In clipa cand
propune5. cruciata Venetienilor 8 trebuia sh caute a nu
pierde prietenia puternicului Domn ce stdpania la gurile
Dundrii. Dar Patriarhul Eftimie nu ascultd nici de sfatuI
Impdratului lnsusi ; numai dupd moartea lui, la 31. Mart
1.416 4, Mitropolitul cdpdtä dela noul Patriarh, Bulgarul Io-
si f, poate si el vre-un ucenic de-al lui Eftimie de Tarnova,
putinta de a pie* prin aceia cd i se dddurd scrisorile pa-
triarhale de intarire b.

Peste cinci ani de zile, Mitropolitul, care scdpase din


greutdtile create de Patriarhie, vdza pe Alexandru-Vodrt
Syropulos, Vera historia unionis non verae, Haga, 4680, p. 3.
2 V. Iorga, Notes et Extraits, I, la acest an.
3 Notes et extraits, I, p. 239.
4 Du Cange, Glossarium mediae et infinute graecitatis, p. 4191.
Syropulos, 1. c. In cronicii se vorbe§te apoi de solia la Papá a luí
Nicolae Eudaimonoianni ; v. Notes et extra its, seria a 2-a, p. 183,
nota 1; p. 498, nota 3.

www.dacoromanica.ro
66 ISTORIA BISERICII ROMÀNEITI

despartindu-se, cu voie dela Roma, de sotia sa catolica,


Ryngalla. Episcopul de Baia, loan, prezinta cererea la 1-iu
lidie 1421, si la 15 Decembre casatoria era dezlegata, pentru
inrudirea de aproape, necanonica, liare soti. Cu Doamna
de neam polon, pleca din Iasi un puternic sprijin al cato-
licismului, de1 Siretiul trecù, In 1421, la Ryngalla, care
va fi stiut sa ocroteasca pe domeniul ei legea 1. Nu
stim ce isprava va fi facut episcopal de Siretiu in anii cat
orasul fù al Doamnei divortate : dupa Nicolae Venatoris,
intors la aceasta diecesa, un loan poarta titlul episcopal
de Siretiu dela 1434 inainte 2. Dar rivalul sau din Baia
intra In lupa Cu Franciscanii, cari pretindeau s'a indepli-
neasch functii preutesti prin sate si, cat despre aceia, mer-
geau prin carciume aveau tiitoare in vederea lumii.
Nici loan, nici urmasul san, dela 30 April 1438, Petru din
Zips, nu putura s'a mai ridice conditiile materiale sau mo-
rale ale diecesei, Iii care episcopul, care, din nenorocire,
pentru el, rezida de fapt, primia doar 70 de galbeni pe an
(lela putinii credinciosi si nu era tinut in seama nici de
Franciscani, nici de Dorainicanii cari mai erau lasati
cutreiere tara, mai mult pentru plàcerile lor decat pentru
folosul confesiunii latine 3.

Episcopul Melchisedec pomeneste o notita pe un crono-


graf tradus In romaneste, notita, de buna seama margi-
nala, care reproduce un antimis al Mitropolitului moldo-
vean Macarie4, cu data de 1429. Mitropolitul poarta titlul
de «al Moldovlahiei si al partilor de lana Marev. Acest
titlu e intru toate corespunzator cu epoca lui Alexandru-
cel-Bun, cand Moldova se numia bisericeste asa (Moldo-
Hurmuzaki, I 2, pp. 514-5, no. ccecxxtv.
2 Eubel, t. c.
3 /bid.
4 An. Ac. Rom., VI, p. 46, nota. Pomelnicul dela Bistrita are infra
losif i Teoctist pe loan, Samoil, loanichie, Vasilie, dar ei pot fi qi
earchiepiscopir de Roman (v. mai departe). Macarie lipsetne.

www.dacoromanica.ro
MINASTIRILE LUI ALEXANDRU-CEL-BUN 67

vlthiav si D3mnul W zice astfel In unele din actele sale


mai tärzii si and amintirea episcopiei de Cetatea-Albh,
de curand anexath apoi la Moldova, trebuià sh fie f oarte vie.
Macarie nu mai apare, de alminterea, nicáiri,si niciun alt
Mitropolit moldovenesc nu e amintit panh la tratativele
cele noud pentru Unire, lntre Roma, adusä la unitatea de
CArmuire, si vechiul Bizant Indhrhtnic, In 1437 i anii ur-
mhtori.

CAP. IV.
Mänästirile lui Alexandru-cel-Bun.
Din ce in ce mai desphrtith de Polonia, iar la urmh in
¡Arai-Lsá leghturà ca Lituania lui Svidrigailo, neastamphratul
urmas al stapanirii si planurilor lui Vitold, politica moldo-
veneasch nu mai cerea ocrotirea fhtarnich a catolicismului
din partea Domniei. De alminterea, ziditorul bisericii cato-
lice din Baia fusese un ctitor si inoitor de mänhstiri
shritene. Intr'un ungbiu de munte din Bucovina de azi, la
firoldovip, el fäcù o nouh mandstire, al chrei privilegin
d'intaiu are data de 31 Octombre 4402 si vine dela Ale-
xandru, care dtidn fundatiei sale douh mori In Baia : una
Iii cetate chiar, alta la margine, si patru shlase de (LTataripl,
osezate tot acolo. Danii de phm5.nt le face el Moldovitei si
in 4409; o mare parte din munti si vArni, Tinutul ce mhr-
geneste cursul r6pede al Bistritei, intrd astfel dela lnceput,
cu uriasele-i phduri bhtrane, In sthrdnirea chlugärilor Bunei-
Vestiri. i Doamna Ana crescù din partea ei averea Mol-
dovitei 2. Egumenul eel d'intaiu al Moldovitei nu e numit
In niciunul din aceste acre domnesti, dar el trebuie sä li
fost, nu numai administratorul unor mosli Intinse, dar si
mi fel de VIddich, farä hirotonisire al preotilor din toate
satele ce alchtuiau marele domeniu al manastirii.

1 Sau TatAra§i-Tigani.
3 Wickenhauser, Moldowiza, Viena, 1E62, p, 55 si urni.

www.dacoromanica.ro
68 ISTORIk BISERICII ROMANESTI

N'avem Inch o carte de privilegii pentru mhnhstirea de


pe malul Siretiului, a eSfantului Nicolae din Poiana Sire-
tiuluiD, dar, Inch din 1409, Alexandru fhcea o danie .acestei
mAnástiri, färd a spune ori a lhs'a sh se inteleagh prin vre-
un cuvant ch el ar fi si Intemeietorul ei. Domnul se multh-
meste a-i da toate drepturile asupra bhltii ce se Intinde-
dela gura §omuzului panä la hotarul ce este la Heciu),
precum si un loe de shdit vie pe dânsul 1. Se adhugirá.
apoi, la 4410, chtre averea acesteilalte mhndstiri : edin Ta-
mârtasenii dela S, omuz cinci sAlasuri de Tatari, Cu voia sol-
danului lor [sau cu soldanul, cu Sultanul, sau Voevodul
lor], PetruD 2 .

Bistrila, de langti apa cu acelasi nume, fù prefäcutä de


Alexandru, care erà sh fie si lngropat In cuprinsul eh.
Acestei mhdastiri, cu bramul Adormirii Maicii Domnului7
li hArAziâ el la 1422 vama Barladului, care nu era una
din cele mai putin Insemnate ale terii, «:in deplinh sthpanirer
pe veci» ; peste Oliva ani, la 1428 si 1431, cand Domnia
lui Alexandru se apropia acuma de sfarsit, Bistrita mai
cäpAta o vaina: aceia, pentru Secuime, dela eTazlhu, care
se tine de vama Bachulub. Patru prisäci de albine, In lo-
curi dephrtate, trebuiau sä deà bisericii ceara trebuitoare..
Slujba erau sä i-o fach 31 de sälasuri de Tigani,* se
zice aici, nu eAtigani», ca la Munteni cu un cneaz sau
jude si 12 ebordeieD de Tatari adevärati. in sfarsit, pentru
intaiasi dath se da' unei mänästiri, impreura cu un sat si
silistea lui, si mandstirea clddith de altii pe acest loe : amh-
nhstirea Sf. Nicolae, unde a fost Huba» 4.. Acest act ni dh.
numele egumenului Vasilie, numit staref, iadomnp, chir,
ea episcopii. La Bistrita s'a Ingropat si Doamna Ana, la 2
Novembre 1418 5.

1 Arch. ist., 12, pp. 41-2, no. 283.


2 ibid., pp. 42-3, no. 284.
8 Ibid., I 1, p. 432.
4 ibid., pp. 422-3.
A Iorga, Inscriplii, I, p. 38.

www.dacoromanica.ro
MiNASTIRILE LUI ALEXANDRU-CEL-BUN 69

HArtiile mhndstirii Neamtului n'au fost tiphrite niel mh-


car In regeste, fiind numai de pulirla vreme aduse la Ar-
hivele Statului, dar ele trebuie sh cuprindh un numär de
privilegii ashmändtoare dela Alexandru-cel-Bun.
Bisericuta de lemn dela Reideiati, unde erA, dela Bogdan-
Vodh Incoace, gropnita Domnilor Moldovei , pentru care
cuvânt i-a tácut i daruri Anastasia, fiica lui Latcu-Vodä,
sotia lui Iurg Coriatovici 1, a fost intemeiath din nou, de
piaträ, supt Alexandru insusi. Un privilegiu mai tArziu da
mhrturie cá ork,,anizatorul Moldovei, in ordinea politich
In cea bisericeascii, a däruit bisericii acesteia, al chrei
staret de miinhstire tineà loc de episcop in phrtile de sus
ale terii, care fuseserà de curand cdpätate, supt Alexandru
insusi ori supt inaintasul säu, Petru Musat, dela Poloni,
nu mai putin de 50 de biserici, acu popii Ion), i anume :
«din Tinutul Sucevei 44, iar din Tinutul Cernhutului sese
biserich 2. La Rddhuti se incepù acel pomelnic din care
pe Incetul se dezvoltä. In alte locuri, mai fericite, cronica
moldoveneasch.

inca inainte de Alexandru, de pe vremea lui Roman-


Vodä., ctitorul orasului ce-i poarth numele, se aflà. In acesta
o biserich a Sf. Paraschive. Aici s'a ingropat i sotia inte-
meietorului, Anastasia. Fiul A.nastasiei si al lui Roman veril
acum sa inzestreze biserica din Roman Cu sate si mori, ca
avaduri pe Moldova din jos de târgul Romanuluil. Actul
de danie spune ch ea s'a fäcut «in Suceava, preasfintitu-
lui Mitropolit Iosif», ceia ce aratà dota lucruri :
acesta erá ctitor la Sf. Paraschiva, de vreme ce lui i se
fhceau daruri pentru ddusa si, al doilea, cä. In acest mo-
ment, la 16 Septembre 1408, nu se intemeiase inch o a
melchisedec, in An. Ac. Rom., VII, p. 272 sau tu Rev. p. ist.,
arch. i fii., I, p. 60; Kozak. Die Inschriften aus der Bukowina,
Viena, 4903; cf. Ist, lit. rom. in veacul al XVIII-lea, II, p. 532,
nota 1; Studii o: doc., VI, p. 627.
2 Uricariul, XVIII, p. 58 §d urm.

www.dacoromanica.ro
'70 ISTORIA BISERICII ROMXIVEM

doua episcopie a terii, o dlitropolie a Terii-de-Jon, cum


i s'a zis mai tdrziu, In Roman 1. Totusi Alexandru-cel-Ban
se aratd, Inteun act al lui S, tefan-cel-Mare, ca lntdiul ctitor
al alitropolieb) de Roman, cdreia-i dd, nu numai Leueu-
senil, ecu dijma de varzd, cari se IntAlnesc si In docu-
mentul precedent, dar si Dragomirestii 2. Cel d'intdiu «Mi-
tropolit al Romanuluil, chir Calist, e pomenit intr'un act
dela Stefan-Vodd, fiul lui Alexandru, la 30 Septembre 1445,
cAnd i se dä aun Tatar din Tatarii nostri (lela Neamt si
ca sälasul si cu toatä averea luiv 3, putdndu-1 Idsh dupä
moarte, fie abisericiiD, fie altui cui va, daca nu vred sd-1 li-
bereze, ca sä trdiasca aslobod, dupd legea romdneasclb,
anepomeninda-i nimeni de roble». dIitropoliaD se aratd ca
un fapt cunoscut si, de oare ce, In luptele ce izbucnirti,
dupd moartea lui Alexandru, fiii lui nevrednici numai rägaz
pentru asezdminte noud bisericesti n'aveau, trebuie sä se
admitä cä intemeietorul episcopiei de Roman a fost to
Alexandru-cel-Bun.

CAP. IV.

Urmasii lui Alexandru-cel-Bun si mängstirile Moldovei.


Si fiii, nepotii de fii, In luptä pentru stapAnirea Moldoveir
ai lui Alexandru-Vodd, sAnt darnici l'ata de m5ndstiri. Acestea
erau asezate la locuri de strAmtoare, de pasuri si de vaduri ;
ele aveau lmprejmuire de ziduri, tare pentru acele vremi,
si erau In stare, si sh apere o ostire, si s'o primejduiascA
In trecerea ei. e EgurnenulD dela Pobr ata, Eustatie, primester

1 melchisedec, Cronica Romanulai, I, pp. .101-2. Cf. 1. Bogdan, ta


Convorbiri ¡iterare, XXXV, p. 364 0 urm.
2 Melchisedec, 1. c., p. 147.
2 lbid., p. 412.

www.dacoromanica.ro
!IMAM LIII ALEXANDBIJ E MiNiSTIRILE MOLDOVEr 71

astfel, dela Petru cel d'inthiu apatru sdlase de Tigani» 1,


dupd ce Stefan, fratele shu, inchinase aceleiasi mAndstiri
altd surnd de Tigani 2; i se dau buti de vin din clijma, din
adeseatinav domneasca. dela Iihrlau, sau dela Cotnariul sd-
sesc, ori de aiurea. Ceard dela Thrgul-Frumos se adauge
nrandstirii din partea aceluiasi statornic sprijinitor, Petru-
vart, la 5 Octombre 1448, chnd el era insusi (in !nand-
stirea din Poianal., incunjurat de edrepti boierip, In frunte
Cu Neagoe, cut un Vornic, un pArchlab, un Stolnic, un
Ceasnic, un Sphtar si pisarul Tudor, care scrie actu13.
«Fratii», puteau sä aibh astfel «un adaus de 'Altura.' la tra-
pez5.1 (la masa)'. Dela Alexandre' , liul lui Roman si
nepotul lui Alexandru, calugärii dela «Pobrata, din Poiand),
capdtd iardsi ceard din prishcile domnesti ¿lela Thrgu-Frumos,
mai thrziu chlugarii putneni ieau camina cerii dela Si-
retiu 2, buti de vin din dij ma ce o ridich Domnia acolo,
(lela cArciume, apoi o prisacd in branistea», in teritoriul
oprit, dela Bohotin, mai pe urrnd si mdji de peste, in sarsit
Tigani, Tatari, poieni, mori, mosli, apustiethtip lhngä ape,
loc de helesteu, de vdratec si de sat, pe DNä un numar
mdsuri, de ecoloadei) de grAu i orz dela 'Sasii din Baia,
cari, altfel, vor plhtl o amendd de 60 de ruble de argint,
de tot mare pe acea vreme6.

Bistrifa, din parte-i, se alege, dela Alexhndrel, Cu pes-


cuitul In Botna, si In Nistru chiar, adoud peschriir,
scutite de orice amestec al acelui ce va tinea (lela noi
cu vama ei cea vestita 7.

1 Arch. ist., I 1, p. 123.


2 ibid.
Ibid., p. 413.
4 ¡bid.
6 Wickenhauser, Woronett und Patna, Cernauti, 1886, p. 485.
6 Arch. ist., 11, pp. 102-3. Cf. 0 p. 142.
7 Ibid., p. 141.

www.dacoromanica.ro
72 ISTORIA rnSERICII ROMINESTI

Dinteun privilegiu al lui Alexandrel si din al doilea, dela


20 Maiu 1459, al lui .tefan-cel-Mare Insusi, adevdratul urmas
al lui Alexandru-cel-Bun, precum si din altele dela acela.si
Domn, se mai vede ce situatie superioara, asamanatoare cu
a lacasurilor monastice din Apusul catolic, dela care, in
atatea privinti, se inspirà Moldova, aveau aceste manastiri,
mai bine impartite decät ceIe din Tara-Romaneasca. Pe satele
lor, nicio dare nu se da altuia decat numai calugärilor.
Domnia sau proprietari mai vecbi, ca abiscupul», ceia ce
Inseamnä episcopul catolic, pe care Sjefan 11 despoaie de
drepturile sale asupra Ungurilor dela Lucacesti, parrtsesc
toate veniturile. Nu se mai datoresc Statului dijmele de
once fel, ca eberbenitele de mied i drobii de sare, nici
niel posada, adeca sarcina de a face straja la
cetati 2 podvodul, caratura pentru Domnie ilisul,
poate pentru prinderea pestelui 3, ducrul la moarb,
da cetate» 4, da cositul fanului domnesc», nici caii de
jold pentru posta Mariei Sale, nici acaratul butilory
si nicio altä aslujbal legiuitä. Aiurea se adauge cä uread-
nicii, . dregätorii Domniei, dijmarii sau desetinarii nu vor
ridica dijma albinelor i ca pripdsarii nu vor aveà apripa-
sub) pentru trecerea, de catre vitele sträin.e, a chotaruluii.
Globnicii nu ieau gloaba, pentru anumite delicte si crime ;
nici atretinaD nu se pläteste aici. N'au rost oslubarii, nici
ep5rerubtiiD, ale caror Indatoriri fiscale nu Milt cunoscute,
nici egonacii» sau urmatorii 5. Une ori vamesii n'au dreptul
de a culege vama drumului asupra epestilor si verzeiD calu-
garilor 6. Ba chiar acestia puteau aduce unele lucruri din

1 Arch. ist., II, p. 114.


2 Cf. Bogdan, Documental Rdzenilor din 1484 ti organizarea armatcl
moldovene in secolut XV, din An. Ac. Rom., XXX, 1908, pp. 52-4.
8 Melchisedec, Cron. Hufilor, I, pp. 56-7; Cron. Rom., I, pp. 121-2.
4 Acelasi, Cron. Rom., I, p. 120.
5 Ibid., pp. 118, 126.
6 Ibid.

www.dacoromanica.ro
1IRMA$II LUZ ALEXANDRIT I MhIXSTIRILE MOLDOVEI 73

strainAtate si a le vinde acolo färä a da vam5.1. Multe vämi


ale terii, amari, i mici, si per episuril (vami de tranzit), ori
agrivna» sau vama cardlor, ca acelea din Bacäu si din
Tazläu, däruite de S, tefan-cel-Mare Bistritei 2, erau ale mä-
n5stirilor 8.
Judechtorii oraselor vecine, Iasi, Harläu, Bacäu, soltuzii si
pärgarii, arânduitii tärgovetilor, », cari luau gloabe pentru
asfezi» i chemau la balciuri In zilele hotdräte starostii de
Tinuturi sau parcälabii de cetäti n'au dreptul sä judece pe
oamenii de pe teritoriul imun al mänästirii, ci acest drept
se dä cAlugärilor, adech egumenului, care va fi fost repre-
zintat la judet printr'un dichiu, ca al episcopului. Unele
venituri domnesti de prin targuri, ca venitul cerii din Bacäu,
trec iaräsi la chlugä.' ri 4. d'Adune mari», «furt, desugubinä»,
pentru fapte rusinoase, arapiril ca si apricinile mici», nu
vor Indrepta spre niciun Scaun de judecatä,afara numai
de cele pe care si le opreste Domnia, ea tradarea, de sigur 8.
Nu numai cä toate veniturile sant ale mändstirii, dar nici
mesterii ce se vor afta prin sate, a cojälari» (cojocari) sau
nu vor avea sä lucreze pentru Domn, ci mestesugul
lor va fi de folos numai sfantului läcas.
Cum se vede, mänästirea moldoveneaseä din acest timp e
Cu totul scutità, immunis, cum s'ar fi zis In Apus, sau, cum
se zicea atunci In Moldova, Cu un cuvänt tätäresc, tarcan 7.
Astfel stätea Biserica. Moldovei In preajma Unirii Räsäritului
cu Roma, In conditii de organizare si demnitate mult supe-

Melchisedec, Cron. Roni., I, p. 127.


2 Arch. ist., I 1, p. 154.
8 Cf. darea in Tara-RomAneascA, a vimii dela Calafat, cu tarif fix,
catre Tismana, la 4529; Arch. ist., I', p. 30.
4 Arch. ist., I 1, p. 154.
5 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 126.
lbid. Dar sAnt cazuri cind adesugubinas i arapirea fetelors aduc
gi ele gloabl Domniei; Arch. ist., 11, p. 424.
7 Arch. Ist., I 1, p. 154; Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 126: velicoid
tarcansvo, escutirea cea ~en.

www.dacoromanica.ro
74 ISTORIA BISERICII ROMANEgI

rioare acelora de care se bucurA Biserica munteana, in-


tratd rapede in lAncezire.

CAP. V.
Sinodul din Florenta.
1. Mitropolitul Grigorie. Intr'un moment cAnd negocierile
pentru Unire erau destul de inaintate, se InfAtis5. la Roma
chiar un cleric romAn, Grigorie, care mArturisl credinta
catolicA i fù hirotonisit acolo ca Mitropolit al Moldovei,
primind misiunea de a aduce la catolicism, nu numai pe
Moldovenii s'A dar si pe aRomAnii i Bulgarii ce ata In
regatul Ungariei sau la hotarele lub 1. Un pasaport formal
se dAdd acestui aarhiepiscop al Moldovahiei» , pe care
tara, In fruntea cdreia stAteau 011 lui Alexandru-Vodd, Ilie-
Stefan, impacati acuma, n'aveà de ce-1 recunoaste 2.
Moldova nu puteâ sA aibA atunci, cu cei doi Domni, atatA
vreme dusmani, dintre cari unul nu puteà st rabde pe cellalt
ranga dAnsul, o adevdrata politicA, i IncA politica IndrAz-
neatA care ar fi lntors-o la catolicismul din vremurile lui
Latcu-Vodd si ale lui Petru I-iu.
Episcopul de Siretiu ~ase si mai departe In Polonia
noul episcop de Baia, Petra din Zips, nu M numit decAt
la 30 April 1438 3. Inaintasul s'AA se pare cA nici nu mai
stAteA In cea mai veche cetate a Moldovei, cAutase
adApost In mAnAstirea cea bätrAnd a Franciscanilor dela
Trebes, lAngd Bacdu, pe apa Negelului, cari Franciscani
veniseri din Secuime, din Marea lor Cali dela Csik-Som-
lyò 4. RAmasitele de catolicism erau amenintate, In sfarsitr

Annales ecclesiastici ale lui Baronius, la anul 4436.


2 V. Hurmuzaki, I 2, pp. 599-600, no. mr.
8 Eubel, 1. c.
8 Studil §i doc., I-II, pp. xxxvr, 450-3, no. cm; cf. Melchisedecf
Cron. Rom., I, pp. 48-20, dupä izvoare cehe. V. p. 66.

www.dacoromanica.ro
SINODUL DIN FLORENTA 75

si de propaganda husith, ocrotita, se zice, de Alexandru-


cel-Bun, catre sfarsitul Domniei lui i reprezintata la 1438
de un preot Constantin, de loe din Roma, care se landa
ch. este canonic al Lateranului si castiga mula lume la
noua lege poporalä, cu chrtile sfinte In graiul vorbit si in-
teles in de obste 1.

2. Rasitisnzul in Moldova §i Marainurei§. Husitismul


nAvalise, In adevdr, Ungaria, in acelasi timp cand lup-
tatorii pentru biruinta Bibliei si Evangheliei, ihra cere-
monii si forme, fard VIddici i pomph, cuceriau orase
In Statele imparatului-rege i ajunseserh, pradand si can-
tand itnnuri, in Zips si In Maramurds 2. Preoti din acest
Maramuras romanesc sau din partile vecine ale Ardealului
primira credinta cea nouh, care ingäduia si mirenilor itn-
ptirtasenia esupt amandouä speciileD, cu pane i cu vin,
asà cum obisnuise totdeauna Biserica agreceascb a Roma-
nilor. Urmand exemplul Cehilor, cari tälmaciserh Psaltirea
si toata Biblia, acela al Polonilor, cari aveau i ei psalmii
In limba poporului, preoti din acestia cari primiserti cre-
dinta simpa si intima a lui Huss cel ars pe rug, thImAcira,
duph un original slavon, pentru intaiasi data., phrti din
Scripturd. Astfel incepurà sh umble din m'AM in mana
manuscriptele care cuprindeau, intr'o asprh prozh, plinh de
greseli i Incalcita, Psaltirea romaneasch, Vechiul Testament
romanesc, Evanghelia si Faptele Apostolilor in limba noastra.
Crezul catolic phstrat de Husiti era adaus la aceste lucrari
incepatoare de talmacire 3, si se mai cetiau i unele legende
a Sf. Dumineci, a Sf. Vineri, In care se oglindesc supera-

Eubel, I. C.; Lewicki, Codex epistolaris saeculi decimi quinti, in


Monumenta Poloniae historica; Cracovia, 1891, pp. 254-5, 267-9, 281-6,
305-6; cf. Studil t;i doc., I-II, p. XXXIV.
2 jorga, 1st, lit. religioase a Romdnilor pdnd la. 1688; Bucureli 1904,
p. 16 tá urm.
3 lbid. p. 48 i urm.

www.dacoromanica.ro
76 ISTORIA BISERICII ROMINMI

titule pe care, de mult timp, le rdspandiserd intre Români


preotii bulgari ce se convertiserd la legea de suferintd
si de entuziasm, de inldturare a formelor, ce poartd numele
lui Bogomil, intemeietorul ei, la legea noului pavlichianism
sau a bogomilismului 1 lar, cu catva. timp inainte ca husitis-
mul unguresc sd facä astfel a-si luà inceputul literatura re-
ligioasd. a Românilor, Unguri, trecuti la erezia cea ma i
iubitä si inteleasd de popor, traduceau In Trotusul Moldovei,
inch* din 1416, cärtile sfinte in limba maghiard 2.
3. Moldovenii la Sinodul din Roma. In aceste vremuri
tulburi, cand catolicismul 'Area cal trage de moarte, cand
erezia cuceria tot mai mult teren, (land roade asà de
frumoase i noud ca Scriptura in graiul credinciosilor,
cand un pribeag ca Grigorie puted sä fie sfintsit la
Roma ca aarhiepiscop al Moldovlahieb latine si Benedict
dela Severin puted sd capete, tot dela Papä, dreptul de a
paistori Moldova, se mai intampla. cä Scaunul metropolitan
ramase vacant, de bund seamd prin moartea lui Macarie.
Biserica Moldovei fù administrata de protopopul Scaunului ar-
chiepiscopal, Constantin, care rdmase apoi vicariu, aloctiitorp
de Mitropolit. lar Patriarhia, chreia Domni ca aceia din 1437
nu-i puteau stà in fatd, se grdbi a da. Moldovei un nou
arhipdstor, pe titularul de Sebastia sau Sivas, in Asia MLA.,
Damian, care era un ucenic al patriarhului Iosif, aun om al
luip, adin chilia 1ui, adintre slujitorii luiD 1. Pentru negocierile
In chestia numirii noului Mitropolit venise la Constanti-
nopol protopopul si, cu dansul, fruntasul boier Neagoe a,
Nu credem ca ei sä se fi intors in tard, de unde nu i-ar
fi trimes usor in Apus, la Ferrara si Florenta, pentru a
luà parte la dezbaterea Unirii. E mai admisibil cä se
luard dupd stdruintile Patriarhului i Impdratului, cari
Ibid.
2 Friedrich Keinz, Zwei alte ungarische Texte aus einer Randschrift
der k. bayer. Hof- und Staatsbibiiothek, Mtnchen, 1879.
Syropulos, pp. 260-1.
4 V. Syropulos, p. 45; cf. Mansi, Conectio C;oncitiorunt, XXXI-a.

www.dacoromanica.ro
SINODUL DIN FLORENTk 77

voiau s. aibd un alaiu cdt mai strälucit, si se suirä i ei


pe corabiile care duceau pe Greci si pe Armeni spre ter-
murile Italiei. Altfel, n'am intelege de ce Biserica munteanä
nu si-a avut si ea reprezintantii la marele Sinod ecumenic.
Delegatii moldoveni luarà parte regulat la s.edinte, si
Damian e pomenit de mai multe ori in cronica lui Sy-
ropulos, arAtAndu-se cä el erà asà de mult Impotriva inoirii
In dogma, inat, uitAnd datoriile sale de recunostintd, fäcù
pärere deosebia de a Patriarhului Iosif 1. O cronich spune
Trimesii s'au intors cu bärbile tunse», Letini curati si in
port 2 ; dar dupä purtarea lui Damian in sinod invinuirea
pare sä nu fie intemeiatä. Cand, peste multä vreme, dup5,
moartea Imparatului loan al VIII-lea, sinodul constantino-
politan secret din 1450 se declarä impotriva Unirii, Da-
mian fù reprezintat la el prin Macarie Mitropolitul Nicome-
iei 2.

1 Locurile, in Dobrescu, Contributiuni la istoria Bisericii romane


secolul al XV-lea, p. 25 i urm.
2 Bogdan, Vechile cron ice, pp. 144, 194.
Dosofteiu de Ierusalim, Tomos Katallages, Iaai, 1694, p. 520; Alla-
tius, De Ecclesiae occidentalis atque orientalis consensione, Colonia,
1648, col. 1387; întâiu la Dobrescu, pp. 31-2; cf. Auner, La Moldavie
am Concile de Florence, Bucuretiti, 1906.

www.dacoromanica.ro
PARTEA A III-a.

ORTODOXIA DE LIMBA SLAVONIA


IN

EPOCA LUI STEFAN-CEL-MARE.

www.dacoromanica.ro
CAP. I.
Mitropolitul Teoctist.

In 1451 Patriarcbul Grigorie Mammas, care tined la Unirea


cu Roma, plech din Constantinopol, unde stdpaniau pati-
mile poporului, atAtate, supt slabul Impdrat Constantin, de
Megaducele Luca Notara, adeväratul sapan al Capitalei bi-
zantine. A se numl alt Patriarch in locul lui, era insh cn
neputintd. Sultanul Mohammed al II-lea ii incepuse Domnia
täind, prin cetäti nouä la Bosfor, veniturile ca i legdturile
Constantinopolului, care-si asteptà ceasul. in sfarsit, pen-
tru a inrdi si mai mult criza religioasä i politicà, Mi-
tropolitul unit al Chievului, cardinalul Isidor, venl, din
partea Papei, dela Roma chiar, pentru a proclama din nou
Unirea, pomenind pe Prea Sfantul Pdrinte In liturghie si
inviersunand si mai tare plebea mandrd a Bizantului im-
potriva dusmanilor si a pangdritorilor ortodoxiei straune.
Multi chemau in gura mare, ca liberatori, pe Turci, cari si
intrard, dupd un asediu mai lung, In orasul impdrdtesc la
28 Maiu 14531.
In 1451, Mitropolitul Moldovei, Damian, care rdmdsese In
vechea traditie ortodoxd, murià sau pärdsia Scaunul. Domn
a fost In acest an, pand mai tarziu in toamnd, Bogdan-Vodd,
tathl lui Stefan-cel-Mare. Acesta, Invinghtor asupra Polonilor,
n'avea simpatii politice latine. Respect pentru drepturile con-
V. Iorga, The byzantine Empire çi Geschichte des osnzanischen
Reiches, II, cap. I.

www.dacoromanica.ro
82 ISTORIA BISERICII RONINETI

stantinopolitane, In halul in care se allá imphritia greceascd,


nu putea sh aibh ; si apoi un Patriarch bizantin nu-i stitea la
indimand pentru a dà agramateleD de inthrire unui nou
Mitropolit. Bogdan nici nu se gâ.ndl a-1 MA din mijlocul (wee-
nicilorD de prin echiliileD Bizantului, ci alese pe un Roman,
am crede chiar pe un tiu de boier, o rudi de Voevod, chci prea
mare e inraurirea lui in toate afacerile, supt Domnii cari
urmeazh. Teoctist era un om invitat, care a dat un mare
avant culturii slavone in Moldova ; trebuie si fi fost pre-
OAR deci intr'una din minästirile care pästrau datinile
acestei culturi, gonite acum din vetrele ei balcanice. Astfel
de ministire era lush' In Moldova numai Neamtul, al cärui
egumen avea, dela oranduirea Mitropolitului Iosif, i grija
Bistritei : Iosif se gändise totdeauna cu iubire la acest lacas
(cal säuD, i bitränetele-i din urmi le si petrecù aici, cum
spune i numele de «chilia Vlädicrii IosifD, phstrat
tarziu Dintre phrintii nemteni, al chror egumen va 11 fost
chiar, se ridica si Teoctist.
Pentru a-1 sfintl, era in apropiere Mitropolitul muntean.
Acesta n'avea, de mult, legäturi cu Patriarchia de Constan-
tinopol ; el nu iea parte nici intr'un chip la sinodul din
Florenta si nici la acela din 4450. Daci ne gandim la in-
chinarea lui Alexandru-Voda. Aldea catre Turci, la politica
de supunere a lui Vlad Dracul fati de dansii, la pacea
Domniei slabului Voevod Vladislav, care tocmai stipania
atunci in Tara-Romaneasci, o ideie se impune. Scaunul
muntean, dezlipit de Bizantul dusman al suzeranului turc,
nu putea legà relatii de supunere ierarhich nouh cu Scaunul
sarbesc din Ipec, pentru ch, In vremea cänd din Tarul de
odinioari se Meuse un cneaz si un Despot, rostul Patriar-
hului de glorioasä sthpanire imphriteascä fusese luat de
simplul Mitropolit al Belgradului, care stitea inch pe atunci
langh Despotul Gheorghe Brancovici. Ipecul dechzut fù supus,

1 Melchisedec, in Rev. p. ist., arch. i fil., III, p. 42, sau p. cores-


punzatoare in An. Ac. Rom., VI.

www.dacoromanica.ro
MITROPOLITIIL TEOCTIST 83

dupd cererea Sultanului, de ciltre Constantinopolitani, altei Pa-


triarhli slave din Balcani 1 in muntii macedoneni, pe phmântul
sal:drift de cellalt aimphratl, Sultanul, mai era, la Ohrida,
un Patriarh sau, mai bine, Patriarhatul acesta, recunoscut
de Bizant incà la 1410,1ntr'un timp cand se putea crede In
BfArAmarea .apropiatä a puterii turcesti prin luptele dintre
fiii lui Baiezid 5, fusese inviat de politica turceascd, pentru
aràpì Bizantului ultimii ascultdtori In privinta bisericeascd.
Tara-Romdneascä i se supuse, dupd placul Turcilor. Dela.
Munteni apoi, Moldovenii luard si ei aceastd supunere.
Un Patriarh Nicodim se intalneste la Ohrida in 1452 3. Dela
el se cerù pentru Teoctist, in imprejurdri care nu se pot
Fitatornici mai sigur, nici pe bazd de cronici, nici pe bazä
documentard, intdrirea, care nu putù sd zhboveascd.
Teoctist a pdstorit Moldova timp de doudzeci i 'chid de ani
In capht, incheindu-si zilele numai la 1477, In 18 Novembre.
dud trupul fostului cdlugdr dela Neamt se cobora In phmântul
mänästirii celeÏ nod., fdcutd de tefan-cel-Mare, a Putnei,
ceia ce ar fi Inca o dovadd eh Teoctist, ca si Iosif, fdcea
parte din dinastia domnitoare 4. in aceastd indelungata arhi-
pästorie a lui, el a luat parte la o suma de acte politice,
ca inchinarea Moldovei chtre Turci supt Petru-Voda. Aron,
pe care-1 recunoscù, In 1455 5, catva timp dupd ce el si
chlugdrii dela Neamt fuseserd pärtenitorii Domnului le-
ai lui AlexAndrel, fiul lui Ilie-Vodd, acel AlexAndrel,
In numele cdruia shvarsise Petru-Vodd cel nou, lnainte
de a-si aräta scopurile personale, omorul dela Reuseni
Jireeek, In Byz. Zeitschrift, XIII, p. 198.
2 Se intentionk de Greci, i impiedecarea unei intemeieri a Patriar-
chiei din Tirnova.
8 Gelzer, Das Patriarchat von Achrida, Leipzig, 4902, p. 15.
4 Inscriptia de pe mormktul lui Teoctist, la] Melchisedec, in Rev-
p. ist. arch. §1 fil., I, p. 253, ori in ,An. Ac. Rom., VII in Kozak,
Die Inschriften aus der Bukowina, I, Viena, 1903, Patna ; cf. Studii
doc., VI, pp. 618-9.
Dobrescu, o. c., p. 35.

www.dacoromanica.ro
84 ISTORIL BISERICII ROMINESTI

lmpotriva fratelui sau. Bogdan. Pe. Stefan lusa, fiul acelui


Bogdan, jertfit fär. tiinta lui, Teoctist 11 primi cu cea mai
mare bucurie, In fruntea boierilor terii, la locul zis Direptate,
unde se ucideau osanditii atunci când el veni cu ceata
sa biruitoare sa-si iea in st5pAnire Suceava, ca o mostenire
pärinteasca. Jurdmântul lui Stefan l'ata de regele Poloniei,
In '1462, nu e facut numai inaintea lui Teoctist, care si
acuma-si pastreaza , o lnoire fata de trecut, care nu incu-
viintase amestecul VIddicilor In afacerile de Stat si nu-i
putuse pomenl ca marturi ai juramintelor, rangul, Indata
dupa Domn, dar e si intärit, prin juramantul s'Oil, de dtre
puternicul Mitropolit 1. Erà ash de puternic i respectat ludir
atunci In 1462, când clericii si boierii moldoveni fura in-
demnati sh jure si ei ca vor, Ostra credinta Poloniei, ca
Domnul pe care-1 luau In chezAsie, Teoctist dà singur acta
In numele tuturora, l'ara a gdsi cu cale macar sa amin-
teasca numele celorlalti eduhovnici, si domni mireni
Moldovei, i bogati i saraci, cu tot sfatul Domnului nostru
Stefan Voevod, i batrAni i tineri, si cu toatä. obstea».

CAP. 11.
Clerul moldovenesc supt Mitropolitul Teoctist.

In cei ani ai lui Stefan-Voda, in toamna anului


1464, clerul moldovenesc aveh in fruntea sa, pe langa epa-
rintele chir Teoctist, Mitropolitul Sucevii», aà suna titlul
cel nou, pe episcopul de Roman, sau de a Thrgul-de-jos»,
Tarasie, urmas al lui Calist , si pe egumenii sau ((popa»,
dupa regula lui Nicodim (popa», Teodor dela Distrita, Ioasaf
din Neamt, Anaatasie din Moldavita i Stabie din Pobrata 2.
Numele lor se aflà lnsemnate In actul prin care Teoctist
1 Huimuzaki, 112, pp. 697-8; cf. ibid., p. 446.
2 studii gi doc. V, pp. 385-6.

www.dacoromanica.ro
CLERUL MOLDOVENESC SUPT MITROPOLITUL TEOCTIST 85

(14. satul Grecii, längh Siretiu, pentru o sumd de azIoti tur-


zestil, de sultanini de aur, pisarului domnesc Teodor Pro-
.dan, care scrisese, cum stim, destule acte de privilegii pentru
mhnhstirile Moldovei.
Legaturi Cu Ohrida. Aceasth organizatie bisericeascd
atàrna de Biserica patriarhald din Ohrida. Dovadd ar fi
hate() privintk si este scrisoarea lui Stefan chtre
aarhiepiscopul iustinianei inthiu, al tuturor Bulgarilor, al
Särbilor si al Daciilorl, sau al aterilor de Aliazdnoapte)!),
prin care Doroteiu e rugat sä trimeatà aoamenii sdi cu
binecuväntarel pentru a Anti. un nou Mitropolit In locul
aMitropolitului nostru chit- Visarionl., care s'a stins,
lucru pe care poate face insh Patriarhul, si acesta,
scuzändu-se eh nu poate veni insusi, aratä ch nu e In
stare a trimete nici clerici din partea sa, ci imputer-
niceste pe Stefan a hirotonisi pe urmasul lui Visarion,
acu cei de acolo episcopi» (?), poftind pentru aceasta
pe Mitropolitul Ungrovlahiei, Macarie, care se constatd
el pentru aceastil vreme 1, apentru cà i acela este din
eparhia noastrb. Si Domnul si Patriarhul se arath foarte
ingroziti de Turci ; Stefan crede cä, a schpat o cliph de
asilniciile musulmanesti», pentru cä Sultanul Mohammed se
luptä aln pärtile Apusului», iar Patriarhul rdspunde ch,
clupd o cearta Intre aboierii)5 din Ohrida i cler, Sultanul,
IntorcAndu-se din Albania, «a poruncit a ne strämutä. In
cetatea lui Constantin, cu vre-o cätiva boieri si clerici ai
Bisericii noastre 21.
Lämuririle cuprinse innuntru Oat interesante, pentru ch
actul, pldzmuit poate chiar in veacul al XV-lea, oglindeste
leghturile Bisericii moldovenesti cu Patriarhii Ohridei. Data
insh pune pe gänduri : Stefan ar fi scris in April 1456 din
1 Comunicare a d-lui N. Dobrescu, dupA un document inedit al lui
Radu-cel-Frumos, in Archivele Statului.
Originalul 1-ar fi aflat Nadejdin in mInAstirea bulgAreascA Sf. Ioan
de la RAlo ; publicatA in rA4CHHKA, VII, p. 177; traducere romAneasci
In Melcbisedec, Cron. Romanului, I, pp. 115-6.

www.dacoromanica.ro
86 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

indictia a 4-a, Doroteiu räspunzändu-i In Octombre din a-


celasi an, indictia a 5-a (crescutd la 4-iu Septembre). Dar
Stefan nu incepU a domni decät in 4457. in 1456 Sultanul
Mat expeditia dela Belgrad, se lntoarse acasá rdnit, In pripd,
fdrd a mai cercà pe alti dusmani, si trecii indatä. peste
Mare, in tara lui Sarukhan-beg, unde se allà cAnd priml
pe solii moldoveni cari aduceau tributul Lupte impotriva
lui Scanderbeg, Domnul Albaniei, le poartä Mohammed In-
susi numai In 1466 i 14672. Nici Cu acesti ani nu se po-
triveste indictia, cum nu se potriveste nici cu 4456.
Niciun izvor nu pomeneste de aducerea lui Doroteiu la)
Constantinopol, unde cellalt Patriarh ar fi vdzut numai cu
nepldcere sosirea, In once conditii, a rivalului säu. Tar-
Moldova 1i avek la 1456 ca i la 1157 si la 1466-7, Mitro-
politul, pe Teoctist, i, dac'd ar fi fost vorba de un episcop.
de Roman 3, si aici ne lovim de Tarasie ce! din 1462 ,
Stefan ar fi insemnat färä Indoialä de ce fel de Mitropolit
e vorba, Cu atäta mai mult, cu cât vechea numire de
aMitropoliel) si «Mitropolitp Incepeà sä facd loe celei, mai
potrivite, de aepiscopie» si episcopatp, ca In actul de la
44434. Astfel autenticitatea corespondentei dintre Stefan
Patriarh 4 nu poate fi primità.".
Organizarea Mitropoliilor. Mitropoliile, sau Mitropolia
episcopia, ìi aveau daniile de pdmánturi i scutirile, drep-
turile de judecatd, intocmai cum le aveau mándstirile.
Sdracii din Suceava si Roman, alcdtuiti in breaslä., erau.
sa fie judecati numai de episcopie. Dichiul judecdtor nu
se pomeneste Inc,ä dar la 1458 e vorba de protopopul ce
stAteA pe längd fiecare Vlädicà si de (c dregAtoro sau, slava-
neste, ureadnic 5.

1 Hurmuzaki, Hz, pp. 669-7 cf. Gesch. des osm. Reiches, II, p. 53.
2 Gesch. des osm. .Reiches, II, pp. 138-40.
3 Cum crede Melchisedec, /. c.
4 In care care credei i Jirecek, propuind numai o schimbare (Byz.
Zeitschrift, XIII, dare de seaml despre Gelzer, Achrida).
Melhisedec, Cron. Rom., I, p. 118.

www.dacoromanica.ro
CLERUL MOLDOTENESC SUPT MITROPOLITUL TEOCTIST 87

Cronica eparhiilor moldovene0i. . ,tefan tinù totdeauna


In cinste pe Teoctist, care rämdne In fruntea boierilor
terii ; de tot atka cinste se invrednicesc si urmasii ma-
relui Mitropolit. Cel d'intdiu a fost un Gheorghie, venit
el tot din aceiasi mhnhstire, de chlugäri chrturari, a Neam-
tului, pentru care i se zice : aNernteanub. El era un ucenic
al lui Teoctist ca i atdtia altIi dintre acesti «Nemteni»,
precum e Visarion care copid manuscripte si la Atos, In
mändstirea Zografului 1. Aici, la Sfhntul Alunte sau Sfeta-
gora, si Domnul moldovenesc erà cunoscut prin binefacerile
sale 2: astfel aceasth Bisericd noud care abid se intelesese
Cu Constantinopolul si-1 schimbase pentru Ohrida, ajunsese
In legdturi Cu locul de cärturdrie i evlavie cel mai vestit
In tot cuprinsul ortodoxiei rdsdritene, cu acela din care,
prin vechiul epopd1 Nicodim, ni venise lumina bisericeasch,
invdtdtura, arta, ce se pdstrau si cultivau In chilii.
Mitropolitul Gheorghie, «Gheorghie cel bdtrAnD, a avut
o stdphnire de 34 de ani si a murit abià in anul 7019
dela Facerea Lumii, deci In 1,510-13, sese-septe ani dupd
ce inmormântase pe marele Domn care-I ridicase la
treapta de cArnauitor sufletesc al terii sale. El se pare a fi
schimbat titlul Mitropoliei, spuindu-si4: «Mitropolit de Su-
ceava si al terii Moldoveh). Lui Teoctist cancelaria domneasch
ii zice6., In adevär : aMitropolitul nostru-» 5, «Mitropolitul din
Suceavav 6, iar el insusi se intitulà, in 1402, eMitropolit mol-
dovenescD 7, i numai pe piatra-i de mormAnt, pusd mai
tdrziu, se ceteste 8: aMitropolit Suceveam sau Suceaval.
Cf. Melchisedec, in Rev. pentru ist., arch. i fil., H, p. 430, no. 17;
p. 433.
2 Burada, ibid., I, p. 397 t0 urm. ; I. Bogdan, in «An. Ac. Rorn.», XXIV.
3 Bogdan, Cron. inedite, p. 96; Melchisedec, in Rev. p. ist, arch. fri
fil., II, p. 137.
4 Hurmuzaki, 112, p. 718.
5 Ibid., p. 669.
ibid., p. 707; Wickenhauser, Woronetz und Putna, p. 453 0 urm.
7 Ibid., p. 697, no. DXXIII.
8 Ultima editie, In Kozak, o. c., cap. Putna.

www.dacoromanica.ro
88 ISTORIA. BISERICII ROMANESTI

Un Teoctist, care i numai prin numele shu aratd


primise cresterea sa duhovniceascd dela arhiphstorul Mol-
dovei, erà egumen de Pobrata in 1474 1. El trebuie sh fie
al doilea Mitropolit Teoctist, care se intampind ca martur
inteun document la 1491 sau 1490 2. Apare, de almin-
terea, numai o clipd ; inainte i dupd dansul pdstoreste
Gheorghie, care e amintit Inch la 15032.
In sfarsit inch un Teoctist era egumen la Neamt, In 1496'.
Si el erà sa fie Mitropolit al Moldovei.
Tarasie episcopul de Roman, a chrui obarsie e, de almin-
teri, necunoscuta, se intalneste pomenit ca eMitropolib, in
acte de-ale lui Stefan 5 Si in cronica terii, 'And la 3 Septembre
'1469, cand stä aldturi cu Teoctist, ei doi flind singurii
epIscopi moldoveni , la slintirea m'andstirii celei noud a
Putnei6: e de insemnat cd, pe cand pentru scriitorii de
hrisoave domnesti si pentru turnatorii de clopote ai Dom-
nului 7 el are si o k(MitropolieD si e numit chiar .2(Mitro-
politul chir TarasieD 8, letopisetul, alchtuit acolo, In Putna,
face hothrat deosebire intre deinnitatea lui Tarasie si a
lui Teoctist, scriind : acu mana preasfintitului Mitropolit
chir Teoctist si a episcopului TarasieD 9 Si dupd sfintirea
Putnei intampinäin pe Tarasie, ca inartur intr'o danie dom-
neascd facutd, acestei mrindstiri la 25 April 4472, dar ca
aepiscopul nostru Tarasie, din Targul-de-josD lo.
In 4488, Octombre, la Roman 'Astoria In eMitropoliev,

1 Arch. ist., I 1, p. 115.


2 Ulianicki, Materiale ruse§te IvIoscova, 1887, p. 118.
3 Dobrescu, o. c., p. 40.
4 Melchisedec, in Rev. pentra ist., arch. (11ologie, I, p, 140, no.
91; Bogdan, Vechile cronici, pp. 251-2.
6 V. i Ulianicki, passim; Hurmuzaki, II 2, p. 708.
O Bogdan, Cron. raoldovenegi, p. 145.
7 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 133.
8 Ibid., I, p, 126.
9 L. c. Cf. 11.1 cronica moldopolonl, in Bogdan, Vechile cronici, p. 175.
10 Wickenhauser, 1. c., p. 459.

www.dacoromanica.ro
CREAREA EPISCOPIEI RADAUTILOR 89

se zice incä'n April precedent, chir Vasilie episcop


Acest episcop al episcopiei de jos a tArgului Romanuluip
ischleste supt actul pacii cu Polonia in Iulie 4499 2: se vede
astfel cd nu mai e Rornanul un a tArg de josb, ci cä o epis-
.copier, nu o Mitropolie, a er erii-de-josp, o aepiscopie de
josv, prin scurtare, se Ad in preajma bisericii Sf. Paras-
.chiva a lui Roman-Vodä si a Doarnnei Anastasia 3. Teoctist
dela Neamt, care erà menit sa fie apoi Mitropolit al Mol-
dovei, urmeaz5. lui Vasilie, si-1 afldm, ca episcop al Mitro-
poliei de jos, In tArgul Romanulub), la 1502 (17 Novelare),
Inc5. supt Stefan 4.

CAP. III.
Crearea episcopiei Rddautilor.

În ultimele shptdmâni ale anului 1479 si In cele d'intAiu luni


ale anului 4480, pana In Maiu, Stefan fiiced sà se aseze lespezi
de marmurA, frumos lucrate, pe locurile uncle odihniau sau
eran socotiti cà trebuie sä se odihneascä lnaintasii 8111, Domni
ni Moldovei : Bogdan-cel-Bätrdn (sau cel Vechiu), Latcu, Ro-
man, Stefan-cel-Barki, numiti toti kstrarnosiD ai säi, precum
si Bogdan, fratele i tovaräsul de cArmuire, putin timp, al lui
Alexandru-cel-Bun, care Bogdan e calificat de a mos» al ctito-
rului celui nou, si, In sfàrsit, alt Bogdan, tatäl lui Stefan 5. in
aldcasulD dela Rädäuti, sus In pädurile din partea de Miaza-
noapte a terii, cei doi d'intaiu stäpAnitori moldovenesti cu
Domnia slobodä fatd de sträini au fost astrucati de sigur In

1 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 136, cf. p. 447.


2 Hurmuzaki, 112, p. 748.
8 Forma latinl a tratatului are insl : a Vassilius episcopus de Romano .
Foros ibid., p. 444.
4 Wickenhauser, 1. c., p. 182.
6 Cf. Studii f i doc., VI, p. 625.

www.dacoromanica.ro
90 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

coltul de umbra al unei bisericlate de lemn. Fiica lui Latcur


Anastasia, care, cum am spus, se pare a fi sotia lui Iurg Lit-
vanul, trechtorul Domn ftirä noroc al neastampdraylor boieri
moldoveni, si mama acelei Anastasia, care a fost sotia lui
Roman-Vodd si mama lui Alexandru-cel-Bun (astfel s'ar 15.-
muri si ingroparea la Rädduti numai a vechii dinastii si, apoi,
mai ales a neamului lui Roman), se strddul pentru inzestrarea
gropnitei domnesti, chreia-i inchind satul Coynanii, din tara
nouä., de curand adausd la Moldova, a Sepenicului. Ina
iiind In viatd Anastasia (t 26 Mart 1420), Alexandru-cel-Bun
va fi clddit bisericd de piatrd pe locul vechii injghebdri de-
lemn. Din nenorocire, In marea zidire ce se vede astäzi, pre-
filcutti, adausd si impodobith, inteo epocd mai tarzie a ar-
hitecturii moldovenesti, de Alexanciru Ldpusneanu, nu mai
e altä inscriptie decat a lui Alexandru-Vodä acesta, care,
inddind epripragul», adecd pridvorul, la 1559, si-a insemnat
numele pe piatra de-asupra lui 1. 0 inoire de cdtre Stefan,
in proportii mai modeste, trebuie primith Irish ca un lucru
sigur.
Alexandru-cel-Bun luck dAduse egumenului mändstirii
dela Rddäuti drepturi de stdpanire, unite cu oarecare pri-
vilegii arhieresti, asupra unui numär de sate, si anume 50,
din Tinutul Sucevei2. Cunoastem numele lor, si satele su-
cevene, ca Lucavdtul, Jadova, Storojinetul, Hliboca, Volci-
netul, Zamostea, Bdnila, Calafendestii, Grdmestii, Volovdtul,
Vicovul-de-sus, sant in cea mai mare parte In coltul de
tard de curand cdpätat, In chip de zdlog, dela regii Poloniei,
stramtorati de bani. Stefan intäri dania la 15 Mart 1490,
and insh, pentru sese sate din pärtile Sucevei, care fuse-
serd inchinate, ecu veniturile lor toate»,edajdii» si epocloanea,
evini», adecd judecdti, si toate eveniturile bisericesti», dela
oamenii de rand ca si dela preoti, ctitoriei sale, dela Putna,
sese alte biserici, ecu sese popi», in stärostia Cerrautului,

1 Kozak, cap. Reidaufi.


2 A se rectifica astfel cele spuse la p. 69.

www.dacoromanica.ro
CREAREA EPISCOPIEI RiDiUTILOR 91

si anume clod. biserici In Cernäuti chiar, doua in Cuciur si


douä. in Mihalcea 1.

Aceasta ne aratä In ce directie se intinded puterea nou-


lui VIAdie.à moldovenesc, a chrui creare nu ni e cunoscutä
din nenorocire prin nicio gramatc1 patriarhald, dela Ohrida
sau dela Constantinopol. Stefan inteleged sä pdstreze tot
pdmantul polon ce se aflà in mâna Moldovenilor si sä.-si
Intindä stäpä.nirea si asupra acelei Pocutii, cu cetätile Co-
lomeii si Sniatynului, pe care, tot pentru un imprumut, de
bani, o avuse dela vecini Alexandru-cel-Bun si care se
pierd use supt urmasii, dezbinati intre sine, ai acestuia. Pe
atunci unul din cele mai sigure naijloace de a consolidd, o
posesiune de teritoriu era a-1 lega cu ierarhia bisericeascä
a terii ckre care fusese alipit. Cu acest gind politic, ma-
rele Domn al Moldovei inzesträ Moldova cu o nouä epis-
copie, care nu e pomenità niciodatd inainte de asezarea
episcopului Ioanichie si de impodobirea cu pietre säpate a
mormintelor domnesti din aceastä necropolä., ale ciärei drep-
turi de a cuprinde trupurile Domnilor trecuserà supt
Alexandru-cel-Bun la mänästirea Bistritei, pentru ca pe
urmä. Stefan O. le strämute la Putna sa. Insusi actul de
(Janie pomenit mai sus supune, in adevär, episcopului Ioa-
nichie toate bisericile cernäutene, afard de acelea care
apucaserä a fi däruite Putnei, inteun timp cand, deci,
nu fiintà Inca o episcopie de Rä.dAuti, al chrei intAiu arhi-
'Astor nu e pomenit deck la 25 April 1472 2.
Dania din 1490 mai are ing o insemndtate. Dupà ce
Domnul moldovenesc iea o mäsurä care privid, pe MO

1 Uricariul, XVIII, p. 58 §i urm. Inca din 1479 §i 1481 se supuneau


sate putnene in ce prive§te judecata §i robota catre episcopia radautana ;
Dan, Aid natirea f i Comuna Patna, Bucure§ti, 4905, pp. 87-8.
2 Wickenhauser, Putna, p. 482; Radautz, Cernauti, 1890, p. 7. La 1469,
and se sfinte§te Putna, nu era episcop la Radttuti, §i de aceia s'au §i
luat pentru manastirea cea nouà unele din satele date de Alexandra-
cel-Bun manastirii-gropnite.

www.dacoromanica.ro
92 ISTORIA BISERICII ROMANETII

veniturile unei episcopii, i rânduiala bisericeasch, el adauge


ca hotärarea ,sa va trebui sh rhmAie nestrdmutatä pentru
toate timpurile, neputhnd A. fie schimbatä, nu numai, cum
se zicea in astfel de Imprejurdri, de chtre urmasii ce ar
fi sh aibd, din neamul shu sau de sAnge strdin, dar si ade
Mitropoliti», ceia ce nu s'a mai spus niciodatd. Cum se
vede, Stefan-cel-Mare, ctitor de episcopii nouh, IntelegeA
sh stdpAneasch de fapt Biserica terii sale, ceia ce niciun
alt Domn mi cutezase a face si niciunul n'a putut face
nici duph dansul 1.

CAP. IV.
Mändstirea Putnei.
Analele Moldovei, redactate de chlughri din mhnb.stirea
Putna, cari legau insemndrile lor de acelea 'Acute mai
de mult in Bistrita lui Alexandru-ce1-13un, mhrturisesc
ch zidirea lhcasului lor s'a inceput la 4 Iunie, duph
alte versiuni 40 sau 20 Iulie 4466. Se lucrá multd
vreme la dAnsa i numai duph biruinta asupra Tata-
rilor, la 3 Septembre 4469, se Mail sfintirea, fiind de
fath intreg clerul moldovenesc 2. La 4471, Stefan, care obis-
nuià deci sä petreach si in casele domnesti dela Putna,
dateazd de aici o danie chtre Pobrata3.
Cladirea sfAnth a Putnei e aslAzi foarte mult schimbat5,
afarä de o ultimd reparatie care i-a dat un lustru de nou-
tate cel putin jignitor. In veacul al XVIII-lea a dres-o Mi-
tropolitul Iacov, iar In al XVII-lea ea fusese prefäcutà,
adhugindu-i-se acel ciubuc, acel colac Impleticit care nu-

Ioanichie se IntAmpin4 i pinA in 17 Novembre 4502; Wicken-


hauser, Putna, p. 483.
2 Bogdan, Vechile Cronici, p. 445.
8 Arch. ist., Ji, p, 115.

www.dacoromanica.ro
MINASTIREA. PUTNEI 93

mai In aceastä. epocä impodobeste liniile bisericilor moldo-


venesti ; cele trei mari feresti gotice ornate ale pridvoru-
lui ne trimet la epoca lui Petru Rares si a lui Alexandru
Läpusneanu, cari vor fi avut si ei de lucru aici, la locul
de lngropare al lui Stefan, tathl unuia i bunicul celuilalt.
In forma ei dela inceput insä, mäindstirea trebuie sd se
fi lnrätisat mai micä i mult mai simpld, fiind i cea
d'intälu lncercare a lui Stefan, ca ziditor de asemenea 16.-
casuri. Un pridvor lngust, In care se intrà, nu prin pa-
retele din fatä, ci prin cel din dreapta, sträbdtut de o usä
joasä avdnd cadru gotic de linii care se taie intre ele in
unghiuri drepte la capete, iar la mijloc se apropie unele
de altele prin salturi in zigzag, printeun sir de mici ar-
cuiri. Ush goticd mai mare, cu linii care se incoardä pentru
a se atinge sus, inteo intalpire de °gild ruptä. Tincla a
femeilor, umbroash, In care abia se descopAr chipurile de
stinti, zugräviti In colori intunecate, de albastru si vandt
mai ales. Un naos mai larg, avand la dreapta si la stänga
strane. Un altar incheind crucea pe care o alcdtuieste In-
treaga zidire. Pe afard ferestuici in acelasi stil ca i usa
de intrare. Contraforturi, räzimdtori de piatrd cioplità,
sprijind zidurile, tdcute din cdrdmidä aparentd, une ori
smdltuitä verde si galben, care alterneazd cu piatra, sco-
tänd in relief firide ce se intind de obiceiu inteo singurd
desfdsurare dela temelia de piatrá pdnä supt stresina de
sindilä ridicatä sus si aplecatd pentru scurgerea usoard a
ploilor dese prin aceste vdi de Carpati. Discuri de smalt,
cu stema terii, cu zmei Incununati, cu ostasi, cu alte chi-
puri ce nu 'se pot deslusl, se lnfig la IntAlnirea arcelor, la
1Mia de supt coperis, precum si pe turnul unic, suptire,
care se tidied pe o dibace potriveald arhitectonicd, special
moldoveneascd, de-asupra naosului. Un puternic turn de
clopotnitd, ridicat din mijlocul zidului de Imprejmuire, are
aceleasi podoabe de piaträ säpatä si discuri colorate, gal-
bene, brune, albastre, verzi (Maistorb din Ardeal, Sasi, din
V. Istoria Rondnilor in chip un icoane, II, p. 49 i urm.

www.dacoromanica.ro
94 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

scoala celor cari lucrasera biserica lui loan Hunyady la


Säntimre ori biserica dela Feleac, Diva Cluj, In epoca lui
Matias Corvinul, dadusera Moldovei aceasta noud podoaba
de arta.
Putna avii In fruntea ei, dela lnceput, un egumen iero-
monah, un apoph, aruia i se da de obiceiu titlul de earhi-
mandrib, aarhimandritil se numesc apoi, In 1470, si egu-
menii de Bistrita si Neamt ce nu se mai Intalneste la
noi pana. In acesti ani. Arhimandritul Ioasaf, pe urma. Paisie
cel scurt, Spiridon si Siluan pästoresc astfel asupra chlu-
gärilor i preotilor din satele ce sant lnchinate mänastirii,
luánd ((Mea» pentru aprescurb, alumanarb, egra-
unte)), ehartiel., Ingrijindu-se de bund starea In toate pri-
vintele a bisericilor si avAnd si judecarea pacatelor duhovni-
cesti, pentru care se lua gloabd g. Se poate ca, mäcar supt
Stefan insusi, acest arhimandrit sd nu fi fost supus po-
runcilor Vlädicäi, fiind el insusi, ca i egumenul Tismanei
oltene, un fel de Vladica.
Si mai departe calugarii caligrafi lucrara In mänastirea
Neamtului, dar °datà cu intemeierea Putnei Barcina scrierii
letopisetului Domniei si al terii treca dela Bistrita mai
veche la noua mänästire donmeasca. Astfel, inteun stil
mai larg, ici si colo cu oarecare avAnt, se puse pe hartie
povestea isprävilor lui Stefan Intemeietorul. S'ar parea
Putna a dat Moldovei, in Domnia lui Bogdan-Vodà Orbul,
and acuma Stefan se odihnia supt lespezile bisericii sale,
un Mitropolit, pe David, care . murl la 1-iu April 15093,
dar e vorba, cred, de un Vladica strain, poate Muntean.

Wickenhauser, Putna, p. 456-7.


2 Dan, O inspectie eclesiastied din anul 1667, in «Candela» din Cer.
nauti, 1908.
3 Ureche, p. 182; cf. Erbiceanu, .Tst. Mitro poliei Moldaviei, p. Lvi
pomelnicul.

www.dacoromanica.ro
ALTE BaNASTIRI I BISERICI ALE LIJI STEFAN 95

CAP. V.

Alte mänästiri i biserici ale lui $tefan-cel-Mare.

In pärtile de sus ale terii, Stefan cllidi, la 4488, mändstirea


Voronetului, pe locul unde fusese umila chilie de lemn a
sihastrului Daniil, si apoi, pe la 4471 1, mändstirea de lemn
a egumenului Misail. Pe urmä, In cleosebite sate domnesti
ale lui, biserica dela Pdtrauti, din 1487, aceia dela Sänt'
Ilie In margenea Sucevei, dela Bädauti Itingh Rádálti,
dela Reuseni, dreaptä, färä. turn pe locul unde fusese
ucis tatill stu, Bogdan-Vodä., pomenesc biruinti pe care le
cunoastem. Altele au legäturi cu lupte a cäror amintire in
scris s'a pierdut. Si biserica Miràutului, unde slujiä. Mitro-
politul Sucevei, a trebuit sa fie refacutà de ansul, potri-
vindu-se poate intru catva stilul cel nou dupä acela al lui
Alexandru-cel-Bun, ctitorul dela Inceput 2.
In Moldova noastrà de azi, .5tefan dlida vechiului tärg säsesc
de odinioarà Baia, unde el cästigase marea biruintä asupra
Ungurilor, In 1467,o bisericä mare, pänä mai ieri In ruinh ;
la Dorohoiu, tásrg de popas pentru negustori, a fost 'Molla de
curänd o alta, a Sf. Nicolae ; cea dela Päptiuti, in margenea
tärgului de mai tärziu al Botosanilor, are data de Septembre
1496. In resedinta domneascd de längri Bahluiu, la Härläu, se
mä.ntui abia la 28 Octombre 17192 biserica Sf. Gheorghe.
unde veniau negustori multi, inca' dela inceputul
veacului al XV-lea, li ddrui .5tefan altä bisericä. a Sf. Ni-
colae_fachtorul de minuni, Intre 1491 si 1493, iar boierul
ski Ion Täutul o bisericd a Uspeniei, care se därämä mai
tärziu 3. Biserica domneascä din Vasluiti e din 1490 4. Cea dela

Kozak, cap. Voronet.


2 Cf. Kozak si critica mea, in Studii doc., VI, p. 607 si urm.;
separat.
8 lnscriptii, II, p. 363.
a Melchisede,c, Notite istorice i archeologice, Bucuresti 1885, p. 133.

www.dacoromanica.ro
96 ISTORIA BISERICII ROMINErI

Hui, atunci numai un sat, pe apa Drdsldvdtului, poartä In pi-


sanie data de 4494 1. In satul Borzestii din Tinutul Bacdului se
face un ideas mai simplu, MIA strane i fdrd turn, in 4493-4,
iar In targul chiar al Bachului, odatä un centru catolic si o
resedintd de episcop, fiul lui Stefan, Alexandru, du-
reazd biserich inch dela 1491 2. Piatra Isi avù o fru-
moasd ctitorie a lui Stefan numai in 1497-8 3. La ScAn-
teia, in pdrtile Vasluiului, este o bisericd ce poarth tot
semnele epocei lui Stefan-cel-Mare, a cdrei inscriptie s'a
pierdut insd, ori a fost prinsä cumvà in ziddrie. Mai sus
In acelasi Tinut, avem dela dânsul malta bisericä spatioasd
a Dobrovdtului, cea din urmd zidire ordnduita de Stefan,
Inceputh la 27 April 1503 si isprdvitd de zidärie In
anul mortii ctitorului, dar nu si de zugrdveald si inzestrare,
care se facurä numai de Stefan-cel-TAndr, nepotul de fiu
al ziditorului 4. Ceva mai veche, ca una ce a fost mântuita
la 4497, e mdnästirea Tazläului, In muntii Bacaului 5. Pe
locul celei mai dureroase in frangeri si jertfei celei mai
scumpe, abine-credinciosul si de Hristos iubitoruh Domn
fdcti mAndstirea dela Räzboieni. a cdrei pisanie, din 1496,
cuprinde o Intreagd povestire a luptei, a ardzboiului/ celui
greu impotriva aputernicului Mahmet Ymphratul turcescr
Cu toatä puterea sa räsdriteanb, ajutat de (Basarab Voe-
vod, cdruia i se zicea LaiotAD 3. Din nenorocire a cäzut
sau a fost sfäramatä piatra de amintire a Bisericanilor din
Neam,t, mAndstire despre care o inscriptie foarte tArzie spuner
cà a fost ziditd si ea ade Stefan-Vodd sin Bogdan-Vodb 7e
Ibid., p. 140.
2 Inscriplii, I, p. 26; II, p. 25.
3 Melchisedec, 1. c., pp. 74-5.
4 Inscripfii, II, p. 206.
6 Ibid., pp. 220-1.
6 Ibid., I, pp. 43-4.
7 Ibid., pp. 42-3. La RAmnicul-SArat se mai pAstrA singura bisericA
pe care stefan a fAcut-o pe plinintul muntean, in amintirea unei bi.
ruinte. Vandalii moderni au schimbat-o dlunAzi, spre ru§inea timpului
nostru, cu G zidire nouA.

www.dacoromanica.ro
ALTE MANISTIRI I BISERICI ALE Lill UEFAN 97

Si vechile clddiri ale Inaintasilor cari apucaserd a zidi


si ei din piatra, au fost inoite si Acute mai mari. Neamtul
lui Petru-Vodd nu se mai poate vedeà astdzi, dar In locul
lui avem inaintea ochilor frumoasa si trainica operd de
arhitecturà pe care Stefan puse sä o sfinteascd. la 1497,
puind o piatrd amintitoare, in care se cuprinde o neobis-
nuitd rugiciune chtre acela care poate aacoperi cu mila
sa de acum si Ora 'n vecb si pe cei mai puternici din
stdpanitorii MIA duratd ai pdmäntului, insä" nu se spune nicio
vorba despre cel d'intaiu ctitor bOtran, al cdrui mormänt nici
n'a fost aimpodobitl Cu vre-o lespede, ca acela 0 lui Stefan
fiul lui Alexandru-cel-Bun, mort de sable si adus aici
pentru a li dat pdmäntului 1. Bistrita lui Alexandru-Vodh
se infOtiseazit astdzi asa cum a inoit-o la 1554 alt Voevod
cu acest nume, un nepot de fiu al lui Stefan-cel-Mare,
evlaviosul tiran al boierimii LOpusneanul, dar o altd pre-
facere a fost ssavärsith Inch' de Stefan insusi, care Mai sd se
sape in litere cirilice cu ductul gotic piatra de mormant a
Doamnei ortodoxe a celui d'intaiu ctitor, Ana, si, neaphrat,
aceia a domnescului ei sot, piaträ care s'a pierdut insil,
fiind inlocuith Cu o alta, a Doamnei lui Stefan Ldcustii,
Mrä a se atinge totusi postamentul sdpat frumos cu po-
doabe gotice 2. Pobrata a fost maritO de Petru Rares la
1530, dar piatra, aflAtoare pänä mai ieri afarh, längd zidul din
dreapta3, a mamei lui Stelan-cel-Mare, Doamna Oltea, tre-
buie sd fi fost lucratd prin evlavia recunosedtoare a ma-
relui ei 1iu, care e pomenit cel d'intAiu in izvodul dela
proscomidie, fOcut tot de Rares 4; si inscriptia de pe locul
de odihnh al unui (Petru fiul lui .Stefan-Voevod cel Baran»
vine tot dela al doilea ziditor al Pobratei 5. Moldovita bu-

1 Melchisedec, 1. c., pp. 1-2, 5.


2 Inscrip(ii, I, p. 37 §.1 urm.
8 Acuma e stramutatl innSuntru, dupti o serbare comemorativa in
August 4908.
4 Ibid., p. 57.
5 Ibid., pp. 59-60.

www.dacoromanica.ro
98 ISTORIA BISERICII ROMINEVI

covineanä, care e, asa cum se vede astäzi, o fundatie a lui


Rares, a primit si ea chip nou, potrivit cu o vreme mai
glorioasä, dela acelasi strAlucit ziditor din nou si inoitor al
ldcasurilor celor mai vechi ; mänä.stirea a si fost darnic in-
zestratä de Stefan, care preved* prin uricul säu dela 1488, cä
egumenul i pärintii sant datori a-i face slujbä de noroc
si biruintä odatä pe sdptdmana, de Luni sara panti Mari
dimineatä, la liturghie, dandu-se atunci cälugärilor, din Mr-
nicia domneascä, si cate un phhar de vin, iar, dupà moarte,
aceleasi rugAciuni, precum i pomenirea la ziva
pentru odihna sufletului säu 1.
dintre boierii lui Stefan se gäsird cativa ca sä meargá
pe urmele lui fäcand biserici In nddejdea iertdrii greselilor.
In micul lhcas, plin de umbrä si umezeala, dela Dolhesti
pe Siretiu se odihneste sora lui Stefan, Maria, sotia lui
Sendrea Portarul de Suceava, moartd la 27 Martie 4486,
In fata ei, Sendrea Insusi, care a zidit bisericuta, anume
pentru ingroparea mldditei Domnilor moldoveni 2 Täutul,
(t1501), credincios Logofát al bätranetelor lui Stefan,
fäcù biserica, la Bälinesti din Tinutul Dorohoiului, pe la
1494, Cu multi ani inainte de moartea stdpanului sdu 3;
toti Täutulestii dorm In cuprinsul acestei mänästiri a nea-
mului lor.

CAP. VI.
Biserica latina supt *tefan-cel-Mare. Resumat.
Si In altá tarä româneascl. Stefan ajunge, nu numai ctitor
de biserich, dar si intemeietor de episcopie. La impäcarea lui
cu. Matias Corvinul, in 1475, i se dtidusera amosii de adä-
1 wickenhauser, Moldowitza, pp. 70-72.
2 inscriptii, I, pp. 62-3.
3 Melchisedec, p. 292 0 urm.; Etymologicum Magnum, II, la afil1ine0is.

www.dacoromanica.ro
BISERICA LATINA SUPT $TEFAN-CEL-MARE 99

post) n Ardeal : Cetatea-de-Balta pe Tarnave i, la Nord-


Ostul provinciei ardelenesti, Ciceul. De aceasta se tineau
riu mai putin de seizeci de sate, si pentru ansele se ase-
zara calugari si un egumen la Vad, pe Somes, unde Stefan
facù i o inaltä biserica de piatra pe care o avem i pana.
astazi 1.
Pana. atunci In Ardeal nu erau decAt mai mult Vladici
ratacitori, cari strabateau tara hirotonisind preoti i im-
partind antimise slavone sau grecesti. Astfel IntAlnim la
1456 pe un Ioan, venit tocmai din Caffa Crimeii, unde,
supt scutul Genovesilor, locuiau tot felul de ileamuri, cu
legile lor deosebite. Cdrmuirea catolica a lui Ioan Hunyady,
care era sprijinit de vestitul calugar loan de Capistrano,
11 prinse trimese la Roma 2. Craiul Mateias incercase a
face randuialä aducAnd in Ardeal pe Grecul unit Macarie,
care stateâ in satul Galati ldnga Bistrita in 1466 3. Vladica
de Vad, hirotonisit la Suceava, ven1 indata dupa. aceasta.
Concurenta Grecului Marcu, care se aseza la Feleac
Cluj si-si Mai acolo o biserica gotica, nu era de temut,
cu toate c,a el ii 'Asti un urmas episcopal, pe fiul preo-
tului romän in casa caruia stated si care din Danciu se
fäcù Danii14. Episcopii de Vad apar apoi cu numele lor,
cum se .va veded, in vremea lui Petru Rares.

Astfel Stefan-cel-Mare &Muse Moldovei organizarea de-


finitiva a ierarhiei bisericesti, liberarea de supt controlul
Patriarhiilor räsaritene, in ale caror contributii vedena
cum inträ Domnia i, in sfdrsit, cladiri de arta originala
potrivita, in fiecare oras mai mare al terii si pe fiecare
loc insemnat printr'o intämplare, trista sau glorioasa, In

V. Neamul rombtese in Ardeal fi Tara Ungureased, p. 488 i urm.


2 Sate 6i preoti din Ardeal, pp. 12-3, i$tefan-cei-Mare, Mihai Vi-
teazul f i Illitropolia Ardealului, in (An. Ac. Romp pe 1904.
lbid.
4 ibid.

www.dacoromanica.ro
100 ISTORIA BISERICII ROMANEUI

leghturä cu desfAsurarea mai noud a principatului mold°.


venesc.

In multele lui incurchturi i greutäti, el a fAcut numai


rare ori o politich religioash provocath de interesele sale
politice, care-1 puteau indreptà câte odath cätre Puterile ca-
tolice. Child, in 1.476, bacalaureatul In decrete Petru de In-
sula merse la Roma pentru a cere ajutor dela Paph Im-
potriva Turcilor cari amenintau Moldova cu peirea, Sfantul
Scaun Mel din acest trimes, de Minh seamh duph chiar
cererea lui, un eepiscop al Moldoveil, atribuindu-i ca re-
sedinth Baia. NeallAnd acolo destui credinciosi si destulet
mijloace de traiu potrivit cu demnitatea lui cea nouh, Petru,
un Italian, se strämuth, inch In cursul acestui an 4476, In
Cetatea-Albd, care aved destui latini, cu asezarea statornicä
sau in trecere, pentru negustorie. (Ind acest mare port
al Moldovei ajunse in stäphnire turceasch, Petru cazd in
robie sau trebui sh plece. Alti episcopi moldovenb, cari
se ivesc cu numire dela Roma, panà la moartea lui Stefan,
au tot asà de putin un rost real Intre Români sau sträinii
de altä lege de pe phinântul lor ca i episcopii de Siretio
sau cei de Arges, a chror serie urmeazä si mai departe,
thcAnd ca un titular fArd resedinth sä urmeze altui titular
zhdarnic 1.

Studii f i doc., xxxvit-vm ; Le Quien, Orions christianus, IIIr


pp. 1119-20 Toma de Zagrodi io, Predicator, numit episcop de Siretid
la 20 Septembre 1497.

www.dacoromanica.ro
PARTEA A IV-a.
. =.
BISERICA MOLDOVENEASCA
SUPT

PETRU RARES.

www.dacoromanica.ro
CAP. I.
ClAdiri.
Impulsul dat de Stefan-cel-Mare in atatea directii ale
vietii bisericesti dà rezultate si duph disparitia lui in 1504.
E adevtirat cà fiul shu Bogdan, ocupat cu alte interese si
alte ambitii, nu se inseamnh cleat prin anume danii de
odoare si cate 800 de zloti, la Rädhuti, la Boman, la Putna
si aiurea, danii pentru care, ca si Stefan in vremea sa, el
cere slujbä in viath si dupä moarte in Dumineca a treia de
dupd. Pasti, poate ziva nasterii sale, arätand anume din ce
va consistà aceastd slujbd bine plalitä.1. Si bisericuta din
Itcani, cu pietre de mormant din vremea sa 2, trebuie sà
fie ctitoria vre unui particular, dintre bogatii targoveti ai
Sucevei vecine ; dela Bogdan-Vodh insusi n'a rhmas nicio
clädire bisericeasch. nouit.
Stefhnith, copilul nevrastnic si urmasul lui Bogdan, n'are
mai mult rhgaz pentru asemenea lucrdri de arth pornite
dintr'o rodnica evlavie. El mantuie insh biserica Sf. Gheor-
ghe din Suceava, inceputh de tatäl shu, biseric5. In care
se asezh Mitropolia. IsprAvi Dobrovhtul in ce priveste
zugrAveala si odoarele 3. Dar sfetnicul, care avù grija
Moldovei in anii de Canard vrasth. ai Domnului si care
primi pentru aceasta ra.splata thierii capului si a starpirii
1 Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 153-5; cf. Dan, Pulna, p. 215.
a V. Kozak, cap. respectiy.
3 V. Ili mai departe, pentru Mitropolie.

www.dacoromanica.ro
104 ISTORIA ISERICII ROMANESTI

neamului shu, Luca Arbure Hatmanul, isi Mai bisericd,


Inteo vale a Bucovinei de astäzi 1. Dela Gavril Trotusanul
(t 1541), alt boier al lui Stefan-cel-Tändr, este biserica dela
Pärhhuti, asemenea cu cea dela Borzesti a bunicului shu,
dar avdnd cloud rAnduri de feresti Inteun pridvor, care
cuprinde la mijloc, intre ele, inscriptia 2. La Välenii sau
Scheaii din Roman se pomeneste ca ziditor Cozma Sarpe,
Postelnicul lui Stefan-cel-Mare si, apoi, fugarul inaintea
urgiei acestuilalt Stefan3. Ddrnicia fatd de Dumnezeu In-
ceped sä. treacd, de alminterea ca si puterea politicd,
dela Voevod la boierii sdi.
in amândoud privintile, Petru Rares, adevärat fiu, harnic
si mdndru, al lui Stefan-cel-Mare, inoieste zilele acestuia.
E insusi un ziditor de biserici nouä. Daca, In phrtile de
sus ale terii, frumoasa mdndstire a Humorului se datoreste
Marelui-Logofät Teodor, om cu oarecare culturd slavon64,
Domnul insusi ava tragere de inimä sä elmpodobeascb
Voronetul phrintelui stiu. Zugrävelile frumoase pe fond
albastru bldnd, care se obisnuiau supt Stefan, skit o Inoire
ce caracterizeazä aceastä. epock In care mesterii zugravi
veniau dupd marii mesteri pietrari pentru a statornici. In
arta rästiriteand un nou tipic moldovenesc. Strdni, catapi-
tezme sdpate, frontispicii de lemn sculptat i aurit de-asupra
usilor se adaug la acest semn deosebitor.
ampodobirea)D aceasta a Voronetului nu e Insä numai
fapta lui Rares, nu e chiar, In rdndul ìntâiü, fapta lui, ci
a Mitropolitului Grigorie, Grigorie Rosca, avdrul lui Pdtru-
Vodd Rares, din Voronet de postrip 2. Si, pentru a se
ajunge la el, trebuie cunoscuti Mitropolitii cari urmeazd lui
Gheorghe.

1 Cf. Kozak, cap. I §i Studii fi doc., VI, pp. 608-9; cf. Iorga, Neamul
românesc in Bucovina, p. 69.
2 ibid., locurile respective ; cf. krt Dan, Putna, pp. 66-7.
3 Inscriptii, I, p, 18.
4 Acelea§i carti ca in nota 1, la locurile respective.
5 Dinulescu, in Candela, IV, p. 147.

www.dacoromanica.ro
URMASII MITROPOLITULTA GHEORGHE TEOCTIST 105

CAP. II.

Urma§ii Mitropolitului Gheorghie. Teoctist al II-lea.

Al doilea Teoctist, fostul egumen dela Neamt aproape


septesprezece ani episcop de Roman, alti opt, a fost
clupä moartea lui Gheorghie mult timp .Mitropolitul lui
Bogdan-Vodä si al lui Stefan-cel-Tânär, ha chiar al lui
Petru Rares. El murl numai la 15 Februar 1528, ca schiv-
nicul Teodor 1. Aveà langh el In soborul arhieresc al Mol-
dovei pe Macarie de Roman 2 pomenit la 1513-4, apoi pe
urmasul acestuia, Dorofteiu, amintit la 1528, pe Pahomie de
Rädauti, ce se lntampina la 18 Novembre 15O4, Si pe cel ce
vine dup5. dánsul, Teofan, care se iveste documentar nu-
mai la Inceputul anului 1528 4. Dorofteiu i Teofan erau
de fatä, lmpreunä cu Macarie, egumen de Bistrita i cu
Acachie de Putna, pästorii celor douä mánastiri domnesti,
In Suceava, de bunä seamd chiar In chiliile dela Mirduti,
cand, In 1528 lncá, Teoctist mur15.
Rares erà, de putind vreme, Domn atunci, si el po-
runcl O. se faca alegerea noului Mitropolit de ciltre so-
borul Vlädicilor moldovenesti, la care credem cä luau parte
arhimandritii celor doud necropole, cu cari se putea
completa numärul cerut de episcopi hirotonisitori, In lipsa
unuia din cei trei oranduiti de Stefan. In adevär, supt
Lapusneanu, cu treizeci de ani mai tarziu, lipsind i VIA-
dica de Rädäuti i cel de Roman, Domnul, care (Ice so-
borub), calege) (tisspa) totusi apatru episcopip si acestia

Bogdan, Cron. mold., p. 454.


2 Cron. Rom., I, p. 154.
8 Wickenhauser, Radautz, p. 11 i urm.
lbid.
ist. lit. relig., p. 44, nota 3.

www.dacoromanica.ro
406 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

(Intdrescv (norrAgHwia) pe cei doi cari lipsiau din cercul


ierarhilor moldoveni 1.
Rand la alegerea unui urmas al lui Teoctist locul de
Mitropolit il inurd, data aceasta, cei doi episcopi, cari
tdresc, la 16 Ianuarie 1528, dania unui cdlugdr din Neamt 2.
La alegere iesi Calistrat, necunoscut ca episcop la Roman
ori Rddduti, pe care-1 IntAlnim lnteo notitd slavond pe un
manuscript aflAtor astdzi in Biblioteca Academiei Romane a.
Pomelnicul mai tâ.rziu al Mitropoliei cuprinde numele lui4.
Dupd Calistrat, despre care nu stim nimic mai mult , vine,
In sfarsit, Teofan dela Radduti 5, care 'Astoria inc5. la 1538
sau 1539, toamna, cAnd Domnia d'intaiu a lui Petru
se isprävise4. Iar, la Roman episcopul Dorofteiu, care se
mai IntAmpind la 15291, se retrase la schimnicie pentru a face
loc celui d'intdiu episcop de nouä carte sArbeascd, lui Macarie.

Trdinicie, strAlucire, influentd asupra afacerilor terii a


avut Insd numai acel Grigorie, vdr al lui Petru-Vodd, vdr
dupd mamä, despre care a fost vorba mai sus. Pornit din
Pobrata, el stdpani acolo ca egumen nu mai putin de doudzeci
trei de ani. In acest timp se Mai, prin osteneala lui, i dupd
indemnul lui chiar, insä cu cheltuiala Domnului celui nou,
abia venit In Scaun de vre-o doi-trei ani de zile, mands-
stire noud Pobrata. (din pajisteD, adecd din temelie chiar 8,

alegere de episcopi moldoveni in 1557-8; retipArire din Rei yawl,


(Cluj), 1907.
2 L. c. pe p. 405, nota 5.
3 Ms. 38 slavon ; cf. Ist. lit, rel., p. 44 §.1 nota 4.
Erbiceanu, i. c.
6 Wickenhauser, Radautz, pp. 43-4.
6 Biserica dela Horodniceni e sfintitA la 8 Novembre 7047 (4538-9), tin
zilele lui chir Teofan Mitropolit al Suceveis; Inscriplit, I, p,' 64; Teo--
fan a fost i dAruitor al Voronetului ; v. Kozak, l. c.
7 Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 159-60.
Cf. mArturisirea lui Grigorie, in Arch. ist., 12, P. 22 i inseriptia,
dela Pobrata, Inscriptii, I, p. 56, no. 41.

www.dacoromanica.ro
11RMASII MITROPOLITULIII GHEORGHIE 107

In Octombre 1530. Petru-Vodä i sotia sa Elena ii gd.tirä


pietrele de morm5nt, frumos lucrate din marmurd, care
se vdd pAnd. astdzi. Astfel se rdpia Putnei, unde se ingro-
paserd. Domnii i rudele lor panä atunci, dreptul pe care si
Putna-1 luase dela Bistrita lui Alexandru-cel-Bun 1. Grigorie
se intoarse dupd Incheiarea arhipdstoriei lui In frumoasa
mAndstire de pe malul Siretiului, pe care o inzestrase i cu
avere noud., descurcAndu-i pe cea veche, pierduth In parte,
unde-si hotärAse si ziva de pomenire, de Sf. Grigore
Teologul, ocrotitorul sdu 2.
Grigorie a fost i lnoitorul Voronetului, la care a Ind.dit
un pridvor rdzimat pe douä contraforturi cu frumoase fe-
resti gotice mari si pe care I-a acoperit ca cea mai strk-
lucità zugravealä ce se vede la vre una din vechile noastre
biserici. Multi ani de zile dupd aceste lucrdri orAnduite
de ansul, el fù Mitropolitul lui Petru-Vodd., In a doua
Domnie, dela 1541 p5.nd la sf5.rsit, apoi al fmlui s5u lije,
numit dupd turcirea lui : Mehemed sau aMahmet), si al ce-
luilalt fiu al lui Petru, Stefan, care fill inmormAntat la
Pobrata, ha chiar al cumnatului cu de-a sila al ace-
stora, Alexandra Ldpusneanu, sotul Domnitei Ruxanda. Se
impd.cd, un timp, i cu Domnia aventurierului Despot, pe
care el 11 Anti ca loan-Vodd, dar inaintea faptelor vrdj-
masesti fat2ä dd ortodoxie ale noului stäpAnitor Grigorie
pärds1 Scaunul arhipdstoresc, in care se asezä acum un al
doilea Teofan 3.

Urmasul lui Grigorie, Teofan, ca i contemporanii säi dela


cele cloud episcopli ale terii, face parte insd din alt curent
bisericesc, a cdrui obarsie trebuie sd o cdutdm In Tara-Ro-
mdneascd..

Ibid.
2 lbid.
8 Studii qi doc., VI, p. 648. Grigorie murl numai la 5 Februar 1570
(ibid).

www.dacoromanica.ro
108 ISTORIA BISERICII ROMINE$TI

In legdtura Insà cu vechea datind a cdlughriei rdzimate


mai mult pe evlavie si pe ddrnicie in a cadí decdt pe chr-
turdrie si pe scrisul nou, e intreaga operd de ctitori a lui
Petru Bares insusi si a lui Alexandru Ldpusneanu, ca cari
se si lncheie epoca mai bogatd si mai glorioasd din arta
religioasa a. Romanilor in Moldova.

CAP. III.
Clddirile bisericesti din epoca lui Petru Rarq.
La Suceava Doamna lui Petru-Vodd, Elena, isi face, in-
tr'un tarziu, la 1551, biserica ei pe längh Mirdutul Mitro-
politului si Sf. Gheorghe, care ar fi singurul prinos al lui
Steldnitd, daCd nu e, prin pretacere, si un dar al Läpusneanu-
lui, cum pare cd aratb. stilul. Petru insusi innaltd biserica Sf.
Dimitrie dia acelasi oras, puternicd zidire ca trei largi feresti
gotice lnflorite in fruntea pridvorului. La Botosani, dela
Doamna Elena, fatd de Despot särbesc, dar care zidià dupd ve-
chiul obiceiu al terii, vine biserica dela 1540-1, inchinath S fân-
tului Gheorghe, i cea a Uspeniei sau Adormirii, care poartd
leatul de zidire 1552, amandoud din timpul cand Doamna
nu mai aved acuma nici sot, nici tii, mdcar fli de legea
ei, ranga dama 1. La Baia, in apropierea ruinelor lui
Alexandru-cel-Bun, ocrotitor al catolicismului, si ale lui
Stefan-cel-Mare, amintitorul de biruintd, Petru-Vodd insusi
face o bisericd a Uspeniei, la 45322. In Tärgu-Frumos,
clddirea Sf. Paraschive Ii pomeneste numele ; in Härldu,
bisericuta lui ,*tefan e intrecutd prin biserica mai mare
a fiului sdu, cu hramul Sf. Dimitrie, care ni s'a phstrat insd
numai in refacerea lui IordUchi Cantacuzino 3 ; mama Voe-
vodului, Maria, fusese doar, in ceasurile care nu erau ale
inscrip(ii, I, pp. 220-1.
2 lbid, p. 63, 0 144.
3 /bid, II, p. 291; I, p. 8.

www.dacoromanica.ro
CLIDIRILE DISERICE$TI DIN EPOCA LVI PETRU RARES 409

lui tefan-Vodä., sotia unui atärgovät din MrMu), spune,


'Astral-id o veche poveste, cronicarul Ureche. Dar mai de-
parte nu se coboarà ctitoriile lui Rares ; nu le afldm niel la
Matra, nici la Iasi, nici la Bacdu, nici la Vasluiu, nici prin
unghiuri, potrivite pentru mänästiri, ale Terii-de-jos.
La Iasi lush langä. Sf. Nicolae cel domnesc al lui Stefan-
cel-Mare, boierii Iurie si Danco lnaltä. o clädire nouä, in stil
mai larg si mai impodobit cu chipuri de sfinti, la 1541'.
La Horodnicenii Sucevei ziditorul e alt boier al lui Rares,
Vistierul Matias, care-si mântuie läcasul la 1538-9, cand era
incä Mitropolit Teofan 2 Pangäratii din Neamt fiintau ca
mändstire bine oranduitä, cu doi proegumeni, multi iero-
monahi, ierodiaconi si destui cälugari kcArturari i prostil,
la 1540-1 3. Frumoasa mändstire Itaca, din *tile Sucevei,
o film insä, precum se va vedea, AIacarie, episcopul de
Roman.

