STUDIU DE CAZ

Prezentarea cazului
Andrei este un tânăr de 27 de ani, student la o specializare umanistă, în anul al III-lea.
Mai are niște studii postliceale în domeniul științelor educației, finalizate în urmă cu cinci ani,
dar până în prezent nu a profesat în domeniu și nici nu își dorește să o facă. Specializarea actuală
o alege din dorința de a se cunoaște mai bine și de a-și rezolva anumite dificultăți personale. Deși
îl atrag unele discipline și participă la cursuri și seminarii, pe ansamblu consideră că cerințele
sunt prea înalte, e nevoie de multă muncă și de mult efort pentru a le atinge și ca atare, de multe
ori se simte depășit și se gândește să renunțe. Nu a renunțat până acum datorită insistențelor
mamei, care îi plătește de altfel și studiile, Andrei neavând nici o sursă de venit. Alături de mama
lui, îl încurajează și prietena actuală - Maria, tot studentă la psihologie, în același an de studiu, cu
care are o relație de patru ani și pe care o cunoaște dinainte de intrarea la facultate. Fiind din altă
localitate, cei doi locuiesc împreună într-un apartament cu două camere pe care îl împart cu o
altă fată (sora cumnatei Maria). Cu excepția vizitelor acasă, la părinți, cei doi sunt aproape
nedespărțiți. De multe ori, Maria îi scrie lucrările pentru facultate, copiază cursuri sau face
conspecte pentru el iar acasă îl îngrijește ca pe un copil.

Particularități ale clientului

Andrei este un tânăr îngrijit, adecvat îmbracat, chiar cu o oarecare cochetărie (poartă de
exemplu brățări). Se remarcă preocuparea pentru imagine datorită tunsorii moderne, asortării
hainelor sau, uneori, accentului pus pe aspectul mâinilor (unghii date cu lac). Miroase discret a
parfum.
Din punct de vedere fizic, este o persoană scundă de înălțime (cam 1,60), este slab, blond,
cu ochii albaștri, cu nasul mare. Când zâmbește se remarcă dantura stricată (datorită fricii de
dentist). Merge foarte drept, cu pieptul înainte, creând iluzia că este puțin mai înalt decât în
realitate. Deși fotoliul din cabinet este moale și confortabil, el preferă să stea pe marginea lui, cu
spatele drept și, de multe ori, picior peste picior, susținând privirea terapeutului.
Se descrie ca fiind, în general, o persoană sănătoasă, singurele neplăceri sunt legate de
durerile de dinți, de episoadele destul de dese (cel puțin în ultimele luni) de laringită, precum și
de durerile de cap. În trecut a fumat dar a renunțat la țigări de patru ani, datorită insistențelor
prietenei lui. Tot până să o cunoască pe ea, bea destul de des, numai în compania prietenilor.
Este coerent la nivel verbal, nu sare de la o idee la alta, are contact vizual, în prezent nu
consumă alcool, nici măcar ocazional, nu fumează, face mult sport (merge zilnic la sală). Nu are
gânduri legate de suicid.

Dezvoltarea personalității (informații obținute în urma interviului clinic)

În ceea ce privește istoricul vieții, Andrei provine dintr-o familie relativ înstărită și este
singurul copil la părinți. Aceștia nu sunt divorțați dar trăiesc separat de când Andrei avea 12 ani.
Andrei își descrie copilăria ca fiind o perioadă tensionată, cu multe mutări dintr-o localitate în
alta datorită serviciului tatălui (militar de carieră) și cu certuri frecvente între părinți, de multe ori
el fiind pus în situația de a se alia cu unul dintre ei (cu mama). S-a simțit neglijat și neînțeles, de
multe ori fiind pedepsit în situațiile în care era considerat obraznic, neascultător și leneș.
În jurul vârstei de 10 ani, s-au stabilit într-o localitate mică, tatăl fiind nevoit să meargă la
serviciu într-un alt oraș de unde se întorcea acasă la finalul săptămânii. Relațiile dintre părinți s-
au degradat cu vremea datorită absenței tatălui precum și a atitudinii agresive a acestuia atât față
de soție cât și față de băiat. Andrei îl descrie ca fiind o persoană mereu pusă pe ceartă, autoritară,
perfecționistă, încercând să-l controleze și criticându-l chiar și în fața prietenilor. De multe ori
venea băut, după ce își petrecuse timpul cu prietenii, și îl provoca din diverse motive:
performanțele la școală, alegerea prietenilor sau a iubitelor sau isca un scandal în care Andrei lua
imediat apărarea mamei, devenind la rândul lui agresiv. La 7 ani, după ce tatăl lui îl bătuse, ăi
promite acestuia că îl va bate și el când va crește.
Andrei merge la sala de forțe încă de la 12 ani și a practicat până la nivel de performanță
judo și kick boxing, din dorința de a-și exprima fizic agresivitatea dar și pentru a se putea apăra.
Un eveniment despre care spune că l-a marcat s-a petrecut în urmă cu șapte ani, când
Andrei avea 20 de ani, când, în contextul unei dispute cu tatăl (venit