Alexandru Läpusneanu a durat o singurä mänästire, in


amandoud. Domniile sale, Slatina, care erà isprävitä. la 1561 4,
asezandu-se ca stdpan peste bisericà si chilii chlugärul Nil.
Aici zace Alexandru-Vodd însui, emonahul PahomieD,
din neamul sdu, fiicele Teofana si Teodora, pe MO fiul
unei a treia fete, Cneajna, anume Dumitrasco 5.
Cu aceasta märeafä clädire se mantuise era prinosurilor
In piaträ aduse Dumnezeirii ocrotitoare. Doar dacä trebuie
sá se mai adauge biserica Precistei din Roman, facutä de
vhduva Doamnä Ruxanda la 15686.

Ibid., II, pp. 134-5.


2 Ibid., I, p. 64.
8 Arch. ist., 12, pp. 26-7, no. 295.
4 lnscriptii, p. 46.
5 ibid., p. 46 §i urm.
6 Ibid., II, pp. 22-3.

www.dacoromanica.ro
110 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

CAP. IV.
Petru Rare i Biserica Ardealului.
Petru Rares a fost si un ravnitor de stdpanire ardele-
neasch.
A phstrat Ciceul si Cetatea-de-Baltä si a mai adaus la
provincia pArchlabilor säi din unghiul nord-ostic al Ardea-
lului cetatea Ungurasului, targul Retegului i oarecare drep-
turi asupra Bistritei, pe care Irish, cu toate amenintärile
sale lhudaroase, nu putu s'o ieh. Vlädicii lui de Vad phsto-
resc slobod In aceste phrti, In leghturä canonich deplinh
cu Mitropolitii din Suceava, un Teofan, un Grigorie.
Viddica Ilarion apare la Vad In 1523, Incunjurat de popii
Matei, Sandru si Petru, ceränd voie Bistritenilor sh fach o
mändstire nouh Intre Ilärdäu si Telciu 1, mänästire care se
intemeié, In adevhr, si fù prädath de hoti la '1526 2. Varlaam,
alt episcop de Vad, se inth.mpinh Inch dela Inceputul Domniei
lui Rares, de la care primeste, In 1527, o cärj5. 3
Urmasul shu Anastasie, un cleric deprins la rhzboaie,
care alergh innaintea Domnului säu child el treed, muntii
pentru lupte, face o danie de ugbi Putnei4, pentru
aved si el ziva de pomenire acolo : pare sa fi iesit el Insusi din
aceasth mhndstire domneasch. 5.
Apoi, supt Rares si fiii lui, Indeplinesc datoriile lor de epis-
copi un Tarasie (din Iulie 1546) si un Gheorghie (numit in
Ianuar '1550) 6, episcopi de Vad sau de aRhewD,zisi si astfel
duph felul cum sträinii numiau Vadul.

0efan-cel-Mare si Mihai Viteazul caintemeietori, etc.. p. 18 §i urm.


2 Aid.
3 Cipariu, Acte ji fragmente, p. :ay.
4 Dan, Putna, p. 216. Originalul se aft& acolo, §i a fost copiat de d.
I. Bogdan.
6 V. pentru el tefan-cel-Mare i Mihai Viteazul, ca intemeietori,
etc., 1. c.; Doc. Bistritei, I, II, tabla ; cf. Sate p: preoti, p. 17.
6 ibid. Tarasie e numit de Petru-Vodà la 20 lulie 1546, iar Gheorghie
de lije, fiul lui Petru, la 5 Ianuar 1550.

www.dacoromanica.ro
PARTEA. A V-a.
.=.

CURENTUL CEL NOU DE CULTURA


SLAVO - ORECEASCA

IN EPOCA LUI NEAGOE-VODA.

www.dacoromanica.ro
ALCITUIREA NOULUI CURENT SLAVO-GRECESC 113

CAP. I.
Aldtuirea noului curent slavo-grecesc in Tara-Romäneascä.
In veacul al XV-lea, i mai ales In a doua jumätate a lui,
principatul muntean decade In toate privintele, deci i In
privinta bisericeasd. Supt Domni cari se schimbä rdpede,
se strecoarä drmuiri sufletesti färä nicio Insemnätate, care
nu lasri totdeauna mAcar numele ierarhilor. T.n putinele do-
cumente din acest timp abià dacä se pomeneste numele lui
Macarie, Mitropolitul lui Radu-cel-Frumos, si al Mitropoli-
tului lui Basarab-cel-Tändr, iaräsi Macarie, care se int"4m-
pina inteun act din 23 Mart 1482 1. Un Iosif s'ar mai In-
tálni in documente si condici la 1465, duph Lesviodax, un
cercetator al lor, care inseamnä pe un Macarie la 1442 si
pe cellalt numai in 1483 8.

in sfarsit, Mitropolitul Teodor figureazä inainte de c.


1510 In pomelnicul cel mai bun si sig,ur al Mitropoliei din
Tärgoviste 3.
O schimbarea trebuiâ sl se facä pentru a ridich aceasta-
Jala Biserid romaneasd, la Insemnätatea De care o avuse
In a. nii inceputurilor. Putinta unui curent de regenerare
plecat din mijlocul chiar al clerului muntean erà inläturatä.
O inräurire invietoare trebuiä sä vie deci de peste hotare.
La sfärâmarea definitivä a Statului sarbesc, unele ele-
mente dintre clerici si fruntasi au trebuit sä treacä fireste
la noi, pe cand altii, mai insemnati, se addpostird In Ungaria, pe
pämänturile dobändite aici de Brancovicesti, ultimul neam
care a stäpAnit la Särbi. Impotriva Turcilor luptá astfel
Cu Vlad Tepe§, In calitatea lui de cdpitan al ostilor prä-
up6datu, Vlad C;ellugiirui, p. 34.
2 P.. 397. Scrisori nedatate dela un (Macarie Mitropolitul Ungrovlahieis
(4840) la Bogdan, .Relaliile Terii-Romeinepti cu Brapovul, I, Bucu-
re/AL 4905, pp. 279-81.
8 Studii pi doc., V, p. 629, nota 1.

www.dacoromanica.ro
144 ISTORIA BISERICII ROMANErI

dalnice unguresti, un Despot Vuc, zis Zmeul, si neamul


puternic al Iacsicilor.
Radu-cel-Mare, Domnul bogat, evlavios si sldbhnog de pi-
cioare, care pe la Inceputul veacului al XVI-lea stdpAnià
principatul muntean, trebuià sä caute a se folos1 de clericii
sarbi pe cari nenorocirile terii lor ii aruncaserd in lumea
largd. Radu erà fiul unui om care, inainte de a MA puterea,
la bätränete inaintate, fusese cAlugdr multi ani de zile,
de aceia i ca Domn e cunoscut supt numele de Vlad Cd-
lughrul ; Vlad-Vodd clddl cloud nandstiri, pe and Inain-
tasii säi mai apropiati n'au läsat niciuna, 6.'6 dela Radu-cel-
Frumos n'a Alms decal amintirea mändstirii Tanganul,
astdzi inlocuith printr'o biserich de sat. Dela fostul Cdlugär,
al cdrui gaud rdmäsese indreptat cdtre Dumnezeu, avem
mandstirea Glavaciocului, in care a fost si ingropat mä-
ntistirea e preracuta de Constantin Brâncoveanu schitul
Babele, care nu se mai phstreazd 1. Cea d'intdiu rdmase neis-
pravitd, si nici Radu-Vodd, ocupat aiurea, n'a putut s'o aco-
pere cu chipuri de sfinti, läsand aceastä grijd lui Neagoe
Basarab i lui Radu Paisie, ceilalti doi din sirul Voevozilor
evlaviosi inainte de toate ai Terii-Rorndnesti, chlugdri 'eau
fii si ucenici de 0.1ughri. La schitul Babele, mantuit In
1492-3, se pomenesc, pe langd numele Voevodului ctitor
si al egumeaului Visarion, si acela aI lui Radu si al unui
frate, necunoscut de aiurea, al acestuia, Mircea, precum
numele Mitropolitului Ungrovlahiei Ilarion, care nu se mai
intampind aiurea 2. Si la mAndstirea Govora, de peste Olt,
umil schit de lemn, Radu-cel-Mare e pomenit ca inoitor, de
inscriptia mai tArzie, dela Constantin BrAncoveanu 3, si me-
sterii Bräncoveanului 1-au si zugrdvit pe ziduri : incununat,
In haina de brocard rosu si verde, cu bland de samur, guler
räsfrant, cu mdrgáritare cusute pe mâneci, cu lungi bucle de

1 Upèclatu, 1. c., pp. 47-9.


2 Ibid.
Inscriptii, I, p. 178.

www.dacoromanica.ro
ALCITUIREA NOULUI CURENT SLAYO-GRECESC 115

par facute drotul si cu acei coturni rosii cari amintesc


Cu
datina imparäteasch bizantind ; Doamna 'Catalina, purtand
pe frunte un val alb vargat ce-i cade pe umeri, se vede
Tanga sotul ei 1. inch de pe timpul lui Radu, miile de aspri din
Vistieria munteneasch lncepusera a calatori la locurile de
inchinhciune ale Sfantului-Munte Atos, alegindu-se
stirea ruseasca, slavona, Rhosikon, precum i acea a Sf. Ilie
si Filoteu 2,
Fiul maicei Epraxia si al lui Vlad Calugarul, podagrosul
care strabatea tara In cdruta, spre a imparti dreptatea din
cel mai curat izvor al ei, trebuia sa se deosebeasca, si el,
mai ales prin evlavie. A Mont, la rändul lui, un sfant ideas,
dar numai unul, asupra caruia a gramadit toatd bogatia ce-i
atatea la indamanä. Pe un deal. de-asupra Targovistii
oursului lalomitei, in mijlocul viilor domnesti, el indltd, in-
locuind o veche bisericuta ce fiinta Inca la 14313, o strd-
lucith biserica inteun stil nou, deosebit de al innaintasilor.
Un patrat de marmura alba, scumpä, adusa foarte de departe ;
douä turnuri mari In fat& de-asupra pronaosului, un mai
mare turn In fund ; firide, In cloud randuri, ca la bisericile
lui Stefan- Vodä, i linii In relief, care le deosebesc, Incin-
Wand biserica ; roate shpate 'n piatra in locul discurilor de
obisnuite 'n Moldova ; arabescuri de sculpturd miga-
loasa, gingasd pe linia ultima a frontonului rotunzit sus, pre-
oum si pe baza turnurilor, in sfarsit. In jurul ferestrelor
pe cele cloua registre cal inscriptie la dreapta i la stanga
de intrare, care se deschide In chiar pdretele frontonului 4.
Spirit rdsdritean din minunatele biserici bizantine i bizan-
tine-armenesti, sapate ca o horbotd, si spirit apusean, ve-
netian, spirit al Renasterii, cu liniile arhitectonice simple si

.Ibid p. 179.
2 Ciparia, Archivu, pp. 198-9, dupl Uspenschi ; y. i Langlois, Le
Mont Athos ; cf. Cony. lit., XXXVI, p. 959.
8 Inscriplii, I, p. 98.
4 V. Floarea Darurilori II, sau Iorga, lstoria Romdnilor,
1908, p. 349.

www.dacoromanica.ro
f16 ISTORIA. BISERICII ROMINESTI

armonioase, Cu frumoasele slove rotunde, intiparesc aceasth.


bisericd mhreath Cu un caracter particular.
Inscriptia din 1501 a bisericii, lucrate timp de doi ani.
de zile, pentru a ti impodobith ecu toate bunhthtile i Cu
mari frumusete», afard de zugrhveald, care rhmase pe
seama lui Neag,oe-Vodh , are o stilizare bogath, mai grea
deck In bisericile lui Stefan, care, in toate ctitoriile sale
afard de a Neamtului, spuned laconic numele intemeietorului,
hramul bisericii i veleatul 1 inch de atunci inrdurirea li-
terara a Bisericii sarbesti bleeped sä se simth2.

CAP. II.

Patriarchul Nifon i organizarea Bisericii muntene.

Peste un an de la sfmtirea mhnhstirii Dealului, de epis-


copul ce va fi fost atuncea, ajunged din nou la cdrmuirea.
arhiphstoreasch a Rdshritului grecesc si a terilor in legh-
tnrd cu dânsul un bAtrân cleric, Nifon, Sdrb dupb. tata,
Grec din Peloponez dupd mamh, care mai sthtuse in Sca-
unul ecumenic de douri ori, dela 1486 la 1489 si dela 1497
la 1498, avdnd, neaphrat, multe si dese leghturi cu principatele
noastre. Nifon nu era un om de o viath sfauth mai presus-
de once indoiala i critich : se ddduse In 1486 drept ruda
Patriarhului Simion, care murise atuncea, i cu false mdr-
turii izbuti sh se puie in stdpAnirea averii lui. Pentru aceia,
a sj fost izgonit intdia oara de pe tronul patriarhal, pe care
totdeauna a trebuit sh-1 apere impotriva multor concurenti,

1 Inscriptii, I, pp. 98-9.


2 Ar fi interesanti forma a ministirii Nucetul, cliditi de-
pircalabul de Poienari, Gberghina, care tinei pe Neaga, poate sora lui
Neagoe ; cf. Inscrip(ii, II, pp. 362-3; Nicolaescu, Documente slavo-ro-
mane, Bucure§ti, 1905, pp. 8-11. Ei avuri si o fati Neaga. Se pare a
Gherghina eri frate cu Rada, mama lui Radu-cel-Mare ; ibid.

www.dacoromanica.ro
PATRIARCHIJL NIFON I ORGANIZAREA BISERICII E7

ceia ce ldmureste si scurtimea celor trei carmuriri ale sale 1.


Totusi Nifon era un om foarte Invhtat si un bun organi-
.zator. La ultima lui ch.dere, Radu, care prin daniile sale
care Muntele Atos si Locurile Mute intrase in stranse
leghturi, ca i tathl shu, Vlad-Vodd, cu ierarhia greceascd,
porn pe Nifon sä vie la dansul in tará pentru a da vietii
bisericesti a Românilor munteni o alcatuire statornich.
Astfel el voià sä. puie Tara-Româneasca la acelasi nivel cu
Moldova, pe care Stefan-cel-Mare stiuse a o inzestra cu
episcopiile trebuincioase, legate canonic intre ele.
Nifon erà cu deosebire preghtit pentru un rol ca acesta.
Särbul dupd tath invdtase chlughria dela un chlughr dela
Vatoped din Atos ; 11 hirotonisise diacon Nicolae patriarhul
Ohridei, al Iustinianei cei d'intaiu si al tuturor Bulgarilor
si al Sarbilor si al Albaniei si al altor laturiD, chtre care se
Indreptard atoate bisericile pravoslavnicilorp, serie biograful
lui Nifon. Mai departe, el fusese duhovnic al vestitului Scan-
berbeg, aphrAtorul Crestinätätii in Albania liberd, supush
tot Ohridei, apoi ucenic i tovaräs al lui Zaharia, care RI si el
Patriarh In acest Apus bhlcanic al Slavilor i ajunsese in-
tamplhtor la Constantinopol, cand Sultanul Mohammed
scoase pe Zaharia in folosul ocrotitului shu, Marcu, i sill
astfel pe cel d'intaiu st vie la Imphrätie pentru a se -in-
drepthtl. Petrecuse, in sfarsit, panh a nu ajunge Mitropolit
de Salonic si patriarh, timp Indelungat in mhnhstirile din
Atos, unde-si desäivars1 pregdtirea in credinth i culturh.
Atosul se tinea Irish in parte si cu asprii lui Vlad-Vodh
ai lui Radu-Vodh, si Domnii Moldovei 11 impodobiserh cu
darnicie : la Zograf, mänästirea Bulgarilor, era turnul lui
Stefan-cel-Mare, cu dar pentru corhbii), facut in 1474-5
inoit de full ctitorului, de Bogdan, la 1516-7; ingsi bi-
serica Zog,rafului a fost facuth din nou, din temelie, de
Stefan, al carut chip, in calitate de ctitor la DobrovAt

Banduri, Imperium orientate, reprodus in Magazinul istoric, IV,


p. 373, nota. Cf. §i Gelzer, Achrida.

www.dacoromanica.ro
118 ISTORIA. BISERICII ROMANEFI

apriana, se si vede pe ziduri, laugh ale lui Ldpusneanu


Vasile Lupu ; i trapezdria e o fundatie moldoveneascd.
Bogdan lncepuse i biserica dela Dochiariu, pe care o mantul
numai Ldpusneanu, la 1567. Petru Rares addugise danii la
Sf. ban Botezdtorul, care pdstreazd chipul sdu 1.
tn Nifon deci, ca si odinioard In Nicodim, cdruia nu-i era.
asemenea insa. In smerenie i despret pentru bogdtia lumii, se
imbinau cele doud neamuri ca si cele cloud curente ce se luptau
pentru Intdietate: grecismul, din Constantinopol i Atos, si sla-
vonismul din pitrtile de pe lanp,.5. Dundre ale peninsulei
canice, cu aceiasi lndreptare, cdtre situatia politicd auto-
nomd." i cdtre bogatele mijloace bdnesti ale terilor romanesti.
Radu acerin pe Nifon dela Sultan, si cererea i se In-
deplini. Erà sa fie, dupa spusa Iduddtorului sau mäcar,
eindreptAtor i Invätätor de legea lui Dumnezeu, tatd
pdstor i solitoriu la Dumnezeuv. Deocamdath chemarea
lui era sd adune sinodul de organizare bisericeascd. Mitro-
polital muntean lipsia.; episcopi de Severin nu se mai nu-
miau de mult ; era o adancä deadere in Biserica terii.
Nifon Mai deci adunare numai cu atoti egumenii dela
toate mandstirile terii Ungrovlahiei si tot clirosul bisericii,
cu Domnul §i cu toti boierii, ca preotii i cu mirenii». Cu
ei toti impreund. Ma el astfel asezamäntul statornic pentru
Mitropolia terii, pentru episcopia olteanä. a Severinului,
pentru episcopia dela Rdshrit, care RI asezath in vechiul
targ de cdtre hotar, al Buzdului. «Hirotonl», scrie panegi-
ristul, asi doi episcopi, i li deade si eparhie hotäratd,
care cat va birub.
Nifon rdmase si mai departe in teark ceia ce se pare
cd nu era. In gandul Domnului care-1 ceruseD numai
pentru un anume scop, acum indeplinit, iar nu pentru a
fi tinut MIA capht, cu atata cheltuiald. Cel d'intaiu lute
Burada, in Rev. p. ist., arch. t;i fil., I, p. 397 0 urm.
2 Viata i traiul Slinfiei Sale pcirintelui nostru Nifon, de Gavriil
Protul Sfetagorei, Bucure0i, 4888, la inceput; cronica lui Stoica Lu-
descu, in Magazin, IV, p. 234 0 urm.

www.dacoromanica.ro
MX/dSTIRILE OLTENE ALE CRAIOVE.$TILOR 119

egumenii dela Atos, Gavriil, care a pbvestit si viata acestui


Sfant nou, cautd insd a Ihmurl altfel plecarea acestui strdin
trufas, care trebuie sd, fi privit tara cu toate ale ei ca un
loe sdlbatec, vrednic de a fi lovit cu asprime pentru aph-
catele» sale cele multe : Nifon ar fi cerut Domnului sd
desparta pe sora sa märitatä dupd boierul moldovean Bog-
dan, care-si avea acasd la el sotia legiuitä, pArdsitil fdrd
cuvänt 1. liare pretentiosul Grec i intre sora sa Caplea,
care muri la 1511, si fi]. IngTopatd la Dealu 2, Radu nu
stdta la indoiald. Nifon trebui sd plece spre Atos, unde se si
stanse, la 12 August 1508 3, rásánd pe Mitropolitul i epis-
copii hirotonisiti de dansul s'd pdstoreascd färd amestecul si
Infrunthrile lui umilitoare, Tara-Româneascä.
Plecarea lui Nifon se va fi petrecut prin 1508, când
Caplea, care pierduse pe sotul ei d'intaiu, Staico, la 1507,
putuse ajunge sotia lui Bogdan 4, cdci nu am intelege
o sedere mai Indelungatä a lui In .tará. La aceastd data,
curentul Farbesc era In miscare pentru a luà locul trecd-
toarei inrauriri care, prin Nifon si Atonitii ce-1 incunju-
rau, venise deocamdata din partea Grecilor.

CAP, III.
Manastirile oltene de cultura slavona ale Craioveatilor.
Viata principatului muntean e condush de pe la 1480
pana la stdpAnirile sigure ale lui Vlad Cdlughrul si Radu-
cel-Mare de Vornicul Neagoe din Craiova, Indltat la boierie
si influenth de Vladislav-Vodd, cel omorat de Tepe§ la 1456,
si de fiji sái, Barbu, PArvu, Danciu, Radu, Preda, cari in-
lbid. .

2 LApèclatu, l. c., pp. 63-4.


3 Viatct, p. 55.
4 ht. lit. rel., p. 46, nota 2; Lapddatu, pp. 64-5.

www.dacoromanica.ro
120 ISTORIA BISERICII ROMANqTI

cunjurd i aphrd pe Basarab-cel-Tändr, contemporanul lui


$.tefan-cel-Mare 1. Feciorii lui Neagoe, Craiovestii, dintre cari
Barbu, ce] mai mare, ajunsese Ban-Mare, dei Severinul
erà pierdut cátre Unguri, iar al doilea erà Vornic, clddiau
pe la 1497 2 In muntii Gorjului o mAndstire noud, In care
asezau moastele Sfantului Grigore Decapolitul, cumpärate cu
multà cheltuiald din Serbia 3. Mesterii erau Români, Do-
bromir, Dumitru i Chirtop, ca i ispravnicul Stoian, dar
numele celui d'intaiu egumen, Marcu 4, pare sd arate un
sträin.
De fapt mändstirea, In cuprinsul cdreia Barbu,
lugdrit ca Pahomie, ii afld addpostul cAtivä ani dupd is-
prdvirea bisericii 5, ajunse rdpede un nou si mare focar de
culturd slavond, de acarte särbeaschI. Chipul d'intaiu al
Bistritei nu ni s'a pästrat, biserica fiind inlocuitä astdzi cu
o clddire ce n'are nici o sutä de ani, dar Muzeul din Bu-
curesti pdstreazd astäzi manuscriptele serse acolo, lucrdri
de caligrafie, care pot stä alkuri cu acelea din Neamtul
Moldovei ; s'au gdsit acolo, dupd atätea pierden, nu mai
putin deck 72 de manuscripte slavone, 4 grecesti si 44
romanesti.
La Strehaia mehedinteanä., unde va fi fost resedinta nou-
lui episcop al judetelor oltene mai tärziu, cum N om ve-
da., s'a lntemeiat pentru scurtä vreme, pe temeiul acestei
traditii, o episcopie la Strehaia ca i la Brancoveni se vede

V. piatra de mormant a lui Neagoe, in Inscripii, I, p. 400, no. 198.


2 Inscriptia are : 4-iu Octombre 1519; avem irisa un act de danie
din 4506 si un clopot din 7005=1496-7 ; Tocilescu, Raporturi
asupra catorva mclniístiri, etc., din An. Ac. Ro in., VIII, p. 50. Data de
4519 se explica prin aceia ca o a doua Bistrita ft1 intemeiata dura da-
ramarea celei d'intAiu de. Mihnea-Voda. V. mai departe. Cf. Bogdan,
Relaiiile cu Brapvul, I, p. 305.
V. inscriptia veche a Bistritei, in Inscriptii, II, p. 81, no. 225; cf.
Manuscripte din biblioteci stra- ine, din An. Ac. Ro m., XXI; I, p. 47.
4 Inscriptia citatá.
5 lbid., pp. 81-2, no. 4.
Odobescu, In Revista Romana, I.

www.dacoromanica.ro
MITROPOLITUL SARB MAXIMIAN 121

amintirea fratilor Craiovesti, Banoveti dupa dregatoria lui


Barbu, i Párvulesti, dupä numele celui de al doilea frate, cari
S'all vesnicit ca totii i prin cadirea de paraclise la mänästirea
Xenofului din Sfantul Munte 1 ingroparea lui Parvu, fratele
lui Barbu, In mänästirea Snag,ovului arata legäturi stranse
ale Craiovestilor i cu acest läcas, mai vechiu decá.t anul
4431 2; acolo se inmormânteazä, de altfel, i Logorátul sta-
tornic al lui Neagoe, loan 3.

CAP. IV.
Mitropolitul sarb Maximian.

In 1507, toamna, pe urma unor certe pentru addpostirea In


Tara-Románeasch a unui pretendent la stkAnirea Moldovei;
Bogdan Orbul treca hotarul, ca odinioard tatäl säu, Impo-
triva unor Domni munteni, dintre cari unul, Radu-cel-Fru-
mos, ii l'asase lui Bogdan drepturi asupra Terii-Românesti,
si se oprl pe malul cellalt al Râmnicului, fäcänd aici cea
d'intäiu tabärä. Il impiedecá de a merge mai departe, lmpo-
triva unui Domn evlavios care nu yola sd-si pangareascä
nanile värsänd sängele in lupte, aun chlugär anume Maxi-
miau, fiul lui Despot Tarul sarbesc», care, lucru vrednic
de tinut minte si din alte puncte de vedere spuse
asAnteti crestini si de acelasi neam» (aded. numai : din
acelasi sänge ei, Domnii), i aduse astfel lncheiarca unei
paci, jurate pe evanghelie, pe temeiul vechilor hotare 4.
Maximian erò. Gheorghe, flul lui Stefan, fiu si el al lui
Gheorghe Brancovici, care stapánise asupra Serbiei libere ;

1 Burada, in Reu. p. ist., arch. ti fil., vol. II, p. 78; /nscriptii, I, p.


211; II, p. 71 §i urm.
lbid., I, pp. 458-9.
Ibid., pp. 460-1.
Bogdan, Cron. inedite, p. 48. Notita, yi in cronica lui Ureche, p. 181.

www.dacoromanica.ro
122 ISTORIA RISERICII ROMANESTI

adäpostit In Ungaria tatäl säu rätäcise prin pdrtile Al-


baniei, negásind prilej sä domneascd , el se luptä In oastea
regald. Inca la 1491, impreunä Cu fratele säu Ioan, frate-
rnal mic , i Cu fUi lui Dimitrie i 5tefan Iacici, fruntasi
ai pribegilor shrbi trecuti peste Durare. Dimitrie
luase pe fata lui Lazdr Desputul, si Elena, ilica lui *tefan
Iacsici si nepoata lui Dimitrie, a fost sotia Despotului loan.
Incä din 4486, se pare, Gheorghe intrase In mandstirea Cu-
pinic, unchiul stiu Grigore murise chlugdr la Chilandariul
Atosului unde insd nu erà sä rärnhie, cu toate cä In
viata lui n'a mai pärdsit rasa chlugdrului. In '1496, el si
fratele sdu, Impreura cu mama lor, Anghelina, fac o (larde
pentru mdtastirea Sf. Petru si Pavel dela Sfa.ntul Munte. La
1503, muri Despotul loan, care duceh si el, In anii din urrnd.,
o viath dephrtatd de lurne, la Cupinic si apoi la Bersacovo,
ash Incht pdrintele Maxitnian Infhtisà acuma singar drep-
turile dinastiei sarbesti izgonite de Turci 1.
Se poate, Cu toatä asertiunea biografului sdu ca Maxi-
mian sá fi venit numai ea sol al regelui Ungariei pentru
a impiedech un räzboiu Intre cele flota teri românesti. Cu
atät mai mult, cu cht, dula chtevà säpamAni numai dela
acea predica izbutita dela Rämnic, Radu-Voda face o In-
voiald solemnä cu Sasii 51, lnvoiald pe care poate el va fi
jurat-o lnaintea fäcätorului de pace 'n numele lui Dumne-
zeu si al Craiului. La 4501 Incd, Radu Insurase pe fiul su-
rorii sale Caplea si al Logofhtului Staico, PArvu, cu fata
eräposatului Dimitrie 1acicii3.
Maximihn ar fi 'Amas ìnsä, dupd unele mdrturii, In Tara-

Viata lui Maxim sau Maximian, in Glasnicul sArbesc pe 4859; tra-


ducere romaneasca in Arch. ist., II, p. 65 i urm. ; Engel, Geschichte
von Serwien, p. 448 i urm. Viata lui Maximian si a Anghelinei Id in
Pravila de rugeiciuni slavon dirt Rinanic, 1761, n-le 10 §d 43; cf.
Picot, in Columna lui Traian, 1883, n-le 1-2.
2 Engel, Gesch. der Walachey, pp. 187-90.
8 Pretendenti domnegi, din An. Ac. Rom., XIX, p. 15, nota 8; LA-
pëdatu, o. c., p. 64.

www.dacoromanica.ro
MITROPOLITIIT, SARI3 MAXIMIAN 123

Romaneasca 1. A.r fi fost cel de-al doilea Mitropolit canonic


al Terii-Romanesti, duph cel hirotonisit de Nifon si al &drill
nutne nu-1 cunoastent inch ; siguranta phstoriei lui o am avea
si prin Insemnarea lui lntre Mitropoliti in pomelnicul din
Targoviste, care stie de Mitropolitul Maxim2. Ar fi stat
astfel la noi panh la moartea lui Radu, Intamplata cateva
shpaimani duph .cele douä tratate cu Afoldova si cu Sasii ;
mergand In Ungaria ca sá vesteasch suirea In Scaun a lui
Mihnea, fiul lui Vlad Tepes, ar fi rhmas acolo, de frica
pornirilor tiranice ale noului Domn, lacom ucightor de
boieri, i s'ar fi asezat la mhnhstirea, zidith de dansul, a
Crusedolului, pe care ar fi phrdsit-o, panh la moartea sa,
Intarnplath In 18 Ianuar 1516, numai odatd, ca sa bine-
cuvinteze pe Neagoe, urmasul plin de evlavie al lui Mihnea
tiranul i catolicul, i sh-i dea de sotie pe nepoata lui de
frate ori vara sa Milita, care ar fi tot odatd si fiica lui
Lazhr, fostul Despot 8arbesc 3. De fapt, din aceste a tnintiri
nelämurite si din aceste constructii pline de multä inchipuire
n'ar ies1 si vremea cand Maximian, pe care cronica mol-
doveneasch 11 numeste la 1507 numai a fiu de Despob
achlugärp, a fost Mitropolitul terii. Pomelnicul Mitropoliei
cunoaste numele shu, ce e dreptul, dar cronica, aproape
contemporank a episcopului Macarie, al Romanului, math
ch Maxim Despotul a fost AMR aduph aceia de aarbiereii
moldovenestb ca aMitropolit de Belgrad) 4.
Oricum, finta lui Maximian In tara reprezintä. Inch un
element din acea influenth sarbeasch asupra rosturilor bi-
Engel, Gesch. von Serwien, p. 453, dupii biograful su citat sau
dupä cronica, din veacul al XVII-lea, a lui Glieorghe Brancovici,
fratele Mitropolitului Saya: cf. Aron Densusianu, in Revista critico-
¿iterará, 1893, nr. 3. MArturille lui Brancovici cel nou se adeveresc in
parte prin acelea ale unor izvoare contemporane.
2 Studii i documente, V, p. 629, nota 1. In pomelnic, cum s'a spus
la p. 113, un Teodor se OA intre Atanasie cel vechiu qi Maxim.
3 AltA biografie a lui Maxim, in Glasnicul sArbesc, XXI ; tradusA de
I. Bogdan, in Cron. mold., pp. 269-70; v. Engel, l, ult. cit., p. 454.
4 Bogdan, Cron. mold., p. 150; cf. p. 269.

www.dacoromanica.ro
124 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

sericesti ale Românilor, care lncepe supt Radu, se dezvoltd


pe deplin supt Neagoe si trece Indatd asupra Moldovei. Un
al treilea element vine Cu cAlugarul muntenegrean Macarie,
meter de tipar slavon pentru peninsula Balcanilor.

CAP. V.
Macarie, mesterul de tipar slavon.
inceputurile lui Macarie tipograful nu sant cunoscute. De
sigur va fi petrecut un timp la Venetia, unde se va fi Invdtat
sd umble cu slovele. Asezat un timp pe Muga micii dinasti
Cernoievici din Muntenegru, rá.mb.sith vesnic amenintata a ma-
relui principat de odinioard al Zentei, el lnaltá numele lor prin
tipdrirea celei d'intdiu Psaltiri slavone si a doud cärti de rugh-
ciuni i cântdri. Asupra ocrotitorului sdu Insd, Gheorghe
Cernoievici, se abätù nenorocirea când Turcii prttrunserd
in acest colt departat al Apusului balcanic Macarie, chemat
poate de Maximian, se indreptd atunci cá.tre tara, vestità.'
Intre toti crestinii rdshriteni pentru iubirea de lege, simtul
de artä i ddrnicia ei, a lui Radu-cel-Mare. in 1507 incd,
el erà aici i incepeà tiphrirea unui frumos Liturgheriu, cu
slove mari, drepte, de tdieturd venetiand i mdiestre imple-
tituri de linii, ca in manuscriptele moldovenesti i bistri
care se ImpArti numai cAteva luni dupd moartea celui
d'intdiu ctitor al tiparului romAnesc, la 10 Novembre 1508 2.
La Dealu, sau, mai curând, pentru cd aici lucrul de impo-
dobire a urmat pana pe vremea lui Neagoe, la Bistrita
Craiovestilor, unde se zice cd i Maximian ar fi serbat
nunta Militei, s'a fácut aceastd nobild lucrare de artd.
La sfársitul textului Liturghiilor, Macarie dd cu slove
rosii, In chinovarul pdstrat pentru Impäratj, numele lui
lorga, Gesch. des osm. _Reiches, II, pp. 283-4.
2 Bianu i Hodog, Bibliografla Romdnd, I.

www.dacoromanica.ro
MACARIE, MESTERUL DE TIPAR SLAVON 125

Mihnea Marele Voevod a toatd tara Ungrovlahiei si al pdr-


Olor de Maga' Dundre, fiul marelui lo Vlad Voevod», addu-
gind astfel la titlul obisnuit al Voevozilor munteni pArti care
amintesc pe al marilor Voevozi sArbi din Zenta i Hertego-
vina, stripani i ai atermului Mdrii). Pe Mitropolit nu-1 po-
meneste, si poate nici nu va fi fost unul pe acea vreme,
sau putereu lui erà prea slabä. pentru ca acest chlugdr
strdin privilegiat sd-si simtd datoria de a-1 aminti.
Aceastä actiune culturald, aceasta viatd pasnich In ierarhie
oranduita furd Intrerupte prin scurta stdpAnire vijelioasä a
afiului lui Tepep. Despre rämtatea lni vorbeste biograful
lui Nifon, dar ni e ingäduit a crede cä patima lui Mihnea
de a t'ala si a prigonl a fost atAtatd si de uneltirile Craio-
vestilor, cari voiau sà smulga puterea pentru dânii. In 1509
furä ucisi boierii necredinciosi, cevà mai mult de un an
dupa asezarea in Scaun a Domnului celui nou ; Craiovestii
se ridicarä.' atunci In arme si Mihnea trebui sä li jure cä.-i
va crutà. Dar, neavand totusi incredere in el si mänati de
dorinta stäpänirii, ei trecurd peste Dunäre, la Nicopol, ada-
postindu-se pe langa puternicul sangeac al phrtilor bulgä.-
resti i särbesti, Ali-beg Mihalogli. Atunci Mihnea trimese
oaste pe mosiile pribegilor ; casele lor oltene furd nimi-
cite si tunurile domnesti bdturd In zidurile Bistritei, care
fin* spune scriitorul din Atos, asurpate) cu totul. Aceiasi
soarta o axil i bolnita Bistritei, pe care o zidise un nepot
al Banului Barbu si al celorlalti frati, Neagu sau Neagoe,
ndscut din chsätoria surorii lor Neaga 1 cu Basarab-cel-
Tändr, boierinas plin de evlavie care fusese ingrijitorul,
esocotitorul) pus de Domnie pe längd Nifon in timpul pe-
trecut de acesta in tara 2 Planul de a arde pe atoti» egu-
menii, despre care vorbeste tot ldudätorul lui Nifon, poate
fi pus la lndoiald, ca i tdierea nasurilor acelor preoti cari
Studii fi doc., III, p. XLIV; pomenirea NeagAi in Spornenikut sirbesc,
xxxvII, p. 44 si povestirea lui Matei al Mirelor, In care Basarab e numit
02t0C, unchiul lui Neagoe ; Manuscripte din biblioteci streiine, I, p. 47..
2 Gavriil Protul, p. 65.

www.dacoromanica.ro
I26 ISTORIA BISERICII ROMiNESTI

se aflau in multele sate ale Craiovestilor. Peste putin insa


spahiii i ienicerii din cetatile Dunhrii intrard, cu Craioves-
tii in tara, aducand Domn nou, cucernic, pe fratele cel
mai tallar al lui Radu-cel-Mare, pe Vlad-Vodä zis Vladut.
Oastea venl In trei cete, i aceia pe care o clima. Neagoe
lovl pe Mircea fiul Mihnii la mandstirea Cptmeana si-1 puse
pe fuga, clescult si descins), elmpacand mandstirea si ch-
Jugarii de frica ce aveaDi. Mihnea fugl peste munti, si se
.aseza la Sibiiu, unde obisnuià sa cerceteze biserica latina;
la iesirea dela slujba, 11 ucise acolo Dimitrie Iacici cel
ruda lui Vladut, i pretendentul Danciu, din acelasi neam
al Basárabestilor, iiind i el un fiu al lui 13asarab-ce1-Tandr 2
Si ei fusera ucisi 3n lupta, i astfel Neagoe rhmase repre-
zintantul drepturilor basarabesti asupra Terii-Românesti 8.

Bogdan irisa, sotul Caplei, capata o Inraurire covarsitoare


asupra tanarului sdu cumnat, i aceasta nemultdmi iarhsi
pe Craiovesti, desl ei nu mai puteau spune de dänsul ca
de Mihnea ca nu tine legea, caci Vltidut ocrotid pe Macarie,
tare dadii In stapAnirea lui scurth o a doua tiparitura a sa,
Octoihul din 15104. Iarasi Mehemed-beg ven1 In tara, si el
thiò capul bietului copilandru domnesc la Bucuresti, In ziva
de 23 Ianuar '1512, un an duph moartea Caplei lui Bogdan 5.
Acest urat omor se lamureste prin hottirdrea Craiovestilor
de a Inlaturà tot neamul lui Radu-cel-Mare, pentru ca astfel
Basarabestii lor sa poata carmui In liniste.

Ibid., p. 69.
2 Pretenden(i domne,,ti, p. 13 i urm.
3 Dacl Linarul Dan din 1521 nu e fiul lui Danciu ; ibid., p. 17.
4 Bianu i Hodo§, Bibliografia romanei, I, pp. 9, 513; Studii i doc.,
XIII, pp. 5-6.
Up6datu, o. c., pp. 63-4.

www.dacoromanica.ro
CTITORIILE LUI NEAGOE-ITODi 127
7

CAP. VI.

Ctitoriile lui Neagoe-Vodd.

Cu Neagoe se aseaza in Scaunul Terii-Românesti un nou


aavidD 1 pentru chlughrii de once neam, dar mai ales pentra
Sarbi, cu Despotii chrora el se inrudi, luand, la o dath ce
nu se poate hothri bine, dar se pare a fi anterioarä venirii
sale la Domnie 2 -, pe despinal Milita, afiica lui Lazärv
si anepoata.» sau vara lui Maximian3. Macarie mesterul de
tipar li lucreazà. o Evanghelie de toga frumuseta, pe care o
mantuie la 25 Iunie 4512, iarhsi farh a pomeni in titlul ei
de vre-o binecuväntare arhiereasch. Dupd aceastä dath,
oprind astfel cursul lucrdrilor singurii tipografli slavone
din Balcani , ca räsplath, Neagoe, sau, cum isi zicea, duph
numele tatalui sau, Basarab-Vodä., cerii dela Patriarhul Con-
stantinopolului Pahomie pe care-1 intAlnim Intre 4505 si
1514 sh-i facd Mitropolit pe Macarie. Ch Biserica mun-
teana rdmäsese Mä cArmuitor dela plecarea lui Nifon, care
poate va fi aruncat si blestemul asupra asezhmântului creat
din nou de dzinsul, dovedesc cuvintele lui Gavriil Protul :
cum ridich David chivotul legii Domnului, asa si
Neagoe-Voda rhdica biserica cea chzuth si puse pre Ma-
carie Mitropolit a toga Tara-Romäneasch, a plaiurilor si a
SeverinuluiD.

Märinimia lui Neagoe se refársä asupra tuturor Locurilor


Sfinte din Rhshrit. La Dionisat, in Atos, el trimese moastele,
aduse de dansul IntAiu In Tara-Romäneasch, pentru a im-

i Scrie Gavriil Protul. 0 scrisoare a lui cAtre Nifon in Dukakis,


Mira; EovaaptaTiric, Atena 4894, August, p. 457.
2 La 4521 Neagoe 150. un fiu Teodosie in viva de vre-o §epte ani.
8 Ea adusese §i pe vArul ei, stefan, §i pe sora acestuia, Despina, care
lull. pe Stan pircllabul ; Nicolaescu, Doc. slavo-romane, p. 267. stefan
Rya grija paraclisului Sf. Nicolae dela Arge§ ; ibid.

www.dacoromanica.ro
128 ISTORIA ISERIC1I ROMINETI

paci sufletul lui Radu-cel-Mare, ale lui Nifon, i anume


lntr'un esicriu de argint curat, poleit cu aur si Infrum-
setat Cu margaritar frumos i cu alte pietre scumpe
ca jmalt, ,si de-asupra pre plehup scrise chipul sfäntului
Intreg, iar jos, la picioarele sfantului, se serse pre sine in
genunche, rugandu-se Sfintlei Sale) 1. O bisericd. a Sf. Nifon
se Malta la Sffintul Munte !atril amintirea lntemeietorului
Bisericii muntene. Manastirea Cutlumuzului, din aceiasi re-
publica de calugari, mandstire Inceputa Inca de Radu,
mantuita de acest urmas al ski, cuprins de aceiasi raya
pentru cele duhovnicesti ; pe malul Mara el fácil o epris-
tanisteD, o ospatarie pentru corabieri, asezand tunuri
adundnd arme In turnul de aparare. Pe langa aceasta eLavra
mare a Terii-Romanesti), Neagoe mol mdnastirea Sf. Atanasie
si o Inzestra cu vase de metal scump si ezavese cusute cu s'Arma
de aur). La Ivir si la Chilandariu el a pus sa se aduca
apa cu urloiulD. Pantocratorul primi ziduri de Imprej-
muire ; trapezaria si pivnita dela Xeropotam sant daruri ale
lui ; Sf. Pavel calla un turn de straja. La multe mand-
stiri, la Chilandariu, la Sf. Gheorghe al Arbanasilor 2, el
se lnscrise lntre ctitori, ba chiar Infrumseta din ddrnicia
lui manastirea Oreisculuiv din tmägura Misieb, manas-
tirile din Tesalia, asa-numitele Meteora, apoi milul md.-
ndstiri In Paflagonia si In Macedonia, s. a. Invell din non
cu plumb biserica Patriarhiei din Constantinopol, facii de
iznoava chilile. La Muntele Sinai, dadù podoabe de biserica
si mertic). i Ierusalimul avii parte de cucernicele lui
daruri.
In tara chiar, Tismana fù acoperita de Domn cu plumb
Cozia priml lnoiri ; o icoana dela Nucet fù Impodobita cu

Gavriil Protul, p. 93. Pentru ediii1e originalului grecesc sau ale


unei traducen i din romine§te Romansky, Mahnreden des walachi-
echen (sic) Wojwoden Négoe (sic) Basarab, Leipzig, 1908, din lu-
carne seminariului Weigand , p. 135, nota 3.
2 Romansky, p. 429, nota 1.

www.dacoromanica.ro
MINA.STIREA DELA ARGE$ 129

aur i pietre scumpe. Aproape de mändstirea lui Mircea-


cel-Bhtran, in ostrovul Chlimänestilor, el facii o manhstioara
care se pästreazd si pand asthzi.

CAP. VII.

Mänästirea dela Arges. Alte zidiri ale lui Neagoe.


Toate silinele i toatä boghtia lush si le cheltul Neagoe
pentrn a da. Argesului, de unde plecase Mitropolitul pentru
a se asezà la Targoviste langh Domn, cea mai frumoash din
mandstirile atIhtoare pe phmantul romanesc. Marmurti,
dpiatrh cioplitä si netezith si shpath Cu floriD, alchtuieste
prinsi inteun pätrat, pe care-1 Intrerupe lush o
wait umfläturä de strane lnaintea altarului. Ca si la
Dealu se Intalneste braul de imprejmuire, firidele, rozetele
shpate In locul discurilor de smalt din Moldova, turnuletele
din Ltd, de-asupra pridvorului räzimat pe doisprezece stalpi,
astrasinele Cioplite cu florh, privazurile de usi si feresti
ascobite si rdzbhtute prin Oath». Dar aici frontonul nu
se ridich sus In arc cu margenile sculptate si un alt mare
turn se Inalth de-asupra naosului insusi ; un aghiazmatariu,
un acerdhcelp cu liniile gingase asteapth inaintea schrilor
pentru slujbele care, mai tarziu, trebuiau sd se facä in
pridvorul pe stalpi, deschis vederii i mischrilor aierului.
Dar ceia ce deosebeste mai ales aceastd biserich Mrä ph-
reche e boghtia impodobirii : la usi, la feresti, pe linia
impletità din trei vite a colacului de imprejmuire, pe tur-
nuri, dintre care cele din fafá au feresti oblice care nu
se mai intampind aiurea 1. Lazur albastru, aur de-asupra
aflorilor» de piatrd adauserd mandria colorilor pe laugh
armonia proportiilor i scumpetea trainica a, rnaterialului.
2 V. biserica a§i cum era inainte de reparatie, descrisl de Reissen-
berger, in Revista Romancll, 1.

www.dacoromanica.ro
130 ISTORIA BISERICII ROMINEVI

Un panegirist acestia au totdeauna multe calificative


comparatii la Indtimânh cuteazd a face asämdnare intre
biserica dela Arge i SfAnta Sofie, pe care totusi O cu-
nosted, si adauge chiar ch zidirea lui Neagoe erà acu frdm-
seta pe de-asupral. minunatei zidiri bizantine 1. Sdpb.turile
le Meuse mesterul sas Veit, Vitus, care fù lntrebuintat
pentru zugrAvealh, Ora ce In tuà chiar se cd.pdtd un bun
zugrav de sfinti In Romdnul Dobromir 2 Tot mesterul
Veit va fi sdpat frumoasele pietre de mormânt pentru fiii
domnesti Anghelina, Ioan, Petru rhmase In viatA numai
acoconub Teodosie, numit pompos duph marele Imphrat
rhshritean de odinioard, i va fi preghtit cea menitd pentru
ctitorul lnsusi 3.
Cum se faceau sfintirile de bisericd domneasch pe acest
timp ni spune o scrisoare catre Brasoveni a lui Neagoe,
cu data de 26 April 45204: ain sfdrsit, precum se stie
la noi, am mântuit, dupà lege si datina credintii, biserica
noastra sau mhndstirea pe care incepusem a o rezidl intru
cinstea Atot-puternicului Dumnezeu. Am sfintit acea bisericd
Intru lauda tnäItärìi Domnului nostru Isus Hristos, si am
chemat la sfintirea bisericii toath tara aceasta a noastra ; deci
acolo am trimes sä se adune. Cu prilejul chrii sfintiri sà
putem mai usor veded lnaintea noasträ pe toti supusib. La
sfintirea mAndstirii Argesului furd chemati toti egumenii din
Atos, dintre cari nu erà unul care sh nu fi putut pretul
binefacerile Domnului izvorktor de mild: alavra Terii-Ro-
manestiv, Cutlumuz sau mhirdstirea lui Hariton, lavra
bulghreascd a Zografului, Lavra Ruseascd, a Pantocratorului
si cele seisprezece mhnhstiri grecesti li avurd astfel pdstorii,
supt dilänzirea aprotulub) Gavriil, care peste putin unl In
aceiasi Viath de sfânt laudele lui Nifon si ale lui Neagoe
Marele sobor serbatoresc se Mai In vechea re-
Gavriil Protul, p. 111.
2 Iorga, Negofta i megevugurile, Bucure§ti 1906, pp. 32-3.
Inscriptii, I, p. 146 gi urm.
4 vezi-o in Apendicele de documente, vol. III.

www.dacoromanica.ro
MANASTIREA DELA ARGES 131

sedintä a Domnilor munteni dela 14 la 17 August din


anul 1517. Pentru tut'Masi data un Patriarh de Constanti-
nopol, Teolept, veni pe phinantul românesc ; el era Into-
färasit de episcopii de Seres, de Sarde, de Midia si de
Melenic. Macarie era Mitropolit muntean acuma, si el veni
cu egumenii, färd episcopi, cad, la aceasta datä, episcopiile
de Severin si de Buzálu se pare ea nu erau ocupate. Se
%GU de cu searä, la 44, vecernie si coliv5. In ajunul hra-
rnului, apoi, spre Beard, praznic, ecinh, ca sa si odihneascii
oameniip ; dupä care cälugärii Incepurä denii in cuprinsul
de marmurä, strälucitor de aur, al mändstirii celei nouh.
gSi sfArsirà bdenia dud se värsà. zorile.D
A doua zi, Neagoe lnsusi asezä la locurile lor icoanele
scumpe ddruite de dansul, pe cind clerul, cu Patriarhul In
frunte, se gitià de slujba cea mare a liturghiei dupä aceastä
tarnosire de mAnä domneascä. PALA atunci un al doilea
ospät primi la. mesele lntinse pe pajiste toatà boierimea la
un loc cu shracii de pe acele locuri, acei mici, säraci, vä-
.duve, misei si cei neputearnicip. and oaspetii plecarà dupd
ischlirea si pecetluirea actului de fundatie, rämase stdpän
pe cuprinsul mandstirii Iosif, ca egumen cu bedernith, ca
arhimandrit si de o potrivä cu earmuitorul Tismenii, care
ea lsi avea privilegii mai presus de alte mânästiri Inca
tlin zilele Patriarhului Filoteiu (1364-76)1. Printeo ultimä
recomandatie in dedicatia, mäiestrit stilisath slavoneste, care
se ceteste panä astäzi pe ¡loud pläci de marmurl säpat5,
de o lature si alta a usii de intrare, Neagoe se rugi de
zgumeni sä nu primeasch a se aduce si ascunde in mâ-
nästire «cevà din sculele si din avutia boierilorp, cica nu
zumva sä cazá mänästlrea in nevoie pentru avutie strait-AI,
o amintire a prigonirilor indreptate de Mihnea-Vod&
impotriva mânästirii Bistrita, in care va fi stat ascunsl
averea Craiovestilor.
Neagoe-Vodä se ingriji, In acelasi timp, de o resedintä si.

1 Gavriil Protul, la afirOt.

www.dacoromanica.ro
432 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

o bisericd potrivitá pentru Mitropolit, In Targoviste, unde


li fdcit strämutarea, dupá Invdtdtura dath odinioard de Nifon,
Din nenorocire, multdmitd unei reparatii recente, nu mai
avem astázi vechea clädire dela Inceputul veacului al XVI-lea.
Schite Mate Inainte de lucrdrile de prefacere, ni-o aratd. I
avand baptisteriul dupä asämdnarea celui dela A.rges, lipit
de fatadä, care sanadnä mai bine cu acea dela Dealu decat
fatada, mai simpa in linii si mai bogatd. In podoabe,
dela Arges. Ca si acea bisericd a Sf. Nicolae din Dealul cu
viile, ea are forma unui pdtrat, i zidurile sant mai putin
lmpodobite. Doud turnuri mari, strdbdtute de doud randuri
de feresti, apasa pe pronaos i naos, i alte turnuri mai mici,
cate doud, se aseazä inaintea celorlalte, lntre ele sau In fund,
de-asupra altarului. Aceste opt turnuri singure sant pome-
nite i de panegiristul lui Nifon si al lui Neagoe 2, care
adauge cd aceastd a doua Mitropolie era amare si frumos
zidität) si cä ami se satura ochii tuturor de vederea
Vechea inscriptie aved., se pare, data de 30 Septembre 1519 3r
Macarie tiind lnsemnat ca Mitropolit, si ea mai spuned ed
Neagoe a ,ddruit ctitoriei sale satul Aninoasa Zidirea rd,--
mase Insd neisprdvitd, si, precum, la Arges chiar, mai avurd
de lucru mesterii plätiti de Radu-Vodd dela A.fumati, astfel
aici se mai cerurd silintile acelora pe cari-i chemd, urmasul
adevdrat al evlaviei lui Neagoe, Radu Paisie. Numai dupd
1535 biserica a fost deci cu desävarsire gata 5.
*i o bisericd. a Sf. Gheorghe, cu un singur turn, e ardtatil
In Viga lui Nifon ca o ctItorie a lui Neagoe 6. Ddramandu-se
Cu totul, ea a f ost refácutd la 1730 de stegarul Dima 7. 5). putern

Romstorfer, Die wzoidauisch-byzantinische Baukunst, Viena, 1896,

I Protnl, pp. 111-2.


7028, nu 7018.
4 inScripiii, I, pp. 446-7.
5 ibtd.
Gavriil Pretul, I, p. 111-2.
7 inseriptii, II, p. 95.

www.dacoromanica.ro
NEAGOE-YODI CA SCRIITOR

.adhugl ca si in mahalaua Sarbilor erà o biserich din acest


timp având pe Sf. Nifon In hram 1.
Dincolo de muntj, In sfarsit, prin därnicia lui Neagoe, caph-
tara Românii din S, cheii Brasovului cea d'intaiu biserich a lor,
Sf. Nicolae, cäreia-i lnddi pridvor, pe urmh, Petru-Vodh
Cercel, si e sigur cä preotii brasoveni, cari atarnasera un
timp de Vlädica necanonic din Feleac, Danii12, se numiau
acum de Domn si se hirotonisiau de Mitropolitul din Tar-
goviste, care va fi avut Inraurire In toath Tara Barsei 3.

CAP. VIII.
Neagoe-Vodd ca scriitor.

Dar si altfel Domnia de nouh ani a lntemeietorului, Inoi-


torului si däruitorului ata.tor biserici si mändstiri e stráns
legatá de lnaintarea Bisericii noastre, cu arta, literatura si
cultura pe care le aducea In chip firesc dup. sine. Neagoe-
Vodd, al patrulea Basarab, a fost i cel d'intaiu scriitor bi-
sericesc ridicat din mijlocul Românilor.
Pana la el niciunul din Domni avuse o crestere de-
osebitä. Dei obarsia lui domneasch a trebuit sä fie ascunsh,
odath chiar, lntr'un ceas de primejdie, el trebul sh-si
.aduch jurAtori pentru a dovedl astfel, duph datina de drept
.a terii, eh n'are sange domnesc In vinele sale, Neagoe,
ca nepot al Craiovestilor iubitori de Inväthturk a cdphtat
In tinereta lui cunostinte de limba si de literatura slavonä.
Trebuie sh se creada' eh el va fi stat intre chlughrli car-
turari dela Bistrita, i poate cä gandul unchilor sal erà sh
fach din acest fiu din Ilori al lui Basarab:cel-Tanär cu sora
Bid., p. 359.
2 Cf. i Bogdan, Documente gi regeste, p. 308, no 27. Dar v. mai
departe.
8 V. Stinghe, lstoria besearicei &heailor, p. 4.

www.dacoromanica.ro
134 ISTORIA BISERICII R0M1NETI

lor un cdlugär, mai ferit de cerceldrile si prigonirea dus,-


manilor ; In adevdr, el nu iese la ivealä decdt supt Vildutd,
si Ludí abia in rangul unui Comis 1, si nu In zddar i s'a
dat grija de a fi spre ajutor lui Nifon. Astfel Neagoe
ajunse a sti pe deplin toatd Scriptura, unele Talcuri ale el,
unele compilatii religioase i vre-un cronograf, In care se
cuprindea istoria omenirii pdgáne i crestine supt rubrice
din Biblie si din istoria Romanilor, Bizantinilor si a Tarilor
slavi ; se poate chiar ca In cetirile lui sd ti dat de vre-un
tratat de tacticd din acelea pe care, printr'o serie de copieni
prelucrdri, ni le-a Idsat Bizantul.
Dupd tnoartea mamei sale, Neaga, dupd a fiilor sdi Petru
si Iban, cártel domnescul pdrinte vdzá cä mostenirea lui se
sprijind numai asupra lui Teodosie, simtind, pentru el In-
susi, nevoie de Imbarbdtare si nevoie de invdtdturd pentru
un copil fraged, pe care simtià cä va trebui sä-1 lase curánd
In luptd cu furtunile strasnice ale urilor politice, Neagoe
se hotdrà a urmd dupd pilda vechilor impärati bizantini,
a chror cununä de aur si-o puneà pe cap In zugräveala
ctitoriilor sale, si a dà coconului Teodosie afaturi de di.-
muire. Pe Iângä extrase din cdrtile mai cunoscute ale lite-
raturii sfinte sau de cuprins bisericesc, Scriptura, «Dioptra,
pe Iângd tratate de stiintd naiva ca aFisiologulv, pe lAngd
o prescurtare a povestii moralizatoare despre Varlaam
loasaf, pe langä tánguiri pentru pierderea maicii sale si
a tandrului Voevod Petru, Neagoe dä i o sumä de stiri
asupra vietii contemporane, cu pribegiile, cu luptele, cu
soliile, Cu putina glorie scump cumpäratd si multele nevoi
ce cddeau din bielsug, si loviau adesea mai greu capetele
cele mai lnalte 2.

1 Studii fi doc., VI, p. 592.


2 Cf. capitolul care-I prive§te in Ist. lit, rel. i observatiile d-Iui
Romansky, in té.sa sa citatA. D. Rornansky a inlAturat ciudata ideie a
eruditului grec Rousso (d. Rousso rAspunde insA in Convorbirile
¡iterare pe 1908) de a face din anvAtAturiles lui Neagoe (vera unui

www.dacoromanica.ro
URM4II LUZ NEAGOE, MITROPOLITII I CTITORIILE LOR 135

CAP. IX.
Urma0i lui Neagoe, Mitropolitii i ctitoriile lor.
Moartea lui Neagoe, In Septembre 1521, intrerupse pentru
mai mult timp dezvoltarea bisericeascá proprie, ca cea
artistici, literard i culturali din impuls si pe teren bise-
ricese. In haosul celor sese Domni unul din ei a fost
cilugirul Dragomir, care nidijduià sa aiba norocul lui
Vlad cel de la 1496 nu mai erà nicio putinti de lucru
In asemenea domenii. Numai and Radu dela Afumati
ajunse stipänitor statornic al Terii-Romänesti, imprejurdrile
se schimbard In bine.
Radu-Vocla cel Nou se insuri in Maiu 1526 cu Ru-
xandra, fata lui Neagoe, i ajunse astfel reprezintantul pe
Scaunul domnesc al curentulai pe care asà de mult 11 in-
thrise inaintasul säu. Radu nu fiat nicio ctitorie noui, dar
orindul si se lucreze mai departe la läcasurile rimase ne-
isprivite prin moartea lui Neagoe. Clericii dela scoala acestuia
si a lui Nifon, un Ioasaf sau Iosif, egumenul de Arges, un
Varlaam, pe care Domnul scriitor Ii pomeneste, liudandu-1,
in aInvititurilel. sale, li stiteau la Indimani In aceasti
activitate a sa ocrotitoare pentru Bisericà. Supt danstil se
giseste, in 1526, al doilea episcop de Buziu, dupi
caluglir de la inceputul veacului al XVII-lea. Entrase din opera,
dupa un manuscript, le-a dat Hasdeu in Arch. ist., 12, p. 111 i urm.,
p. 420 i urm. O editie completa a traducerii romanesti de pe la 1650,
in brogura InvatAturile bunului i crEdinciosului Domn al Terii-Ro-
manegti Neagoe Basarab Voevod catre ilul eAu Teodosie Voevod a, Bu-
curegti, 1843. Fragmente, gi dupa Viata citata a lui Nifon. Editia origina-
lului slavon s'a dat de A. Lavrov dupi un manuscript din Sofia, la 1904:
CAM HAKA3ATM111111ila, etc. Pentru o forma greceasca, Lampros, Cata-
logue of the greek mss. of Mount Athos, Cambridge, 4895, P. 367 gi lu-
crarile d-lui Rousso, in alloua Revista Rominaa, III, pp. 279-80; aBi-
serica ortodoxa romána», 1906, p. 238 gi urm., p. 420 urm. gi in
12.1

aStudii bizantino-rominen, Bucuregti, 4907.


Pretendenii domneftl, din An. Ac. Rom., XIX, p. 17, nota 7; Hur-
muzaki, XI, pp. 849-50.

www.dacoromanica.ro
136 ISTORIA BISERICII ROMiNESTI

torul Episcopiei, Serafim, Paisie, in care vedem pe acelasi


Paisie care la 1535 apare ca pastor oltean ; randuiala luí
Nifon statornicià prin urmare intaietatea Scaunului severi-
nean, mai vechiu, asupra Scaunului, abia acum intemeiat, al
Buzaului 1 era pe acel timp, dupà. Macarie 2, Mitro-
fan, care serie, in timpul Domniei lui Radu, duprt cisätoria cu
B uxandra i intoarcerea in tali. a Doamnei lui Neagoe, pentru
niste scule. ldsate de acesta la Brasov 3. Il afläm si In 15334.
°data cu Radu, Vladislav-Vodä face, in cea d'intaiu for-
mA, biserica de langA Curtea Domneascd din Targoviste 5.

Radu dela Afumati insusi, care, ca pribeag, cdpgtase


dela regele Vladislav mosia Stremt langd Geoagiul-de-sus, in
apropierea Albei-Iulii, mai tarziu edptità incA Vintul si
Vurperul, ar ti facut aici, se puteà crede, mAn6stirea sa,
al cArei egumen ar fi ce], pe care, la 1557, regina Isabela 11 re-
cunosteà ca VlädicP. De fapt insh, mai in sus de Geoagiu,
spre munte, pe o inaltime la care se strdbate numai cu
greu, se vede o biserid, In ruintti, de mai multe ori repa-
ratk cfireia i se zice RAmetii. andmetil nu Inseamnä
altceva cleat ermii, pustnici. Astfel de chlugAri singurateci
se aflau Incà pe vremea lui Matei Corvinul, In 1487, cum
spune o inscriptie de-asupra usii. Pe acesti clerici români,
adela Râmet, la rapd, din sus de Joajl li va fi luat numai
Lesviodax, pp. 432, 440: pisania dela Episcopie, in Inscriptii,
cap. BuzAu.
2 Acesta apare §*1 in 4517, and o notitA de manuscript ii zice «Ma-
carie cel Noun ; Studii f i doc., XIII, p. 66.
Nicolaescu, Documente slavo-romane, p. 260.
4 Scrisoarea din 25 Iunie 4526, 1527 sau 4528 , mai probabil:
4526, indatA dupl nunta lui Radu cu Ruxandra, in Bogdan, Documente
fi regeste, p. 307, no. ctxxx.
. '
5 DrAgbiceanu, Cii/cluza monumentelor istorice din jud. Dambotufa,
4908, p. 9.
6 Hurmuzaki, II 5, pp. 445-6, no. cLxxxtv aguna, 1st. Bisericii,
pp. 97-8: Magazinul istoric, III, pp. 205-7: Sate fi preofi, pp. 17-8,
323-6, etc.
7 Studii si doc., XIII, pp. 158-9.

www.dacoromanica.ro
URMAM LVI NEAGOE, MITROPOLITII I CTITORIILE LOR 137

supt ocrotirea sa Radu-Vodb., fhcand Ed se recunoascd egu-


menulu'. lor titlul episcopal. incd la inceputul veacultii al
XVII-lea stäteau acolo cälugäri : popa Saya si Toma Moise,
carom. Guvernul li dä mändstirea 1
in vara anului 1535 ajunse stäpanitor al Terii-Romanesti
ca nou Radu-Vodh, egumenul din Arges, un fiu din flori
al lui Radu-cel-Mare, Petru, cdlugärit supt numele de
Paisie. tu Domnia lui el a cäutat sà fie cat se poate mai
asemenea cu Neagoe, care, ce e drept, n'a prea fost pe
urmä un model pentru vre unul din urmasii acestui Radu
Cälugärul sau Badu Paisie. E aproape sigur cd sotia lui,
Ruxandra, a fost vhduva lui Radu dela Afumati, si deci fata
lui Neagoe 2.
Radu-Vodä a mantuit, cum s'a spus, Mitropolia din TAT-
govite, fäcându-i daruri de mosii ; pisania veche, astäzi
pierdutd, pomeneste si pe Mitropolitul Varlaam, care nu e
cleat prietenul ctitorului dela Arges 3. .5,i la Mislea, din 1537,
a cdrei inscriptie nu stiu sä fi fost tipäritä, in original, se
vdd chipurile lui Radu, al Ruxandrei si al fiului lor Marcu,
numit dupd vechiul erou din trecutul de lupte epice ale
Sarbilor. tu egumenia lui Ilarion un alt Ilarion trebuie
O. fie Mitropolitul, care e pomenit de un istoric hisericesc
modern la 1524, sau aceasta (lath e gresitä.4 mesterii
David si Radoslav zugrävirä un frumos rand de pomenire
de jur imprejurul pridvorului dela paraclisul Coziei.
Zidirea e dupd stilul moldovenesc : pärep inalti, sprijiniti
pe contraforturi, pridvor ca la Moldovita, avand si data
randuri de feresti, firide sus si jos. Dar se adáug i ele-
mente noua : zidurile sant lucrate din cArdmizi cufundate
In ciment, puse in lung si in lat, asa incat formeazä cadre
rosii patrate, in mijlocul cärora e prins cate un holovan de
rail. Ca nou element de impodohire se vdd, supt stresinä,
1 Dobrescu, Fragmente, Budapesta, 1905, pp. 17-8.
2 inscripfii, I, pp. 94-5.
3 Ibid., pp. 116-7.
4 Lesviodax, p. 398.

www.dacoromanica.ro
'138 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

cärämizi puse asa link li iese la iveala numai värfurile,


aldituind un zigzag, care se lntalneste, ca si privazurile de
cdrämida cuprinzand pietre, i la clädirile bulgáresti i tur-
cesti de peste Durare, ce par a fi servit ca model 1. La
7051, deci 1542-3, s'a mäntuit biserica, ispravnic fiind Stroe
Spätarul 2. Tismana.,Inzestrath si de Craiovesti 3 Si de Neagoe 4,
fa zidia din nou, tot moldoveneste, In vremea lui Radu
Paisie, egumen fiind In aceastä resedintri de arhimandrit
un Vasilie ; de jur Imprejurul usii o inscriptie säpatà spune
aceasta, adriugänd si o rugäciune frumos stilisatd, la ca-
pdtul direia e data, de '14 Septembre '1541 5. Si mändstirea
Plumbuita din margenea Bucurestilor, reparaa prin 4574
de Alexandru-Vodä Mircea si de sotia sa Ecaterina din Ga-
lata, are drept Intfliu ctitor pe Petru-Vodä.6.
boierii urmeazd acest exemplu al Domnului bäträn
al Doinnului tänär. Astfel biserica Sf. Nicolae din Tärgo-
viste se datoreste lui Manea Vornicul-cel-Mare, care o zid1
incli de pe vremea lui Radu dela Afumati, la 1527-8v.
La StäneV In Välcea se pomenesc drept ctitori Mogol-
Banul i Logofätul Giura, dela inceputul veacului 8. La Mi-
häiestii Muscelului e necropola neamului lui Läudat Clu-
cerul, ca si la Hartesti5. Schitul Verbila din phrtile Crico-
vului, iardsi o zidire dupä, norme de arhitecturä Imprumutate
de peste Milcov, e fäcut de boierii lui Radu Paisie, Dragomir
Mare-Spätar, Toma Banul täiat curänd de Rada Paisie 1°
Caraciu, al doilea Visticr, la 1530; un paraclis, zidit
1 V. Sate §i mana stiri, p. 302 si urm.
2 Inscrip¡ii, I, pp. 173-5.
3 tefulescu, I. c., p. 91.
4 lbid., p. 92.
5 lbid., pp. 92-3.
Inscriptii, I, pp. 81-2.
7 lnscriplii, II, p. 89.
lbid., pp. 168-9.
9 lbid., p. 124-6.
lO Ludescu, p, 272.

www.dacoromanica.ro
LIJI NEAGOE, MITROPOLITII I CTITORIILE LOR 139

aici de a maistorull Stepan, In aceiasi epoca, poartä numele tul


Andronie egumenul si al lui Saya ieromonahull; si un Stanciul
Mare-Vistier, care e ingropat In5.'untru, trebue adaus la cti-
tori 2. Mdndstirea Märgineni are un aghiazmatariu de argint
dela Petru-Vodd, care e tot Paisie, dela Abreu Voevod si dela
Doamna Ruxandra ; ca intemeietor se pomeneste In inscriptia
noud dela clddire, si ea noud, aMarele-Vornic Dräghici Mar-
g ineanul, din vestitul neam al Filipestilort), care, incepandu-si
cariera supt Vlad Cdlugdrul, erà foarte bdträn, dar isi pastrd
locul ca fost VornicD, In fruntea Sfatului domnesc Inca
supt Radu Paisie 3. Un alt Drägliici Vornic e ingropat in
indietstirea Gdiseni, care pästreazd si mormântul tiutui lui
Diághici cel vechiu, Stroe, care a fost Mare-Ban, fugi In
Ardeal supt Rada Paisie si, intorcdndu-se de acolo pentru
a rdsturnd pe Domn, fù hätut si ucis la Fi:lubina Tiganului
In 1544'. in apropiere, la Cdscioare, e mormAntut unui
Radu, mort la 1545, dar si al Stolnicului Neagpe, pe a
cdrui piatrd se vede data de rdposare 1504 5.

Dintre urmasii lui Radu dela Afumati, dacd Moise-Vorld


care se pare sil ti luat pe fata acestuia, Zamfira, cea zugrä.vitä
In paraclisul Coziei, n'a zidit nimic, fiica lui Moise, numitd
tot Zainfira, asezdndu-se in Ardeal dupd tdierea tatdlui sdu
In lupta dela Viisoara, din 1530, fdcit biserica din DAnaus,
cu pietre din ruinele Sarmisagetuzei 6. Tot ea a zidit din nou
biserica Prislopului, a lui Nicodim, andu-i acum Iufit1iarea
paraclisului dela Cozia7: acolo i se vede si mormântul, cu
inscriptie latind. Iar urmasul lui Moise, Vlad Vintild, a bite-

1 Inseripfii, II, pp. 252-3.


2 lbid., p. 254.
Bid., I. pp. 93-5.
4 lbid., pp. 48-9.
6 lbid., pp. 51-2.
6 V. Neamul romeinese n Ardeal, I, p. 277 si urm.
7 lbid., pp. 30-9 §i urm., 681. Dup. cit mi se spune despre dAnsul,
14.1 schitul vilcean Cornetul ar fi din acest timp.

www.dacoromanica.ro
140 ISTORIA BISERICII ROMANEUI

meiat In scurta lui Domnie manastirea buniana a Mene-


dicului 1, care se zice azi Vintild-Voda.».

In sfarsit, supt Radu Paisie, un Dimitrie Liubavici Logofatul,


nepot al vestitului tipograf Bojidar Vucovici din Venetia,
aduse inapoi tiparul In Tara-RomAneascd, and slovele lui
In seama crilugarului Moise. Un Molitvenic slavon, al doilea
dupa acel din Cetinie, apara In Ianuar 1545. Se lucra si
dupa mazilirea Domnului ocrotitor, supt cruntul Mircea
Ciobanul, care era liul lui Radu-cel-Mare, totusi, de Dimi-
trie si doi dieci, Oprea si Petrea, la un Apostol, care, inceput
la 48 August 1546, se m'Antill. In Mart 1547, incheind si
aceasta de-a dota era a tiparului muntenesc 2. Dimitrie
pare a fi trecut apoi in Moldova intre 1547 si 1551, pentru
un Evangheliariu 3.

CAP. X.

Clàdiri bisericesti ale epocei.


Ceva din acest avant .in cladire i tipar se pastreaza si
mai tArziu in Tara-Romaneasca, continuAnd pana catre
sfarsitul veacului traditia slavona introdusa din nou prin
fapta Craiovestilor. Mircea Ciobanul a dat Bucurestilor de
peste Dambovitä biserica zisd a Curta Domnesti, biserica
pastrata inca, Impreuna cu amintirea celui d'intaiu ctitor
si a fiilor si, lntre cari Petra Schiopul, care a domnit pana la
1568, dupä multe si mari prefaceri 4. Fiul celuilalt Mircea,
al lui Mihnea, Alexandru, ajungand Domn dupa Petra
Schiopul, zideste, la 1577, biserica din Bucurelti, care, dupä
ce a primit trupul lui Vlad, fiul lui Mihnea-Voda i nepotul
1 Ludescu, p. 274.
2 V. §.1 Ist, lit. roya., pp. 62-3.
8 Bibl. Rom., I, pp. 513-4.
Inscriptii, I, pp. 260-1.

www.dacoromanica.ro
CLADIRI BISERICErI ALE EPOCEI 141

de flu al celui d'intáju ctitor, s'a chemat biserica Radu-Vodd,


dupd Radu fiul lui Mihnea 1. La §färsitul veacului, Mihai
Viteazul fácil bisericä. nouä. de piatrd pe locul unde fusese
din vechiu Facasul de Inchinare de langd cetatea Dámbovitei,
Scaunul domnesc al Bucurestilor de odinioara 2.
In cealaltd resedintA, a Thrgovistii, fácù o bisericd dom-
neasch a Curtii, längh casele de locuintä pe care le clAdi,
flul lui Pátrascu-cel-Bun si nepotul de fiu al lui Radu Paisie,
Petru Cercel, la 1583-5e; cládirea se pdstreazä inteo de-
shvarsita prefacere din veacul al XVIII-lea. Pdtrascu
care muri la Rämnic, unde nu era 'inca resedinfá de episcop,
dàdù acestui oras, pe la 1557, biserica Sf. Paraschive. Tre-
buie sh bänuim si o bisericd episcopalä in Buzdti, desl la
Episcopia de astAzi se pomeneste numai zidirea ei de catre
Matei Basarab 5.
Cämpulungul, In sfArsit, vechiul Scaun domnesc, cáphtä
dela vdduva lui Mircea Ciobanul, Chiajna, fiica lui Petru
Bares, biserica domneascd a Sf. Nicolae, azi cu totul pre-
fdcutä 6, iar dela particulari bisericuta din §ubesti si o alta
In marginea tärgului, cu piatra de mormänt a unui boje-
rinas dela. 1557-8 7.
Mänästirile Plumbuita 8, Aninoasa 9 i Tutana (1582) ", in
sfärsit, amintesc cea d'intalu pe Alexandru-Vodä, celelalte
dousa pe Mihnea, care a pus la Tutana ca ispravnic pe Banul
viitorul Mihai Viteazul. Surpatele din Válcea a fost, in

1 lbid., p. 245 si urrn.


2 lbid., p. 255 si urni.
3 Ibid., p. 403.
4 lbid., II, pp. 309-10.
lbid., I, pp. 363-4.
6 ibid., II, p. 29.
7 Ibid., p. 30 s't urni.
lbid., I, pp. 84-a.
9 Nicolaescu, p. 285.
10 Tocilescu, Raporturi, p. 80; Odobescu, in Columna lui Traian,
1873, p. 281.

www.dacoromanica.ro
442 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

forma-i d'intaiu, o ctitorie a Buzestilor 1. Si Gorgata,refacuta


supt Radu Mihnea, e din aceiasi epoch 2, precum i biserica,
acum ddramath cu totul, din Bucsani de care e legat nu-
mele lui Badea Cluceru13, ctitor la mAnhstirea Cobia
din 1571-2g unde este si Mihai Viteazul si biserica
din Corna.lel a Vornicului Vintilä din 1596 5; In sfarsit,
nfänhstirea Panaghia a lui Udrea Bbileanu 8.
Dintre boiêiii acestui timp, Buzestii ìi fac necropola lor
la Chluiu ;Goletii, alt neam mare de boieri, care a dat
pe puternicul Ivasco si pe viteazul Albu, ii lnàltä mhuhstirea
lor la Vieros laugh Pitesti, In 4572-3 8; A.lbu, cdzut In lupth
Cu Moldovenii, e si ingropat aici, intr'un mormânt de o po-
trivä cu cele domne5ti. Dobrus, Marele-Postelnic al lui
Mircea Ciobanul, zideste In VhIcea mhnästirea numith duph
el Dobrusa 5. Stepan, Banul cel Mare al Craiovei, ocroti-
torul lui Petru §cbiopul, fiul .bicisnic aI lui Mircea, are si
el mândria de a-si face mhntistire i necropold ; BucovAtul
cel vechiu, lucrat din acelasi material si In acelasi chip ea
paraclisuI din. Cozia i alte biserici tipicer ale lui Radu
Paisie, a cuprins oasele lui si ale neamului shu, care, pre-
cum dovedeste numele fiului lui Stipan, Parvu, trebuie
In leghtwA cu vechii si marii Craiovesti 1°. Fath de mhnh-
stirile domnesti, putine si mari, ale Moldovei strAns unite
supt mâna Domnului, Tara-Romaneasch aduce mhntistiril
multe si mici, In numhrul chrora se vhdeste puterea unei
inscriptii, I, p. 182.
2 DrAghiceanu, Calauza monumentelor istorice din jud. Dambovilo,
p. 24; Inscriplii, II, p. 101, no. Lvi.
3 Drkhiceanu, p. 26; Inscriptii, II, p. 273, no. xxxiii.
4 DrAghiceanu, p. 29; Inscriptii, II, pp. 281-2.
6 Dr5ghiceanu, p. 27.
Drag,hiceanu, p. 33. lnscriptii, II, p. 277, no. XL.
7 Odobescu, Caluita, in An. Ac. Rom., seria veche, seria 1, X.
8 Insoriptii, I, pp. 141-2.
9 Ibid., p. 166.
10 Cf. ibid., p. 213 si urm.; Sate f i meinastiri, p. 347 §i urm.; cf.
August Pessiacov, Acte §i not* istorice, Graiova, 1908, pp. 38-9.

www.dacoromanica.ro
NOUL TIPAR SLATON DIN 'RAOUL AL XVI-LEA 143

boierimi care a scdpat din puterea Domnului i iea pentru


sine, supt toate raporturile, viata deosebitelor Tinuturi.

CAP. XI.

Dloul tipar slavon din a doua jumätate a veacului al XVI-lea.


Supt Alexandru Mircea i evlavioasa-i Doamnä, levantind
Ecaterina, care avea insä in mdndstirea catolicd dela Mu-
rano längä. Venetia o soil dupd mamd, Märioara Vallarga 1,
Invie i tiparul slavon pentru Tara-Romaneascd. Diaconul
Coresie, un Romän, care lucrà Irish, cum se va vedea,
peste munti, in Ardeal, i urmasii sal in mestesug dau,
lute() slovd mai mdruntä i urda, cu randuri strambe,
pentru Alexandru insusi i fiul sä.0 Mihnea, epitropisit de
mamd-sa, Evanghelia (1562, 1583, 1588), Sbornice de slujbe
la anume serbdtori (1568, 1580), o Psaltire (c. 1576; alte
editii, 1580, 1588), un Octoih, in cloud 0111 (1.574-5), si un
Octoih mic (4578). Se inoià astfel seria cdrtilor de slujbä ale
tipäritorilor dela inceputul veacului al XV1-lea, si, numärul
bisericilor fiind acum cu mult mai mare, se Idmuresc cele
doud sau trei editii pe care le au unele din aceste
Un timp se stie cd si o tipografie sarbeascä, a incercat sd
Led_ acelasi lucru, and poate Triodul-Penticostariu, cu
gravuri pe lemn -luate din cärtile latine, cdruia i se atri-
buie data de c. 1550 2 ; dar ea n'a avut träinicie.
Mitropolitul Varlaam 'Astoria si la 1538 si, pe la 1541 3,
el serie, intituländu-se : acu mila lui Dumnezeu preasfintit
V. Contribulii la istoria Munteniei, in An. Ac. Rom., XVIII.
2 Cf. 1st. lit, rel., p. 64, nota 1. Un exemplar ce cuprinde pagini
plan§e care lipsesc in cele cunoscute piuà acum, se OA in posesiunea mea.
8 La 1544, se alege intAiu Hans Fuchs ; Quellen zur Geschichte der
Stadt Brass& IV, Bra§ov, 4903, p. 503. loan e reales ping. la 1545;
ibid., p. 505.

www.dacoromanica.ro
144 ISTORIA. EISERICII ROMANESTI

Mitropolit a toatä. Ungrovlahia i prea-cinstit exarh a toater


plaiurilev, sau, in pecete, earhiepiscop al Terii-Romänesti»,
Brasovenilor pentru un negustor din Thrgoviste 1.
Cdrtile dela 1545 la 1.547 sänt insä tipärite pe vremea
Mitropolitului Anania, urmas al unui Simioa, unui Mihail
Ieremia 2, ctirora inca nu li se poate gäsi loc. Venise dela
eparhia Buzäului, unde e pomenit In 1544 3. Tipografii
zic numai apreasfintitul Mitropolit munteanD. El pare a fi
o rudä a lui Neagoe-Vodä, ca unul ce-si gätise si el mor-
mântul la Arges, mormânt al lui chir Anania, al terii
UngrovlahieiD, care se vede si pánä astazi, färä, sä se fi
intregit data mortii, läsatä in alb 4.
Aceasta s'ar mai inthri prin stiinta faptului c5. la 1556 e/
aduse din Sibliu, unde murise, pe a Doamna monahia Pla-
tonidaD, care pare a fi Milita Mi Neagoe 6. El apucä. si
Domnia lui Mircea Ciobanul, apoi a lui Pätrascu-cel-Bun
si peri in marele mäcel de clerici i boieri poruncit de
Mircea intors In Scaun, la 3 Februar 4558 6. Cu el a mal
fost ucis un episcop, spune cronica Terii, i acesta pare a
fi Ieremia de Buzau, pomenit la 1550 7, - Scaunul rlm-
nicean intAmpländu-se probabil a fi vacant 8.
In ti mpul scurtei Domnii a pretendentului Radu Ilias (1553)
un eepiscop AtanasieD, care merge si ca sol prin Ardeal,
se IntAmpind pe langh Domn 9.
Mircea Ciobanul Mea Mitropolit in '1558 pe un Simion 1° si

Bogdan, Relafille Terii-Romcinegi cu Brapvta, I, Bucure§ti, 1902,


p. 307, no. ctxxxt.
2 Lesviodax, p. 398.
8 Ibid., p. 440.
4 In.scripf ii. I. p. 450.
Bid., p. 451, no. 42.
Hurmuzaki, XI, pp. vut-tx.
7 Lesviodax, i. c.
8 0 Evanghelie scrisl su0 Anania se af15. acum la Biblioteca Impe-,
Hall din Viena ; Bogdan, in An. Ac. .Rom., XI, pp. 19-21.
9 Hurmuzaki, XI, pp. tu, 787-8.
Studii d doc., V, p. 629, nota 4.

www.dacoromanica.ro
TLIDICII MIINTENI DELA SFAR, ITUL VEAC. XVI-LEA 145

un Efrem, e pomenit la 15601. El nu still sh opreased


pe diacul meter de tipar Coresie, care treca in Ardeal cu
stiinta, härnicia i ravna lui si intrh in slujba luteranilor,
a calvinilor si a negustorilor brasoveni cu editiile sale ro-
manesti, slavo-romanesti i slavone. Dupä acest Efrem, care
nu va fi fost din scoala lui Neagoe, ci poate un Moldo-
vean de-ai Doamnei lui Mircea, Chiajna, ba chiar vre-un
Grec, din cei multi ce incunjurau pe Domn, vine acum
Dania B. ti gäsim In 1566, supt Petru-Vodh Schiopul 8.
Dupd Efrem urmeaza In pomelnicul Mitropoliei 4 un Mi-
trofan, care e insh strdmutat din vremi ceva mai vechi.
Se mai pomeneste, duph documente, la 1569 un Mitropolit
Eftimie 6, cam in acelasi timp and Atanasie era la Buzdu 6.
Eftimie cel d'intaiu era Mitropolit si la 1568, cand Coresi-si
tiphreste a doua parte a «SborniculuiD slavon, si inch la
4574, când el mantuia partea intaiu din Octoih numele lui
e pomenit i in pisania, dela 1571-2, a mhnästirii Cobia7.

CAP. XII.
Vlädicii munteni dela sfarqitul veacului al XVI-lea.
Adevhrath Insemnätate are insb." Mitropolitul Serafim, care
se iveste la 1576-88. Dese ori intrebuintat de Mihnea-Vodä
Lesviodax, p. 398.
2 Nu poate fi nicio legAturà intre acest Daniil i aMitropolitul de
Severin i Ardealn, rksipsiless Il 4PMACKH, care serie judetului 'Ursa
Peatrus privitor la niste oameni (de lege greceascAD din Brasov, unde
preot Nicola ; Bogdan, Doc. si regeste, p. 308, no. mxxxit.
8 Hurmuzaki, XI, p. 890. V. si Lesviodax, p. 398.
4 Studii §i doc., V, /. c.
6 Lesviodax, p. 398.
Ibid., p. 440.
7 Inscripiii, II, p. 284.
Mentiune la silssitul Psaltirii slavone din 7085, Bianu i Hodos,
I, p. 88.

www.dacoromanica.ro
146 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

In solli prin Ardeal, el nu pdstrd, se pare, ch.* arhipdsto-


reasca si In scurta Domnie a lui Petru Cercel Astfel s'ar
ldmuri inscriptia, din Intamplare pdstratd, a bisericutei Bunei
Vestiri dela Snagov, In care se spune ea acest Ideas a fost
fácut de Serafim Mitropolitul, nu fostul Mitropolit,
ecatunci cand a fost alungat din Scaurn, dar se add.ogd cu o
deosebith pietate numele Domnilor ce stdpaniau la 1588, In
Tara-Româneascd, Mihnea-Vodd asi maica-sa Doamna Eca-
terinaD, iar In Moldova, Petru-Vocla. Niciodath un Domn
moldovenesc nu se aflä. pomenit aldturi de cel muntean,
Inteo inscriptie din Tara-Romaneascd, si aceastä imbinare
a celor cloud nume domnesti In pisania Mitropolitului Se-
rafim, iardsi Mitropolit dupd aalungarea din ScaunD, ar
dovedl sentimentele de iubire deosebitd pe care el le
hränia, nu numai fald de Mihnea si de mamd-sa, ci i faAd de
nepotul de vdr si statornicul aliat al acestuia 2. La Snagov
a si fost Ingropat, de altminterea Serafim, inainte de a se
isprdvi, cum se stie la 1591, Domnia lui Mihnea, poate
la 4590, cum a cetit cineva inainte de stricarea mal departe
a pietrei 3.
Serafim erà un cleric invdtat, care a putut dà unuia din
preotii cArturari dela Brasov, Mihai fiul lui Dobre, cunos-
cator de carte sarbeascd, acel Tâle slavonesc de Evanghelie
din care s'a fdcut apoi Cazania româneasch, tiphritd acolo
la 45814. Supt el s'a scris frumos Evanghelia slavond, cu
chipurile lui Alexaniru i lui Mihnea, care a trecut apoi
In Moldova si a fost ddruitd la 1605 de Ieremia Movild cti-
toriei sale Sucevita5.
in margenea Bucurestilor, pe aceiasi vreme, la 1587,Dan

V. Hurmuzaki, XI, pp. 819, 824, 830, 832.


2 Inscrip(ii, I, p. 156.
8 Ibid., p. 161, no. 331.
4 Ist. lit. rel., p. 91 si urm.
6 Melchisedec, in An. Ac. Rom., VII, pp. 255-6 si Rev. p. ist., arch.
f i filologie, vol. II, pp. 48-9.

www.dacoromanica.ro
VLÀDICII MUNTENI DELA SFARITUL YEAC. XVI-LEA 147

Logofdtul incepù o mdndstire pe care o isprävl numai


nepoatd-sa Visana, ffica lui Marcu Armasul sau Märmtli,
.dupd care si manästirea se zice a Märcutäi sau Mdrcuta 1.

Cine a fost Mitropolitul lui Petru Cercel nu putem st1;


Domnul cel nou erd incunjurat de favoriti apuseni i s'ar
fi crezut cd el va ocrot1 catolicismul, cu atat mai mult, cu cat
inainte de dansul fdcuse inceputul Alexandru, tatdllui Mihnea,
care trimese la Roma un (calen, frumos cusut pe brocard
.de argint, iar, dupd acesta, Mihnea chiar inthrise privile-
giile bisericii catolice din Targoviste2. Dar Cercel se do-
fvedl un iubitor al ortodoxiei, cum se si cuvenia pentru fiul
ainui fost egunien i pentru nepotul de fiu al lui Radu-cel-
Mare. L-am vdzut fäcandu-si bisericä in Targoviste, addu-
gind pe aceia din S, cheii Brasovului ; un invdta.t episcop
grec, Maxim de Cerigo, i-a inchinat o carte de luptd im-
potriva catolicismului, despre purcederea Sf. Duh.
Singur pomelnicul si Lesviodax 3 pomenesc pe Mitropo-
Jitul Mihail I-iu, pe la 1586.

Stim însä numele celor cari ají pdstorit la Targoviste


de la 1590, dupä Mihail ce! d'intaiu Nichifor, pomenit la
45904, si Mihail cel de-al doilea. in clipa grea a inclestdrii
Jui Mihai Viteazul cu Turcii, la '17 August 1595, Meyâ
zile dupä biruinta româneascd dela Cälugdreni asupra Ma-
relui-Vizir Sinan, gäsim pe acest Mihail al II-lea pomenit
ca Mitropolit 5.
El si cu ceilalti doi episcopi ° negociazä dezastrosul tratat

Inscriptii, I, pp. 83-4.


2 Studii f i doc., MI, p. xi.; Iorga, Doc. geografice, din Buletinul geo-
gratic, 4899, p. 15.
3 P. 399.
4 Lesviodax, 1. c.
-5 Melchisedec, in An. Ac. Rom., III, p. 28.
Hurmuzaki, XII, pp. 50, 52-3, 205.

www.dacoromanica.ro
148 'STOMA BISERICII ROMANESTI.

cu Ardealul, In Main precedent, si tot el iea parte atunci, in


August 1595, la sinodul din lasi impotriva catolicismului
navälitor.

CAP. XIII

Noile legaturi ale Bisericii muntene cu Patriarchia din


Constantinopol supt Mihai Viteazul. Starea
episcopiilor sufragane.

Inca pe la 1580 vicariul patriarhal Nichifor Parhasios treat


prin Tara-Romaneasc5. si Moldova 1, pentru a strange bani
§i, iaräi, pentru a se asigura de supunerea caltre Patriarebie-
a terilor noastre si a celor rusesti. Venl apoi, la 1586, insusi
Patriarhul constantinopolitan, Ieremia,, abia intors In Scrum,
La Curtea lui Mihnea-Voda si a lui Petru Schiopul, Ecu-
menicul fil primit cu cele mai mari semne de cinstO.
Aceastä calkorie a adus apoi la 1589, cand Ieremia
afla Intors In Constantinopol, ridicarea la treapta patriar-
halä, pentru RuO, a Mitropolitului de Moscova, kv. Pentru
noi vizita lui Ieremia a insemnat Insh numg Intarirea vechif
legaturi ierarhice, slabitä si amenintata In timpurile dirt
urma 3.
Sà." amintim MBA cà Biserica din Ipec träià Inca, st
Patriarhii din Ohrida, ai ecBulgariei, Serbiei, Macedoniéi,.
Albaniei, Moldovei i Ungrovlahieb, un G-avriil din 1586-7,
un Atanasie Risèa, care nu-si mai zice deck earbi-
episcop al Primei Iustiniane, patriarh al Bulgariei, Serbid
§i Albanieh, incepusera a cala."torl pentru aceleasi motive-
ca i rivalii lor constantinopolitani 4.

Hurmuzaki, XI, pp. 415-6.


2 Ieroteiu de Monembasia, Bc6Mov lotopcx6y, la aceasa datà.
3 Iorga, 1Vichif or dasccilul,la An. Ac. Rom., XXVII.
4 ibid.

www.dacoromanica.ro
NOILE LEGiTURI ALE BISERICII MIINTENE 149

De pe urma calatoriei lui Ieremia rdmase pentru noi nu-


rnirea in 1592 a lui Nichifor ca aexarh) pentru partile
noastre, pe care, cum se va ved* le amenintà si noua
propaganda catolid. El veril, odatä. cu Turcii lui Sinan, la
1595, si trecù prin Bucuresti, prin Targoviste. Uneltirile
lui, care erau socotite mai mult politice decat religioase,
urmarä si in Moldova, pana ce, la urmd, Polonii, suzerani
ai acestei ten, 11 aminora In temnita de unde nu mai ies1
pand la moarte 1.

La moartea Mitropolitului Mihail, Mihai-Voda crezii eh e


bine pentru politica lui, care urmaria stra.ngerea popoarelor
crestine din Balcani imprejurul steagului san de rascoala,
sä intre'n legaturd cu Patriarhia de Constantinopol. Stim, apoi,
cd mai tarziu el tima. pe Janga' dânsul pe Dionisie Rail, dinteo
mare familie greceascd, Mitropolit pribeag de Tarnova. Dela
Constantinopol a venit deci intarirea noului archipastor al
terii, care lud locul lui Mihail : Eftimie, pe care-1 gdsim apoi
In fruntea sfetnicilor Viteazului 2. Mihai-Vodä serià vicariului
patriarhal, care era vestitul Meletie Pigas, pe care-1 intrebuinta
si ca mijlocitor al san In cele politice pe lang5. Turci,
cereà dela dânsul o Evanghelie greceascd si un Nomocanon,
o carte de legi Impäräteascä., poate ca gandul, indeplinit
numai de urmasii s'al, de a da terii o Pravild, Intregitoare
a obiceiului pämântului 3.
Strangerea legdturilor cu Constantinopolul se explica., de
alminterea, i altfel. Asupra terilor noastre de pe la 4560
hainte se intinde, tot mai puternicá, Inraurirea Cantacu-
zinului Mihai, zis Saitanoglu sau afecioruI Dracului) (-1- 1576).
4Mare negustor) al Sultanului, avand sarcina sa-i aduca
blänuri,(1dinti de peste), etc., din Moscovia ; arendator al
aalinelor dela Anchial, unde-si avea si un adevdrat castel,
Ibid. V. §i mai departe.
Melehisedee, 1. C.
kid.

www.dacoromanica.ro
150 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

estAlp al Grecilon, el luase pe una din fetele lui Mircea


Ciobanul si ale Chiajnei, Maria (la 1566), care Insd, nu voi
8.1-1 urrneze la Constantinopol 1 El numia si scoted, dupd,
voie, pe Domni si pe Patriarhi, i lui ii datorl deci Ieremia
numirea sa la 1572 ".
E usor de inteles astfel cum Tara-Româneasch s'a ferit
de relatia ierarhicd fatd de Patriarhia din Ipec, inoità prin
vointa atotputernicului Mare-Vizir Mohammed Socoli, pentru
patriarhii Macarie, insusi fratele Vizirului, si Antonie 3, si a
primit umbrirea sitpt aripile noului Patriarh constantinopo-
litan. Se intelege si de ce nici nepotul lui Socoli, numit
In 1575 Patriarh de Ohrida 4, n'a putut cAstigd I3iseric,a.
munteand. Dar Macarie de 'pee crested preoti pentru Ro-
mânii din §,cheii Brasovului, ca popa Mihai ; el numid episcopi
udeleni, ca popal Eftimie din 1572 5 si «popa D Cristofor
din 1574, si Ideeà poate din Daniil, pe aceiasi vreme (1577-8),
un episcop (cseverinean i ardeleana, titlu anume aflat
pentru a pune in atArnare de Ipec, prin amintirea Seve-
rinului, pe noul VIddich 5. Patriarhul de Ipec aved, de al-
minterea, i Vidinul 7, si pe la 1580 Turcii cdutau sä. smulgh
Terii-Romdnesti iTinutul de langb. Cetatea Severinului, pe
care o ocupaserd de mult 8.
La 1590 erà episcop de Minnie Efrem, care venise dupd
Mihail, cAnd acesta trecù la Mitropolie °. Un Eftimie fusese
Cf. Contribulii la istoria Munteniei, in An. Ac. Rom., XVIII, pp.
46-8 q't Hurmuzaki, XI, p. VI.
2 lb id
8 V. mai ales Jiredek, Der Gross-Vesier Mehmed Sokolovié und die
serbischen Patriarchen Makarij und Antonij, in Archly far slavische
Philologie, XI ; cf. Sate fi preo(i in Ardeal, Bucure§ti, 1902, p. 25, nota 4.
4 Jiredek, in Dyz. Zeitschrift, XHI, pp. 25-6.
5 Sate fi preoti, p. 25; ?tefan-cel-Mare Miltai Viteazul ca inte-
meietori, etc., p. 31, no. xtv.
6 Bogdan, Documente fi re geste, p. 308, n-1 27.
7 Jiredek, In Byz. Zeitschrift, l. c.
Hurmuzaki, XI, pp. 743-8, no. Lxxvitt.
Les viodax, p. 432; Studii fi doc., V, p. 433, nota 1.

www.dacoromanica.ro
NOILE LEGATORI ALE BISERICII MUNTENE 151

Inaintea lui Mihail insusi, si el a fdcut in margenea Râm-


nicului biserica Oltenilor : pe acest Eftimie trebuie sd-1
punem i inainte de Paisie dela 1535, ba chiar inaintea
predecesorului acestuia, Leontiel, si anume In timpurile de
dupd moartea lui Neagoe, cand unii luptätori pentru Domnie,
un aBratul Voevod», un aBogdan Voevod si mama sa
Anca p sd nu fie boierul Bogdan, care sä fi avut
drepturile sale din nastere printeo mama de origind mun-
teand ? , se insemnaserd prin danii, indatd dupá Neagoe
insusi, In fruntea ctitorilor Episcopiei 2.
VIddica Mihail, care dädii bisericii Sf. Nicolae dela 01-
teni satul cu acelasi nume si satul Bujorenilor, si care atrase
alte danii din partea boierilor vecini, Drdgoiesti i Zdtreni,
trebuie sd fie privit insd ca adevdratul Intemeietor al epis-
copiei Ramnicului, care fù asezatä., nu in orasul insusi,
cu biserica lui Pdtrascu-cel-Bun, ci in aceastd mändstire
a Oltenilor, unde er5. egumen Teodosie 3.
Mihail ajunse episcop supt Mihnea-Vodä, In a doua Domnie
Intdrirea-i veni dela Constantinopol 4. Dupd 20 Mart 1594
el ar fi avut ca urmas pe acel Teofil, tot Romän de nas-
tere, care e deosebit de alt Teofil de Rämnic, menit
ajungb. Mitropolit, si care a fost deocamdatd unul din cti-
torii literaturii romAnesti incepdtoare 5.

Dupd un Ieremia din 1550, dupd un Atanasie din 1570,


Buzdul cdp5.t5. in 4587 ca episcop pe Luca, Grec de nastere,
din Cipru, si el un viitor Mitropolit, care a ridicat insemnd-

Istoricul eparhiei Ramnicului, Bucuresti, 1906, p. 21 si urm. Altt


episcopi cari nu se pot asezA cronologic ratAcesc prin pomelnice; lia-
ron, Ioasaf. Iosif I-iu, Prohor, doi Grigorie, Saya, Onufrie, Daniil,
Luca ; ibid., p. 20.
2 Istorieul eparhiei Rdmnicului, p. 244.
8 lbid., p.332. Pentru un episcop Daniil, v. revista Floarea darurilor,
I, p. 260.
.Tstorieul eparhiei, p. 23 i urni.
6 lbid., p. 31.

www.dacoromanica.ro
152 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

tate Scaunului buzoian prin cultura, sfintenia si autori-


tatea sa 1
Altfel amândouä episcopiile erau statornice si ocupate
de pdstori vrednici. Vechile legaturi cu Constantinopolul
fuseserd din nou Inodate. Ardealul, despArtit un timp, cum
cum vom vedd. In alt capitol, prin propaganda luteranä
calvinä, sé alipià la ierarhia româneasca din principatul
muntean prin earhimitropolitul» G-henadie, stApAn peste
toti V1Midi i popib) din tara. Supt disciplina constanti-
nopolitan5. si In sensul culturii noud românesti, care str5.-
bdtuse i in Biserick se dezvoltà acum Biserica Terii-Ro-
mânesti. Noua erà slavonk lnceputa prin lntemeiarea Bis-
tritei, Incetase deci In locul ei de obârsie.
Sä vedem acum lnrAurirea pe care ea a avut-o asupra
Moldovei lui Petru Rares si a Domnilor urm5.tori pänd spre
sfArsitul veacului, lnainte de a trece la miscarea de Infratire
hare legea crestinä i graiul nostru, cuprinzand In el su-
fletul national.

Lesviodax, p. 440; Manuscripte din biblioteci stream, II, din An.


Ac. Rom., XXI, p. 13.

www.dacoromanica.ro
PARTEA a VI-a.
.}
CURENTUL NOU SLAVON IN MOLDOVA.

www.dacoromanica.ro
CAP. 1.

Macarie episcopul de Roman.

Petru Rares, energicul si ambitiosul Domn al Moldovei,


care mdritä de cloud ori o fatd a sa, sau pe cloud dintre
Domnite, cu Domni munteni din aceastd vreme i stdpanl
astfel viata politicd a Principatului vecin, nu era un cdrturar
Inainte de a luà. Scaunul de stäpanire si n'a putut cdpäta
nici pe urind invätätura care-i lipsia. Sotia lui
Maria, moarta la 28 Iunie 45291, nu aved mai multh stiintA
deck aceia de care se puteau impärtäsi pe atunci sotiile
Domnilor i boierilor. Altfel a fost lush chid, la o dath ce nu
se poate botärä bine, dar care nu poate fi mult posterioard
aceleia la care Maria si-a Incheiat zilele, Petru a luat in
chgtorie pe Elena, zisa In documente i Ecaterina, fiica
lut loan Despotul. E adevdrat cä i sotia lui Stefan-cel-Tänär,
lnaintasul lui Rares, fuseSe de neam sArbesc, fiica lui Neagoe
Stana, care s'a fäcut apoi cdlugtiritd, ludnd numele
de Sofronia 2 i sotia lui Bogdan, dar nu mama lui
Stefan-cel-Tanär 3, fusese o Domnith munteand, Ruxandra,
iiica lui Milmea-cel-Räu ; dar stdpanirea lui Stefan a fost
prea scurtd, dupä aceastd nuntd din 4526, pentru ca In-

Melchisedee, in Rev. pentru ist., arh. fi filologie, I, pp. 254-5


Kozak, p. 91 , _ atna, p. 36.
Inscriptii, I, p. 147.
8 El e fiul altei Stane, rte la 4518 i ingropate la Radluti ;
Kozak, p. 110.

www.dacoromanica.ro
156 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

rudirea Cu neamul domnesc ocrotitor de culturd slavond


Ed-si fi dat resultatele sale firesti.
Numai cu Doamna Elena incepe, aläturi Cu ridicarea si
impodobirea bisericilor i mändstirilor, si un nou lucru de
cdrturdrie. In Macarie, pe care nu trebuie credem insd un
ucenic ale celuilalt Macarie, Muntenegreanul, ajuns Mitro-
polit muntean, Doamna i sotul ei, sfdtuit de dansa, gäsird
umul potrivit pentru a sdvarsi marea prefacere cultural&
Macarie acesta, crescut de Mitropolitul Teoctist al III-lea,
asezat intaia ca egumen la Neamt, unde se mai 'Astral-I
traditii de cärturdrie slavond, unde, la 1528, se astrucail
uasele lui Teoctist 1 i unde, in sfarsit,atlase addpostul rie mazil
Mitropolitul Grigorie, care trdi i pand la 15792. Supt dan-
sul s'a primit, prin 1523, tipicul lavrei Sf. Saya din Ieru-
scris in Putna, dupd porunca lui Teoctist Mitropo-
politul de mana chiar a arhimandritului si egumen Siluan 3.
Din aceiasi vreme trebuie sd fie si Sbornicul de cântäri bise-
ricesti la deosebitele rosturi ale Curtii Despotilor 4.
Ajuns episcop la Roman, la 23 April 1531 5, In locul lui
Dorofteiu, care se duse la mAnästire, trdind acolo inch'
multd vreme, pdnd prin 1548 6, Macarie a päistorit pand
sfarsitul Domniei ocrotitorului säu Petru-Vodd, rdmaind
Ind in Scaun i supt acel fiu al lui Rares, Dias, cdruia,
dupd turcire, era sá i se zicd : (Mahmet», si supt fratele
acestuia, Stefan, care, pentru a dovedi ortodwde nepdtatd,
a prigonit grozav pe Armeni, chinuind si pe unii din preotii
lor 7. Din 1550 e insemnarea la usa de intrare a bisericii
Bogdan, Cron. mold., p. 154. Ave& 60 de ani. Nu e bunä soco-
teala de 19 ani §.1 8 luni a pAstoriei lui pe care o face Macarie ; v. p. 105.
2 Ist, lit, rel., p. 45, nota 3.
3 Melchisedec, in Rev. p. ist., arch. fi fil., an. II, p. 131.
4 Mid., pp. 142-3.
5 Bogdan, Cron. mold., p. 156.
Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 65.
7 Bogdan, Cron. mold., p. 95, nota 1; Gr. Buicliu, Mina din Tocat
(din (Cony. Lit.)); Dan, Die Verfolgung der Armenier im Jahre 1551,
Cernauti, 4894 (din aBukowinaer Posta).

www.dacoromanica.ro
MACARIE EPISCOP DE ROMAN 457

episcopale, care suferl prin el a doua prefacere, dela 1541-2


inainte ; Macarie a redactat-o cu un lux de fraze neobisnuit,
vrednic de cultura pe care o chphtase si o reprezintà mai
mult decAt oricare. altul. Si acolo ca si la biserica din
Targu-Frumos a lui Petra Rares, ingrijith In clhdirea ei
de Petru Vartic, numele lui Ilias-Voda e inlAturat prin
bhtaia cu ciocanul 1, precum e sters si In pomelnicul dela
Bistrita B.
De alminterea Bias scosese la 1550 pe Macarie din
phstorie, puind in loc, dupä sfatul boierulul Nuor, pe un
fost episcop Mitrofan3, care trece apoi la Rhdhuti, supt
Stefan. Rares.
Duph stilul acestei inscriptii dela Roman si cu mult timp
lnainte de a se descoperl opera literarh Ihsath de Macarie,
un cunoscbtor, episcopul Melchisedec, 11 declara, pretuind
ainaltele lui priviri biblice, aun teolog consumab, un cleric
Cu addschlieD, si nu cu obisnuita arutinb 4. Pana la dar-
situl vietii lui Invätatul episcop stdtù in Scaunul shu. Se
stinse, de sigur foarte bästran, In Septembre 15583, si fit
ingropat In ctitoria sa dela RAs9a, frumoash mänhstire in
stilul moldovenesc clasic, pe phretii &Arda se mai vhd chi-
purile lui Petru Rares, lui Ilie, lui Stefan si Constantin,
ale Doamnei Elena si Domnitei Ruxandra (deci Chiajnar
sotia Jui Mircea Ciobanul, ar fi fata celei d'intäiu Doamne,
Maria). Nici inscriptia de mormânt a lui Macarie nu se
phstreazä, si In locul ei ghsim piatra mamei lui Alexandru
Lhpusneanu, Anastasia, pe care fiul ei o numeste, färä drept,
Doamnd 6.

Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 183; Inscriplii, II, P. 291.


2 Bogdan, l. c., p. 70, nota 4.
3 lb ici., p. 466; Wickenhauser, Radautz, pp. 14-5; Arch. ist., I i, p,
125: e pomenit Mitrofan la 5 Iunie 1551.
4 Loc. cit., pp. 485-6.
5 Ureche, p. 210; cf. Ist, lit. rom. in secolul al XVIll-lea, II, p. 540P
§i urm.
Inscriplii, I, p. 54; cf. Cron. mold., p. 470.

www.dacoromanica.ro
158 ISTORIA BISERICII ROM/Mg'

Macarie fii lndemnat a scrie o cronicä bogatd de &are


Domnul sdu cel d'intdiu si mai iubit si de cdtre ctitorul
nästirii Humorului, Logoratul-cel-Mare Teodor (1530-5), In
care s'ar puted veded fratele lui Petru-Vodd, acel care erò.
la '1538 In Hotin ca parcAlab trecätor i fù primit de Po-
loni In tara lor, färä sä mai poatd apud. Domnia a doua
a fratelui sdu, cdci murl la 15391. &A pe atunci Inca egumen
de Neamt, i, aducându-si aminte de toate epitetele de laudä
ale istoriografiei bizantino-slave dela Curtea Imphratilor si
Tarilor, ieremonahul Macarie, (eel din urnaä dintre chlu-
Orb, lmbracä. In acest strdlucit vesmänt de retoricd, Impru-
mutatä mai ales dela vestitul autor de cronograf bizantin
Constantin Manase, faptele celor doi d'intäiu urmasi ai
lui Rares bdtranul, isprävindu-si lucrul numai in Mart 1542.

CAP. II.
Ucenici ai lui Macarie.

colar al lui Teoctist i repcezintant al noii scoli de


slavonie, Macarie a avut o sumä de ucenici, ca unul ce s'a
lnvrednicit a i se zice : adascAl al Moldoveb 2. Din rdndul
lor s'a ales Anastasie, care i-a urmat In episcopia Roma-
nului, pdstorind pänd. la 1572, cAnd ajunse, pentru o clipd,
Mitropolit 3. i acela ce urmä In Mitropolia terii
G-rigorie, care gresise fatd." de Domnie sfintind pe loan-
Vodd Despot, luteranul, fostul episcop de Rhdäuti Teofan,
gust. la 22 Septembre 1564, de Alexandru-Vodd. Ldpus-
neanu, care se Intorsese 1n Scaun, erà aucenicul lui Ma-
1 Cf. Bogdan, Cronicele moldovenegi, p. 71, nota 3; Studii qi doc.
NI, pp. 642-3; Hurmuzaki, Supt. Il 1, p. 111.
2 Bogdan, Cron. mold., p. 71.
3 Creche, p. 210; Melchisedec, in An. Ac. Rom., VII, p. 237.

www.dacoromanica.ro
UCENICII LUI MACARIE 159

carie111. Poate din aceiasi scoala sa fi esit colegul, mai nou,


al lui Macarie, episcopul de Radauti Teodosie, pomenit o
!Augura data', la 2 Mart 1.5482.
De curentul de nona carte slavona se tine si Vlädica
Gheorghie de Roman, ars de Ion-Voda cel Cumpfit supt In-
vinuire de sodomie 3 - caz unic In istoria Moldovei, Domnii
nelndraznind a se atinge de vre-un arhiereu i intrebuintand
t'ata de ei cel mult pedeapsa maziliei4. loan a izgonit, de
altfel, si pe Teofan, care trebui sä fuga peste munti, de
unde-1 cerea lnapoi Vodä, la 24 Maiu 1572 sau chiar 1573,
aratand cà i-au fugit, «furandu-i multi zloti si alti
«un &Lugar anume Tofan, care a fost Mitropolit, i alti
trei printre cari poate acel Molodet care a fost
pe urma ars 5.
Eftimie, urmasul la Radauti al lui Gheorghie (t 1558),
acesta din urmä un cirac al Mitropolitului cu acest nume,
face parte din aceastä generatie de Vladici cu stiinta de
slavoneste 6.

intre ucenicii lui Macarie au fost i de aceia cari au


ramas toga viata lor In cercul Indatoririlor grele ale ca-
lugdriei ravnitoare. La Rasca, fundatia sa, el puse ca Intaiu
egumen, anacealnic i starep., pe Silvan, care se numl In
schimnicie Sinodie. Un Ghervasie si un Gherman, crescuti
de dânsul, ii fac piatra de mormânt, insemnAnd pe dama,
Cu acel avant retoric pe care Macarie-I introdusese In re-
dactia slavond, ca asutletul lui se veseleste In mânile lui

Ureche, p. 221.
2 Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 179-80.
e Ureche, pp. 224-5.
4 Ca fatA de Macarie §i de Grigorie Mitropolitul.
Ureche, t. c. Rezumatul scrisorii slavone§ti a lui Ioan, in Doc.
Bistrifei, II, p. 115, no. xvn ; intreagA in Nicolaescu, o. c., p. 197.
e V. asupra lui, care e pomenit la 4552, 4559, 1561, Wickenhauser,
Radautz, p. 15. Pe vremea-i s'a fAcut pridvorul bisericii din RAdluti.
Cf. Iorga, O alegere de episcopt moldoveni (din Reivafu/ pe 1907).

www.dacoromanica.ro
160 ISTORIA BISERICII ROMANEUI

Dumnezeu in toatä. vremea% Ghervasie muri Inaintea lui


Gherman, si acesta-i pune, la 1601, o piatrA de pomenire.
Lui Ghedeon, ridicat ca episcop de Rddauti din mijlocut
Orintilor dela IlAsca, unde erà egumen la 1578 1 el Os-
toreste in 1587-91 i se aminteste numele de trei ucenict
ai lui, ieromonahii Veniamin i Ilarion i càlugarul Dosofteiu.
Tonul de cálduroasâ iubire, de credincioasä recunostinta
din aceste epitafuri e cu totul neobisnuit i ne face sä bá-
nuim oarecare indreptari in viata cAlugAreascá., pornite dela
invätatul VIddich de Roman 2. Cu mAndrie se spune si de
Mitropolitul Teofan, pe piatra ce a pus-o la pridvorul Mi-
tropoliei din Suceava, pridvor inältat de clansul, dar dupl
dánsul s'a mântuit reparatia acestei Mitropolii a Sf.
Gheorghe, facutä de Bogdan-Vodd si de S, teränità cd e
de loe din lhcasul Retscei a.

CAP. III.

Cronicarii Isaia de Radauti i Eftimie de Neamt.

Cánd Vodd LApusneanu fácil mänástirea cea nou5.


Slatinei, el asez5. In ea ca egumen Intáiu pe eIacov ce se
cherna si Molodet1 4; e acel Molodet care a perit pe rug,
pentru a i se luà bogätiile, ale lui si ale mantistirii,
marea prigonire a lntregii Biserici moldovenesti de cdtre
shlbatecul viteaz Ioan cel Cumpla 2. Intre cAlugarii lui erà
si un Isaia, copist cu hArnicie i pricepere, care ni-a Os-
trat cronica putneanä in forma prescurtaa, puind-o In le-
gAturà cu encomiile lui Macarie si ale urmasului shu, despre
1 Cron. Rom., I, pp. 214-5.
2 Inscriplii, I, p. 52 si urm.
8 Kozak, p. 135 i urm.
4 Bogdan, Cron. mold., p. 171.
6 V. mai sus p. 159, §i Bogdan, l. c., p. 283.

www.dacoromanica.ro
CRONICARII ISAIA DE RiDiIITI I EFTIMIE DE NEAMT 161

care se va vorbl Indatd. Isaia copiè, inainte de 1561, si un


cronograf pänd la 1425, o cronicd bulgdreascd, una sär-
beasch, pe aceleasi foi dintr'un sbornic de cuprins teologic 1,
scris de Roman diacul dela Baia.
Bun cunoscdtor de slavoneste, Isaia fù fd,cut episcop de
Rddduti, catdvA vreme dupd copiarea prin 1560 a acestor
pagini de cronicd 2 El a fost trimes de Ioan-Vodd ce!
Cumplit, care n'aveù fata de acest apoph» aceiasi ura,
hriinitd prin setea de avutiile clerului, pe care o aveà fath
de ceilalti, In Rusia Tarului, pentru a cercetà ce s'a pe-
trecut acolo cu sotia Voevodului i ca fiul acestuia, I6etru 3.
A lndeplinit si o solie in Polonia. Cu toate cà fusese
de mult amestecat in rosturile unui Domn care se rascula
lmpotriva Turcilor i perl rupt de chmile, Isaia fù pästrat
Ja Radduti si de urmasul lui Ioan-Voda, Petru chiopul,
fire bländb., care stià sä uite i sä ierte, si GM evlavios, care
aveà respectul cuvenit fatA de arhierei. Numai la 1580
pdrdsi el Scaunul de RAdduti ca sd se consacre vietii
schivnicesti, In care mud Inteun tärziu numai, la o datà
ce nu se poate hotdr14, fiind ingropat poate tot In biserica
episcopald de acolo, reparatd i addagitd cu. pridvor, supt
Inaintasul sb.u, Eftimie, de Alexandru-Vodä Ldpusneanu 5.

Un mai vechiu ucenic al Macarie a fost Eftimie, care


stAte5. In fruntea mdndstirii Neamtului la inceputul Dom-
niei Ldpusneanului, In 1553, Decembre. indatd dupd aceasta
el &LAM dela cruntul Voevod, care nu sdvarsid numai pd-
cate pe pdmänt, ci se gändià si ce ar face ca ele sd i se
ierte In ceruri, sarcina de a serie viata i isprdvile lui ca
ale unui abine cinstitor si de Hristos ctitor de

Bogdan, l. c., pp. 11, 143 i urm.


2 Cf. ht. lit. rom., II, pp. 543-4.
3 IIurmuzaki, II, pp. 700-1.
4 Wickenhauser, Radautz, P. 46; Hasdeu, loan-Vodci-cel-cumplit,
passim ; Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 240-1; Arch. ist., I, p. 27.
5 Kozak, pp. 99-100.

www.dacoromanica.ro
162 ISTORIA BISERICII ROBIANESTI

sfinte läcasuri. cAlexandru-Vodà cel Nola isi cApätä astfel


cronica sa, in acelasi stil aproape in care Petru Rares fu-
sese läudat pentru toate isprävile sale de Vlädica Macarie.
Eftimie ar fi ajuns si el in randul episcopilor Moldovei, ca
rá.'splatä petru mestesugitul panegiric fäcut de dânsul, dad.,
fire neastämpäratä, n'ar fi gäsit cu cale sä sprijine pe un
pretendent räshrit in coltul de munte de läng6 mändstirea
sa, pe «Sava)5 sau Stefan-Vodd-cel-Tänär, care se MA cu
oamenii domnesti chiar längd zidurile Cetätii Neamtului i fa
biruit 1, In Iulie 1.566, Eftimie trebui sä fugd In Ardeal 2,
unde ajunse episcop al Romä.nilor cari se aflau, cum se va
ardtà mai departe, lute() mare crizä religioasti. In Moldova
el pare sä se mai fi tutors odatä.

Cu Teofan, cu Eftimie de Neamt, cu Isaia se mäntuie


curentul nou slavon in Moldova. Alte inräuriri si alte nevoi
dädurä. dupa 1580 altä. infMisare Bisericii din principatul
moldovenesc.

1 Ureche, p. 221.; Hurmuzaki, XI, p. 586, no. iv.


2 Hurmuzaki, XI, p. 589.

www.dacoromanica.ro
CARTEA a Ta

EPOCA SLAVO-ROMANEASCA.
Ce7D

PARTEA I-a.

TIPARITURILE ROMANESTI ALE LUI CORES!.


OEA D'INTAIU BISERICA
REFORMATA A ROMANILOR DE PESTE MUNTI.

www.dacoromanica.ro
CAP. I.

Catehismul din Sibiiu.

Cu 6.1\4 timp inainte de jumätatea veaculd al XVI-lea,


Sasii din Ardeal, cu cari tenle noastre stäteau In necon-
tenite i stränse leghturi cari aveau supt ascultarea lor,
acasä, o sumä de säteni români, urmarä cuvântului c5.1-
duros al studentilor intorsi din Germania si trecurä, Ia
noua lege reformatä a lui Martin Luther. Bibliile germane
Incepurä sä circule si aici, iar pentru famurirea credincio-
silor se impärtia Catehismul Reformei.
La 1544, cu un an inainte de primirea Confesiei dela
Augsburg, crezul dogmatic al luteranismului, de adunarea
generalà din Sighisoara a (Universitätiil säsesti, Sibiiul
hotArl sà deà. un Catehism din cele nouä In graiul romä-
nesc al satelor supuse cArmuirii sale, In jurul Amlasului si al
Tälmäcitorul trebuie sá fi fost vre unul din preotii
.acestor sate ; grija tiparului, care se Mcù de sigur cu teas-
eurile lui Honterus din Brasov, imprumutändu-se litera din
Tara-Româneasch, unde tipäriturile Incetaserd, o avii un
zugrav Filip, Philipp Maler, care cunosteà principatul mun-
lean in care fusese de mai multe ori ca sol al orasului
Catehismul din Sibiu, redactat late° limb5. bunisoarh,
zu toate cä Inräurirea originalului se simte une ori scris
1 CE Bianu i Hodoq, Bibl. Rom., I, pp. 21-3; Hurmuzaki, XI, p.
865: Sate fi preoti, p. 20; 1st, lit, rel., p. 64 i urm.

www.dacoromanica.ro
166 ISTORIA ifiSERICH ROMANESTI

Cu o ortografie simpld, a fost rdspandit, de sigur, In toate.


satele din Tinuturile cethtilor sasesti. Exemplare se vor fi
lmpärtit si la Brasov, unde Sfatul hotdr1 numai la 1559'
ca biserica romaneascä. a S. Nicolae din Schei sä fie ere-
formatd», impuindu-se credinciosilor ei sh Invete Catehis-
mul din 15441.
Dar Sasii nu aveau la inddmana lor i Guvernul terii,
care, catolic un timp, se aplech dela o vreme spre cal-
vinism, and medicul italian Blandrata ajunse favoritul
inspiratorul Craiului loan Sigismund. Alai tarziu, card
asupra Romanilor de peste munti se abrttù avântul co-
tropitor al calvinismului unguresc, Catehismul luteran
a putut fi nimicit In voie de Romani chiar, cari, in marea
lor majoritate, tineau tot la leg,ea lor cea veche si se cu-
tremurau de fried pentru sufletul lor lnaintea chrticelei
rdspanditoare de crezuri. Cipariu, harnicul cerceator al
vechii limbi românesti, a mai apucat sa vadd acest Catehism,
cidruia i se zicea : aintrebare crestineascb, dar noi 11 cu-
nontem numai dupd manuscriptul In care e copiat de un
preot din cei d'intaiu ani ai veacului al XVIl-lea 2.

CAP. II.
Planuri de tipar romanesc In Moldova supt Despot.
Doi ani dupä areforrnarea) cu de-a sila a pasnicilor cd-
rausi scheieni, cari nu vor fi tinut minte asa ds multd
vreme rdspunsurile revolutionare din Catehisinul cel nou,.
venia ln Brasov ca vechiu si bun luteran, prieten al du-
Acesta este sensul propozitiei, adesea citatA i discutaa, din cronica
latinA a Braqovului Quellen, IV, p. 80: «1559, die 42 Martii, Iohannes.
Bencknerus, iudex coronensis, cum reliquis senatoribus, ref ormavit
Valachorum ecciesiam et praecepta catecheseos discenda illis pro-
_POSUite.
2 Hasdeu, Cuvente den bdtreini, II, p. 99 gi urm.

www.dacoromanica.ro
PLANURI DE TIPAR ROMINESC SUPT DESPOT 167

celui Prusiei si al reprezintantilor noului curent religios


In Polonia, un tank Grec, iste i limbut, avand planuri
mari i incredere in steaua sa, Iacov, care se zicea Despot
de Paros si pomenia profesia de teologie pe care a facut-o
In Academia din Rostock. Peste catevà luni, dupä usoara
biruinta dela Verbia, el era Domn al Moldovei, in puterea
coborarii sale din Despotli... Serbiei toate Despotatele se
amestecau, cum se vede, in aceasta minte sireath si nasco-
citoare luand locul evlaviosului ucigas de boieri, Ale-
xandru Lapusneanu.
Despot, care Mtn bani de argint din policandrul Sla-
tinei lui Lapusneanu , nu se atinse de credinta Romani-
lor, stiind cat de primejdios poate fi acest joc ; supusii sal
Il fázura luand parte dupá datinrt la serbarea Bobotezei pe
care Apusenii din preajma lui o declarau o ebatjocurd) si
o eprofanare» 1; la Roman, in April 1562, el merse intaiu
la Episcopie, de saruta Evanghelia 2, dei se lacomi mai
nfult deck °data la averea bisericilor, topind odoarele de
metal pretios. Dar se hotara sa creformeze bisericile cato-
lice) care se aflau in tard, la Suceava, Siretiu, Baia, MO
Hui, in satele pe spre munte ale Tinuturilor Roman
Bacau, precum i, intamplator, aiurea 3. Biograful
pretinde cá neobisnuitul Domn ar fi avut In vedere mai
mult impiedecarea desparteniilor, scandalos de usoare,
In mijlocul acestor straini de altä. lege. Pentru acest scop
ar fi fost adus din Polonia loan Lusinius sau Lusinski,
episcop socinian, pe care stim insa, din chiar marturisirile
lui Despot fata de un agent imparkesc, ea acesta-1 fad].
(Lepiscop al Sasilor i Ungurilorl, eepiscopum nationis
saxonicae et hungaricae) 4. In Harlan, apoi, dupa un foc 4,
Sommer, Vita Iacobi Basilici, in Legrand, Deux vies de Jacques
Basilicos, Paris, 4889, p. 83.
2 Hurmuzaki, II, p. 407.
«Informandarum ecclesiarum romanarum gratia»; Sommer, p. 32.
Pentru policandru, ibid., pp. 25, 33.
4 Cf. HllrMUZaki, II, p. 407.
5 Ibid.

www.dacoromanica.ro
168 ISTORIA BISERICII ROMANEBTI

in Cotnari, unde erau multe familii de Germani din Un-


gana si de Unguri chiar, aduse pentru lucrul viilor dom-
nesti, el Moil o scoald de latineste, pentru oricine
dand locuinta, hrand i ImbrAchminte copiilor, cari erau
instruiti de scriitori din preajma Domnului, ca acel Som-
mer, care i-a scris apoi, recunoschtor, viata 1. Chemh la
Curtea lui, rânduith duph normele Renasterii, pe Gaspar
Peucer, ginerele lui Melanchthon i unul dintre cei mai
buni reprezintanti ai eruditiei filologice, i trimese duph
matematicul Ioachim Rhaeticus, care se aflà in Cracovia ;
o bibliotech trebuià sä puie chrti apusene la Indhmana
daschlilor mari si mici ca cari el voià sd Inzestreze Mol-
dova rämasä In urmä 2. Räscoala boierilor, cari inhltarh la
Domnie pe tovaräsul lor Toma ca Stefan-Vodd, strich toate
aceste preghtiri : Inch mai inainte, Lusinski perise, i sotia
lui fù zugrumath cateva zile duph catastrofa acestei ciu-
date, dar foarte interesante sthpaniri 3; dascälul Sommer
trecii prin multe incerchri Onä se vhzù iarhsi slobod 4.
Acestea le spune Iacob Sommer, profesorul din Cotnari.
Gaud Irish, peste cathva vreme, un catolic, Anton-Maria
Gratiani, strAbhtii Mold ova, localnicii stiurh sh-i insire
mai multe despre politica religioash a nenorocitului aven-
turier. Pe laugh. ca Lusinski se amesteca si In chsnicia Ro-
mânilor, supt cuvant eh opreste desphrteniile prea lesni-
cioase, Despot lnsusi si-ar fi ras de sfintele taine i de
de icoane, sffiramandu-le si arzandu-le ; el ar fi fAcut la
Curte slujbe dupd ritul luteran i ar fi strigat fArä sfiald ch
ce phcat sh se imbuibe cu asà de bune mosli un neam
asa de trandav i cu gandul numai la burtb, ca preotii
români 5.

In tOrgurile sIsesti i unguresti, el pude soltuzi strlini, In locul ce-


lor romani, ai lui Alexandru ; Hurmuzaki, II, p. 429.
-2 Sommer, pp. 34-5.
Ibid., p. 47.
4 V. i excursurile lui la Viola lui Despot, p. 87 i urm.
Legrand, pp. 179-81. 189.

www.dacoromanica.ro
PLANURI DE TIPAR ROMANESO SUPT DESPOT 169

GA Grecul nu-si va fi phzit gura, e sigur, si tot asà cd,


nestiind unde sh afle bani, a dezbräcat bisericile pe care
le vizita si pentru boghtiile sfinte ale chrora, ca luteran
din interes, el nu mai avea nici evlavie, nici crutare 1.
inch dela inceput, gandul shu era sä schimbe pe Mitro-
polit, ca pe unul ce ar fi avand Inch tragere pe inimä.
pentru Alexandru 2.
0 politich de convertire fath de boieri sau chiar fath de
VITA n'a Incercat si nici nu putea sh Incerce sträinul acesta,
norocos peste astepthrile sale. Dach ar fi vrut sh areformezel
pe Moldovenii de bastinh, ar fi adus chili de propagandh
din oficina Sasilor din Ardeal, sau, fiind asa de usor sh
aduch In principatul shu un shculet ca slove din alth
tarä, ar fi inceput el lnsusi un tipar menit sà adauge
la nemurirea spre care ravnià. Aceasta n'a fdcut-o insh.
Se gdsi Insh un agent luteran care, afland de intrarea
In Räshrit a unui principe care voia curätirea legil cres-
tine, se gräb1 sh vie pentru a o propovedul prin chrtile
slavone pe care le tiphria, departe, In Apus, la Urach, In
Warttemberg, pentru popoarele din Balcani, Primus Tru-
berus, supt ocrotirea si cu cheltuiala lui Ioan Ungnad. La
21 Decembre 1562, venia, cu astfel de chrti, cuprinzand Noul
Testament, Wolf sau -Wolfgang ScluTiber, care se add.
ca Trimes al imphratului pentru unele misiuni politice.
Ungnad, care n'aveà nicio stiinth despre traducerile ce se
tiphriau In Ardeal, cereä. Ed i se trimeath oameni invätati
pentru talmAcirea Evang,heliei, oferindu-se a edita el Cu-
vântul lui Dumnezeu si in aceastä limbh 3 sau a trimete
chiar materialul tipografic In Moldova*. Despot nu-1 in-
Will insä multä vreme, si, pentru a dovedi Sultanului catä.
1 Cf. Iorga, Nouveaux matériaux pour servir li l'histoire de Jacques
Basilikos l'Héraclide, 4906, Prefata. Cf. Picot, Coup d'oeil sur l'histoire
de la typographie dans les pays roumains au XVI-e siècle, Paris, 1895.
2 Hurmuzaki, H, p, 407; dar cf. p. 425.
3 Ibid., pp. 445-6.
4 lbid.

www.dacoromanica.ro
170 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

credinta-i poarta, expedié la Constantinopol pe bietul Wolf-


gang cu cartile lui cirilice, pe care limase sa le ceteasca
acuma Turcii T.
Ceia ce propusese Ungnad prin Wolfgang i raspinsese
Despot, spuind cä astfel de carti privesc pe mesterii de
tipar si pe vanzatorii de lucruri tiparite, se lndeplinise lusa,
fara ca Schreiber sa fi stiut sau sä se fi facut a stl, de
catre Sasii Brasovului supt judele lor Ioan Benkner,
dianas Bengner) In graiul Românilor de o parte si de alta
a muntilor.

CAP. III.

Tipariturile romanesti ale lui Coresi i Biserica refor-


mata a Romanilor de peste munti.
La 1558 Mircea Ciobanul isi taie Vladicii i boierii ; peste
caeva luni, cum stim, judele Hanas sileste pe preotii din
.chei, Toma, care se dilugarl apoi, spre pochinta, la ma-
nastirea munteanä. a Rancdciovului, si Dobre, nepotul de
sord al celui d'intaiu 2, sa recomande Catehismul luteran
credinciosilor din enoria Ior. In acelasi an, Despot apare
Intaiasi data la Brasov si-si tipareste acolo genealogia care-1
coborá din zei 3. In toamna anului 1560 «Vladica romänescD
al Ardealului venia In acest Brasov, unde nu se temea de
eresie, ci, din potriva, aveâ bucurie pentru introducerea ei
lntre Romanii Scheiului 4.
Acest episcop trebuia sa fie un Vladica trecut la calvi-
nism. La 10 April 1562, un act al lui Ioan Sigismund po-
Legrand, /. c., p. 261 §d nota ; Hurmuzaki, XI, p. 876; 1, pp.
418, 447-8, no. ccccx ; P. 451 i urm., p. 459 i urm., 468 §d urm.
2 Stinghe, 1st. bisearicei &heitor, pp. 2-3.
8 Hurmuzaki, XI, p. 798; Legrand, p. 59 i urm.
4 Hurmuzaki, XI, p. 803.

www.dacoromanica.ro
TIPARITURILE ROMINESTI ALE LUI CORESI 171

meneste pe vechiul episcop Saya, care fusese Inlocuit, dupá


staruintele lui Melchior Balassa, cu Gheorghe de Ocna (Wi-
zaknay) i chruia, la data de mai sus, i se da Inapoi cepisco-
patul românesc al bisericii din Gioagiul-de-josl 1. 5tim acum
ch Saya si-a avut casa In LancrAm Idngd Sas-Sebes si a el
a plecat din Ardeal, pentru pricini binecuvântate : apara-
sirea profesiei evangelice si a invdtdturii crestineD 2
Autoritatea acestor Vlddici se Intindeà mai mult asupra pär-
Olor de Apus ale A.rdealului si asupra Banatului, unde se pare
cd. Inca de pe atunci li se ddduse o protopopie de Inidora
si una de Caransebes 3. in Inidora, de alminterea, ca si In
.5eghesti din pdrtile Crisurilor, Fangd Beius, unde un (arhi-
diaconD, adecd tot un protopop-VIddicd de acestia, Dan, e po-
menit, la 1503, ca i urmasii shi, loan (1538) si Petru (1554),
In intdriri de privilegii, ale episcopului latin de Oradea-Mare 4
asezdmAntul protopopilor erà mai vechiu ded.t reforma,
La Inidora chiar, incd dela inceputul veacului al X VI-lea, la
1506 si 1526, domnii din castel numiau aprotopop al bisericii
Romanilor, cldditä In orasul InidoriiD, i anume pe la 1458
inc5, aprotopop intre preotii Romanilor din Tinutul Ini-
dora, pe Petru de aZoczathl, invoindu-I locuinta in casa pro-
topopiei i veniturile obisnuite 2. La 1582, castelanul dà pro-
topopia (de rit grecescD lui Moise Pestisel, care aved datoria
de a ecarmui, a cercettl, a invdtà si a mustrAD pe preotii ro-
mâni de supt stdpanirea cethtii 6 Bisericile calvinesti din
acest unghiu ardelean si bandtean se pdstrard bine pana
destul de tárziu : intre traducdtorii Vechiului
tefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc., p. 22, no. nr.
2 Butlea, Ierarhia .Romdnitor din Ardeal fi Ungaria, 1904, pp. 303-4.
8 &efan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc., passim.
4 Bunyitay, Nagy-Varád egyháztortélme, I, p. 349; romanefte in I.
Ardeleanu, Istoria diecesei romdne greco-catolice a Oradei-Mari, II,
Blaj, 1888, pp. 8-9; cf. Studii §i doc., XIII, pp. 175-6.
5 Inscriptii i insemndri ardelene fi maramurepne, I (Studii
doc., XII), pp. 278-9.
Ibid., pp. 279-80, no. v.

www.dacoromanica.ro
172 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

Testament, din 1582, se Intálnesc predicatorul, apropove-


cluitorulD din Caransebes, tefan Herce, si daschlul
scoalä, ade spune insusi , din acelasi oras al
Sebesului, Efrem Zhcan, pe 15.ngh predicatorul din Lugoj,
Moise Pestisel i protopopul din Inidoara si pentru Hateg
Achine. Mara de acesta din urmä poate, thlmacitorii Bi-
bliei aratá sh fi fost dintre nemesii de prin aceste phrti ale
vecbilor ajudeteD románesti de ostasi-nobili, al chror neam
s'a phstrat si pl.nh astAzi : de aceia, duph obiceiul un-
guresc, numele de botez li e pus dupd, acel de familie 1.
Caransebesul erà. un Insemnat centru românesc, si de aici
porra In 1515, pentru a Incerca s'a cucereasch principatul
muntean, Basarab-Vodd, Laioth cel nou 8; si Radu-Vodh Dias
Boa Impotriva lui Mircea Ciobanul, In 1552, pe aceiasi cale 3.

La 1560 Inch, la 3 Maiu, dupá toate aceste preghtiri,


Coresi, affliaconul Coresi ot ThrgovisteD, si un ucenic al
diacul Tudor, Incepeau, cu zisa j upánului Hanesu
Beagnerill, a aMariei Sale» Benkner, pe atunci jude al
Brasovului, dupa un vechiu manuscript husit, aflat fdra
Indoialà In Ardeal, si nu dupit vre unul adus din Tara-
Romhneasch, tiphrirea unei Evanghelii românesti. Ma-
nuscriptul a fost reprodus t'ami nicio schimbare,
trAndu-se notele i tipi3urile slavone ce se atlau In el.
Coresi declara ca dä lucrarea sa epopilor rumanesti
Inteleagd, sa inveate Rumânii cine-s crestiniD, rugand Insh
pe atoti sfentii phrinti, oare Vlädici, oare episcopi, oare
pophD, cari o vor veded, sh n'o arunce Meä cercetare, chci
si Apostolul Pavel mhrturiseste eh e mai bine a se ceti
cuvántul luí Dumnezeu pe inteles decat altfel. O ajelanie»
ce a avut cu judele brasovean 1-a indemnat sä. dea Evan-
ghelia pe lnteles.

V. i Bianu-Hodn Bibl. Rom., I. p. 95.


2 Hurmuzaki, XI, p. 859, nota 1.
8 1bid., p. 863, nota 2.

www.dacoromanica.ro
TIPIRITURILE ROMiNESTI ALE LUI CORESI 173

Cum se vede, aceastä carte, care aveà litere i podoabe.


imitate dupä ale Evangheliei lui Neagoe-Vodd, erà menitd Ro-
mânilor din Ardeal si Ungaria, cari ajunseserd a fi adevärati
acrestini» dupä cer.erile luteranismului, si «popilor» lor, cari
nu mai aveau asuprä-li aVIddici» de moda veche, ci numai
aepiscopiv alesi, dupà ränduiala cea nouä. Tipäritorul se
gändiä si la putinta pdtrunderii operei sale in pärtile
!liase ortodoxe, dar nu o pregdtise pentru acestea.

Pentru a imbunä. pe Domnul muntean sau, mai bine,


pe energica lui mamá si epitroaph, Chiajna, fiica lui Petru
Bares, mai mult deck pentru a dà o Evanghelie inteleash
Slavilor din Balcani, Benkner porund lui Coresi sá lucreze
incd In 1562, din Mart pänd. In Octombre, o Evanghelie
slavoneascä, In paginile cdreia se Intálnqte stema Terii-
RoMánesti. E o reproducere, putin izbutitä., a frumoasei
Evanghelii pe care alt meter, mai mare, cu mijloace mai
bogate, o däduse pentru Vodd Neagoe, Basarabul cel evla-.
vios i darnic, la 1512.

Apoi tiparnicul lui ajupAnul Hanes» lucra mai departe


la rdspandirea Noului Testament In romaneste, dd.nd a doua
carte de Scripturä In aceastd limbd, Apostolia, pentru pu-
hlicarea cdruia s'a propus acum in urmd 1. data de 1563
In singurul exemplar phstrat lipseste foaia de titlu.
Coresi serie insusi cäamulti preuti» primird editiile sale
romanesti, ha cerurà sá adauge la ele un eTálc
al Evangheliei, cum sd poatd i ei propovédul si a spune
oamenilor invdtkurd dupd cetitul Evangheliei». Deci se
alese o Evanghelie cu lámuriri, redactatd de curand in
ungureste, pentru calvini, i prefacutä tuteo formd c,are
vddeste une ori preâ mult acest original, asa de deosebit de
spiritul limbii noastre, In romdneste, de un necunoscut.
Cartea se tipdri, pe la 1564, ca achelcIugul i banii» unui

Bianu i Hodo§, Bibl. Rom., I, p. 4g.

www.dacoromanica.ro
174 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

nobil ungur, Nicolae .Forró, care erà cuprins de ravna de


mantul de vechile eresuri traditionale si pe teranii
din *tile ardelene i unguresti. aPopii, patriarsii, vIddicii,
episcopii si tot fealiulti de preoti» ai legii vechi erau tratati
err cea mai mare asprime, care loveste de o potriva pe
catolici si pe ortodocsi, pe apapistasil si pe apatriercasi»,
adaugindu-se si critice care sant In cea mai stransa legh-
turd cu viata poporului românesc dela sate, si numai Cu
aceasta. Astfel, Inchinarea la sfintii e rasninsa ca un rau
obiceiu eretic, insemnandu-se ca singura datorie inchinarea
catre Mantuitorul Insusi, ach sfintii morti nu audti ruga-
ciunea noastraD, spune crud scriitorul calvin. Pravila Sf.
Pärinti e scoasa din cinste, rostul mare al clericilor pe
länga Dornni e osandit, aratAndu-se eh ei n'au de ce sh
13te5. cu Voda la mash, primejduindu-si sufletul in välma-
sagul lumii ; se constata decaderea mandstirilor, din caro
a plecat adaschlia) de pe vremuri ; de pomeni pentril
morti si de rugaciuni pentru dänsii, de farmecele si des-
cântecele muierilorp deprinse la astfel de adracii»,
petrecerile, betiile si certele de Dumineca nu vrea sd stie
acest aphrhtor al legii crestine curate, aceiasi pretutindeni
avand In Hristos singurul ei izvor.
La aceasta lucrare se adause o alta, care In chip firese
n'are nicio legaturä cu cea d'intaiu, o carte de rugaciune
sari Molitvenic, nu din randul cartilor talmacite Inch In
-veacul al XV-lea, supt inraurirea curentului husit 1, ci
traducere noua, Marta ca asa Inteleaga si popa ce zice in-
susu si oameni ce ascultaD. in carticich se dadeau Tan!
Nostru, Crezul, rugaciuni pentru cuminecaturd, pentru
botez, pentru nunta, pentru inmormântare, matve pentru
Insandtosarea bolnavilor, psalmi i cantece dein Evan-
gheliel, i chiar tipicul liturghiei, al Iiecerniei si al aslujbei
de demaneatb. Pana acum nu s'a gasit un exemplar
1 Cf.Bianu i Hodn Bibl. Rom., pp. 51-2; Hodn in Prinos Sturdza,
p. 235 0 urm.; Ist, lit, rel., p. 74 0 urm.

www.dacoromanica.ro
In/MAREA DEZVOLTIRII BISERICII REFORMATE 175

complet din aceastä lucrare revolutionard, care, cu ajutorul


Guvernului calvinesc al Ardealului, a cdrui causo. o servid,
a trebuit sä aibd o largh räspándire. Talmdcitorul avuse
grija sd arate cd izvorul cântecelor si rugdciunilor sale se
OO. In Scripturd, afard de cele ecu int.eles) pentru cu-
nunie, In care se zice, In loc de : ecutareD, dupd ungu-
reste : eimerecD , iar e vecernia si slujba de demaneatd
aveti ca si mainte) 1

CAP. IV.

Urmarea dezvoltärii Bisericii reformate a Romdnilor


de peste munti.

Inca din anul 1565 se af15. la Brasov un epropovddui-


toriuD ca acela din Lugoj, care aya. grija Intoarcerii Ro-
manilor dela erätäcirile) lor. Peste un an, In Decembre
1566, erà aepiscop si superintendent al bisericilor romä-
nestb), episcop calvinesc, numit si ocrotit de Cd'rmuire,
Gheorghie din SAngiordzul Bistritei, fostul episcop ortodox
de Vad, care va fi stat chiar In acest mare sat locuit de
Romäni. El se plänsese eCraiuluil cä multi preoti nu-i
dau ascultare, nevenind la soboarele anuale, pe care le ce-
rei doctrina cea noud si, mai ales, ceia ce erà cu deo-
sebire dureros pentru el , nu-i dau obisnuita dajde pe
care din vechiu epopiiD romänesti o rdspundeau cdtre Vid-
dica. Dieta ardeleneascd adunatd la Sibiiu hotdr1 ca Invd-
tätura cea huna sa fie introdusä si cu sila In bisericile ro-
manesti, ca aceia ce nu se Invoiserd cu dänsa sd vie la Vld-
dica Gheorghie pentru a fi ldmuriti de catre InvdtAtura si
Intelepciunea lui, amenintând pe cei cari n'ar vol sa stie
de superintendent, 6:4 va scoate din rosturile lor duhov-

1 prinos Sturdza, p. 253.

www.dacoromanica.ro
176 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

nicesti 1. La 2 Octombre 1567, Gheorghie, incd tot asa de


putin multdmit, cdpätd scrisori de poruncd ale lui Ioan
Sigismund cdtre preotii români din stdpanirile sale 2. El
izbuti data acesta, si un sobor tinut de clansul la Tius, l'Angra'
stranse laolaltd destul de multi preoti ingroziti,
cari primird a sluji romaneste i iscb.lird o hotdrare redac-
tatd In limba poporului 3. Eparhia fù. Impärtitä in protopopli
romanesti care corespundeau ImpArtirilor politice ale terii
domeniilor ordsenesti i varmeghiilor ; printeo mäsurd luatä.
In dieta dela 1569, se prevdzù i venitul pe care once fa-
milie acrestinb trebuie sä.-1 dea aphstoruluip : o ferdeld d'e
grau pentru hrana pdrintelui 4. Cu aceastä. bucurie In sullet
se stanse cel d'intaiu episcop calvin sau, cum obisnuiau
a-si zice ei, cel d'intaiu aepiscop al Românilor in ArdealD 5.

ti urmd, In cursul anului 1569, apiscupulD românesc


Pavel din Turdas, nu departe de Ordstie, pe care Carmui-
rea-1 recomanda tuturora, la 8 Februar 6; 11 gisim in anul
urmator In satul Lancräm, lângd Sas-Sebes 7, unde cdpdtd,
la 1570, casa fostului Vlàdicä Saya 2, pe care o pArds1 Insa
In manile Sasilor din Sebe s la 1574 e. Cum se vede, acesti
episcopi-superintendenti n'aveau o resedintd statornick
aceiasi pentru un sir intreg, ci sarcina de a strange soboa-
rele se dä.dea pe rand aceluia dintre apdstorii» de sate care-
avea mai multd invdtAturä i dovedia o mai sigurä cre-
dinta fatd de legea curatä.
La 16 Octombre din anul numirii sale, Pavel Tordásy

Hurmuzaki, 115, pp. 601-2.


2 $tefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc., pp. 23-5.
8 Ianuar 1568; tibid., p. 25.
4 Hurmuzaki, 115, p. 660; cf. pp. 656-7, 631-3, no. cccxix.
Bianu-Hodn Bibl. Rom., I, p. 95; titulaturà din 1582.
?tetan-ea-Mire, Mihai Viteazul, etc., p. 26, no. x.
T Bid., p. 29, no. xrt.
Bunea, Ierarehia, pp. 303-4.
pp. 304-5.

www.dacoromanica.ro
URMAREA DEZVOLTIRII BISERICII REFORMATE 177

sau Turddseanul, care-si zice eepiscop pentru limba roma-


neascd), isi tineâ si el, la Alud, soborul. In acesta s'a dis-
cutat, indrumändu-se astfel tot mai mult Biserica romaneasch
spre calvinismul deplin, chestia liturghiei. Se hotdrä ca din
liturghie sä se phstreze numai ce e adupä cuvantul lui
Dumnezeu) si priveste enumele, cinstirea si lauda lui Dum-
nezeul. Rugäciunile cdtre eräposatii sfinti sau alti mortb
se desfiinteazä. Preotii cari nu sänt In stare a Idmurl, md-
car odatd pe sdpfämänd, lnaintea credinciosilor, credinta
crestineascd, vor fi inläturati, ca si preotii esärbi) cari nu pot
sluji româneste. Poporenii cari nu vor veni la bisericä sti
primeasca Invdtäturä, nu vor aveà parte de cumineaturti
In ceasul mortii. Preotii vrednici in chemarea lor duhov-
niceascd se pot insurà a doua ' oarä dupd moartea celei
d'intäiu sotii. CA.' rmuirea va pedepsi pe cei ce nu se vor
tineä de aceste hotdräri 1.
La 9 Decembre 1570, apopa Pavel din Turdas, episcopul
romänesc) chemà preotimea sa la un al treilea sinod de
unire cu calvinismul, In Cluj. Data aceasta, erà sd se com-
batd propaganda unor a prooroci falsip si sä se Idmureascrt
cele ce trebuie crezute si fdcute cu privire la cuminecd-
turd.. Preotii, cari erau indatoriti sä vie neapdrat supt pe-
deapsä de confiscare a vitelor, de izgonire si de inchisoare,
vor trebui sä aducd si bani pentru cloud dirti noud : una,
Liturghia, pe pret de 32 de dinari, o carte pierdutd, cad
nu e vorba de o editie deosebitd a Molitvenicului , iar
cealaltd, Psaltirea din 1570, pentru care se cereà un florin 2.
Psaltirea lui Coresi, cea d'intAiu Psaltire tiphritd in ro-
mâneste, a fost pusä in lucru la 6 Februar din acest an
1570 si s'a mäntuit cu o rdpeziciune neobisnuitä "And
atunci, dupä cät se pare dupd stdruinta episcopului celui
nou,la 27 Maiu. E reproducerea unui vechiu manuscript
husit, pe care Coresi nu 1-a inteles totdeauna, necum sa-si

1 ibid.; tefan-cei-Mare, Millai Viteazul, etc., pp. 28-9.


2 Ibid., pp. 29-30.

www.dacoromanica.ro
178 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

inghduie a-1 schimbà. Tipäritura, cu slove mari si ränduri


putine, se Infhtiseazh destul de frumos. Acum nu se mai
pomeneste la sfärsit niciun nume de sprijinitor, sas ori
ungur, ceia ce arath ch Psaltirea din Brasov era o publi-
catie oficiará a noii Biserici romänesti oränduite de Carmuire.
Calvinului loan-Sigismund, care, duph o viatä subredä., se
stânse Incet, Muhl. Ina, li urmh In stäpâmirea Ardealului
un om real si practic, inteleghtor al imprejurhrilor, Sjefan
Báthory. Cu toate ca dieta din Novembre 1571 hothrid ca
aepiscopii si popii romanesti sh se tie de datoria ce a fost
supt principele rhposat 1», noua Biserich ade limbh roma-
neasch» a calvinilor nu mai afld un sprijinitor In ,5tefan,
acest om socotit, care intelegeä ca Ardealul trebuià sh aibä
alte griji deck aceia a areformhrii» legii aValahilor». El nu
asteptd, pentru inghduirea legii vechi a acestora, moartea
lui apopa Pavel piscupul». Pavel Tordasi se Oa, in adevär,
inch la 7 August '1574 in Sas-Sebes, unde ischlià renun-
tarea sa la stdpAnirea casei din Lancrhm, iscälind aTur-
dasi Palu popu, episcopu' Rumhniloru» 2, si el se stânse
numai prin '1577, chci, la 21 April din acest an, dieta din
Turda Inghduià Romlánilor cari aau phrdsit legea greceasch
si asculth cuvântul lui Dumnezeuv, sa-si aleagh alt superi-
tendent», In locul acelui «care a murit» 3.
La aceastä (lath, inch de mult Craiul dhduse Romänilor
din Tinutul WI un Vliidich asä cum II voiau ei, dupà
datina cea bätranh. La 5 Octombre 1571 erà intärit ast-
fel, dar MIA vre-o hirotonisire In Tara-Româneasch sau In
Moldova, at hlugärul Eftimie», deosebit, spune actul princi-
pelui celui nou, aprin inväthturh, stiinth, purtäri cinstite
si viatä cuvioash» 4. E adevärat ca tot acolo se vorbeste si
de «predicarea adevdrului evanghelic», de abisericile ro-
1 Cipariu, Archietz, p. 301.
2 Bunea, Ierarchia, pp. 301-5.
2 Cipariu, Archiva, p. 301.
4 tefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc., pp. 30-1.

www.dacoromanica.ro
URMAREA DEZVOLTXRII .BISERICII RgFORMATE 479

mdnestb, de ecuvântul lui Dumnezeu curat si potrivit


adevarul», terminologie calvineasca, dar episcopatul lui
Pavel nu e pomenit In acest document, si Eftimie e, de
build seama, acelasi care fusese egamen la Neamt i scri-
sese acolo povestea cAtorva ani din Domnia lui Alexandru-
Voda Lapusneanu. Numai dupä ce ava hArtie dela aCraiu7),
Eftimie merse la Ipec, unde-1 sfinii Patriarhul Macarie;
la 3 August 1572 Stefan Bdthory faced cunoscut si acest
lucru tuturor cdrmuitorilor din tara sa 1.
In Eftimie, episcop de Roman, care se intimpind dupa
Gheorghie cel ars, din patimä de avutie,- din porunca
loan-Voda cel Cumplit, s'ar putea veded, nu Eftimie care
se and in Scaunul Rädautilor si la 1561, ci acestalalt, Carta-
rarul, scriitorul de cronici, a chrui episcopie peste munti
ar fi fost intrerupta prin aceasta chemaie inapoi In Moldova
sa 2 In adevar, socotelile Brasovului hiseamna la _27 Fe-
bruarie 1574 sosirea acolo a eVladicai, cu un sol moldo-
venesc, pentru ca sit cateriseascä. un Vladica In Moldoval)
Ioan-Voda n'aved la indamdna pe Isaia de Radauti, plecat
in solie, nici pe Mitropolitul Teofan, fugit de raul lui, iar
cu Tara-Romdneasca stated in legaturi rele : de aceia &emit'
el pe episcopul romdnesc din Ardeal.
Si aceasta dovedeste cii Eftimie nu erd calvin, ci,
toatti forma numirii sale, se pastrd In vechea traditie or-
todoxa. Dupa cdderea lui loan-Vocla se puted prea bine
.ca Eftimie sii se fi intors inapoi In cliecesa lui ardeleana,
pe care nici n'o va fi parasit In chip canonic. in Septembre
1572 Inca loctiitorul si viitorul urmas al lui Stefan Báthory,
áles ca rege In Polonia si plecat lnir'acolo, fratele ski Cris-
tofor intärià pe apopa Eftimie, episcopul RomAnilor -din tuatä
tara Ardealuluivt, hotardnd in acelasi timp ca dregatorii
Bai din partea de Miazazi sh nu mai invoiasch despdrtenii
Ibid., p. 31.
2 CC Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 209-13.
3 Hurmuzaki, XI, p. 841.
Nefan-cel-Mare, Miltai Viteand, etc., p. 32, no. xv.

www.dacoromanica.ro
180 ISTORIÀ BISERICII ROMINESTI

In schimb pentru plata de sese zloti. La 6 linde 1574 insh.


Cancelarla lui §,tefan Báthory liberà diploma pentru numirea
unui nou VIhdich, In locul lui Eftimie, aplecat de bunh
voiev (spontaneum discessum), stim noi acuma cand
unde i pentru ce scop , a lui apopa Cristoforp, si el un
om invdtat, de bunä sama ucenic al lui Eftimie 1. Data
aceasta, se apune l'amura cä episcopul va avea In seama
lui pe preotii rhmasi In credinta cea veche, pe apreotii ro-
m'alai din Ardeal cari märturisesc legea romanä. [romanarn ;
ceteste : româneasch] sau greceascd, deci nu si legea cea
nouh, acrestineaschD, evangelich.

La 1573, toamna 2 Eftimie venise la Brasov, si Indatä se


infatiseazä acolo, cu teascurile i slovele i cei patru, apoi
cinci, ucenici ai säi, diaconul Coresi, gata sä se apuce
iaräsi de tiphrituri3. Dar, In acest an i cei urmatori, pänd.
la 1577, Coresi nu db.' deck chrti slavone 4, care poartà pe
ele stema munteanh si pomenesc numele lui Alexandru-
Voda si al tanhrului Voevod Mihnea. Dela 1577 Inainte, el
nu se mai tine nici de acest sprijin, ci tiphreste pe soco-
teala sa chrti asemenea cu unele manuscripte din veacurile
al XV-lea si al XVI-lea, care dau alkuri textul slavon
traducerea româneasc5.3. (Psaltirea cu otveatp, apare astfel
In 1576-7 (7085 dela Facerea Lumii), indreptAndu-se de o
potrivh catre preoti pentru slujbh, si catre toti acei cari ar
fi avut dorinta de a ceti Cuvântul dumnezeiesc in limba
lor. Era o intreprindere de negot, care izbuti ; In curand
o a doua Evanghelie slavo-româneasch se tiphri in Ardeal 6.
CM si altii rdstirisera pentru a castigi, In acelasi timp, cu

ibid., pp. 32-3, no. xvi.


2 Hurmuzaki, XI, p. 810.
3 lbid.
4 V. mai sus, p. 143.
6 V. §1 Cdtevis documente de cea mai veche Umbá romdneascd,
An. Ac. Rom.,. XXVIII, p. 2 i urm.
6 Bianu i }todo/ Bibl. .Flan., I, pp. 80-1; Ist, lit. rel., p. 87 i urm

www.dacoromanica.ro
MITROPOLIA ARDELEANA 181

editii slavone,ca Ungurul Lorint diacul, ucenic al lui Co-


resi, editorul acestei cärti slavo-romanesti si al Evangheliei
din Balgrad1, care cerù si capad dela printul Ardealului
un privilegiu de treizeci de ani, cu care se si lauda. Acesta
lucra d'ara de once legaturi cu Tara-Româneasca, si el nu
vreà sa stie decat de aputerea Marelui Voevod Balar Cristov),
care avea intelegere i crutare pentru vechea lege roma-
neasca si cartile ei sarbesti ; doar intr'un frontispiciu de s'a
mai pastrat un corb märunt, care aminteste tipariturile
pentru Domnii munteni.

CAP. V.
Mitropolia ardeleanä i tipAriturile romAne0i
din vremea ei.
Inca din Decembre 1578, când se Intorcea sfintit de
manile lui Serafim, Mitropolitul muntean 2, era un Vladicä
ortodox al Romanilor ardeleni, care, vrand sa arate ca e
mai mare decat ceilalti episcopi, aplecati catre calvinism sau
Ingaduitori fata de legea reformata, se intitula (cprea-sfintitul
Mitropolit chir Ghenadie al Ardealuluip 3 si cáruia i se zicea
de Sasii Brasovului si de Românii din Schei aluminatuld
Mitropolitula marele Ghenadie, deln totti Tinutulti Ardealului
si ahí Orazieb, deci al comitetelor exterioare 4, ori chiar
amarele, de Dumnezeu luminattt arhiepiscopul Ghenadie
ce iaste spre totti despusulti Mariei Lui Barda]. Cristovií
Cu mila lui Dumnezeu carmitoria legiei crestineascaD 5.
Se pare cä acest cleric, pornit din vre-o manastire vecbe,
ca aceia a Prislopului, statea. la Sas-Sebe, In preajma Tur-
1 Bianu i Hodos, p. 75.
2 Hurmuzaki, XI, p. 819.
8 Epilogul Sbornicului slavon din 1581; Bianu i Hodos, Bibl. Rom.,
I, p. 82.
4 prefata la Cazania din 1580; Bianu i Hodos, o. c., p. 91.
5 lbid., p. 88.

www.dacoromanica.ro
182 ISTORIA BISERICII ROMANEgI

dasului care, dupä ce fusese locul de resedintd al episcopiei


lui Pavel, adäpostià acum pe un alt preot calvin cu pretentii
episcopale, pe Mihai, pies piscopuld lidmanilor in Ardealo 1
deci, in apropierea Lancrhmului, uncle se Intampinase,
pe la 1570, oel d'inthiu Tordasi.
Ghenadie aveh cea mai mare parte din Ardeal si din co-
mitatele exterioare, dar phrtile Clujului i Turdei, Crasna,
Doboca si Solnoacele nu erau ale lui, ci ale unui alt urmas
al lui Eftimie, pe Ihrigh Cristofor , ale lui Spiridon 2.
Ghenadie, VIddica de spre Tara-Romaneascd, erà lnsä ur-
masul acelui Cristofor, si el aveh astfel ca vecin pe Spiridon,
VIddica de spre Moldova.
Ghenadie cheruä la clausal pe Coresi, in 1581, dddir
sa lucreze un Sbornic slavonesc al särbatorilor, reeditat dupd
al Särbnlui Bojidar, din Venetia, dela inceputul veacului ;
erà menit sä combata amarea stricdciune si cddere a sfin-
telor bisericip, pornitd dela alimbile strdine, prin aceia cd
preotimea capdtà iardsi edrtile shrbesti pentru a-si face
slujba la zilele mari. Pentru a se ardtà si mai bine orto-
doxia desdvArsita a publicatiei, se pomeniau la sfarsit cei
patru patriarhi ai Rdsdritului 3.
Pe atunci Luca Hirschel ajunsese jude brasovean. ((Hr.&
Aid Lucacita erà o cunostintA si un prieten al lui Mihnea-
Vodd si al multor boieri 4. El avei si legdturi cu invälatul
harnicul Mitropolit muntean Serafim. GAndindu-se la
ocrotirea tiparului românesc de cdtre lnaintasul sdu Ioan
Benkner, si mai ales la chstigul cdpätat de acesta de pe
urma acelor carti pe inteles, Hirscher lsi fácù planul de a
dh, In locul vechii Evanghelii cu invdtästurd, pe care o
rdspingeau to ortodocsii, una noud, care sd nu atingd ch-
tusi de putin pe credinciosii legii vechi. Cerd manuscriptul
.1 PrAfata dela Palia din 4582; ibid., p. 95.
2 Bunea, Vechile episcopii, pp. 57-8, nota 76-8.
Bianu.'0. Flodn Bibt. Rom., 1, pp. 83-5.
4 Bogdan, Relatiile, pp. 287, 299.

www.dacoromanica.ro
MITROPOLIA ARDEL E AN i 483

slavon dela insusi Mitropolitul Serafim, pe care e silit a-


numl (Arhimitropolit)), pentru a nu jigni pe eMitropolitub)
Ghenadie, din tara sa. CaphtAndu-1, 11 &Add popilor din Bra-
§o v sA-1 escoatb in romAneste, si acest lucru greu se Mai
lntr'un chip deosebit de multknitor de acela din doi care
invAtase la Ipec carte sArbeascd, Mihail fiul lui Dobre 1.
Coresi, adus din nou In Brasov, incepù sA lucreze la
14 Decembre 1580 si mAntui la 28 Iunie 4581, and Bi-
sericii ortodoxe a RomAnilor si limbii romAnesti unul din
cele mOi Insemnate monumente ale lor. Peste cAtevA luni,
editorul sas se Mudd ca lucrarea, dei cuprindeA TatAl
Nostru si Crezul, ca si cele zece Porunci, dupd Catehismul
luteran, e foarte céruth pretutindeni unde trAiesc RomAni 2,
cu toate CA Prefata pomeneste numai pe stäpAnitorul Ar-
dealului si pe al Terii-Românesti. Pe Ghenadie 11 vedem
trecAnd in Tara-RomAneascA si in Novembre 1582 3.

Doi ucenici ai lui Coresi, diaconul S, erban si diacul Ma-


rien, luarA In lucru, peste cAtevà luni numai, la 14 No-
vembre 1581, isprAvind in Iunie '1582, la OrAstie, oras vecin
Cu Turdasul VlädicAi calvinesc, o traducere a Paliei, a Ve-
chiului Testament, fAcuth bine, dupä originale slavone, gre-
cesti si ebraice, de predicatorii din Caransebes si Lugoj, de
dascAlul de carte din Caransebes si de protopopul Inidorii,
pe cari trebuie sA ni-i inchipuim deci ca oameni foarte
InvAtati pentru vremea lor. Un urmas al lui Nicolae Forró,
puternicul Francisc Geszty, care jucd peste putin in Mol-
dova rolul de supraveghetor, pentru principele sAu, care
erA. atunci Sigismund, fiul lui Cristofor Bdthory,al lui Aron-
Vodd, lud asuprd-si cheltuiala tiparului. Cartea nu cuprinde
deck cele d'intAiu douà cArti ale Bibliei ebraice, Facerea («Bi-
tia») si Exodul (aIshodul»). Dar celelalte pdrti erau gAtite de
tipar si ele : un manuscript de lAngh Oradea-Mare cuprinde
1 Prefata.
2 Hurmuzaki, XI, p. 656:
8 Ibid., p. 824.

www.dacoromanica.ro
184 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

Leviticul, Numerele, Cartea Regilor i ceva din prooroci ;


iar dota foi din Levitic se aflä in *tarea Bibliotecii din
Belgrad 1 Se anuntau si alte lucrdri romanesti, dar tiparul
ardelean nu mai M{111 de acum inainte deck doar cärti
slavone a cAror vanzare era sigurd 2.

Intreaga miscare de tipdrire a artilor sfinte si a unor


cdrti de bisericd In româneste, care imbogatise i rdspAndise
asa de mult literatura noastrd incepb.toare, n'a produs ala
urmare religioasd decat trecerea la calvinism a evarmeghiei»
lnidorii si a oraselor bAndtene de supt stdpanirea Bátho-
restilor, Lugojul i Caransebesul. Ceilalti Romani din Ardeal
pärtile unguresti rdmaserd credinciosi ai legii celei vechi.
Când Eftimie, care avea, dupd intoarcerea sa din Moldova,
pe temeiul unei oranduiri acräiestip ce s'a pierdut, Ti1111-
turile Turzii, Clujului, deci ale Nord-Vestului ardelenesc
precum si cele unguresti ale Dobocei i Solnocului d'in-
nAuntru, in acomitatele exterioarel, murl, i se cada, pe
la 15793, ca urmas, de cdtre Carmuire, Vlädica Spiridon.
La 1585 principele Sigismund recunostea pe acesta
lncredinta inch Solnocul-de-mijloc, Crasna i Maramuräsul,
ca unui superintendent calvinesc 4. Dar earhimitropolitv,
ocrotit de-a dreptul de un Guvern, pe care din ce in ce
mai mult Iezuitii andrului principe 11 conduceau In sens
anti-calvin, l'Amase Ghenadie.
Locul acestuia fù luat in 1585 de egumenul Prislopului,
loan s,. la 20 Mart, intors dela hirotonie in August
din care Mihai Viteazul er5. sä facd, inainte chiar de cu-
cerirea Ardealului, un adevdrat Mitropolit, stand in Capi-
tala terii.

Mangra, Cercetdri literare-istorice, Bucuresti, Carol G61:11, 1896,


pp. 13-4; Hasdeu, Cuy, den bit' freí ni, I, p. 6 s't urm.
2 Bianu i Hodos, Bibl. Rom., I, pp. 99-400; 1st. lit, rel., p. 95.
V. i Cipariu, Archivu, p. 302.
4 Bunea, Vechile episcopii, pp. 57-8, nota 1; cf. pp. 73-5 nota ;
rarchia, pp. 46-8.
5 Bunea, Vechile episcopii, pp. 60-1, nota ; Hurmuzaki, XI, p. 830.

www.dacoromanica.ro
PARTEA a II-a.
=
LUPTA BISERICII MOLDOVENESTI
cu

«RECUCERIREA» CATOLICA.

www.dacoromanica.ro
CAP. I.

Petru-Vodh Schiopul si episcopii din vremea sa.


in Tara-Româneasca si In Moldova, miscarea luterana si
cea calviná nu pdtrunserä nici in cea mai slaba masura.
Dar In spre aceste teri se indreptä In curand avântul ca-
tolicismului, care, trezindu-se din cea d'intaiu toropealä a
sa, Isi statornicise dogma la Conciliul din Trident si, prin
misionari energici ca un Solikowski In Polonia, un Posse-
vinus in Moscovia, cautà sä. cucereasch In Rasarit ten i cu
care sa se despagubeasca pentru pierderile suferite In Apus.
Petru Schiopul, care venise ca un Domn de Impaciuire
dupd zilele crunte ale ecumplitulub Ioan-Vodd, scoase In
1578 pe Anastasie, Mitropolitul acelor zile de prigonire
pentru biserici, care Anastasie se compromisese din nou
ramaind pe längd usurpatorul Ioan Potcoavd, si puse in
liitu-i pe Teofan, intors din addpostul lui ardelean I. La
Roman, dupd plecarea din Moldova a lui Eftimie Arde-
leanul, care nu va fi asteptat sa deà ochii cu Domnul tri-
mes de Turci, 1:Astoria Evstatie, care se intampina dela
1577 lnainte 2, la 1584 urmandu-i Agafton. La Rädäuti,
dupa trecatorul Dimitrie, numit de Despot si fugar lnaintea.
lui Alexandru Lapusneanu intors 3, si dupd Isaia, care nu
puta sa ramâle multa vreme si e aratat ca fost episcop Inca
dela 1580-1, diplomatul In rasa al lui Ioan-Vodd se fdcuse

1 Ureche, p. 232; Arch. ist., 12, p. 27, no. 296.


2 Melchisedec, Chron. Rom., I, pp. 213-6.
3 Hurmuzaki, XI, p. 72, no. mx.

www.dacoromanica.ro
188 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

acum un schivnic färä leghturi Cu lumea 1, fusese pus un fe-


cior de boier. Erá dintre neamurile cele mari ale terii si, pe
lângd aceasta, avuse de mamá pe o rudd a Doamnei Ruxanda.
E Gheorghie Movild, ai cdrui frati, Ieremia i Simion, aveau
rosturi insemnate pand sà capete chiar coroana terii 2.

Langa Teofan stAteau astfel doi clerici fdrd invdtdturd mai


desi Gheorghie Movild invdtase la Pobrata, mdndstire
nona, de chrturari 3. Irátrânul Mitropolit Insusi nu Amase
multä vreme in Scaunul sdu arhiptistoresc. Petru-Vodd
Inlocuit la 1579 de Iancul Sasul, fiul lui Petru Rares Cu
o luterand din Brasov, si acest nou stkánitor nu se puta
intelege cu Vlädicii si nici cu boierii nostri. Gheorghie Mo-
vild zidise o md.ndstire nouä, a Sucevitei, si, supt cuvânt
cä merg sä sfinteascd acest Ideas de Inchinare, asezat sus,
In Bucovina de astäzi, Teofan, Impreund cu episcopul de
Rädduti si Cu toga rudenia acestuia, fratii Movilesti, cum-
natul lor, Balica, i pärtenitorii neamului, trecii in Polonia
(1581). Intr'un act din anul urmAtor, Teofan e pomenit ca efost
Mitropolit)1 si, fireste, (fost episcopl e si Gheorghie Moya.' 4.
Pe urma acestei pribegii, in fruntea cdreia stdteau macar
doi din cei trei episcopi, se prdbusi Scaunul de Domnie
al celui de-al doilea eretic care izbutise a cdpdtà. sapänirea
Moldovei. Astfel scdpä tara de rusinea Cármuirii printr'un
(Sas, de lege luteranD, care crestindtatea cea dreapth n'o
ci se va fi l'acorna si el, culeghtorul de dijrnd din
vite i ucigasul de boieri, la averea Bisericii ca si Despot ori
Ioan-Vodái cel Cumplit 5. Teofan se intoarse In tara In acelai

Melchisedec, o, c.. pp, 210-2.


2 Wickenhauser, Radautz, pp. 18-7.
8 Candela, IV, 1885, p. 447.
4 Hurmuzaki, XI, p, 2, unde se arata celelalte izvoare. V., in deosebi,
Kozak, in Archiv fiir slavische Philologie, XIV 0. observatiile par. D.
Dan, In Candela pe 1907, n-r jubilar, §i In editie separata.
6 Bid.
6 Ureche, p. 234.

www.dacoromanica.ro
PROPAGANDA CATOLICi A IEZUITILOR 189

timp Cu Gheorghe de Rddduti ; la 11 Septembre 1582 el se


allá lângh Domn in tabära dela Tutora 1; actul din Oc-
tombre '1583, in care fostul Mitropolit Anastasie e in fruntea
clerului moldovenesc, dand lui Petru-Vodd binecuvdatarea
trebuitoare pentru ca egumenul Mihail de Moldovita si ur-
masii lui sd-1 pomeneascd, trebuie sd fie räu datat 2 i la
8 April 1585, Anastasie se M'Id ca efost Mitropolitl, pe cAnd
Teofan stäted In Scaun la 10 Ianuar si 28 Februar 1586 8.
La 20 Decembre 1587, in sf5rsit, ea*. de Mitropolit o tina.
Gheorghie Movilä insusi, in al cärui Scaun episcopal dela
RAcIduti venise acum arhimandritul din Rdsca, Ghedeon 4.
Domnia a doua a lui Petru Schiopul tina nota ani de
zile, si ea inseamnd inceputul infiltratiei catolice.

CAP. II.

Propaganda catolica a Iezuitilor poloni In Moldova.


Inteun act de sigur autentic 5,--si titulatura lui Alexandru-
Vodd de Domn si prin mila Sultanului turcesc si a Vizi-
rilor se mai intAlneste, si la Mihnea-Vodd, care, inteo scri-
soare cdtre Brasoveni, isi zice : (si cu norocul Domnului
nostru, cinstitului Impärat)4, datat din Iasi ; 24 Mart 1565,
Alexandru Ldpusneanu recomandd pe fiii Al cdtre Puterile
apusene, daca ar fi ca ei vre-odatà.", neputând cilpatà. Domnia

1 Arch. ist., I 1, p. 444, no. 209.


2 wickenhauser, Moldowiza, pp. 90-1.
5 Arch. Stat., Peingdrafi, I, 4, 6, HI, 3; Wickenhauser, Moldowiza,
pp. 91-2.
4 HUTIMIZaki, XI, p. LIII.
5 Hurmuzaki, II, p. 532.
e Bogdan, Relatiile, p.. 287, no. cm. Vornic-Mare erk la 1565 in
adevA Zbiare, Iona§co Zbiare, care a fost Wat de Ioan-Vodit cel Cumplit ;
Sbierea, Familia Sbierea. Cf. §i Pretendenti domnelti, p. 9, nota 1.

www.dacoromanica.ro
190 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

dela Poarth, sà meargá pentru ajutor la Curtile din Franto.


si Anglia, sau la dogele Venetiei. De atunci lnainte leghtu-
rile cu Apusul latini ale pretendentilor, tot mai multi, s'au
Indesit necontenit. La 45 Iunie 1589 se lndreptau din Su-
ceava, catre Papa, sthruinte pentru Stefan-Vodd, unul din
flu batranului Ldpusneanu, din partea fostului Mitropolit
Anastasie, care e pomenit, cum am vhzut, i pand pe la
1582 ca fiind In preajma Domnilor, pe cari-i binecuvinteazhi,
si a unui Grigorid, episcop de Roman, poate supt loan-
Vod5.2. Amandoi Vlädicii se plang de robia turceasch, de
sldbiciunea Domnului, care, fiind din mijlocul dinastiei
muntene, e calificat de «strain si veneticl., de Turcii, Grecii,
Unguriil de strajh «si Munteniip, de cari e lncunjurat.
Cu aceastä." scrisoare a lor, Stefan-Voila, avand cu dansul
cativa boieri tineri, se duse, prin Venetia, la Roma, de
unde chpäth atatea recomandatii cate trebuiau ca ln-
curce toatà viata, pe care o bhnuim a fi fost scurth 3.
La aceastä datä, Moldova oficialä fnsese apropiatà de ca-
tolicism prin silintile unui strhin, care fusese sprijinitorul
la Constantinopol si apoi sfetnicul lui Iancu-Vodd si pe
care Petru-Vodä 11 primise dela Inaiutasul shu, fhcandu-1
càmära i chpitan de_ Lhpusna i incredintandu-i, ca unui
Postelnic, leghturile terii sale cu Crestindtatea vecinh. Bruti,
un Albanez italianizat, de lege apuseanh, care dciriâ apoi
pentru dansul si fiul shu anume rdspldtiri dela Roma, se
lntelese Cu arhiepiScopul catolic de Lemberg, I. D. Soli-
kowski, Cu Warszewiecki, rectorul Colegiului iezuit din
Lublin, cu cardinalul Anibal de Capua, pe acel timp nunciu
pontifical In Polonia, si Cu legatul Aldobrandini
sà ajute pätrunderea legli apusene In Moldova.
in Imprejuräri pe care nu le cunoastem, duph un lung
Vezi mai sus, p. 188.
2 Hurmuzaki, lIli, pp. 425-6.
3 Cf. 'Pretendena domnegi, pp. 50-1.

www.dacoromanica.ro
PROPAGANDA CATOLICi A MT:TUMOR 191
-

E.Ar de episcopi titulan i poloni, cari nu väzurd niciodatä.


Moldova si de gardieni ai mAnhstirii, din Bachu, a chror
serie se incheie la 1572 1, Ieronim Arsenghi, Grec unit din
Chios, care aveà multi compatrioti printre negustorii din
ales episcop latin al .Moldovei 2, acordandu-i-se
situatia mai Inalth de evicariu apostolic». I se dAdil rese-
dinth la Bachu, unde, de multä vreme, perise once urmh a
vechiului centru catolic. Arsenghi, Bruti i .Petru-Vodh
/nsusi, care tinuse pe o fa-a a lui Cherepovici din Ardeal,
calvind ori catolieä, Elena 3, trimeserd, inainte de Iunie 1587,
scrisori chtre Solikowski, instiintandu-1 ch propaganda ca-
tacä poate fi deschisä 4. Färh multh zähavh sosiau In Sep-
tembre scrisorile de multämire di partea Papei. Ìn pri-
mhvara anului 1588 se fdcuserä oarecare progrese : Iezuiti fu-
seserä. asezati In Iasi si pärtile vecine, cum e Cotnarul, unde
li se dädu si din vinurile domnesti 5, iar Franciscani se
aflau räspânditi in satele dela munte, avându-si mandstirea
In Bachu, la dregerea chreia lucrà Arsenghi, asezat pAnd
atunci In chmärile de lemn de lângä. biserica Sf. Nicolae
Cu venituri In satul vecin Trebes 6.
Insemna aceasta ocrotire a catolicismului de un biet
Domn moldovenesc cu multe nevoi i Cu putinä minte,
aratä scrisoarea lui Petru-Vodd, trimeasä la 1-iu lanuar
1588 Papei ghsesti inteinsa, pe lângh multe complimente
umilite, i flighduiala ch, lmphciuindu-se Polonia tulburatä,
unde el lnsusi ravnise, o cliph, sh fie rege 7, i, fireste, rege
Studii §i doc., I-H, pp. xxxix, 454.
2 Vescovo ehiamato di Moldavia ; cf. Hasdeu, Doc. din Bibl. dorio-
pamfilianci, in Columna lui Traian, VII; Mon. 87av. Merid., XVIII,
p. 3 i urm.
Hurmuzaki, XI, Pre rata.
4 Przezdziecki, Listy Anibala z Kapui, Var§ovia, 1852; traducere in
Arch. ist., II, p. 22.
5 Hurmuzaki, III, p. 400.
ibid., XI, p. LXII: HI, p. 416, no. cm.
T Ibid., XI, pp. Lix-Lx.

www.dacoromanica.ro
192 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

catolic, va trimete soli la Roma pentru ashrutarea picioa-


relorp, se vorbeste mai ales de areformarea Bisericii catolice
aici In tara noastrd, a Moldoveiv 1.
in satele locuite odinioard de terani buni catolid
pätrunsese husitismul veacului al XV-lea, apoi Ioan-
Vodd Despot Meuse areformatie) In sensul lui, i poate
chiar, acum de curänd, Iancu-Vodd luteranul va fi 15.sat
urme de rävna sa pentru legea crestind acuratb. Un vestit
pärinte iezuit, care vizitd Moldova Intre 4582 si 1586, gdsI
biserica vechilor catolici ieseni plind de steaguri si pietre
sculptate cu steme si având drept preot pe die un aerie
luteran in cdlätorie 2; el nu putii sä, rdmaie, dupd dorinta
putinilor credincioi, cari fägAduiau sd-i capete dela Domn
numirea de episcop, pentru restaurarea catolicismului a. Când
agentul papal intre Slavii dela Rdsdrit, preotut Alexandru
Comuleo sau Komulovié, teal prin tali, el cdpb.td dela Petru-
Vodd porunca de a nu se mai prim' predicatori luterani
supt amendä de o sutd de boj pentru fiecare comunitate 4.
Aceste mdsuri vor fi avut succes In °rase, dar satele
trebuiau aduse acum la catolicism, urmându-se lucrarea
de recuc,erire pe care, Incä de supt Bogdan fiul LA-
pusneanului, o lncepuse, la Hui si Roman, un preot din
Trotut; Mihai Tabuc, puind-o supt ocrotirea episcopului
de Camenita 6. Erau sa fie Insa Ihsati In pace, neapdrat,
acei multi catolici, din Iasi si de aiurea, Raguzani, Chioti
s. a., cari trecuserd la legea terii 6. Asezdrile dela Rd-
sdritul Siretiului cdpdtard preoti dintre Iezuiti, pe cAnd
Franciscanii erau sä serveascd pe cele de cätre =Ante. Bi-
sericile ddrätnate se fdceau din nou In toate aceste vechl

I Ibid., HI, p. 98 0 urm.


2 ibid., XI, p. 146.
3 ibid., p. 117.
4 Aid.
5 Ibid., H, pp. 698-9.
Ibid., XI, p. 116.

www.dacoromanica.ro
PROPAGANDA CATOLIOI A IEZUITILOR 193

adAposturi ale catolicismului reprezintat de Unguri si Ger-


mani, In numAr de 15.000, dupd socoteala lui Bruti 1.
Bruti, care cereA si Bernardini, militie catolich nouA, pentru
a duce lupta cu si mai multà izbAndd, voiA pentru sine
un titlu ca acela de (procurator i apdrOtor al catolicilor
impotriva ereticilor», adecA a aereticilor din ArdealD, spune
el In aceiasi scrisoare 2, a aereticilor din Ardeal i celor ger-
mani», cum se vede in altä scrisoare cu aceiasi dat5.3. CA
Petru-Voda pusese scrisorile Papei la frunte, dupA datina
rAsdriteand, nu InsemnA de loc, cum crede5. Solikowski,
ci el a declarat astfel pe Prea Sfantul Phrinte ca aadefá-
rata cApetenie a Bisericii intregi si mostenitor al Sf. Petra» 4,
astfel bucuria aceluiasi cä a fost cAstigat pentru catoli-
cism neamul care a dat pe Stefan-cel-Mare, «puternicul
Domn, biruitor al Turcilor, al regilor Poloniei i Ungariei»,
si care se coboard dintr'o «colonie italianä», era putin cam
pripitO 5.

Sperantele de rAspAndire a catolicismului In *tile noastre


erau insA foarte vii, lute° vreme dud si Petra Cercel,
Domnul muntean fugar, scapat din temnita Hustului ma-
ramurAsean, se afld la Roma, fdcAnd tot felul de protestOri
despre sentimentele sale de veneratie pentru achpetenia cre-
stinOttitiil 6. La 3 Septembre din acelasi an 4588, Warsze-
wiecki Insui, cu doi tovaräsi, Than Kunig si Justus Raab,
Iezuiti amAndoi, se infAtisA lui Petru-Vodd in tabAra dela
Tutora, unde acesta se OA de teama ciumei. Domnul Mol-
dovei primi cu placere o carte cu icoane si se invoi la ri-
dicarea unui seminariu catolic, cu cheltuiala phrintilor le-
zuiti 7. Ìn chestia religioasA el nu rágOdul insd mai mult
1 Ibid., III, p. 100.
2 Ea poartA data de 44 Ianuar 1588; t. c.
Ibid., p. 401, no. Lxxxvir.
4 Ibid., p. 103; scrisoare din 26 Februar 1588 cAtre PapA.
5 Ibid.
Scrisoare a lui din 1-iu Iunie 4588, ibid., pp. 105-6, no. =I.
I Arch. ist., I 1, pp. 174-5, no. 257.

www.dacoromanica.ro
I94 ISTORIA BISERICH ROMANnTI

decat ca va gonl pe strdinul care nu va Ora& eresia si va


scoate chiar din randurile sträjii sale de Unguri pe ere-
tici, ceia ce se si fdcù supt ochii Trimesului engles la
Poartd, Hareborne, care tocmai strdbdted Moldova 2.
Warszewiecki si tovardsii sai rdmaserd In Tara. Ei primirä
scrisorile de rdspuns ale lui Petru-Vodál catre Papa, In care
Domnul asigurd cd. si VIddicii sdi lucreazd de fapt pentru
starpirea ereziei protivnice catolicisnaului. Bruti Insusi
cu el, Ieremia Movilà, fratele Mitropolitului, care aya,
cele mai mari. simpatii pentru Poloni si toate ale lor, mer-
sera In solie peste Nistru, ducand si scrisori catre nunciu 3.
Ei aduceau cele mai bune stiri despre inaintarea misiunii
iesuite si a celei franciscane ; Warszewiecki, a chrui plecare
o ceruserd. Franciscanii, alcdtul un memoriu In care se ardtà.
cä Patriarhatul constantinopolitan, de care n'ar vol sd mai
stie Mitropolitul Gheorghe, e ca si desfiintat, pentru ca Pa-
triarhul Ieremia pribegeste prin Rusia Tarului, pe cand Sul-
tanul a facut moschee din biserica lui patriarhald si cere
105.000 de galbeni ung,uresti dela cine vrea aceastd. situatie 4.
S'ar puted. castiga Biserica Moldovei, Ingaduindu-se numai ritul
grecesc si mai departe, si tot asa s'ar dobändl si Tara-Ro-
maneas* al cdreia Domn are mama catolied : supt el, addugim,
lnainte ori dupd misiunea lui Alexandru Komulovié sau
Comuleo 5, luteranismul fù scos din Targoviste prin silintile
unui misionar cretan
Un bun seminariu plata de Papa ar fi potrivit pentru
ca sä." aducd foloase asa de mari. Era vorba de un Colegiu,
de tipdrirea unor calendare si de introducerea cu timpul
chiar a stilului nou, abia primit in Apus. Deocamdatd Ie-
zuitii din misiunea polonä i alte cinci persoane dintre aceia

1 Cf. Fourquevaux, in Acte $1 fragmente. I, p. 37.


2 Hurmuzaki, III, p. 108, no. cm ; p. 122, no. cvlt.
lbid., p. 110 s't urm.
4 ibt:d., pp. 120-1 ; XI, pp. L XIII-IV.
5 V. mai sus, p.192 fi Birbuleseu, Cerceteiri istorico-filologice, p. 81.
Studii fi doc., MI, p. 416.

www.dacoromanica.ro
PROPAGANDA CATOLICA A IEZDITILOR 195

pe cari-i gonise dieta ardeleanä., se asezard la Roman, in-


Cepand, la randul lor, opera de convertire 1 ; ei nAddjduiau
sä ispiteasa aici clientela lor scolar d din tara pe care tre-
buiserd a o párdsi 2 Era sd se inceapd in postul mare al
anului 1589 opera de predicare si convertire, i Bruti
pentru Moldova nevoia unui episcop, sufragan al Lember-
ului, in locul lui Arsenghi (Arsengo), dispárut fdrä sä putem
sti cum 3. La 2 Februar 1589, «Ungurii, Sasii, Lesii si cei de
lt neam cari sant de legea Papeil In Iasi, Cotnari, Harldu,
Vasluiu, in Roman, Piatra si satele unguresti erau lndemnati
cu hothrare sa se intoarcd la vechile lor obiceiuri, sa pos-
teascd, i sd-si deà copiii la scoa15.4. Solikowski cdpdtA, In
August, sarcina de a ocrotl, controla i Indemna Biserica In-
temeiatd. In Moldova, ca «superintendent general si
(10 August 4589) 5.

Moartea lui Sixt al V-lea nu distruse rezultatele ce se


cästigaserd pand atunci. in zddar mai amintia Bruti noului
Papd, la inceputul anului 1591, de Biserica latind a Moldovei 6
Acesta n'o trecuse cu vederea, ci numise, in 1590, pe pro-
vincialul franciscan al Candiei, Bernardo Querini, ca episcop
pentru amândoud terile noastre, cu titlul de Arges, Inviat
pentru dansul 7. Nu era vorba insd nici acum sd se Incerce
cucerirea Romanilor chiar, din Moldova si Tara-Romaneasc5.;
1nsusi episcopul InstiintA pe Domni cd e trimes numai pentru
cei ce trdiesc dupd ritul latin (alla latina) i' 8. Querini zabovi
Inert mult timp la Roma si Creta ; el nu porni deck in 1597e.

1 Hurmuzaki, III, p. 123.


2 Mid., XI, p. um.
.8 Aid.
4 Ibid., pp. usiv-v.
5 Ibid., III, p. 126; pp. 128-30, n-le cxut-tv.
8 Ibid., IH, p. 141 si urm.
7 Aid., III, p. 515. Pentru Intaia creare a diecesei, mai vezi Conn,
¡lit. pe 1904, p. 415.
8 ibid., p. 545.
O Ibid.

www.dacoromanica.ro
I96 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

Child Petru-Voda parasi, In August 1591, Moldova, de


frica urgiei turcesti, rostul catolicismului la noi se incheiase-
de fapt, dar numai dupa ce se inapoiasera Romei sufletele-
de Unguri i Sasi care fuseserd un timp Instrdinate de &ma.
Iar Petru-Voda', care duceà cu sine cele douä. Psaltiri
Praxiul In româneste, tipariturile lui Coresi 1, si care, tot-
odatd, vorbià, in surgunul sdu, de marele dor ce are de a cer-
cetà Roma si de a saruta. piciorul Papei numai sa se vada
scapat din Tirolul hánuielilor i prigonirilor in Italia libera!,
Ii avea MO el pe Mitropolitul Gheorghie, pe preotul Teo-
dosie Barbovschi, pe un alt preot grec, si n'aveh de gaud
sa se Lek acum la sfAsitul vietii, catolic. Trupul lui a fost-
ingropat de aceia, in 1594 , nu in biserica insdsi a Fran-
ciscanilor din Bozen, ci, ca si al Doamnei sale, Rusoaica,
Irina, afara, langd. zid 2. Numai fiul lui Petru, botezat orto-
dox, probabil de Mitropolitul ad us la legea Apusuluir
In Colegiul Iezuitilor din Innsbruck si s'a invrednicit, murind
pe pragul tineretii, de o inmormantare in biserica paro-
hiald din acel oras. Dar el erà acum un strdin, a card
credinta si ale careia fapte nu mai priviau Moldova.
Querini declard formal la 1599, chnd se and la Roma,.
asteptându-si intdrirea, ca Mitropolitul Gheorghie Movild
om lipsit, de alminterea, de once cultura bisericeascd sau
profana, In Tirol Nemtii isi bateau joc de dänsul,
candu-1 abivol» a , nu recunosteà de fapt pe niciun Pa-
triarh, ash luck cu vorbe bune, din partea Papei insusi,
Cu lndemnuri pe MO fratele sdu Ieremia, ajuns Domn
August 1595, cu ajutorul si supt ocrotirea statornica a Po-
lonilor, ar puteh fi cAstigat pentru ascultarea de Scaunul
roman*.

lbid., Xl, p. 555.


2 lbid., p. 451, no. DUN,. V. Iorga, O familie domneascci in exg,
.Biblioteca pentru toti».
Hurnmuaki, II, p. 526.
4 gBenCliè sia Moldavo del rito greco, non conosce per supe-

www.dacoromanica.ro
LEGITURILE BISERICII MOLDOVENEgi 197

CAP. III.

Legäturile Bisericii moldovenesti cu Patriarhia


constantinopolitanä.
in adevar, dacä supt Mihnea-Vodd, care primiä pe tri-
mesul eálugdrilor dela mändstirea Vlatadonului din Sa-
Ionic si li dadeä. 2.500 de aspri 1, Biserica munteanä pare
sä, fi avut legAturi neintrerupte cu Scaunul patriarhal din
Capitala Impärätiei, Moldova din vremea lui Petru *chiopul
si a urmasilor säi, pänä la sfärsitul dinastiei iubitoare de
crestini i ingdduitoare de catolicism a Movilestilor, aratà
fi avut numai afaceri politice cu unii dintre clericii cari se bu-
.curau de mai multh trecere la Constantinopol. A.stfel Patriarhul
Ieremia serse Vlädicäh Gheorghie la Bozen pentru a-1 In-
demnä sä gräbeascA plecarea lui Petru-Vodà, chruia i se va
-eäpätà din nou stdpânirea Moldovei 2, si se indreptà cätre
Domnul fugar insusi, fiul sufietesc iubit al Smereniei Luiv,
dändu-i nädejdi de inoirea Domniei a. Dovezi insà despre o
.adevdratä ascultare de Patriarhia ecumenicá. In cele bise-
ricesti n'avena de spre partea Moldovenilor.

Domnul Moldovei ca si al Terii-Romänesti, primiä in Con-


stantinopol miruirea din partea ctipeteniei recunoscute a orto-
doxiei, care-1 privià ca pe un fel de urmas, släbit, umilit i trimes
In surgun departe peste Dunäre, al imptiratilor abine-cre-
dinciosip si de Dumnezeu incununatil ai trecutului bizantin :

riore il Patriarca di Constantinopoli, ne altro Patriarca d'Oriente, e


.con molta facilità si potria ridurre ella debita obedienza di V. S. Beati-
tudine et della Santa Sede Apostolica, quando V. Santiti si degneri scri-
verli quattro parole, dopo che scriveri al prencipe suo fratello, haven-
Zomi gii promesa° d'unirsi meco), etc. Ibid., III, pp.s. 546-7.
Contributii la Istoria Munteniei, in aAn. Ac. Romo', XVIII, p. 38.
2 Hurmuzaki, XI, p. 313, no. ceccxm.
pp. 370-1, no. nxvt.

www.dacoromanica.ro
198 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

Inaintea tinzii bisericii care se Invredniceste de slujba Ecu-


menicului, el e Intampinat, In ziva sfintirii sale, de lnaltii
demnitari aí ,Curtii patriarhale si de Mitropolitii se se in-
tampla a fi In Constantinopol sau se afla statornic In Si-
nodul aBisericii celei marb). In naos 11 asteaptà Patriarhul
insu,si, i Scaunul imparatesc e gätit pentru a prim' pe
singurul stápanitor crestin ce a mai rämas In Rdsaritul or-
todox. Ectenfile ce se canta 11 prearnaresc intocmai curn
se preamäriau odataimptiratii Romei celei noua, urandu-i-se
dprea-cucernicului, prea-senínatului i prea-Innaltatului nos-
tru Domn putere , biruinta , trainicie, sanatate si mart-
tuire), precum i once biruinta asupra dusmanului 1. Dupä
ungere, Voevodul asculta o cuvantare patriarhala, In care
era sfätuit BA fie drept, carmuiasca bine tara si
apere Bisericar., al cärei ocrotitor firesc este, In lipsa, macar
pentru cata timp, a unuia mai mare deck ansul 2. Dar
niciun Mitropolit moldovean i, pana la Mihai Viteazul,
cAnd, pentru scurta vreme, datinele vechi se intoarsera,
niciun Mitropolit muntean, nu trebuia capete carja dela
Constantinopol, nici mäcar sa mearga ori sä scrie acolo
pentru o recunoastere care nu: se mai socotià de nevoie.
Totusi, mai mult din lipsä de bani cleat din simt de
mandrie, Patriarhia constantinopolitanä aveä nevoie de te-
rile dunarene, care o uitasera asä de mutt. Cu acest gand
venise In Moldova lui Alexandru Lapusneanu, la 1561, pa-
triarhul Ioasaf 8i care se aflà in tara la 1-iu Ianuar din acest
an, luand parte, de sigur, si la punerea temeliilor mänä.s-
tirii Slatina 4. Pentru aceia venise In partile noastre, bine.
primit i in Bucurestii lui Mihnea-Voda si in Iaii luí Petru
chiopul, .Patriarhul sträng6tor de pomeni Ieremia 6. Aface-

Canternir, .Deseriptio Moldaviae, p. 48 Id urm.


2 Ibid.
Bogdan, Cron. mold., p. 41.
4 Inseriptii, I, p. 45.
V. mai sus, p. 148.

www.dacoromanica.ro
LEGATURILE MSERICII MOLDOVENEM 199

rile Patriarhiei rdmaserd in seama adascdluluip, a lui Ni-


chifor Parhasios, acântdretul, vicariu patriarhal, a cdrui mând
se dovedl prea darnicd pentru Vistieria aproape secatä. a
Ecumenicului flämänd. Nichifor ingriji, dupd intoarcerea
lui Ieremia, de interesele lui Aron-Vodd al Moldovei, si prin
stdruintile lui Petru Cercel isi aflä. sfArsitul In apele Märii.
La 1593 el ar fi Impiedecat, daca este sä-1 credem, planul
lui Sinan-Pasa, Marele-Vizir, de a face pasalkuri din terile
noastre
Dela 4592, edascdluh era aexarh patriarhalp, mai ales
pentru tenle de peste Dunäre, pe care Ieremia le credeA
cistigate prin cäldtoria lui. El se indreptd deci cAtre prin-
cipate In anul de mare primejdie i strälucitd glorie 1595,
pentru a pune stavild catolicismului, care se inthrià intre
Latinii vechi, supusi Domnului Moldovei si care, prin In-
grijirea lui Solikowski si Warszewiecki, prin Colegiile din
Vilna, Lemberg si Polock, in sfärsit prin sprijinul noului rege
polon Sigismund al III-lea, care voià sd se ardte un di mai
bun catolic, cdpätase acum sufletele celor mai multi dintre
Rutenii ce trdiau supt puterea regelui Poloniei, i procla-
mase chiar aceasta convertire in sinodul tinut, cu opt
Vlàdici rusi, la Brzesk, In ziva de 42 Iunie 1595 2.
Nichifor se asteptase sä gäseasch la noi linistea trebui-
toare pentru a se tineh un sobor de intärire a ortodoxiei.
Dar el ven1 odatd cu °stile cotropitoare ale lui Sinan
vdzil Cu ochii shi mändstirea lui Alexandru-Vodd si a
fiului ski Mihnea, amdndstirea de cArdmizi de langd Bu-
curesti», prefdcuta In moschee si cuprinsd, cu cimitir cu
tot, in apalancas noud de apärare, pe and intreg orasul
Nichifor dasciitul, in «An. Ac. Rom.s, XXVII, pp. 3-5. Cf. mai sus,
p. 148-9.
2 Engel, Gesch. der Kozaken, pp. 76-7. Imi lipse§te studiul lui Schir-
mer, Zum Martyrium der Uniaten in Galizien ; «Revue internatio-
nale de Théologies, X (1902), ca i alt articol al aceluia§i, ibid., 1904.
Rezumate In C/u7sostomos A. Papadopulos, 01 IVATEncipmcc 'Isp000Mp.cuv ;
Ierusalim, 4907, p. 26 i urm.

www.dacoromanica.ro
200 ISTORIA. BISERICII ROMANESTI

era incunjurat de Intdrituri ce purtau In bastioanele lor


tunuri 1. Si la Tärgoviste el a fost poate martur al stricdrii
unor biserici de cdtre Turci 2; la Sf. Nicolae se vede si
astazi insemnarea cä zidirea a fost aspartd la Sinan-Pasa» ;
Mitropolia a adäpostit pe hogea. Islamului fAcandu-si rugd-
ciunea 3. Totusi, cälätorind rdpede, adascdlub) ajunse la Iasi
Inainte de intrarea lui Zamoyski cu ostile lui polone In Mol-
dova, pe care Cancelariul si Hatman o smulse chtre sfärsitul
lui August de la noul Domn al ei, Stefan Rdzvan, pus de
Ardeleni tocmai pentru a fi o stavild In calea Polonilor ca
si in a Turcilor 4.

La sinodul din Jai (17 August 1595), pentru Infrânarea


propagandei catolice in Tinuturile rusesti i romdnesti, se
adunará poate episcopii ruteni cari protestaserä. la 1-iu Tulle
precedent lmpotriva actului de Unire dela Brzesk, Ghedeon
Balaban, episcop de Lemberg, si colegul sdu din Przemysl ;
ei erau sprijiniti de Cazaci, cari se si ridicara In arme asupra
Polonilor, la 1592, supt Kosinski, i la 1595 din nou, supt
Loboda si Nalivaico 5. Se vor mai fi adunat Vlddici, poate
moldoveni : Moldova aveä ca Mitropolit pe Mardarie
Afard de acestia toti, Tara-Romäneascd erà reprezintata
prin Mitropolitul Mihail, care luase locul lui Eftimie, scos
de Mihai-Vodd, de sigur pentru trAdare In Incheiarea tra-
tatului cu Ardelenii 6.

1 Hurmuzaki, Supl. 111, p. 360 si urm.


2 Cf. Inscriptii, I. p. 403; II, p. 89.
3 Hurmuzaki, 1. c.
4 Ibid.
5 Engel, 1. c.
e Eftimie e pomenit in acesi tratat. Astfel trebuie indreptate deci cele
spuse la pp. 147-8. Actele sinodului din Iasi le-a tipArit Petrusevici, in
culegerea sa Acti otnosagiesia cá istorii zapadnol Rusi 1568 goda,
pp. 127-8 (cf. Melchisedec, in An. Ac. Rom., HI, pp. 28-9) : nAdAjduiesc
BA le pot reproduce in anexele acestei cArti, opera lui PetruOvici ne.
ilsindu-se in bibliotecile noastre publice.

www.dacoromanica.ro
LEGATURILE BISERICII MOLDOVENESTI 201

Sh urmdrim inthiu istoria Mitropoliei moldovene in acesti


ani, Gheorghie Movild fugise In Apusul catolic, impreund cu
Petru chiopu1. Aron-Vodd trebuise astfel sä, deà terii un
nou Mitropolit, si pentru aceasta el ridicä la cea mai inaltd
treaptd a ierarhiei bisericesti moldovene pe VIddica Agafton
de Roman, care se retrase pe urmd, asezându-se In md-
nästirea Moldovitei, de unde scrih cdtre Bistriteni, intre
1601 si 1604, aVIddica Agafton de tara Moldovell 1. Pentru
Scaunul din Roman alegerea lui se oprl asupra unui cleric
cunoscut i "And atunci, Nicanor, care a zidit vechea mrt-
ndstire din deal dela Agapia, mändstire astdzi in mind ; o
povestire târzie stie sä spuie despre inrudirea dintre acest
Nicanor, care e pomenit la 28 Februar 1592 intr'un act
domnesc de märturie 2 Aron-Vodd, aflindu-i nepot Mi-
tropolituluiD 3; Domnul se &Meà drept fiul lui Alexandru-
Vodd Ldpusneanu, dacd mdrturia legendei puse In scris
de Neculce e adevdratd, ar urmh cä Nicanor erá fratele
femeii cu care Läpusneanul a avut pe acest norocos copil
din flori 4. Nicanor prin singurd infAtisarea sa milnioasä ar
fi silit pe nepot sä fuE,,d peste munti child fù descoperit cd
maid pe la o mändstire de cdlughrite, si o stâncd tdiatä pentru
a se face drum prin ea ar fi pomenind, printr'o pisanie,
azi stearsd, intdmplarea acestei fugi. Nicanor ar fi stat, dupà
o alth versiune a povestii, ca staret al Agapiei incà din
zilele Doamnei Elena a lui Petru Rares, ucisá apoi de L'd-
pusneanu, i s'ar fi addpostit ca schimnicul Nil, dupd ce
pArds1 Scaunul arhipdstoresc al Moldovei, in locul de uncle
Agafton ca Mitropolit la 28 Februar 4592; Iorga, Rel. coin. cu Lem-
,bergul, I, Bucuregti, 1906 (din oEconomia Nationala»), pp. 75, 442;
ea mazil, .Doc. Bistrifei, I, p. 3, no. V ; alta scrisoare a lui, mai tarzie,
tot din manastirea Moldovita, probabil din 1621, flind vorba de mer-
gerea Domnului la Sultan, ibid., p. 13. 0 hotarare judecatoreasca a lui
Agafton, in [Al. Lapèclatu], Documente romilnegi, Bucuregti, 1907, I,
p. 7 §i urm., no. 9.
2 .Relaiiile cu Lembergul, p. 75; cf. ibid., pp. 112-3.
Studii ci doc., III, p. 38.
Se spune mai departe a Nicanor venià ounchiun lui Aron ; ibid.

www.dacoromanica.ro
202 ISTORIA BISERICII ROMINErI

i se Incepuse rostul de carmuitor bisericesc 1. De fapt, el


e ardtat ca fost episcop Inteun act al lui Petru
din 4 Ianuar 1586, privitor tocmai la mdndstirea Agapia.9.
Aron 11 chiamä a doua oard la episcopie, unde se afln la 10
August 1594 3. De acolo trece, pentru scurtd vreme, la Mitro-
polie, iar apoi se ascunde la Agapia, care a fost, pänd aproape
de noi, mändstire de cdlugari, si nu de cdlugdrite : acolo se
Intâmpind, Intr'un document nedatat, eNicanor biv Mitro-
polit) 4. Mormântul Jul, care nu se mai poate deoseb1 astdzi,
ar fi tot In acel ultim addpost al säu
La 10 August 1594, Mitropolia Moldovei o aveä un Mi-
trofan, de obarsie mänästireasca necunoscutd. : el Intäreste.
un act de danie cdtre mändstirea Pobrata, aldturea Cu
eNica) dela Roman si cu episcopul de Rdddut,i, Mardarie,
urmas al lui Ghedeon G. Spre sfärsitul anului, el merse,
Impreund cu Vornicul CrAstea, la Curten. ImpArdteascd,
pentru a face declaratia de supunere 1. La 7 April din anul
urmdtor, el aratd Bistritenilor din Ardeal, unor vechi prie-
teni, ceia ce ar dovedl cä el fusese egumen la vre-o ma-
nästire din munte ch. Domnul sdu, prietenul crestinättitii,
se luptä de sarg Impotriva pägânilor, adusmanii lui Hriston,
ucigand, acum In urmä, la Smil sau Ismail pe toti apdrä-
torii ca si pe toti locuitorii acelei cetäti nenorocite 8. To-
vardsul de gänduri rdzboinice ale lui Aron-Vodd si co-
respondentul Sasilor din Bistrita nu pästrd cärja
pänä In acele zile din Maiu urmätor, când Domnul sdu
rästurnat de Ungurii din strajd i dus In Ardeal, unde
si
1 Legenda spune a Aron, ca Ed se razbune, ar fi ascopit» pe Nicanor,
care prin aceasta ar fi fost adus a pAr5s1 lumea cu totul.
2 Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 216-8.
3 Hurmuzaki, XI, p, 905.
4 Bibl. Ac, Rom., doc. Lxx, 166.
5 Cf. i Melebisedec, Notite, pp. 30; 48 §i urm.
6 Wickenhauser, Radautz, p. 19.
7 Hurmuzaki, XII, p. 24, no. Lvm.
¡bid., p. 40, no. Lxxxix.

www.dacoromanica.ro
LEGXTITRILE TISERICI1 MOLDOVENE§TI 203

.5tefan Razvan, urmasul din mila lui Sigismund Báthory


al lui Aron, Ii. Mat alt Mitropolit, pe Mardarie de Raclauti,
si, astfel, acesta 8016 aláturi de Mihail al Ungrovlahiei In
fruntea Vlädicilor strdnsi la Iasi pentru a impiedeca sifin-
tile spre Unire ale misionarilor catolici.
Hotardrile sinodului din Iasi nu ni s'au phstrat, dar pu--
tem harm' lesne cuprinsul lor. Ele nu fura insa aduse la
indeplinire, cad un Domn .ca Ieremia Movilä, care Inlocul,
Inca In August 1595, pe .5tefan-Vodd, nu puteã sá aibà o
directie ortodoxa prea strictd, °data ce faceà parte dintre
sfhtuitorii lui Petru chiopul, odath ce era fratele Mitro-
politului Gheorghie, Ing aduitorul si curtenitorul catolicilor,
°data ce, acum In urma, ajunged unde nu visase vre-o data sa
ajungd, prin armele lui Ioan Zamoyski, Hatmanul Polordei.
Poate cà Mardarie phrasi Scaunul shu arhipästoresc inca
dela venirea In Domnie a Ieremiei : oricum, acesta nu-1
puted suferi mult timp in preajma lui.

Ìn curând se tinii un al doilea sinod Impotriva propa-


gandei latine, dar nu in Moldova, care nu fù nici repre-
zintata la dezbaterile cele nouä, ci In orasul Brzesk, care
faceà parte din stapânirea printului de Ostrog, Constantin ;
acesta, un prieten al lui Mihai Viteazul, Meuse In Capitala
sa o tipografie, care dadù Biblia slavonä din 1581 si o
scoala mai inaltti, la care chema ca director pe Meletie
Smotricki din Camenita si pe acel Gheorghe Palamede, din
Creta, care a cantat in lungi versuri grecesti palide avitejiile)
lui Mihai Viteazul 2. La el se addposti si un Mitropolit grec,
Pafnutie 3. Nichifor dascalul, care fusese Inchis cátvá timp
de Ieremia, pentru cä ar fi spionat In folosul Turcilor, la
Hotin, alerga si el la acest mic centru al ortodoxiei celei
Engel, k c.
2 Legrand, Bibliothè que grecque vulgaire, vol. ultim. Cf, ht. lit,
rom. in secolul al XV111-lea, II, p. 609.
3 aPap-huntinuss; Nichifor Dasciilul, p. 44.

www.dacoromanica.ro
204 ISTORIA BISERICII ROMINEUI

mai sigure si mai hotdrate. Planul lui Ieremia-Vodd de a-1


prinde din nou Cu ajutorul Polonilor, plan aratat In scri-
soarea lui dela 18 Iunie 4596, Minase zddarnic 1. Cdt pri-
Veste pe Mardarie, fostul Mitropolit moldovenesc erà In
1602 egumen In Tinuturile gdzduitorului sä,u, la mAnds-
tirea Sf. Gheorghe din Drohobycz, i faceà negot prin ne-
potul sdu, Grecul Dimitrie Georgiowitz din Zamosc 2.

De acum inainte lupta dintre catolicism si ortodoxie se


mdrgeneste in hotarele Poloniei. Sinodul din Brzesk, in
1596, se pdred cá trebuie sà se mantuie printr'o sdnge-
roasä luptä cu armele ; la urmä, cele doud partide
durä d ouä. adunäri deosebite : a unitilor aratä aplecare
cdtre politica regelui Sigismund si a lui Zamoyski. Dar o
a doua, in fruntea chreia erau Nichifor si Chiril Lucaris,
hotdrâ cä episcopii cari si-au ldsat legea, au pierdut, cu
Mitropolitul lor, Mihail Bagoza, In frunte, si situatiile lor
arhieresti. Constantin de Ostrog, acneazul Constantin Va-
sileD, rdmase si el in pdrerile lui, sprijinit de Cazaci Impo-
triva acestora din urmd se &Oil la 1597 o mare loviturd, prin-
zändu-se una din cele douä cdpetenii ale lor, Nalevaico, al
cdrui cap cdzù In chiar acest an. Din parte-i, dascAlul Nichifor,
dupd ce fusese lntrebuintat, un timp, de lnsusi Ieremia-Vodd,
pentru a-1 impdcd, de spre Turci, cu Sinan-Pasa, fù inchis
la Marienburg si nu fù liberat de acolo niciodatä. 3.
In zädar 11 ceril Patriarhul de Constantinopol prin Mihai
Viteazul, in Octombre 4598, si apoi Sultanul insusi 4; el nu
mai ies1 niciodatd la ivealä.

Hurmuzaki, Supl. II 1, pp. 389-90, no. cxcviu.


2 Relaliile cu Lembergul, p.' 444.
Nichifor dascalul, p. 9; Melchisedec, 1. c., p. 31. la Analele Acade-
miei din Petersburg pe 1899, III, p. 578 si urm., P. Zucovici a tipArit un
studiu iDespre cercetarea vinoviitiei.arhimandritului Nichifor, preziden-
tul sinodului ortodox din Brzeski, mie neaccesibil ; v. Papadopulos, I. C.
4 Cf. Chrys. Papadopulos, L. c. i Hurmuzaki, Supl. 111, p. 483.

www.dacoromanica.ro
MOVILESTII I CATOLICISMUL 205

CAP. IV.

Movilestii i catolicismul.
Ieremia Movild, care a chemat din nou pe fratele shu
Gheorghie pentru a pästorl tara, nu poate fi privit ca un
aderent hothrat al catolicismului. Ctitorul dela Sucevita,
care a fdcut-o din nou, mai mare si mai frumoash, impodo-
bah cu picturi bogate i alese i cu un pridvor in stil cu
totul nou 1, era un evlavios al legii vechi, si nu vre-un
inoitor, pe care, de alminterea, nu 1-ar fi lndurat niel
boierii, nici clerul. Episcopul Querini se lauda fath de Papa
ch ar fi slujit in voie In ziva de Corpus Domini, ducAnd
duph dAnsul, in alaiu, pe Domnul insusi, pe Mitropolitul
Gheorghie, pe Vlhdicii ceilalti, boierimea si oaste 2, dar Po-
lonii, cari reprezintau catolicismul in straja domneasch
Ja Curte si ar fi vrut sh nu se amestece un strhin in cd-
lhuzirea lor sufleteasch, 11 invinuiau pe dansul ch iea parte-
la shrbätorile ortodoxe si mAndnch In asemenea zile la masa
domneasch 8. Pare sigur ch Ieremia-Vodh a dat si 300 de
scuzi pentru impodobirea bisericii catolice a Maicii Dom-
nului din Suceava si ch a venit de douä ori, cu epis-
copii säi, la slujba dumnezeiasch a lui Querini, care pre-
dicA In greceste si intrehuintà chiar un thlmaciu moldo-
vean 4. Fetele si le-a dat duph Poloni, al chror frumos
nume nobil, Potocki, Korecki, Wisznowiecki, 11 Meeà eh
nu se gAhdeasch mult la deosebirea de lege 5, chci Domni-
tele strdmutate peste Nistru trecurh la catolicism, si, dad.
Maria Potocki i Ecaterina Korecki nu-si schimbarà numele,
Stana lui Przerebski se chem5. Ana, iar din Zamfira se fdcii

V. Neamul romilnesc in Bucovina, p. 454 i urm.


2 Hurmuzaki, III i, p. 549.
8 Columna lui Traian, VII, p. 319.
4 Hurmuzaki, /. c.
Papiu, H, p. 137 0 urm.

www.dacoromanica.ro
206 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

la nunta Cu Wisznowiecki o Regina 7. Dar sinoclul comun


cu episcopii moldoveni i seminariul catolic care s'ar fi fd-
gdduit lui Querini nu inftitiseazä de sigur elemente serioase
In politica religioasd a celui dintre Movilesti 2.
Titlul pe care dd Querini, intr'o scrisoare cätre Za-
moyski 3 la 1603,. de episcop al Moldovei si Terii-Romänesti
episcopus utrius que Valachiae, n'av'eà niciun rost real.

De alminterea catolicismul erd servit cum nu se poate


mai slab : pe lAngä Querini, erau doar preoti sfintiti
prin Ardeal, ereticiD, preoti insurati i coplesiti de toate
viciile, preoti cari abia stiau in numele dril legi vor-
bese 4. Demnitatea de episcop se cdpatà prin alegerea de
preoti si de orasele catolice : Bacdu, Roman, Cotnari, Tro-
tus, Suceava, Ilârlàu, Neamt, Baia si Iasi, dar se ziceà de
obiceiu cà Domnul numeste, pdnd vine rdndul sä. intdreascd
Sf. Scaun 5.
Astfel, dupd ce Querini murl, färd sh fi fácut o adevä-
ratUt ispravd, dusmdnit cum erò. de Poloni, cari4 invinuiau
cd s'a pus sd sape dupä comori supt turnurile cetatii Su-
cevei2, nu se gäsi pentru a-i lud locul, cu totul M'A in-
semndtate, decdt fostul vicarhi Arsengo, numit de Papá la
17 Septembre 1607, dupd moartea lui Ieremia si a fratelui
sdu, Simion, care-i urmase 7. Pentru mostenirea lui Ar-
sengo se cldda, incepAnd din Iunie 1610, o lupa inviersunatti
intre vicariul mortului episcop, Valerian Lubieniecki, Polon
guraliv i rdzboinic, care purtase armele i l'acuse isprdvi sdn-
geroase In Ardeal pentru ca sd urmeze in Moldova cu afa-

lbid. Nunta acesteia se l'Ami la Suceava §i de sigur dupit ritul or-


todox; Hurmuzaki, Supl., 112, p. 259, no. cxxvni.
2 Hurmuzaki, III, /. c.
3 lbid., Supl. 112, pp. 282-3, no. caer..
4 ibid.
6 Studii ;i doc., I-II, pp. 418-21.
Columna lui Traian, I. c., p. 319 i urm.
Eubel, in Rbmische Quartalschrift, 1898 (XII).

www.dacoromanica.ro
M0VILE$TI1 I CATOLICISMUL 207

ceri scandaloase, si intre celelalte elemente catolice din tail :


Franciscanii unguri dela Bacdu, In fr ante cu fratele loan
de Varad, si parohul Baltazar din doinneasca Suceavd. 1.
Valerian ii birul, prin documente de laudd si legitimare,
ca i prin puternice protectii, dusmanii, si la 1-iu Februar
4611 el cdpdta la Roma recunoasterea sa 1. Un alt Polon,
Goski, Ii urmd in Novembre 1618, si dupd acesta veni, la 49
Iulie 1627, un al treilea, care mull. In 1631, Gabriel Fredro 2.
Niciunul nu sthted In tara, unde catolicismul erà aduzit
de preoti fdrd pregdtire si rdspundere si de gardianul dela
"Nan cu lingurii sdi, cari nu erau cu mult mai chemati
pentru greaua lor sarcind.

Pe cänd confesia latind urmä acest drum In Moldova


stapanita de Movilesti, Mihai Viteazul nu intelegeà sä aibd
niciun amestec cu o alta lege decAt cea Inatinatd In prin-
cipatul Terii-Romänesti. El inceped acolo o politic:A reli-
gioasä statornich, ce alcdtuieste unul din capitolele cele
mai interesante ale Domniei lui.
Ea se razimd pe strängerea legdturilor cu Patriarhia
constantinopolitand, Indltatd intru cfftva dela o bucatd de
vreme, i cu alti factori ortodocsi din Räsdrit. In al doilea
rand, pe curdtirea vietii mdndstiresti pentru ca Biserica
munteand sd poatd cdpdtà de acum Inainte episcopi vred-
nici. In al treilea, pe lntemeiarea unei vieti bisericesti ran-
duite, unei ierarhii canonice In Ardeal. In sfärsit, nu se
poate tAgadul cà el a dorit sh apropie asà de mult Incat
sà le uneascd bisericeste, tenle romänesti Intre sine.

I Columna tui Traian, i. c.; Studii §i doc., I-II, p. 417 td urm.; cf.
Kemeny, Ueber den Bisthum und das Franziskanerkloster zu Bakov
in der Moldau, in Kurz, Magazin, 11 (4846), p. 3 O. urm. Cf. Bandini,
In An. Ac. .Rom., XVI. pp. 219-20.
2 Ibid.

www.dacoromanica.ro
PARTEA a III-a.
.=.
POLITICA RELIGIOASA
A LUI

MIHAI VITEAZUL

www.dacoromanica.ro
CAP. I.

Mihai Viteazul i arhiereii din Balcani.

Dela Constantinopol Mihai cere candva, prin Eftimie Mitro-


politul, s'a i se trimeath o pravilä de canoane si una din chrtile
sfinte ; acolo 1i trimete el Mitropolitii pentru a fi sfintiti sau, cel
putin, de acolo cere el inthrirea lor duph ce el i-a numit,
pe temeiul unei alegeri, cum se intalneste mai ta.rziu , fa-
cuth de episcopii terii si de cei strhini pe cari i se intampla
n.-i ghzdul 1. El ajuth i alipirea mai stransh a Bulgarilor, pe
cari voià ridice pentru Crestinätate, de Patriarhia din
Constantinopol, care avek nu numai in Capitala Impärätiei,
dar si la Tarnova, la Sofia, la Cerven tanga Rusciuc, la
umla, la Lovcea 2, in sfarsit, Mitropoliti asculthtori de
clansa, de neam grecesc 3.
Meletie Pigas, unul din cei mai mari printre clericii gre-
cesti cu Invätaturd in acest timp, cäpäth, fiind numai Pa-
triarh de Alexandria dar avand in grijh Scaunul Constan-
tinopolului, pe care-1 *Así in curand, sarcina, din partea
Sultanului, de a negocia pacea cu Mihai insusi, ca i, apoi,
cu Ardealul i cu imphratul, cap al legii crestine pentru
noua cruciath. Dela 23 Maiu 1597 inainte, avem scrisori
dela Meletie chtre Domnul muntean, pe care el nhddjduia
sh-1 poath castiga pentru prietenia cu Imphratul pagan al
V. mai sus, p. 149; Melchisedec, in An. Ac. .Rom., III, pp. 42-3.
2 Hurmuzaki, XII, p. 290, no. ccccxxxiii.
lbid., p. 291; cf. pp. 4268-9.

www.dacoromanica.ro
212 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

Rdsdritului, dela care isi asteptà inaintare i ocrotire 1.


Corespondenta cu invdtatul arhiereu gree urmeazd si in
cursul anului 1598, avänd de scop aceiasi intelegere sta-
tornica a lui Mihai cu Turcii 2. De fapt, Sultanul se alese cu
pacea de care aveà atka nevoie, iar loctiitorul de Patriarh
al Tarigradului cu pomeni de mai multe sute de galbeni.

Dela un agent ImpdrAtesc pe längd Mihai-Vodd aflärn eh'


el, in planul lui cel mare de a-si Intinde puterea zdrobi-
toare asupra Balcanului Intreg, avd, intelegeri cu Mitropo-
politii din Filipopol si Sofia, Greci si ei 3. Cel dela Adria-
nopol veni ciliar la Tärnova, unde sthtù doudzeci de
asteptand ivirea noii cdpetenii crestine, ca aceiasi sete cu.
care ar fi asteptat «Ziva Judecatiiv 4.

Acolo la rárnova tineä cärja arhiereascd un Grec


neam mare, inrudit de curänd si ca Cantacuzinii,
Ralli, care-si zice5. si Paleologul 5. Pe cand altii avurä
mai legdturi trecdtoare cu Mihai, acesta se alipl de dänsul
dupd ce vdzù cd ndvälirea In Bulgaria, káduitd pentru anuf
1597, nu se putù aduce la indeplinire. Din satul de Muga
Nicopol, de unde pändiä. sosirea Romänilor, el trecù,
Octombre, dincoace de Dundre, i inträ, In rändul sfetni-
cilor obisnuiti ai Voevodului, In care ndeldjduiä toga Cres-
tindtatea rdsáriteand, gata sä se miste si sa meargd dupdt
D'id., p. 299, no. ccccuvu g't nota 2; Melchisedec, in An. Ac. Rom.,
[II, pp. 34-5. Cf., pentru Pigas i scrierea sa, Orthodoxos
lit. roma ne in secolal al XVIII-lea, I, p. 449. Scrisori de-ale la au
fost tiparite, nu de mult, de cAtre gmile Legrand. Altele, cuprinse in-
tr'un manuscript din Challa, au servit lui Mali§evschi pentru biografite
lui Pigas, pe care o rezuml Melchisedec, I. c.
2 Hurmuzaki, l. c., p. 329, no. ceccxevu ; p. 334, no. D ; p. 417, no.-
ocxxxu ; pp. 1264, 1265-6.
3 lbid., pp. 1285-6.
4 lbid., p. 291.
6 Testamentul lui Radu-VodA erban, in Socotelile Sibiiutwi, An.
Ac. Ron., XXI; p. 24 sau LApAdatu, Doc., I, pp. 52-3.

www.dacoromanica.ro
MIHAI VITEAZUL I ARHIEREII DIN BALCAN1 213

steaua norocufui shu. Si in cele sufletesti, Mitropolitul Dio-


nisie fù duhovnicul aliatului sdu politic. La facerea jura-
mântului cdtre imparatul al lui Mihai-Vodd el erà de fatd,
In Iunie 1598, Impreund cu (Eftimie arhiepiscup) 1, un Ro-
mAn, dar nu i cu ceilalti episcopi munteni 1; comisarii ger-
.mani auzird din gura lui cd, pravoslavnicii greci i slavi
din Impärdtia turceascd n'au gdnd mai drag decAt al ras-
coalei mântuitoare a. TrecAnd, In Octombre 1599, cu Mihai
cuceritorul In Ardeal, el se Imphrtäsi, In noua resedintd
din Migrad, de toatd bundvointa, cinstea i increderea din
partea acestuia ; In lipsa Mitropolitului Eftimie si a noului
Mitropolit ardelean Eicut de lnsusi Mihai, sau si In prezenta
_acestora, el slujià Inaintea Domnului, si, la Boboteazd, el 11
stropl, dupd datind, cu aghiazmà. In gdzduitorul shu el
vedeà un mare viteaz, dar pregetà sä mustre viata lui care
nu tina. seamii In toate de poruncile dumnezeesti ale blAn-
cletei i curätiei. Pentru Imperiali, pe ldngd cari cdutâ Cu
once prilej a se liad bine, el aveà la lndämând vorbe dulci
smerite, mari fágkluieli orbitoare i sfinte icoane din
vremea lui Constantin-cel-Mare Insusi 3. Fatd de Eftimie,
care stäteA bucuros la masa domneascd pdnd ce trecei
peste once margeni 4, Rall1, un cleric sever si cu autoritate,
Ideeà o bund impresie i aveà o mare inraurire.

Dar si alti arhierei greci se adunaserd pentru a Impodobi


puterea lui Mihai-Voda In zilele lui de mdrire. Astfel, si-
nodul pe care acesta 11 face sa fie tinut In Moldova pentru

1 IscAlitura lui Eftimie, in plansele la vol. XII din colectia Hurmu-


zaki ; cf. vol. III, p. 330.
2 Cf. i Hurmuzaki, XII, p. 359, no. raux.
Cf. Contributii la istoria Munteniei, l. c., p. 48; Hurmuzaki, XII,
tabla Studii f i doc., IX, p. 27 si urm. O scrisoare a lui All-Ceaus
cAtre Petru chiopul, fArl datA, pomeneste pe «Dionisie VlAdica de
TArnovas ; Varsovia, Bibl. Zamoyski, ms. de corespondentA romino-
polonl, p. 81.
Hurmuzaki, XII, p, 826.

www.dacoromanica.ro
214 ISTORIA BISERICII ROMiNESTI

alegerea unor noi Vladici In locul celor ce fugiserd cu Ie-


remia, e prezidat, In Iunie 1600, de Insusi patriarhul Ohri,
dei, Nectarie, care, iscdlind, nu mai pune in titlul sdu
terile noastre, zice numai earhiepiscop al Iustinianei
Prime, al Ohridei, a toata Bulgaria, al Serbiei i celelaltel 1,
Un Mitropolit aziatic, Gherman de Cesarea lui Filip, lea
parte la acelasi sinod. Pentra a se face numdrul cerut de(
membri, sant de fatd apoi un Mitropolit macedonean, de.
Vodena, Teofan, i unul venit tocmai dela Hebron, Efremf
care stia sh scrie slavoneste 2.

Pentru intaiasi data, prin izbanda In rdzboiul purtat im-


potriva Turcilor ajungea un Domn roman sa aiba In jurut
säu atatia reprezintanti ai Bisericilor räsaritene, cari Infätisall
dorinta neamurilor crestine din acele pArti de a-1 vedea,
Bosind In mijlocul lor pentru a mol, Inteo forma oarecarer
vechea viata libera din vremea impdratilor aincununati de
Dumnezeul. Ei stätura in umbra steagului shu atata vreme
cat vântul gloriei 11 Mai sd Male, i apoi, lncredintati cg
niel dela Dundre, nici din Apusul german nu poate vent
ca rdsplätitor cineva mai tare deck Turcul, ei 1i cdutard
iarasi rostul pe langd un stapan pe care-1 urau pentru
legea lui 'Agana, dar inch' mai mult pentru si mai pag,Ana
lui lacomie nesätioasa.
Prin politica si arme nu eram in stare a strange in
jurul nostru In chip statornic pe Rdsdriteni ; Domnii cei
mari, bogati i harnici din veacul al XVII-lea stiura
castige trig pentru multa vreme prin cellalt, si mai sigurt
mijloc de inraurire, cultura.

I studii gi doc., IX, p. 31.


2 Mid.

www.dacoromanica.ro
CELE D'INTAIU INCHINARI 245

CAP. II.
Cele d'intaiu Inchindri de läcaquri romaneti la
Locurile Sfinte.

Se pare chiar cd Mihai e cel d'intaiu Domn roman care


sd, fi inchinat la mändstiri din Rdsdrit prisosul veniturilor
vre unei mdndstiri din tard, din dijma dela terani, plata
ce dddeau Tiganii spre a fi scutiti de munca robiei, vindriciul
s. a. 1. Caci nu mai afläm alt act de acest fel pana la acela
din 28 August 4599 prin care el Inchind. mdnästirii Simo-
petra din Atos biserica din Bucuresti inoitd si inzestratä de
dânsul cu chilii In preajma Curtii sale, bisericd al cdrei
nume, eMihai-Vodb, 11 aminteste Inca 2.
Pana atunci tragerea de inima fatd de Locurile Sfinte si
lavrele rdsdritene se ardtase, In adevdr, prin danii de bani,
prin zidiri, prin odoare sau oddjdii, prin danii, directe si
nelmpärtite, de mosii, ca acelea pe care, la 4590, jupaneasa
Caplea le lasd tot Simopetrei, mdnästirea iubitd, deci, de
Munteni, chreia si Mihai-Vodd li clädii sate 3 Si o Evanghelie
frumoasa 4.
E drept cd la 1591 incd, Patriarhul Ieremia, care, cu
platd, impärti mai multe intdriri de stäpanire la noi, In
anii 4591-2, faceà din abiserica Sf. Nicolae din Tara-Ro-
maneaschl, aceiasi cu aMihai-Vodd) , o stavropighie, cea
d'intaiu bisericd din principate care sä fi atarnat numai de
Patriarhie5. Nu era, totusi o adeväratä inchinare, ca aceia
pe care Clucerul Parvu o fäcuse la 4588, dand Bucovdtul
mand.stirii Sf. Varlaam din Räsdrit 6.
1 V. Cipariu, Archivu, p. 311 o urm.
2 Cipariu, I. c., p. 317.
2 lbid., p. 499.
4 Ibid., p. 175.
5 Bid., p. 197. Dar v. Studii fi doc., V, p. 433, nota 1.
6 V. 0 Studii §i doc., V, p. 142.

www.dacoromanica.ro
216 ISTORIA BISERICII ROMANMI

Cä Petru *chiopul, aunchiull lui Mihnea, ingdduise pe


chlughrii dela Sf. Saya din Ierusalim sttipani metohul
Cu acelasi nume, clddit de ddmii la Iasi, din nisté case dd-
ruite de Domnie, in 1583 1, nu insea.mnd o inchinare, ci
leghtura fireascd dintre mAnästirea-mamd si cea intemeiatd
de (Musa pe phmant strdin. Cat despre metohul, cu hramul
Sf. Arhangheli, al mdndstirii Sinai, cu care Petru Schiopul
stim cä avuse afaceri de bani2, metoh pomenit In 4597,
e mandstirea Frumoasa de azi, si el a fost Inchinat numai
de Movilesti 8, dupd epoca lui Mihai.
Toate aceste cazuri, de o naturd deosebitä, erau
numai cu totul rdzlete : unui Domn crescut in Ildsdrit,
trait intre cdlughrii de acolo, legat prin atatea legAturi de
Sfintele Locuri, ddduserd si Invhlätura de care era
asa de mandru, lui Radu-Vodä Mihnea Ii era pdstrat rolul
de a incepe era alnchinärilor), afierosirilonD, pentru md-
ndstirile noastre.

CAP.

Sinodul lui Mihai Viteazul pentru disciplina


clerului monahal.
Printeo fericitd intamplare ni s'au phstrat actele sino-
dului dela Iasi, despre care va fi vorba mai pe larg indatd.
Am fi castigat si mai mult avand pe acelea ale sinodului
muntean, alcdtuit din Eftimie i colegii sdi, Teofil de
Minnie si Luca de Buzdu, care hottiri o noud viata md-
nästireascd.
Sinodul urma. Indemnul Domnului, care vdzuse 'Ica au
Inceput sfintele mändstiri niste obiceiuri carele nu sant de
1 Arch. ist., I 1, p. 127; cf. §i p. 112; 12, p. 49.
2 Cf. Hurmuzaki, XII; Arch. ist., III, pp. 75-e.
8 V. mai departe.

www.dacoromanica.ro
SINODUL LUI MIHAI VITEAZUL 217

tocmeala sfintei pravilip cerute, cum stim, de Eftimie din


Constantinopol.
Se ieau mäsuri de oprire apentru egumenii ce incap la
egumenie cu mith, M'A voia soboruluip, adech a soborului
chlughrilor din mänästirea lor, ((san oameni sträini din alte
ten, flird nicid milä la sfänta cash), aduchndu-se astfel arhsiph
si grade». Mirenii, de once treapth, i ierarhii, pänh la Pa-
triarhii inii, n'aveau sh se mai amestece de acum la mAnhstiri
pentru a pune egumeni, pentru a-i izgonl sau pentru a face
schimburi i cumphrhturi cu averea rásala de ctitori : eAu
dab, spune actul din 1666, care aminteste, pe scurt,
aceste hothräri, inthrite de patriarhul Ieremia 1, atuturor
sfintelor mänilstiri ca sh aibh pace si repaos : nimeni din
bojar, sau Vlhdich, sau episcop, sau fiestecine din dre,g6.-
tori, sh n'aibh voie a lila cu bani, au vence din mhnästire,
nici a pune egumeni, nici a scoatel. Toate le hothrdste
singur soborul, care dea seama si de venit si de cheltuiald».
Judecata asupra cälugärilor o va aveà. egumenul cu so-
borul säu, iar päcatele cele mai grele, pe care totdeauna
si le phstrase Domnul, vor fi judecate inaintea lui 2.

Ca un sfätuitor la aceastä m'asura trebuià privit acel egu-


men Shrghie de Tismana, din care Mihai fIcA un episcop
de Maramurhs. Cunoastem si pe egumenul din Bistrita, Teo-
fan, in mänhstirea chruia sthtfi Mihai fugar, in toamna
anului 1600, cumphrand, cu acest prilej, din leafa ostasilor
ce se mai aflau pe ranga dansul, satul Costestii, mosnenesc,
si inchinându-1 sfäntului Ricas al vechilor Craiovesti 3. La
1603, putin timp dupä moartea lui Mihai, intalnim in Cozia,
unde se addpostise maica Teofana, mama Domnului, pe
egumenul Teodor, care mArturiseste pentru o danie, acu
V. doc. I/Lxxiv al Academiei Romane, copie ; reprodus in parte
la Partenie, Anastalie Crinica, p. 35, nota 2. Data de 4593 poate
gresitii.
2 Jorga, Doc. Cantacuzinilor, pp. 64-5, no. xxvii.
8 Papiu, Tezaur, I, p. 394 s't urm.

www.dacoromanica.ro
218 ISTORIA BISERICII ROMANEVI

tot soborulp, duph randuiala ce cunoastem acum : doi pro-


egumeni si un monah se afld, cu acest prilej, Intre echlu-
&HD episcopului de RAmnic, care erd de fath 1

CAP. IV.
Noua Mitropolie din Balgrad.

Planurile de innoire si lnthrire a Bisericii, pe care le


formase Mihai, se Intindeau lush si asupra Ardealului ro-
manesc.
In Maiii 1595, clerul inalt si boierimea Terii-Romdneti,
ai cdror delegati Intrecuserä ainvdthturaD pe care li-o (IA-
duse Domnul, strdns de apropiata nhvalire turceasch,
lneheiaa, In numele lui si dupä placul lor, un tratat de
inchinare fata de principele ardelean cu ifosuri de adevArat
(Craiu», catolicul Sigismund Báthory. Acest ucenic al Ie-
zuitilor, care asezh pe un episcop latin, Dimitrie Naprágy,
In Scaunul din Alba-Julia, izgonind pe superintendentul
calvin si luptand sh dezradäcineze eresia, n'aved nimic Im-
potriva ortodoxiei românesti In sine. Ba, erá chiar bu-
curos ca ea sh se Innalte, sh se organiseze deplin, desfh-
cdndu-se din leghturile de pänä atunci cu calvinismul si
ajungand In stare sd se poath aphrd si pe viitor de once
Indlcare din aceasth parte.
Deci el se Invol foarte lesne la supunerea tuturor abi-
sericilor românesti» de supt puterea sa chtre Mitropolia
din Thrgoviste, chtre dreptul canonic si datinele pe care
ea le infhtisd. Si aceasta cu atdt mai mult, cu cdt Tar-
govistea nu mai era acum in tara strhinh, de oare ce
tratatul lnlaturà once neat:An-we politich a principatului
muntean, fdcand In adevhr o unire total. si desb.vdrsith
intre el si Ardealul crhiesc, ao tarl ca alaltä), scrie pe
1 Ibid., p. 390.

www.dacoromanica.ro
NOUA MITROPOLIE DIN BÀLGRAD 219

atunci un corespondent al Bistritei ardelene, din Moldova,


care se &id si ea in aceiasi situatie politic& I. Tratatul
din 20 Main spune lärUurit : (Toate bisericile romdnestiv
se pd.streaza deci acest termin calvin de abiserici)
din tara Mariei Sale vor fi supt judecata i despusul Mi-
tropolitului din Tdrgoviste; dupa dreptul bisericesc i ord'n-
duiala terii aceleia, si preotii lsi vor puted strdnge veniturile
lur indatinate si obisnuite 2)).

Peste cAteva zile, principele Sigisinund supuned noului


urmasul, dela 1585 inainte 3 --, al lui Ghenadie,
abisericile) din Tara Fagarasului, care, de bunii seama,
fuseserd mai mult timp calvinizate. Prin chiar actul
de numire, Ioan aved, de alminterea, in seama sa etoate
bisericile romdnesti din Ardeal i pärtile unguresti, garb,
de acele biserici, peste care, dupä invoirea noastra, pb.sto-
reste (pracest) Vladica Spiridon, care e si ddnsul Romdn4),
adeca partile de Nord-Vest ale Ardealului si cele unguresti
invecinate cu ddnsele.
Ca urmas al acestuia se intdmpina acuma la Vad, In
1600, un loan Cernea (Cllyerna0, cdpuia i se zice, lute°
afacere de mosli, aepiscop sdrbesc), adecd de rit rasa-
ritean (al unor biserici rombnestiv 5. Dupa orAnduiala
din 1595 insä acest Vladica al partilor de Miazdnoapte
erà sá fie si el In ascultarea Mitropoliei tArgovistene, pe
1 Doc. Bistrifeti, I, p. 3, no. iv.
2 Hurmuzaki, 1111, p. 212: sOmnes etiam ecclesiae valachicales in
ditionibus Suae Serenitatis existentes erunt sub iurisdictione vel dis-
positione archiepiscopi tergovistiensis, iuxta ecclesiastici iuris et ordinis
illius regni dispositionem, proventusque saos solitos et ordinarios
percipere potetunts In aceiali clang se spune a tot clerul muntean
Ili va pAstri privilegiile indltinate.
Numit la 20 Mart; la 18 August se intorcei hirotonisit din Tara-
RomAneasca ; Banca, Vechile Episcopii, pp. 60-1; Hurmuzaki, XI, p.
830; cf. Sate fi preoti, p. 36.
4 Bunea, 1. c.
5 Bunea, Ierarchia, p. 298.

www.dacoromanica.ro
220 ISTORIA. BISERICII ROM iNESTI

cand Inainte, arara de amestecul, in ce priveste credinta,


al superintendentului calvin, el gravita catre Suceava,
de unde venise, prin mandstirea Vadului, aceasta episcopie,
precum cealalta veni, prin manästlrea Prislopului i apoi a
Geoagiului, dela Domnii Terii-Romanesti.

Dela Inaintasii sai calvini, Inlaturati cu totul acuma,


dela aMitropolituLD Ghenadie, Ioan aveà stapanirile
titlurile lor de pana atunci, si a lui era acum casa de pe
dealul cetatii Balgradului, casä de care vorbeste o hotarnica
din 4581, care, zicand aepiscop românesc», Intelege, neapdrat,
pe cel recunoscut si sprijinit de Cármuirea din acea vreme,
apiscupub calvinesc 1. Era acolo si o biserica a Románilor
de legéa Craiului, bisericä in care si-a aflat locul de odihnä.
la 4595 un Trimes al lui Mihai Viteazul, Danciul din Brán-
coveni, al cb.rui fiu ajunse, peste vre-o patruzeci de ani,
Matei-Voda, urmasul lui Mihai2.

La sfIrsitul anului 4596 Mihai petrecii in Ardeal ca oaspete


al lui Si,gismund, Intrand In cetatea Balgradului sau Albei-
Iulii la 30 Decembre, Cu o sutä de calareti din boierimea sa.
Principele ardelean, care ajunsese a Intelege lnsemnatatea
acestui vecin, ti Mal o cinste neobisnuith, innainte
la un sfert de mita. La 1-iu Ianuar 4597, dupá ce amandoi
stapanitorii de tara, caci tratatul din Maiu 1595 fusese
sfäramat inca in cursul aceluiasi an , vorbisera despre
razboiul cu Turcii Inaintea nunciului papal, Mihai asculta
Tanga aliatul sha slujba In biserica latina a Balgradului,
care cuprindeà ramäsitele lui loan Hunyady cel tanar
ale Zápolyestilor. Peste catevà zile, el se intorceà in tara lui.
Atunci, cred, in clipa darurilor, laudelor, faghduielilor,
cand Mihai era mai trebuitor lui Sigismund, i se darul
mosia Buia, In partile Tarnavelor, unde s'ar mai vedeà lncä.
Dobreseu, Fragmente, p. 10.
2 Arch. Statului, Mdnastirea dinteun lemn, pach. 18, no. 4: Studii
gti doc., Y, p. 639; Inscriptii din bisericile Romaniei, I, pp. 203-4.

www.dacoromanica.ro
NOVA MITROPOLIE DIN BÀLGRAD 221

urme de zugraseala In stil räsäritea.n pe vechi phreti de


bisericä profanat'd si pdräsit5. (si In Ocna Sibiiului, Mihai,
ajuns Inda-Cä urmas al principilor apOi sa se.
inalte, supt ingrijirea Vistierului Vasile, o bisericä pe care o
putem vedeà inca., si pe care, dupa &adema lui, Romanii din
oras, cu popa Oprea din Alamor in frunte, trebuird s'A, o ras-
cumpere dela daramare, plalind o taxä in folosul bisericii
calvinesti a Ungurilor) . Si, tot atunci, se dála voie lui
Mihai a face din non biserica din preajma cefatii Albei-
lulii. Ea fa claditd ape deal lana' cetatep, zice Naprágyv
iar Petra Movilä 2 arhiepiscopul Chievului, marturiseste,
peste vre-o douazeci de ani, ch zidirea se fácil, anu in ce-
tate, ca nti cumva cu schimbarea vremilor sa o risipeasca, ci
Ja margenea orasului, langei zidul cet ätii, intr'un loc frumos).
Se alese hramul nou al celor trei Arhangheli, dintre
cari unul era. patronul Voevodului. i episcopul catolic-
Naprágy, care priva aceasta ca o scddere i batjocurire
Bisericii sale, asigura cä Sigismund ar fi mers asa de
departe cu bunavointa, incat ar fi inzestrat cu mosli arde,
lene mAnáistirea româneasch din resedinta sa 3. O astfel de
neobisnuita mhsura prielnicd Românilor s intelege, de alt-
fel, gandindu-se cineva ea' pe atunci Statele ardelenesti nu
prea aveau rägaz sä vorbeasch si, chiar daca' glasul lor ar
li fost mai slobod, in cetate i hotarui ei era stäpan doar
printul, si, precum isi aveà in chiar cuprinsul Intariturilor
o bisericg a catolicilor, asa el putá sa ingäduie, de hatarul
lui Mihai-Vodä si in ciuda calvinilor, o manästire a orto-
docsilor 4.

Peste cevà mai putin de trei ani dela Intalnirea sa cu -

Inscrip(ii fi insemnari ardelene maramarefene, I (Studiti i Do.r.


=mente XII), p. 280, no. vil.
2 V. mai departe.
a Burmuzaki, IV', p. 287: tmonasterium in colle penes civitatenz
sumptibus Michaelis extrui permiserat praediisque donaveratt.
4 Cf. Cipariu, Archiva, p. 303.

www.dacoromanica.ro
22 ISTORIA BISERICII ROMANErI

Sigismund Báthory in cetatea Bälgradului, Mihai intrà in


ea ca biruitor, dupä ce zdrobise oastea cardinalului Andrei,
varul lui Sigismund care perl in fuga omordt de ai shi.
Acuma Mihai erà liber sa intregeascä i ctitoria lui ardele-
neascd.
Voevodul biruitor dadit lui loan de Prislop cârjä noua
de Vladica stdpânitor, si cu acest Mitropolit loan incepe
irul arhipastorilor canonici ai Romdnilor de peste munti 1.
Cärja de argint s'a pdstrat panä tärziu, pomenind numele
lui Ioan 2. Se pare chiar cä pecetea cea mai veche, a carel
matrice s'ar aflà inca In cancelaria Mitropoliei din Blaj, are
tot acest nume al lui loan 3. Documentele muntene, de In-
arme din partea Domnilor urmatori, stiu si ele de biserica
pe care a fdcut-o eMihai-Vodä pä vreame cänd au fost Craiu
Inteacea parte de loe) 4. Ìn sfärsit, pana i cronica Terii-Roma-
nesti, scrisä de Logoratul Teodosie, cuprindeä In partea ei
pierduta azi ca original, dar pdstratd In prefacere de catre
Mitropolitul pomenit al Chievului, Petru Movild, fiu de Domn
romän, In notele acestuia despre viata sa, stirea ca In adevar
Mihai Viteazul a intemeiat Mitrapolia. El ea mutab, zice acest
sigur izvor, eepiscopia la Migad (caci mai inainte traiau In alt
loc episcopii), unde pana astazi este cu ajutorul lui Dumnezeu,
si a asezat acolo pe cel d'intáiu episcop de Migrad, loan,
barbat smerit, binefäcator i sfänt, care, traind in acel loc
cu sfintenie, s'a lnvrednicit a priml i darul facerii de mi-
neputrezindu-i trupul i ramAind cu bun miros ; o
minune, povestith de Hrizea Vistierul si de Dragomir Pitarul,
tovardsi de lupa ai lu1 Mihai in Ardeal, ar fi aratat, de alt
minteri, din capul locului si celor mai Impietriti tagadui-

V. pomelnicul, Cu insemnare dela VIAdica Atanasie, care a flicut


Unirea, in Studii i doc., IV, p. 66; cf. Sate ci preoti, p. 40, nota 2.
2 cipariu, Acte ;i. fragmente, p. mv.
3 PAr. I. M. Moldovanu, cete§te astfel : odia peclat lob Ion ? Mi-
tropoli[t] [sto]l bel[gradschii]; Cipariu, Archivu, p. 781.
4 Socotelide Sibiiului, in cAn. Ac. R0111.2, XXI; pp. 19-20, nota.

www.dacoromanica.ro
iNTOARCEREA EPISCOPIEI DE MIINCACIIJ 223

tori, Cu cdt e mai bund credinta Românilor decat a celor-


lalte neamuri ardelene ce stau in mijlocul lor I.
Astfel a luat fiintd, prin cheltuiala, sarguinta si ideia
rodnicd a lui Mihai Viteazul, earhiepise,opia i Mitropolia
Bd1g,radului, Vadului, SilvasuluiD sau Prislopului (FA-
gdrasului) dupd descalvinirea Tinutului (Maramurdsu-
lui i Terii Unguresti, iprociD 2, cu resedinta In chiar Scau-
nul de stäpânire al terii,cel mai trainic si mai de folos
asezdmânt al neamului nostru de peste munti.

CAP. V.

Intoarcerea la Romani a episcopiei de Muncaciu.


Ioan Cernea, din Vad, a trebuit deci sd se supuie lui Ioan
din Migrad. Acesta avù lusa un al doilea episcop sufragant,
pe Sarghie de Muncaciu.

S'a spus cà pentru tot Tinutul maramurdsan, precum


pentru Shlagiu, adecd partile Crasnei, pentru Arva,
Ugocea, Bereg, Tinuturi vecine de cdtre Apus, precum si
pentru unghiul nord-ostic al Ardealului, cu Ciceul si Un-
gurasul, fusese fd.cut, la 1391, locotiitor de episcop In nu-
mele Patriarhului din Constantinopol, exarh sau delegat,
avändu-si resedinta Intr'o mändstire stavropighiald, scutitd
de orice altd superioritate ierarhich, egumenul din manas-
tirea Peri, langd Sighet, fama de neamul lui Drago s3.
Ghenadie Enaceanu, Din 'stork& bisericeascd a Romdnitor, ex-
tracte din jurnalul eBiserica Ortodoxa Romanas pe anul al VII-lea,
4883; Bucuresti, 1882, p. 144 si urm. ; &efan-cel-Mare, Mihai Viteazut,
etc., p. 12 si urm.
2 Titlul obisnuit mai tarziu.
8 Actul In Archiva romAneascd, I, ed. II, pp. 11-3 Petru Maior,
Ist. bisericeascd, p. 14 i urm.; Basilovits, Brevis notitia fundationis

www.dacoromanica.ro
224 ISTORIA BISERICII ROMANMI

Urmasii egumenului Pahomie nu e puturh phstrà In aceasth


situatie strdlucith pe care o crease celui d'inthiu, In chid-
toria lui la Constantinopol, Ba.liä fiul lui Sas-Vodh *si
pitan de margine al regatului in acele phrti. Pe la 1450,
egumenul Simion e numit, despretuitor, numai achlughrly
si cei zece oamenil ce se mai aflau cu el In manastirea cea
mare si cea mica dela Peri nu caphth mäcar acest titlul
de monahi.
in schimb, la 1494, in cetatea Muncaciului, Incunjurath de
sate rusesti, staieà un alädich al Rusilorl, care stiù sä-si
capete dela rege, pe Mgä toate veniturile episcopale in
Maramurhs, i dreptul de a stà. In Peri, de unde Insh-1
putù scoate, de cloud ori, urmasul lui Simion ca si al (cpoper
Luca», Ilarie. Dar regele, &And dreptate acestui din urmh,
Ii hothrl sä asculte, nu numai de Vlädica Muncaciului,
dusmanul shu, dar si de episcopii latini ai Ardealului 1.
drepturile de arhiphstori le pästrarh episcopii rusesti din
veacul al XVI-lea, un Ilarion, din 1552, care face din nou
biserica Sf. Nicolae din Ailuncaciu, un Vladislav, din 15972,
La 1600 locul de Vlädica 11 aveh Petronie, care venl la
Mihai Viteazul duph cucerirea Ardealului i 1uä parte la
soborul dela Iasi, supt hothrarile chruia el ischleste In
limba slavonä. 3.

În Iunie 1600, prin urmare, Rusul Petronie, raliat la


cauza lui Mihai Viteazul, puteh sä iseäleasch eepiscop al
Muncaciuluiv 4. Phrib. In Septembre Insà, cAnd se mäntui

Theodori Koriathovics, Cagovia, 4799-804; Duligcovici, DiscuOi istorice


ungaro-rusefti (rusegte), Ungvár, 4874; Magazinul istoric, III, p.173;
Miklosich gi Mailer, Acta patriarchatus, II, pp. 156-7; Mihályi, Di-
plome maramurepne, I, pp. 109-10. Cf. mai sus, pp. 51-2.
Iorga, Scrisori Qi inscriptil ardelene fi maramureqene, I (Studil
doc., XII), p. )(XXVIII g't urm.
2 Dupi Basilovits i Duligcovici, In Scrisori f i inscripii, 1, p. xt.tv.
8 Studii fi doc., IX, p. 31 gi urm.
4 Ibid.

www.dacoromanica.ro
INTOARCEREA EPISCOPIEI DE MUNCACITJ LA ROMINI 225

stdpanirea ardeleneascd a lui Mihai-Vodd, acest Petronie murl


sau îi phrds1 Scaunul, &ad Sarghie, egumen de Tismana,
lud locul, desl pentru foarte putind vreme numai,trdinicia
Vlddicdi românesc In Maramurds neflind mult mai mare
decat trdinicia Domnului romanesc in Ardeal si comitatele
exterioare. in 1603 numai, Sarghie merse la Chiev pentru a fi
intdrit acolo, Carmuirea cea nou'a ardeleneascd a lui Basta
neingaduindu-i legdturi prea stranse cu Tara-Româneascä 1
Totusi Simion-Vodd Movilä, catva timp lupthtor, cu armele
Polonilor, Tatarilor si Moldovenilor, pentru mostenirea lui
Mihai Viteazul, i apoi pasnic Domn al Moldovei, sprijinl
pe acest arhiereu román si fa.' i se deà, de cdtre
ordsenii din Hust, averile pe cari acestia le luaserd din
Inändstirea unde el isi avea locuinta obisnuitd. in 1606,
a poi la 9 Mart 1607, puterea duhovniceascd a ec episcopal u i
românescI e recunoscuta astfel de stdpanii locurilor asupra
cdrora ea trebuia sd. se Intinda 2 Avem si douä acte mun-
tene privitoare la Sarghie, care-i dau titlul de fost a episcop
Iii sfânta episcupie ce sh chiamd Muncaciu, in Tara-Un-
reascd.D, de a fo8t arhiereu la Muncaciu si la Maramurk,
asezat de rdposatul Mihail Voevod, cand au fost Domn in
pdmantul
Sarghie, pe care-1 afldm ca egumen la Tismana inca' din
1588, trebuie sä fi fost un cleric bdtran, impodobit Cu
oarecare Invdthturd.
FA inlocuit abia In 1614, prin Atanasie Krupeski, din
Przemysl in Polonia, Unit, care fù ales de Gheorghe Ho-
monnay, stäpanitorul de fapt al Maramurdsului, pentru ca
sd aducd pe Rusi si Romani la credinta catolich 2 Duprt
pierderea rostului ski episcopal, Sarghie trecù insusi in
Polonia, de frica prigonirilor. mal intalnim apoi tot in
ldcasul de unde pornise si In care-si petrecuse cea mai
mare parte din viatd ; e din nou egumen, i i se zice, in

Buliscovici, H, p. 79, nota 2.


2 Basilovits, 1, pp. 42-3, 45-6, 48-7; Mihályi, p. 394, nota.

www.dacoromanica.ro
226 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

amintirea episcopiei ce avuse o clipd, arhimandrit sau nu-


mai earhiereuD. Numirea lui din nou la Tismana s'a fácut
de Radu Mihnea, Domn al Moldovei, care-1 chemd, 11 ada-
postl trimese peste Milcov, fiului säu ascultätor, lui
Alexandru Coconul 1.
Astfel se mântul cu episcopia româneasd, din Muncaciu,
pentru tot Maramurdsul. Dela Krupeski inainte, vine un
intreg sir de VIddici rusi : Eftimie din '1618, Portirie, Pe-
tronie, poate tot cel vechiu in 1623, loan Grigorovici
In 1627 2 Dela o vreme, ei nu mai au legAturi cu Unirea,
urmasul lui Ioan, Vasilie Tarasovici, a fost sfintit de Mi-
tropolitul Moldovei la 1633e.

Din partea lor, principii, catolici sau calvini, ai Ardea-


lului cauta sá. lege Maramurdsul Rusilor i Románilor de
tara lor si pe calea bisericeascd.
Astfel Spiridon Ardeleanul, intarit din nou, de Gabriel
Báthory, la 1608, capritil si drepturi asupra Mararnurásului 4.
vedem pe acesta scriind Bistritenilor, asupra vidicului
românesc al chrora se lntindea puterea lui, si luánd, in
asemenea scrisori, titlul de «Vradica Spiridon de Ardeal
Maramurà i celelalte párti din tara ungureascb 5.
tn Maramuráis, Spiridon erà reprezintat adesea printr'un
loctii tor, un «chip», statornic sau IntAmplator 6, Si, cum se va
vedea, mai tárziu, prin anii 1630, Mitropolitii ardeleni orto-
docsi nu-si mai schimbau achipub ce numiserá odath pentru
Maramuräs.
Diploma din April 1626 a lui Alexandru, in Ara. Statului, Tis-
mana, pachetul 7 din Netrebnice, no. 6 ; publicat de Gr. G. Tocilescu,
in Columna lui Tratan pe 1874, pp. 237-8.
2 Dupa izvoarele citate, Scrisori qi iiiscriplii ardelene i marantu-
rit§ene, I, pp. xLvi-vir.
8 Ibid.
4 Bunea, Vechile episcopil, p. 76, nota 4; Doc. Bistri(ei, II, pp. 94-5,
n-le =un,.
6 .Doc. Bistrifei, l. c. Iscale§te irisa al[a]d[i]ca Spiridonc
lbid.

www.dacoromanica.ro
EPISCOPII ARDEALTILIJI DUPI MIHAI 227

Spiridon era superintendent si supraveghetor al tuturor bi-


sericilor romänesti, cum a limas si Ora la moarte 1, dar, pre-
cum spune si diploma luT de numire din nou, la 23 Septembre
1605, numai cu conditia sä nu supere pe Mitropolitul din BM-
grad,chruia, ce e drept, tefan Bocskai, principele In numele
canna se da intarirea, nu-1 mai recunoaste ca arhiepiscop,
ci numai ca episcop al partilor ardelenesti de cätre prin-
cipatul mu ntean.

Astfel, prin atnestecul Vlädical de Vad In rosturile Mara-


murasului romdnesc si prin asezarea pe un picior de ega-
1itate a celor doi episcopi, stapdnitorii unguri ai Ardealului,
veniti pe urma lui Basta, aduceau Inapoi vechile vremuri
când CArnmirea terii recunosteà douä episcopli In legatura
-Cu cele douà Domnli romdnesti, dar, bine inteles, i aceasta
Aurnai atunci cand nu faced loe, printre ele si peste ele,
superintendendentului calvin.

CAP. Vi.
Episcopii Ardealului dupd Mihai Viteazul.
Astfel de Incalcari in dauna Mitropoliei Bälgradului se
inteleg lesne, cdnd se urmaresc pagubele i suferintele ei
duph peirea marelui intemeietor al ierarhiei bisericesti
pentru Romdnii din Ardeal si Tara Ungureasca.
Dusmanu 1 personal si Inviersunat al lui Mihai Viteazul,
reprezintantul in Ardeal si partile exterioare al catolicis-
mului strict, Basta, nu puted sä, Ingtiduie Mitropolia lui
loan de Prislop. Radu erban, care ucise, lute() mare lupta
biruitoare, pe Moise Székely, ridicat ca principe unguresc
neatarnat impotriva stapAnirii germane, avii legaturi cu in-
Tatatul popa Miha din Brasov, dar ele erau numai politice,
Bunea, Vechile episcopii, pp. 76-7.

www.dacoromanica.ro
228 ISTORIÀ BISERICII ROMINESTI

si la o sprijinire a Mitropoliei celei noud din Migrad mi


s'a gándit niciodatá noul Domn muntean.
Basta vol chiar sd catolicizeze mandstirea de langä ce-
tatea de resedintá a vechilor principi ardeleni. Despre Va-
lerian Lubieniecki, nobilul rdzboinic, buclucas si desfrAnat,
care ajunse in 161A episcop catolic pentru Polonii säi si
pentru satenii unguri din Moldova, un pArds din 4610
spune cä el, care se luptase i fusese rànit prin Ardeal in
tulburdrile de dupd moartea lui Mihai, ea luat, fdrä nicio
In voire a Scaunului apostolic, in sttípänirea sa o mancistire-
schismaticci Iângd Alba-Iulia si a stat acolo mult timp, in-
deplinind toate functiile sacerdotale0. Din aceasth mdr-
turie de o mare insetnndtate urmeazd .cä loan fusese gonit
la Prislopul sdu, unde se va fi stáns, iar cä in mhndstirea
lui Mihai Viteazul, rämasä acum pustie, Basta a gásit
cale sä aseze un rdzboinic (Entre mercenarii lui pentru
aved hirotonie de preot, ambitie de episcop si, din vremea
cdt satuse in straja lui Ieremia stià ceva roma-
neste. Totusi in suita lui Basta se allá un Vladicd roma-
nesc, mic de Stat, pletos, ca carja de argint In mAnd., care
se luptd, ca i Lubieniecki, aiurea, la aphrarea Sattnarului
asediat de oamenii Craiului Bocskai, dusmanul Germanilor,
dupd multe vajnice lovituri Cu halebarda, cu epalosul nem-
teso), perl, eimpuscat tocmai prin mijloc,» 2. Poate sii fi fost
loan, ajuns la intelegere cu Basta.
Teoctist, care se intd'mpind ca VIddicd. de Bhlgrad la '13
Mart 1.606, scotand, impreunä cu superiorul säu, care-I
sfintise, Mitropolitul mantean Luca, pe preotul brasovean,
Neagoslav a, e cunoscut numai prin pomenirea cu acest pri-

I «In Transilvania tienes Albam-Iuliam monasterio schismatico


suam sine omni licentia Sedis apostolicae authoritate accepto, permul-
tum ibidem, sacra peragans omnia, permansit temporisi ; Columna ha
Traian, l. ult. cit., p.. 309.
2 incai, la anul 1605.
3 Stinghe, Istorila besearecei 'chectilor, p. 6; Sate fi preo(i, p. 45.

www.dacoromanica.ro
EPISCOPII ARDEALULUI DUPÀ MIHAI 229
3-

lej in cronica romaneascd a orasului acestuia si prin in-


scrierea In pomelnicul Mitropolitilor, Cu insemnarea ala-
turata cä a facut o carja arhiepiscopala de argint 1. Poate
cá tot in folosul lui se luara si hotärdrile dela 9 lunie
4609 ale lui Gabriel Báthory, care scoteá pe preotii romani
din randurile iobagilor, oprind i punerea lor la lucrul cam-
pului pentru domnul de pamânt si impiedecarea lor de a
se stramutà dupa plac 2; ei aveau sa dea stapanilor mosiei
pe care-si indepliniau datoria sufleteasca sufleteasca numai
darul abisnuit.
Oricum, Inca din 1614 se numia ca episcop predica-
torul calvin al Romanilor In 135.1grad, Teofil din Prislop,
manästirea lui Ioan, de unde poate venise si Teoctist. La
1-iu Februar din anul urmator, el cdpatà si grija biserici-
lor din *tile de sus : ale Turdei, Dobocei, Solnocului,
Crasnei, Maramurasului, unde fusese Spiridon, care nu
mai erà deci in viafrt acum, precum i In ale Bistritei, Gur-
ghiului secuiesc, i chiar ale Bihorului 3. Cred c actul lui
d'intaiu de numire se poate recunoaste peste &Rua pagini
inteo diploma necompleta, din care reiese ch. lntre Spiridon
Teofil, asezat si peste partile de sus, a fost acolo un
A.ugustin, care, supt acelasi principe Bethlen, fugi din tara
färä nicio lamurire si alergä in Moldova4. Gaud Teofil dis-
parii, nu stim cand si cum, In acest Nord ardelean fù asezat,
pana in *tile Chioarului si Satmarului, un Eftimie, care
e pus intaiu de Stefan 13ethlen, guvernatorul Ardealului
Maramurasului, si intarit apoi de Craiu, la 1-iu Iunie
1623 5.

Studii qi doc., IV, p. 66.


incai, II, p. 504-6, dupl o tiplritura din 4653: latineste la Fiedler,
2
Die Union der Walachen in Siebenb firgen, in «Sitzungsbericbte der
wiener Akademies, XXVII, 4858, p. 350.
Dobrescu, Fragmente, p. 49 i urm.
ibid., p. 23.
5 lbid., pp. 24-5.

www.dacoromanica.ro
230 ISTORIA BISERICII R0MIN4TI

O schimbare In aceste rosturi bisericeti ardelene o aduce-


numai Radu-Voda Mihnea. Vom vedea marea lnsemnatate a
Domniilor sale din amandoua principatele pentru dezvoltarea
Bisericii romanesti. Ardealul nu putea sí rAmaie in afarti
de luarea lui aminte : pe Sarghie, episcopul pribeag al
Muncaciului, el 11 aduse la sine, atunci când era Domn In
Moldova, dela 1623 la 1626, si-1 Mai din nou egumen
la Tismana. In *tile Vadului i Maramurasultii, trebuia
sA caute a strange iarasi legaturile ierarhice de odinioarb,
Cu Mitropolia lui suceveana.
Lui i se datoreste, far& Indoiald, cä, dupd moartea lui Efti-
mie, superintendent poate pentru tot Ardealul i pentru cel
de jos i pentru Maramurds, noul principe ardelean, calvin
hotArk Mira Indoiald, dar prea bun om politic pen tru a jertf1
interesele sale convingerii religioase, primi la Vad un episcop
mu, pe Dosofteiu. El veni din Moldova, unde, precum spune
fusese «In Roman si in Hui si mai mare pestre toate
mAnAstirile teriei MoldoveeiD, ceia ce nu inseamna de loG
ca Dosofteiu ar fi fost Intaiu VIAdica de Roman, apoi de
Flusi I, cAnd se stie GA, aceasta din urma episcopie era mai
micA si mai nota ar fi voit apoi sà treacd In Ardeal,
unde situatia lui trebuia sA fie cu mult mai scazutä si mai
putin sigura in ceia ce priveste veniturile. Noul episcop al
Vadului va fi fost numai dichiu al celor doi episcopi mol-
doveni, si, ca unul ce avea drepturile de judecata i asupra
cAlugarilor, va fi fost el emai mare) peste manAstirile din
aceste eparhii ; s'ar putea iaräsi ca el sA fi avut protopopia
In Moldova, care, Inch' pe aceste timpuri, n'avea deck nu-
mai, din cand In cand, un singur protopop, protopopii de
Tinuturi cari se Intampind In Ardeal, ffind o nAscocire cal-
vineasca 2. Dosofteiu fusese pe laugh Stefan-Vodti Tomsa,
I V. mai departe.
2 Bani de potropopies se pomeneac la 4683; multi acearcas, cu
deosebite sume, pentru a clpIti aceastl dreg-Mode, spune Driigu§ba
Vistierul, din Cimpulung; Doc. Bistriei, II, p. 39, no. ccxxxi. Cf.
Grama, Institutiile calvinegi in Hiserica romdneascd din Ardeal,
Blaj, 1895, p. 461 §.1 urm.

www.dacoromanica.ro
EPISCOPII ARDEALULUI DUPÀ MIHAI 231

apoi fugise din tard la navälirea lui Alexandru-Vodd


Cu Korecki, cumnatul sàu sfarsitul lui 1615 , si se
intorsese In Moldova numai dupa inlaturarea Domnului
;-prijinit de Poloni 1. Era un om incercat, de oarecare In-
semnatate, a carui mdrturie puteà sh tie locul unor acte
domnesti scrise. El n'ar fi trecut in Ardeal oricum, ci nu-
mai trimes de Domnul sdu, care trebuie O. fi avut deci
Intelegerea de nevoie Cu stapanitorul nou al Ardealului.
Dela Dosofteiu avem intaiu o notita la 21 April 1622 2. E,
de sigur, chiar dela Incephtul pastoriei lui peste munti. De
nceia simte nevoia de a-si amintl sarcinile de cinste ce
avuse In tara lui cea veche, precum i vizitatia canonicd ce
a facut in partile de ca.tre Tisa, care se tineau si ele de
larga stäpanire, bine asigurata si carmuita bine, a lui Bethlen :
asi am fost in Tinutul Sacmariuluiv unde perise un
laaintas de-al sàu, apand. la Dobritirn. Era ortodox, de
sigur, ca unul ce venise dinteo tara cu ortodoxia sigurd.
Mtn) scrisoare Indreptatd. catre Bistrita, scrisoare pentru
a cere dajdea, poelonul de un florin, pe care i 1-a invoit, serie
el, Craiul, apoi aosfesteniileD, pentru sfintiri, si
pentru pacate canonice, ca aimpartiturile», fratiile, acus-
criileD, ecumatriilev si alte efara-de-legh In ce priveste
cdsätoria Dosofteiu nu are prilej sa pomeneasca pe epi-
scopii calvini i, In deosebi, pe Spiridon, dare nu putea fi
uitat asa de usor, ca un Ioan Cernea de pildd3. El leaga
insd 'Astoria lui de-a dreptul cu a lui Eftimie cel nou, -- si
acesta poate Minas In credinta cea veche, ca toate concesiile
formale ce va fi trebuit sh fach si el calvinismului dominant 4.
Folosindu-se de sprijinul lui Radu-Voda si al (Craiuluiv,
Dosofteiu a putut sa-si zicà dela inceput, ca i Spiridon,
de altfel «Vladic[a] In Ardeal si In Maramuresp, sau,
1 Arch. ist., II, p. 93.
2 cipariu, Archivti, p. 781.
3 Doc. Bistrifei, II, p. 4, n-le mAni-tv.
4 ¢G loabele dela Vlddica Eftimie incoacen ; ibid.

www.dacoromanica.ro
232 ISTORIA BISERICII ROMiNESTI

ca in scrisoarea pe care o indreapta din Brasov, unde aveà


deci putere, cätre mändstirea Bisericanilor, aarhiepiscopul
chir Dosoftei al Bälgradului si a toatb." tara Ardealului
Ungureascä i celelalte», iar in rävasul cätre Bistrita : acu
mila lui Dumnezhu VlAdica de Belgrad i a toatä tara», ori,
simplu, aVIddica Ardealului», intrebuintând i pecetea Cu
cei trel arhangheli. El are o insemnätate i pentru orân-
duirea acestei Biserici ardelene, peste care intreagd izbutise
a-si intinde autoritatea.
Pe Eftimie, numit anume pentru pärtile de sus ale Ar-
dealului, izbutise a-1 inläturà ori mostenl in 1622. Dupä
ce fäcuse, la 1624, ca preotii säi sä fie scutiti formal de
dijma gränelor si a vitelor 1, el stränse, la 4 Iulie 1627, un
sobor de reformä, ca BA stie de acum inainte clerul romd-
nesc acum trebuiaste a tineà leagea lui Dumnezäu prentru
ispäsenie sufletului». Se hotdri purtarea de ahaine lungi
pänd la glesne», in locul vechiului port teränesc, si, in acelasi
timp, precum dorise el incd din 1622 , intrebuintarea la
slujbä a cärtilor romanesti ce se mai pästrau de pe vremea
lui Coresi, pedepsindu-se aceia care nu vor sti de'nteles»,
mdcar Crezul, unele rughciuni i pärti din Evanghelie 2.
Dosofteiu stäteä chiar ain claustro albensi metropolitano»,
In mänästirea Mitropoliei din Bälgrad, de unde scrie, ca
ec episco p românesc al terii Ardealului» numai, la 1-iu Ia-
nuar 1625 Bistritenilor, cu privire la un preot care, cu
scrisori acräiesti», se duce in Moldova, la Radu-Vodà si la
Mitropolitul terii 3.

Totusi Dosofteiu nu e insemnat in pomelnicul Mitropoliei


Bälgradului : ca strain intdiu, ca episcop de Vad apoi i, in
sfärsit, pentru cä ajunsese un sprijinitor fätis al calvinis-
mului, pe care principele voià chiar sä.-1 introdueä cu totul,
ceränd si un fel de blagoslovenie dela Constantinopol, dela
Fiedler, p. 366; Hurmuzaki, Fragmente, II, p. 5.
2 Dupl Petru Maior, in Cipariu, Acte fi fragmente, p. 150 §i urm.
tefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc., pp. 33-4.

www.dacoromanica.ro
EPISCOPII ARDEALIILUI DliPi MIHAI 233

C,hiril Lukaris, prietenul calvinismului, pentru a inldturà


once urmä, de alcdtuire bisericeascd deosebitä a Românilor 1
din Statele sale. Tot asa Timarle In afarä de pomelnic si ur-
rnasul lui Dosofteiu, Venedict, care scrie, tot Bistritenilor,
din Budis, pe phmântul chiar al Bistritei, la 4 Maiu 1631. .,S.i
el are legaturi cu Moldova, si trimete la aceastä, datd pe
adiaconul sdu romanesc TeodorD, pentru eafaceri bisericestb,
Ja mAndstirea Sucevitei2.

In curand Insd VIddica Ghenadie Brad, din Bälgrad, sfintit,


dupd cuviintä, nu In Moldova, ci in Targovistea munteand,
!si punea echipul vlddicescl in pdrtile Vadului ,si Maramu-
räsului, de unde disphruse aepiscopul Venedictp. Gheorghe
sau Ghenadie Brad, ajuns episcop inca d'inaintea datei de
4 Decembre 1628, cAnd face o Intä.rire de protopop a, capdtd
.dela Bethlen, a cdrui Domnie se apropia de sfarsit, Radu
Mihnea era mort Incd din cele d'intdiu zile ale anului 1626 ,
Invoirea de a purta titlul de Mitropolit ain Scaunul Bäl-
gradului, al Vadului si Oradiei-Mari si Satmarului, si a toga
tara Ardealului si celelaltel.
Recunoscand asezdmäntul calvinesc al protopopilor, il
vedem intärind pe Iands din Inidora, care urmase, mai
.de mult incd, lui Moise Pestisel cel invdtat, dändu-i voie
a cerceta bisericile : «de acoperis, de tinterimuri si de
sdcriul din läuntru), adecd de chivot, a vedea «cum In-
vatd sfänta Evangheliev preotii si a inldturà pdcatele ca-
nonice, anecdderileD, chsgtoriile apand la al cincele vdrD,
.acuscriilev si acumetriile», si despdrteniile ; cu egiuratiiD
sai impreund, el va putea adespArtip si ebirsdglui» cu o
gloabd de 12 florini 4. Astfel ajunserá in stäpAnirea lui si
bisericile romanesti calvine din acest oras si, de bund seamä,
1 Ardeleanu, lstoria diecesei Oradei-Mari, II, Blaj. 1888, pp. 17-20.
2 Oefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc., p. 35.
a Studii §i doc., XII, pp. 280-1 ; cf. Petra Maior, Ist. bis., p. 72 §i
orm., nota ; Cipariu, Z. c., p. 253 §i urm.
'L. c.

www.dacoromanica.ro
234 ISTORIA BISERICII ROMANEgI

din Lugoj i Caransebes, dar nu acelea, strict ortodoxer


din pdrtile turcesti, supuse Pasei din Timisoara, ale Inhului
si Lipovei, unde se Intalneste IncA la 1608 un VIddicd fara
resedintd, de bunä seamä. romln, Saya, urmas al unui
Teodor Vladica, pe care-I afläm pomenit In cursul luptelor
lui Sigismund Báthory cu Turcii, la 15951.

Iands din Inidora ajungeà astfel a porund eln chipulv


singurului Vlädicti romanesc din Ardeal si Tara Ungureascl
prin intarirea din 1628. Acelasi sistem fù lntrebuintat si In
Maramuräs, unde aceste drepturi de vizitare, de judecatä,
de strangere a veniturilor, le capätä esmeritul loan, ar-
Idepis[co]pub, ceteste : arhidiaconul, sau protopopul
eehipul Vlädicai lui Ghenadie de Belgrach sau, mai
solemn, ecu mila lui Dumnedzäu chipul vIddicescu popa
bu din Maramures).), si anume edin erasul-de-sussu, din
Viseul-de-sus:» cu. locuinta. Puterea lui se intindeà parid la
Telciu, si el aveà dreptul de a pune i de a scoate proto-
popi pentru Tinuturi ca acela al Bistritei, al Moiseiului,
unde cAlugärii putneni fäcuserä un metoh al lor 2, al Bu-
dacului 3, al Mocodului i vidicului bistritean, care obisnuià
a-si tineà soborul si pe la Näsäud4, cari toti ii edädeau
samä de randul venitului vIddicescfn 5. Stand la Visäu, cu
ajutorul i poate scriitorul säu, eeräi AvrilieD, preotul Au-
reliu, care-i imprumuta si pecetea pentru a-si intarl rd-
vasele, Ioan Inlocuia dupd putintä pe vechii VlAdici ai
Vadului, grämädind pe episcopul rusesc de Muncaciu in
pärtile de sus are Maramuräsului 2.

I Cf. dupl Marki Boro, in Unirea pe 4894, p. 189 0. urm. ; Wolfgang-


Bethlen, Historia, la aceste date.
2 V., pentru acest protopop, Doc. Bistrifei, II, p. 53, no. cuna.
8ibid., p. 30, no. ccxiv ; p. 42, no. ccxxxvn.
4 Ibid., pp. 33-4, no. ccxx.
5 Doc. Bistri¡ei, I, p. 43, no. Lviii; p. 63, no. Lxxxiv.
a V. mai sus, p. 224 §*1 urm.

www.dacoromanica.ro
DEZVOLTAREA BISERICII MOLDOVENESTI 235

Cát priveste pe Ghenadie, el strálatea tara ca stapAn al


sufletelor românesti. Odatä-1 vedem poruncind din Sighi-
soara cutarui biräu sh opreasca rudele unui preot 1.
Prin el, unitatea religioasá a Românilor din Ardeal si Tara-
Ungureascä, dorita si, in cea mai mare parte, pregatità.' de
Mihai Viteazul, ajunsese un fapt, i unul din cele mai in-
semnate pentru dezvoltarea culturala si politica a neamu-
lui nostru.

CAP. VII.
Dezvoltarea Bisericii moldovenesti in aceastä epod.
Episcopia Husilor.
indata ce ajunse in stapánirea Moldovei, Mihal se ingrij1
sa faca si aici acea buna oranduiald pe care o introdusese
In Tara-Româneascd, locul de plecare al märirii sale.
Cu Ieremia-Vodä., cu neamul intreg al Movilestilar i cu
boierii cari-i pastrau credinta, fugiserd la Hotin cei patru
ierarhi ai Moldovei. Ei erau : Mitropolitul Gheorghie 2, epis-
copul de Roman, Agafton; cel de Rädauti, Teodosie Barbovschi,
aligar din Pobrata, care fusese invätatorul, adaschlulD, ta-
narului flu al lui Petru-Voda chiopuI,Stefan-Vodä, si in anii
pe cari batrAnul Voevod apucá. sä-i mai petreaca In Apus,
Ja Innsbruck si Bozen 3 si care, intors in Moldova Cu VIA-
dica Ghenrghie, inlocuise, dupa data de 25 Mart 1598, pe
Radauteanul Amfllohie, necunoscut altfe14, si, in sfarsit,
episcopul de Hui, loan 5.
Doc. Bistritei, I, p. 42, no. Lvii.
2 V. mai sus, p. 188 §i UT/12.
8 Hurmuzaki, XI, tabla.
4 Poménirea lui Amfilohie la 2 August 4597; Hasdeu, Arch. ist., III,
p. 76; cf. Wickenhauser, Radautz, pp. 20-1: e pomenit t¿i la 22 Ianuar
4597; Solka, p. 67: la 25 Mart 1598. La RAdauti aflAm pe Mardarie, in
ziva de 40 August 4594, acela§i an; Hurmuzaki, XI, p. 905.
5 V. §i Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 226: pomenirea lor in 1600,
fArA lund, de Ieremia.

www.dacoromanica.ro
236 ISTORIA BISERICII ROM ANE$TI

Prin urmare, in primdvara anului 1600 fiint i aceastd


noud episcopie a Husilor. N'avem hrisovul domnesc de in-
temeiere, din partea ctitorului ei, Ieremia Movild, dar s'a
pdstrat In traducere actul de danie din 71. , färd unitate
in cifra datei i *iba insemnarea de lund si de zi, prin care
Ieremia-Vodd, arobul stdpiinului säu Domnul Dumnezeu si
MAntuitoriului nostru Iisus Hristos si inchinätoriu Sfintei
Troite», sfdtuindu-se Cu ierarhii Bisericii moldovene, lntre
cari i cu acest nou Vlddicd loan, däruieste anoului) sdu
läcas de rugäciune, Episcopia, cu hramul Sf. Petru si Pavel,
satele pe care le avuse pAnä atunci el Insusi, Domnul, In
hotarul Husilor : Plopenii, Cozienii, Rosiestii, silistea Cre-
testa si Sphriatii, precum, si, peste Prut, in Tinutul Lä-
pusnei, satul Cdchcenii 1. Marturiile boierilor, care sAnt in-
tocmai ca si acelea dintr'un document al lui Ieremia cu
data de 12 Maiu 7114, adeca 1606 2 - cu acea deosebire
cä in actul pentru Hui pärchlabi la Roman sánt Crástea
Gherman, pe cás.nd cellalt are In locul lui Gherman pe
Manole, care nu se mai intalneste statornic de aici Inainte
ar ardtà cri aceasta d'intaiu Intäriturd de mosli pentru
episcopia de Hui trebuie pusä In primdvara sau vara
anului 1606, In once caz nu inainte de sfdrsitul lui lunie,
cd'nd Ieremia-Vodd Isi mântul viata. De oare ce insd actul
din 42 Maiu 4606 are ca Mitropolit pe Teodosie Barbo vschi,
pe loan ca episcop de Rddauti deci el inaintase si la
Hui pe Filoteiu, i schimbarea Mitropolitului, a episcopi-
lor de Rkläuti si de Husi nu era incd sdvársith la 21 A.u-
gust 1604 a, trebuie sri se admita cd dania lui Ieremia-Vodd
e din ultimele luni ale anului 1604, din 1605, sau din cele
luni ale lui 1606.
Cu privire la adäugirea acestei a patra episcopli moldo-
Melchisedec, Cron. Hufilor §i a episcopiei Cu asemenea numire,
Bucure§ti, 1869, I, p. 91 0. urm.
Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 22 0. urm.; cf. Hurmuzaki, XI, p. 908.
3 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 228 i urm.

www.dacoromanica.ro
DEZVOLTAREA BISERICII MOLDOVENMI 237

venesti poate sa lämureascà si o scrisoare, dintre 1597 si


1599, a lui Meletie Pigas, patria.rhul Alexandriei. Din ea se
vede ea' Ieremia-Voda ceruse «Abril BisericiD constantino-
politane, cond use atunci de Meletie, recunoasterea Mitro-
poliei Moldovei ca earchiepiscopieD cal-unicà si ca In vederea
acestei recunoasteri se creza de cuviinta a mai da un su-
fragant noului arhiepiscop, care priml chiar amantia pa-
triarhald cu patru inchipuiri §i, cu patru izvoare», precum
si mina. Dar Pigas pleca la Alexandria inainte de a se fi
luat o hotarare Fi a se fi pus In scris tomos-ul patriarhal
pentru eparhia Husilor 1.

Motivul Intemeierii celei de-a patra diecese moldovenesti


ce poate lntelege, gandindu-se cineva la Imprejurarile po-
litice de atunci ale Moldovei. Rascoala lui Aron-Vodä, to-
varasul de aliantä si de lupta al lui Mihai Viteazul, da-
duse terii Tinuturile pierdute catre Turci in 1484, cand
s'a luat Chilla si Cetatea-Alba cu o Intreaga zona sau raid
de sate, si mai ales In 1538, cand Sultanul Soliman,
turand pe Rares, ridicá hotarul acestei raiele pana sus la
Bender si la linia Bacului. Ismailul si alte locuri vecine
nu se Intoarsera Indata catre Turci, si asezarea Tatarilor
In Bugeac, pe care cei d'intAiu o hothrAsera atunci pentru a
sta In coasta principatelor, nu se lndeplinise. Pentru aceste
parti smulse dela pagani itinute Inca de Ieremia cu spri-
jinul lui Zamoyski si pe Simion-Voda, fratele Ieremiei,.
11 vedem ddruind, la 28 Iulie 1606, manastirilor Rasca. si
Bistrita elocul numit Cavahulp sau Cahul acu toate apele
si cu toate garlele care se varsa In el si care iese din el,.
locul ce este dela stalpii Galatilor (raAtiTtlikM) pana la
Dundre si cu tot venitul 2).) , se fäcù deci noua epis-

melchisedec, in An. Ac. Rom., III, p. 37 §.1 urm., dupA ms. din
Chalke. Pentru Meletie Pigas, cf. 11 Agatanghel Ninolachi, MeXi.noç
Ilvaç (1545-1602), Chanioi (Creta), 1903.
2 Arch. ist., III, pp. 68-9.

www.dacoromanica.ro
238 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

copie, care fir asezatd la IIusi pentru crt aici erau mosii
ale Domniei, care puteau fi ddruite si pentru O. in oras
se afla o bunä bisericä veche dela Stefan-cel-Mare.

CAP. VIII.
Sinodul dela Ia§i. (t600).

Inca fiind Mihai Viteazul in Iasi, la 2 Iunie '1600, se deschise


sinodul pentru caterisirea episcopilor moldoveni fugan, cari
erau priviti ca rdsculati si trädätori fath de Domnia cea
nouä. Afarä de bätranul Mitropolit Nicanor, scos anume
pentru aceasta din mrmästirea ga Agapia, si de Petronie
dela Muncaciu, erau tot prelati greci, Patriarhul Nectarie
de Ohrida, Mitropolitul de Tarnova Dionisie, Gherman al
Cesareii lui Filip, Teofan de Vodena si Efrern de Hebron.
Sinodul tinir seamh de uneltirile lui Ieremia pentru a da.
Tara-Romäneascä fratelui shu Simion, de dreptatea cauzei
lui Mihai, de trädarea fätisti a VIddicilor, de refuzul lor de
a se intoarce, chiar dupä ce Mihai li rugase de aceasta,
prin protopopul Moldovei, cel mai mare In rang dintre de-
ricii ram* in tard, Teodor. Se hotära, potrivit cu canoanele,
ca ei asant chzuti din Scaunele lor si neiertatiD : Dionisie,
fiind si exarh patriarhal in Bulgaria, cAprttä invoirea de a
proceda la alegerea altor episcopi, cu obisnuitul sobor de
arhierei.
Mitropolitul arnovean, care si ischleste ca a vechil al
MoldovlahieiD, nu zhbovi. Filoteiu fir ales pentru Hui, in r
pentru Rädäuti Anastasie, care nu e cel ce fusese pawl
atunci egumen de Galata 1, cäci acela murise in alaiul de
pribegie al lui Petru Schiopul, ci viitorul Mitropolit mol-
dovean, caligraful si ctitorul de rrangstire Anastasie Crimca.

1 V. catastiful Galatei in Cut), den bd trani, I; cf. Hurmuzaki, XI,


p. 218, no. cccu ; p. 251 §i. tabla.

www.dacoromanica.ro
SINODUL DELA 1,qI 239

La 15 si 19 Iunie 1600 ei jurau credintä lui Milai, fiului aces-


tuja, Nicolae-Vodh Petrascu, si luau, in juramàntul lor, inda-
toriri care nu erau poate In obiceiul terii panä atunci.
aveau sh primeascä cele septe soboare pentru «dreptele
dogmep, sä ap6.zeasch pravila si sfintele porunci cele de
demultD; nu vor primi niciodatia mitä si nu-si vor ch1cá da-
toriile nici de frica dmphratului, nici a DomnuluiD, fie
supt amenintare cu moartea.
Dionisie rhmase cu ei, nu numai ea vechil, ca Oda atunci,
ci ca «preasfintit domn si Vladieä. Mitropolitul sfintei Mi-
tropolii, de Dumnezeu päzite, a eethtii Sucevei si a toath
tara MoldoveiD. Mitropolitul Cesareii sthtea lângh el la ju-
decatä, si se pare eh loan de Hui, care nu fù inlocuit, fh-
ghduise a se intoarcel. Egumenul Atanasie de Bistrita
alti chlughri nu se sfiau a veni inaintea lor pentru mär-
turisiri 2.

Cand, peste patina vreme, Milai pierde.' Moldova, Dio-


nisie sà plece din tara. El se alipi pe l'ingh
Radu-Vodh *erban, noul Domn al Terii-Románesti, si In
fruntea marturilor testamentului fäcut de acest Domn ea
pribeag la Viena, in ziaa de 28 Februar 1620, se aflh «Dio-
nisie Paliolog, Mitropolitul dela Tärnov» 3.
Anastasie Ii asteptä vremea pentru a intrà statornic in
ierarhia moldoveneascä 4. Filoteiu apare ea dost episcop
insärcinat sh faca o hothrnicie la Silla, in ziva de 21 Au-
gust '1604g. Pà.nä la inceputul anului 1606, Teodosie Bar-
bovschi, care se pricepeà sh indrepte manuscripte slavone

Studii vi doc., IX, p. 29 si urm.


lbid.
8 Socotelde Sibilului, pp. 201 : Upddatu, Doc., I facsimile in Floarea
Darurilor, II, si in lstoria Romdmlor pentru poporul romdnesc.
4 V. P. Partenie, Mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovel, Bucu-
resti, 4907.
5 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 228 si urin.
O Melchisedec, in Reo. pentru ist., arch. fi fil.,J 2, p. 52.

www.dacoromanica.ro
240 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

luà locul lui Gheorghie Movild, care se stinse astfel cu


cAtevä luni lnainte de fratele ski Vodd Ieremia (-1- 30 Iunie
1606), sau pdrds1 Scaunul de arhiphstor pentru a se add-
pos/1 la Sucevita 1. Peste putin pleca din Scaun lAtranul
episcop de Roman, fost, se pare 2, si trecdtor Mitropolit 2,-
Agafton, care aveä inca dela 6 Maiu 1605 ca urmas pa
Anastasie Crimca 4. Ioan, din partea lui, treca atunci la
Rddhuti, iar Scaunul de Hui ffi cdpdtat In sfärsit, dupd
o lungh asteptare de pocdintä, de cdtre Filoteiu.

GAP. IX.

Biserica Moldovei supt Movilestii intorsi In stäpanire,


Mitropolitul Anastasie Crimca.

Ace,stia furd episcopii din ultimele zile ale lui leremia


Movilà; Simion Ii avù si el in scurta lui Domnie, care se
mântuie printr'o moarte näprasnicd In Septembre din anul
urrnator. ti intämpindm pe toti si In stkAnirea vremelnicd
a lui Constantin, tia' Ieremiei. in Ianuar 1612 acesta erä
scos din Domnie de cdtre Turci, dar Inch din 1608,
lnainte de mântuirea erei de relativd neatärnare a man-
drilor Movilesti, Anastasie se intämpind ca Mitropolit al
Moldovei, Intâiai data, la 1.5 Iunie , pe cänd la
Roman vine Mitrofan, ucenic al lui Agafton si fost egumen
de Moldovita 5. Teodosie Barbovschi mantuise rhu pdstoria
1 Bid., p. 50: ar fi fost acolo la 1608-9, dupl inscriptia de pe a
icoanA.
2 Cf. mai sus.
3 DacA n'au fost doi Agaftoni.
4 Acelasi, Cron. Romanului, I, pp. 251, 237; Partenie, l. c., p. 49 f
v. i Arch. ist., III, pp. 68-9; cf. 1st, lit, rel., p. 124, nota 5.
6 Partenie, p. 19 si urm.; Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 240; Doc.
Bistrifei, I, pp. 42-3, no. xv ; pp. 80, 99-100; 1st, lit. rel., pp. 125-6 gi
p. 125, nota 1.

www.dacoromanica.ro
BISERICA MOLDOTEf SUPT MOVILEUI 241

sa : él Incercase a otrAvi In impArtäsenie pe tângrul Domn,


o ticdlosie de care nu s'ar ti Acut vinovat, de sigur, nici-
unul din inaintaii säi 1; el fir descoperit i supus multa
vreme la chinuri pentru a-si argth. tovaräsii2.

Anastasie e ultimui reprezintant al cärturAriei celei vechi


slavone, al datinei de clridire a mänäistirilor frumoase, al
rnestesugului de impodobire miOloa-ä a manuscriptelor.
Fiu al targovetalui loan Crimca din Suceava si al Crästinei,
are e Ingropatä. la PA.trAuti, supt o piatrd de mormAnt cu
data de 15952, el poate fi acel «Ilie diiacü, fiul Crimcoae
din SuzleavaD pe care-1 pomeneste o danie din 1587 a lui
Petra care r5splati cu silistea Ungurasii, pe apa
Sucevei, pe acest ajutator credincios Ici lupta grea a bie-
tului Domn släbb.'nog cu nävuilitorii Cazaci 4. Nu stini In
ce mAnAstire si-a f6.cut infalkura In ale bisericii si ale
artuririei. Erá insä un caligraf cu gust i ribdare, dela
care au limas frumoase manuscripte, Impodobite cu
Evanghelia din 1.609, cea de pe la 1614, Apostolut
din 1610, Liturghia din 1610 si cea din 4612, manuscripte
eare se pAstreaza astázi Ind. la Dragomirna, afarä de unul,
0.116tor in biblioteca ImpArateascä. din Viena 5.

Pe atunci, dupA, Petru chiopul, care Meuse numai Ga-


lata, si Ierernia Movild, care, tu tot neamul s'au mare, pu-

Hurmuzaki, IV 2, pp. 308-9, no: cccxv : raport venetian din 29


Main 4610, dupl tiri venite din Moldova. Pare ed fie vorba de Teo-
dosie.
2 Aceste chinuri ar fi urmat in 4610. SA nu fie .vorba ins& de bit-
nuieli care EA fi atins. o clipA, pe Anastasie insu§i?
Cf. Pretendenti Domnegi, p. 76, nota 4; Kozak, p. 59, unde gat
lipsuri i gre§eli In cetire ; Neamul romdnesc in Bucovina, p. 46; Studii
§i doc., XI, p. 47, no. 2; Melchisedec, in Rev. pentru ist., arch.
12, pp. 70-3.
4 Studii gi doc., I. c.
5 Melhisedec, in Rev. p. ist., arch. f i fil., 12, p. 70 si urm; Bogdan,
in An. Ac. Rom., XI, p. 21 tA urm.

www.dacoromanica.ro
242 ISTORIA BISERICII RONANESTI

ternic i bogat, ddduse terii o singurd. mandstire, Sucevita,


rdvna pentru clddirile sfinte in,cepuse din nou. Nistor Urecne,
boier iste i harnic, amestecat in lucrurile tainice ale mai
multor Domnii, iar, dela un timp, omul Movilestilor i epi-
tropul fiilor lui Ieremia-Vodd, alese un loe in muntii Neam-
tului, intr'un ascunzis de codru, nu tocmai departe de
mdndstirea strdveche a Neamtului, i numl dupd *An'
sec ce curge hingd (Musa, mAndstirea Secului. Frumoasa,
dar complicata, impleticita inscripti° cuprinde data de 1602
pentru zidirea inceputd in Iunie i mantuitd in Octombre 1;
danii de multe sate se fac de Nistor, de sotia sa, cAlugd-
ritd. acum, Mitrofana, sora Movilestilor, se pare , si de
cei patru copii ai lor, Vasile i Grigore, Nastasia, care lurt
pe Balica, si Maria, viitoarea sotie a lui Constan tin Batiste
Vevelli, in cursul anului 16042.
Noul ideas mtindstiresc fâ potrivit, in linii i podoabe,
dupd Galata lui Petru chiopul, de care se deosebeste astdzi
numai prin urdtele adausuri de mai tdrziu, un pridvor, o
vesmântdrie si o proscomidie 3. Pentru Dragomirna sa, in
apropierea Sucevei uncle se ndscuse, copildrise i lucrase
poate ca diac la crtrti bisericesti ca foile impodobite, Anas-
tasie Crimea, ajuns acum Mitropolit al terii, aved o am-
bitie mai inaltd. Din banii strdnsi de ddnsul cand erà mirean
sau numai calugdr, pand a nu ocupd statornic un Scaun
episcopal, si din aceia pe cari dtidura." Stroicestii, rudele
sale, el Mai hied de prin 1602, prin mesterul Dima, poate
un Grec4, o bisericuth pentru bolnitd, Idnga o mändstire
mai veche, de proportii mai restranse, probabil injghe-
batd din lemn. Ca episcop de Roman el incepii i isprdvl
apoi biserica cea mare, una din cele mai frumoase Iii toaid
Romanimea Malta cum nu se mai ridicase alta pAnd atunci,
pentru aceia pdrand ingustd ; nici o inaintare in linii,
Inscriptii, I, pp. 29-30.
2 1st. lit. rel., pp. 119-20 qi notele; Inscriplii, I, p. 33.
8 Sate tri meinclstiri, p. 122 §i urm.
4 melehisedee, in Rev. p. ist., arch. fi fil., 12, p. 69.

www.dacoromanica.ro
BISERICA MOLDOVEI SIIPT MOVILE$TI 243

care sant cele indätinate in sistemul arhitectonic al lui


tefan-cel-Mare, dar podoabe care se ivesc numai acuma :
contraforturi lucrate cu grijä, brau sapat, Cu infatisarea
unei funii lmpletite, incingand togà zidirea, alte colace de
sculptatä. In acelasi chip, urcandu-se Pana la varfu-
rile boltilor gotice, cadre de forma nona. In jurul ferestilor,
trandafirasi, rozete de piatra pe toata intindere,a turnurilor
ici-colo, pe linia lunga a funiilor impletite, care mai Os-
treaza vechea lor zugravire cu rosu, albastru i aur 1. O
piatra de mormânt t'ara inscriptie pe &lisa arata in aceasta
.stralucita biserica sculptata locul unde se odihneste ctitorul.

Pe urmele lui Anastasie se bid Domnul care venl in Moldova


dupa scoaterea lui Constantin Movila, incercatul si asprul
batran .5tefan Toma, care, In ratacirile lui de ostas prin
Apusul catofic, nu uitase totusi vechea lege rdsariteana
a lui Toma-Voda, pe care invoca drept tata. Domniile
lui moldovenesti, despartite prin navalirea si scurta petre-
cere in Scaun a lui Alexandru Movilä, inca unul din copiii
Doamnei Elisaveta a lui leremia, se pomenesc i prin
<Urea mankstirii bucovinene Solca.

Are, ca i Dragomirna, pe care insa n'o atinge in frumu-


seta, o usa in l'ala si o alta Usa laterala, boli gotice, ciubuce
impletite i rozete, inoirile cele mai insemnate ale unui timp
care, pastrând tipicul in stil, cautà sa-si puie pecetea macar
In deosebita ingrijire rabdatoare a amanuntelor 2.

Anastasie, oricat ar fi cäutat sä se impace i cu Domnia


ainui Toma, era, prin legaturile sale de inrudire ca i prin
recunostintd, un om al Movilestilor. Deci, cánd Alexandru-
Voda cel nou birul si se asezd In Scaun, el li turna pe
V. Neamut romdnesc in Bucovina, p. 39 i urm.; Kozak, p. 1,1 si
11/111.
2 Cf. Wickenhauser, Solka i Neamui ramdnesc in Bucovina, p. 72
urm.

www.dacoromanica.ro
244 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

frunte rnirul Domniei. Iar, and cel din urm5. din ,sirtil Dom-
nesc dat de familia Movi1ä fii izgonit de Turci si Rada
Mihnea, armuitorul muntean, se stramuta in MoldoVa,
zilele pAstoriei lui Grima erau numarate, si, de fapt, el hl
Inldturat, dei numai pentru atiza timp, In 1617.

Tot pe atunci, dar nu in urma hothrarii vre unui sinod de


rdzbunare, ca acela din 4600, ci pe Incetul, fura inlocuiti si
ceilalti ierarhi moldoveni : episcopul Pavel Nemteanul, de
Roman, dela 4613 , fdcuse loe ina din 1616 lui Atanasie ;
episcopul de Rdda'uti , urmas, lila din 4609, al lui
Ioan , Efrem, de obärsie duhovniceasa. din Moldovita, Isi
*Aseste Scaunul de .prin 161.5 1; Filoteiu de Hui nu 8e
mai Intampind dup5. 1613 2 Mitropolitul mazil se va fi ad.-
postit la Dragomirna ; Pavel se dusese la metania sa din
Neamt, unde-1 aflhm inch la 7132 4623-4 si unde
i se vede mormAntul, cu o inscriptie slavond, distrusti. In.
parte a.

1 V. Wiekenhauser, .Ftadautz, pp. 22-4; Eozak, pp. 189-91.


2 Melehisedee, Cron. Hu6lor, I, pp. 102-3. Erro*: Efrem (-1617).
Toa Mitrofan (dela 1617). ¡bid.
3 Melehisedeo, Cron. Rom., I, p. 254 ; Notie, p. 5.

www.dacoromanica.ro
PARTEA. a IV-a.
.,..,=.

INTEMEIAREA INRAURIRII GRECESTI


PRIN

RAD U-VO DA MIHNEA.

www.dacoromanica.ro
CAP. I.

imprejurarile Bisericii muntene dupi Mihai Viteazul.

Mostenirea lui Mihai Viteazul cdutase s'o aibh intaiu


Simion Movila si Radu erban. Acesta din urma biruise si
avuse o stgpanire indelungatA pentru acele vremi 1 impo-
dobitä cu biruinta. Ìn ceia ce priveste insd Biserica, ea nu
inseamng nimic, i ca adev6ratul urmas al lui Mihai Viteazul
trebuie privit numai acel Domn care dutase i inainte sh-1
inlAture, cu ajutorul Turcilor, si care-si asezase In sfärsit
puterea pe sfAramdturile norocului trecdtor al lui Radu
§erban, Radu-Vodd Mihnea, prigonitorul, in Moldova,
unde trecil la 1616, lAsAnd Tara-Romaneasca pe numele
ecoconuluip sd.0 Alexandru si in seama Doamnei lui, Ar-
ghira, al celui mai insemnat cleric de scoald româno-sla-
vonit din tot acest timp, al lui Anastasie Crimca.
Radu erà fiul lui Mihnea-Vodà Turcub sau Turcitul,
evlavios crestin, ctitor i ddruitor de biserici i mAntistiri
inainte ca, de fria, sh se prindd de poala lui Mohammed
mantuitorul. Fusese crescut, spune cronica, In *tile rd-
slritene, dui:A mazilia pdrintelui sdu i peirea lui sufle-
teascd. : o cronia in care se cuprind stiri din acele vremi
chiar, spune el mama lui Radu, Doamnav Visa, de fapt numai
o iubitd, a MAriei Sale viitorului Turc cu mai multe neveste
furl pe fiul ei, pe ccopilul mai min al Domnului si-1 as-
Contributii la istoria Muntenlei, passim.

www.dacoromanica.ro
248 ISTORIA BISERICII ROMANEVI

cunse, multämita vre unuia dintre calugarii greci cari erau


totdeauna la indemana In tenle noastre, la manastirea
Ivirului, a Iberienilor, dela Muntele Sfânt Atoe. De aici
el trecii la Venetia, trimes se spune tot de ocroti-
torii i crescatorii lui, calugdrii, de Mina seamd In chiliile
bisericii grecesti de acolo, Sf. Gheorghe, In cimitirul cäreia
se odilmià, dela 1599, Zotu Tigarà, ginerele lui Petru
Schiopul si, in acest chip, ruda tandrului cocon Radu 1.
Gaud fù numit, la 1595, in locul lui Mihai Viteaztil, pe
care Turcii credeau ca-1 vor putea scoate, Radu era Inca
la carte, in departata. Venetie, si fatal, San, beiul, teem
inainte pentru a-i hid in stäpanire Scaunul, In care acum,
ca Turc, nu puteâ fi deck trecatorul ispravnic al fiului sau
nevrastnic. in 1596 Radu Invatà acolo aliterelel i cerea
turcescului sat' parinte cai de rtizboiu. Dar, Inca in cele
d'intaiu zile ale acestui an, el trebul, In nadejdea unei
Domnli de fapt, sa tread. Maread la .Ragusa. De aid merse
Ja Constantinopol i, ODA capatil steagui de numire pentru
Tara-Romaneasch, el MI mai partisi Capitala turceascP.
insa, din cat statuse la Atoe si In Venetia, %am! Invatase
acute greceasca i latineasca», Trait Internu mediu curat
grecesc si monahal, el ajunse un sprijinitor de capetenie
al ierarhiei si culturii rázimate pe vechi, rosturi rAsaritene,
In toate stapânirile, asigurate i deosebit de pompoase, de
care se Invrednici In viata sa, Un laudtitor grec al lui
adauge Ca stià i limba arabá, asa hick se putei intelege,
intr'un stil Invátat si elegant, cu Turcii, sttipanii sai, slujiti
totdeauna cu eredintä de ansul, de-a dreptul q. 461. c es t om
cu lnsusiri care 1-ar fi fäcut altfel un amare filosob, avea
cresterea, cunostintele i conceptia care erau de nevoie pentru
a face din el, Domn romanesc de dona ori in principatul
muntean, de doua ori in Moldo va, iar dela 1623 la 1626, timp

Hurmuzaki, XI, p. 534, no. Def.xxv ; cf. Contribuiii, p. 99 0 urm.


2 ibid.
8 An. Ac. Rom., XXI, pp. 43-4.

www.dacoromanica.ro
IMPREJUBIRILE BISERICII MUNTENE 249

.de trei ani, in arnândou.ä tenle noastre,-- avand la Bucuresti,


.de forma, ca loctiitur pe fiul shu Alexandru Coconul,Inte-
meietorul unei politice m'arete, Intemeiate pe comunitatea
-41e lege ortodoxl a crestinilor din Imphrhtia turceasch, pe
infratirea ion sufleteasch lu aceiasi culturd superioarh ele-
nich, pe supunerea lor catre aceleasi supremo autoritati
bisericesti, politich (lela care celorlalti ortodocsi li-au
venit ajutoare Ihnesti, tiphrituri, bisericesti; scoli inalte, iar
terilor romanesti dela Dunhre o einste, o strhlucire, un
prestigiu, ce-1 dreptul, foarte bine pldtite, pe care nu
Je avusera panh atunci In acelasi grad.

Radu mostenise dela inaintasii shi pe Mitropolitul Luca,


care ar fi fost numit chiar, ca épiscop de Buzhu, duph o
Insemnare nesigurh, l 1587, deci In Domnia lui Mihnea,
tathl lui Radu fn 4605, duph hceleasi /nsetnnhri, In zilele
lui Radu '*erban, totusi un Domn de tarä, cu privirile In-
dreptate chtre Apus i chtre eellalt Irnpärat, Luca fu Thaintat,
färh a trece prin Rämnic, unde alihm pe Teofil Si pe un
Efrem, poinenit la 4602, la 4606 si pänä. la 46122, la
.Scaunul metropolitan, In care, inlocuind pe un Ieremia
cunoscut numai prin pomelnicul Mitropoliei 8, el stät4 pAnä.
la 46294. Erà, spune acelasi panegirist care, a läudat pe
insusi Radu-Vodh, un com bun si de credinth, având din
fire o inimh deschish, crescut din fragedä. vrästh In starea
monalliceasch i deprins &arte la taligrafiet) ; cresterea lui
bunh sé lhmureste i printeaceia cä. era din Cipru 5, insulh
freceasch, supush Venetienilor, ca i acel preot Adatn, rob
räscumphrat dela Turci, care intovärhsise pe Petru-Vodd

Lesviodax. p. 440.
Ibid., p. 432; Istoricul eparhiei Rdinnicului, pp. 33-4; Studii f
.doc., V, p. 292, nota 2.
8 Studii gi doc., V, p. 629, nota a.
6 Lesviodax, p. 399.
5 L. c., p. 13.

www.dacoromanica.ro
250 ISTORIA BISERICII ROMiNJWI

chiopul prin rdtacirile apuserie ale acestuia j. Radu-Vodd.-i


datoriá recunostinth pentru cà el lucrase, cu alti boieri, ea
sá-1 aduca In Scaun. De si Gree de obársie, II vedem dând
hotárdri judecktoresti in romäneste 2 puind supt ele is-
d'aura slavond indatinatd. Ca episcop de Buzdu, el a seria
supt Mihai Viteazul, la 4594, o strdlucitä Evanghelie greacd,
ce se pastreazd incd in Ierusalim 3. Cu MItropolitul Anastasie
al Moldovei a trdit in bune legaturi, i acesta, pentru cd a
ddruit la Thrgoviste niste eproloage) slavone, e insemnat
In randul arhipdstorilor munteni4. Mormântul lui s'ar fi
allând la foasta mánkstire Izvoranu din Buzdu, ctitoria lui,
se vede.
Ceilalti ierarhi munteni n'au fost Greci nici pe vremea
acestui iubitor al elenismului bisericesc, cultural si politic.
Din potrivd, la Ramnic ajunge, inca din 1619 6, Teofil cel nou,
fost staret la Bistrita, mdndstirea de dirturari a Craiovestilor de
odinioard 4. El e acela care a scdpat de profanare, in timpul
iiävälirii Ungurilor lui Báthory Gábor, la 1610-11, moastele
Sf. Grigorie Decapolitul, rnândria si scutul mAndstirii,
cand veni Radu Mihnea sa li se inchine, supt acelasi Teo-
III, el plati pentru a se face oaselor slinte un chivot de lemn
trainic i scump 7. Teofil erà un iubitor de carte româneascd
puneà sä se serie in limba terii chiar si pe odoarele care le
ddruià, precum se vede pe crucea data de el Bistritei ea
episcop de Rámnic, intr'o vreme cand limba slavond
In deosebi iubitä i scoasd la iveald cu once prilej 8. Dela
1 Hurmuzaki, XI, tabla. Patriarhul rusesc Ignatie dela 1605 e ah
Cipriot.
2 [upddatu], Doc. rom., I, p. 37-8.
8 Papadopulos Kerameus, qgpocrobp.cuxt 116XwEhixn, III, pp. 199..
200 (4).
4 Lesviodax, p. 449.
5 Isloricul eparhiei Ramnicului, p. 35.
An..Ac. Rom., XX, p. 47; XXI, p, 11.
7 lnscriptii, I, p. 497, no. 5.
8 Bid., p. 198, no. 10.

www.dacoromanica.ro
ibletiETITRARILE 131SERICII MIINTENE 251

deinsul va fi mostenit urmasul shu in egumenie, Anania,


pe.caligraful Niardarie, care se IntAlneste la 1627 1. In sfarsit,
lademnului shu se dato rete prefacerea In limba noastrti a
celui d'intaiu Cronograf, cu inadire de anale sArbo-bulgh-
resti si de stiri privitoare la toate tenle noastre 2, de cb.tre
un Mihail Moxalie, in 4620, care a intrebuintat' eizvoadel,
uriginale si slavone 3; felul bucuros in care se vorbeste de
izgonirea lui Alexandru Dias, aun Grew), de chtre Lupu
Mehedinteanul, aLupu Romcinul, care fusese Peiharnicut
lui §'erban Voevoch, de athierea tuturor Grecilor lui i rh-
pirea comorilor Ion), de aducerea lui Gavril Movild, a chruia
i se dh Tara-Româneasch), se potriveste, nu numai cu
*erne domnitoare atunci In Oltenia, dar si cu acelea pe
care le hrdnia V.15.dica Teofil insusi, un dusman al strhi-
iiilor si al rosturilor lor
Nu stim de ee neam va fi fost Chiril de Buzl,u, care ar
li pdstorit dela 4612 la 4620; urmasul shu insh, Eftem,
arath prin numele ski de familie chiar, TrufAsel, ch se ri-
dicase dintre clericii din tar6. 5.
Cat priveste pe stareti, Grec a fost, dupd cat stim, nu-
mai unul singur, i anume InvAtatul i mesterul caligraf
Mateiu, nhscut in Pogoniana Asiei Mici i fost, catva timp,
protosinghel la Constantinopol, iar apoi episcop al Mirelor,
portul din aceiasi Anatolie care phstreazà, dad nu moastele,
strhmutate de cordbieri italieni la Bari, mhcar amintirea
Odobescu, in Revista Roraincl,
2 V. Studil §i doc., III, p. 1 i urm.
8 Ed. Hasdeu, in Cuvente den ba trdni, I cf. Ist. lit, rel., p. 128
urm.
4 Si de Mihai-VodA se spune cA ave a dreptul sA a§tepte, in 1600, ajw,
torvl, nu trAdarea Ardelenilor ; Studii fi doc., III, p. 6.
6 Lesviodax, p. 440.
papadopulos Kerameus, `IspcaoXup.tVitt BL6XL004.1), p. 257 fi
urm. (461): ms. al lui Nicolas Milescu ; HI. pp. 196-7 (2), 204 (6), 208-9
(10); IV, pp. 147-8 (175), 412 (435); 'lap. ltaxuoXoyEx, I, p. 438 gi
urm.; Lampros, ATtov iSpoc, 13- 306-

www.dacoromanica.ro
252 ISTORIA BISERICII ROMANEgI

Sifintului Nicolae fdcdtorul de minuni. Mateiu aflase bund


primire In Moldova, la 1599, In manästirea Sf. Saya, si
apoi In Tara-Romaneascd, pe timpul când Radu 5erban
stdpânid incd asupra ei i se OACI in seamd mAndstirea
domneascd a Dealului, Cu acelasi brana al Sf. Nicolae
unde se inmormantd pe vremea lui si fugarul Dona], mol-
dovenesc Mihdilas Movilk ginerele lui Radu *erban 1. Radu
Serban insusi a fdcut n3andstirea Comana, yncle i s'au adus
apoi i oasele, tocmai din Viena 8. Aici scrise el versuri
intru lauda Fecioarei, Viata si aslujba) SI. paraschive
o cdrticid. impotriva Latinilor 3.
Suferiad si el de pe urma nävälirii (Ungurilor celor rdip,
Mateiu aflä scdpare in petera dela Bistrita a Sf. Grigorie peca-
politul i, spre multdmitk Ii serse, tot In greceste, neapdrat,
slujba, cu o prefata istoried despre intampldrile din 1610-11,
prefatd pe care o prefaca apoi intee scurtd cronicd a rdz-
beaielor lui Radu .Serban 4. Se bucurd de venirea lui Radu
Mihnea In Scaun, dar rdmase in tard i dupà plecarea
acestuia, ddnd sfaturi versificate lui Alexaudru-Vodd Bias
povestind, in acelasi graiu al poeziei, cele petrecute In
tara dela inceputul Domniei lui Radu .5erban pänd in lunie
4618 5. El urmà astfel cronica rimatd a Vistierului Stavrinos,
unul din boierinasii greci i lui Mihai Viteazul ale cdruia
aisprdvib s'a crezut In stare sa." le cante 8. Lucrarea
puse supt scutul u,nui ocrotitor, care erd nepotul de r sord
al lui Petru cbiopul, Banal Ioan. Mateiu nu e un insirdtor
de fapte contemporane dintre cei obisnuiti, ci, Grec ca
iubire de neamul Mi, pe Români insa sfdtuieste pe ai sdi
Inscripfii, I, p. 99, no 3.
2 Inseriptii, I, p. 84 13't urm. ; Ldp6datu, in Butelinul comisiunii mo-
numentelor istorice,
Ms. Erbiceanu ; Le Quien, Oriens christianus, I, col. 970 ; An. Ac.
Rom., XXI, p. 2 i nota 1. Cf.. Hurmuraki, Supl. II p. 333.
4 An. Ac. Rom., Xj, p. 45 i urm. ; XXI, p. 7 §i urm.
5 Reprodusli in Papiu, Tesaur, pentru cele d'intAiu edigi, v. Ma-
gazinui istoric, I, p. 251 i urm. i G. t'era. Teoclorescu, in Literatura
fi arta romdnit, L
Aceleavi .editii.

www.dacoromanica.ro
iMPREJURIRILE BISERICII MUNTENE 253

a-i cruth, chci doar Grecii lui se hrhnesc din munca acelora,
el plânge sfdrsitul lui Mihai-Vod5,, Deli-Mihali, In care
nAdajduià R5shritul dorit de libertate, i cere ajutor dela
regele Spaniei, dela Venetieni si dela Rusii abhlanil ai
Moscului, pentru ca un Ìmphrat crestin sit sta. iarhsi In
Constantinopol si din strana Sf. Sofii, In lumina asoarelui
drepthtiiv, sh asculte slujba Patriarhului Lumii Intregi. Pentru
locuitorii terii care-I tineà, Mateiu cere dajdi mai putine,
drumuri mai bune si scoli mai lnalte din care sh iasa altlel
de preoti decht bietii amânchtori de colivb din vremea sal.

Un al doilea Grec dela Curtea Domnilor nostri din acest


timp e Ieroteiu, arhiepiscop de Monembasia, vechea Lace-
domon5.. inch din anul 1570, el scrisese un Cronograf
Inteun stil, si cu o conceptie chiar mai nouh. Scriitorul,
venl la noi din Rusia Tarului la 1591, si, aarhiereu cinstitv,
serie consdngeanul shu Mateiu al Mirelor, fù ucis la 1618,
In clipa rdzbun5.rilor shdrsite impotriva elementului gre-
cesc de rhsculatii Lupului Mehedinteanul. I se täiò capul,
trupul dezbrdcat de vesminte fù aruncat In drum, sfhrsit
nevrednic pentru un om de carte si de cinste. Cartea sa
13c6Xfov f.crcopotbv se tiphrl numai In 1631, la Venetia, cu chel-
tuiala lui Apostolo, fra tele lui Zotu Tigarà. 2, care intrebuin-
teazh acest prilej pentru ca sa laude pe Alexandru Coconul,
asà de bine crescut prin lngrijirea unui tath gat de In-
telept, care de cinci ani 11 Ihsase acum sh-si catite singur,
duph priceperea sa, de sarcinile i greuthtile Domniei.

Predica la Curte o face5. la 1619 Neofit Rodinul, vestit

Data mortii sale nu e cunoscutl, dar trebuie BA fle apropiata de


aceia and 10 Incheie cronica. TrAii la 20 Novembre 1621. Papadopulos
Kerameus, Bc6X., pi, p. 412 (435). Cr. IA LAp6datu, Episcopia
Strehaii, P. 7, nota 2.
2 V, pentru moartea lui, Papiu, Tesaur, I, P. 347; .cf. Legrand, Bi-
bliographie hellénigue, I, p. 294; Papadopulos-Kerameus, I, o. c., I,
p. 194 si urm. (III); III, p. 66 (28),

www.dacoromanica.ro
254 ISTORIA BISPIRICII RODIANEM

prin Didahiile sale, i el traduced la Iasi In 1619, supt


Radu IVIihnea sau putin timp dupd cdderea lui, Viata Sf.
Saya in limba greceascd vulgarä 1. lar la 1632 grija cudn-
tdrilor serbdtoresti ca si a talmdcirii pentru solii sau
toril strdini o aved un Cretan, preotul Benedict, care invd-
tase septe ani teologie la Wittenberg si stia astfel, pe langil,
Jimbile gread, i arabh, latineste, italieneste si nemteste 2.
cVlddica Pafomie», care-si lud o vie la nrgoviste, Antonie,
care stAted la Arges, apiscupul» care locuià la TAnganul pe
la- 1620-30 par sd." fie i ei din rAndn1 Grecilor lui Radu
Mihnea 3, ca i Haralambie, ce stäted. la Snagov In 16254.

CAP. II.

Arhierei greci in trecere prin terile noastre.


Chiril Lukaris.
In sfd.rsit, precum odatd Patriarhul Ieremia venid la noi
pentru a priml darurile Dornnilor si rdsplata boierilor
egumenilor, cari-1 puneau sà isedleascd spre intdrire pe
actele lor de proprietate sau sti Ii dea gramate patriarbale
ca blestem, spre vesnich stdpánire, astfel sos1 In Tara-Ro-
mâneascd. i apoi In Moldova vestitul Patriarh de Alexandria
Chiril Lukaris.
El fusese trimes incd din 1594 ca esinghel» In Rusia
polo* de cd.tre Meletie Pigas, pe atunci Patriarhul Ale-
xandriei, pentru a sprijinl pe Vasile de Oetrog In luptd
Cu Uniii i luase asuprä-si conducerea scolii de teologie
papadopulos KerameuS o, o., III, pp. 149 (90), 235-6 (5); IV, 147
(175)): Lampros, o. c., p. 381.
2 calitoria lui Strassburgh: i In Cipariu, Archivu, p. 43.
3 Arch. ist., 1, pp. 35, 105.
4 LApédatu, Episeopia Strehaii, p. 7, nota 2.
6 Chrys. Papadopulos, p. 29 i urm.

www.dacoromanica.ro
ARHIEREI GRECI IN TRECERE PRIN TERILE NOASTRE 255

ortodoxä i limbh greceascd de acolo 1. El stä apoi in stranse


legdturi cu ortodocsii din Lemberg, cari se uniserd in jurul
bisericii Adormirii, abisericii moldovenesti», a lui Alexandru
Ldpusneanu si a vamesului shu Constantin Corniact 2, zidità
din nou cu ajutorul lui Petru Schiopul si al Stroicestilor9
si dusa mai departe, elute° formä mdreatä si mai mândrav
fd.rä a o mdntul , de Ieremia Movild 4, care spune frumos,
Inteo scrisoare a lui din 4598, cd va cheltul cu aceasta bi-
serica in strdinätate, mdcar cä si in tara sânt amulte bi-
serici i cetdti care cad in ruindl. Din scrisorile lui Ieremia 5
si lui Luca Stroici se mai vede ea' Viddica Ghedeon Balaban
se intorsese acurn la dreapta credin0.6,. sau se cuvenià BA
fie crutat de Domnul moldovean si de ai säi pentru a face
plAcere regelui Poloniei 7 : stim cä urmasul lui, Iosif, a fost
sfintit de Gheorghie Movild 9.
Patriarhul de Alexandria insusi stäruià pe längä nobilul
rutean Gavriil Teodorovici sd facd si o tipografie pentru
cd.rti bisericesti pe care sä nu le ti preluerat Iezuitii 9: erà
vorba chiar ca Lukaris sd fie Idsat la Lemberg ca duet.'
ca conducdtor al tipografiei, In preajma lui Ghedeon
Balaban 10

1 V. i lucrarea, mie neaccesibild, a lui Osviannicov despre Patriarhul


Constantinopolei Chiril Lukaris vi lupta lui cu propaganda latind in
Rdsdrit ; Novocercasc, 1903.
2 Cf. Relafiite eu Lembergul, p. 39 0 bibliografla citata acolo.
8 Hurmuzaki, Supt. II I, p. 315 0 urm.
ibid., pp. 451-2, no. ccxt, ; cf. pp. 457-8, no. ccxmv.
6 Ibid.; cf. 0 n-1 urmAtor ; apoi pp. 461-2, no. cexLvtl.
lbid.
7 Cf. 0 ibid.,. p. 479 i urm., pp. 523-4, n-le ccmixt-It ; pp. 537-8,
n-le cmxxxt-n; p. 548; pp. 564-5, no. ccxcix ; p. 634, pp. 635-6, no.
cccut; 112, pp. 177-8, 179, 283, 330, 343-5, 345-51, 358-61, 364-7, 375,
383-4, 387-8, 425, 536, 586.
8 Mouravieff, A history of the Church of Russia, Londra, 1842, p. 144.
9 Chrys. Papadopulos, p.34; 0 dupl scrisorile lui Pigas tipitrite de
Regel, in Analecta byzantino-russica, Petersburg, 1891.
lo lbid., p. 35.

www.dacoromanica.ro
256 ISTORIA. BISERICII ROMANESTI

Uti al dbilea drum al lui Chiril, data aceasta cu titlul


de aexarb,, se factl In 1599; la 28 Iulie -1600 Cneazul Con-
stantin scrié Regelui .Poloniei cä Trimesul soseste acolo
acu scrisori ale preasfintitilor Patriarhi, de dat 1n Ostrog) ;
el /I apara de cursele dusmanilor sai religiosi, cari voiau
opreasca la Uniev, dupa vesti dela Balaban arhimandritul
neuhit de acblo 1. La 1602, intors rtipede, cum 1i si cerusera
Polonii, catre cari aveà alte scrisori patriarhale, el erà ales
patriarh In locul lui Meletie, raposat 2.
Vazii rapede insa ca. acola, In Egipt, é numai saracie i ne-
putinta, i alerga iarasi In partilb noastre pentru a lncerca
Inviarea ortodoxiei dincolo de hotarele Moldovei. Tipogratia
din Lemberg Incepuse a lucrà i, Indemnat de exemplul dat
acolo, Ieremia-Voda trimete, la 12 lanuar 1605, pe diacul.
Andreiu «ca sä cumpere hartie de scris carti i sá afle dieci
de scris cärti pentru treaba noastrap, ceia ce lnseamna
hdrtie de tipar i dieci tipografi ca vechiul diacon Coresis,
In 1613-5 Chiril tineà predici inaintea Domnilor, la ser-
batorile cele mari4. In 1620 Inca, el lucra, 1n Tara-Ro-
maneasca, atacand pe catolici 1n credinta lor despre pur-
cederea Sf. Dub si Purgatoriu i scriind lui Radu-Voda contra
azimei 5, si dà stiri despre imprejurarile de räzboiu din Moldova
prietenului sau, cu care discuta i lntrebari religioase, Tri-
mesului olandez la Constantinopol 6. Pentru Intretinerea lui,
Domnui Ii. daduse marele sat S, egarcea, din Dolj, care e
numit, In Octombre 1622, asloboziaD lui, mosia lui sclitita
1 Hurmuzaki, Supt. 112, p. 628.
2 Ninolachi, o'. .c., p. 467. V. tsi Michalcescu, Die Bekenntnisse und
die wichtigisten Glaubenszeugnisse der gr.-or. Kirche, Leipzig, 4904,
p. 262 gi urm.
8 Hurmuzaki, Supt. 112, pp. 343-4, n-le cmcut-iti.
Papadopulos-Kerameus, o. c., IV, pp. 59 (30), 23 §i urm. (263), 445
(439). Cf. Legrand, Bibt. hell., 111, p. 269 §i urm.; Xenopol i Erbi-
ceanu, Serb. fcotartí, p. 374.
6 Michalcescu, 7. c., p. 263.
6 Studit i doc., IV, p. 178 i urm.

www.dacoromanica.ro
ARHIEREI GRECI IN TRECERE PRIN TERILE NOASTRE 257

de once amestec al Carmuirii 1,si Chiril o alipl la stäpani-


rile mänästirii Strtnesti, care in curand fù Inchinatä Pa-
triarhiei de Alexandria 2.
In 1622, Mart, Lukaris, sprijinit mai ales de reprezintantul
Statelor Generale ale Olandei, ajungea patriarh de Constan-
tinopol, dipetenie a ortodoxiei, pe care peste catva timp era
s'o tulhure prin inoirile lui calvinesti, iesite si din prietenia
ca ocrotitorul stin diplomatic3. Scrisoarea de multrunitä,
din Mart, e datatrt din Constantinopol, dar noul Ecumenic
fusese chemat acolo din Tara-Româneascä, unde locuia de
atata vretne 4. Si mai tarziu mänästiri dela noi alergau, cu
jertfe. Minesti, duprt Infäririle solemne ale lui Chiril si ale
urrnasului sdu la Alexandria, Glierasim, cum face mänästirea
Radu-Vodä pentru satul ei IzIazul, la 46265.

Fatä Cu aceste vechi si stränse legAturi ale lui Radu-


Vodd cu acel care ajunsese a cdltinzi Biserica Räsdritului
se intelege acum mai bine märturisirea lui Miron Costin
crt : Panti nu de mutt aceastä tara [a Moldovei] a stat in
ascultare de acel Scaun [al Ohridei]l fireste ingt, de
multà vrezne nutnai o ascultare nominalä, apand la Radu-
Vodä, pe timpul stäpanirii lui Sigismund [al 111-lea] In Po-
lonia. Dupti cel d'intaiu räzboiu [intre Turci i Poloni] la
Hotinv, e vorha de expeditia la Nistru a Sultanului Osman
In anul 1621; a doua Domnie moldoveneascd a lui Radu
incepe insà numai In August 1623, la un an si jumAtate
dup5. ce Chiril cäpätä carja celui mai mare intre Patriarhi
(Radu-Vodil puse preotimea acestei ten i supt ascultarea
patriarhului de Constantinopolp 6. Ultima oara cand un
Ohridan trece pe la noi, e In August 1598, supt Ieremia-
Studii t3i doc., V, p. 437, nota 1.
2 Ibid., V, p. 442.
8 ¡bici., IV, p. 182, nota 4.
4 lbid.
6 Ibid., V, p. 437, no. 5.
6 Bogdan, Cronice inedite, pp. 171-2.

www.dacoromanica.ro
258 ISTORIA BISERICII ROMANEgI

Vodti, când Nectarie, calificat de Domnul Moldovei numai


ca earhiepiscop de Ohrida In Tara Sarbeasc5.), sträbate
tara pentru a se duce in Polonia Mr& alt gänd cleat al
eleimosinei 1; sederea lui (mg mult de un an de zile) In
tard ne face sä credem a el a fost lntrebuintat pentru
crearea episcopiei nouà a Husalui si pentru sfintirea celui
d'intAiu ierarh al ei.
Astfel se lndepliniä. In Moldova acelasi fapt hothrätor In
ceia ce priveste ierarhia, pe care Mihai Viteazul 11 sävärsise
cu treizeci de ani lnainte peatru principatul Terii-Romanesti.

CAP. III.

Legäturi ca Patriarhii. Calatoriile si opera lui Teofan


al Ierusalimului.
Cu celelalte Patriarhii relatiile principatelor erau mai rare
si mai putin insemnate. Intämplätor nu mai, Joachim, patriarch
de Antiochia, däruise lui Gheorghie Movilh, and acesta erà
numai episcop de Rddauti, la 1.587, o icoanál care se pas-
treazä Inch' .1a mandstirea Sucevita 2. Astfel de Patriarhi
nu puteau sà ail-A o Inrä.urire mai Insemnatä asupra vietii
noastre religioase, ci se iviau numai din cAnd In &and
pentru sträns pomeni : si Ioachirn chlätorise pentru acest
scop, ducAndu-se la Moscova, unde i se arätä numai prea
putind cinste 3.

Din lerusalim veal la noi numai viitorul patriarh Teofan,


trimes Intäiu, la 1603-5, In Rusia Tarului pentru obisnuitul
ajutor bänesc 4. E acelasi care, ca Mitropolit, la 1600, pri-

1 Hurnauzaki, Supt. Il 1, pp. 478-9.


a melchisedee, la Rev. pentru ist., arch. t;i M., I, vol. II, p. 50.
3 arys. Papadopulos, p. 13 si urm.
4 ibid., p. 37.

www.dacoromanica.ro
LEGATURI CU PATHIARHU 259

mise o cruce dela Doamna Neaga a lui Mihnea-Vodä Tur-


citul, adapostita la Atos, cu fiul din flori al sotului ei
Dupa ridicarea sa in Sca.un, Teofan merse, lndemnat si de
colegii salt patriarhali, spre Moscova, in 161.7, luand iardsi
drumul prin tenle noastre a. Data aceasta, el indeplinl in
Tinuturile rusesti ale Coroanei polone, care fusesera cas-
tigate pentru Unire numai in ce priveste detinatorii
Scaunelor episcopale, o mare opera trainica de reorgani-
pre si Intarire a ortodoxiei. Patriarchul din Moscova, unde
Teofan fù primit cu o deosebitä pompa de catre lntemeie-
torul nouhi dinastii de Tari, Mihail Romanov,Filaret, fn
ales inteun sinod prezidat de respectatul oaspete, care si
stint1 pe noul cap al Bisericii moscovite. Vechi greseli fata
de canoane sau de datine fura indreptate Inteun timp cand
Rusii acestia dela Rasdrit nu se mai mandriau fata. de
Grecii «eretici cä fac crucea numai cu douä degete
spun numai de douh, si nu de trei ori, aaleluia). Unde a
fost numai cu putinta, s'au Intemeiat, dupa modelul efra-
tieip din Lemberg, alte asemenea intovardsiri ortodoxe, me-
nite sä lupte Impotriva Inrauririi catolice, i avand dese
ori, pe langd biserica al carei nume 11 purtau, un sprijin
in scoli aelino-slavelp, de dogma, si latinesti, «de Mere».
Disericii ortodoxe, ramase curate de amestec, i se dada
o ierarbie, sfintindu-se deocamdata pe ascuns stareti si epi-
scopi de catre Teofan, impreunä cu reprezintantii colegilor
sal patriarhali, arhimandritul Teofan pentru Alexandria si
protosinghelul Iosif pentru Constantinopol, i cu alti doi
prelati greci, veniti intamplator In Rusia Mica, la Chiev,
Neorit de Sofia si Avramie de Stagai. tu noaptea de 6 Oc-
tombre '1620 ajunse astfel egumen la Chiev arhimandritul
Ilie Copinschi, iar peste trei zile Mitropolia Chievului se
&flea dascalului de pana atunci by Boretchi ; in cateva zile,
erà si un episcop de Polotc i unul de Vladimir. Spri-
- 1 Arch. ist , I 1, p. 181.
2 Chrys. Papadopulos, o. c., p. 43. Papadopulos Kerameus,
I, p. 250 §i urm.

www.dacoromanica.ro
260 ISTORIA 13ISERICII ROMANESTI

jinul Hatmanului Cazacilor, dorinta, din partea regelui Polo-


niei, de a-si cdstigi pe acesti viteji i indrazneti luptatori in räz-
boiul inceput cu Turcii, lipsa de neroc in acest rdzboiu ca-
tastrofa otirii polone, chemate de Gaspar-Vodd, In Mol-
dova'. silird pe regele Sigismund srt inchidtt ochii asupra
uneltirilor religioase, cu asà de insemnate urrndri politice,
ale arhiereului grec, ce-i stäted, de atittea luni de zile in
tara, i, intamplându-se ca Sigismund sä moard peste chtvd
timp, Vladislav, urmasul säu, trebul sä recunoascd mdcar
In parte rezultatele ostenelilor lui Teofan a.
Teofan plecase spre depdrtata Moscovä, unde fusese che-
mat, in Mart 1617, si el asteptd mult timp In tenle noastre
sosirea solilor muscälesti cari trebuiau sd vie la Constantinopol
spre a-1 intovards1 inteo cdldtorie asd de gred i plinä de
primejdii. Ei zdbovird *hash foarte mult, prelungind astfel
petrecerea Patriarhului in Principate pAnd In tulle 1618.
In acest timp erà ca neputintA ca un om asd de rävnitor
pentru reforma bisericeasca sä nu se fi ingrijit si de lu-
crurile noastre. In Tara-Romäneasca stdpAnitä de Alexandru
Dias rdscoala impotriva Grecilor, care aduse Domnia luí
Gavril Movilá, izbucni. in Iunie 4618, dupd plecarea lui
Teo fan , Patriarhul gäsl bune datini grecesti, asà incdt
n'avit prilej sä se amestece 3. Pentru vinovatii pe care nu
le cunoastem, dar probabil pentru oarecare moliciune in le-
gäturile lui cu catolicii, Anastasie Crimea., Mitropolitul Mol-
dovei, e scos, si in local lui apare, la 25 Mart 1617, Cu doi
episcopi noi, Efrem de Rdda.uti si Mitrofan de Hui, Mitro-
politul Teofan, care poartd, poate nu intilmpldtor, acelasi
nume cu Patriarhul, al cdrui ucenic va 11 fost. CA el erd
An. Ac. Rom., XXI, p. 35 i. urm.
2 Chrys. Papadopulos, p. 46 vi urm.
8 Daca actul diii. 12 Februar 1618, publicat In Arch. ist., 12, p. 190,
In care se intampina Gavril-Voda cu fratii sai, Petru i Moise, ar avei
data de 4618 §i nu 1619 Teofan ar fi avut prilejul de a cunoalte
pe ttinalial fecior de Dtrnin care erà BA fie, in ptirtile ruse§ti supuse
loniei, urma§u1 lai in opera de intarire a ortodoxiei.

www.dacoromanica.ro
NOUI iNCHINXRI DE MitNISTIRI 261

un sträin, si nu un &Mugar din manästirile moldovenesti,


dovedeste si faptul ca, dupa retragerea lui, care se va fi
petrecut Inca dela 1619, odata cu iesirea din Dotnnie a lui
Rada Mihnea, ocrotitorul säu, Teofan 'si cauta adapostul
la Bistrita olteanä, ande se allá in 1622-3, ca efost Mitro-
polit al Suceveh 1. Urmase acolo pe Radu, care luä Domnia
.munteand in 1620, iind-o pana In A.ugust 1623. Daca mai
tarziu 11 gasim iaräi in Moldova, stand, impreuna cu egu-
menul Partenie, in fruntea soborului manästirii lui Ale-
xandru Lapusneanu, aceasta se lämureste prin intoarcerea
lui Radu-Voda in Moldova, la 16232: odata el trimete ()a-
mena stii, dar de huna seama numai pentru afacerile
lugarilor, Intre cari se säläsluia acuma, la Vladica arde-
lean Ghenadie Brad 3.

CAP. IV.

Nouä inehindri de mänästiri.


Petrecerea Patriarhului Teofan in Moldova se vadeste
Datina inchinarii de manastiri românesti catre Locu-
rile Mate era mai veche, inca din ultimii ani ai veacului
al XVI-lea. Supt Ieremia Movila se inchinase Secul sau
eXeropotamub, Xeropotamului din Atos, refäcut de La-
pusneanul cel batran , de catre Nistor Ureche i sotia
sa, ctitorii noului Ideas 4. Si alta zidire a lui Nistor Ureche,
biserica Sf. Vineri sau Sf. Paraschiva din Iasi, astazi da-
ramata 5, a fost inchinata Inca dela Intemeierea ei, i anume

An. Ac. .Rom., VIII, p. 496.


2 Dota scrisori ale lui Teofan sariepiscori, ce-ad fost Mitropolits,
Bistrifei, I, pp. 35-6, no, xLvtt ; p. 42, no. Lw.
3 Ibid.
4 Cf. 1st. lit. rei., pp. 449-20.
5 Cf, inscripfii, II, p. 196.

www.dacoromanica.ro
262 ISTORIA BISE RICII R OM ARE STI

chlughrilor dela Muntele Sinai 1 Domnul insusi nu inchinh


Sucevita sa, dar face daruri alavrei celei mari a Sf. Ata-
nasie din AtosD 2, ramita din nou si inzestrath cu o icoanh
imbrhcath 'n argint de Neagoe-Vodh. 3.
La 1606, in Domnia aceluiasi Ieremia, care nu erà totusi
sprijinitor al rosturilor grecesti, Ana, vhdu va Logehtului loan
Gole, i fiul ei Mihail inchinau mänh'stirea lor, zish aa
chtre altd lavrà dela Sf. Munte, Vatopeau14. Domnuf insust
crezii de cuviintà sh inthreasch aceasth legAturd, phrhsindr
in acelasi timp, unele din drepturile sale asupra mAnhs-
tirii, care era sh recunoasch de aici inainte alt stäpfin 6,
Pe vremea Movilestilor treca in atarnarea .de Muntele Sinai
si mhndstirea lui Balica Hatmanul, ace este la Galata läng,4
tärgul lai1or, unde este hramul Sveti Arhangheli Mihail si
Gavriil i alti fä.rh de trup puterip, adech viitoarea aFru-
moasal din jos de Galata, mhnhstire prefAcuth de rerd-
mia-Vodd, de fratele shu Simion si de Balica tänhrul 6 adhu-
gindu-se si ajutoral dela Nistor Ureche i sotia sa, Mitro-
fana 7.

Inca dela 1614-5, Radu, care prefAcuse Cu totul biserica


de lángh Bucuresti a tatälui i bunicului su, inkastirea
zish a aRadului-Vodhp dupd acest nou si mai insemnat
ctitor biserica se phstreazd pánä azi, dar cu total
schimbath, cuprinzänd in ea frumosul mormânt de mar,
murh, cu inscriptie romà.neasch, al lui Radu , o inchink
ca semn de recunostinth pentru ingrijirea si invhthtura ce-i
dadusera chlughrii dela Ivir, in tinereth, acesteilalte mhnhstiri
Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 246.
2 Studii fi doc., VI, p. 443.
Cipariu, Archivu, p. 174; cf. mal sus, cap. corespunz5tor.
4 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 237; cf. Cipariu, Archivu, pp. 197, 317,
Pentru arti Oiga scrise Cu cheltuiala lui loan Gole, v. Melchisedec,
Notife, p. 230 sau lnscriplii, II, pp. 468-9; Conv. lit.. XXV, pp. 505-6,
5 Actul din partea Anei e datat 20 Ianuar, iar cellalt: 30 Mart 1606,
6 Arch. ist., I2, p. 490.
7 Inscriplii, II, p. 334 i urni.

www.dacoromanica.ro
NOIJI INCHINXIII DE liaNISTIRI 963

atonice 1;actul de danie e datat 40 Februar 1643 2. Si


poate chi de atunci chiar se Inchinh mändstirilor ade pe
culmil, In Tesalia, Meteora, mhnhstirea Golgotei sau a Gor-
goteip, facuth din nou de un Nicolae Vistierul din Ianina 2.
and Teofan se ghsi in Ia0, Radu-Vodä se gandi a-i dà
una din mänhstirile terii. Aici lush el n'avek nici pe
urmh, o ctitorie a sa, chci In zilele lui se fitca numai duph un
plan mai vast biserica mänhstirii Sf. Saya, de chtre Marele-
Postelnic Ianachi, nepotul lui Skarlatos a chrui flied a fost
mhritath duph Alexandra- Vodä Coconul, la 1625 4, meter
fiind un Grec, Gheorghe din Constantinopol si egumen
un altul, din Cipru, Ieroteiu a. Mese, din acelea ale Ina-
intasilor shi, Galata lui Petru Schiopul, cea mai bogat
inzestrata probabil din toate, i, aducând lnainte reaua gos-
poddrie a egumenilor de Ong atunci, eslAbiciunea si sä-
rdcial acestui lhcas domnesc cu atAtea mosii si alte danii,
risipa trapezhriei si a chiliilor, imprhstiarea odoarelor, a
odhjdiilor, Instrhinarea phmânturilor, o häräzi, la 25 Mart
4617, Patriarhiei Ierusalimului, dela care se astepth o mai
mare Ingrijire si un mai aspru control ; Patriarhia erà sh
primeasch In fiecare an prin Mitropolitul Moldovei prisosul
venitului asupra cheltuielilor a.
Cam in acelasi timp, Gavrilas Movild, Domnul muntean,
care se sul In Scaun la 4618, Inchina Patriarhiei de
Alexandria manastirea Sthnestii din VAlcea, a Buzestilor 7.
el dh.ruià o mhndstire asupra chreia n'aveb, personal sau
Inscriptii, I, r. 245.
Cipariu, Archivu, p. 316; cf. G. M. Ionescu, 1St. laineiStirli Co-
troceni.
8 Ibid., p. 101.
4 lnscriptii, II, pp. 137-8.
5 ibid.
6 Melchisedec, Notite, pp. 279-81; Uricariul, V, pp. 214-8; IX, pp.
146-9: cf. Hurmuzaki, XI, p. Lxx si nota 2; Cipariu, Archivu, p. 316
(ami data e 26 Mart 1618, iar in Uricariul, V, 25 Mart 1617); Partenie,
Anastasia Crimea, p. 28.
7 Studii §i doc., V, p. 437, nota 1.

www.dacoromanica.ro
264 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

prin mostenire, dreptul de ctitorie dar stim, cA mosteni-


torii lui Rada Buzescu se Invoird la aceastä danie, sau,
cum se spuse In curând, dupä grecescul &pima; , afiero-
sire Constantin-Vodà Basarab Intäreste mai tärziu, cu tot
asà de putin drept, aceastä Mänästire2.
Tot pe atunci a trebuit sä treacà altä fundatie a Buzes-
tilor, Cäluiul din Romanati, chtre Patriarhia de Constan-
tinopol, tot in vederea arhiereului de o exceptionalh Insem-
nätate care tind. cärja3. La o (lath necunoscutä, si biserica
lui Aron- Vodä, längh Iasi, ajunsese In atärnare de mänästirea
Chalke, In Insulele Principilor, längä Constantinopol 4.
In astfel de imprejurhri, intelegem de ce Mitropolitul
Crimca, pe care acest nou curent, care folosià moral si ma-
terial Grecilor din toate unghiurile Rrsiritului, 11 Ingrijia,
luase mäsuri Incà dela inceput, In 1.620 , ca Drago mima
lui sà nu aiba aceiasi soartä. : eMiirturisim cu aceasta scrisoare
a noastrd, and se va intämplà vre-o datA &lintei mänästiri
dupd moartea noastrd vre-o nevoie, care-1 va alege Dum-
nezeu sä, fie Domn In tara Moldovei, sà nu cuteze cinevè.
din Domnii ctitori sau din boieri sau din rodul nostru a
Inchinà. (110KAOHHT11) Släntului Munte sau Ierusalimului, ori
a dà mändstirea noasträ supt puterea vre unui Patriarh
ori vre unui Mitropolit, ori a scoate pe cdlugärii din tara
Moldovei, ori a orändul egumen din mänästire sträinä, ci
.sä aibä a läsà mai sus zisa sfäntä mänästire in toga pacea
neclintitä in vech, cazand blestem asupra capului acelui
care ar face impotrivä, blestem arhieresc Intreit, cu eanaf-
tema si amaranaftav, de care nu pot sä scape nici când
sufletele 5. in acest strigilt de dureroasä ingrijorare a unui
Roman cu dragoste de tara lui si de datinile ei osebite In
1 Studii i doc., V, p. 442.
2 Cipariu. Archivu, p. 317. Cf. o a treia intArire din veacul al XVIII-lea,
Studii tn: doc., V, p. 142.
Studii si doc., 1. c.; Archivu, p. 316.
Inscriplii, II, p. 179 §i urm.
6 Nelchisedec, in Rev. p. ist., arch. §i fit., I, pp. 73-4.

www.dacoromanica.ro
NOUI INCHINA.RI DE BaNASTIRI 265

religie ca si In celelalte ramuri ale vietii se cuprinde


singura protestare a calugärimii de tara impotriva elenis-
mului, care Inainta biruitor.
Anastasie stäteà ascuns in Dragomirna cea cu portile
ferecate impotriva nävälirii sträinilor, and, In Mart 1621,
supt Alexandru Bias, sfatuit i ocrotit de Grecul Minetti,
Patriarhul Teofan se Intorcea din cele (loud Rusii, in care
poruncise de o potriva ca restaurator al ortodoxiei : din Iasi,
Ja 21. ale lunii, el scria lui Filaret, Patriarhul slay, pus de
tlänsul in Moscova, in Scaunul creat de Constantinopolitanul
Ieremia, pentru a-i vesti ea a scapat de dusmanii ce voiau
sa-1 prindä. si se afla acum dincolo de hotarul puterii La-
tinilor prigonitori

Acest spirit, al cuceritorilor In puterea drepturilor ie-


rarhice i puritatii de dogmä, a culturii si a traditiei, iesise
Invingator din scurta luptä cu un popor care, pe aceasta
vreme, nu mai stiet sa se impotriveascä la niciun fel de
cotropire. Reforma In stilul lui Teofan nu zalovi deci nici
In Moldova ; Radu Mihnea n'o Indeplini, dar ea vine supt
urmasul acestuia urmas si In ceia ce priveste indreptarea
politica Miron Barnovschi, ginerele lui Radu, care Miron
purta totusi i numele, indreptätitor de Domnie, al Movi-
lestilor, ce i se cuvenià dupä mamä, i avea legaturi stranse
.cu neamurile cele mari ale vechii Moldove.
Barnovschi i mamä-sa, Elisaveta, au fost i ctitori de
mankstiri. Lor li se datoreste biserica din Iasi, pe vremuri
inconjuratà de chilii, care poarta numele acestei familii
tlaca schimbat forma, cuprinde incä un aier, cu ins-
.criptie greceasca, dela intemeietori 2. Miron-Voda a inceput
sä ridice biserica Sf. loan Botezatorul, pe care o lasa Deis-
pravita si care nu se putii inältà a,s5. cum o dorise ctitorul 3.
La BArnova, el a fost ctitorul cel d'ititaiu si stilul bisericii
Chrys. Papadopulos, p. 65.
2 Inscriplii, H, p. 130.
Ibid., p. 136.

www.dacoromanica.ro
266 ISTORIA BISERICII ROMINqTI

aminteste epoca lui 1. Si in Topordutii Bucovinei, alt Scaun


al neamului säu, se vede o bisericä. Mona de dánsul 2.
muntii Neamtului el clddl ldcasul singuratec de inchinare
al Hangului, i cu cheltuiala lui se isprdvi si Dragomirna
st biserica moldoveneascd din Lemberg, la care se incl.&
din zilele celui d'intdiu Domn din neamul Movilestilor.
Unul din boierii Moldovei In acest timp, Hatmanul Nico-
ritä, Mai, pe o inältime care stdpäneste Iasul Intreg, bise-
rica pentru pomenirea lui 8, pe cdnd tovardsul sau de dre-
ghtorii, Costea Bucioc, inddià la Rdsca un pridvor lncd din
vremea lui Constantin Alovild si a lui Radu Mihnea 4. Dintre
aceste mdnästiri, una singurd, a lui Barnovschi din ecdricul
Iasului», a fost Inchinatd chiar dela inceput, si anume tot
Sfantului MormAnt, de ctitorul ei domnesc, da luminatul
si Sfântul Mormdnt al lui Hristos» 5.

CAP. V.

Reforma lui Miron-Voda.

Barnovschi se incumetd insá a a clerului moldovean a


noud rAnduiald, de prefacere spre bine, de insändtosire.
Chemänd un sobor, cu Anastasie, care erà a doua oard
Mitropolit, i tovardsii sal de pästorie, Atanasie dela Roman,.
Evloghie din Rkläuti dela 1.623 la '16276 - si Pavel al Hu-
silor in care Scaun se urmaserà iute, cum stim, un Iosif

I Ibid., p. 213 0 urm.


2 Neamul romdnesc in Bucovina, p. 221 0 urm.
3 Inscriptii, II, p. 145.
4 Ibid., I. p. 52.
5 Arch. ist., 12, pp. 488-9; cf. ibid., p. 6, no. 277; Wickenhauser, Bo-
chotin, Viena, 4874, p. 72 0 urm. ; Miron Costin, p. 290.
6 Wickenhauser, Radautz, p. 25.

www.dacoromanica.ro
REFORMA LITI MIRON-V0Di 267

si un Mitro fan, 1617-22 Miron-Vodä., care si in ordinea


sociald a luat mäsuri de Inlaturare a abuzurilor 2, hotärà, la
20 Septembre 1.626 si apoi la 20 Mart 1.627 3, dupd asfAnta
pravild) a Sf. Vasile 4, In ce chip trebuià sd se desfäsoare de
acum inainte viata cälugrireascd in Moldova, pentru a fi in
concordantä cu normele- cele nota canonice care fuseserd
introduse de Teofan in pärtile rusesti vecine Cu noi.

Se_ opresc cdlugärii de a mai tineà avutia lor deosebitä,


anice cal, nice stup, nice alta dobitoc, nimicd, nice arä.turi,
Dice din afard, nice din lontru in mAndstirev, afard de ¡mina
de pe ddnsii si de uneltele de lucra, dirora li se zice, dupä
slavoneste aricodealia». Mai de mult se stie cd un caing,dr
puted sd-si aibk rosturile lui personale de stdpâ.nire si ve-
nituri : vedem doar la 1540-1 pe egumenul din Ristrita
Moldovei si soborul lui ingdduind unui monah sí-si !acá.
prisach pe mosiile domnesti sau chiar ape loc mänästirescv,
dAnd numai Idcasului In care tedia si el, o parte din cdstig,
iar dupä moartea sa ldsdnd mänästirii rodul unor osteneli
care n'aveau de sigur in ele niinic duhovnicesc 2.
Egumenul va hotArl dacd un cAlugär poate pdstrA ce i s'a
dat de rude si prieteni. Cu atAt mai mult se °preste negotul,
Cu vitele sau cu miere i darea banilor cu cdmatd, cu aslam.
alugdrii strdini n'au voie a petrece mai mult de trei
zile Moteo mändstire. Toatd obstea, cdlugdrii i fratii la-o-
vor alcdtui o singurd (adunare», un singur asohor),
ca viatä de obste, dupd modelul chinoviilor din cele d'intdiu
tiinpuri ale vietii monastice. Aceiasi trapezare sau (ova-

Melchisedec, Cron. Rwilor, p. 103 §.1 urm. ; Ateneul roman, 1861,


Maiu-Iunie, p. 13.
2 Arch. ist., I, p. 475 td urm. Un act al lui privitor la Tiganii mA-
nAstire§ti 11 tipArim in vol, XVI din Studii fi doc., Doc. Paladi.
UrechiA, in An. Ac. Rom., X, p. 251 §.1. urm. i Studii doc., VI, p. 414.
4 Cf. si ala hotArAre asemenea, din 27 Februar 1627, Arch. ist., 11,
p. 44.
5 Arch. ist., 12, pp. 26-7.

www.dacoromanica.ro
268 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

tdrieti li va primi pe aceleasi banci de lemn, lnaintea acelorasi


icoane, pentru a se hränl din aceleasi bucate si a beà aceiasi
bduturd, adecd, neapärat, afarä de zilele de praznic, apd
rece. i aegumenul i staretub) s'ar crede CO. e vorba de
egumen la mdndstirile cu datine grecesti, si de staret la
cele mai vechi, dupd rAnduiala Sf. Nicodim, dar reforma
prevede la aceiasi mhndstire un egumen i unul sau mai
multi stareti pe lângd el vor stà in fruntea tovardsilor
de rughciuni si de pocdintä, fdrd ali aveà In cdmdrile lor
hrand si bäuturd mai bune. Tot ash nu se face nicio deo-
sebire In ce priveste arudele de boieri) sau de tärgoveti
ori cälugäri veniti de prin alte teri, cu altfel de obiceiuri,
&ad si acestia din urmd sAnt datori a päzI a obicina mAnd-
stiriip. in chilie se bea anumai apä) ; dacä insd vine vre-uii
episcop, vre-un alt egumen, vre unul dintre ctitorii sau din
boierii terii, i se poate face, in chip extraordinar, cinste cu
mAnchri alese i vinuri scumpe da chilia egumenuluip si Ii
zilele cele mari ale hramului. Atunci fiecare chlugdr Ii poate
aveà oaspetii dintre rude, prieteni, cunoscutil sau chiar dintre
strdini ; el va fi slobod a-i priml cum intelege, lntre cei
patru päreti ai shi. In achelariuD si In pivnitd, nu se beà cu
niciun chip, nici In zilele obisnuite, nici in zilele mari.
Ca sä nu se furiseze unii dintre cdlugari, pentru o viatA mai
slobodd, in singuratäti, unde puteau sä scape de un control
nepldcut, se hotdreste cà nimeni nu va puteà plecà in
schimnicie fära invoiala egumenului si a soborului, care-I
vor i puteà aduce inapoi, clack' sä poartd rdu, ca asd hie
suptu ascultarep.
Pe cdnd inainte era obiceiul, in lipsa mdndstirilor de
maice, cdci numai In Tara-Romäneascd se pomeneste
una Incd dela 1512, fdcutb. de &Mug-Arita. Magdalina, vd-
fluva boierului Hamza, la Corbii-de-piatrd ca mandstirile
de cAlughri sä gazduiascä intämpldtor si &Ate o maicd
bdtrAnd, cum, de pildd, mama lui Mihai Viteazul calu-

1 Arch. ist., '1, p. 142.

www.dacoromanica.ro
REFORMA Un MIRON-VODA 269

garita Teofana, sth la Cozia 1, celelalte calugärite, ca Eli-


saveta, mama lui Miron-Vodä. Darnovschi, ori Mitrofana lui
Nidtor Ureche, stdteau In mijlocul lumii, pe care se cherna
ch o pardsisera, aceasta se opreste acum cu totul.
pentru invatfitura dela monahi, se aduceau ecoconi mici»
cari ajungeau apoi mai adesea boieri mari decat smeriti
calugari. Acuma se ()preste cu totul, pentru a se inlatura
once Intetire la desfrau, petrecerea acestora in cuprinsul
mändstirilor. Tigancele din averea In oameni a mänastirii,
nu vor mai sta intre zidurile ce trebuie sh desparta cu
totul de mireni, ci vor petrece, la un loe cu Tiganii lor,
afarä. In casele robilor.
Slujba sä. fie Medita, de alminterea, nu de fetele tigänesti,
si cu atat mai puiin de aslugi, curteni», ci numai de acei
poslusnici pe cari Vistieria li scutià de bir pentru a fi la
inclamana phrintilor rugatori pentru binele crestinilor. In
sfarsit, pentru a nu se face vorbh cu vecinii, si mai cu
seanaa pentru a nu phtrunde anume erezii calvine sau anume
vechi rdtaciri catolice, Ungurenii, Romana de peste munti,
nu vor mai fi primiti In mhnastiri, n'Asura care se in-
telege cänd därn de anume reclamatii pe care domnii sasi
kiau unguri ai acestor pripasiti le Indreapta Impotriva ma."-
nastirii care-i primise 2

Egumenul va fi un ieromonah, ales de sobor, imp u-


nerea de catre ctitori, de catre puternici, sau de catre Domn
chiar, flind oprita dela soborul lui Mihai Viteazul incoace.
Va carmul numai un an, si va trebul sh stea in tot acest
timp la mandstire, parasind-o doar cu voia staretilor i avand
lana el (un frate pre carele va vrea saborul sh mearga
Cu nusul». Numai dach a carmuit bine, el poate fi ales din
nou de catre sobor, lnaintea chula e dator sa se «pros-
teasca», adeca sa-si paräseasca situatia. i staretul sau sta-
retii sit aibd grija de purtärile lor, in timpul cát imbraca
Papiu, I, pp. 388-99; Onciul, in Cono. ¿iterare pe 1901, pp. 716-7,
2 Cuari i in Doc. Bistrifei.

www.dacoromanica.ro
270 ISTORIA BISERICII ROMANEFI

o demnitate care e f ärt soroc, chei altfel pot fi si ei de-


phrtati de sobor, ea oi raioase)). Un econom, pe un an de
zile, va avea grija drumurilor mai putin lnsemnate, ale
etrebilor mai märunte». Un avistearnic sau eclisiarlD) rard
legatura cu egumenul sau staretii, ci de-a dreptul ales de
soborul suveran, va phstrà achelciugull, castigul mhnhstirii.
Egumenul va avea la dispozitia sa, din toath boghtia mdnit-
stirii numai doi cai, pentru kslu jbav lui. Eclisiarhul va
pästra si el numai un an de zile puterile ce a chi:Ala prin
alegere. Grija schiturilor, a bisericilor inchinate ch.tre
nästire, a meloarlor o vor avea ametosari»,
anuali si ei.
Soborul se strange cand vrea, inaintea celor douh ph-
hare de vin ingäduite, ablagosloviteaD, si el iea .socoteala
fiechruia, el face toate alegerile ; numai duph bine-cuvan-
tarea din partea lui isi poate tinea fiecare din demnitarii
mändstirii castigul ce a cdptitat In cursul anului still de
slujbh.
O astfel de mhnhstire reformath in asezäminte si mora-
vuri are scuteli largi, ca In vremea veche : supusii shi din
satele de pe mosiile ce i-au fost dhruite n'au a face cu boierii
sau slujbasii Domniei. Doar parchlabii dach' sant chemati
sà judece afurturile)) si atalhäriile» ori apelurile Ilicute la
dansii ; gloaba e totdeauna a chlughrilor, i numai la apeluri
parcälabii sant indreptätiti a MA plata pentru o asemenea
judecatä nouä, amenda prevhzutä in toate invoielile, in pa-
guba celui care le calch : feria sau heraia 1. Desugubinarii
vor venl numai °data pe an, in Septembre, pentru a cerceta
rhpirile i alte phcate impotriva cuviint,ei, iar Tiganii ma-
nhstiresti n'au aface nici cu aslugile)) Statului, nici cu juzii
tighnesti obisnuiti 2.

AlAturi cu mAsurile lui Barnovschi trebuie puse acelea

1 Arh. ist., I 1, p. 176.


2 Ibid.

www.dacoromanica.ro
REFORMA LUt MIRON-V0Di 271

pe care Alexandra Coconul le decreth pentru Tismana la


15 April 7134=1626, dupd cererea lui Shrghie arhiman-
dritul, fost episcop de Muncaciu, care fusese pus Intaia ()aril
la Tismana acu blagoslo venia prea-cinstitului si prea-sfin-
titului si mare patriarh Ieremia al Tarigradului i cu
voia tuturor boierilorD. E asezat din nou ca aldcuitor batran
din mAndstire, incä din tineretele luiD i i se invoieste, (Ica
dupä moartea lui altul de alta parte sh nu fie egumen, sau
din satul mhahstirii, sau din Rumhnii mändstirii Insá iero-
monah sh fie In poslusania mandstirii, iard egumen sh nu
fie) deck cel ales de sobor, aprecum au fost obiceiul ma-
nhstirii din bhtranele soboare i cu mari jurämänturi precum
au !bat Sf. Nicodim), cu inthritura pe rdnd, a Patriarhilor
Eftimie (1410-6), Ioasaf (146I-6), Ieremia, din anii 1580-90,
si a lui Sofronie de Ierusalim (al IV-lea, 1573-83). Se va
puted luà egumenul si «din cei mai de sus» In afard de
mhnästire
Aceste mäsuri, in parte nouä, unele din ele cu neputinth
de pus in practick inläturau, pe langh ath.tea rele, toate
acele vechi datine de tarh, la care lumea, si cea din mh-
ndstiri, tineh foarte mult. Nu se puteau infrci(1, pentru a
luà un exemplu de datine frumoase i folositoare, de i cu
totul necanonice, douä mhnhstiri intre sine, precum fäcuserä
In 1622 a Bisericanilor ca cea de pe Ceahlhu, dupá sfatul dat
odinioarä. de Mitropolitul Gheorghie Movilä el Insusi, lnda-
torindu-se a-si primi i gdzdul Intre sine chlugärii2. Poate
cá semintia chlughrilor cari erau In stare sa falsifice
documente numai sá aibh mai mult phmänt astfel cei
dela Bistrita invhtarä pe un Bilhi, apoi, diacon In Scheia
care erà atunci ucenic al egumenului bistritean Niculai,
sh lucreze un act fals, hiclean, ras si scris din non, acu
nesti mesterluguri diiavolesti), ca dela alt Domn, pentru a
Arch. Statului, Tismana, enetrebnices, pach. 4, no. 6; 1.46datu,
Episcopia Strehaii, p. 7, nota 2; cf. i mai sus, p. 226.
2 Arch. ist., J 2, p. 29.

www.dacoromanica.ro
272 ISTORIA BISERICII ROMXNEUI

putea smulge pe temeiul lui o mosie a Bisericanilor 1,si


egumenul Nil dela Pangarati, acu tot soboruh, Indemnd
pe preotul Pavel din Agiud sä astearnd o hotdrare dom-
neasch ddundtoare pentru Bisericani pe aun uric pecTatluit
nescrisp, care i se trimese pentru aceasta la el in Agiud g
-- se Imputind dupà nasurile lui Miron, pe care acesta le
va fi adus la indeplinire cu hotdrarea i stdruinta care-I
deosebesc. Poate cä nici uricele de stdpetnire ale mAndsti-
rilor nu se mai pierdura." In mana poslusnicilor egumenesti,
cum i se Intampld Bisericanilor pe vremea nhvalirilor po-
lone g. Dar o multime de puncte din actul de reforma TA-
maserd numai pe hartie, obiceiul vechiu si interesele inrd-
dheinate dovedindu-se mai puternice decat toatd bundvointa
chrturarilor si dättitorilor de canoane.
Astfel si mai tarziu cdlughrii ii pdstrara averea perso-
nald, ddruind-o, vanzand-o, Ihsand-o mostenire la rude.
Eladie din Bisericani cumpdrd astfel pe la '1650 dela un
preot de sat, cu 6 galbeni, cu un cal apdtrar» si un bou, o
livadd, un a pomätD, prin unchii säi, Ioil i Mihail, din so-
borul aceleiasi mändstiri ; numai dupà moartea lui Eladie,
Evade era sä intre in stdpanirea de obste pe care o prevdd
mdsurile lui Miron-Voda." 4. Egumenul rdmane pe toatd viata,
si afacerile mändstiresti se poartd numai prin mana si pe
rdspunderea lui g. El singur scrie In numele soborului
are legdturi cu episcopul, pentru care face Intampldtor
stdruinti g. El are grija vanzdrii produselor mänästirii, achel-
tuirii bucatelorD si cumpardrii vesmintelor cdlughresti
vedem pe acel din Voronet cum lea din Ardeal aveo 2
sute de coti de pdrulia de sa va gisi ca[m] eftindi sa fie de

Ibid., I', p. 71,


2 Ibid., p. 106.
Ibid., p. 92.
4 Ibid., p. 94.
5 Cf. ibid., p. 95.
Doc. Bistr I, p. 31, no. xL.

www.dacoromanica.ro
REFORMA LUI MIRON-YODI 273

camesi calugarilor 1». Femei strhine se vor mai fi rätticit


pe la manastiri doar se plangeau in aceasta privinta
orasenii din Arges, la 1649, catre Domnie cä parintii din
ctitoria lui Neagoe Basarab aumbld cu famine), facandu-i
astfel, spune Mateiu-Voda cu durere, (de ras si de mas-
cara 2) Ungurenii se primira si mai departe, si la Slatina,
unde egumenul Partenie, un Näsaudean, calugarit cu de-a
sila, serie o scrisoare catre Bistritenii din Ardeal pentru
a li spune cä in adevar tot färä voie a fost calugärit fiul
unui preot ardelean, care fiu primise i in Slatina abucate
si incallii) dela Partenie 8. In sfarsit un misionariu ca-
tolic de pe la '1680 putea sä scrie, cel putin despre Tara-
Ronancasca Toate mandstirile de calugäri au Tiganii lor,
ale caror femei, babe batrane, fete mari, copile, umbld slobod
prin manastire, coc pane, fac bucate i matura 'n casa 4).

De preoti nu se ocupa reforma lui Miron Barnovschi.


Rostul lor cel vechiu urma si mai departe ; el n'avea, do
alminterea, nicio legatura cu ierarhia si invatätura elino-
slava de care purtau grija reformatorii. Preot, popa.
apopa) nu era, cum s'a vazut si mai inainte, o porecla,
un termin de batjocura sau de despret se puteà face
oricine cu banii trebuitori pentru a capata sin ghelia, actul
de numire. De obiceiu insa, dach diaconii rhsariau dintre
fiii de terani, crescuti la manastire, cari invatasera a serie
frumos, deprinzand mestesugul de dieci, preotia se mosteniò.
Preotul aveà de platit, in adevär, dajdea sa epreoteasca)
abanii carjei), la fiecare asezare de episcop nou, dar acea
dajde, pug in randul dajdilor speciale, pe bresle, pe cor-
poratii inchise, privilegiate supt raportul sarcinilor fiscale,
era mai usoara deck birul terdnesc. i apoi ea nu se
striangei, cu multe ajafuril i «pradaciuni), cu adaus de
Ibid., p. 55, no. Lxxn.
2 Arch. ist., I 1, p. 107.
8 Doc. Bistr., I, pp. 55-6, no. Lxxut.
Magazinul istoric, V, p. 56.

www.dacoromanica.ro
274 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

tot felul de anäpAstb, de chtre oamenii Domniei, multi la


numär, särdcuti i nesatiosi, ci de diaconul pe care-1 tri-
meted, protopopul, ce nu mai erà calugärul locotiitor de
odinioara cum a ramas si la Armeni, de pild5.1, sau In
Ardeal, unde el, cu juratul säu 2, fAceau ca un fel de Curte
vlädiceascä mai mica ci un adunätor al dajdilor, care
tineä catastifurile, värsá banii logofetilor de episcopie
Mitropolie, Intárià i supraveghià pe ispravnicii cari aveau
grija finantelor mandstiresti si avd, numai pe alAturi
oarecare sarcini de control duhovnicesc3. E adevärat cä
une ori, ca In Moldo va de prin anii 4660, se rae& deose-
bire Intre adajdea impäräteascap, o contributie la birul terii,
adajda vlddiceasch, Indätinatä In Principate, ca i in
Tinuturile românesti de peste munti, si se adAugeau (Leo-
lacii), precum i alte adäri de toate de cAte sintu pre alti
preoti In tara Domnii MealeD, apune Domnul, intr'o po-
ruma a sa 4. Oricum Insä, erà mai bine In cercul mai
resträns al preotimii, decat In randurile dese ale poporului.
Deci, un phrinte preot cu grijä de viitorul fiului sdu tre-
buià deà silinti, si mai ales sä dezlege baierele pungii,
pentru ca i acesta sä. se ImpArtäseascä de aceleasi usurdri
scutiri si, poate, intr'o mäsurà mai luid., de aceiasi
cinste.
Feciorul de popä care voià sa se hirotoniseascd trebuià
sä ailrä oarecare Invätäturä. Une ori i-o dädea tathl, cand
n'aved prea mult de lucru cu plugäria sau cu grijile de
negot ; alte ori el intrà Intr'o mänkstire pentru cat timp
trebuià ca sa Invete binisor cetitul, scrisul, cânthrile,
unele molitfe mai obisnuite, pe de rost ; cel putin mai
tärziu, candidatii puteau ctipatà intreaga lor pregätire la
Arch. ist., 11, pp. 439-40, au. 1669.
2 Doc. Bistritei, I, p. 93, no. 117: eprotopop $tiru, giuratul
in Nimtius, c. 4650; II, p. 53, no. 258, an. 4685; pp. 68-9, no. 288,
an. 1689.
8 V. mai ales actele protopopiei de Arges, in Studii §i doc., XIV.
4 Arch. ist., Il, p. 120.

www.dacoromanica.ro
REFORMA. LIJI MIRON-YODI 275

episcopie chiar, unde se duceau pentru a priml darul. Vedem


odatä. pe unprotopop din Maramurds, dela Moisdiu, care face
jntâiu popa pe fui-ski i numai dupa aceia ti tocmeste ca
dasc6.1 In casa pe un calugar : aacestu calugara.,s, al nostru,
ca ne este dascal si seade in casa noastra de ne invata un
,fecior al nostru, ce este popa I». In veacul al XVIII-lea
preotul, odata hirotonisit, daca mergeä, in satul care-I astepta,
se invoia Cu protopopul, dànd zapis ca nu va para& pana la
,moarte parohia ce a fost &Aä pentru dansul 2.

Numarul preotilor era margenit numai la bisericile dom-


nesti, unde se &idea plata dela Curte, prin Vornicii de Poarta
sau prin cei din orasele ce erau inchinate pentru cheltu-
ielile Curtii. In.colo, chiar prin orase, puteau sa fie preoti
cat de multi, dupa cum se oferiau : astfel in Targoviste, la
1631, erau trei preoti pentru biserica Sf. Paraschiva (aSf.
Petcal) sau Sf. Vineri 3. Acestia slujiau macar din cand In
.cand, pe cand la sate erau o multime de preoti cari aveau
popia lor numai in legatura cu fiscul si nu intrau poate
niciodata in biserica, nepricepandu-se ce sa faca acolo. Cu
atat mai multi erau diaconii titulan, cari nici nu purtau un
yesmänt deosebit si scoteau numai cartea de singhelie,
tlestul de ieften plätitd, de cate ori un incasator obisnuit
darilor cuteza sa se apropie de persoana lor sfintitä.
Avea astfel dreptate Mateiu al Mirelor, cand, in sfaturile
sale catre Alexanclru-Voda Ilias, el zugravia astfel pe preotii
nostri : apreotii nu stiu sä boteze pe copii, nici sa litur-
ghiseasca rugaciunile lui Dumnezeu ; de cununie i maslu
cand aud, se minuneaza si pe celelalte taine mai nu le
:gtiu nici din nume ; strasnic s'au salbatacit, nu mai stiu
nimic, ci manca doar la colive ca dobitoacele. i, asa cum
se gasesc, buni ori rai, cum vor fi, dar, daca se vor trece

1 Doc. Bistritei, II, p. 53, no. ccvm, an. 1685.


2 Studii i doc., XIV, p. 225, no. XXV.
-8 Arch. ist., I 1, p. 32, no. 34.

www.dacoromanica.ro
276 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

ei, nu se vor ghsl altii, si, de nu se va face scoald ca


cäläuzeascd, nu se va mai allá popd sä boteze pa
oameni 139.

Aici ar ti fost foarte mult de indreptat si de oranduit,


dar Patriarhii i Domnii n'aveau grija popimii de ránd,
n'au avut-o decát foarte tárziu, supt Fanarioti. Din partea
lor, episcopii isi strângeau veniturile, ei judecau pe preotii
cu vinovdtie canonick putand sí.-i batd si sd-i inchicld,
8e ingrijiau ca popordnii sd nu treacd dela o parohie la
alta, ingdduind globirea celor pdrdsiau c(beseareca lor,
unde le zac mosii, i pdrintii, i feciorii Alte vederi
alte planuri, n'aveau.

1 Papiu, Tesawr, I, pp. 370-1.


Hotarare din 1631, a Alitropolitului Alanasie, in Arch. 11, p. 106..

www.dacoromanica.ro
PARTEA a V-a.

TLENISMUL BISERICESC IN LUPIA


cu

SLAVONISMUL 1NVIAT
§I cu

NOUL CURENT ROMANESC DIN PRINCIPATE.

www.dacoromanica.ro
CAP. I.

Grecii lui Leon-Vodä i räscoala lui Mateiu Basarab.

La 1618, Mitropolitul Mateiu al Mirelor indemnd. pe Grecii


sài sa nu abuseze de ospitalitatea romäneascd. Peste cdtevà
luni izbucnid. In Tara-Româneasch rdscoala impotriva acestor
oaspeti din Rdsdrit, si ea atinse si pe clerici, jertfindu-se
cu cruzime invdtatul episcop al Monembasiei, Ieroteiu 1 Cu
numirea ca Domn a lui Gavril IIovilä, patimile párurd a
se potoli, si un Radu Mihnea, un Alexandru Coconul, apoi
chiar Alexandru I1ia, intors in stdpánirea din care fusese
izgonit cu rusine, in sfdrsit, Leon-Vodá. Toma, un Romdn
cu totul grecizat, avdnd de sotie o Levantina' de lege or-.
todo* Doamna Victoria, care a ddruit o frumoasd icoand
imbrdcata cu argint mAndstirii de maice Vifordta de ldngd
Targoviste 2,venird cu obisnuitul alaiu de Greci, pe cari-I
vor fi asezat si pe la mandstiri ca egumeni. Cunoastem
astfel pe un Partenie, care a fost episcop de Prespa
egumen la Snagov, egumen numit pe victfcl
(tipecnoticK1H))),
la 1628; pe VIddica Macarie) care stäted in 1629 la Dealu 3.
Se addugi o politicá financiará nedibace, care fdcea pe
boierii din treptele mai de jos strdngdtori cu rdspundere
ai ddrilor i apoi neastAmpdrul Olteniei, ca si dorinta de
a stapâmi a boierimii mai in vrdstä, depring cu rdz-
Mateiu al Mirelor, In Papin, Tesaur, T, p. 347 v't urm.
inscriptii, I, p. 97.
8 Llpedatu, Episcopia Strehaii, p. 7, nota 2.

www.dacoromanica.ro
280 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

boaiele, ce aduceau glorie si pradd, ale lui Mihai Viteazul,


oastea Iui de 50.000 de oameni era pomenità cu mandrie si
clurere 1. Astfel o seamd de boieri trecura In Ardeal, pribegire
care prevestià o schimbare de Domnie. Dusmanii, adäpostiti
acum peste munti, ai lui Leon-Voda eGrecub vorbiati,
pentru a-si indreptätl mai bine fapta si planurile, mai ales
de numdrul mare al Grecilor cari impdnaserd, pe langd
dregdtoriile Taai mdrunte, dar producatoare de venituri
bune, si clerul muntean, Impotriva hotdrarilor luate de
Mihai-Vodd.
Astfel Leon fa silit a strange el, Constantinopolitanul
prin crestere si inrudire, un mare Sfat de obste, cu eboiari
mari si mici si rosii si mazdli si loti slujitorii), Impotriva
eGrecilor tarigradeniD, de cari, dupd lndemnul pribegilor,
se plangea tara. Tema era eniste lucrure si obiceaiure reale
ce s'au fost adaos de oameni striini in tara Domnii Mele,
care obiceaiure nimenelea nu le-au mai putut obicini). S'au
,gdsit de vind Grecii chmdtari si uneltitori, «Grecii strdini»,
nu neamurile lmpdmantenite, ca al Cantacuzinilor, prin
inrudire si indelungata. petrecere Intre Romani , cari
eprecupescp si tulburd toate. Printr'o elegAturd si jurdmânt
mare), shvarsindu-se ceremonia afuriseniei de noul Mitro-
polit Grigorie, un Roma.n, pal poate chiar de Leon, cdci
pdstoria lui incepe la 1629 2, si de episcopii Teofil de Ramnic
si Efrem de Buzau, amandoi de acelasi neam Cu Mitropo-
litul, se hotdrâ scoaterea vinovatilor si intoarcerea elegilor
si obiceaelor bunep dela eDomnii bdtrani ce li se feri-
ceazd viiata lor». Pe &and Rosa, scutiti de once dijmd,
aveau sä dea numai cate 40 de ughi nu galbeni, ci lei,
cred In doud rate, la Sf. Gheorghe si la Sf. Dimitrie,
de fiecare ecalD, ale& unitate de cavalerie, cuprinzand mai
multi oameni, birul epopilorl era hotdrat la 60 de ughi
pe an. Suma e mare si face std. se Inteleagd cat li se lua,

1 Strassburgh, in Cipariu, Archivu, p. 44,


2 Lesviodax, p. 399.

www.dacoromanica.ro
GRECII LUI LEON-V0Di t RISCOLLA LUI MATEIll 281

.de pe spinare In vremea abuzurilor acum afurisite, cand


dadeau, pe ranga ddrile ce aphsau pe omul de rand : abir
de luna, galeatä cu fan, bou, oaie seacd, cal, miere, ceard.),
ddri speciale, eimprumutulD si abanii de cununie 1).
Cdlugdrii strdini, ecari au cumparat mAndstirile de le-au
facut metoase, ca sd li ja venitul, sd-1 scoatä dein teard,
Arginturile, i mosiile», vor fi Inlaturati, aducandu-se In
locul lor echlugäri rumani, cum au fost de veac),
vor dà seamd de averea incredintata. lor.
Se bid in acelasi timp m'asura, foarte insemnatd, de a nu
se mai al:ata cu simonie nici eparhiile : «Mitropolia, episcu-
pille, egumeniile sä nu se schimbe pre mita, ce sd fie pre
soborD. Patriarhul nu va mai «tremite aicea in teard nici
episcop, nici eguinenli. Tara va pdstra drepturile ei strdvechi
-de alegere, Biserica tarigrddeand fiind Indatorith a luà numai
zunostintä de ceia ce s'a fdcut in. sobo r si a *Mari pe ales :
nPrea cine va aleage eara §i, Sfatul Vlddicet sau egumen,
acela set fle, [ci] numa set tremip la Patriarhul, set dea
blagoslovenie, cum atï fost de veach.
Era prea. Varziu Insd : Leon cdza, i prin rdscoala. Mateiu-
Aga din Brancoveni cdpdta Domnia, inldturand pe Radu,
fiul lui Alexandru Ilias, numit i sprijinit cu armele de

Turci. La Poartd, unde merse pe la inceputul anului 4632,


-el se indreptäti tot prin prdddciunile Grecilor cari eau spart
gradina imphratului cu jahurile si cu toate rdutdtileD 2.

Editii in Mag. ist., I, pp. 122-5; Arch. soo. t. i lit. din kui, V,
p. 72 urm.; Buletinul funtlafiet Urechid, I, no. 1, p. 27 §d. urm.;
August Pessiacov, Acte i notife istorice (154(3-1761), Craiova, 1908,
pp. 50-3. Cf. Studii fi doc., IV, p. cmciv, nota 5.
2 Stoica Ludescu, in Magazin, IV, p. 319.

www.dacoromanica.ro
282 ISTORIA BISERICII ROMINEgI

CAP. II.
Ctitoriile lui Mateiu Basarab.
Mateiu-Vodd, anepotul lui Basarab)D, care amintià astfel,
In titlul säu domnesc chiar, o coborare din vechiul Basarab
Neagoe, a cdutat sä meargd pe urmele acestuia, imbogd-
tind numärul fru-moaselor cltidiri de bisericá si mdnästire
din tail. Cronica munteand, care cuprinde, cu privire la
Domnia lui, multe polite contemporane, Insird
care i se datoresc. La Campulung, a prefdcut vechea md-
ndstire domneascd. «a Negrului-Vodd), adecd a lui Nicolae
Alexandru Voevod, -Ingropat intr'Insa, mAndstire pe care
un cutremur o ddduse jos In Iulie 16281; e cea dintdiu
ctitorie a lui, facuta dela 1635 la 4636, prin lngrijirea bole-
rului din Cornäteni, Socol 2 Se pare eä biserica din Pitesti
pe care a Inaltat-o e Precista Veche, MIA inscriptie astdzi,
cad altd bisericd mai bätrAnti, Sf. Gheorghe, spune prin
pisania ei pdstratd ca are drept ctitor pe Constantin-Vodd,
cellalt Basarab, urmasul lui Mateiu 3 ; langa oras, Aga Buliga
Mai schitul care-i poarta numele 4, acelasi Lupu Buliga,
din Severin, mort, In luptd de viteaz la 1.655, caruia i se
datoreste si mändstirea Topolnita din *tile Mehedintului 5.
La Thrgoviste, fdrAnd din nou cetatea i Curtile domnesti,
Mateiu s'a Ingrijit sd aducä In stare bund i biserica de pe
l'Angd Curte, bisericti In care si-a ingropat fiul, tot Mateiu, ea si
Doamna, Efina supt un strdlucit monument de marmurd,
sdpat In Ardeal, si In care el Insusi gdsit cel d'intaiu
loe de odihn5.6.
A treia bisericd targovisteanä, pornita din evlavia
1 Inscriplii, I, p. 128-30.
2 Ibid., pp. 130-1.
3 Tocileseu, in An. Ac. Rom., VIII, p. 4. Data e 156; ibid.
4 ibid.
5 Inscriplii, I, p. 208 çi turn.
6 Ibid., p. 403 §.1 urm.

www.dacoromanica.ro
CTITORIILE LUI MATEIII BASARAB 283

moasä a unui Domn, e Sf. Constantin si Elena, Inältatä. de Ma-


teiu la 16501. A patra bisericä domneasch din oras, Sfanta Vi-
neri, are In ea mormântul ctitorei de-a doua, Doamna lui Con-
stantin-Vodä, Balasa, care a fost, ca i Doamna Elina, aa multe
moaste ale stintilor impodobitoare, säracilor miluitoare, credin-
lii dereapte rämnitoare i lucrure scumpe pururea lucratoare
si a toatä särdcimea, oameni pätimas, ca o destoinicä ajutätoa-
reD 2 Ea fdcii aici casele unui adhpost pentrLl säraci, precum
altul fusese fäcut la Simidreni, iar un al doilea ade'nnaintea
portii bisericii din mänästirea de la Argep, inch din zilele lui
Neagoe 3. Domnul moldovenesc din vremea lui Mateiu, Va-
sile Lupu, adäugi o nouä bisericá domneascä, a Stelei,
mitä astfel dupä vechea zidire 4 negustorului cu acest
nume 4.
Luati inainte de aceste exemple, boieri, ostasi, negustori
cheltuirà agonisita pentru clädiri bisericesti. Dimitrie Buzinca
Stolnicul a Idsat astfel biserica Sf. Dumitru5 din Targoviste ;
Radu Värzarul o bisericA a Värzarului, darâmatá Munazi
cApitanul de Sarbi Misco e pomenit In inscriptia dela Sf.
Nicolae Simuleasa ; la 1645 un iuzbasä de fustasi Ingrijik
pentru Domn sau vre-un boier mare, lucrul la Biserica Thrgu-
lui7, in acelasi oras. Socol insusi va ti Impodobit mhcar, daca nu
ridicat din temelii acea bisericä din mahalaua Targovistei,
In care membri din neamul lui se astrucau incä dela In -

1 lbicl., p. 116; II, p. 87 0 urm.


2 Bid., I, pp. 110-2; pentru cea d'intAiu bisericl, v Arch. ist. I 1, p. 22,
no. 34. Pentru altA Sf. ParaschivA, ca mormAntul unui Mircea-VodA,
bisericA azi distrusA, v. DrAghiceanu, p. 1. c., 21.
8 Privilegiu al lui Vladislav-Vodl Fentru ele ; Arch. ist., P, p. 104.
4 inscriplii, I, p. 112 0 urm. ; cf. Buletinul citat. Despre stilul acestei
biserici va fi vorba indatl, la caracterizarea arhitecturii rno1dovene0i
din acest timp.
6 lbid., II, 90-1.
6 lbid., pp. 88-9.
7 lbid., pp. 93-4.

www.dacoromanica.ro
284 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

ceputul veacului 1, si el e ctitorul bisericii, azi ddrâmate,


din Rdzvad 2.
Mai departe, biserica Santului Nicolae a Vornicului Manea
fù facutd din nou de cei doi soti domnesti, In 1653 3 Si Sfintii
Voevozi, ai cdreia rdposati ctitori ei nu sh stie cine sant),
trebuie sh fie din aceiasi vreme Mitropolia fù acoperitd
de Mateiu a doua oard cu plumb 5; poate dela el sd fie si
bazele crucilor de pe turnuri, In forma de turban, care zac
astdzi aruncate 6. Se poate zice astfel cà Mateiii-Vodd, care
a Indrägit Targovistea, stand In cuprinsul ei Intdrit mai
bucuros decAt in Bucurestiul slobod, ce se gisia supt ame-
nintarea Turcilor din Giurgiu, a fost marele ctitor monu-
mental al vechii resedinti domnesti.

In Ploiesti, tâ.rg nou din vremea lui Mihai Viteazul, biserica


clomneased e darul lui Mihai-Vodd ; prefácutd de niste negus-
tori de pe la jumdtatea veacului al XVIII-lea, ea däinuieste
pâ.nd. acum 7. Episcopia din Buzdu fil zidith din nou de Mateiu,
Ja 1649, adupd ce mai Intaiu au därâmat din temelie pre cea
veche, fdcutä de strdmosii deci de Neagoe Basarab
ilarsA si stricata de Mvälirile varvaricesti 8», de sigur pe
vremea ndvdlirilor tdtdresti din vremea lui Mihai Viteazul, care
IIi silit sä creeze o a doua Bdnie, de Rasara, a Buzäului
pentru aphrarea acestei margeni6. Tot vechiul Se-
rafim episcopal, acuma urmas al lui erà Stefan, ajuns apoi
Mitropolit, care urmase si el lui Efrem Trurdsel 1°, e In-
Bid., pp. 95-6.
2 DrAghiceanu, pp. 24-5; lnscripfii, II, pp. 271-2.
8 inscrigii, II, p. 89.
Ibid., p. 357.
5 Ibid., I, p. 117.
DrAghiceanu, 1. c., p. 11.
Inscripiii, I, p. 369.
Bid., p. 363.
g Hurmuzaki, XII, p. 373, no. cLxvin.
jO Leaviodax, p. 440. S'ar puta. insl §i o confuzie Cu Serafun epis-
copul din 4649 (ibid).

www.dacoromanica.ro
CTITORIILE LUI MATEIU BASARAB 285

senanat In inscriptia celei din urmh reclAdiri ca cincel:Mor


acestui Scaun 1». La Gherghita, veche resedinth domneasc,h,
din veacul al XV-lea, tar acuma tilrg de ostasi, de Rosi de
tara, cari erau meniti s'a apere acelasi hotar de chtre Mol-
dova, In 1641 se mäntuia. o cladire, Inchinath Sfäntu-
lui Procopie lupthtorul, Ingrijitor fiind C.hpitanul Iancu 2.
biserica din Tarsor, care aya cam aceiasi soarth cu
Gherghita, cäpAth ca nou ctitor pe darnicul Voevod, a
chrui pomand a fost Innoitä dupa douhzeci de ani de cMre-
urmasul shu Antonie-Voda 3.
In Bucuresti Matei ar fi adaus la bisericile domnesti mai
vechi, a Curtii, a lui Mibai-Vodä, a Radului-Vodä, din
care douh erau mändstiri, biserica Shrindarului, si ea cu
egumen, biserich-mänästire astdzi desfiintath, rara a se pästra
mhcar piatra lämuritoare de de-asupra usii ; Särindarul
lipseste insä din Insemnarea zidirilor lui Mateiu pe care a
cuprinde cronica. terii Plumbuita, lang,h orasul de Scaunr
a fost inoitti de dansul5. La Slobozia lui lenachi, orasul
Sloboziei,care Inca de pe atunci, supt Mateiu-Vodd, ajunsese
a fi un loc de tärguieli In margenea BArAganului, se zidi
iaräi o bisericà domneasch, a chrei inscriptie n'a fost cu-
leash inca i publicath ; sthpänul mosiei fusese Ienachi,.
ziditorul mänhstirii Sf. Saya din Iasi 7.
In Craiova, mosia celor de un sange cu Domnul bogat in cti-
torli, a Craiovestilor depe vretnea lui Neagoe-Vodä, Mateiu inoi-
biserica domneaschl, adecä biserica acelorasi Craiovesti, Sf.

1 Inscriplii, 1. c.
2 Ibid., II, p. 3.
3 lbid., pp. 4-5 si Cronica lui Ludescu, 1. c.
4 Magazinul istoric, IV, pp. 320-1. Nedelcu Miliiceanu §i Anca fá-
euserl aici fria de pe vremea lui Vlad CAlug&ral biserica Sr. Gheorghe-
Vechiu, unde slujiau, apune o inscriptie de mornint mai xtoul,
tropoliti; Inscrip¡ii, I, pp. 241-2.
5 Inscripiii, I, P. 82.
e V. Cronica, 1. c.
7 CalcItoriite patriarhulut Mac.arie, pp. 254-5,

www.dacoromanica.ro
286 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

Dumitru, care a fost datd la pamant i scandalos rerkutd In


%ilele noastre 1. Pe local unde Mihai-Vodd lsi avuse lagdrul
de observatie impotriva Turcilor, la Carachl, ajuns astfel un
targ pentru mosnenii din phrtile Romanatilor, Mateiu fácil
niste curti, ale cdrora ruine se aratd Incá, si o bisericd, pe
temeliile aceleia care fasese ziditd mai de mult, de Banul
Barbu, a cdrui stäpanire se lntinded i pAnd aici ; e biserica
nitui sfdnt de oaste, Sf. Gheorghe 2.
Apoi, la turd, pe câmpul luptei dela Cdhydreni, la care va fi
luat parte si el, in tineretd, Mateiu orandul sd se facti o bise-
chiar lä.ngb." zidul unde s'a hotärdt norocul ; nimic n'a
mai ramas Insd din ea 3. in margenea unuia din lacurile
judetului Ilfov räsdri prin jertfa lui de bani mandstirea
Cdlddrusanilor, care-i poartd incd inscriptia de amfnare.
rot In ses, la Pldthresti, ctitoria lui se pdstreazd inca;
alt mucenic ostas, Sf: Mercurie, are aici hramul 4. in mar-
genea Moldovei, el aminti la Mdxinenii din Rdmnicu-Sdrat
locul unde ea tábárdt prea malul STretuluiD, Inlocuind o
Mata cocioabd «de nuiale i lipitrt cu luti printeo fru-
moasd bisericä de piatrd, a cdrei soartd n'o mai stim astäzi,
când i s'a desrdcut Ingrijita inscriptie In cinstea Sf. loan
Botezdtorul, ce se pastreazd In micul Muzeu bisericesc
din Sinaia 5. Cu prilejul acestui rdzboiu Impotriva vecinului
zelui räu din Moldova, oastea lui Mateiu, e Ungurii si Mun-
pustiind, «ca si pägAnii Tatarb, prdeld schital late-
meiat de cdlugdrul Partenie dela Bisericani, la Babe, pe rdul
Putna Mateiu se a pentru acest pdcat fácut de ostasi ce
mergeau supt steagul lui, si el ajutd deci pe Partenie
facd alt schit, esupt muntele Zboina, pe räul Dobromirulub,
.cu cheltuiala Gálughrului insusi si a mopeanului Negrea
din Vrancea, ha chiar cu ajutorul eTarului muscdlesc»,
V. ibid.
2 inscriptii, II, pp. 59-60, no. 459.
8 Cronica, I. c.
4 Inscriptii, II, p. 6, no. Iv.
lbid., p. 97.

www.dacoromanica.ro
CTITORIILE LUI MATEIU BASARAB 287

!rala pomenire a inrauririi religioase, prin pomeni mari si


dese, a Rusilor din Moscova 1. Pe la 1640 biserica schitu-
lui Sovejei era gata, dar Mateiu luä asupra." -si a o face si mai
mare, acum cand se Imphca.se ca Vasile Lupa, i astfel,
Ape un loe vranceann al Moldovei, supus aprea-iubitului
sdu frate», dusmanul de ieri si de mane, Mal el la
1644-5 acea mdastire a aDobromirii din Sovejav care std
pana astdzi 2.
In muntele principatului sdu, Mateiu zidi mAndstire mare
§i frumoasd, cu un puternic turn de clopote si de strajd,
Ja Brebul Prahovei, ispräsitd la 1650 3; biserica fù Mere-
dintatd celui d'intaiu egumen, Vasilie, poate acel ce se aflä.
la Plätdresti in 1646 , de cdtre ispravnicul de cdpetenie
al zidirli, Cdpitanul Mogo; sfinti purtdtori de sabie, (cele
fdrä de trup puteril ale arhanghelilor, Mihail, Gavriil, Az-
rael sau Ozriil Rafail, au paza ldcasului4. La a Negoiesti,
pre apa ArgesuluiD se aminteste iardsi5 o mändstire a lui
Mateiu ; satul se afld In judetul Arges, dar'panä acum n'avem
§tiri asupra bisericii de acolo, care-si va fi pierdut chiliile
cdlughrilor dispäruti.

Grija cea mai mare a avut-o insd, fireste, Mateiu pentru


Oltenia lui. Aici Moleste el biserica fdcutä. de Craiovesti la
Brancoveni, leagdnul sdu insusi i mosia sa de cdpetenie
la dánsa se lucra In anii de pribegie si lupa ai ctitorului 6,
§i turnul cel mare dela poarth, asemenea ca acel dela Brebu,
aminteste stilul obisnuit supt Matei Basarab, care, In ceia ce
priveste aceste puternice turnuri dela Intrare, se inspirase
dela acela, vechiu si vestit, din Campulung. În ses, el mai

I Melchisedec, Cron. ROM., I, p. 260 §*1 urm.


8 Cf. Inscripfii, I, pp. 24-5; Studii fi doc., VII, p. 315, nota 1; Mel-
Chisedec, 1. c., p. 267.
8 inscripta, II, pp. 43-4.
4 lbid.
6 Cronica, 1. c.
inscriptii, II, pp. 72-3.

www.dacoromanica.ro
288 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

zideste o manästire la Sadova, iar in munte, pe MO Gura


Motrului, isi face In Arnota un Idcas de ingropare, ingusth
clddire umbroash, pe un vArf de muncel, cu pridvor inchis
zimti de caramidd scoash cu unghiul In afarä. ; aici se si
vede mormântul, shpat in marmurh, cu o pompoasä inscriptie
slavoná in stil inalt, al ziditorului, langh care, jos pe phmânt,
e piatra tathlui shu 1. Strehaia, altà ctitorie a Craiovestilory
e Melia din nou de Mateiu, care-si simtià parch datoria
de a inoi pretutindeni urmele neamului puternic i vestit
pe care-1 reprezint5.2 Îri sfärsit, in forma ei d'inthiu,
ndstirea adintr'un Lemn» a fost ridicath, de piatrh3, ea
tot numele mostenit dela un umil lhcas mai vechiu, tot de
Mateiu, cel mai darnic dintre toti ctitorii de mdrastiri
biserici de panä. atunci.
§i urmasul marelui Domn a dada, mergindu-i pe urme,
sesul muntean, la Dobreni, se vede biserica Inhltath de
Constantin Basarab, kind numai boier inch, in satul under
maich-sa Elena trdise ca fath de preot, destul de frumoash
pentru a robl pe Radu-Vodh Serban4. La Jitianu
Craiova, azi ruina dela (Balta-Verdep, e ctitoare Doamna
lui, Balasa 5, care dädii un sicriu strhlucit, de metal lucrat,
moastelor dela Bistrita 6. i, In sfärsit, Inshsi viitoarea Mi-
tropolie a Bucurestilor, al chrei stil nu 1-a schimbat esentiai
reparatia dela sfdrsitul veacului al XVIII-lea, e ctitoria acestui
Constantin Basarab 7, care ar fi fäcut poate si mai mult dach
infrangerea nu 1-ar fi aruncat intr'o pribegie care-i add
si ea prilejul de a reface biserica episcopalh din Muncaciul
Maramuräsului, la 16618.
1 ibid., I, p. 203 §i urm.
2 Ibid., pp. 210-11.
8 Ibid., p. 481 i urm.
4 Ibid., p. 89; an. 4848.
6 Cronica, p. 336: inscripii, I, p. 197.
8 InscriNii, I, p. 197.
7 Ibid., I, p. 239 i urm.
8 Studii §i doc., XII, pp. XLVII-VIII; inscriptia in Basilovits, o. c., I,
PP. 100-1.

www.dacoromanica.ro
CTITORIILE LIJI MATEIU BASARAB 289

Pe langh bielsugul de zidiri pornite din mdrinimia evla-


vioasä a lui Mateiu lnsui, boierii, mai shraci acum si mai
ingustati in toate, zidesc mai putin declt marii boieri, bogati
aproape färd stäpan, cari fac sá li se aminteasca numele
In cladiri bisericesti de-a lungul veacului al XVI-lea. La
Tinthreni se eeteste in pisanie numele lui Mihai Cotofeanu ;
Bunea GrAdilean u d'al:leste in Dambovita mdirdstirea care-i
poarta numele Lhculetele se. atrihuie lui Matei insusi, de
nu e cuprinsh. in lista din cronica terii 2.
Se inai aminteste biserica din Secuieni a Postelnicului
Neagoie, rhinash'n mare parte asa cum a tOst la inceput 3.
Curivaza cladire dela Balteni in Ilfov, al chrei pridvor pe
stalpi lnoirea de capetenie in aceastä epoca'. urmeazh
in dreapta si in stanga, oprindu-se munai la rotunzirea
stranelor, erà insa inantuita pand la 4626 de unul (Entre
cei mai lnsemnati boieri pe cari Matei Ii mosteni din epoca lui
Radu Mihnea, eRadu-cel-MareD, al chlugärilor si acesta,
de Hrizea Vornicul cel Mare 4. in 4641-2 se isprAvi biserica
din Filipestii-de-targ, fh.euta de bogatul boier de vith cons-
tantinopolitana Constantin Cantacuzino Postelnicul si de
ginerele acestuia, Dumitrasco Filipescu, ale chrui case in
ruina 8e si vhd langa malul apei vecine 5. Ceva mai de-
parte, boieri inhrunti de-ai lui Mateiu fac,- inch din 1636,
biserica dela Chline§li o A.ceiasi ctitori ca la Filipesti Inalla
mhndstirea Marginenilor in locul uneia mai vechi, a boierului
Draghici 7. Udrite. Nhsturel, fratele Doamnei, Fácil biserich,
ajutand i aceasth &n'A a sa, in 4641, la Fierdstii din Ilfov 8

CE'. Studii fi doc., V, p. 142; Dragliiceanu, o. c., p. 32.


2 Draghiceanu, p. 28.
Inscriptii, II, p. 277.
4 Ibid., 11, pp. 109-10; Buletinul Ilion. htorice pe 1908, no. 3.
5 fbid., p. 263 fi urm.
6 Ibid., p. 265.
7 Ibid., I, p. 92 i urm.
lbid., I, p. 90 fi uno.: Vasiliu Nasturel, in Albina, pe 1906.

www.dacoromanica.ro
290 ISTORIA BISERICII ROMINErI

Se pare in sfdrOt ch Mitropolital Stefan a cheltuit cu biserica


Adormirii in satul Costestii, unde el se nhscuse ca fiul shte-
nilor Dimitrie si Dimitra

CAP.. III.

Petru Movilá, Mitropolitul Chievului.

Clerul innalt a fost alchtuit, In aceasth erà a lui Nlateiu-


Voda, cu o singurd esceptie, din RomAni. Mitropolitul Gri-
gorie, care unse pe Domnul voit de OA, nu trhi mult dupà
schhnbarea politich din 1632 (-1637). Intrebuintat in solia de
impäciuire trimeash de Leon-Vodh, la pribegi2, el puteà fi
bdnuit de noul staphnitor al terii, dar nu fa silit astfel
pärdseasch. indath Scaunul.

Phstoria lui dela 1632 inainte se inseamna mai ales prin


pätrunderea, Intdiu la acest principat, a noului curent ru-
sesc, pornit din Chiev.
Pe cand prelatii greci doritori de pomene, un Averchie
de Berrhoea, un Paisie de Salonic, un Iosif de Sevastia,
alergau la Moscova, unde se certau intre ei dela banii evla-
viei muscdlesti 3, miscarea de inviere a ortodoxiei släbià in
terile Coroanei polone, uncle unul dintre hirotonisitii lui
Teofan de Ierusalim, Meletie Smotritchi, cu toate drumu-
rile sale in Rdshrit, treca la Unirea cu catolicii 4. Ivirea
unei rnarturisiri de credinth Cu caracter pronuntat calvi-
nesc supt numele Patriarhului constantinopolitan Chiril,
care nu in zddar avuse indelungata lui prietenie cu amba-
sadorul olandez i cu cel arcielean la Poarth, facii pe multi

1 lnscriptii, II, pp. 331-2.


2 V. Studii §i doc., IV, p. CLXVI.
a Chrys. Papadopulos, p. 69, nota 2.
4 lbid., p. 68 i urm,

www.dacoromanica.ro
PETRU MOVILL MITROPOLITUL CHIRYULUI 291

BA-si piarda increderea In siguranta indreptarelor rAsAritene.


E atlevArat cit Teofan veril din, nou pe la noi, tocmai In
.ajunul tulburarilor muntene, la 1630, si cana sa risipeascá
nemultrunir'ea i tulburarea pe care le cäsunase de,claratia
Ecutnenicului 1, dar Lukaris era de fapt un partas al ideilor
calvine, cutn se vede si din declaratia pe care o facit prie-
tenu lui situ olandez la '1622: Fie sigura evlavia cretina
d- tale eiS. ne leaga ratiunea religiei evangelice i ne
une:-;te strans ca membre vii ale trupului mistic supt Dom-
nul liristos, capul nostru, cu voiv 2 Murind la 1631. by
Doretchi, cel Mitropolit de Chiev din sirul cel nou,
tan statornic in credintele lui, desi nu tocmai energic,
soarta pravoslavici trezite de Teofan in aceste phrti ru-
sesti de Apus atarna dela persoana acelui ce va fi ales ca
urnms al ráposatului arldepiscop. Noul rege Vladislav re-
cunoscù Rusilor din Polonia dreptul de a-si pastra legea
si de a-si avea chiar patri' episcopii, dar el cera sa se
uleagrt din nou arldereii Disericii agrecesti» din Statele sale.
Astlel Isaia Copinschi, ales la moartea lui Iov, trebul sh-si
päraseitsca Scaunul si in locul lui veni acum Petru Mo-
villi la 28 April 1633).

Era until din tiii lui Simion Movild si al Marghitei ; se


nAscuse la 21 Decernbre 1596, la sfArsitul celui de a-1
doilea an din Dornnia lui leremia-Vodä, unchiul su.
un copil de nouh ani cand 0.0.1 säu isi tncepù Domnia,
care tinù doar cateva luni, mäntuitä printeo moarte na-
prasnica. Fratele lui alai mare, Mihailas, avù o stäpAnire
si mai scurtii, in luptä cu vhrul sau Constantin, si el se
stànse peste putin la Targoviste. Petru, sau, cum i se ziceà
inch atunci, Petrascu-Vodd, care nu-si aratase pofta de
Bid., pp. 69-70; cf. Ghenadie Enaceanu, Petra Moya, p. 285.
2 «Pro certo nam habere debet christiana pietas vestra quod religionis
evangelicae ratio nos conglutinat et tanquam viva membra corporis
mystici sub Christo domino capite stricte coniungit vobiscums ; Studii
fi doc., IV, p. 182, nota 1.

www.dacoromanica.ro
292 ISTOPTA BISERICH ROMANESTT

Domnie, puta sä. se Intoarch deci In vremea lui Constantin


Movilä pentru a vedeä. Sucevita, ctitoria neamului silu,
4610.
CAnd alt frate al säu, Gavril, cApätä. la 1.618 Tara-Ro-
maneascil, Petra si un mai mic flu al lui Simion-Vodä,
Moise, se adApostirá pe lAngä, dAnsul. Dar fuga lui Gavril
In Ardeal, In vara anului 1620, aruncä pe tAndrul aVoi-
vodiciD, fecior de Domn adecd, iark3i intre Poloni si Rusi,
In felul cärora fusese crescut, de un cima. (lela stavro-
pighia din Lemberg, InvdtAnd limbile terii si latineste 1. Fa-
milia lui ständ In Lemberg, el a putut sil urmeze si la
scoala de acolo, alhturi cu alti tineri Moldoveni, si chiar cu
Grigore, fiul lui Nestor Ureche si viitorul cronicar 2.
Petru Movild petrecii un timp pe längä Hatmanii poloni
Zolkiewski i Chodkiewicz, un prieten al neamului sau,
fárä a mai rdvni, in Moldova sau in Tara-Romäneasch,
mostenirea lui Simion-Vodd. in 4627 Insä, Mitropolitul lov
cästigä pentru cAlughrie su/letul acestui tänär, care ayeà
ca bunic pe cillugtirul Ioanichie, ca tatä si unchiu pe cti-
torii Sucevitei, ca mamä pe chlugArita Melania, si pe cara
multe suferinti si prigoniri 11 dezgustaseril de viata mire-
nilor si de o tarä. In care nu-si puted allà rostul. Dela In-
ceput el fd sfintit arhimandrit si pus in fruntea lavrei din
Pester'á dela Chiev, pe care Patriarhul de Constantinopol
l'Acuse stavropighie, smulgänd-o de supt ascultarea episco-
pilor ortodoxi, de teamä sil nu cadá, In mäna celor uniti 2
La 1629 el fû onorat cu titlul de exarh patriarhal, care-i
&Mea o situatie exceptionalà4.
Acuma el puse in lndeplinire gändul de tipografle pe care-1
avuse si Ieremia-Vodà, Biserica ortodoxa din Rusia avAnd

Ilurmuzaki, Supl., 12, pp. 317-8, no. cxcvnt.


2 Ghenadie Enkeanu, o. c., pp. 165-6 Prinos Sturdza, p. 204 §.1 urm,
8 Glienadie Enaceanu, p. 168 §*1 urm.
Chrys. Papadopulos, p. 7 L Vara sa mAritatà Cu Wisznoviecki a
trei mthAstiri in epathia .Chievuld. (Bis. ortodoxti, VIII, pp. 7-8).

www.dacoromanica.ro
PETRU MOVILI, MITROPOLITUL CHIEVULUI 293

neapáratä nevoie de dirti slavone sigure, f t'ira nicio inrau-


rire a Unitilor Mitropolitului din Lemberg, care-si aveä o
tipografie slaba la Sniatyn i Crilos. Poi Rusi, fratii Berânda,
dintre cari unul, Pavel sau Pamvo, a tiphrit in 4627 si un
dictionariu slavon-rusesc pentru usurinta intelegerii Scrip-
turii si vechii literaturi In leghturh cu dánsa, impreunh
cm un al treilea, Taras Zemca 1, Incepurh lucrul folositor de
suflet. Materialul, asriftul)), erh al tipografiei lui Ghedeon
Balaban, Mitropolitul unit, si-1 scoseserh In vanzare moste-
nitorii.
Dela 1624 pAnh la 4640 teascurile lui Movilà lucreazh
singure, spre folosul anatiei rusestiD, apoporului nostru
rusesc», cum serie acum feciorul de Voevod moldovenesc 2,
si al tuturor ortodocsilor cu limbh de Stat si Biserich sla-
vonh,o suma de chrti pentru slujb5., ca i pentru luminarea
minii asupra adevärului legii crestinesti intelese apravo-
slavnicp. Se da, ca In sirul de tiphrituri slavone dela ince-
putul veacului al XVI-lea, pornite din Cetinie si urmate la
noi, apoi in Ardeal, un Liturghieriu, care ajunse la a treia
editie, o Psaltire, de trei ori tiphrith, un Minologhiu, cu slujba
serbálorilor, un Octoih cu trei editii apare la Lemberg
un Triad cuprinzand chnthrile cele mai insemnate ; si el
are douh editii apoi un Antologhion, cu «molitfe i invath-
turi duhovnicesti spre folosul sufletesc al spudeilom, al sco-
larilor säi, cari erau sä fie cei d'inthiu clerici chrturari in pártile
rusesti, un Acaftist doud editii , un Nomocanon (1629), un
Imnologhiu, un Evharisteriu, un aCanon pe scurb, un Slu-
jebnic (1638), un Evhologhiu, Evanghelia si Cazania, Evan-
ghelia cu tale a lui Calist patriarh de Constantinopol
(4637). Traducen i sau prelucrhri, fácute de Petru Movilà
insusi sau intru cinstea vredniciei sale arhieresti si strAlucitei
sale obársii domnesti, se dau in acelasi timp, precum Agapit

V., pentru Pamvo, Gr. Cretu, Lexicon slavo-romdnesc de Mardarie


eozianul, Bucuresti, 1900, Prefata.
2 Hurmuzaki, Supl., 112, pp. 596-9.

www.dacoromanica.ro
294 ISTORIA BISERICII ROMANESTI
,

11 Doro ftei (1628), Crucea lui Hristos (1632), Euf onia (1633),
Paramitia si Macarie Egipteanul (1634), Litosul, «Piatrav
Impotriva Unitilor (in limba polo*, afarh de un Pateric
polon, de aChrti ale minunilor in aceiasi limbh si de mici
lucrtiri ltiudätpare ale scolarilor din mhnhstirea aFrAtieb,
acea Braca, a chrei Insemnatate culturalh se incepe acum 1.

CAP. 1V.
tnrdurirea lui Petru Movild asupra Bisericii muntene.
Curentul noil elino-slavon de supt Mateiu-Vodä.
Multe din manuscriptele pe care egumenul dela Pecerscar
apoi eMitropolit de Chiev, Haliciu si toath Rusia», le intre
buintä pentru editiile sale, erau culese din terile noastre,
care vor ti pierdut cu acest prilej o parte din boght.iile lor
literare si artistice. Miron Barnovschi, o ruda a thntirului
Mitropolit el zice2 lui Ieremia-Voc1ä aunchita, asa incht
li venià vhr, primar sau al doilea, lui Petra , li trimese,
pentru tiphrirea Octoihului, la Lemberg, un manuscript moldo-
venesc, din Neamt, si cartea de cânthri iesi in douh forme, un
numär de exemplare avand, nu stema Mitropolitilor Chie-
vului, ci aceia a Domnilor Moldovei g. Acestea din urmä
se vändurà deci In stilphnirea lui Miron-Vodli, care, sti mai
fi rhmas Domn al Moldovei, ar fi sträns si mai mult legh-
turne bisericesti cu acest Chiev al reformei bisericesti, al
Invierii slavonismului, peste care phstoriä acum, cu ingh-
duirea regelui Poloniei, o rudh asa de apropiath. Clnd Moise-
Vodh, fratele lui Petru, chphta Domnia In 1630, o tine
pänä. la 1631, Intirchndu-se dela 1633 la 1634 , In si mai
mare numär vor fi intrat chrtile din Rusia dincoace de
Nistru.
1 Picot, Pierre Movild, in Legrand, Bibliographie liellénique, IV.-
2 Inteun document inedit.
3 Picot, /. c.

www.dacoromanica.ro
INRAURIREA LUI MOVILI ASURA BISERICII MUNTENE 295

Dar, cu toatä apropierea, cu toate leghturile de s'Auge


Intre Mitropolitul rusesc si doi Domni ai Moldovei, In Tara-
Româneasch Intäiu aya Inräurire vdzutä mirarea ce fusese
inceputh. de Teofan lu sens aelino-rusl i urmata in sens
aruso-elim, M'A a se hilatura atingerile cu civilizatia latina
crutandu-se Intru câtvà susceptibilitatile catolicismului
oficial, de Petra Movild.

Mateiu-Vodh, om de tara, care yola sä vadä tot oameni de


tara in jurul lui, nu prigonl cu inviersunarea ce s'ar putea
crede, rosturile G-recilor la noi. Un Patriarh de Alexandria
murl pe vremea lui In Tara-Româneasch, la 1639 1, si anume
Mitrofan Kritopulos, unul dintre cei mai invätati clerici
greci din acest timp, un fost scolar dela Oxford, autorul
unei 'Op.oXoyEce, unei Mdrturisirb de credinth, trebuitoare
In acest timp cand calvinismul cotropitor ameninth vechiul
Räsarit 2 La Margineni erà ca egumen, cAnd manhstirea
fa t'Acata din nou de Constantin Cantacuzino si Dumitrasco
Filipescu, un episcop Partenie, Grec färä ìndoial, cu Scaunul
episcopal prin vre-un Tinut räsäritean, in partibus 3. Va fi
primit cu cinste pe Grecii cari mergeau la Moscova, de
dorul pomenilor si de dragostea pentru cultura elenich,
pentru ortodoxia curatä : un Iosif daschlul, un arhimandrit
Antim, un arhidiacon Neofit, un Teofan de Patras (1645),
un arhimandrit Venedict, cari, ca sa ajunga la Tar si la
noul shu Patriarh, trebuiau sä treacä neaphrat prin Tara-
Româneasca si Moldova 4. Urmasul lui Teofan, noul Pa-
triarh de Jerusalim, Paisie, isi faca la 1649 drumul pe la
noi5, la inceputul calatoriei sale triumfale prin Ucraina
Cazacilor si Moscovia Tarului. Si un fost Patriarh de Cons-

papadopulos Kerameus, "Igp. 116X., I, p. 349.


2 V. Michalcescu, Die Bekenntnisse und die toichtigsten Glaubens-
zeugnisse der griechisch-orient. Kirche, p. 183 i urm.
3 V. §i mai sus, p. 289.
4 Chrys. Pa padopulos, p. 72 i urm.
5 lbid., p. 76.

www.dacoromanica.ro
296 ISTORIA BISERICII ROM ANES.TI

tantinopol, Anastasie Patelaros, care merse la Moscova sä


se inteleagh cu Patriarhul «iuhitor de Greci) Nicon, Mai
Romanilor cinstea, mai mult sau mai putia costisitoare, de a
petrece In mijlocul lor, la 1653 1 ; cu opt ani inainte, in
Februar 1645, el era in Moldova de mai mult timp, gonit fiind
de acasd de «creditorii agareni i jidovb 2: stätù in adevär, la
Galati, in mändstirea Sf. Nicolae, dela 1642 la 4654.
Curtii erà pe vremea lui Matei, a simplului boier oltean
Predicatorul
färä lnrätäturä i mandrie, insusi viitorul arhiepiscop de
Gaza, Pantelimon, apoi Paisie Ligaridis, un Hiot care Meuse
studii bune la Roma, In scoala de convertire a Sfântului
Atanasie, In care fù crescut cii chelluiala vestitului Leon
Allatius 3,i petrecuse multi ani In Rdshrit ca misionariu
secret al Unirii Grecilor Cu Roma. In Tara-Romaneascd
veni el numai in 4647, ajungand indatd dascäl, hierokyrix,
adecd propoveduitor, «crainin de cele sfinte, pand a nu
impreunä cu Paisie, la Ierusalim, unde-si urmd ca-
riera 4. Mateiu pldti i pentru scrierea de frumoase manu-
scripte grecesti care si azi amintesc Räsdritenilor numele.
Dacd el insusi nu mai Inchind mändstiri la Locurile
Sfinte sau in alte pärti grecesti, mdrgenindu-se numai a
face daruri esi la Sfântul Ierusalim si la Sfäntul Munte
intealte pdrtil6 nu opri pe boierii sdi de a face.
inchindri : astfel vkluva lui Mihai Cotofeanu i fratele lui,

Aid., p. 84; cf. si Papadopulos Kerameus, Bta., tabla ; Comnen


Ipsilanti, pet& r4v acoatv, an. 4654: Càlátoriile lui Macarie, p. 2
notele d-rei Cioran (dupA Papadopol Calitnah, in Conv. lit., XXIII-IV).
2 melchisedec, Notite, pp. 208-9.
8 Chrys. Papadopulos, p.88 si urea. N'arn avut la lacktinAnk studiul
despre Ligaridis pe care L. A. Lavrovschi I-a tipArit in Analele» Aoa-
demiei din Petersburg pe 4889.
4 Y. i Legrand, l. c., pp. 20-1.
5 Papadopulos Kerameus, o. c., III, p. 223. Cf. si p. 438 (780);
III, p. 499 (3); IV, pp. 40 (26), 171 (496), 338 (365); Lampros, o. c.,
pp. 217, 363 (pentru Moldova).
6 Cronica, p. 321.

www.dacoromanica.ro
iNfUURIREA LUI MOVILi ASUPRA BISERICIL MUNTENE 297

Dumitrasco Spineanul, dtiruird Patriarhia din Ierusalim cu


mAndstirea olteand Tântdreni 1.

El primi deci cu pldeere la dänsul pe Grecul Meletie,


ndseut In Macedonia, cdlugtir la Atos, in mdmästirea Zo-
grafului, fäeuth de Stefan-cel-Mare, si care, de dragul mes-
tesugului tipograflei, fusese si el la Chievul lui Petru Mo-
vild B. Meletie fù numit de Mateiu, pentru huna sa rän-
duiala chlugireascà si cunostinta sa de elineste si slavo-
neste, egumen, andstavniel la mändstirea Govorei, dar poate
mai Intäiu la aceia, abia mäntuith din lucru, a CAmpulun-
gului, de unde vedem apoi ischlind greceste i pecetluind sla-
voneste rävase romänesti cdtre Brasoveni, ce par icoana cul-
turald a timpului 3 pe un alt egumen grec, Melchisedec. Odatd
asezat In Oil, Meletie sfAtui pe Domn ca, pentru mdrirea
lui, pentru binele ortodoxiei i pentru cAstigul Vistieriei
domnesti chiar, sä Inceapd a tiptirl cärti bisericesti slavone
pentru peninsula balcanied, In care produsele tipografiei lui
Petru Movild puteau sträbate numai cu greu.
Pe atunci tipografii dela Chiev allaserd urmdtori si con-
curenti. Astfel la Lemberg si la mändstirea Cutein 4, se por-
niserd la lucru mesteri, cari dädurä dela 1636 inainte cdrti
slujbh, precum Antologhiul din Lemberg (1.628), apoi Octoihul
Triodul, din 1640-42, sau &M.O de petrecere sufleteascd,
cum e vestita poveste a lui Varlaam çi loasaf (1637), lu-
crare a cdlugdrilor din Cutein. Vânzarea cartilor bisericesti
se fd.cea rdpede si bine, si unele din ele avurd, cum s'a
vdzut, ale trei editii. Ideia lui Meletie, sprijinith, färd In-
doiald, si de fratele Doamnei, Cämardsul Udriste 5, Iorest,

Studii fi doc., V, p. 142.


2 Bibliografla romcind, I, p. 106, no. 36.
8 Bra§ovui §i Romanii, pp. 129-31. Una din scrisori poart4 data
de 164-6.
Asupra intemeierii areia v. Bis. Ort., VIII, p. 97.
V. i Studii gi doc., IV, p. maxxiv.

www.dacoromanica.ro
298 ISTORIA HISERICII ROMANESTI

Oreste sau Uriil, In toate limbile pe care le sta. , care


fticuse studii In Rusia si stia desävarsit slavona cea mai
infloritä, fù primita i i se add sarcina aducerii tipogra-
filor si a asriftului) : prin tovardsul sdu Nectarie din Pe-
lagonia, cttlugdr dela Cdmpulung stramutd astfel in m6.-
nästirea luí pe Timoteiu Alexandrovici si Ivan Glebcovici,
cei d'intaiu tipograll. din aceastd noud epoch' ; ei cäpdtard
tain si se pornira la lucru in 1636, alegind o carte care
nu mai apdruse pand atunci, Trebnicul 1. Cand aceasta
isprdvitd, la 30 Iulie, cei doi Rusi, supt ingrijirea Grecu-
lui, incepurd o Psaltire din Psaltire iesiserd numai doud
editii rmesti ; o a treia ieì insti indatd, cdt se lucrà cea
munteana, la Mohiltiu, unde se asezase o aslugdo a lui
Petru Movilä. Ea aptird la 1637, si in 1638 Stefan din Go-
vora Incepea lucrul la o a dom. Psaltire, care trebuia sä.
cuprindd si un Sinaxariu. Schimbarea Mitropolitului aduse
lush scriderea râvnii, si cartea iesi la lumind numai in 1641,
La Govora incepuse astfel incd din 4636-7 tiparul ronA-
nesc.

Grigorie Mitropolitul murise : dupti datinä ca si dupä.


ajutorul pe care-1 (Muse cauzei lui Mateiu, trebuia
urmeze episcopul de Minnie, patronul caligrafilor, indem-
nätorul la scris al lui Moxalie si unul dintre cei d'intaiu
ctitori ai limbii romanesti in BiserickTeofil Bistriteanul,
La 1637 el era. Mitropolit i pästrd carja pand In 1648.
Pe vrernea lui, cum am väzut, tiparul, care pornise supt
inraurire româneascd de peste hotare, venità din Rusia lui
Petri' Movild, acum arhiepiscop de Chiev, urmeazd. Noul Mi-
tropolit nu-i era inceptitorul, cdci lucrul lncepuse la Cdmpu-
lung, In chiliile dela mdnästirea domneascd, Indatti dupd,
refacerea zidurilor ei de cdtre Mateiu, la 1636; Teofil, Oltean
prin obarsie ca si prin Indelungata lui pdstorie la Minnie,
1 Bibliografia romdnit, 1, pp. 103-5; cf. pp. 529-33; Arch. soc.§t.
lit. din Icqi, IV, p. 321 i urm. Pentru o editie pregltitl la MoscoVar
Muraviev, p.181.

www.dacoromanica.ro
fIgRAIIRIREA LUI MOVILÀ ASUPRA BISERICII MUNTRNE 299

alege In loc mrmastirea G-ovora, a lui Radu-cel-Mare si, de sigur,


dreasrt si ea de Mateiu. intean timp cand Domnii se gandiau
a rändul viata calugarilor si a introduce norme de legalitate
si moralitate superioare datinei in viata publica, cand ei
!si luau in carinuirea lor atitudini imparätesti, canoanele
bisericesti trebuiau cunoscute. Se mai adauge cà nomo-
can oan e bizantine fusesera tiparite In Rusia polonä la 1620
si 1624, dand u-de si o a treia editie, de Petru Movild
la 1629. Lasand deci neisprävith In Sinaxariu Psaltirea sla-
vona pe care o lucraserä mesterii de tipar ai lui Vodä la
Govora, in April-Iunie 1638, Teofil dä,dù Intaietate unei
traducen i de m'Inane pe care o avea dela cärturarul säu
din Raninie, t1oxuIie. Astfel apard la 1640 cel d'intäiu No-
mocanon, era d'intaiu Pravilä in romaneste, supt titlul :
aPravila, acesta ieste direptatoriu de leage, tocmelea sfin-
tilor Apostoli, toemite de 7 säboara, catre aceasta si a prea-
cuviosilor parinti, invatátorilor lumieD.

La inceputul lui Septembre 4640 prin moartea lui Ghe-


nadie 13rad Scaunul Balgradului era vacant, si filtre aceia
cari-1 ravnira, cerandu-1 dela superintendenta calvind care
hotärià mai In toate privintele asupra lui, a fost si tipo-
graful lui Mateiu-Voda, care trecil In Ardeal, isi arätä me-
ritele tipografice pentru raspandirea in popor a cunoasterii
legii si cerù sä fie numit, asa cum se faceà acolo, fard
se intrebe vre-un sobor. Geley, superintendentul, li puse
in vedere tot ce se a;teptà dela ansul cerù In ma-
terie de dogme raspunsuri pe care bietul om, un teolog
mai slabut, nu era, In stare a le dà faca sä ceteascà prin
cärtile lui grecesti i slavone. Astfel se trecù asupra lui,
dar candidatul cäzut la Vladicia Balgradului nu mai avea
ce cauta la Govora, a cärei egumenie se dadii, de sigur
multdmitä noului Mitropolit Teofil, unui Roman, lui Sili-

V. §i Cipariu, Archiva, p. 557: rezumate de scrisori ardelene.

www.dacoromanica.ro
300 ISTORIA RISERICII ROMANEgI

vestru 1, pe care Teofil 11 cunosted ca bun si iute caligraf,


-ca tttaha.
Silivestru isprtivi Psaltirea slavond, care asteptd de mult.
Dar el aved tälmdcirea româneascd, fdcutd Ind. din 1638-9
(1.642), a Cazaniei ce iesise, Cu un an inainte la Rusi ; Udri,Ite
Ndsturel 11 ajuth si el serse prefata (1.642). Erà a doua carte
pe care o dAdeau cArturarii si mesterii munteni In sirul de
lucrdri romdnesti pe care-1 incepuse, credincios Intregului
sdu trecut, Teofil.
Peste cdtevà luni numai dupd Cazania cea mare apdred
una pe scurt, o cdrticicä de 60 de foi, cuprinzAnd ainvä-
thturi preste toate zi1ele, poate dupd einvätäturile du-
hovnicestb pentru tineri ale lui Petru Movild. Le almdcise
In romd.neste G-recul Melchisedec din Morea, care pdstorid
acuma in mAnästirea Cdmpulungului, un om foarte ingrijat
sä-si capete innapoi banii, in acostandelev plAtite de preoti.
Melchisedec erà insä numai un traducdtor de zile mari, si
In curdnd 11 vedem tipdrind la mändstirea Dealului un nou
Antologhion slavon a.

CAP. V.
Tipdrituri ardelene.
Pravila se vindeà Cu 21. de ecostande de argintti), pret
mare, si ea gag cetitori si In Ardeal, unde Ghenadie Brad
priml, dupà o dorintä, care aratä fericita intdrire a legg-
turilor ierarhice si culturale intre Biserica Bhlgradului si a
Tärgovistii, un numär de exemplare cu semnul lui.
Prin tipar se apropià astfel viata sufleteascd. a Românilor
din deosebitele teri. Cu prilejul venirii sale la Brasov in
pentru candidatura in Ardeal a lui Meletie, v. Bunea, Vechile Epis-
copii, pp. 87-90.
2 Bibliografla romand, I, p. 120 §.1 urm.

www.dacoromanica.ro
TIPXRITURI ARDELENE 301

Mart 1639 1, Cu cdtva timp inainte de solia pe care Mi-


tropolitul Teofil e indeplinl In Ardea12, si intr'un timp
cdncl prietenia dintre Mateiu-Voda i aCraiub) ardelean
Gheorghe Rák6czy erd foarte bine Intemeiata, Ghenadie
cera asrifh dela Munteni, precum acestia 11 cerusera dela
liui si, fireste, si data aceasta, °datà cu slovele, veril si
mesteral, anume apopa Dobre»., chruia i se zice i adas-
chlu13». El nu erd sä lucreze carti slavone Intr'o tara unde
«cartea pe 'ntelosD era impusa de armuire. Ïn legatura
Cu tendinta calvina de a se tdlcul cdt mai mult, asa IncAt
oricine sri priceapä i intelesul cel mai ascuns al Scripturii
dumnezeesti, Ghenadie se gdndi la o editie nona a Caza-
Vici din arasov.. Ea se isprilvi cäteva luni dupa moartea sa
intamplatä In cele d'intaiu zile ale lui Septembre 1640,
in cursul anului 1611.

Aceasta tiparnita ardeleneascd era s'a fie Insä In ser-


viciulaltei cauze decdt a vechii ortodoxii puse la in-
drundna poporului, In limba romdneasca. De si aliat
aparinte» al lui Mateiu, Domnul muntean, Rdloiczy, calvin
con vins, aved, si el planurile lui de propaganda ca i prin-
cipii unguri din Ardealul veacului al XVI-lea. ti Intetià
mai luna spre o actiune de «luminareD a pepilor romani
din tara sa superintendentul sau, Stefan Geley, care e si
unul dintre cei mai insernnati reprezintanti ai culturii un-
gures,ti din acest timp.
El aved un intreg plan pentru alndreptareaD Bisericii
Rominilor, coplesita de asuperstitii bäbestiD si de alte urme
urdte ale unui trecut de barbarie. Predica, scoala, cartea
trebilian srt mântuie sufletele amenintate ale teranilor aya-
lahixs'Preotii erau sa lamureascä pe credinciosi asupra ade-
värurilor legii In fiecare Miercure si Vinere, iar Dumineca
1 Sale Fi preofi, p. 51.
2 Stadii sfi doc., IV, p. QCI.
8 Bibliogralla romcind, I, p. 415.
Cipariu, _Icte i fragmente, p. 74; Sate i preofi, p. 51.

www.dacoromanica.ro
:302 ISTORIA RISERICII ROMANESTI

de doud ori. La BOlgrad, in manOstire sau (in alt loo po-


trivit) trebuia IA se int...meieze scoalà pentru Romani, cu
trei dascOli i ca limbi de predare : latineste, roma-
neste si chiar greceste, precum in Rusia polond
spudeii, primiau si ei invAtOtura in trei limbi : greeeste,
latineste si, in al treilea rand, i slavoneste. La tipar tre-
buiau sä se dea trei chrti : rugiciunile de dimineatil si de
seard, canarile din Psahni i Catehismul 1
Despre cele cloud din urmO se spune cà erau acum
traduse la moartea lui Ghenadie. TOlmäcirea lor se dato-
reste aceluiasi om, FagirOseanului boier Stefan, eare-si
.zicea, (Wpä datina nobililor : Fogarasi, si ajunsese pred icator
In Lugoj si Caransebes, orase In cea mai mare parte ro-
manesti, care-si ptistraserd cultul calvin din vremile lui
Moise Pestisel si Stefan Herce. Cantarile lui Stefan Foga-
rasi eran intrebuintate in cele clouä centre ale Romanilor
din Banat, dar ele n'avurd, parte de tipar ; le cunoastem
astäzi numai dupti copia cu litere latine pe care a facut-o
ceva mai tärziu Joan Viski, predicatorul calvin din Santa-
Maria Hategului (Boldogfalva) 2. Catehismul lui Alstedius,
profesorul la scoala calvind din Alba-Iulia, in traducerea
lui Fogarasi, nu fiz mai norocos: el nu vazii lumina tipa-
rului cleat In 1648, chid se gisl pentru ca sä poarte chel-
tuiala un nobil roman ungurit, Acatiu Baresai, care ajunse
vi print al Ardealului 3 !net, putin timp innainte de moartea
lui Ghenadie, care zOcea de grea boald, si de asezarea altui
VlaclicA, mai sigur in simpatiile lui pentru calvinism, Geley
pe popa Dobre, i, furisandu-1 de mini episcopului
ocrotitorului sdu, 11 asezd. In satul Prisac de lang6 BOlgrad
unde-1 sill a lucrà In doukeci de zile 5-25 Iulie un al t
catechism calvinesc, care fa rdspandit apoi, de Carmuire,
Dupi Augustin Otv5s, Geleji Katona István élete és levele= Viata
scrisorile lui $teran Katona Geleji, in fJj Magyar Muzeum, I, p. 203
urm., Bunea, Vechile Episcopii, p. 86 i urm.
2 Silasi, in Transilvania pe 1875, n-le 42-4.
Bibliografia ronzgnii, I, p. 160 §i urm.

www.dacoromanica.ro
MITROPOLITUL VARLAAM 303

In toatä tara si chiar dincolo de hotare, printre Romänii


supusi Domnilor 1. Predicatorul Craiului insui, Gheorghe
Csulay, luase asuprd-si cheltuiala.

CAP. VI.

Biserica moldoveneascd la epoca lui Petru


Mitropolitul Varlaam.
Acest Catechism, adaus pe ldngd acela al lui Chiril Lu-
karis, care, duph ce fusese catva timp mazil, cdzuse ucis
Ja 1638, chernd la luptd. Dach In veacul al XV1-lea chrtile
Cu tendinte calvinesti putuserd trece fdrd nicio protestare
din partea clerului ortodox din principate, erau acuma cdr-
turari In stare a rdspinge atacul.
Nu In Tara-Româneasch Insä. Aici bldnclul Teofil n'aveà cu-
nostintele trebuitoare pentru o discutie de dogme, si ceilalti
lerarhi nu erau ma i invkati decAt ddnsul : la Rdmnic phstorid
Ignatie, acel preot «sdrb)) din Nicopol care purtase scrisori
de dneltire In folosul lui Mateiu-Vodh atunci cdnd el erd
pribeag in Ardeal, ajutase pe langd puternicul Pasd. du-
ndrean Abaza a, iar stefan, fiul lui Dumitru si al Dumitrei,
teranii din Costesti3, care aved cârja episcopiilor de Buzdu,
nu Meuse nici el studii mai inalte, nici nu rhsfoise prea
mult prin vechile chrti de disputa toologich.
Din Chiev si, prin Chiev, din Iasi se intinse scutul de
apdrare al ortodoxiei impotriva calvinismului care, plecând
In acelasi timp, din Tarigradul Impdratului si din BdIgradul

Catechismul acesta nu .s'a glsit, dar in ultimele timpuri s'a des-


coperit cartea de raspuns a Mitropolitului moldovenesc Varlaam, v.
mai departe. D. I. Bianu incepuse a o tipAri in cAn. Ac. Romine». Cf.
.Tst. lit, rel., p. 145 0 nota 3.
2 Cronica terii. p. 314; Studii doc., V, p. 70, no. iv.
,t3i.

inscriplii, II, pp. 331-2.

www.dacoromanica.ro
304 ISTORIA BISERICII ROMANETI

Craiului, 'Area c amenintd sd mece constiinta pravoslavnicä


a Romänimii intregi.
hi Moldova, pdstoria lui Anastasie Crimea se mantuise
in 1629, cAnd Atanasie de Roman erò. acum Mitropolit
Crimea se acldpostise iardsi la Dragomirna lui, unde In curand
se stAnse ; de oare ce Domn la plecarea lui din Scaun erò.
Miron Barnovschi, un prieten si o rudd, trebuie sd se ad-
mild cä Anastasie a paretisit, a demisionat de bund voie,
fiind obosit trupeste i doritor de odilind. Despre Atanasie,
urmasul sdu, nu se ponte spune nimic, i moartea lui
loe, Indi din 1632 (t 13 Iulie), cand stdpAniä. Moise
unui nou arhipdstor, Varlaam 2.
Era un cAlugrir dupd nevoile timpului i dupd dorinta
unui Teofan, unui Petru Inoitorii ortodoxiei In
aceste pdrti. Nu fin de boier ca Gheorghe Movilà, ca
tasie Crimea, ponte ca Teodosie 13arbovschi, al cdrui nume
de familie 1l. poarth i sfetnici ai Domniei, ci, ca i episcopulf
pe urmä. Mitropolitul muntean .5,tefan, contemporanul sauf
un fecior de teran. Se ndscuse in phrtile Putnei, si din
aceiasi cdsutd de sat pornird alti doi frati cari nu se ri-
dicarä niciodatd. la mdrire : unul, rdzds, In Tinutul Botosa-
nilor, i altul, tefan ; Varlaana si-a imptirtit averea intre
copiii celui d'intäiu, rdzäsul Andreias Motoc i Manta,
sotie a preotului domnesc Ursul Cergariu, i lntre tiff celui
de-al doilea, Popa Ursul i Toderasco 3. Ffi unul dintre cei
d'it itai u odlughri del mandstirea lui Nistor Ureche, Secu, unde
ajunsese egumen pe la 1610, multdmitri lui Anastasie Crimca 4:
aici addposti el pe episcopul de Roman mazil, Mitrofan 5.
1 Partenie, I. c., p. 21
2 Cr. Melehisedec, Cron. Rom., I. p. 255; lnscriplii, I, p. 41, no. 7
(mornizIntul la Bistrita).
8 cr. Arch. ist., 11, p. 80; Ureelliti, in An. Ac. Rom., X, p. 348;
Studiivi doc., VII, 322, no. 26; 1st. lit, rel., pp. 145-6.
4 Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 247-8.
5 Bid.

www.dacoromanica.ro
MITROPOLITUL VARLAAM 305

inca din 1621, Varlaam mergeh la Petru Movirá pentru a-i da


veste de o minune, lntamplat5. la Sucevita In 1621, ingreuiarea
moastelor Sf. Ioan ce! Nou cand Mitropolitul voih s'a le
strrtmute de teama cetelor de Cazad i prAdalnici ; 11 trimesese
Miron-Voa. Insusi 1 ; si cu alte prilejuri va fi adus el la
Chiev scrisori domnesti, i poate chiar crt a l'Amas aici o
bucatá de vreme, pentru a invti.t,à cele ce se pretindeau
acum dela un ierarh ortodox, cutn era sortit sä fie el. Tre-
buie srt fi avut In adevär insusiri sufletesti si daruri de
stiinth deosebite pentru ca sà fie numit de-a dreptul Mi-
tropolit, fdrrt sä fi trecut, dup6 obiceiu, Cu zähavá. Indelun-
gatá, prin Scaunele de Husi, Rddiluti si Roman, ai crwor
episcopi, Mitrofan dela 1627 la 1633 a, Evloghie intors
In locul lui Dionisie la '1631 3- i Dionisie, fost de Rrtauti
dela 1631 4-, vor fi indurat numai cu greu umilitoarea tre-
cere cu vederea.
Numai unei pretuiri deosebite a lui Varlaam de Petra
Movilh i supunerii lui Alexandru Dias fatái de un ash de
puternic frunta; al Disericii i cel mai sigur reprezintant
al ortodoxiei, Intr'un timp cand si Tarigradul avea un Pa-
triarh eretic, i se poate datori o numire facutrt In atat de
neobisnuite imprejurtiri.
La 23 Septembre 1632 se l'Acá hirotonisirea lui Var-
laam si cuvantul de salutare 11 tmea insusi Meletie Sirigul,
cel mai mare filosof teolciic al Grecilor din acest timp 5 :
acest vestit invlitat si protosingliel al Bisericii constantino-
politane, autor al unor (Capitolel ile combatere a lnvrttrt-

Ghenadie Enitceanu, pp. 481-4.


2 Melchisedec, Cron. Iltqilor, I, p. 408 si urm.
3 Wickenhauser, Radautz, p. 27.
4 Melchisedec, Cron. Rom., 1', pp. 254-5.
5 Bianu, in Columna lui Traian, 1882, p. 212. Cuvantarea lui Sirig
se p5.4treaz6. in ms. 748 al Bibl. Metohului Sf. MormAnt in Constanti-
nopol, fol. 27. V. Pargoire, in Echos d'Orient, pe 4908, p. 72. Biblio-
teca fiind de un timp inchisä publicului, n'am putut ctiptith o copie:
altii vor fi poate mai norocosi.

www.dacoromanica.ro
306 ISTORIA BISERICII RO3IANEVI

turii calvinesti din aMärturisirea» lui Chiril Lukaris, sttita


si mai tárziu in Moldova, chpatand dela Vasile Lupu Bar-
cina de a-i preface in greceasca vulgarh argumentarea im-
pb."ratului loan Cantacuzino impotriva islamismului . De
aici va fi scris el, in 1649, i acel opuscul despre Litur-
ghie pe care i-1 cerusa patriarhul Moscovei Nicon 2. Intre
1646 si 1649 a preracut in greceste, la lasi si la Suceava,
Viata Sf. loan cel Nou3.
Trecuserd numai cdtevá luni dela venirea in Domnie
a lui Mateiu si, dupá exemplul dat de Munteni, «boierii
si tara» se ridicard in Moldova asupra lui Alexandru
Ilias si a Grecilor shi. Sprijinitorul strdinilor trebul sh
plece, i iubitorii une Domnii romanesti cu boieri ro-
máni credeau sä poath aveá iarási pe Vodh Barnovschi,
intre cei cari-1 intdmpinarh la Iasi, trebuie gt fi fost
acel vecbiu credincios care erò. Varlaam, noul Mitropolit.
«Preoti i chlughri» merserd cu el, spune cronica, impreund
cu o seamh de boieri pentru a-1 cere dela Poarth, asá pre-
cum Grigorie Mitropolitul, Teofil de Ramnic i unii epopi»
fäcuserä cale lungh pánd la Constantinopol pentru a cucerl
Domnia lui Mateiu Basarab 4. Dar Mateiu se intoarse re-
cunoscut de Turci, pe cari-i speriase biruinta lui, pe cänd
Barnovschi fù prins i thiat ca sä nu se facä obiceiu din
aceste izgoniri de Domni i alegere de alti Domni dupa
placul terii.
In locul lui Barnovscbi mort de sabie, veril iarhsi
Moise Movilä, stdpän pacut pentru Varlaam, ucenicul
fratelui acestuia. Dar el se impäch bine si cu urmasul
acestuia, Vasile Lupu 5, omul iubitor de lumind, cu-
1 V. i An. Ac. Rom., XX, pp. 45-6.
2 Chrys. Papadopulos, pp. 75-6.
3 Pentru acest ms. i altele, v. Pargoire, art. cit.
4 Cf. Miron Costin, p. 296 §i Cronica munteanA, p. 318.
6 Pe o Lit urghie greceasca din 1633, scristi, din porunca lui, fiind
Vornic, de un calugar Porfirio. i se inseamna data vetara in Scaun :
27 April 1634; Papadopulos Kerameus, jep, Bc6X., III, p. 499, no. 3,

www.dacoromanica.ro
MITROPOLITUL VARLAAM 307

noschtor de carte grecea-scd veche, desl nu in m'Asura


pe care o pretind lduddtorii shi interesati, tnandru si darnic
de cate ori era vorba de o lucrare prin care sd i se po-
meneasch numele, in tara si departe peste hotarele ei,
iot Rdsdritul crestin supus Turcilor. Cu acest Domn asi-
gurat in Scaun, prin boghtia si istelimea sa, prin numdrul
patronilor tarigrddeni, Varlaam patea face mai mult in ce
priveste cultura decat chiar cu un prieten trecdtor ca Moise
Movild.

Vasile-Vodd cdutd, dela inceputul stlipanirii sale, sd facä


o bisericd, mai frumoasd i scumpd decat toate celelalte,
in care sd. aseze, ca la Chiev, o tipogralie si o scoald. Incepit
sä prefacd, ajutand i fratii Cantacuzini din Moldova, Toma
si Iordachi, al chror neam se si ingropd acolo, mdniistirea
mai veche a lui Golea, care nu filt isprdvità insti decat dupd
iesirea sa din Domnie, la 1660'. Dar grija de cdpetenie
o are pentru ctitoria sa cea noud (lela Treile_Lhi, in
care pe un trup de piatrd ca al mdtástirii lui Petru Schiopul,
Galata, el puse podoabele introduse in arhitectura noastrh.
dela Inceputul veacului al XVII-lea, In randa' intaiu braiele
Impletite i rozetele, si, element ce nu se intampind inainte
de dansul, Vasile fdcù sd se lucreze In finii. sculpturd, la
oare va fi intrebuintat mesteri räsìíriteni, mii de flori
nrabescuri pe lespezile de marmura din ca.re se alcdtuiau
pdretii. La 6 Maiu 1639 se sfintià aceastti bisericä ininunatd,
dar lucrul odoarelor, policandre, candele, linguri, perdele,
legdturi de chrti, urmd si mai. departe, pana la 1641.

In acest an totul era. gata In mandstirea celor Trei Ie-


rarhi, chreia poporul i-a zis, duph slavoneste, a Trei Sfe-
itelor, si Vasile Fácù sä se aducd de peste Dundre, din!.
Constantinopol chiar, cu binecuvantarea, castigatd pritt
multe pungi de bani, fárd indoiald, a Patriarhului Partenie,

H, p. 161 i urm.

www.dacoromanica.ro
308 ISTORIA BISERICII ROMA.NETTI

moastele Sfintei Paraschive, care pdtimise mucenicia In


Serbia. Chivotul fii Intovrtrdsit de troj Mitropoliti, Ioanichie-
de Heracl6a, Partenie de Adrianopol i Teofan de Palaio-
patrai. Domnul însui, boierimea si, dintre ierarhii terii, Ev-
loghie de Roman i Gheorghie de llusi 1, iesird inaintea
santelor rrundsite pänd la Galati si Ismail; Vasile insusi
inträ, mergand In urma lor, cum se vede si intr'o stampd
din vrernea sa, la Iasi, in ziva de 13 Iunie 1641,an, adauge
inscriptia de pe chivot, cAnd si Domnului i s'a ndscut,
dupd, slabdnogul Ioan-Vodd, un al doilea fiu, botezat .. tefan
frumos nume domnesc vechiu cdruia, In inscriptia
citatd, scriitorul, de bunä seamä Varlaam InSUi, ii ureazä
viatrt indelungatd.8.
Indatd se intemeiò si scoala, care trebuid sù. dea, ca
scoala-model din Chiev, dela a0bitel BratcaiaD, inväthturd
de greceste i slavoneste in acelasi timp, poate si cu oare-
care notiuni de latineste, ca i aceia. La 15 April 1641,
Vasile-Vorlä cumpdrä dela boierul Mihail Furtund, fost
Mare-Comis, cu 200 de lei, casa din Ulita Ciobotdreascä,
ldngd andlesteul Bahluiulub3. Aici se läcii scoala, i Var-
laam cdpdta dela Petra Movild pe insusi rectorul de pana
atunci al scolii din Chiev, ieromonahul Sofronie Podatchi
care, ca egumen si director, lucra In Iasi In iarna urrna-
toare 4; câtivà dintre tinerii cari-si mantuisera cursurile acole
11 IntovarasiSerd, si e pticat cä nu stim numele acestor vechi
profesori sträini ai Moldovei, Inchtusath inctí in cultura
veche slavonti. si In cea nouä greceascd. Materia° erau tot
wlchisedec, Cron. Hu6.lor, I, p. 114.
2 lnscripLii, II, pp. 451-2; Bibliografla romana, J, p. 412 : plana
Doc. Bistritei, I, pp. 74-3; cf. II, p. xvit ; cf. Miron Costin, p. 310
Studii qi doc., IV, p. 33; Melchisedec, Notife, p. 475.
3 Doc. Callimachi, 1, 450, nota 4; Melchisedec, Nolite, p. 223 si urm.
4 Scrisoare a lui, din 17 Februar 1642, in Arch. soc. vt. i lit. din
II, p. 326; scrisoare a lui Teofil Korydalleus Otro el, Revista
teologied, II, p. 315 i urm., p. 359 §i urrn.; Melchisetlec, Noli(e, p.
101 vi urm.

www.dacoromanica.ro
TIPOGRAFIA LUI VARLAAM 309

.cele obisnuite la Chiev, adech materiile ce se predau si In


Colegiile iezuite din Apus, ori i In cele din Polonia ale
Ordinului 1: gramaticd, retoricd, dialecticd, aritmeticä, mu-
zicd, geometrie, astronomie i teologie 3.
Pe când se lntemeià o scoald ca aceasta, menith sá deA
buni scriitori de hrisoave solemne, Intelegdtori de slavona
bisericeascä si poate si un cärturar adevdrat, cum a fost
Nicolae Milescu Spdtaru13, Varlaam se gAndià si la tipo-
grafie.

CAP. VII.

Tipografia lui Varlaam Mitropolitul. «Sobora§ul» dela Iaqi.

Ìtì Ianuar 161c1, Vasile-Vodd, care ceruse Fift cdlugd-


rilor dela Frätia din Lemberg, fiindcä i erau mai aproape,
primia rAspuns cá ei ingdduie a se turna slovele de care
el are nevoie i sAnt gata s5.-1 ajute i altfel ; la 12 ale
lunii, Domnul trimeted pe un preot i un vames, cu bani,
1 V. mai sus, p. 189 i urm.
2 Actul lui Gheorghe stefan, urma§ul lui Vasile Lupu, prin care, la
2 April 7161=1656, intare§te mAnAstirii calor Trei Ierarlii trei sate :
Rachitenii, Ttimtt§enii i Juganii, inlAturAnd pe dascAlii greci ce ar fi
venit in locul celor slavoni i s'ar fi dovedit cà snu aduc niciun folos
de invittAtur5 ca acta plmAntului nostru», a fost fallificat, de almin-
terea in scopul de a inzestra cele d'intitiu §coli rom5.ne§Li din epoca
de regenerare, de atre Asachi, care pretindea a-1 fi descoperit aintr'o
condia veches ; v. Uricariul, III, ed. a 2-a, p. 283 §i urm. E adev5rat
.cä boierii adu0 ca marturi corespund ; cf. Studil f i doc., IV, p. 44.
Dar forma documentului e cu totul neobipuitti ; Gheorghe stefan nu
puteà numl mAnastirea Braca, de unde, i nu dela Pecersca, s'au adus
dascAlii, astfel adela Chiev Pecerschi a sfintei Lavrea, nici nu puta
zice aparintele l'Atrapo Aroghilas ; in sfar§it el n'ar fi cutezat a by].
cu Mata asprime in alugArii greci.
13 V., pentru el, capitolul ce-1 prive§te in 1st. lit. rel.

www.dacoromanica.ro
310 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

pentru a Incepe preghtirile 1 Podatchi Insusi merse duph,


materialul trebuincios si, primit Cu neincredere, chci In
Lemberg nu erà mula drago3te, nici la neunit', pentru
°amena din Chiev, el izbutl totusi. Tipograila avù Indath
de lucru : sinodul din Iasi (11 MartO Decembre 1642)
provoca Intaia ei lucrare 2.
Acest sinod, esinodaster», scrie medicul lui \l'asile Lupu,
Danezul dr. Scogard, acest esoborap deci 3, nu e o adunare
a Bisericii moldovenesti, cum s'ar puteà crede, si el nu ne
priveste deck prin caracterul general ortodox al milsurilor
sale. Patriarhul de Constantinopol, Parten je, .se lnvoise Cu
Petru Movilh pentru afurisirea propozitiilor calvine din
(Märturisireal lui Chiril Lukaris. Gel d'intaiu si arunch ana-
tema asupra acelui care supt numele de Chiril a scris propozitii
eretice impotriva ortodoxiei 4. Petra preghtise mai de mult
o adeveiratä eMärturisire ortodoxhl, care fusese si apro-
bath de un sinod provincial al Rusilor din Polonia la 46405r
Indreptatä de autor, trimeash apoi intr'o formh latinh lui Sirig
In Constantinopol, prin soli, si prelucrath de Sirig insusi, ca si
de Porlirie de Nic6a. Petru voià Insh o recunoastere mai deplinä
si mai solemnh, de arhierei din mai multe neamuri rhsh-
ritene, si intr'un oras care sä nu lie supt puterea unui stä-
panitor de alta lege sau cu aplechri chtre vre-un fel de
erezie, ci unul care, pe langh evitejia» In aphrarea dogmei
celei bune, sh alta ,si bogätia märinimoash ce trebuia pentru
a da tainuri bune phrintilor.
Sinodul era EA fie insh, Inairite de toate, un sinod rusesc,
Patriarhia din Constantinopol trimese un exarh al ei, pe-
acel Porfirie, Mitropolitul Niceii, si pe Meletie Sirigul, cel mai
bun cunoschtor de dogme din tot Rhshritul grecesc. incolor
I Hurmuzaki, Supl. Il 8, pp. 1-2, no. T.
2 Reprodusl §d in cartea lui Dosofteiu de Ierusalim despre sinodub
de acolo, 'Aaric bp8oaoVa; ; in ed. Michalcescu, p. 154 §i urm.
s Hurmuzaki, IV 1, p. 888.
4 Michalcescu, p. 151 12.1 urm.
2 Ghenadie EnIceanu, pp. 280, 291 §i urna.

www.dacoromanica.ro
TIPOGRAFIA. LUI YARLAAM 311

luara parte episcopii moldoveni, cu Varlaam in frunte, de


sigur toti dascalii dela Trei Ierarhi, si apoi trei teologi din
Rusia, in truntea chrora stated Isaia Trofimovici din Cozlov,
presedintele Sfatului metropolitan de pe laugh Petru Movilk
ceilalti doi fiind rectorul Colegiului, Iosif Conovici si pre-
dicatorul Ignatie Xenovici. Nici episcopii si staretii Rusiei
polone, de frica fata de Guvernul lor, nu cutezarä a veni la
Iasi, si ei isi adausera numai ischliturile pe actul sinodal. Din
alte parti nu veni nimeni, nici chiar din Tara-Romaneasca,
din Ardeal. De alminterea, asà-zisul sinod nici nu era menit
sä fie o adunare, solemna, de Vlädici, ci mai mult un con-
venticul, o conferinta de teologi rusi si greci stransi pentru
a dà o aprobare definitivá Marturisirii de credinta pe care
o alcatuise impotriva calvinismului amenintator Petru Movila
Si Cu sfäluitorii sal din Chiev.
Sirigul, prielnic catolicilor si, pentru aceasta, cel mai mare
dusman al calvinilor, ar fi voit ca raposatul Patriarh C:hiril
sa fie declarat solemn eretic si amintirea lui lovita de ex-
comunicare. Aceasta nu i se invol insa de catre Rusi, de
partea carora stated si Domnul. In schirnb, acestia trebuird
sá paraseasca punctul lor de vedere in ceia ce priveste
existenta Purgatoriului in care se curätä sufletele si pre-
zenta dumnezeiascä. reald In impartasanie. Trei luni de zile
se cheltuira in aceste dezbateri si, dacd, la inceputul lui
Novembre 1642, se credea eh teologii din Chiev stau sa
plece (In cateva zilel 1, se pare cä ei mai zabovira pana In
Decembre, cad numai la 20 Decembre 4642 iesia de supt
teascurile dela Trei Ierarhi Podatchi ceruse dela Lemberg
slova greceasch inch dela inceputul anului 2 - gramata pa-
triarhului Partenie, care osandià propositiile din catechismul
lui Lukaris 3. Teologii multamirti. apoi In termini exagerati,

1 Raportul medicului lui Vasile Lupu, dr. Scogard, in Hurmuzaki,


1. c. ; 6 Novewbre 4642.
2 Ghenadie EnAceanu, p. 293.
8 Bibliografia romand, I, pp. 199 (41); Pargoire, art. cit.

www.dacoromanica.ro
312 ISTORIA BISERICII ROMANETI

de curtenie retorich si de apologie bisericeascä, lui Vasile


si plecarä in sfärsit, unii spre Chiev, altii spre Constantinopol,
fard sä. se 11 inteles in adevdr. Petru Movila se simtià jignit
de indreptarile ce-i Meuse Sirigul, iar Grecii nu puteau
priml din toed' inima o declaratie de principii ortodox6,
Cu pretentia de a servl drept normd pretutindeni, care
plecA dela ucenicii lor, abia scosi din barbarie, de la Chiev 1.
Dar, dui:id ce Sirigul indeplinl misiunea, ce i se dase la Iasi,
de a indreptà cartea, el o trimese Sinodului constantinopolitan
la 30 Octombre 1643, si acesta priml noul catechism ortodox
'Op068goç 6p.oXoyfcc, pe care Partenie Patriarhul o intarl, in ce
priveste singur textul grecesc, la 11 Mart 1643, impreund cu
ceilalti trei Patriarhi i cu episcopii din sinodul sdu 2. Ai doilea
Partenie anulà hotdrarile de aprobare ale celui d'inthiu, si
aMärturisirea pravoslavnicäv a lui Petru Movild, tipäritä In
1645 la Chiev, supt titlul modest de aCorp de invätdturd pe
scurb, reprodusä. la 1649 inteo editie moscovitd i editatd
In sfärsit si de Lioveni, In tipografia lor cea noud de pe
langd Mitropolia intoarsä, acum la ortodoxie, n'ava trecere
deck intre Rusi. Din forma greceasch se ddda numai peste
vre-o zece ani, Cu banii Marelui-Dragoman Panaioti Niku-
sios, o editie latino-greceascd la Amsterdam, in 1662 (editia
a 2-a, 1672) 3.
Trebuie sd se insemne si aceia cd la sinodul din 4642
nu fusese de fatd nici chiar cel interesat mai mult la tinerea
lui, Petru Movild : inainte de 15 Decembre 1644 el negocià
de-a dreptul Cu Sirigul in ceia ce priveste Catechismul, si-1
schimbd asa de mult dupd arätdrile acestuia, incAt Me-
letie puteà vorbl de o lucrare comund 3. Apoi In Februar 4645

Demetrakopulos, .0068loc 'Mk p. 154 in Michalcescu, p. 23.


2 Michalcescu, p. 28.
8 Cf. Picot, Pierre Movilei, Cu Legrand, o. c., II, p. 202; editie critia
la Leipzig, 1695. A poi : Leipzig-Frankfurt, 1727 ; Breslau, 4754 ; Kim-
mel, in aLibri symbolici Ecclesiae orientalisn, 18U; in sfar§it
o. c., p. 26 §i urm.
4 Melchisedec, Notite, p. 205, nota.

www.dacoromanica.ro
TIPOGRAFIA LITI TARLAAM 313

Movilä binecuvântd, acesta fiind si scopul venirii sale


invitatiile se fac la 1-iu Novembre 4644 , Impreund cu ar-
hiereii moldovenesti, i chiar cu tefan Mitropolitul muntean,
.casAtoria Mariei, fiica lui Vasile, cu Ianus Radziwill, print
Jitvan de lege calvind, ctisdtorie pe care unii boieri evla-
viosi, ca fratii Cantacuzini, o socotiau ca primejdioasd pentru
sufletul miresei si jignitoare pentru rostul ortodox al terii
Totusi Petru Movilá insusi, care a si antat nunta intr'un
acuvant duhovnicesw, pusese la cale incuscrirea, trimetand ca
negociator pe arhimandritul de Ovruci 2. i tot pe acest timp
el stdruià impreunä cu Vasile pe lângh Patriarhul de Constan-
tinopol ca sä ingkluie cdsdtoria intre fiul regelui Danemarcei
si fiica Tarului fdrä a cere sh se rdsboteze mirele 8. Vasile
Petra Movild urmard, de altfel, si mai departe cu aceste std-
ruinti, care se sfdramard Insd de inddrätnicia Grecilor 4.

Din leghturile lui Vasile ca lumea slavd rdmase tot mai


putin, mai ales dupa moartea inainte de vreme, la 22 De-
cembre 1646, a subredului fiu al lui Simion Movild. Nu
stim cdtd vreme a ramas Podatchi cu tovardsii säi la scoala
cea noud din Iasi, dar petrecerea lui n'a pu tut tined mai
mult deck Insdsi Domnia intemeietorului scolii dela Trei-
sfetitele, Domnie care se mântul in 4653. insh, la patru
.ani dupd Incheierea acestei stärdniri glorioase, vedem pe
Mitropolitul Moldovei, pe episcopii de Roman si de Hui,
.acu invoirea) Domnului, care erd pe atunci Gheorghe .Stefan,
sfintind un episcop de Cernigov, pe Lazdr Baranovici, pe
temeiul mArturiilon date din partea lui Silivestru Cosov,

1 Cf. Hurmuzaki, IV 2; Fragmente, III, p. 139; Hurmuzaki, Supl.


II 2, p. 9 si urm.; Acte Fi fragmente, I, pp. 196-8; Memoriite lui Re-
rneny, ed. Neagoe Popea, pp. 33-4 si notele ; An. Ac. Ron., XXI, p.
-264; Brafovu/ i Romanii, pp. 92-4.
2 Hurmuzaki, Supl. lE 3, p. 3 si urm.
8 Hurmuzaki, IV 1, p. 693 si urm. ; Melchisedec, Notile, p. 202 si urm.
4 Melchisedec, pp. 200-2.

www.dacoromanica.ro
314 ISTORIÀ 13ISERICII ROMANESTI

noul Mitropolit al Chievului, si a Hatmanului si a grämdti-


cului ostilor cdzdcesti (8 Mart 1657) 1
Cazacii, a1iai ai lui Vasile Lupa, care fusese nevoit
da fiica, Ruxanda, dupii liul Hatmanulul Bogdan Hmilnitchi,
dupd viteazul i brutalul Timus, se desfäceau tot mai mult de
legdturile lor cu Polonia si se apropiau, neputand face altfel,
de Turci. Erà deci lucru tiresc ca ei Sh' sfinteascA episcopul
peste hotare, In tara, nelnrauritrt de vointa regelui polon, a
Moldovei, luand pentru hirotonisirea de cätre ierarhii mold°.
veni numai emärturiall de alegere dela Chievul Mitropoli-
tului Rusilor apuseni si dela dabtira» Hatmanului Ucrainei,
Cunoastem acest singur caz, dar trebuie sä fi fost mai
multe in aceastrt vreme cand räzboiul dintre Cazaci i fostii
lor stäpani Polonii facii impo8ibild acea sprijinire pe Cazadi
In cuprinsul regatului polon pe care o visase un Teofan,
un Petru Movilà, i sllibi astfel esential puterca Scaunului
metropolitan al Chievului : el rämase oarecum in prinsoarea
Poloniei, pe and Chzdcimea lua orientare religioasd cdtre
Moldova inrauritti si prefEicutd de spiritul ortodoxiei refor-
mate i sprijinite pe canoane.

CAP. VIII.

inraurirea greceasca in Moldova.


Mult mai trainicä se dovedi inraurirea greceascei in Mol-
dova. Patriarhul Partenie I-iu al Constantinopolei trdia,
mai mult din ajutoarele lui Vasile Lupa, care-i pldti, de
mai multe ori, din datoriile care apäsau greu, cum se
plangea i Atanasie Patelaros, asupra Scaunului ecumenic,
precupetit de cämdtari. Atanasie Patelaros petrecit la Galati

Arch. ist., I', pp. 65-6.

www.dacoromanica.ro
ÎNRAURIREA ORECEASCX IN MOLDOVA 315

cum s'a spus, doisprezece ani, para in 1654, stand la mka-


stirea Sf. Nicolae de langd oras, care airea i danii dela Tarul
Alexe 1. Soarta unui patria eh mazil, acel Parten je al II-lea
care l'acuse o politich contrarit hottirdrilor dela Iasi, o hotära.
Ja 1645 Vasile, arätand Turcilor, cari-1 intrebaserti, cà nu e
bine a-i face altcevà decat a-1 trimete in surgun la Cipru 2.
Cand, in 1601, Partenie ft prins i aruncat In Mare, dupA
ce fusese gituit, se atribuí aceastd strasnic5, fapth Domnilor
români, la cari el trimesese totusi, dupti o Indelungatà dus-
doi Mitropoliti pentru impticare 3.
Atanasie Patelaros isi petreceà acum zilele de mazilie, en,
tain dela Domn, intr'o män5stire de Janga' Iasi, pe care Grecii
o numesc aPagoniv, adecä mAnAstirea lui Pdun Vamesul,
cunoscutà si all fel, ca manästirea dttramatä pe la 4700
Clatia dela Buciumi ; era inchinatä Xeropotamului, ca
biserica ieseanh Dancu, din vremea lu.i Petru Bares si bise-
ricuta dela Copou a lui Vasile-Vodd, Sf. Atanasie4. Vasile
Indreptà odatd, in 1644, clupä ce prkise destul pe mai toti
arhiereii rdshriteni, stransi In acea ara 'n sinod la Cons-
tantinopol, cgtre unul mai bogat decat dansul, Taru15.

Cancl Teofan de Ierusalim murl, el dädù grija de a alege


pe urmasul säu, i fratelui Patriarh din Capitala ImpArätiei
turcesti, i apAratorului, iar, mai ales, mArinimosului hrhnitor
al ortodoxiei, Voevodului moldovenesc 6. Sinodul de alegere
se f5.cù in lerusalim, dar sfintirea nu se savars1 acolo ori
In vre-un alt oras supus puterii turcesti, ci In Iasul lui

Papadopol Calimah, Despre Atanasie Patelarie, in Conv. lit., XXIII,


p. 4015; XXIV. p. :-.;0; Paul de Alep, ed. Cioran. pp. 1-2. Biserica
Dumitru de acolo fa inchinatA la Atos ; ibid. Si Precista din acest,
oras era inchinatA la Vatoped ; Melchisedec, Notife, pp. 311-6.
2 lbid., p. 204.
8 Hurmuzaki, Fragmente, III, pp. 160-1.
4 Erbizeanu, Cron. Greci, p. 96; Studii qi doc., VI, pp. 57-61.
5 Melchisedec, Notife, pp. 207-8.
lbid., pp. 199-200.

www.dacoromanica.ro
316 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

Vasile-Vod'd ; un prelat grec, delegatul Ecumenicului, toc-


mai Vasile trimesese In surgun la Rodos pe Atanasie Pa-
telaros Grigorie de Larisa, Impreuna cu Mitropolitul
Varlaam, Cu Anastasie de Roman si, pentru a se Intregl
soborul printr'un Grec, Cu Lavrentie episcop de Ca-
sandra, miruird, nu pe Mitropolitul rtigiritean Meletie,
care umblase dupä, mostenirea lui Teofan, ci pe can-
didatul moldovenesc biruitor, pe egumenul dela Galata
reprezintant In Moldova al Patriarhiei de Ierusalim,
pentru care strdnged veniturile, pe Paisie 2. Ceremonia
2.ceasta a sfintirii se fdcii In mäntistirea Triei Ierarhilor, la
23 Mart 1645. In 1651, la lntoarcerea din Moscova, Patriarhul
petreced la Curtea Domnilor nostri.
Si un patriarh de Ohrida, ha chiar unul de Ipec, tot
Greci, venir'd In acest timp pe la noi3.
Inainte de 1644 Inch, Vasile lntemeid o episcopie a eProi-
lavuluiD, a Bräilei, pentru orasele si Tinuturile ce se ti-
neau de raiaua turceascil Noua episcopie nu erà sá fad,
parte din ald.tuirea ierarhica moldoveneasch, ci stAted de-a
dreptul supt autoritatea Patriarhului. Pentru acest loe pro-
puse Vasile pe Meletie Sirigul, care si fa santit : 1n aceastA
calitate owed sd fad. el In 1644 drumul la Moscova, cu
scrisori de recomandatie dela amdadoi Domnii nostri 4. Is-
mailul, &Taint, locuit In mare parte de Români, cari aveau
si o veche biseric5. a Sf. Nicolae, de prin veacul al XVI-lea,
Ismailul unde veniserA boierii si clericii moldoveni la 164'1
pentru a priml moastele Sfintei Paraschive, erà cuprins in
eparhie , care se si numid «a Brdilei si Im-
lbid., p. 209.
2 Ibid., pp. 209-14.
Hurmuzaki, Fragmente, III, pp. 161-2; Ciitatoritle tut Macarie, pp.
79, 89; ed. englez5., p. 282; Muraviev, pp. 398-9.
4 Melchisedec, Notite, p. 199; Cron. Ihqilor, II, p. 461 si urm.;
Ghenadie EnAceanu pp. 298 i urm., 302; Melchisedec, in An. Ac. Ro in.,
XII, p. 36 §i urm.; cf. Iorga, Chilia i Cetatea-Atbd, pp. 234-5; An. Ao,
Rom., XXVII, p. 3.

www.dacoromanica.ro
INRAURIREA. GRECEASCA. IN IliOLDOVA 317

preunrt Cu Renii, Chilia, Cetatea-Albd, Benderul, si poate-


chiar cetrttile muntene ocupate de Turci. Dar tocmai In
acesi an 1611 si In zilele serbdrilor pentru aducerea moas-
telor, Patriarhul Toanichie Ingdduì chlugärilor dela Sf. Munte,
din mAndstirea Caracal, fdcutä. de Petru Rares, a mol bi-
serica Sf. Nicolae, fAcand din ea o stavropighie patriarhald,
ludatorita numai sa trimeatä Patriarhului pe fiecare an zece
octi de icre 1. PzInd si episcopi de Naupact, de Georgia aflau
addpost bun la Vasile-Vodä 2.
Supt un Domn asà, de mult amestecat In afacerile rdsä-
ritene, Inchindrile de mdndstiri moldovenesti nu puteau fi
rare. La o datd pe care n'o putem cunoaste, strdlucita
utistire a Trei lerarhilor fit supusä tuturor lavrelor atonice
Jaolaltrt. Illincea, inceputd de Vasile si isprdvitd numai la
1660, fa Inscrisd si ea lntre lrtcasurile Instrdinate 3. Biseri-
cuta Si. Atanasie (lela Copou, in cealaltd margine a Iasului,
fit sfintitd, la 30 April 1628, de Patriarhul Clinti Lukaris,
care a facia deci, putin timp lnnainte de moartea sa, o
calatoric in Moldova, unde In curând erau sä i se afuri-
seascd invdtdturile ; miroc al Trei Ierarhilor, ea avù aceiasi
atarnare do obstea Atosului ca si aceasta 4. Biserica Sf.
Ditnitrie din Galati, cred : Mavromolu15, care a gazduit
mutt tirnp un mare arhiereu grec 4, ar fi fost si ea supusa
birului dare manastirile Mshritene 1. Si mdntistirea lui A ron-
Vodd crà 11 1011 In gam-tare de acea din Chalke 8 Dupd
Vasile, hi sfarsit, Gheorghe Sjefan fdcù o stavropighie a
«Bisericii celei Mari)), din mänästirea sa, a Casinului 9.
Melchisedec, Gro n. Ituilor, II, p. 152 §i urm.
2 alleit. ltti Macarie, p. 34.
8 V. htscrip(ii, II, lip. '108-9.
4 Mid., pp. 146-7.
5 Ibid., p. 344.
6 V. mai suq, p. 315.
7 Mi Ichisedec, Notije, p. 218.
8 &Mil tti doc., IV, p. 32, nota 1; cf. 1st, lit, rel., p. 163, nota 4.
9 CcIleitoriile liti Macarie, p. 135.

www.dacoromanica.ro
318 ISTORTA FIISERICII ROMANE$T1

CAP. IX.

Tipariturile romdne0i dela Ia0.


Daca aceasta era politica religioasa a lui Vasile-Vodil,
care in toate tintia spre ma.rire, fail a tinea In seama de
ajuns temelia reala a situatiei sale, Biserica Moldovei, care
insemnà kite° privinta asa de putin pentru acest facator si
izgonitor de Patriarhi, pentru acest prezident de Sinod si
patron al intregii vieti crestine din Rdsärit un preot, eco-
noni al Mitropoliei din Pogoniana, Partenie Chrysokentitos,
care copià la 1632 Canoanele lui Mateiu Vlastaris, traduse
In greceste de Kunalis Kritopulos, dateaza dupä Patriarhii
Constantinopolei si dupä Domnii din alahobogdania»i , se
Indreptá in alth directie. Varlaam, un harnic traducator Inca
din zilele odilinei sale dela Seca, intrebuinta tipografia, ce
pornise cu un decret sinodal grecesc, pentru scopurile Ii-
resti ale neamului sau.
Pe vremea aceia, and limba poporului patrundea in pi-
sanii de biserici, in epitafe domnesti (ca al lui Radu Mih-
nea), In zapise, si cand ea strabateà chiar, supt Simion Movila,
ori si supt Radu Serban, supt Radu Mihnea, in amandoua
tenle (In Moldova dela Stefan Torna), in documente de
Intarire si judecata pentru primanturi, fara a mai pomeni
de tratate, ea al lui Radu Cu Brasovenii, era o suma de
manuscripte romänesti care asteptau tiparul. Nu vechi tal-
mäciri maramurasene de pe vremurile de barbarie a unei
limbi incepatoare, ci bune traducen i noua, pentru care da-
dusera. Indemn tipariturile lui Coresi. Pana si compuneri
originale, euvantari la morti se incercau in româneste, si
avem pe aceia care a fost tinuta inaintea sicriului So-
froniei Ciogolea la 1639, intr'o limbh bunä, de dascalul

1 An. Ac. Rom., XX, p. 214 §i unn.

www.dacoromanica.ro
TIPXRITURILE R0MINqT1 DELA 319
V.

Toader, de loc din Ardeal 1. Un G'uvant pentru curd Ore si


alte pArti din Molitvenie, frumos traduse, asteptau tiparul 2.

In 1642 aparuse la Govora a.Evanghelia invdtAtoare»,


aCazania preste Duminecile anului si la praznice gos-
podschb adecd lmpdrätesti «si la alti Stinti mari.), lu-
crare a egumenului Silivestru, carte destul de slabd in ce
priveste limba i färd o potrivire pentru Imprejurdrile ro-
mânesti. in 1.640 incrt, se tiphrise la Migrad Cazania arde-
leneascd. in cea d'intdiu Varlaam puteà s'a vadd o lucrare
de care Muntenii, dusmanii Domnului sdu, se puteau
mandri, In cea de-a doua un mijloc de a face sh patrundd
unele idei calvine. El insd, ortodoxul Mitropolit al Mol-
dovei, ayeà incd mai de mult o altä, Cazanie, cu totul noud,
almdcad de dänsul duprt originale slavone, dupd niai multe
Evanghelii cu invdtäturd, flind «adunatd din toti trdcovnicii
Evanghelii, dascali Besearicii noastrep. Era o scriere de cea
mai mare insemndtate in ceia ce priveste adevärul graiului
romdnesc ca si mlädierea unor perioade construite dupd
slavona medievald, care si ea imprumutase tesraura de
frazä a vechii limbi grecesti. in acest stil viu i plin de
coloare, in care puted serie doar unul care sä.-si fi pe-
trecut o huna parte din viatä nutnai liare terani sau intre
calugärii ridicati din mijlocul lor nu se mai fdcuserd cArti
bisericesti pAnä. atuncea. Varlaam tipärl acum pe a sa, la
1643, inteo slovd mare, grduntatd, care e aceiasi cu a
tipdriturilor rusesti, si ciliar in acelasi format cu acestea,
sdaugind multe hiere impodobite, frontispicii, ha pe alo-
curea, i ilustratii. Titlul erd : aCarte ronläneasc5.1. nu
rumcineascci, Varlaam avänd, ca i contemporanul sän Gri-
gore Ureche, alcdtuitorul celei d'intdiu cronice romdnesti a
Moldovei, constiinta obArsiei romane a neatnului (de In-
vatAturd Duminecel[e] preste an si la praznice Inphrätesti
V. Parvan, Un vedat monument de limbei ¿iterará romcineascei
extras din Convorbiri ¿iterare, an. XXXVIII; Bueuresti, 1904.
2 Gaster, Crestomatia, I, pp. 45 si urm., 80 si urm.

www.dacoromanica.ro
:320 ISTORIA BISERICII ROMANEgI

si la Svänti mari, tälmacitä dein limba slavoniasca pre limba


romeniasca)D. O inraurire a titlului muntean se vede, dar
Varlaam vorbia mai pe inteles oamenilor cand Inläturà cu-
vantul slavon Cazanie, si el punea in acest titlu chiar mai
mare insemnätate pe caracterul românesc al cartii salf
deck pe insusi cuprinsul ei
Ea fu primita Cu o deosebita intelegere si pastrata cu
iubire In toate Tinuturile romanesti ; pana astäzi incá, in
depärtate locuri ardelene, oamenii, dezgustati de un scris-
modern, impestritat cu vorbe de imprumut, pe care nu-1
inteleg, cer dela preotul mai tallar, care vrea sä predice'
original, a mai deschide pentru dansii vechile foi unse
roa.se ale Cazaniei moldovenesti din vremea lui Vasile Lupu.
Si intre cärturarii de atunci ai Terii-Românesti aceastl
publicatie a trebuit sä destepte interes i sa indemne la o-
intrecere folositoare pentru inaintarea scrisului romänesc,

In 1644 Varlaam a cälatorit la Targoviste, stand in fruntea


unei solli de pace ; atunci cunoscù pe Mitropolitul
tovards cu aceleasi ganduri, dei cu mai .putind pregatirer
la acelasi lueru. I se va fi cerut voie sä se adauge la Ca-
zania munteana materialul de Vieti de sfinti si sfaturi
bune crestinesti care se afla In aCartea de invatäturib mol-
doveneasca si, pe o vreme cand flecare era bucuros doar
de folosul pe care-1 puteà aduce munca sa, farb." a se gandl
si la drepturile ce poate aved asupra roadelor ei, Varlaam
se va fi invoit bucuros. Astfel, schimbandu-se unele pagini,
si mai ales adaugindu-se foarte multe, se cäpata a doua
Cazanie din Govora. O lucra,In aceasta manastire, unde-
egumenia un Varlaam care nu-si ziceà in zadar : Arapul, ci
va fi venit din partile Sine, si apoi la Dealu,Meletie Mace-
doneanul, care nu izbutise a lua Scaunul ardelean nici
(lupa izgonirea biruitorului sau din 4640, Ilie lorest, ci
alergase acum iardsi dupti Imbielsugatul i sigurul tain,
['ara a mai pomen1 alte daruri adause, al Domnului mun.-
tean. Impreunä cu un Rus, un Sarb si un croitor din targulr

www.dacoromanica.ro
TIPÀRITURILE ROMANEUI DELA IAI 32E

vecin Cu Govora, al Ocnelor-Mari, el dädn, supt un titlu


care aminteste si pe cel vechiu si pe al lui Varlaam
(Evanghelia Invdthtoare Duminecelor preste tot anul si la
praznice domnestil Indreptarea cuvAntului : testi
din ktCartea moldoveneascd , etc., aceastd nouh si niai
mare Cazanie.
In 1644 Varlaam rnergea. ra Munteni In fruntea soliei de
1mi:ideare pe ¿are Vasile o trimeted noului shu drate». Mi-
tropolitul Moldovei putù cunoaste atunci pe Teotil, al Terii-
Romanesti, marele iubitor de chrti romAnesti i Incephtorul
tiphriturilor In aceastä limbd pe phtnant romanesc de or-
todoxie, precum si pe reprezintantul la Curtea din Targo-
viste al curentuldi nou de cultura slavonä ruseased, pe
atunci Logofdtul Udriste Nästurel, care i se pärd eboiarin
cinstit si slovesnicu, i Cu toatä destoiniciia si inteleagerea
harnic, i drept pravoslavnic crestin» 1. Aici gdsì el un Ca-
techism calvinesc din Ardeal. si fdrh zalavä aleätul c(Räs-
punsurb) scurte, care se tipdrird In 1645 la Iasi. Iu ele se
aphrd maslul, nelnsurarea preotilor duph moartea celei
d'intdiu sotii, cultul icoanelor s. a., lovindu-se rarà erutare
In acei eretici calvini cari In multe privinti sant mai rdi
decdt epriganii: Turcii, Tatariip 2.
In documentele moldovenesti se Intâlneste numai rare
ori ca martur odatd, pe la 1639-40, chiar ca martur la un
botez un Logofht dintre cei mai mici, un al treilea Lo-
gofdt, Evstratie, care stià nu numai slavoneste, lucru nea-
pärat pentru unul cu dregdtoria lui 3, dar si greceste, vechea
greceascä. Om cu multe cunostinti, el t'Ad]. i Insemndri pe
unul din manuscriptele cronicii lui Ureche 4. Acest Evstratie,
Udriste aveA o crestere sistematicA in cartea slavonA : data, ca
dela 1-iu Mart.
2 Cf. 1st. lit. rel., p. 153.
3 Cantemir, Descriptio Moldaviae, rp. 81-2.
4 OrAsanu, Cron. moldoveni, pp. 98-9; cf. recenta scriere a d-lui Gin-
rescu despre cronica lui Ureche (Noi contribufiuni la studiul croni-
cilor moldovene, Bucuresti, 1908).

www.dacoromanica.ro
322 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

care iscdlià, altfel, de-a dreptul Istratie 1, tälmacise din


elineste, alimba cia mai suptire si ascutitä din toate litn-
bilei), o carte despre legi, o aPravilrt aleas5.1, dupä. Zonaras,
Vlastaris si Charmenopulos. Tot el ayeà in manuscript o
prelucrare romäneascd, razimatà pe hotä.rarile soboarelor
ecumenice, despre Tainele Bisericesti, probabil in cea mai
mare parte traducerea cdrtii cu acelasi titlu a lui Gavriil
Severels Peloponezianul, Mitropolit de Filadelfia, care stata
multi ani de zile la San-Giorgio dei Greci din Venetia, pas-
torind marea si bogata comunitate a Grecilor de acolo 2.
Dupä. Cazania sa, Varlaam dädù tiparului amändouä. lu-
crärile Logoftitului. Cele (Siapte taine a BeseareciiD apdreau
la 1644, dä.nd preotilor moldoveni si unora dintre boieri
lä.muriri asupra esentei credintii lor si ferindu-i prin aceasta
de atingerea calvinismului, care ataca mai ales, prin t'Alma-
cirea noud, Tainele. Apoi, la 1648, aceiasi cetitori aveau in
mänä. (Cartea romäneascâ de invä.tatura dela pravilele in-
parätesti si dela alte gludeatel, in care se cuprindea o parte
numai din Nomocanonul tradus intreg de Evstratie.
Cartea de canoane a lui Evstratie n'a ramas, de altfel, rara
inraurire asupra Bisericii moldovenesti din acest timp, ci
provoch, la 24 Februar 1649, o legiuire privitoare la cler in
genere si la arhierei, care intregeste mäsurile luate cu privire
la mändstiri, cu cava timp inainte, de Miron Barnovschi.

PArcAlabii, globnicii, desugubinarii, vdtafii, boierii in ge-


nere nu vor mai aveà nimic a face ca intregul cler, mirean
sau monastic. Potrivit cu «Sfänta Pravila a Besiariceb, ju-
decata, afarä de cazurile de moarte, o vor aveA episcopii,

1 Act din 30 August 1630 in vol. XVI din Studii fi doc., Hirtii Pa-(
ladi. Din nenorocire nu e originalul, care ni-ar fi dat iscAlitura acestui
scriitor.
2 V. Hurmuzaki, XI, tabla ; cf. Crusius, Turco-Graecia, pp. 522 o
urm., 530-1. Pentru carte, Michalcescu, pp. 129-30, 180: e pomenitd
cevh mai thrziu de Patriarchul Dosofteiu al Ierusalimului.

www.dacoromanica.ro
BISERICA ARDEALULUI IN EPOCA LUI P. »VIII 323

cari i ei shnt supusi judecAtii Mitropolitului i intregului

sobor al terii. Arhiereii singuri judecá procesele privitoare


la cdsätorii : ade cuscrli si de curndtrii si de sánge ames-
tecat si de aceia ce petrech din afard de leage» 1.

CAP. X.

Biserica Ardealului in epoca lui Petru Movilä


si a lui Varlaam.

intre cele doud lucrdri ale Logofatului Evstratie se asea*


cum s'a spus, o carticica de polemicd impotriva
si calvinizantilor din Ardeal scrisd de Varlaam
Mitropolitul ardelean Ilie Iorest, numit in 1640, erà
cdlugär putnean, de si ndscut In (Tutea. Terii Ungurestip,
.de unde fusese ispitit spre viata de mdndstire Ir-red din co-
ca altii despre cari a fost vorba mai sus; aici
inaintä ajungh.nd ieromonah. MAndstirea nu mai aveà. acurn
Eicio insemnätate deosebitd, dar cdrturdria slavond se va
fi putut cAstigi si acolo. in imprejuräri pe care nu le cu-
noastem bine, dar poate pe angd episcopii Dosofteiu si Ve-
eedict, veniti din Moldova In Scaunul Vadului, trecù el peste
munti, i, cAnd Ghenadie Brad se stânse, el multdmi Gu-
vernul mai bine de cum o puteò. face Meletie tipograful,
asa incht fù numit, de si o scrisoare mai thrzie a ierarhilor
Moldovei spune cä, cramásind Românii färd pdstor, s'au rugat
-de Craiul Racoti Gheorghe sä li inghduie pune pästor
.dupd voia lor, si ei si-au ales pe acest Iorest). Hirotonia
se Fácil insd, dupä datinh, la Thrgoviste, si, la 9 Novembre,
se intorceà de acolo cu un mic alaiu de noud soti
de drum 2.

melchisedec, Cron. Ihqitor, I, pp. 149-20.


2 Sate §i preoti, p. 52.

www.dacoromanica.ro
324 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

El luase asuprd-si sarcina de a aduce la indeplinire pro-


gramul lui G-elev, jurand chiar, la numirea sa, aunele
punctel, primind anume ac.onditii» si Indatorindu-se a face
cutare alucrutii ce i-au fost prescrise» 1. ti vedem umbland
prin tard, pe la Fdgdras, pe la Brasov, poate pentru a in-
cercd sd se tie de cuvant, .dar mai degrabä. ca sd-si strAngd
florinul, e v enitul vlddicesc». Tipogralii 11 pdrAsiserd, el nea-
vdnd, se pare, bani pentru dànii, si propovdduirea Cre-
dintei curate, pe care o void Craiul, lancezià astfel, spre
marea nemultdmire a superintendentului. Se mai adause
nemultdmirea lui Ralcòczy pentru sinodul anti-calvinesc din,
Iasi, la 1642, nemultdmire pe care o mai puteau at'atd le-
gdturile lui Iorest cu Moldova, de unde-i venl, In 1641 chiar
say. In 1642, proegumenul Ghervasie, acu treabele svintei
mänästiri» 2. Deci el I'd dat In jadecata unui asobor obstesc.
al tuturor protopopilor» calvini, asi pastorilor» , nu
preotilor romani de riturile grecesc i sirbesc» ca sd-i cate
nod In papurd pentru a-1 izgoni. Acesti cucernici pdrinti
gasird c5, Viddica lor e un stricat, care-si petrece cu a fe-
meiustile mai tinere i frumusele ale popilor si ale altorar 3.
Pentru acest pdcat pe care nimeni altul din clerul ardelean
de pe acea vreme n'ar fi fost in stare a-1 shvArsi, lorest
scos din VIddicie, despoiat de averi si de scrisori, in cre-
dinta cà prin ele se poate ajunge la cunostinta unor comort
ascunse prin deosebitele Tinuturi romanesti bdtut cu
vergi, litchis noud luni, si apoi liberat, dupd ce fdgidul, cu
24 de sodc4i , chizesi cd va strange prin tenle ortodoxe
vecine pretul sdu de edscumpdrare, In sumd de o mie de
talen. El nemerl in Moldova ardtand cd 1-a clevetit predi-
catorul Curtii, Gheorghe Csulay, cheltuitorul pentru tipd-
rirea unui Catechism pe care Iorest nu-1 va fi rdspandit cu:
destula rAvnd, cd i s'au adus impotrivd Invinuiri care want
Petra Maior, p. 72 i urm.
2 Doc. Bistr., I, p. 76, no. cn. IscAlitura ini Iorest aratA mi bum
caligrat.
Cipariu, Archivu, p. 629, nota, dupA o cronicit sAseascAt

www.dacoromanica.ro
BISERICA ARDEALIMUI IN EPOCA LIJI P. MOVILi 325

.«un mare neadevärl, cd 3n temnita sa au stat cu el a multi


,preoti si crestinb, cari de sigur n'aveau aceleasi leghturi
neIngAduite cu demciustele mai frumusele), si ch. toate
.acestea le-a indurat, anu pentru vre-o vinovdtie, ci pentru
credinta crestineascd, de oare ce nu voià sd. se Intoarcd la
luteranisan (sic). Culese marturii de purthri bune din partea
egumenilor din Putna, Moldovita, Slatina si Bistrita, apoi
de la toti ierarliii Moldovei : Varlaam, si noii episcopi,
Anastasie (lela Roman, 5tefan din Rddduti nu se afla
In pomelnice si Ghedeon de IIusi, un viitor Mitropolit I
urmasul lui Gheorghie, paretisit 2. Din Putna, unde,
ea si la Soveja, addugim, se pomenesc marii cneji a i
Moscovei un cdlugär de acolo, care vindeà si a sobolb,
se lntAlneste in Moldova, la 1653-42 , Iorest merse cu
aceste recomandatii, in Iunie 1645, spre Curtea Tarului ln-
susi. Nu stim ce va fi fácut acolo acest om care nu puteà
fi un stricat si un netrebnic, odatä cc lntreg clerul mol-
dovenesc din acel timp li la In scris apdrarea, dar as fi
aplecat sd cred cä e acelasi cu Iorest, care, dupd scurta pdstorie
din 1656 a lui Saya, ajunse episcop de Hui, insä si acolo
Rumai pentru putind vreme, fdd.nd loc, In 1657, lui Teofan 4.

Lui Iorest i se dddeà un urmas inca dela 10 Octombre


1643, atunci cand el zdceà in temnità. Il chemò. Simon sau
Simion stefan si fusese preot in Migrad, preot calvin fi-
reste, in mdndstirea ortodoxä de odinioard, din care vor fi
fost gonit,i calugdrii. .5i acesta trebui sä primeascd un pro-
gram dela Geley : va predich pretutindeni, pAnd si la In-
grophciuni, aCuvântul lui Dumnezeu duph BiblieD ; va in-
troduce Catechismul din 1640; va ImpArtds1 numai pe oa-
meriii de vrAstd si cu purtdri bune ; nu va pune inchinarea
1 melehisedec, Notite, pp, 211-2.
2 Acela§i, Cron. Hu§dor, I, p. 416 §i. urm.
2 Studii, qi doc., IV, p. 265.
4 Cron. Hafflor, I, p. 122; Stinghe, Ist. besearecei ?cheador, Apen-
dice, p. 4.

www.dacoromanica.ro
326 ISTORIA BISERICII ROMiNESTI

cdtre Mantuitorul pe aceiasi treaptä Cu acinsteal cuvenitd,


sfintilor. Gracile i alte asemneD din biserici vor fi socotite-
numai ca podoabd ; pomenirea mortilor nu se va mai face
Cu asuperstitii babestil. Nuntile se vor celebra numai dupä
lnstiintdrile cuvenite, ca sd nu se incheie lmpotriva canoa-
nelor, si se vor despartl numai aceia ai chror soti vor
iesit din teara fdra a li se stl de urmd cate patru-cinci ani.
Päcdtosii nu vor putea. intra In bisericd. Se vor tinea si-
noade anuale, Intrebandu-se superintendentul, (Kepiscopul
ortodox ungurescD In cazurile mai grele ; protopopii se
zice : asenioresl, bdtranii, se vor face de sinod, si nu pe
bani, si nu se vor scoate färà pricind i fdrà cunostinta su-
perintendentului. Judecdtile se vor sdvars1 Intaiu de VlAdica
In cAldtoria de vizitatie, Impreunä cu protopopul, si apoi la
BdIgrad, In Scaunul vlddicesc, cu mai multi protopopi i cu
sfatul aceluiasi stdpan, superintendentul. i, in sfarsit, el
nu va uitâ sà deà pe an aCraiuluiD sdu, cdruia se cuvine a-i
pdstrà credintd, treizeci i cloud de piei de soboli i patru
piei de ras.
Vladica n'avea sä se amestece In viata bisericeascd a
Ungurilor deck doar atunci cand un flacäu ungur ar luà
pe o Româncd si ea n'ar vol sä se cunune cu popa strdin.
Nu va nelinisti nici pe eaceia dintre RomAni, preoti ori te-
ranit, pe cari Duhul SfAnt ii va fi adus sa se mAntuie Cu
totul, supuindu-se eepiscopului ortodox» al calvinismului.
El nu se va amested. macar In acele Tinuturi care fuse--
sera castigate de reforma, deck cu voia superintendentului,.
Intre aceste Tinuturi se numärd, pe laugh' Hateg si Ini-
dora : Aldmor, Ordstie, Ilia, Crisurile deci Oradea , cele
trei protopopli fdgdrdsene noud. Cu privire la Banat, cu
Lugojul, Caransebesul, desdvarsit cucerite, nu se mai spune-
nimic. Mud de vidicul Bistritei si de Tara Barsei, apoi
afard de satele Tarnavelor, ii rdmanea. lui Simon tefan
numai provincia pe care o avuserd °data. Vld'dicii de Vad 1.

1 Cipariu, Archivu, p. 628 §i urm.

www.dacoromanica.ro
BISERICA ARDEAL1ILLI IN EPOCA LUI P. MOVILi 327

Cum se vede, Maramurdsul, pe care eCraiulv nici nu-1


stdpânià de fapt, fiind aici numai feudal, edomn pe pd-
mAnt), ca si familiile Homonnay i Rák6czy 1, e ldsat la o
parte din cercul de actiune al Mitropolitului care-si ziced
ea nidndrie : earhiepiscop al 135.1gradului, al Vadului, al
Maramure'qului si a tot Ardealului episcop de ritul gre-
cescp. Aici Varlaam al Moldovei trimesese in 1633 pe Va-
silie Tarasovici, care, prin aceastä hirotonisire moldoveneascd,
päred cä voieste a inoi rostul episcopilor de Vad, pe care-1
reclamau, de alta parte, un Dosofteiu, un Venedict, dar
acestia cu pretentie de Mitropolie ardeleanä. El Ii aved
protopopul sdu, pe loan Marinici, i purtà titlul de : eal
Muncaciului i Maramuräsuluil). Nu stim supt ce inrduriri
Vasilie incepù s'a aräte tragere de inirnd pentru Unirea cu
catolicii, pe care o primiserà vecinii sdi de peste munte,
din Galitia polond. Aceste apuchturi nu puteau sä" placa
lui Gheorghe 11.6.1i6czy I-iu, care ave6, stdpanire si in
aceste Tinuturi, si astfel se luarä impotriva lui tocmai ace-
leasi mdsuri ca i impotriva lui Ilie Iorest cu cdtivà ani
mai tdrziu. Fa pus la temnitd, i i se smulse demisia, dupd
mai bine de un an de inchisoare (13 Decembre 1640
April 4642) 2.

Vlädici necanonici, ambulanti, mergdnd de ici colo)),


hräniti, dar nu si tinuti 611 Mutua peste seamä de sate,
cutreierau Incd de mult, fard sä voiascd a recunoaste pe
episcopul rusesc din Muncaciu, care fa primit formal de
eCongregatieD, de hatarul eCraiuluiD, dar cu respectarea
datinilor nobiliare, la 1630 , Maramuräsul, primiti si de
econgregatiav nemesilor, dar lipsiti de sfintire, din Moldova
sau de aiurea, i färd diplomd dela «Craiup. 1.1 vedem ti-
närid soboare, luand gloabe in cele patru eraHri, judecdnd
cazuri canonice si strdngänd venitul obisnuit. Dintre ei tre-
Symbolae, pp. 830, 836-7.
2 Dupl Mondok, in Bunea, Vechile episcopii, p. 01; cf. Hurmuzaki,
IV, p. 665.

www.dacoromanica.ro
328 ISTORIA BISERICII ROMANEVPI

buie sh ile apopa Miron) (August 1635Iunie 1637), care


se pare a fi stat In Vad chiar si epopa Dumitrtn, invoit
de eCongregatie) la 15 Decembre 1637, care se saläsluid la
Moiseiu, strangand venitul sau de un florin dela terani si un
potronic dela nemesi, iar de la biserici 21 de bani pe an,
impreund cu patru piel de miel si 22 de lumanari 2. Erau
ingaduiti de nobili, de aboierb, i aparati impotriva pre-
tentiilor de stapanire ale lui Ghenadie Brad, ca i impo-
triva parilor cate unui preot ca acel din Borsa, si aveau drep-
tul de a fi Intovaräsiti, mal ales la judecati, de solgabirai si
sfätuiti de vicespani. Ei trimeteau, cu stirea econgregatieb,
soli la Vlädica ardelean supt Iorest, In 1641 3, i nobilii se
ingrijiau de felul cum se vor acoperl cheltuelile. acestor
drumuri 4.
In aceasta tard farä nicio randuiald bisericeasch stator-
nich, Rák6czy puted sä astepte ceva pentru legea sa cal-
vina, de care insä nu void O. stie nimeni, dar lucrurile se
indreptau catre declaratia de Unire cu Apusul catolic, de-
claratie care se Mai In econgregatiab. din Ungvár la 23
April 1649. Atunci abia se alese si un nou episcop la
Muncaciu, Petre Rotosinschi, In cdlugarie Partenie, pe care-1
recomandase in scris Vasilie, dupd liberarea sa i in aju-
nul mortii, intamplata In August 4648g. Vaduva Craiu-
iui Insä impotriva lui pe un Grec calvinizat, Porfirie
Ardan, sprijinit numai de doisprezece preoti rusi din po-
sesiunile ei dela Muncaciu, putini de tot fata de cei 370
de preoti, Rusi si Romani, cu ese protopopi, cari primi-
sera pe Partenie.
Noul Mitropolit ardelean, care n'avea a face cu vaduva
lui Raloiczy I-iu, ci Cu fiul acdstuia, aCraiub cel nou,

Cf. Budu, Disertafiune despre episcopii si vicarii romäni din Ma-


ramureq, Gherla, 1891, p. 50.
2 Ibid., p. 49 si urm.
3 Ibid., p. 53.
4 ibid., Z. c.
Dudek, la Bunea, Vechile Episcopii, p. 101.

www.dacoromanica.ro
BISERICA ARDEALULUI IN EPOCA LUI P. MOVILI 329

Gheorghe Rák6czy al II-lea, sfinti tot pe Partenie, chula,


pentru ideile lui catolice, arhiereii moldovenesti nu i-ar
fi dat consacrarea, ha pomeni chiar In dalterie, pe längd
zapisele de invoire ale preotilor, diploma datä lui din partea
episcopului de Vat, in numele arhiepiscopului primat al
Ungariei 1. Recunoscut din nou dupd sfintirea shismatica
de superiorii catolici la 22 Iulie 1655, dar tinut din partea
Cármuirii departe de resedintele episcopale obisnuite, Petru
Partenie, al Muncaciului, dar nu si al Maramurdsului, se
asezä, lángh Ungvár, in mdndstirea Krasnobroda 2. CAt pri-
veste pe Calvini, Porfirie al lor rdmase numai pentru sa-
tele Rusilor din Miaidnoapte avand vre-o sutà de preoti
lar pentru Romäni, ignorándu-se VIddica-popä din Moiseiul
Putnei si din Bistra, se numl, Ind. dela 11 August 1652,
fdrä a se Intrebá Mitropolitul din Migrad, cu dela sine
putere din partea superintendentului, preo tul Simion Pe-
trascu 3; el trebui sh primeasch aceleasi conditii ca si Si-
mion Stefan el insusi, cu acest adaus cà aboscoanele ceale
dela botez si dela cununie) trebuiau ldsate la o parte 4.
De fapt insd, anarhia sufleteasch domniä. In acest Mara-
murds, unde satele aveau cáte patru pánä la zece preoti
trdind In munca i umilinta iobagiei 5, cum rämaserd
pe urmä, cu toatd dorinta de indreptare a ierarhiei catolice 6.
Ca preot al Bistrei erá la 1651 un Saya, care-si ziced
Vlddicd, si, urmând traditia lui Miron si a lui Dumitru din
Moiseiu, 11 vedem sfintind, Impreund cu Simion .5tefan i cu
un Vlddicd moldovenesc pribeag, pe Partenie al Muncaciului 7.

Fineai, III, p. 81 i urm.


2 Basilovits, II, pp. 88, 94 i urm.; Nilles, Symbolae, p. 824 §i urm.
Bod, lu ineai, III, p. 84; Cipariu, Archiva, pp. 610-1, 656.
4 ¡bid.
5 Nilles, I, p, 831.
Bid., p. 837.
V. Petra Maior, /st. Bis., p. 153; Pray, Specimen hierarchiae un-
garicae, I, P. 396 §i urm.; Nilles, pp. 824-43; Duli§covici, III, p. 97,
nota ; cf. Bunea, o. c.. p. 99 i urm.; Studii qi doc., XII, p. XLVII.

www.dacoromanica.ro
330 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

2n apropierea Ardealului, la Ciuciu, Cu putere' asupra


Zarandului intreg, fiintà acum protopopia Crisurilor, la care
se numià In 1648 (15 Decembre) nemesul Petru de Ciuciu
sau Csucsy ; numirea acestui protopop se fácil tocmai In
aceleasi conditii ca acelea ce se impusera lui Simion Pe-'
trascu 1. In Bihor e numit Inca din 4641 «episcop Avram din
Burdan (Burdanfalva) ; pe lângh conditsiile obisnuite, el e-
dator a bhgà de seamä cä fiecare sat sd-si aib5. biserica In
bunä stare, dar gloaba celor ce vor face altfel o va lua el,
Craiu12. Astfel de protopopi sau predicatori conciona-
tores neatärnati, erau mai de mult In pärtile Beiusului, la
Vajdafalva (Voivodeni)3, unde gäsim la 1608 pe Mihail,
urmas al Narhidiaconuluil Ioan din Seghesti, dela 4554, si
al lui Petru 4. N'avem actele de numire ale protopopilor
flgäräseni, nici ale celor din llateg, Inidoara si lila. Stim lusa
cd inainte de 4659 la Inidora era. protopop Nicolae fiul lui
Ioan, care Nicolae, ce e drept, aveà act de numire dela
Mitropolitul Stefan ; el se cobord din linia vechilor protopopi,
cu drept de mostenire dela 4506 inainte 5.
La Lugoj si Caransebes nici nu era protopopie, ci
predicatorii din orase aveau toata puterea duhovniceascä. :
unul din ei, care ni este acum cunoscut, Stefan Fogarasi,
izbutià sa-si tipäreascA In sfarsit, la 1648, inteo tipografie
cu litere latine, din Migrad, traducerea-i mai veche, «Cate-
chismul, summa szau meduva à uluitej si a kredinciej christi-
naszkaep, titlu care marturiseste In de ajuns de barbaria

Márki, in Bunea, Vechile Episcopii, pp. 97-8: II, pp. 236-7.


2 Ibid., pp. 26-9.
8 Cipariu, Archivu, pp. 609-10.
4 Bunyitay, Nag y- Varad egyhaz torténelme, I, p. 349. i in veacul
al XVII-lea protopop se traducea cu earchidiaconuss; v. Nilles, p. 824:
sarcbidiaconorum sigilliss, etc.
6 Dobrescu, Fragmente, pp. 41-2. Alt protopop, la 4540; ibid ; cf.
mai sus, pp. 171-2; nobilitarea unui preot de Ucuri§ la 1650; Dobrescu,
Fragmente, pp. 29-30.

www.dacoromanica.ro
BISERICA ARDEALULUI ÍN EPOCA Ll'I P. MOVILI 331

ortografiei si a limbii ; cheltuiala o purta Acatiu Barcsai,


care erà unchiul predicatorului Curtii, Csulay, supt ochii
cdruia se si fdcil tiparul. De acum inainte, In poezii de
ocasie, ca ale lui Mihail Haliciu, care invdtd la 1674, In Basel,
la calvini, de blind seanfa pentru a fi si el predicator in
Banatul sdu, ca i in dictionare romdno-latine, scrierea
Cu litere latine rdmAne o datind pentru Romdnii locuitori
In acest unghiu de Apus de la hotarul Ardealului.

Toti acesti protopopi erau agentii religiosi ai Guvernului,


si totusi cele mai aspre pedepse-i asteptau dacd ar fi cutezat
a trece peste margenile competintei lor ingustate. Da dieta
din 1651 hotArd cd aceia dintre ei cari vor mai despdr0 ca
usurinta inddtinatd vor fi pedepsiti cu moarte 1! eVlädicip
de acestia, cari (skit oameni färä resedintAlo, vor puted.
chemati inaintea oricdrui tribunal dacà ar face nedreptate
nobilului sau chiar iobagului român, adauge dieta din 1655e.
In de obste, terdnimea pdstrd si mai departe cultul icoa-
nelor care fac minuni i varsâ lacrimi, care poartd la gât
salbe de multä.mitd si se acopdr cu chipuri de argint ce
amintesc boala de care a scdpat credinciosul prin rugiciuni
indreptate anume cdtre acea icoand; ea vedeà si mai departe
In cdlcarea posturilor cel mai mare päcat cered sä i se
facd maslu la boalä si sd se tie toath rdnduiala veche a
tainelor plangeà pe morminte i silid pe once preot
facd acolo, dupä datina striveche, ce se coboard in timpu-
rile päginilor, slujba obisnuith ; aboscoadele bdbestiD erau
hrana obisnuitä, a sufletului ei. De dogma nu-i pdsà de loc,
la predica abià ascultd, i doar de se bucurd pAnd adanc in
sufletul ei de graiul romänesc, fie si mai putin sfdnt, care
pdtrunsese in bisericd.
Preotii, doritori de a träl ceva mai bine, Mil, sarcinile
jugurile iobagilor, se fdceau a fi calvini, adecd recunosteau

Cipariu, Archivu, p, 436.


2 Ibid.

www.dacoromanica.ro
332 ISTORIA RISERICII ROMANESTI

pe Vlàdicii sau protopopii pusi de aCraiul» din Billgrad


cumpärau catechismul lui Rák6czy I-iu. i poate-si flädeau
osteneala sh-1 lnvete pe din afarä, cheltuiau potronicii lor
s,i pentru alte tiph.rituri poruncite de Carmuire si nu lipsiau
dela soboare, cum nu lipsiau dela targ. Nemesii, din dorinta
lor de a fi recunoscuti, cinstiti, mdguliti de Carmuire, si
poate si din aceia de a nu fi ca oamenii ceilalti, teranii
fdrh diplome latinesti ascunse in lädite, cari se tineau de
legea veche, se fäceau bucuros calvini, shmdnand astfel cu
Ungurii la lege, cum shmhnau la nume si, cand si-1 puteau
plAtI, la port. Asa fäceau si boierii fhgdräseni, ajunsi acum
mai adesea in randurile teranilor liberi, dar avand mandria
eh sant de áltä fiinth, au alte drepturi si alta chemare cleat
dansii. Iar, intre cei mai mari, cate unul, ca Mitropolitul
Simion .5tefan, de si fätäria cea mai mare acredinth» reli-
gioash fath de aCraiu» si pea mai deplind ascultare fath de
superintendentul acestuia, de si predica, tipäria i prezidà
sinoade, de si inlhturà icoanele din preajma sa si se feria
sh nu se vadä la dansul un singur rand scris slavoneste,
de si ceia ce se petrece intaia oara pazindu-se de once
bAnuialrt ch ar mà leghturi cu terile romanesti ortodoxe,
nu se ducea mhcar la Targoviste sh. fie (Arita acolo, ci in-
deplinia sarcinile arhieresti pe singurul temeiu al diplomei
aCraiului», ca si Porfirie Maramurdseanul 1 totusi sthtea
de vorbä bucuros cu catolicii, sfintia Itt taind cate im \TM-
dich unit si-i spuneà chiar, suspinand, cand erau numai
ei doi impreunh : ace bucuros as face si eu ca Sfintia Ta» 2.
Chci clasele mai luminate ale unui popor neliber n'au mhcar
voia sa-si aleaga o lege si sà o tie, sä pästreze astfel co-
munitatea sufieteasch de nevoie cu multimea nechrturarilor,
care nu protesth, dar nu se supune si nu lash nimic din-
Wale ei, !Arä sä-si deà seamä de binele ce poate izvorl
mai tarziu din aceastä inertie a toate rálddtoare.
Catolicii scriu despre el : asine ulla alia consecratione etiam schis-
maticis graecis consuetas; Nilles, p. 831.
2 aUtinam et mihi liceret eandem Unionem profiterio ; Nilles, p. 828.

www.dacoromanica.ro
BISERICA ARDEALULIJI IN EPOCA LIJE P. MOVILI 333

Mitropolitul Simion .5.tefan s'a privit, dela un capat a/


pastoriei sale 'Ana la cellalt , a murit pe la 1653 1, ca
avänd legaturi numai ca superintendentul calvin al Ar-
dealului i Cu printul acestei ten. Neflind stintit la Tär-
goviste, el n'a avut nicio comunicare ierarhica sau fra-
teasch Cu Biserica munteand. De aceia si-a zis el, In deo-
sebire de lnaintasii säi, i avänd constiintä de valoarea ter-
minilor pe cari-i intrebuintà, aarhiepiscop, vränd sh zich
astfel ca Mitropolia lui n'o are dela nimeni si n'o Inchina
nimanuia. Dar el nu se apucä la lupth ca arhiereii ro-
inani din Principatele ramase ortodoxe ; numai dupa
moartea sa un cleric romAn, urmänd sfatului poruncitor,
poate chiar dictärii superiorului sau ungur, intinse, la 1656,
lcipotriva atacurilor lui Varlaam, «Scutulii catichizmusulub,
In titlul cdruia chiar el declard cä va aduce araspunsu
den Scrhptura Sv[an]ta lmpotriva rdspunsului a doao fdri
fard Scripturd &pap», lucrare pe care o plati, de sigur,
si cauta sh o rhsparideasca, de sigur, acelasi predicator pu-
ternic Csulay, care dacluse si Catechismul, reprodus acum
doua oarä. In brosura de polemica 2. .5,i, data aceasta, Ca-
techismul, cu platosa-i noua de polemica, nu porneste dela
Vladica romänesc subjugat de calvinism, ci dela Statul
insusi, care-i tine jugul pe grumaz.
Simion Sjefan tipärise Insa alte chili, care nu jignira pe
nimeni, dar fäcura sh lnainteze literatura poporului
PAM la dänsul, aereticul» i razvratitul ardelean, Ro-
manii n'aveau decat o singura Psaltire, tipärith singura sau
Cu textul slavon, invoit de Biserica, in Ltd, de mai multe
ori, prin osteneala lui Coresi si a ucenicilor si, si Inc,6
aceasta nu putuse patrunde deck prea putin in Principate.
Cf. Sate i preoli, pp. 339-40.
2 Reeditardde Bar4, eCatechigmula calvinescu, impusu clerului si
poporulni romanescu sub Domni'a principilor Georgiu Rakoczy I si II,
1879; cf. Bibliogralla romtinci, I, p. 537, no. 61 ; 1st, lit. rel.,.
p. 173.

www.dacoromanica.ro
334 ISTORIA BISERIGII ROMINESTI

A.ceiasi soarta o avuse si Evanghelia, data, dupa aceiasi


veche tälmacire husita, care umbla de un veac si jamb.-
tate manuscriptd, de Coresi insusi si, cu mai multe schim-
bari Incd, de concurentul acestuia, Lorint diacul, care
pusese In fatb, si un text slavon pentru a inlatura astfel
banuiala de erezie si a face sa creasca vanzarea. inteun
,manuscript al Academiei Romäne, n-1 296, avem si o noua
traducere de prin anii 1620-30, a carei limba se asamdna
tu aceia din citatiile Noului Testament pe care le db. Var-
laam in Cazania sa, ceia ce ne-ar Indrepta catre acesta
insusi ca autor al versiunii nouh 1.

Varlaam nu. träiä. In &Jar Inteo vreme cand ortodoxia,


Inca nelamurita intr'o multime de probleme religioase pe
care le scosese la ivealä numai filosofia ultimelor timpuri
aplicata la Credintä, era navalitd de curentele noua de idei
si, ferindu-se de catolicism, &add. In calvinism, pentru ca,
pe urma, frica de calvini si luterani s'o faca a trece dincolo
de cararea cea dreaptd, abid trasa, si a se ratdei In largul
camp al dogmei latine, desavar;it precizatd In evul mediu
prin Toma de Aquino si scoala sa. Multi se Intreaba daca
in aMarturisireal. chiar a lui Petru Movild sant mai multe
orientdri spre ashismav catolica sau spre aerezial noud
ritsärita din aceasta. Pe cand odinioard nimeni n'ar fi cu-
tezat sa atingh, in teorie sau In practieb., dogma limbilor
sfinte, dincolo de care Cuvantul lui Dumnezeu nu se poate
imbraca farb. pacat In graiu omenesc, acuma nu in zadar
se propoveduise de pe la 1560 lnnainte cdtre Rorná.'ni, pe
temeiul afirmatiei apostolului aneamurilor», marele Pavel,
cá fiecare popor are drept la Cuvantul lui Dumnezeu in
rostul inteles de dansul. Ortodoxul Varlaam, aparätor al
vechii Credinti drepte, face marturisiri ciudate In Predos-
lovia eartii romanesti de invataturdl : Scriptura se po-
goarcl ape lntelesul oamenilora, pan' au inceputù a scoate

I Cf. ht. lit, rel., p. 183, nota 2.

www.dacoromanica.ro
BISERICA ARDEALULIII ÎN EPOCA LIJI P. MOVILÀ 335

2.Seasi cinesi pre limba sa, pentru ca sa inteleagä hiecine


st lnveate si sä marturisasca minunate lucrurile lui Dum-
nedzaup. Parc'ai auzi pe Coresi, Indreptätind cele d'intaiu
carti sfinte In limba poporului sä.u, ori pe acei Vlädici
români din Ardealul celor d'intaiu printi calvini, cari, din
convingere si ravnä, sau din porunca ori de fried, tunau
In cuvintele lui Pavel Impotriva indäratnicilor boscoroditori
slavoneste ! i Varlaam, care se sfieste Inca a scoate
tipariturile rusesti din bisericile terii sale si a da la tipar
Psaltiri i Evanghelii românesti, uita iaräsi de conceptitle
strict bisericesti, care nu pot privl pe oameni deck numai
ca suflete unite prin aceiasi credintä i cuprinse In aceiasi
alcatuire duhovniceasca, farä deosebire de neam sau de
loc, MIA cäldurd pentru aceste Intamplatoare i trecatoare
lucruri ale pämäntului, and se indreaptä catre toata
sementia româneascä pretutinderea, ce sit aflä pravoslavnici
inteadasta límbä, intinzandu-i ca un «dar» facut lor
4limbii romanesti» carti prin care se poate ajunge la inte-
legerea Credintii si se pot furia ici si colo parti din pro-
poveduirea lui Isus, prefacuth in umila limba de toate zilele.
Cu gat mai mult trebuia sit doreascä. un Vladicä ro-
nianesc de lege calvina, pe care nu-1 oprià niciun Patriarh,
niciun sobor mare sau mic, nicio traditie sfantä, nicio putere
lumeasca, ci, din potrivä, aceasta-I indemna &Ate talmacire
si talcuire in toate, räspandirea psalmilor si a pildelor,
a Invataturilor, a prezicerilor Mântuitorului in limba cea
de obste. Varlaam Isi mai uità de datorie and arata iu-
hire pentru cartea româneascb, spre care-I indemna su-
fletul sat). ; Simion Stefan, facându-si datoria, care-i vorbia
numai de intelegere din partea tuturora si de luminarea
religioasä. a «poporuluill dacä acesta ar fi inteles ungureste,
n'ar mai fi fost de ce sa se faca atas.tea cheltuieli cu tiparul
In cirilice simia si el cum i se desteapta in sufletu-i
de fecior de teran, ca si Varlaam, dusmanul din tara fara
Scriptural', iubirea pentru insusi acest Vain al Românilor
de pretutindeni. i atunci, cugetand, nu asupra folosului

www.dacoromanica.ro
336 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

Intämpldtor al limbii, menitd sá slujeascd, de o potrivd CU


poporul lnsusi, rosturi strdine, ci la frumuseta dulce si
duioasd a acestei limbi lnsesi, iatd cd-1 iea condeiul lnainte
cd scrie aceste cuvinte, vrednice de o vesnicä amintire, fiind
Intala formulare a nevoii si conditiilor unei singure limbi
literare românesti eAcTasta Incä vá rugrimu, sa luati aminte
ed. Rumanii nu grdescu In toate tdrdle lntr'un chip, inch,
neci intr'o tara toti intr'un chipti ; pentr' aceaia cu nevoe
poate sä scrie cinevä sá inteleaga toti, gritindti untl
unii Intr'unil claptí, altii Intealttl cbiph : au vesmtint, au
vase, au altele multe nu le numescu Inteun chiptí. Bine
stimu cá cuvintele trebue sd fie ca banii, cä banii aceia
skit buni carii imblà In toate tärdle, asia i cuvintele,
acealea sdntü bune, carele le Intelegh toti. Noi, dereptù
aceaia, ne-annt silit, de, In &at am putut, sa izvodim asia
cum sä Inteleagâ. toti ; iarä, sd nu vortí lnteleage to Li, nu-i
de vina noasträ, ce-i de vina celuia ce-au eisfirat Rumdnii
prilntr'alte tdri, de s,'au mestecat cuvintele cu alte limbi, de
nu grdescu toti intr'unu chiptí» (Nota Testament din 1648),

Pentru lucrdrile sale, Mitropolitul ardelean a gdsit aju-


tAtori, nu lutre ai srii, ale cdror cunostinte de carte scilzuserd
asà hick nu se mai puteau allá oameni Invdtati ca acei
cari dilduseril la 1582 Palia, ci intre chlugdrii din Tara-
Romäneascrt, pe cari se vede ch nu-i sperià prea mult erezia,
bine rtispldtitoare, a VIddicrti din Balgrad. Talmaicitorul Psal-
tirii din 1651 dupd «limba jidovasch»insâsi, caci, zice Simion
.5tefan, tapa totu-i mai curatà si mai limpede In izvortl deal
In phrae, di, de ce sä departrt apa de izvoru, totu-i mai ln-
mestecatâ si mai turbure , nu e numit. Cat priveste Nour
Testament, crici nu e o Evanghelie potrivitti pentru slujba,
ci o carte de cetit ca intàiu traducdtor al lui se 1n-
seamnä Silivestru, etahigraful» muntean, fostul egumen
dela Govora, care a fAcut deci ca si Meletie Macedoneanul,.
lnaintasul sdu, qed.nd, fdrd sfiald si phrere de rdu, hotarul
politic ca si cel religios. Fiind dela un credincios al

www.dacoromanica.ro
BISERICA AR DEALULUI 1/i EPOCA LM P. MOVILI 337

vechi, traducerea a fost, neapärat, revazuta, eposleduitaD,


Mitropolitul insusi se lauda cd, cunde n'au fost bine, a is-
pravit si a lmplut, si a tocmit diln catil a phalli), adäugind
si o esuma», un rezumat al earth, de bunätatea si adevarul
careia ajunsese astfel a fi sigur.
Astfel Românii castigard." inteo limba energica, sigura
cuprinzatoare, intr'o forma autentica, razimatä pe aiz-
voadep vechi latinesti si pe dizvodulp slavonesc nou din
Moscova, cele cloud carti mai de capetenie, din toata Scrip-
tura, pentra sulletul crestin care cauta mAngâ.iere i im-
bunare, care vrea Eä se inalte i sa se curate de pacatele
pamAntului, pentru sufletul omenesc insetat de bunatate,
de blandea, de iubire i de ideal. Frumos tiparite, scoase
In vanzare cu un pret mic, lipsite de once ar ti putut
par& eres, ele erau menite sa razbata In toate partile ro-
manesti, pentru care se si aleses- numai acele cuvinte care
erau ban bun, mergator pretutindeni. E indoielnic Insa
daca ura Impotriva Mitropolitului calvin a ingaduit patrun-
derea acestor lucrari minunate, si, cdnd, mai tarziu, ur-
masul lui Vasile Lupu, Gheorghe §,tefan, izgonit acum din
tara i pribeag prin Germania, Livonia, Suedia, asezat in
sfOrsit intr'o biota casuta din Stettin, batràn, sarac i bolnav,
avand Iânga dansul numai o slugä ce-si lad apticaturi de
Doarnna, cautà un balsam pentru sarmanul lui Bullet ränit,
care ispasià in duren i tradarea fata de Domnul sau, am-
bitia nesatioasa, necredinta fafd de sotia lai pdrasita In
tara pe care -iu era s'o mai vada, i cered Psaltirea cea
pentru toate b ,ferintele, duhovnicul säu, Antonie fostul
egumen de Moldovita, trebul sa se apace, se pare, de o noua
talmacire din slavoneste, care s'a pastrat din fericire i 'Ana
acum, avand impreuna si o copie a ccilaspunsurilor lui
Varlaamp, serse in tara de luterani si calvini 1

Manuecriptul 11 are pAr. canonic I. M. Moldoveanu, dar e proprie-


Latea Mitropolitului Victor.

www.dacoromanica.ro
338 ISTORIA BISERICII ROMANEVTI

CAP. XI.
Alta tipärituri muntene, slavone i romanesti.
Pe eánd apdreau, la 1648 si 1651, cele doud mari lucräri
românesti ale calvinizantilor ardeleni, Moldovali
rostul tiparului, odatd cu moartea lui Petru Movild, cu is-
pravirea traducerilor gata fdcute, cu inchiderea sau sld-
birea scolii blavone, ca aruncarea lui Vasile-Vodä in acele
primejdioase aventuri politice, cu perspectiva ,stapanirii in
Tara-Romaneascä si chiar in Ardeal, care, la urrnd., li rd-
puserd capul. tu Tara-Româneascd, Udriste Nästurel ajunge
conducdtorul operei literare si al tipografie;, in ultimii ani
ai pdstoriei bdtranului Teofil si in cei d'intaiu ai urmasului
säu,Stefan din Costesti.
La Dealu, fiind egumen un Slav, un Bosniac dela md-
nästirea Gomionita, trecut prin Atos pentru a invdth
greceste, se dau pe rand, dupa ce acum tiparul din Chiev
dupä el, acela din Lemberg, se odihniau, cdrti de sluj13à
In limba slavond. Liturghiariul din 1646, cu chipul lui
Mateiu-Vodd si al Doamnei, apoi Slujebnicul din acelasi
an, si acesta curat slavon, pe când un cleric din acest
timp incepea unul româno-slavon, care Insd a ramas in
frumosu-i manuscript 1 Anal 1617 aduce o Imitatie a lui
Hristos, minunata carte in care sufletul vorbeste de-a dreptul
lui Dumnezeu stdpan si cAlduz, dar inca o lucrare slavond,
neinteleasd pentru cei mai multi, exercitiu de invätaturd
al lui Nästurel, care o prefkuse din originalul latin. Si,
precum se tineà ca o curiozitate nevrednicd de tipar Slujba
pe romaneste, astfel acelasi invdtat boier nu dAdeà meste-
rilor dela atipografia domneascd) ace,a. Válmdcire roma-
neased a lui Varlaam §i Ioasaf, care se rdspandi insà inteo
serie de manuscripte i numai ddundzi a vdzut lumina 2.
Ms. 1790 al Bibl. Ac. Rom. V. Bibt. Rom., I, n-le 49, 51.
2 Mss. Gaster, Chrestomatie, I, p. 129 §i urm.; mss. 2458, 2470 ale
Ac. Rom. ; ms. Cernica, Biserica ortodoxa, pf. 4902; catalog, no. 52.
D. general Vasiliu IsIlsturel a publicat in ultimil ani aceasta traducere
a lui Udri§te.

www.dacoromanica.ro
ALTE TIPIRITURI MUNTENE, SLAVONE SI ROMINESTI 339

Tipografia se stramutd la Targoviste apoi, avand tot pe


Bosniacul loan in fruntea ei ; Doamna Elena Inchina pro-
los-ului, celui d'intaiu intre egumenii Sfântului Munte, lui
Damaschin, poate pe atunci oaspete al Curta muntene, un
Triod, in 149. in anul urmb.tor egumenul greco-slav din
Campulung, Melchisedec, cäruia-i urmase la 1.658 un
a episcopD Dionisie 1, lucreazä o noua Psaltire slavonl, ca
un an inaintea Psaltirii romanesti din Migrad.
Dar lucrarile romanesti ale tiparului crdiesc din Ardeal
nu puteau sa ramaje fara inraurire. Mitropolitul ..5tefan
Incepe A faca a se simt1 dorintile si aplecarile sale, In
dauna modei slavone dela Curte, sprijinite si reprezintate
de cumnatul insusi al Mariei Sale. Un diacon Mihail, nu
stim de unde, fh prins de ravna tiparirii unei carti din care
.65. se invete si preotii necarturari a cetl rugaciunile deose-
bite ce se cavia la ingroparea clericilor. Avand un ma-
nuscript slavon si unul grec, el starul de a oameni carturari
buni si inteleptiD ea sa-i faca acea «Carte ce sa cheama
Pogribania preotilor mireanh' si a diaconilorD, si el, diaconul,
Ingrijit, nu numai de (burla murireD, ci si de alma po-
gribanieD, platl pentru aceasta brosurd de cinzeci de pagini
carc deschide la 1.650 sirul tipäriturilor romanesti.
Cu o talmacire a sa, pe care o intituleaza, poate tiindu-se
prea strans de un original latin, dres in ce priveste dogma,
Mistirio sau Sacrament, apare acum insusi Mitropolitul la
1.651, lamurind deocamdata preotilor sal, prea adesea In-
Ninuiti de agrositne si grubieD, botezul si mirul ; a doua
parte a ramas In manuscript 2.
Era o incercare de-a da si clerului mantean ceia ce se
daduse eelui moldovenesc prin cele §7,apte Taine ale lui
1 LApOdatu, Episcopia Strehaii, p. 7, nota 2.
2 Dupl acest manuscript foarte ingrijit, pe care 1-am gAsit fu ina--
atistirea Cernica, a publicat-o d. I. Bianu in anex1 la cuirintarea sa
Despre introducerea limbii rometnefti in Biserica Romdnilor, discurs
.de intrare la Academia RominA ; 1904.

www.dacoromanica.ro
340 ISTORIA BISERICII ROMANEM

Evstratie Logofdtul. indata, Stefan vol sa lnlature si ste.


Intreacd i cealalta lucrare a cartura.rului de elineasca pe
care-I avuse Moldova. tIndreptarea legiip, marea carte de
canoane care se Imparte la 1652, trebuia sa fie facutti,
dupä un text elin al lui Alexie Aristinos sau Rodinul din.
vremea Imparatului Than Comnenul, care, de fapt, a co-
mentat numai pe larg, un original al Logofatului Simion
cuprinzand legi imparatesti, ca si hotarari de sitioade, ca-
noane augaresti ale Sf. Vasile i recomandtiri ale Sfintilor
Pà.rinti ; manuscriptul fusese capatat dela Vistierul al doilew
muntean, Glieorghe Karidas din Trikke (t 1655)2. UM
colar al lui Pantelimon Ligaridis si al lui Ignatie Petritzi,
cel d'intaiu, predicatorul lui Matei-Voda, cellalt, necu-
noscut calugarul Daniil Andrean sau Adrian, de loe
Tara Ungureasca, pentru care-si zicea, in retoricä elineascä.
arheologica, c(PanonianulD, fù Insarcinat cu traducerca. Dar
acesta gag ca e mai bine sä reproduch un manuscript.
complect al Nomocanonului lui Evstratie, schimband doar,
dupa textul grecesc, dela care Ina unele lucruri, orclinea
c,apitolelor. Cu o greoaie i confusii prefata a Mitropolitului
despre felul cum s'au alcatuit canoanele bizantine si cu
multe ilustratii, de tot frumoase, se publica aceasta greoaie-
si nepractica stransura la 16523.
Peste cateva saptamani, Targovistea mai dadea o Tetrno-
sanie, din greceste i slavoneste, carte de folos Inteurr
timp cam' se fáceau din nou si se dregeau atatea biserici).
de harnicia evlavioasa a lui Mateiu-Voda si a Doamnei Enna..
Aceasta ultima tiparitura romaneasca din epoca lui Mateiu,.
In preajma rdzboiului cu Moldova, a tulburarilor si a mortii
Krumbacher, Gesch. der byz. Litteratur, p. 607.
2 Studii i doc., IV, p. cci.xu ; Cron. lui Constantin Cdpitanul, ed..
Iorga, p. 433, nota
3 RetipArire de Minn i Blaremberg, 1871 ; apoi de Bujoreanu, Conec-
tiune de tegiutiri, ; cf. Pie, Die rumilnischen Gesetze und ihr Nexus
init dem byzantinischen und slavischen Recht ; Praga, 4886. V.
Xenopol, lst. Romeinilor, IV, p. 463 tji urm. ; C. Popovici, in Candela,.
mg. 2474 al Ac. Rom.

www.dacoromanica.ro
ALTE TIPIRITURI MUNTENE, SLATONE I ROMANE$TI 341

marelui Domn, are si aceastä hotaratoare insemnatate, ca,


fie si in dart de slujba propriu zisa, obisnuitd, un Mitro-
polit ortodox indraznià sä. prefaca Inteo alimba vulgara»
rughciuni tipicale, care nu fusesera pronuntate niciodata in
.alta forma deck aceia a limbilor vechi iasfinte). Tot mai
larg se deschidek in paguba vechii ortodoxii cu canoane
ierarhie elina, poarta prin care noul curent romanesc
patrundea si in cladirea pe veci a Bisericii, in tot cuprinsul
Romanimii.

Din toate aceste lupte Si din tea aceasta munca iesia


"insä un folos indoit, -din cele mai insemnate pentru litera-
tura bisericeasca si pentru Biserica, dar, in acelasi timp,
pentru scrisul romanesc si pentru constiinta româneasca.
Si iata care anume.
Pe de o parte, Biserica iesia din vechiul ei cerc de ac-
-tiune, care era. Intaiu curat religios, in. al doilea rand ar-
tistic, prin legdtura artei cu cladirile bisericesti, cu zugra-
veala, cu facerea odoarelor si odajdiilor, cu caligralia
lmpodobirea cu miniaturi a manuscriptelor, intrebuintand
servind, afara de aceasta, o veche cultura straina ce nu
mai hrania sufleteste niciun popor. Acuma intre limba ro-
maneasca si cultura bisericeasca si Biserica insasi se Meuse
o legaturä pe care nimic n'o mai putei sfarama : nici
nuielile ortodoxiei de tipic vechiu, nici modele de Curte,
nici epitropia marilor clerici ai Räsaritului, nici rolul de
patroni ai Rasaritului crestin, de mostenitori in unele pri-
-vinte ai imparatilor crestini pe care si-1 ieau ca pldcere
câtiva dintre Domnii nostri cei mai mari, nici, In sfarsit, nea-
mul strain, grecesc, de care se tin, prin obarsie, prin limba
lor obisnuita, prin sentimentul national une ori, urmasii lor
de dupa Mateiu Basarab i Vasile Lupu.
Aceasta limba romaneasca era apoi a Romanilor de pre-
tutindeni. Varlaam spune aceasta i Simion Stefan o repeta;
färä a face o märturisire limpede in acest sens, astfel socotià
Mitropolitul muntean Stefan rostul acartilor romänesti).

www.dacoromanica.ro
342 ISTORIA RISERICII ROMANESTI

Aceste chrti le intelega oricine dintre acei mai putini &ht.-


turari cari tineau, in afarh de aceasta, la crestinhtatea lor,
pe care nu erau in stare sh o cerceteze prea de aproape
In ceia ce priveste apravoslavnicia» sau eresurile, ecurAtialt
sau superstitiile i aboscoadeleD, purcederea numai
Tatal, sau si din Fiul, a SfAntului Duh-. Lege crestinh, de
lncredere in Dumnezeu cel bun, de judecath dreaptä mbicar
peste mormânt, de viath viitoare dupä faptele fiecaruia, pe
and cea de aici atArnh de atatea alte motive pe care Dumne-
zeu nu le-a binecuvantat, nici le poate binecuvântd, de iu-
bire Intre oameni, cari trebuie sä se simth frati si sh se-
poarte frdteste unii Cu altii, lege crestind, zic, i graiu ro-
ranesc, legAnd cu marturisirea Credintei, cu evlavia
cu frumusetile mai inalte ale Scripturii, cuvant
dumnezeiescp, toath viata inimii celei vii i gAndului celui
umil al oamenilor, atata li trebuià lor. i Biserica Intelese
aceasta, cel putin phnä veni clipa cand, inhltatil pe o.
treapth mai de sus a culturii, ea se inchise In mhnhstirile
alugarilor.

www.dacoromanica.ro
PARTEA. a VI-a.
.}
VIATA BISERICEASCA A ROMANILOR
I

LITERATURA BISERICEASCA DELA 1653-88


W

LEGATURILE NOUÀ
DINTRE ARDEAL SI TARA-ROMANEASCA.

www.dacoromanica.ro
CAP. I.

Mitropolitul ardelean Saya Brancovici.


In care din tenle românesti era sd urmeze eurentul ro-
mdnesc In Bisericd, dupd izgonirea lui Vasile Lupu, care
lud cu el mändria, averea darnic cheltuitd, prestigiul im-
pArdtesc, legAturile cu Intreg Rhshritul slavo-elinesc, i dupd
moartea bunnlui baträn Mateiu, cu care se inmormäntä
pacea fericith a terii, iubirea lntre sine a boierilor, vene-
ratia fiascd a tuturora fath. de Domnul phrinte si, In sfärsit,
dupd stingerea luminatului Mitropolit al Ardealului Simion
Stefan, cel din urmà care stia ad se facd respectat de
Carmuirea acrdiascd» ?

Simion Stefan muri dupä ce cdpdtase dela Gheorghe BA-


liòczy al II-lea, principe ardelean dela 1648 inainte, !nth.-
rirea solemnd a drepturilor de care si 'And atunci se bu-
,curaserd pretii ronidnesti 1 inch din 12 April 1650, in
Domnia lui se ddduserä drepturi episcopale in pärtile de sus,
(dincolo de Sieu si Somes, in Solnocul Interior si Mijlociu,
In Tinutul Chioarului, de asemenea In comitatele Maramu-
rdsului i SAtmaruluip, unui apopa Savav (Sfavul) 2; el erà.
.dator sä rdspAndeascd cele trei cäri calvine : Catechismul,
Noul Testament, Psaltirea si, pe MO vechile conditii,
judece cu protopopii i sä primeascä ultimbil apel la su-
1 incai, III, pp. 92-3, au. 1653; Cipariu, Acte 6 fragmente, p. 205.
2 Dobrescu, Fragmente, p. 31 §i urm.

www.dacoromanica.ro
346 ISTORIA BISERICII ROMANEM

perintendentul din Bälgrad, unde se vor tined si soboarele,


Iar peste un an Mihail Molodet ajunge episcop de Mara-
murtis 1, unde se si intdmpind pand mai tdrziu, ca urmas
al apopilor) cAldtori de pAnä atunci. Ingustat astfel din
toate pàrile, cu toate silintile sale de a servi
bietul apopa Simon Stefanv, trebul sä ceard cu umilintä a
i se mol Vlddicia peste Ardeal, ceia ce se si fd.cil la 7
Iulie 1651 2.
Urmasul lui incd din 4652 nu inainte de 1652 si
pentru cd la aceastd datd, el erd In Tara-Româneascd,
(rah)) inaintea mdretiei Mitropolitului sdu , a fost
Ardeleanul, aPanonianuto Daniil. Csulay, acuma superin-
dent, se ingriji ca el sd primeasch, jurdnd, aceleasi con-
de care inaintasul situ fusese silit a se tineà in tot
timpul pästoriei lui 3. El n'avit parte insh de o carmuire
linitith.; Gheorghe Raluiczy, om pornit i ambitios, care
visd Coroana Poloniei i Incept:I chiar, In Decembre 1656,
un rdzboiu, cu ajutoare moldovenesti i muntene, pentru
cucerirea acestei ten, nu era un ocrotitor sigur nici Inteo
privintd. Cu cloud zile inaintea manifestului säu de rdzboiu
impotriva Poloniei oficiale, la 28 Decembre, el numià un
alt episcop, dupä recomandatia aceluiasi Csulay, färd a po-
men1 mdcar in actul de numire fiintarea trec).toare a Mi-
tropoliei lui Danii14.
Saya, superintendent si urmas al superintendentilor ce
au mai fost, va trebui esd tipdreascd carti In limba de obste
a bisericilor peste care e pus», ad atie scolip si sA-si p16.-
teased datoria "cdtre Craiu, dupä datind, fdrd a se mai po-
meni acum indatoririle impuse si lui Simion .tefan. El va
aved supt puterea lui tot Tinutul pe care-1 avuse acestar
dar si unele pärti care nu fuseserd supuse adevdratului
¡bid., p. 34; cf. Birlea, 1nscripii maranturefene, in Stud ji j doc.,.
XVII, p. 42, no. 164; p. 43. no. 164 (1653).
2 Dobrescu, 1. c.., pp. 34-6.
MArki, citat td de Boro, in Unirea dela Blaj, n-1 jubilar.
4 Cipariu, Archiva, p. 648 i urm.

www.dacoromanica.ro
TAITROPOLITUL ARDELEAN SAYA BRANCOVICI 347

sän inaintas, precum : comitatul Albei, Severinul tot si


«MeIiaília' Iii legatura cu el, deci Inidora si locuriler
din prejurul ei, Biborul lntreg si regiunea Beiusului, Mara,
muralul si, nu mai .putin, toate Scaunele secuiesti i. sä."-
sestiv, lntru cdt priveste pe cei de rit ortodox, iGreci,-
SArbi i Români». Protopopii vor ascultà de ddnsul.
Fägarasul singur ramdsese astfel de o parte ; cele patru
protopopli do, aice fura unite cu acest prilej lntr'un epis-
copat formal, fireste curat calyinesc 1 Aici stapdnia ca
sus, in Maramura.s, väcluya lui Rakeiczy cel d'intdiu, Susana
Lorántry, care fácil In Fagdras si o scoalä româneasca
latineased, menith a lumina si a calviniza in acelasi timp3.

Daiiiil priml sa ramaie i in aceasta situatie inch mai su-


pusä si lit acest cuprins asa de strämt. Saya Insa nu vol
sd-1 recunoascä, si numai In 4662, la 20 April, dupä lämu-
rirea vremilor grele ce veniserä. peste Arden!, cu scoaterea
lui Rakóczy cel de-al doilea, numirea In locu-i a lui Acatiu
Barcsai, Banul de Lugoj, apoi a lui loan Kemeny, prietenul
lui Mateitt-Voda, dupa intrarea Turcilor in tard i jafarile
lor neauzite, noul print Mihai Apaffy, In urma cererii lui
loan BAhlen, istoricul, scotea partile de peste Olt de supt
autoritatea Vlaclicäi de Balgrad, supuindu-le statornic lui
a Daub! episcopal» ; cu acest prilej i se spuned deslusit ca
va trebui sä se tie de conditiile obisnuite i asä, fie supus
episcopului legii ortodoxe», aded. hii Csulay 3.
Nici aici nu puta el sh ramdie statornic ; gonit intaiu, la o
data pe care o putem hotärl, pe la 1650, cdnd. noul principe

1 ¡bid., p, 554: pomenirea une concesii a principelui Apaffy pentra


ca Rominii de acolo 4E314 tie protopop romAnesc i episcops ; fdr1
datA.
2 Dupl Pokoly, lstoria Biseric4 roformate in Ardeal, la Bunea,
Mitropolitut Saya Brancovici, Blaj, 1906, p. 62.
3 Actul e tiparit pentru intAia§i datA de Bunea, le Vechile episcopii,
p. 113, nota 2.

www.dacoromanica.ro
348 ISTORIA ifiSERICH ROMANESTI

Acatiu Barcsai adäugl Fdgarasul iardsi la Vlddicia Billgradu-


Jui 1,cu acest prilej se scutird de bir, dar nu si de cinstea dom-
nilor de pdmânt, preotii fagardseni 2, - de dusmtinia fireasca
a lui Saya, care, cum vom veded, prin obArsia lui si legti-
turile detot felul ce aved, erà mult mai tare deck acest biet
pribeag bdtut de asprele furtuni ale nenorocirilor, Daniil
se addpostl, la urma, in Tara-Româneascd, unde iscdlià In-
tr'un tdrziu, cand se faced la Bucuresti, prin anii 1680, alt
'Mitropolit de Bälgrad, Varlaam, proin Ardeleanv.
El murl astfel intre clericii ca cari trdise s,i lucrase pentru
culturd ca tAnär, pArdsise la moarte rätäcirile calvi-
nesti 8.

Saya eBrancovici si Corenici» staruià si 'Inca mai mult


decat dansul tineà la aceasta fratele sdu G-heorghe, care-si
ziced Insd une ori i BrAncoveanu14, cd se coboard. din
Despot,ii cu acelasi nume de familie ai Serbiei s ; cu toatd,
cronica scrish de Gheorghe i genealogia alckuitä de
dânsul 7, aceasta cobordre din ultima dinastie care a std-
panit asupra Serbiei, inrudindu-se, dupa pierderea acestei
ten, cu Neagoe-Vodd i cu Petru Rares, nu se poate ad-
mite s. Se nascuse la Mau, in acele pärti in care necon-
tenit se purtà lupta dintre Turci i crestini, dintre cari cei
d'intaiu avurä stapAnirea terii pAnd la rdscoala intetita de
Sigismund Bdthory la 1595; atunci, multamita mai ales
vitejiei lui Gheorghe Borbély, se luard in curând
Dobrescu, Fragmente, pp. 36-7.
'2 Did., p. 39 e't urm.
6 Condica Sfeintii, la anul 4687, no. xxr.
Studii 6 doc., XIII, p. 202.
6 Cu aceastA chestie se ocupA acum profesorul I, Radonici dela Bel-
grad.
6 Revista critico-literard,
7 In anexi la Engel, Geschichte von Serwien.
La Alexandru LApu§neanu erau adApostiti in 1566 Gheorghe, ravel,
tefan, Ecaterina si Maria, copiii lui Micläu i nepotii de tii ai her-
tefan ; Jirecek, Gnont.-Opncss, pp. 90-1, no. 96.

www.dacoromanica.ro
MITROPOLITUL ARDELEAN SAVA BRANCOVICI 349

tabdra ardeleanä era la lnäu la 1.4 Octombre 1,iria, Cea-


nadul, Aradul i Lipova2, si astfel Incetä beglerbegatul de
Indu, care e pomenit la 1588, de pildd 3. Peste putin Turcii
cdplitarä lusa iardsi cuiburile lor dela Inda si Lipova 4, de
umle Mihai Viteazul, ajuns stápán al Ardealului, n'ar fi
avut rhgaz scoatá ; dar cetätile acestea se dlidurti dela
sine Irnpliratului pe care-1 reprezintà Voevodul cuceritor 5.
Slujitorii, ostasii lui apdrau Lipova si Indul,
spre cave rävniau iardsi Turcii, la 16006 Pierdut, Indul erà,
ckttigat din non de crestini la 1605 7.
Voevozi särbi si romäni, Cu un numär de pedestri, stäteau
acum ca stdpani prin aceste locuri, si din mijlocul preotilor,
ortodocsi, iiu calvini, ai acestor slíteni rdzboinici se ridicd
chip firesc cAte unul care puteà fi socotit ca un protopop, dar
li ziceft Vlddicd, dupb." exemplul acelor Vlädici, pusi de Turci
pentru raiaua bandteand si pentru Severin, pentru Ardealul la
care poftiau, i sfintiti la dintre cari am cu-
noscut pe unul, Daniil, cal Ardealului si Severinulub 8.
Unul dintre acesti episcopi, Saya, e pomenit, la 15 Ianuar
1608, de Sigismund Ildkóczy, noul principe ardelean si
aCraiu) unguresc, recunoscändu-i-se drepturile de mai lna-
inte asupra eunor biserici sArbesti i romzInesti din Tinutul
ditionis nostru ardelenesc9V; dar scotAndu-se de supt
ascultarea lui preotul Mihai din Voivodeni, un fel de pro-
topop calvin. Saya se luptase i uneltise la Lipova, pentru
cdpdtarea din nou a cetätii, snaulse de Turci dupd ckierea
lui Mihai Viteazul, i aveà de aici inainte resedinta

Hurmuzaki, XII, p. 137, nota 2.


2 V. i Hurmuzaki, XI, pp. 380-1, no. nxxviii.
lbid., p. 709, nota 1.
lbid., XII, p. 448, no. DCCI.
5 iljid., p. 509, no. DCCCXVIII ; p. 536, no. DCCCIATI ; p. 615, no. cret.xxiv.
6 !bid., pp. 818-9, no. ma.xxxxit ; p. 836, no. mcciv ; p. 988, no. hiCCCVI.r
7 Bunea, Mitropolitul Saya Brancovici, p. 25.
8 V. mai sus: cf. tabla.
9 Cipariu, Archivu, pp. 609-10.

www.dacoromanica.ro
350 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

acolo ; In apropierea Lipovei Rák6czy4 däruise i catevi


mosii, care fusesera in atarnarea cetätii1; mai scoteá veni-
turi, pe MO acelea culese dela eoarecare biserici [ale
.Sarbilor] i Romanilor, ce sant risipite prin Ardealp, dela
o moara langl Radna, pe Mar* 2 Cand lnsä, dupä moartea
luí Sigismund Rakeiczy, Turcii intrarä din nou in Lipova,
Vlädicia lui Saya trebul sä aibd, neapdrat, un sfarsit, si
preotii bänäteni se sfintirà pe la schituri cu privire la
viata mänästireascä prin acele pärti n'avem hash nicio
stire sau prin vecini. Numai In Novembre 1013, dup5. o
,scurth fazà de stäpanire imperialä, Bethlen Ga.bor, cu aju-
toare turcesti, puteà sä-si adauge la Ardealul säu Lipova
Inäul, care-1 apärau spre Apus. Incä la 1658 Tinutul a
fost apoi ardelenesc, avandu-si centrul in Inäu, in (Boros-
IntiuD. Dela o vreme insä, rämaind al Turcilor, multe fa-
milii din aceste párti trecurh In Ardeal, unde
Inca de pe vremea lui Mihai Viteazul unul dintre Voevozii
sarbo-romani din Tinutul murásan, Rat Mihail, fdcuse bi-
serica din Tius 3.
E deci cu neputintä sä se primeascä cei trei episcopi
bänäteni din neamul sdu pe cari-i 1nirä Gheorghe
: Mateiu-Moise, Longhin (!) si Saya. Cellalt Saya, in
mirenie Simion, a petrecut catva timp, Impreunä cu un
unchiu al shu, in mänästirea Comana, a lui Radu erball.
Apoi se intoarse acasá, tocmai in vremea cand
Lipova se alipiau la Ardeal. Ar fi dus viata obisnuitä a
preotilor din aceste locuri de margine, si despre el s'ar fi
spus cä e aziva poph, noaptea hotD, din partea Turcilor
pe cari astfel de clerici räzboinici Ii tulburau necontenit.
Toate sant insä zvonuri tarzii, pe care nu se poate pune
mult temeiu, iar cA Gheorghe Brancovici avea o imaginatie
fdrA päreche, nu mai trebuie sii se dovedeasca. De fapt,
aimic sigur nu se stie despre nobilul sarb Saya Brancovici
Dobrescu, Fragmente, pp. 15-7.
2 ibid.
8 Cf. Bunea, Vechile episcopii, p. 446 cu Studii §i doc., XIII, pp. 191-3.

www.dacoromanica.ro
MITROPOLITIIL ARDELEAN SAYA BRANCOVICI 351

din care diploma din 1656 a lui Rákelczy al 1I-lea facea un


episcop al Ardealului.
Gheorghe l3rancovici aduce Inainte gramata de intärire
lui Saya din partea lui Stefan, Mitropolitul muntean ; ea
poarta data de Septembre 1656 Domn muntean erò. atunci
Constantin Serban, fiul lui Radu Serban, ctitorul Comanei,
uncle i se adusesera i oasele ; usor de inteles, deci, spri-
jinirea, de chtre acest bun aliat al lui Rakóczy, a unui
lugar care-si Meuse ucenicia In tara la noi i restrangerea,
prin aceiasi Inraurire, a lui Daniil, care-si pardsise ortodoxia
pentru o situatie mai bunä peste munti. Se intelege iarhsi
cum, in momente deosebit de grele, cand avea nevoie de
tot sprijinul Domnilor vecini in lupta Cu Polonii, Rákáczy
Be Inv& a da lui Saya o larga putere i a-1 scuti de In-
datoririle scrise la care fusesera supusi unii din inaintasii
ishi. De alminterea, atotputernicul Csulay, calvinizatorul fa-
natic, se aflà inch i acum intre cei vii, si el recomandase
ehiar, pentru un motiv sau altul, pe Saya.
Peste putin, stäpanirea lui Rá.k6czy, Invins In Polonia si
matur deci pentru razbunarea Turcilor, suzeranii säi, earl
erail jigniti de o ambitie ce nu mai tinea seama de nimio, se
prabusià. Ostile Sultanului intrara In tara pentru a izgoni pe
,acest hain care cuteza sà fach politica pe socoteala lui proprie.
Astfel, Saya avii nevoie de Intarirea noului print ardelean,
Acatiu Barcsai, acelasi Ban de Lugoj si ruda a lui Csulay,
tare la 1648 tiparise pe cheltuiala lui Catechismul calvin
tradus de Fogarasi, predicatorul din Lugojul sau. Actul se
dadù la 9 Ianuar 1659, din Dej, in drumul spre Bistrita,
acum Saya dobandià i Fagärasul, smuls dela Daniil, care
fù izgonit din Ardea12. A'mandoi Domnii romani, Mihnea
al 111-lea din Tara-Româneasch. i Gheorghe Ghica din
Moldova, se aflaserd in oas tea care in 4658 dhdii puterea
I V. Mangra, Mitropolitul Saya Il Brancovici, Arad, 4906, p. 50.
2 Dobrescu, Fragmente, pp. 36-7 0 de aici la Mangra, o. c., pp. 457-8.

www.dacoromanica.ro
352 MUTA BISERICII ROMANESTI

lui «Borcea ACOS.); cel d'intaiu avea pretentii de cunoscator


In teologie i pusese pe patriarchul de Antiochie, Macarie
care, pentru a doua oard., intorcandu-se dela Cazaci, strd-
bdteà terile noastre, sä-1 incunune ca pe un Craiu neatarnat,
In Targovistea sa, de Rusalii1. Ìn timpul cand inthrià pe
Saya, crescandu-i puterea, Barcsai avea Incd in jurul säu,
dupä intoarcerea dela Indul intarit de ostasii români de
dincolo de munti, in Octombre din anul trecut, strajd de-
acurtenip din Principate, nu mai putin dé seisprezece stea-
guri, si In curand el trebuià sd incheie, ca sä poatd, rä-
manea, tratate formale cu amandoi Domnii B. Ìn aceleasi
zile cand Romani in arme, supt boieri munteni si moldo-
veni, hotdriau toate In Ardeal, Saya mergea la dieta stransrr
In Bistrita de Acatiu Barcsai si era intovArdsit de Martin
Szarpataki, insemnat nobil ardelean, care, la acurteal. lui
din §arpatoc, din «S.arospatacD, unde a fost lngropat apoi
Rákòczy 8, aveà «giudeD roman, pe Mandin Cozma 4.

Saya erà pe atunci incà rara resedintä, cdci Turcil arseserd-


totul in Bälgrad ; nu-si falcuse nici pecete noud, In locul
celei vechi distruse In nimicirea mändstirii si a bisericii lui
Miliai Viteazul : II vedem In 1659 pecetluind cu un taler
de-ai Imparatului Ferdinand4. Cu acest prilej cdpdtä el, de-
care Barcsai avea nevoie pentru a-i atrage pe Romani, scu-
tirea preotilor romani de dijme, de enone), de acvinteD si
acvartev, atat in Ardeal, cat si in eomitatele exterioare6;
Cum stim, peste catevà zile preotii fk,Ydraseni in deosebi
erau si ei scutiti de once dajde crdiasch obisnuità 7. aCraiulv
Studii f i doc., IV, p. ccxcli i urm. Patriarhul de Antiohia Ioani-,-
chie e pomenit in D)c. Czntacuzinilor, p. 9: no. xt.
2 bid.
p. 136.
4 Cf. Doc. Bistr., I, pp. 96-7, no. cxxvin ; H, p. 9, no. cLxxvi:
6 Doc. Bistr., II, a. 9, no. ct.xxvt.
6 incai, la anul 1660; latineste la Gipariu, Archiva; pp. 171-2, 1&.
Fiedler si de acolo in Mangra, Saya Brancovici, pp. 458-9.
7 Dobrescu, Fragmente, pp. 38-40.

www.dacoromanica.ro
MITROPOLITUL ARDELEAN SAYA BRANCOTICI 353

cel nou se an in April la Gherla, i, insulletit i acum de


aceiasi bunävointd fata de preotii romdni, cari-i putean
asa de folositori, el fäceà nobil pe unul din ei Fard niciun
fel de conditii i presiuni se intdrià apoi in Lillie protopopul
din Inidora g.
La 28 August '1659 insä Gheorghe Rákóczy era acum
tutors in Ardeal i incepeà lupta pentru recdstigarea puterii
pierdute. Romdnii in cea mai mare parte se hotdrArd. pentru
viteazul lor aRacolcea». Cu sutele i miile, boierii fdgd.rd-
seni, in frunte cu credinciosul lui Gheorghe Sjefan-Voda,
Iacob Nagy de Harsdnyi 3, terani din sate, preoti alergau
supt steagurile lui; dintre cei din urmd se deosebi prin
stäruintä si indräznealä fostul protopop din Inidora, In-
locuit de Barcsai, calvinul Chirild, care aved cu el sese
sute de Români si pe cdpitanul .. tefan Roman din Teleagd
si se luptä cu ei la Sibiiu, la Inidora, la Deva si apoi
pärtile de Apus, In Tara Motilor, pe Crisuri, lAnga Orade,
chemând pe ai sdi din sate la rdzboiu si la räsplata nemesiei ;
fit vtizut la Zlatna, la Aiud, ca un inaintas al luptAtorilor
(le mai tärziu, prdand i prinzAnd pe nobili, cari-i ziceau
aticAlosul de popa Chirifd», ptInti muri luptAnd cu Turcii
In cd.mpul Cristisului de Idngä Turda, acolo unde fusese
ucis si Miltai-Arod5.4.
Sä se aduge cä la Rtilaíczy, cu care se aliase Milinea-
Vodii, veni In solie Mitropolitul muntean Ignatie Sd.rbul,
urmasul lui .. tefan care sfmtise pe Saya, cä pe langd
dAnsul isi cdutd. norocul i Constantin-Vodä, cel care a
ridicat din nou biserica din Muncaciu, i Gheorghe .t;tefan,
care stätuse un timp la Sighet, in acelasi Maramuras, ca
la Curtea lui se inNisä si un sol dela Hatmanul Bogdan
Hmilnitchi 5. Saya nu putea face, din partea lui, altfel decdt
Ibid., p. 41.
2 Ibid., 41-2.
Cf. Acte i f ragm., I, pp. 285, 288-91; incai, III, pp. 420-5.
4 incai, III, pp, 126-7 §i 430; Sate 0 preoti, pp. 65-7.
5 Studii 0 doc., IV, p. ccxcvu i urm.; incai, III, p. 124.

www.dacoromanica.ro
354 ISTORIA RISERICII ROMANEUI

sä treacd In tabdra raelczyand, unde erau toate leghturile


si toate datoriile lui ; 11 vedem scriind dela BAlg,radul acestui
Crain in Decembre 1.659 1.
Barcsai fugise, dar Turcii bAndteni 11 adusera inapoi,
multe luni de zile, In 1659 si 1660, pänd 'n primävard, el
stdta In Sibiiu, inconjurat de Gaudy, cu seimeni de peste
munti Si cu sdteni romdni din Ardeal 2.Si el axed unii
ostasi români, ca pe Petru Bahnos din Szamostelka, nemes
si el, care murl la 25 April 1660 si fa ingropat romkeste,
Cu antäri lu limba sa si cu lumândri al). rinse ; si Petru
Buday, alt Ronan, se AA inchis In cetate. La lngroparea
lui BalmoS, nu la biserica româneascd, fäcutd pe vremea
lui Ghenadie Brad 3, de juran Stoica, ci la cimitirul eretic
Sf. Elisaveta el fa petrecut de eepiscopul pdrintilor arde-
leni» parinthiaricm transylvaniensium 4. ti stim numele :
erà Ghenadie, care in Iulie 1659 lsi dd titlul de arhiepiscop
de Bdlgrad, Maramurds si a toatä. tara Ardealului si pri-
veste pästoria (\radial Saya» ca isprdvit5.5. i Brasovenii
11 primiau, trimetAndu-se din S, chei solli la anal' pentru
a li face acte duhovnicesti 6.

Tulburdrile, rdzboiul Iduntric, amestecul Turcilor ur-


marä. In Ardeal si dupd moartea, intAmplatä tot in cursul
anului 1659, a lui Gheorghe Rákóczy al II-lea. Din ele .n'a
mai iesit VIddicia de Sibiiu, de asediu, a lui Ghenadie. Dar
pe Sava-1 Intälaim la 18 A.pril 1661 judecand un proces
canonic 7. Cand Turcii impuserd Domnia lui Mihail Apaffy,
acesta intärl pe Saya, cu toate cä Csulay nu mai traià
acuma, numai In pdrtile de dincoace de Olt, ldsänd, de
I Doc. Bistrifei, II, p. 9, no. cr...xxvI.
2 Studii gi doc., IV, pp. cccv-vr.
3 Inscrip(ii ardeiene, II, p. 480.
4 Sate gi preofi, pp. 67-8.
5 Doc. Bistrifei, II, p. 9, no. cr.xxv.
6 Stinghe, Ist. besearecei &heailor, p. 10.
7 Ibid., p. 10, no. CLXXVII.

www.dacoromanica.ro
iNRAURIREA RUSEASCi A MOSCOVEI ASUPRA ROMiNILOR 355

Bigur, Tara Fagärasului, nu lui Ghenadie, ci vechiului


VIAdica Daniil (23 April 1662)1. Totusi printul cel nou nu
facii greutäti pentru a intArl, la 1663, scutirea de dijme a
preotilor romäni, ad6u,gind acuma cä ei nu vor dà nici
dijma viilor a. De aici inainte insä, Tara-Româneascti., ea
si Moldova, nu mai are nicio Inraurire politicä., nicio pu-
tintä de amestec In Ardea.1, si astfel Saya se &este singur
inaintea principelui säu.
El nu tipäreste nimic ; nu mai aveà, dupà cumpfitele prä-
däciuni turcesti, nici.litere si nici mäcar casa de lucru sau de
locuinth, cetatea Bälgradului fiind pentru cava timp cu total
ruinatä. Zhbava in publica rea de cArti c,a.re i se poruncise
inca prin cel d'intä.iu act de numire si i se amintise prin
acesta de-al doilea, se thrägäni insä prea mult. Trebuii
deci numai un superintendent mai hotdrät si mai bhg-ator
.de seamä in Scaunul de pe care Csulay ingrozise si batjo-
curise, pe ränd, dezorganizase i lnjosise, la sfärsit, Biserica
româneasca de peste munti, pentru ca prigonirea sä. inceapä.
Saya &da insusi cel d'intäiu prilej de actiune impotriva luí
naergänd duph milostenie la Moscova, in 1668.

CAP. II.

InrAurirea ruseasca a Moscovei asupra Romftnilor.


Färä inräurire asupra noasträ supt raportul politic, si Cu
fitat mai mult sulit cel religios, fuseserä legäturile de Inrudire
ale lui Stefan-cel-Mare ca dinastia Tarilor Rusiei prin ea-
sätoria flicei sale Elena 3. Multa vreme numai intamplator
oameni din pärtile noastre au nemerit in Marele-Ducat al

Bunea, Vechile episcopii, pp. 120-2, nota, i de aici in Mangra,


.o. c., pp. 160-2.
2 Cipariu, Archivu, pp. 572-3, de unde in Mangra, p. 162-3.
V. 1st. tui tefan-cel-illare, p. 204.

www.dacoromanica.ro
356 ISTORIA ISERICII ROMANESTI

Tarului, chutand blAnuri i fildes pentru Sultanul, fhcand


apoi mai tarziu pad, la depärtatul (MOSCD negot de Ca-
zaclii. Vasile Lupu s'a amestecat in afacerile Tarului nego-
ciind in chestia Azovului, ocupat de Muscali ; el Mat sh
se predea garnizoana, cumparath de dansul, a orasului : in
oastea turceasch de supt ziduri se aflau i Romani, ba chiar
cilpitanul contingentului muntean fa ucis 1. Dupd 3 Mart 1654
lush, Cazacii, pe rand dusmani si prieteni ai lui Vasile Lupu,
pentru acelasi motiv de incuscrire 1ntre Timus fiul Hatma-
nului i Ruxanda fiica lui Vodh, se supuneau Tarului Alexie,
celui de-al doilea Romanov, i acesta pornise, pentru adrep-
turile neamului rusescl, de care vorbise i Petru Movilil, rhz-
boiul cu Polonia 2. Cu soli chzacesti, venira atunci la noi pentru
Intdiasi dath Trimesi ai Tarului, cu vorbe pravoslavnice pe
bnze i cu llicomie in inimd. Mateiu-Vodd nu vol sh-i pri-
measch §i nici sh-i vada cu ochii lui de bolnav care simtia
cä i se apropie sfarsitul, dar Gheorghe Stefan, Domnul
Moklovei, rhea altfel.
Era un om evlavios, care cládi in muntii Bachului, chu-
tând sh imite mhcar in säpaturi Trei lerarhii stäpánuluil
dusmilnit pe care-I rhsturnase, frumoasa manästire a Ca-
sinului, unde i s'a adus apoi, din strhindtate, si trupul. Dar
chrti n'a tipárit, si din vina Mitropolitului shu. Cad Vor-
laam se dusese (la muntev,ceia ce inseamná. In vechiul
lui ideas dela Secul,in clipa trhdhrii si a rhscoalei, lásand
pe un arhiereu cu constiinta mai usoarh sä Incunune pe
ambitiosul biruitor. Nici Anastasie de Roman, nici epis-
copul de Rhdauti, farh a-si phräsl, mhcar, cel carjar
nu alergard la chemarea chIciltorului de credinth si de ju-
räma.nt. Ghedeon de Hui nu se uith lush asa de aproape
la trecutul i vrednicia morald 4 Domnului celui nou si
turnh pe crestetul lui unsul sfintirii. El ajunse astfel Mi-
tropolit 3. Pe cand Varlaam cauta de averea mdndstirii
Studii fi doc., IV, p. ccv tsi urm.
2 ibid., p. ccuv urm.
3 Studii §i doc., IV, p. CCXLIV i urm.

www.dacoromanica.ro
INRAIMIREA RUSEASCA A MOSCOVEI ASURA ROMINILOR 357

unde-i pornise tot rostul de cleric si scriitor si se pregatià


de sfärsit, scriindu-si, la 18 August 1657, In prezenta epis-
copului de Rädäuti, Saya (dela 1658, la Roman), ultima diatà
moartea marelui Mitropolit se intampla ind. din 1658,
si la 16 April el intrase acum, färä frängere de suflet,
casa cea cea de lut a mosilor säll 1, Ghedeon cärmuiò.
M'A cea mai micä strälucire sau cel mai slab semn de ori-
ginalitate Mitropolia moldoveneascd, as,A de sus inaltata pe
vremea lui Vasile Lupu.
Ghedeon, care sfintià si episcopi pentru Rusii din Po-
lonia 2, era In fruntea Bisericii Moldovei caud solii rusi
sosirä la Curtea lui Gheorghe Stefan. Acesta erà prea ba-
tan i prea incercat pentru sa sA poatà fi lnselat de pre-
fädtoria religioasä a Muscalilor. O legäturà Cu dansii, cari
propuneau lucruri asà de bune, ca ajutorul färd tribut,
inapoiarea Bugeacului, a Chiliei, Ismailului si Cetätii-Albe,
A Benderului, i se pAra !m'A prielnicd supt raportul politic.
Ghedeon fù unul dintre solii moldoveni cari merserä la
Moscova pentru a lua In biserica Sf. Ioan din Cremlin ju-
rämäntul Tarului Alexie 3.
Ei aduserä si o invoire de negotcum se si rágiiduise,
data de Tar la 29 Iunie 16564. Pe acel timp cdlugärii rusi
veniau cu märfuri si cu uneltiri, la Soveja se Meeà mä-
-nästire cu bani dela Moscova, la Putna se pomeniau Tarii
ca binefädtori si Mitropolitul ardelean izgonit, Iorest, un
Patnean, alergi la imparatul Alexie Mihailovici pentru a-si
pläti gloaba impusä de aCraiu) 2.
1 N., pentru mormintul sdu, inserip(ii, I, p. 31: inscriptia, slavond,
a pus Varlaam sä i-o sape, pe o pida albd, impodobitd numai cu un
chenar i o singurä floare, incl din 1642. Pentru testament, An. Ae. Rom.,
X, pp. 345-6. Cf. Ist. lit. rel., pp. 164-5.
2 Arch. ist., I 1, pp. 65-6.
8 Hurmuzaki, IX1, p. 217: mdrturisirea din 1664 a lui Gheorghe-
t,efan pribeag.
4 Studii i doc., IV, pp. 244-5, no. Lxxx.
5 V. §.1 mai sus.

www.dacoromanica.ro
358 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

Pe atunci Moscova par& sä se pregateasca de un mare


rol panortodox. Luptele lntetite de fel de fel de agenti,
chiar de Domnii nostri, Intre doritorii de cinstea cea mai mare-
ce puteà sa capete un Grec, apoi erezia lui Chiril Lukaris,-
nehotardrea urmasilor shi filth de dansul, luarea unor mrt-
suri a caror initiativa pornise din Chiev i proclamarea
unei alarturisiril de ortodoxie, al chrei concept venise din
mânile lui Petra Movila, släbisera foarte mult au toritatea
(Bisericii celei Mari» din Constantinopol 1. Patriarhii va-
gabonzi si cersitori din Alexandria si Antiohia nu Insemnau
nimic. Cei din Ierusalim, stapAnitori de mai multe bogatii
In *tile slavo-române si premergatori ai reformei din
dogma, datine, ierarhie, viata canonicä si viata cultura la
In ortodoxie, avura un insemnat rol supt Teofan i supt
Paisie, dar acesta se obos1 curând, i numai norocul care-i
dadit ca urmas pe un cleric Invatat ca Nectarie (1661-1669)
mentinù o bucatä de vreme prestigiul Patriarbiei. Dar n lei
acest nou Patriarh nu erà un harnic calator, i astfel grija
ortodoxiei la Bucuresti, la Iasi, la Chiev si la Moscova o.
avù, un timp, Paisie Ligaridis, latinizantul cu douà fete, care,
ajuns, In umbra Patriarhului Paisie, arhiepiscop de Gaza,.
se intorsese la noi In '1654 si juca un mare rol in jude-
cata dintre Patriarhul rusesc Niconsi Tarul,care la 1660
pornise lmpotriva lui, fara a-1 putd. doborl 111sä asà de
usor cum doboilse un print ardelean pe Vlädicii din 'pa-
rnânturile sale 2.
Intluenta moscovita In ortodoxie fit lmpiedecatà insà de
aceasta ceartä Indelungata si din ce In ce mai plina de
Inviersunare Intre Tarul Alexie i Patriarhul Nicon,
rnare Patriarh, de sigur, prin lncrederea In dreptatea luir-
prin energia cu care o apara si maiestatea cu care stiù sa.
o reprezinte. Ligaridis, a carui chemare ar fi fost sà faca'

V., pentru luptele dintre arhierei, Hurmuzaki, Fragmente, III, pp.-


468 i urm., 176-7, 208 0 urm., 218 0 urm.
2 Chrys. Papadopulos, o. c., p. 87 0 urm.

www.dacoromanica.ro
INRAURIREA RUSEASCX A MOSCOVEI ASIIPRA ROMANILOR 359

pace, pentru binele Crestinhttitii in Ráshrit, suflà asupra


focului, poate pentru vechile sale aplechri latine, dar poate
numai din ambitie, din setea de intrig-i a chlughrulni
grec,. Duph ce dihonia dintre Tar si Patriarh fil astfel in-
veninath prin silintile dibace ale rhului oaspe, trebul sil se
ajungä la o mare hothrtire sinodalh. PAnh atunci trecurh
pe la noi spre 'Moscciva o sumh de prelati greci, cari im-
prospätard simpatiile pentru elenismul religios, cel mai
sigur phstrtitor al datinei. insuF,A Patriarhul de Ierusalim
veril in terile noastre la 1664, primit foarte bine de blajinul
Domn betiv al Moldovei, Istratie-Voda Dabija, pe card-I
sfatuiau si-1 chlhuziau Cantacuzinii, si mai putin bine de
Domnul muntean Grigore Ghica, totusi un Ildsäritean de
limbh greceasch, desi dinteun neam de Arnáluti shraci.
Nectarie fû oprit insh de a trece hotarele impárätiei sth-
phnilor shi, i astfel el se intoarse, -dupä ce petrecii un timp
Ja Iasi, In chiliile dela Sf. Saya, mitoc al SfAntului Mor-,
mAnt, ulule &idea Inválthturh elineasch Nicolae Kerameus,
care trecii apoi la Atena,el murl acolo In 1663 1, iar, duph
dansul, alt daschl, mai putin vestit, Teodor din TraPezunt
(t '1665 2).
Totusi se ajunse la un Sinod de judecatä, duph sosirea
la Moscova, in 1664, a Mitropolitului de Iconiu, Atanasie,,
trimes al Patriarhilor, cari ischliserh un et6p.op in aceastä,
privintd. Dach Nectarie nu putfi sä vie, multhmindu-se a
trimete acolo pe arhidiaconul shu Dosofteiu Notaras, dach si
Patriarhul de Constantinopol, Dionisie, cu atAt mai mult,
un inaintas al shu, Partenie, fusese spAnzurat, In Mart 1657,
supt invinuirea eh ar stâ in leghturä cu Tarul pentru ea
scoate Grecia din robie 3)) --, fû impiedecat de a se duce la
I V. Chrys. Papadopulos, Gag% ,hp., (v. mai departe), p. 2.
2 An. Ac. Rom., XX, p. 217. Cf. Papadopulos Kerameus, IV. p: 305
(331) 1.1 Sathas, %oral. cpt/oX., pp. 322-3. Pe Istratie-Vodl, care kitiâ
el plAteascit, il laudan i profesorii co1ii grecesti din Padova ; Legrand,
o. c., II, p. 439; cf. p. 356, no. 548.
8 Studii fi doc., IV, p. cci.xxxii i notele ; cf. Ccilcitoriile Patriar-
hului .Macarie, trad. Cioran, p. 160, nota 1.

www.dacoromanica.ro
360 ISTORIA BISERICII ROMAN4TI

Muscali, Patriarhii de Alexandria si Antiohia luarä asupra


lor judetul. Prin Georgia, si nu pe drumul obisnuit al
Terii-Romanesti i Moldovei, care li-ar fi fost lnchis, ei rdz-
batura pana la cetatea de resedinta a Tarului, unde sosiau
In Novembre 1666. Sinodul se incepU indatti, si, cu toate.
simpatiile generale de care Nicon se bucurà in Rdsdrit, el
fù scos prin decret sinodal, iscalit de Macarie al Antiohiei,
de Paisie din Alexa:ndria si de alti douazeci si noud de arhie-
rei, rusi, greci, i chiar sarbi, in Decembre urmAtor 1 Dar
Dosofteiu Notaras trebui sa stdruie la Constantinopol pentru
ca Patriarhii sa se poata intoarce nesuparati pe unde erau
obisnuiti sà calatoreasca. Peste putin, la 23 Ianuar 1669,
Nectarie de lerusalim ii parasià carja si, Impotriva astep-
tdrii tuturora, si a lui chiar, se alese in locu-i foarte ta-
närul arhidiacon Dosofteiu --aneliind barbati. in Ierusalim),
spuse cineva ironic, ea - domnit Debora).
Cu ridicarea lui la demnitatea patriarhala incepe la noi o
nouä era greceascd, fara ca totusi lnraurirea Moscovei si a
Rusiei polone sa inceteze cu totul. tare cele clouä curente
se da; de pe la 1670 la 1700, o lupta, care face interesanta,
si din alt punct de vedere decat al personalitatilor, al con-
ilictelor dintre ele si, In alt ordin, al rdspandirii limbii ro-
manesti in cetire i stujba, aceasta parte din dezvoltarea
Bisericii romanesti 2.

Indata chiar dupa inchiderea sinodului din Moscova, Saya,


Mitropolitul ardelean, impreuna cu fratele sàu, nelinistitul
Gheorghe Brancovici, care ar fi vrut bucuros sà unelteasca,
in seama Tarului printre crestinii din Balcani, sosiau la
Moscova, pentru a strange banii cu cari sä se faca din non
resedinta metropolitana din Balgrad 3. Gheorghe dd. Insusi
Chrys. Papadopulos, Map. ,Ice., p. 150 i urm.
2 In general, v., pentru Dosofteiu, Chrys. Papadopulos, A0010410C,
7Catptcfpric 'Ispoaol6p.wv (1641-1707); extras din, eN603. IAN, b, V;
Ierusalim, 4907.
MeMoriile lui Brancovici; v. Mangra, p. 66.

www.dacoromanica.ro
INRIURIREA RUSEASCL A MOSCOVEI ASUPRA ROM/INILOR 361

oceastd stire, adäugind cd, la 29 Iunie 1662, de Sf. Petru


Pavel, Saya a luat parte la slujba pe care o fdcurd cei
doi Patriarhi greci, cari nu apucaserd a pie* i noul Pa-
triarh pus de ansii in Moscova 1.
Principii ardeleni dela Inceputul veacului avuserä legituri
de prietenie cu Tarii, trimetänd la ei si ate un Grec dintre
Cantacuzini 2. Data aceasta însä, chlätoria VIddichi romdnesc,
care trebuid sí fie calvin si care se intorced cu mânile
pline dela ortodocsi, dela cei din Moscova, cari atrdseserd
luarea-aminte a tuturora prin drama luptei i infrângerii
lui Nicon, cari aveau hi mijlocul lor doi Patriarhi si o mul-
time de prelati din tot Räsdritul, si cari iesiserd abia din
vdintele unui sinod unde se afurisiserd rascolnicii rusi,
dusmani ai elenismului ierarhic si canonic, pärù deosebit
de indoielnicd. Turcii stätuserä pe gdnduri innainte de a
ingAdul intoarcerea Patriarhilor cari luaserd parte la sinodul
din Moscova, i unul din ei trebui sä aparetiseascdp
:zdbavd. Apaffy, omul Turcilor, nu crezù cà poate läsà in
liniste pe VIddica lui, tutors din asemenea locuri primej-
dioase, Cu oddjdii, cu cdrti slavone, dar poate nu numai cu
atAta, 2.
dupd stdruinta noului predicator al Curtii, abid.
Intors din Apus, Mihail Tophaeus, care puse In miscare pe
superintendent, un om mai tolerant, se impuse lui Saya, la
20 Februar 4669, a doua zi dupd intoarcere, dacd nu chiar
In lipsa lui, acelasi program de pdstorire calvineascd, cu
care se injugase grumazul inaintasilor stii. Se mai adauserd
eu acest prilej i alte puncte, precum : intemeiarea de scoli
românesti in 136,1grad si Inidora, in Maramurds, in *tile
Chioarului, rdmAind ca invdtdtura tinerilor sà se poatd urmA
In alte coll, cu aceiasi limbd (uberiore linguae cultura);

ibid.
2 Szilágyi, Bethlen Gabor fejedelem levelczese, p. 416; cf. Studii §i
doc., IV, p. cmx.
I Cipariu, Acte §i fragmente, p. 257 0 urm.

www.dacoromanica.ro
362 ISTORIA B1SERICII ROMANEM

innoirea tiparului din Migrad, pentru a se cid la luminti


achrti folositoare, mai ales cele sfintev ; inlocuirea preotilor
cari nu stiu decdt sá aboscorodeasch slavoneste), cu altii
cari sà cunoasch etemeiurile de nevoie ale Leg,ii crestine)
calvinesti iascrisul romanesc ; supunerea tuturor mhsu-
rilor de ocdrmuire la apreciarea superintendentului si, duph
isprhvirea oricdrui sobor ronidnesc, lnfhtisarea Vltidicai si a
unei delegatii In sinodul maghiar calvin, pentru a se re-
vedeà hothrarile si a se Inviità. elucrurile Legii celei ade-
N-Arate si preceptele bisericesti» 1

Saya n'aved nici putinta, dar nici voia de a urrnd aceste


invästhturi, si el erd Inch destul de tare, prin leghturile, prin
boghtia si prin insusirile sale personale, pentru a nu fi tul-
burat din cauza nelndeplinirii lor. Sh se mai adauge
Tophaeus nu erd Inch deck inspiratorul politicii religioase
a lui Apaffy i ch nu ajunsese la demnitatea de superin-
tendent care-1 puned intr'o situatie mai potrivith pentru a
lovi. Deocamdath actul din 1669 rhmase numai ca o amintire
a mhsurilor ce fuseserh luate in trecut si ca o Indrumare
pentru viitor. in sfdrsit, Gheorghe Brancovici se fhcuse fo-
lositor, prin cunostinta lui de limbi i oameni, prin talentul
lui subtil de a legd, si a dezlegd intrigi politice, lui Apaffy,
care aveà greuthtile lui la Poarth. CAnd fratele mirean
phth mosia Vintului-de-jos si erà Insdrcinat la 4675 sh
reprezinte la Poarth pe principele shu 2, erd greu O.' se
goneasch, de hatärul fanaticului tänhr predicator, fratele
episcop. Din potrivh, vedem, la 20 Decembre 1673, ch aff
scutesc preotii romdni de °rice dijmh, ca pe vremurile lui
Barcsai 3
Cdnd un nou superintendent, Gaspar Tiszabecsi, urma
lui Petru Kovdsznai, el cerili i chp5.th dela «Craiu», la-14,
Cipariu, Archivu, pp. 611-2; Mangra, o. c., p. 163 i urm.
2 Thallòczy in Szazádok, 4888, p. 698; §.1 in Ungarische Revue.
8 Cipariu, Archiva, pp. 573-4; Mangra, o. c pp. 166-7; traducerea
lui Samuil Clain, ibid pp. 70-2.

www.dacoromanica.ro
INRAUHIREA RCSEASCA. A MOSCOVEI ASITRA ROMANILOR 363

lunie 1674, o porunch privitoare la descoperirea tipogratiei


lui Rálóczy si la dreptul srtu de a supraveghid oricdnd pe
aVlarlica, pe vicarii lui, pe protopopi i toti pastorii bise-
ricilor romdnesti din Ardeab, acestia fiind datori a se In-
fatisft °Hunde i-ar chemd el o hotardre menita sa
ramaie numai pe hdrtie, °data ce in dosul VlAdicai stated
puternicul frate al acestuia. Domn muntean erd, apoi, pe
acest timp Grigore Ghica-Voda care in multe rAnduri aya
legrtturi tainice cu Apaffy, negociind intre acesta i impärat
Vladica Saya alergase sa nidngdie pe Doamna lui Ghica
In elipa grea a celei d'intdiu maziliri a sotplui ei, cand ea
fugisc desnädajduita, In Ardea13. Mai mult, fratele episco-
pului, Gheorghe, aved inca din 1673 o lntelegere tainica
cu Vodä, i spre alargirea» Bisericii ortodoxe4.
Totusi, la 4675, Saya tinù cel d'intdiu sobor al sau pentru
indreptarea clerului In sens calvin. Predica romdneasca,
romAneasch In Bisericä, scoala de catechism, pe te-
meiul, fireste, al celui din 1640, din care Cipariu asigurd
ct s'a dat o noud editie la 46576; se inlaturA multe shr-
batori, se hothreste slujba zilnica in orase, iar la sate de
trei ori pe saptamdna, M'arä de serbatori ; se opreste cu-
nunia lntre rude, a fugarilor, cari poate au legaituri de ca-
sAtorie aiurea, a oamenilor rai ; se opresc vechile datine
dela morti: fuga inaintea preotului ce a cuminecat pe bol-
nav, tipAtul pe uliti al femeilor, frica de ingropare Lunea
Aliercurea, darea de aoi sau vacil, de gAini, de colad
peste mort ori peste groapä, aruncarea banilor In ea pentru
drumul sufletului pe la multele vami din alta lume,
finca mortului i rdcorirea lui cu (capa pre pajiste), spa-

1 Cipariu, Archivu, p. 575; incai, la anul 1674; Mangra, pp. 72-3,


467-8.
2 Studii §i doc., IV, p. cccxn ; cf. Despre Cantacuzini, p. cana i tirm.
O Sale i preoti, p. 69.
4 Hasdeu, in catalogul de documente ardelene publicat in revista
Traian ; Revista din 1ai, 1; Neamul Romitnesc pe 4908, p. 252.
6 Cipariu, Acte f i fragmente, pp. 60-70; cf. Mangra, o. c., 475, nota '1.

www.dacoromanica.ro
264 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

larea, Cu molitvd, a oaselor se scrie, In batjocurd eoaselor,


hainelorp; aprinderea de focuri ein curte la Gioi Mari sau
la Blagovestenii» pentru inchlzirea mortilor, spälarea epi-
eioarelor dobitoacelor» si arderea lor ecu lumina In frunte».
Preotii vor fi numiti de Vlddied, IntrebAndu-se protopopul
si aducandu-se märturii serse de bune purtdri ; ei nu vor
petrece la vin, nu vor primi sa fie vornici la nunti, nu
vor lì emilseärici i vrrijitori» ; ei nu vor ingtidul botezul
eu mir si aprt sfintitd, fásarea In pardsire a bisericilor, ne-
cumenicarea de patru ori pe an, purtarea epastilor pre de
afard» ashnilate cu ecina Domnuluiv ealvind de catre
mireni, bineeuvantarea dobitoacelor si molitvele asupra lor,
evrdjilev si eserbdtorile drdeesti» de Marti si Miercuri, nici
toaca de PAresimi a copiilor cari alergau la bisericd azi,
In Bucovina, de Pasti, nici bdtaia cu lopata, nici stropirea
c'u aph de Inviere, nici hora In ceasuri de biseried 1. Cum
se vede, se satisfdeeau toate vechile cereri ale calvinilor ;
si ea' hothrarile se luaserd eu gandul la Guvernul terii do-
vedeste si aceasta : emit amu avutu si pand acumu obi-
poruncd, cumu in toate rugheiunile noastre sd
facem pomand. pintru Mdrie Sa Craiu, milostivul. Domnu»,
Nu se poate tägAdul serios nici aceia ea' Saya a primit cu
eu acest prilej, si in forma limpede, botezul cu once [el de
apd i easätoria cu jurdmant 2:
În schimb, la 30 Deeembre din acest an, Saya era asi-
gurat de Craiu cd nu i se vor mai ettlea datinile cele
bune, nici nu se vor mai smulge parohiile romanesti, nici
nu se vor lua florinii cuveniti Vlädicäi, precum, se pare,
Incepuse a face Tiszabecsi 2. La 4676 apoi se porunci aspru
a nu se mai MA dijrnd dela preotii nostri4.
Cipariu, Acte i fragmente, p. 445 i urm. ; Mangra, o. c., p. 79
§i urm.
2 Aceasta o aratii par. Bunea in lerarhia Romcinilor, p. 266 §i urm.,
td n'o poate infirma par. Mangra, o. c., p. 82 §i urm.
8 Engel, Geschichte von Serwien, pp. 482-3; Cipariu, Archivu, p.
651; Mangra, o. c., p. 74.
4 incai, la acest an ; dupl Clain, in Mangra, o. c., pp. 74-5; v. pp. 168-9.

www.dacoromanica.ro
INRAURIREA RusgAscl. A MOSCOVEI ASUPRA ROMINILOR 365

Dar In Iulie 1679 se tineà un sobor pentru a luà so-


cotealä lui Saya de averea Bisericii sale si, mai ales, de
avenitul scolei s'a tipograflei), la care contribuise
(CraiulD insusi, dänd 40 de fiorini, 40 de vedre de vin
si 12 milsuri de grew., pe care se ()feria a le serv1 In
fiecare an, pentru a se lncepe tälmäcirile i tiptiriturile
Mitropolitul venì In fata dusmanilor säi si se dezvinovät1
pe deplin, aducAnd lnainte tot ceia ce se credeà c6 ar fi
risipit 2.
Pacea s'ar fi Intärit. apoi din nou, intre el si Apaffy,
spune Gheorghe Brancovici, prin diploma dela 24 Oc-
tombre 1679, de nouä lntärire pentru Saya, diplornä pe
care acesta ar II fäcut-o sä fie aprimitd» In dieta dela 16
Ianuar 1680, spre mai deplinä asigurare impotriva dusma-
niior, cari-i uriau ortodoxia, pdstrath inc5, In ciuda hotä-
rdrilor de formä. din 1675, ce atingeau dogma, dar loviau
mai ales urmele pägäne, nu si cele ascrise la sau
impotriva celor eari, sträini, rävniau la bogätia lui, ori, Romäni,
umblau ¡ea Scaunu13. Am puteà descoperi cui se datorese
aceste privilegii : noului Domn muntean, om mAndru i ener-
gic, cu care toti vecinii trebuiau sä socoteascä, lui Serban-
Vodä Cantacuzino, care, ca urmas al impäratilor bizan-
tini, se simtik i apärdtor al ortodoxiei : el 1i incepuse
In Novembre 1678 Domnia, care erà menitä sä de& o nouri
viatti politicei Principatului muntean, si a Romänilor In
de obste 4.
Pala un timp lnsà politica lui erban-Vodä se ltimuri
ca prietenoasil crestinilor, celor din Apus, spre cari-1 in-
dreptau misionan i franciscani, ca i Gheorghe Brancovici,.

Magyar Thrt. Tar, 1878, I, p. 240.


2 Zaconicul din Cipariu, Acte i fragmente, p. 259 si urm.
8 Aceste acte se pomenesc de Gheorghe Brancovici ; cf. Cipariu,
Archivu, p. 651; Mangra, o. c., p. 75.
4 PAr. Bunea tAgAduiqte aceste acte, aducAnd inainte el dieta a anulat
unele privilegii ale a preotilor greci i rominis care nu fuseserl inscrise
legal ; Mitropolitul Saya Brancovici, p. 81, nota 1.

www.dacoromanica.ro
366 ISTORIA BISERICII ROMINErI

care se visa acum Despot al Sdrbilor, liberati cu ajutor


impärätesc din vechea roble a Turcilor. Apaffy, dusmanul
Nomtilor i credinciosul desdvdrsit al imphratului sal]. din
Constantinopol, erd pentru ansul un spion, o piedecd, o
primejdie. Creza cd poate, cu bani, sä facä un aCraiuD, si
el se puse 'n intelegere deci cu pribegii ardeleni cari aler-
gaserd la Poartd, .5tefan Csály, Pask6 acestia catolici
Beldy. La inceput, cdnd isi luase abià Scaunul In primire,
el se vestise ca prieten al vecinului sdu, dar indatd el
schimbd foaia, si nu trecii mult pAnd ca Apaffy afrá cine
stà la spatele trIldtorilor säi, cari, la Constantinopol,
ghtiau cdderea Partidul principesei, in frunte cu Teleky,
Cu Székely, cu Naláczy, Indemná pe Apaffy la mdsuri de
energie Impotriva celor ce se compromit, prin leghturile
Cu pribegii 2.

in Februar 1680, Brasovenii plätiau pentru potcovirea


tailor alddicdi Romdnesn (des Bldschen Bischoff)* acari
se trimet CraiuluiD 3. Confiscdrile incepuserd : s'ar puteá. ca
Saya, care aliase cà i se pregiteste soarta lui Iorest, crici
procesul deschis impotriva Mi, in Iulie 1679, urrnd 11)04,
si din deosebite parti veniau plAngeri impotriva
care numeste preoti fárd sà intrebe pe protopop i sfinteste
biserici fdrd stirea aCraiuluiD 5, - sd fi trecut atuncea in
Tara-Romaneascd, aln pdrtile turcestID, spune actul de osdlidd,
ca indatd. dupd intoarceresä fi fost adus cu sila la Balgrad,
unde se imbolndvi. La 2 Iulie se incepa In acest oras ma-
rele sobor de judecatd ; luau parte reprezintantii lui Apaffy,
ajuratii i titorii» Mitropoliei, intre cari Pavel Suciu, pro-

V. i Studii i doc., III, pp. 96-8: scrisoarea e din 1691-2, cAnd se


puteà gindl la mucarer, la intarirea dup6 trei ani, Patriarluil lacov
numit la 1689.
2 Cf. Sate i preofi, p. 73 si urm.
3 An. Ac. Rom., XXI, p. 222.
4 V. actul de (mana, in Mangra, o. c., pp. 170-1.
5 Bunea, Vechile episcopii, p. 128.

www.dacoromanica.ro
iNRAURIREA RITSEASCA A MOSCOYEI ASIJPRA ROMANILOR 367

topopii dinlgrad, din Deva, din Ormenis si din Vinti.


Se aduse impotriva bbitranului VIddica bolnav invinuirea
ca nu cautà de catechism si de tipografie i apoi pentru
a mai mbirl putintel scandalul si a da o umbrä de indren-
%tire pentru mäsurile cele mai sAlbatece, si aceia eh el
ar fi trait cu tiitoarea fratelui sdu insui, Unguroaica Eca-
terina TC)mòsvari, care si dupd neam nu-i putea fi ruda,
cum s'a adaus pentru a-1 apdsà si mai mult. Taöi, Tophae-
us, acum aepiscoro al Credintei curate, isi alese un pro-
curator pentru a para pe Saya, iar «Craiub) numl o comisie
judiciard, din care fäcea parte protonotariul shu, un pastor
calvin i protopopul din Alvinti, loan Zoha. Gheorghe Bran-
covici si negustorul Pater lands 1 nu erau in stare sa in-
duplece sau sh induioseze astfel pe judecdtori. Fard a sta
mult pe ganduri, ei scoaserd, prin hotdrarea din aceiasi zi
de 2 Iulie, pe Saya si din Viddicie i din ceata preoteasdi 2;
dandu-1 in manile magistratilor.

Ìndatd sinodul alese pe Iosif Buday de Piskints, vre-o rudd


a celul ce stätuse inchis in Sibiiu cu Barcsai ; deci un nobil
pentru alt nobil. in imprejurdrile ob4nuite, noul Vlädicä
ar fi iscdlit i jurat conditiile calvine, de care nu scdpb.,
nici de cele vechi, nici de cele mai nouá, si ar fi pdstorit
In liniste, ca Simion Stefan, Lira a se mai trudi cu gandul
ca nimeni nu 1-a intärit i sfintit duhovniceste. Dar Apaffy
tià bine ce poate impotriva lui mania Domnului muntean,
pe care 6 trezise. Deci, inainte de a da actul de numire lui
Stefan, el 11 trimese, ca doi protopopi, ca spioni si chizesi,
la Mitropolitul muntean, penttu a /I intárit acolo, adupd
leageL
De fapt, Iosif a fost recunoscut i sfintit, dar marturia
ce i se dddii la Bucuresti, e cea mai asprd critica a neo-

Asupra cdruia v. Sate i preoli, p. 76; Doc. Bistrifei ; Upèclatu.


In Prinos Sturdza, p. 301 i urm.
2 Mangra, o. c., p. 469 si urm.

www.dacoromanica.ro
368 ISTORIA BISERICII ROMANEVI

meniei sävdrsite la Migrad. aCel mal denainte Mitropolita


Sayal, spune acest act, care nu dovedeste numai solidaritate
ortodoxa, ci i simtire rornhneaged, ascotindu-se den Scaunil
de cela ce domneaste acolo Craiulti Ardealului, Inpreunä cu
tota Svatuld tdräl s'a protopopilorti BiseariciI noastre, carii
shnta acolo, pentru ale lui neipdsti, de carele Svatuld, ca
niste oanteni slohozi, 1-ati judicata acolo, nepohtindu jude-
cata de aiurea, i alegAndu-la de acolo Craiula cu tota Svatu
tàräT i cu voia protopopilortt i crestinilord pravoslavnicI, care
shnta acolo Ricuitori, pre chir Iosif ieromonahulal,se pri-
meste noul Vlädicä atarnätor de Scaunul Thrgovistii
membru al c(Bisericii noastrei), numai eca sh nu l'Anide acela
Scauna %/Ocluya si crestiniI de acolo MI% pästoria, neputhndu
celu maI denainte sh-s1 dobändeascd Scannula, pentru ne-
mutatele obiceaiurI si tocmeale ce are respublica ta.rdI Ar-
dealuluIp 1.
La aceasth data va fi ajuns la Curtea lui erban-Vodä, ..

Gheorghe Brancovici, care alergase la Banul Radu din Cra-


iova, lui Udriste Misture12, si de aici la Domnul ocro-
titor pentru a-i cera sO apere, odatà ctí dreptatea fratelui
shu, ortodoxia comunh i cinstea neamului 3. Desi se dAduser
lie si pentru motivele arOtate, si In forma aceia, IntOrirea
lui Iosif, care priml, dupd cerere, cea d'inthiu condich" da
zaconie episcopal 4 i incepù vizitatia sa 5, plAngeri se fäcurd
la Constantinopol lmpotriva grosolanei samavolnicii din Iulia
si la 30 Septembre Apaffy trebuià sh se Indrepthteasca fatA
de oamenii shi de la Constantinopol, arOtänd ca Saya a fost
scos prin sobor i ch are vinovätii care si de moarte 1-ar

Actul este in Condica publicat de Cipariu, Acte vi frar


mente, pp. 234-5; Popea, Vechea Mitropolie, pp. 7-8; Ghenadie
ceanu, Condica Sfantei.
2 Studii i doc., V, pp. 710-11.
3 Memoriile lui Gheorghe Brancovici.
4 cipariu, Acte vi fragmente, pp. 257-63; Mangra, p. 92 si urm.
6 Doc. Bistr., II, pp. 30-1, No. ccxv ; socotelile Bistritei, in Studit
vi doc., MI, p. 52.

www.dacoromanica.ro
INRAURIREA RUSEASCi A MOSCOTEI ASUPRA ROMANILOR 369

face vrednic 1. Si (Craiului» ii spusese In fatä. Serban


numai de hatarul crestinilor din acele pArti a fost stintit
Tosif si ch nici n'a tinut In seamd ce s'a adus Impotriva lui
Saya, care aici, In Tara-Romaneascti, trebuià sä fie judecat 2
Totusi Apaffy, Incredintat cd Brancovicestii stau In leg6.-
turd cu Beldy si pribegii si cd de aceia a si fugit Gheorghe,
arund in temnitd pe Saya, care nu pillase scdpà, aceasta
pentru a-1 Impiedeca de a merge prin tad., csfintind
preoti si bisericb, cum 11 pâraserä. dusmanii 3 . Numai la 28
Decembre, Iosif Isi cdpdtd diploma de numire pentru te-
ritoriul panti la Olt 4. Dad In temnita sa, Vladica Saya a
fost insultat si bätut, rdmane tot asa de indoielnic ca
multe allele care S'all scris pa seama lui certe cu Craiul,
prietenie cu Crdiasa, etc.; aà cevii n'a Indraznit poate Apaffy,
care stià ce bine pot sd sape Domnii romani, cu Grecii
lor mai dibaci decat toti mandrii agenti unguri ai Ardea-
lului. La '1681, In August, Csálcy i Pask6 se lnvoiau 1n
scris Cu Constautin Branco veaan, nepotul lui Serban-Vodd,
pentru a da iaapoi, da.ed ar fi sh capote ei puterea, Scaunul
vIddicesc lui Sava, si totodata (set lase in vechile dreptari pi
datine Biserica noastrci din Ardeal : sa ingáduie legea or-
todoxd, ce se zice de obste : romaneascd in obisnuitele ei
ceremonii vechi, cu liber exercitiu, dupti legile terii, i, dad
unele lucruri ar fi apäsate iinpotriva vointii lor [a Roma-
nilor], sa facem a se aduce, iard;i, In starea de libertate
veche, public, Inaintea terii . Ïn curand nici nu mai era nevoe

1 TorCA-Mag. Ailam-Okm., VI, p. 101.


2 Ibid., p. 97; Septembre 1680.
T5rt. Tar, 1878, II, p. 706: cf. Sate fi preofi, p. 312 c urm.
4 Cipariu, Acte i fragateate, pp. 60-70; Mangra, o. c., p. 473 ei urm.
5 Petra Maior, p. 80, nota ; Cipariu, Archivu, p. 652; Mangra, o. c.,
pp. 179-80: eReligionem ortbodoxam, vulgo valachiçam, ab antiquo
solids cerimoniis eos uti, cum libero exercitio, secundum canones pa-
triae, et, siquae contra voluntatern eorum in suis terminis oppressa fo-
rent, coram Regno pristinae libertati restitui efficiemus, Metropolitam
sea Vladikam Szavam, cum plena restitutione honoris, pristino officio

www.dacoromanica.ro
370 ISTORIA BISERICII ROMINEgI

de cea mai grosoland formd a prigonirii, chi Saya murià,


In temnitA la Vinti, pe mosia fratelui sdu, ori liber, dar
fArd putintä de a päräsi tara.
Si In Iulie 4681 unii 11 linean de VIddica 1. In ultimele
lui zile el ar fi fost cuprins In diploma de baron data de
Imphratul fratelui sdu, Gheorghe, la 7 Iunie 4083, (lar nu mai
trdi pänd In Septembre, cAnd acesta fù fdcut si comite 2
Aceste diplome, citate numai de istoricul s'Ad) Raid, n'ar
fi false, cu toate cd, pentru Serban-Vodd, Gheorghe erá. Incá.
in 1688 numai adumnealui Gheorghie Brancovicip3 si la 4689
i se zicea la Viena : eacel indivich, etc. 4. El fa 1ndatd arestat
si stdtù doultzeci si doi de ani inchis.
Astfel prin cazul VIddiclii Saya, care se poate pune, in
ce ne priveste, aráturi cu acela al Patriarhului Nicon, Bi-
serica romaneasch din Ardeal ajungeà sd-si strangd si mai
mult legáturile cu cea din Thrgoviste, si, once ar fi fdgd-
duit trechtorul episcop Iosif, care dispare In 4682 incd 2,
se dAdeà prilej de afirmare si de recunoastere, chiar din
partea principelui ardelean si a nobilimii acestei ten, a drep-
tului de existentd pe care-1 aved ortodoxia romAneascd acolo
si a dreptului de control pe care, de aici, 11 putea reclamà
Biserica romäneasch a Principatului muatean.
In adevär, cand Iosif inchise ochii, urmasul sdu, Ioasaf,
un fost episcop de Lacedemona, trecut dela noi in Ardeal,
fù numit in adevär In Ardeal, In dieta ce se adund In Fd-
gdras si nu in 13d1grad chiar , dar, pe urrnd, el trebul
sä treacd muntii pentru a fi ales din nou de cdtre un sobo r
muntean.
uti cum plena authoritate elaborabirnus et contra quosvis illegitimos im-
petitores, tam in religione, quam in libero exercitio ac cerimoniis iis-
dem patrocinabimur.»
Studii i doc., XIII, p. 400.
2 Ciparia, Archivu,f p. 653. D. Radonici crede cl diplomele sint autentice.
Gen. Cant., p. 235 i urm.
4 Mangra, p. 22.
5 Sate §i preoli, p. 81.

www.dacoromanica.ro
BISERICA MIINTEANX PELA 1654 LA 1682 371

Astfel se zhdärniciù regula pe care Iosif trebuise a o in-


scrie in fruntea Zaconiettlui säu, rknas altfel nescris : eAlea-
gerea Vrtdicdi nostru rumänescu aida. In Ardeal este den
mila si den voea Craiului, care lucru ne este noa5. InOduit
de la Craii cei mai de mult r5posati ; chid va fi lipsä, se
se stränO toti protopopii, si Incd si dentre ceialalti preuti,
si, den voe a tot sdborul, unindu-se toti la un cuvAnt, asea
se-1 aleaO ; care, de se va pä.reà si Craiului ch. este harnic,
D.:.-ea-1 va Intdri In ViMicie precum se veade In Probatae
Constitationes, titlul al optulea, articulus Inthb
Sigismund Boer, un a boier de nOras» de-ai aCraiuluip,
intrò. In Brasov cu Ioasaf la 26 Mart 1682 si la 1-iu April
acesta pornià spre trechtoarea Branului un adevärat drum
de isp5sire, o Canosä a politicei ardelene calvinesti. Iar la 11
April .5, erban-Vod(t porunciA, sh se strAnO sobor la Mitro-
polie ca s1 aleaO i sri hothreasch pe cel ce se va Osi
mai vrednic spre ingrijirea cea pdstoreascd a Mitropoliei
nceia 3».

CAP. III.
Biserica munteanä dela 1654 la 1682.
Care erà. insä starea Bisericii muntene intr'un timp and
un Domn energic Intiltà asa de sus prestigiul ei ?
Mitropolitul Stefan isi prelungl pästoria si In vremurile
nelinistite de'naintea mortii lui Mateiu Basarab. Ìn 1652
el tipärià. Pravila cea mare, iar in Novembre 1653, In urma
Albe rAmAn rubricele eVlAdica cu ce randuiall trebue se triliascA
ce-i deregAtoria titorilor ; ce este venitul Beseareci ; canonul protopopilor,
canonul popilor ; de popii carii vin dentr'alte tari ; de sAborul mare
obiclaiul, slobozie, ark. ; de slboarAle mici ale eparfiilor ; despre alea-
gerea diacilor, pre p.opie». Tot programul calvin clzuse. Cipariu, Acte
frag»tente, pp. 257-63: Mangra, p. 93 i urm.
2 Art. Ac. Rom., XX, p. 223.
3 Condica Sfantei, no. xvit.

www.dacoromanica.ro
372 ISTORIA BISERICII ROMAITETI

rdzboiului cu Moldova, iesià Inaintea Patriarhului d An-


tiochia, Macarie, care intrd In Tárgoviste 1 Mitropolitul Ig-
natie, Sárbul dela Ramnic, cave si acolo-si ziceâ aarhiepiscoir
al Ramnicului si al Mehadiei toate0, H
urmd, In imprejurdr1 necunoscute.
Acest Mitropolit sluji la Inmormintarea lui Mateiu, la sfinti-
rea lui Constantin-Vodd 3. Räscoala Seimenilor II crutd, si el
merse In fruntea soliei inuntene care cercetä in Maiu 1655
pe G.heorghe 13.6.1{.(5azy al H-lea*. i Mihnea cel Ràu Ii dd,
sarcina de a se intelege cu (Craiuir, in 1659 5. O scurai,
retragere la Rámnic In '1655 nu se prelungise prea mult
Dar, dup. caderea Domniei lui Mihnea, Gheorghe-Vodá.
G-hica, sau nácar fml säu mai hotdrát, Grigore, cherna in
Scaun iardsi pe Sjefan, care stätù de acum inainte ca Mitro-
polit, fárd a se mai Insemná In vre-o privintd, parid la. 25
April 1068. Pe mormântul sin. in Mitropolia din Tárgoviste,
careia tocmai Ii flAd use un clopot 7, se Inseamnä cu mândrier
In romaneste, cd el a cfost phstor In Scaun ani 20D, tre-
cálida-se astfel cu vederea ca nedreaptil i necanonicd pas-
toria trecrttoare a Sárbului din Nicopol, Mitropolitul tulbu-
rdrilor 8.
Soborul alese, la 20 Maiu 4668 9, in locul Romanului
*tefan, din Rdmestii Valcii de obársie 1°, ndscut insrt din
pdrinti dela Costestii Argesului, pe alt Romän, Teodosier

patriarhului Macarie, pp. 78-9; cf. Istoricul eparhiel,


R4mnicului, p, 44.
2 Istoricul eparhiei Ramniculai, p. 42; la 1646.
3 V. Cronica terii, p. 335.
4 Studii i doc., IV, pp. ccLxv, 33 §.1 urm,
6 lbid., p. cuca, dupti Szilágyi, Bellum boreo-orientale, II, pp. 557-8
Mon. Comitialia Trans., XII, p. 388; cf. Studii 6 doc., IV, p. ccc.
patr. Macarie, p. 161.
7 inscripii, I, pp. 117-8.
8 Ibid., pp. 122-3. Pentru ea doua venire n Sean a» a lui stefan im
4657 (apoi vine i a treia oarit), v. Condica sfanta, notele la no. IX.
Condica Sfantei ; Studii i doc., V, p. 629, nota 4.
lo Studii fi, doc., XIV, p. vm, nota 2.

www.dacoromanica.ro
MEER= MIN-MANX DELA 1654 LA 1682 373

.care erà de loe din Vestemul Ardealului si se cälugarise la


Cozia, ajungand apoi egumen la Arges1.
Nu se dileau astfel drepturile episcopilor RAmnicului si Bu-
zdului. in cel Scaun, In locul lui lgnatie Sdrbul fu-
sese asezat, la 1653, egumenul Coziei, Dionisie, care ramase
in tot cursul stapdnirii tulburate a lui Constantin-Voda.
ined din Septembre '1658, stated Insä la Rdmnic un al .doilea
Ignatie, diruia i se zice, pentru a-1 deosebi de cel :

aC;recul»,arhiereu ambitios care, cälcând pe urmele Sdr-


bului, i intrecAndu-1 chiar, nu-si ziced numai episcop, cum
erd de fapt, ci : crcu mila lui Dumnezeu arhiepiscop Mitro-
polit chir lgnatie de Rilnanic, a toatä tara», adeca a toatä
Tara Oltului 2 Domnul insä nu tid, fireste, decdt de «pis-
cupia dela Rämnicul-de-sus» si aphrintele piscupul Egnatie
Grecul» 3.
Grecul nu erà, de alminterea, dintre cärturarii din acest
neam cari se silläsluiau dela o vreme la noi, si pästoria lui
e tot asa de stearpd ca si a inaintasului säu romdn. La
moartea lui, IntArnplatä In Mart '1668, se alese, in ziva de
21 ale lunii, Serafim, care erà episcop de Buzilu incd din
vremea lui Mateiu Basarab, dela '1649 4. Seralim erà un
pred nou episcop de Rdinnic pentru ca sà aibä dreptul de
a pretinde la Mitropolie, i inch mai nou erà Grigorie dela
fost egumen de BrAncoveni un ucenic de-al Mi-
tropolitului Grigorie ales la 4 April inlocuitorul in
acest Scaun al lui Serafim.
Dar, pentru a se aduce In fruntea ierarhiei muntene un
sirnplu egumen dela Cozia, mai trebuià cevd. Dupä ineheiarea
Dotnniei lui Mateiu-Vodd, duph främdntärile din timpul lui

1 Cf. §i Lesviodax, p. 400.


2 istoricul eparldei, pp. 45, 48 §i. unn.
3 Studii i doc., V, p. 604.
4 Le3viodax, p. 449; Condica sfantd, no. 1.
5 Condicasfanta, n-le ; cf. ki Istoricul eparldei Rdmnicultd, p.52,

www.dacoromanica.ro
374 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

Constantin Basarab, dupa venirea Domni straini, grecir


In Scaunul muntean, ca unii ce puteau fi mai siguri In
credinta lor fata de Turci, se alcatui In tarti, in jurul lui
Constantin Cantacuzino Postelnicul, pe care Grigore Ghica
puse sa-1 zugrume la Snagov, pentru tradare, si In jurut
fiilor säi, dintre cari doi, Draghici i5,erban, ràviiirâ Doinnia,
un puternic partid al boierilor de t ard, Romani sau roina-
nizati, neamuri bune i vechi, care Intelegeatt sa nu Im-
partà cu nimeni cinstea, dregatoriile, veniturile. Cand placul
Turcilor, cumparat, ca de obiceiu, cu bani, Mat din Radu
Leon, fiul lui Leon-Voda Toma, un Domn al Terii-Ro-
manesti, acesta fit aratat cu degetul ca strain el insusi i ocro-
titor de straini, ca strichtor de datini i cillciltor de drep-
turi, i boierimea, care cetid In cronici si axed i altfel in-
tipärite intamplarile ultimelor decenii, se hotdra a biol.
Impotriva lui ceia ce se Meuse de generatia batranilor Im-
potriva lui Leon-Voda
Pricini de plangere Impotriva acestui Radu-Voda care
vorbià greceste erau destule : emarghiolii» lui, Sofialaul, Bu-
lasachi, nu crutau nici manhstirile In lacomia lor de bani
si; de bucate ; din argintul icoanetor, spune cronica de fa-
milie si de partid a Cantacuziniior, se facurA schri i tipsii
si sale ferecate» pentru mandria trufasa a Domnutui ; pe
degetele lui sau ale vre-unui puternic ocrotitor din Tarigrad
se vor fi mutat cele ((Iona inele de aur cu pietre scumpe»
de pe oasele sfinte ale moastelor lui (popa Nicodim» din
Tismana, pe care Mateiu-Voda o inchinase la Sí. Munte 1;-
averile egumenilor treceau In Vistieria domneascil. Cel putin
asà spun dusmanii 2.
Se pregatid o räscbala ; *erban Cantacuzino, Mare-Spätar,-
erò. In mäsurd a strange la Bucuresti pe Cápitani, iuzbasi
slujitori 3; trebuià ca un Mitropolit Inteles cu
din acest partid (national» sa fie gata a MA crucea In /liana-
tefulescu, Tismana, p. 489.
2 pp. 370-1 din Magazinul istoric,
3 Cron. lui Constantin Capitanul, p. 460.

www.dacoromanica.ro
BISERICA MUNTEANI DELA 1654 LA 4682 375

pentru a merge, In sunet de clopote, inaintea cetelor rds-


culate. Oameni evlaviosi, darn ici pentru cele sfinte, ctitori
de biserici In 1671 ei isprävirh frumoasa biserica dela
Coeni pe Arge, iâingä Curtile lui Radu-Vodd Serban, buni-
cul lor 1 Cantacuzinii aveau multi pärtenitori printre cle-
rici. Si astfel, Cu voia lor i pentru interesul lor politic,
fù ales Mitropolit Teodosie.
Supt cuvant cä Domnul vred sä ucidä pe boierii cari nu-i
plac, se strAnse la Curte, in ziva de 3 Decembre 1668,
pe and se lntorced dela Moscova Mitropolitul ardelean
Saya , o mare multime de boierime i oameni din popor.
De aici gloata 'Ana spre Mitropolie, unde clopotele se pu-
será in miscare pentru a lnmulti si mai mult numärul lup-
tätorilor Impotriva tiranului patron al Grecilor. Un fel de
sobor al räscoalei se tint" la Cotroceni, unde peste cdtiva
Serban erà sá ridice mänästirea sa, o capodoperh a
artei bisericesti dupä tipicul definitiv care se elaborase
pdra atunci. Aici se alese deputatia de plAngere care trebuid
iá caute tocmai In Tesalia pe Sultan spre a-i cere curätirea
pämdntului terii de Greci. Radu-Vodà se grAbise a se le-
Odd, la 9 ale lunii, prin act formal, Indreptat cätre aarhierei),
tustrei episcopii erau de fatä aarhimandriti, egumeni,
boieri, slujitori, popi, diaconi i toti täranii cAti sá aflä vie-
tuitori In tara Domniei Sale», de Greci laolalth si de fiecare
din cei mai mari in deosebi, asigurAnd bunele datini de pe
vremea lui Vodä Mateiu bätranul 2.
tu mänästirile neinchinate, el se Invoid a nu se pune
egumeni decdt «Rum5.ni, dupä obiceiul si tocmeala lor, iar
oin strein, grec, sà nu fie volnic nimenilea a puneD. in-
chinäri nouà se opresc. CAlughrii greci vor iesi din biserica
domneasca a Curtii, fäcând loe unor «popi mireni rumAnip.
Asupra acestor puncte, Radu fácil jurdmAnt la Mitropolie B.
De fapt, inch' din April 1666, supt Inraurirea Mitropoli-
1 Inscripfii, I. p. 88.
2 may. ist., 1, pp. 131-4.

www.dacoromanica.ro
376 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

tului stefan, Radu Intarise hotárarile lui Mihai Viteazul cu


privire la lnlaturarea strainilor din fruntea oricarii mana-
stiril si, cu catva timp Inainte chiar, el oranduise intoarcerea
acelor eobiceaiuri bune ce erà pierdu te si precupite de streinb;
un strain putea rdvni la egumenie, nutnai daca, Iiind si
eotn de folos», stateà un timp la noi, ca esa se dea loculub,
daca-1 primià soborul si daca jura ca e va lacui pana la
moarteD In manastire, carmuind-o in dreptate i credinta
tiind In seama soborul. Egumenul, de once neam, va 11
scos daca' se va dove(11 e vielean si va incepe a lacul raz-
vratit si va ti de zminteala fpatilor», mai ales instrainand
averea 2.
De fapt, daca pe lángli Rada-Voda se gaseste episcopul
grec Sofronie, de Vidin,la Tismatia, la Arges Teodosie
la Dealu, la Snagov, la Campulung, la Caldarusani, la Arnota,
la toate manastirile domnesti deci, care sant Insirate in
aceasta ordine 3, erau la 14 April 1666 numai egumeni ro-
máni si cetind romaneste.
Astfel Rada-Voda grecul erà prea slab ca sà poata luà m'a-
suri impotriva acelor dintre rasculati, cari ramasera ; ceilalti,
Intre cari i Mitropolitul, adusera nurnirea unui nou Doma, po-
trivit pentru ca neamul si aliatii Cantacuzinilor sa poarte toate
trebile dupi vointa Ion 4. E batranul Antonie-Vodb." din Po-
pesti, (lela care Saya Ardeleanul capatä, la 25 A.pril 1670,
precum Simion .5tefan capatase, cu toata calvinia lui, dela
Mateiu-Voda. In 1650, Intarirea mosiei pe care Mitropolia
Balgradului o avelt, inca din zilele lui Mihai Viteazul, In
Tara-Romaneasca 5.
Doc. Cant., pp. 64-5, no. XXVII.
2 Actul v. Doc. Cant., pp. 61-2, no. xxii, e 'atara de Parteuie
al Constantinopolel la 7173. Sc hotdreste crt intre cele trei mAndstiri,
Tismana, Cozia i Bistrita, va fi o legAturd care sd ingAduie unui ca
lugdr dintr'una din ele a fi egumen si la celelalte.
3 Doc. Cant., P. 69 sau Mag. ist., I, p. 401.
Mag. ist., IV, pp. 371-2.
6 Purariu, In m'ele libere, Sibiiu, 4837; Socotelite Sibliulni, p. 18,
nota 1.

www.dacoromanica.ro
DISERICA MUNTEANA PELA 1654 LA 1688 377

Teodosie dda, fireste, carie de blestem pentru deseo-


perirea acelor boieri cari indemnaserd la uciderea batranului
Constantin Cantacuzino 1. El intarl masurile luate pentru a
pedepsi pe Stroe Leurdeanul, puind supt actul de afuri-
sanie iscalitura egumenilor romdni : dela Tismana, Cozia
unde era un Teodor, dela Ilistrita, Arnota, Dealu, Campu-
lung, Glavacioc viitorul Mitropolit Varlaam, poate un
Moldovean , dela Snagov, GOVOra, Caldarusani, si, 'In al
doilea rand, ale celor greci, dela Sf. Treime Radu-Voda»
din Ducuresti,dela St. Gheorghe, mitoc al Ierusalimului,
dela Gruia, dela Mislea, dela Sarindariul din I3ucuresti
dela manastirea Mihai-Vodd diii acelasi oras, afara de aegu-
menul Doamnei, Dionisim) (dela biserica bucuresteana a
Doatnnei lui erban) 2 Prin ei toti, Vornicul Stroe se
prefácù, 'tara cea mai micd bundvointa, In parintele mo-
nah Silivestru», calugarire t'ara pilda pana atunci, pentru
a scdpâ (lela moarte.
Cand Grigore-Voda Ghica ajunse iardsi Domn, iireste insä
ca verá ceasul rasplatirii pentru Mitropolitul cantacuzinesc
episcopii de partid. Caterisirea lui Teodosie s'a savarsit
!adata dupa venirea In tara, In pritnavara anului 1672, a
Domnului din a caruia poruncd fusese ucis Constantin Pos-
telnicul Cantacuzino. De sigar ca a fost un sinod de ju-
decata, din care trebuie sà ti l'acta parte, nu Vladicii terii,
partasi la toata actiunea politica a fruntasului lor, ci epis-
eopi greci de peste Minare, pe cari Ghica-i puteà atrage
tot asá de lesne ca si Radu Leon. Pand atunci Mitropolitul
prigonit de Domn ii pardsise Scaunul de bulla voie
sau fugise peste hotare ; o judecata sinodald, asemenea cu
aceia care, In chip atat de dramatic, se ispravise abia.
la Moscova, era si lucra gingas, si lucra greu aceasta
putea sa o stie Grigore-Voda din punctul de ved.ere al ob-
servdrii canoanelor. Se pare cd Ghica va ti fost sfatuit atunci
Doc. Cant., pp. 75-6, no. xxxu.
2 Doc. Cant., pp. 77 si urm., 82-3, n-le xxxiu,

www.dacoromanica.ro
378 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

de arhiereul grec care in aceastA vreme a avut mai multA


InrA.urire asupra intregii vieti religioase a RomAnilor.

Dosofteiu de Ierusalim, noul Patriarh tAnAr chci de el e


vorba, se ocupil in cele d'india timpuri ale administratiei
sale cu oránduirea (FrAtiei SfAntului MormAnt) dela me-
tohul ierosolimitan la Constantinopol, cAreia-i &Mil un
epitrop i un ecomitet de frati alei, apoi el incepii c1A-
direa mändstirii din Betleem, pentru care Constantin-VodA
CArnul dAduse in mAna Patriarhului Nectarie 7.000 de lei I,
si, in sfArsit, cu sinodul provincial din Ierusalim, menit
sA alcAtuiasch acea declaratie prin care se vestiA lumii
intregi cd in zAdar aduc lit sprijin Calvinii din Franta
in lupta lor cu Jansenistii catolici dogmele Bisericii rasa-
ritene, care nu consimte cu Chiril Lukaris 2. Dar, inainte
I lupa dinod, el trebul sA cAlAtoreascA pentru ca prin po-
menile strAnse sil poath acopen l o datorie de 100.000 de
lei care apäsA asupra Patriarhiei. ErA in Iasi, la Duca-VodA,
prin 1670-1 si, de oare ce fil chemat in 1674 la Constanti-
nopol din (Macedonia, Bulgaria si Serbia», trebuie sä se
cread. cA, duph sinodul din 4672, el a venit iardsi prin
tenle noastre, ai chror Domni si boieri puteau ajutA mai
mult pentru acoperirea cheltuielilor Scaunelor patriarhale
din RAsArit decAt teranii slavi de peste DunAre 3.

Un Grec fá pus in locul lui Teodosie, unul dela Atos,


egumenul Sfintei Treimi, deci al mAnAstirii Radu-VodA,
Dionisie 4. El nu stätû decAt prea putinA vreme in Scaun
si, dupA moartea lui, incá de la 24 Decembre din acelasi
an, se alege Varlaam din Glavacioc, care cillAtorise si el prin

Chrys. Papadopulos, Aol1et0; 7C. Ie2., pp. 6, 8.


2 Michalcescu, p. 426 tu urni.
8 Ibid., pp. 6-7.
4 V, Upédatu. in Cono. lit., XXXIX, n-le 11-2; Studii fi doc., V, p.
629, nota 1; Condica 3/i-bita, no. X.

www.dacoromanica.ro
BISERICA MUNTEANI PELA 1654 LA 1682 379

Moscova, la 1666-7 1, si aprin 4674) ajunsese episcop la


Rainnie 2 acestuia i se propusese Mitropolia 111cà din pri-
trAvarh, dar el nu voise sá primeasch, precum mhrturisete
Insusi la iesirea sa din Scaun : «chir Teodosie In silä s'a
scos den Scaon, si, episcup Rämnicului ffind, mi s'a fäcut
sild ile cel de atuncea Donan ca sä mti mut la Scaonul
.Ungrovlahiei, si am primit toga spaima Domnului, ea sh nu
fach acedt lucra far de cale», si chiar a doua oarti, cAnd
lea &cija chzuth din degetele unui mort In loc de a o smulge
fila manile Mitropolitului sha viu, el ar fi fäcut aceasta
tot «avandu-se sita de spre Domn» 3.

Dupti Decembre 1672 se fhca o inoire care lovia greu In


eparhia Rämnicului, de uncie plecase Varlaam. Grigore-,
Vodd avea langh el pe un Daniil, «striin, din tara Moldovei),
Cu care era legat prin cine stie ce amintiri sau interese,
Acesta va ti rävnit locul pe care-1 chi:Atase Varlaam, sau
mhcar Scaunul Ramnicului; neputändu-1 multhml, pentrn
motive pe care nu le cunoastem, G-rigore, care cetia prín
letopisetele terii si se invätase de acolo sä cearä lui Apaffy
feudele sale ardelene FägArasul i Amlasul, si §tiä. despre
Seaunul cel vechiu de episcopie a Strehaii, pomenit si In
cronicä, «s'au socotit d'inpreunä cu toti citistitii sfetnicii
Mhrii Sale si au tocmit si au asezat aceasth sfantá mänhstire
a II episcopie a Terii-Romanesti) ; Daniil fa stintit de Var.
laam singur4. Episcopia Strehaii, pentru Mehedinti, pelara
acea «toath Meedia) de care vorbià Ignatie Särbul, fa phsh
trata'. de Duca-Vodh, supt care e pomenith In 4674 si 16756.
erban, aducand lnapoi rosturi canonice, a trebuit sh Inläture
dela Inceput aceastà ciudath episcopie din placul domnesc 6,

1 Biserica ortodoxa romana', XIII, pp. 678, 689-97.


2 Istoricut eparhiei, p. 53i urm.; Condica sfdntd, n-le
3 Condica sfäntd, p. 54.
4 Pisauie contemporana la Liipèclatu, Episcopia Strehaii, pp. 8-10.
Ibid., pp. 6, 14; cf. An. Ac. Boom., XXVI.
6 a Arhiepiscopul Daniil* care se aild in 1686 in Foc§ani pe lingl fostul

www.dacoromanica.ro
380 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

LästInd la o parte rostul lui Varlaam In tiphrirea de chrti


romänesti, el ajuth pe Doamna lui Grigore Ghica sí ridice
schitul välcean Fedelescioiu. O fericith. inhimplare ni-a
pastrat izvodul cheltuielilor fhcute cu cladirea, inceputh la
30 Iulie 1673, si astfel stim ch s'au pus 90.000 de carrimizi,.
In parte dela Jiblea, cu 80 de bani si un leu mia, dändu-se
In 6eaina amesterului de zich Stoica, si a zidarului Marfil,
pe cari-i supraveglied Logo fatul Dragomir ; ch vlirnicerii au
costat 10 galbeni unguresti, ch piatra de var a fost stränsh
de oamenii din RAdhcinesti, Schunesti si Dolofani, lar lucrul
la zid, pentru chrat i altele, de Jibleni ; c. piatra, In abu-
duri» si ecuiburi, s'a adus din Albesti, cu «vhtaful de
pietrariD Stoica, plhtindu-se un anhernD destul de ridicat
chrhusilor de catre dichial Stefan ; ea, pentru lemne, s'au
tocmit patru mesteri; o evaughelie tiparith i frumos legald
cu argint, o cruce, un potir, un discos, o zveasdä, o Jin-
gurh, o copie, o cadelnith si trei candele cu azale» le-a dat
Doamna, si la aceasta d'intdiu zestre Vlädica, din partea lui,
adause : o aLiturghie de Mosc», un Octoih, o clidelnith si
o cruce 1.
in acest timp, la Tismana erau inchii fostul Mitropo-
lit Teodosie, logofhtul si cronicarul cantacuzinesc Stoica
Ludescu si Gheorghe socrul lui Aga Mateiu Cantacuzino :
Gheorghe fù ucis aici, inch, din Maiu 1673 2, iar Teodosie,
care stlita si mai departe la azhtocenieD pentru amultele
prihAnb ce i se aruncase3, scrià nhchjit dela locul silu
pochinth, la 9 August din anul urmhtor, cerAnd lui Radu
Cretulescu, cutnnatul Cantacuzinilor, si fiului acestuia, Pdrvu,
surguniti i ei in Mdrgineni, ash nu pregete la ce s'ar ch.de.5.

Mitropolit moldovenesc Teodosie Sturlit fi doc., VII, pp. 321-2 , nu


poate fi acest Daniil, care fusese numai episcop. E desigur proin Ar-
deleanula, fugit, pentru vre-un motiv politic, din Tara-liornineascá.
1 Studii fi doc., V, p. 484 i urm., i, pentru mosii, cf. lstoricul
eparhiei Reannicului, pp. 57-8.
2 Cronica fui Ludescu, Mag. ist., V, p. 11; cf. P. 12.
lbid.

www.dacoromanica.ro
BISERICA MI1NTEANA. PELA 1654 LA 4682 381

pentru dAnsul» 1 Plastgeri si stdruinti, care trebuiau sa fte


zddarnice atetta timp cdt Ghica i apoi Duca-Vodd, care nu
erd sa revizuiascd doar procesele pierdute de partidul can-
tacuzinesc, avurrt Scaunul muntean.

CAnd insa Serban cdlcrt peste pri tonire ca peste pragul


mdririi sale, luerurile se schimbard.t'inelata i se fdcii judet
lui Varlaam. in primdvara anului 1679, ddnd pare eh lui
Apaffy un exemplu pe care acesta-1 urmá potrivit cu in-
teresele sale si intr'un mod care-i erd special, Serian
stranged la Bucuresti, dupd cererea lui Teodosie, Indairt
adus dela Tismana, i dupd «tomul» de invoire al Patriar-
hului de Constantinopol, Dionisic, care Al, prin urmare,
intrebat, dupd norma amintitrt de curAnd in Moscova,
un sitiod. k(Biberica ceo.. Mare» era reprezintatrt de episcopul
de Mire (Mireon) si de Ienachi Porphyrita, care nu erd numai
agen tul lui Sorban la Poartrt 2 -- el li i cumpdrase Domnia,
biruind pe Rusetesti, sprijinitorii lui Duca-Vodd ci si
Logofatul-cel-Mare al Patriarldei3. Si alti arhierei strdini,
eccari se intamplase atuncea aicir, au fos.t de fatü, Metodie
de Dristra (Silistra) 4 -, impreand cu Qarhiereii terii»
Stefan al Ramnicului, fost cgunten de Sadova si ales de
acolo la 13 Ianuar 46735, un Romdn ai crtrui nepoti se
chemau B idea si lrimia, amandoi logofeti, iar prtrinti
erau Bogdan si Nalelea 6si Grigorie de Buzau ; egumenii
ca si boicrii au fost chemati sä iea parte la dezbateri. Var-
laatn 1111 LACA nicio impotrivire, ci recuitosca lipsrt de vi-
novdtie a lui Teodosie ; apoi ((VI pus cdrja pre masd
inaintea Domnului si a tot soborul», ca odinioard Nicon,
de suferintele chruia tid, fireste. aSi, ludnd cdrja, Domnul
1 Stuclii i doc., V, p. 487. n-le 25-6.
2 ¡bid., Hl, p. 96 si tirm.
3 C. Cron. lui Ludeseu, in 111ag. ist., V, pp. 49-20.
4 V. Condica sfcintti, no. xlv. i un Ernanuil de Patras erà pe atunei
la noi (ibid., no. xu).
n-le xu-lit, pp. 45-6.
Istoricul eparhiet Rft»iniculai, p. 71.

www.dacoromanica.ro
382 ISTORIA BISERICII ROMA.NEFTI

ati dat-o Viddichi Teodosie, i 1-au trimis la Mitropolie cu


mare chiste, Mari, in stipta.mana cea mare inaintea Pas-
tilor, Aprilie 26»1.
Schimbarea cea nora in Biserica munteanh fusese Ricuta
Inteun chip care nu ingaduià nicio critica. Vladica depus
cel adus inapoi in Scaun nu-si pästrara. ura.. Varlaam
chi& In liniste, in eparhia Mitropolitului, la Trivale, Janga
Pitesti, un schit care-i pomeneste inca. nurnele a, pe cánd
Teodosie ii facea si el o mhndstioarà pe dealul de de-a-
supra Ramnicului vAlcean, la Cetätuie, isprävindu-1 la 19
August 16803. Apoi Varlaam, care tral pana dupà sfarsitul
Domniei lui 5erban-Voda, izgonitorul sàa, fù asezat de noul
Doma, Constantin Bra.ncoveanu, la manästirea Rancacio-
vului si acolo poate isi inchei6 zilele ca schivnic4, se
pare dupd Septembre 4698 ciliar.
Acest sobor mantean, prezidat de un Mitropolit de loe
din Ardeal, care se intitula cu naandrie In titlul Litur-
ghiei din 1680 aMitropo1itul j Bacure§tilor,
arhiepiscopulti a toata Ungrovlahiia i exarhu laturilor
iprocil o traducere iredentistä, am zice azi era che-
mat sä. faca la 1-iu April 1682 alegerea unui nou episcop
ardelean.

CAP. IV.

Biserica Romanilor din Ungaria pftnä la Unirea cu Roma.


Pe atunci atotputernicä inraurirea lui Dosofteiu
era,
al Ierusalimului, care nurnai ca ajutorul lui S,erban Can-
tacuzino izbutise a rezolvi. la Poartil in sensul dorit de
el vechea chestie a arniina.stirilor inchinate» ca.tre Ierusa-
1 Cron. lui Ludescu, p. 20; cf. gi Condica Sfäntà, pp. 54-5; .Efeme-
ridele lui Cariofil, trad. Erbiceanu, p. 12.
2 inscriplii, I, pp. 140-1, no. Lx.
lbid., pp. 177-8, no. Lxx.
4 Biserica ortodox6 roincina, XIII, pp. 678-9; InscriNii, I, p. 441.

www.dacoromanica.ro
BISERICA ROMINILOR DIN UNGARIA 383

lim si care cdpätase de curAnd, dela Stefan Petriceicu,


Domnul Moldovei, lnchinarea chtre Sfd.ntul Mormânt a
Trei Ierarhilor, o inthrire a inchindrii fdcute de insusi
ctitorul, Vasile-Vodd 1. Grecii nu mai erau priviti cu
ochl räi ca pe vremea lui Rada Leon, cAnd interesul po-
litic al unui puternic partid cered aceasta, ci, diu potrivd,
se urcau lesne la locurile d'intdiu, In care se puteau asezd
fhrh grijä. Astfel Grecul, Ioasaf, fost episcop de Lacede-
mona, fù ales de soborul romdnesc din Bucuresti, care,
dupä conceptia curentd atunci, se gdndià mai mult la or-
todoxie decdt la neam 53. El Mai jurdmdntul formal de or-
todoxie neprihänita.

Ioasaf trecii In Ardeal ca un rhsplhtitor i pedepsitor,


simtind in el toath cäldara unui Inviersunat aphrdtor al
ierarhiei statornicite, al neschimbatelor canoane. Scoaterea
lui Saya Brancovici o märturisid fáti ca un abuz, chci
episcopal numai de Patriarhul shu drept-credincios se poate
jaded., iar nici de cum de «CraiulD mirenilor, si de popii
lui unguri, eretici, in& mai putin. Saya trebuià sh facà apel
la Constantinopol, de unde ar fi venit delegati patriarbali.
Tiphrirea de chrti pentru slujliä In sens calvin e un mare
phcat, si el nu se va face ca niciun pret vinovat de ddnsul,
ci, ca ierarh ortodox, recunoscdnd insh, ca limbrt inghduitä.
in Biserich, limba poporului, va tälmdci si va dd la lu-
minä carti de credintä dreaptro. Farä sä lntrebe pe nimeni,
cu puterea lui vlddiceasch, nethgäduitä, el scoase pe pro-
topopii calvinizanti din Armeniu, Sachdate, Aloha, Corabia
si Daia. Erä. 11°0.01, cu puterea dela Patriarhul Dosofteiu,
a izgoni pe preotii Insurati a doua oarh.
Once s'ar zice, din punctul de vedere national astdzi,
once s'ar fi zis atunci din punct de vedere calvin, de

Chrys. Papadopulos, o. c., pp. 34-5.


2 Candidati mai fuseserg un Nicodirn §i un Partenie,
doi, cred ; Condica sfantd, n-le xvir-vin ; cf. Popea, Vechea Mitropolie,
pp. 9-10.

www.dacoromanica.ro
384 ISTORI1 BISERICII ROMANESTI

protopopii din Vint, din Daia, din Biilgrad, Inidora, Ilia,


Tuscea i Romosel, reprezintantii legii reformate in mij-
locul Romkiilor, ha chiar de protopopul Staicu din
Brasov, once-ar fi fost rugati sh adauge magistratii din
Sas-Sebes, despre nestiinta de româneste a unui episcop
care ar fi spus greceste si Tattd Nostril, Crezul, cele zece
Porunci i ar 11 predicat greceste de Pasti si-1 1im eh
ischlia numai greceste, ()rick s'ar fi cärtit impotriva celor
din jurul lui, preoti i chlugari rhshriteni cu pletele lungi,
oricAt ar fi fost invinuit ch a dat bani pentru Scaunul sau
si eh a numit pentru dare de bani, Ioasaf merith tot res-
pectul pentru credinta, consecventa si curajul sau. Orto-
doxismul militant intrase cu Ioasaf, zis Acachie, in Arclealul
deprins cu toate uneltirile religioase impuse de Guvern, cu
toate prefilchtoriile si imbrobodirile. Cand i se cerii soco-
teala de un sinod chemat pentru a-1 izgoni, nu voi sa
recunoasch forul inaintea chruia, el, episcop, fusese admis ;
cerAnd sh-1 asculte Craiul însui, farh a spune o vorbh de
indreptatire, se lash despoiat de miträ si carjh de chtre
aceia cari nu i se putean infatisa altfel deck ca niste bar-
bari i eretici, prigonitori ai Bisericii celei adevarate (12-11
Tulle 1672)1.
Ioasaf pleca spre o mhndstire deoílilinä, increilintatsi
pe deplina dreptate facut datoria intreagti. Mitro-
politul Teodosie, din partea lui, bine sfatuit i energic In-
demnat de Patriarhul Ierusalimului, nu erá om care sh fach
pe voia lui Apaffy, Iiisfind a se izgoni episcopul pe care-1
alesese si-1 sfintise dupd canoane i trimetand apoi dupa
porunca un altul sau alegAnd i sfintind pe acela ce i-ar
fi fost trimes de dincolo, de catre soborul de alegere si de
aCraiulD, stapAnitor si in Biserica Românilor. Daca superin-
tendentul Tophaeus isi avuse rdzbunarea, Teodosie lash,

Mon. Comitialia Transyl vaniae, XVII, p. 292 i urm. ; T8r5k-


Magyarkori Allam-Okmcinytitr, VI, pp, 273-1. Cf. Sate i preofi, pp.
82-3 ; Dobrescu, Fragmente, p. 43 i urm.

www.dacoromanica.ro
BISERICA ROMANILOR DIN UNGARIA

in schimb, mai multi ani de zile Ardealul Mira pastor, °data


ce nu-f folosise lnstiintarea pe care o daduse la 1680. Ba
inéa se fad' drum Inteacolo, la 1.683, fratilor Lichudis,
pe cari Dosofteiu de Ierusalim li trimesese In Moscovia pentru
intemeia acolo o Academie ; ei petrecura o bucatä de
vreme in Tara-lionaneascd, bine primiti de Serban Canta-
cuzino, si de aici trecura In Ardeal, unde statura vre-o
trei luni, cercetand ca deosebiti teologi despre deosebitele
intrebäri teologice i despre Purcederea Sfantului Dahl.

Joan din Vinti ava in acest rastimp conducerea, In cel


mai rdspicat sens calvin i In cel mai josnic servilism gu-
vernamental, a Mitropoliei neocupate. Despre inältimea lui
de conceptie ajunge marturisirea facutä la sinodul din 1682
ca principele, tCraiul», are toate drepturile asupra tuturor
bisericilor din tara, pentru ea lui i imparatului turcesc,
iar nu Patriarhului, Ii pläteste lumea birul 2 AsezAndu-se
la Sas-Sebes nu In Balgrad , el incepù i lucrul de tipar
pe care-1 doriau stapAnii sai: o culegere de predici la morti,
culeasa din cdrti unguresti, Sieriula de aura (1683) si o
carticica de morala calvina, un fel de catehism poporal,
Cdrarea pre &art, au fost traduse de el In romaneste.
in sfarsit acela care la once prilej se arata Incunjurat de
ttoti protopopii i totii saborulti Rumanilor din Ardealil
tinù la 1.684 si un sinod dup.' normele prescrise de To-
phaeus, patronul sau3.

Numai când Ioasaf marl, Biserica româneasca de dincoace


de munti, a principatului mantean, alese un inlocuitor al
eau, pe un calugär de loe din Vestem, satul lui Teodosie,
pe unul care poarta caracteristicul nume de Saya, ca
o amintire a Vlädicai prigonit si lntemnitat de Apaffy ; él

Chrys. Papadopulos, Ikap 'Up , pp. 194-5.


2 Mott. Corn. Trans., 1. c., p. 293.
Ibid., XVIII, p. 237.

www.dacoromanica.ro
386 ISTORIA BISERICII ROMA'NqTI

veni din Tara-Româneasca, aducAnd cartile de slujbä ro-


mânesti tiparite acolo si pe care Domnul i le daduse cu
maiia lui t. Ioan din Vinti i ai lui, attitati de nelmjAcatul
Tophaeus, nu-1 vor fi primit, sau el va li parasit iute, prin
moarte sau prin retragere, rostul sau de Vladica.
Dar la 1.-iu lunie 1685 soli munteni dela. Serban-Voda,
care se Incredintase ca Turcii nu vor sprijinl pe Csalcy3,
se aflau la Fagaras, si ei se lnvoiau a paths). Causa acestui
avdnzator al Ardealului) si a Inchèià cea mai stransa le-
&lirä de aparare reciproca cu Apaffy 3. O urmare fa si
aceia c principele Ardealului se lntelese la alegerea in
Mitropolia din Bucuresti si dupä normele voite de Serban
a unui nou Vlädich ardelean. Se alese Varlaam, ucenic
poate al Mitropolitului muntean cu acest nume, care pleca
la 23 Decembre 1685 din Brasov, cu alaiu, pentru a capatà
puterea episcopala dela izvorul ei traditional si canonic 4.
Avuse doi concurenti greci, pe egumenii dela Cotroceni si
Radu-Voda ; 11 sfintira. Teodosie i. Daniil, fostul episcop de
Ardeal. E drept ca, la Intarire, in ziva de 19 April 1686,.
i se impuserd conditiile stiute, dar nu si pe acelea care se
adaugisera pe vremea lui Saya Brancovici 5. Si Varlaam tinù
apoi soboare binecuvAntate de noul superintendent, Stefan
Horty6, si el läsä pe loan din Vinti si pe Gheorghe din
Daia, indiscutabili calvini, sA lucreze cele d'iutdiu ceirti de
slujbei romdnesti, eu dogma acuratav : un Ceaslovet din 1687,
o Reinduialci a diaconstvelor din acelasi an si, In 1689, un
Molitvenic, pe lAnga opusculul PoVestea la 40 de mucenici.
Mtfel bun gospodar, el Mai daruri Bisericii din Bdlgrad, de

1 Sint amintite in averea Mitropoliei; Cipariu, Acte fi fragmente,


p. 261; Mangra, o. c., p. 95.
2 A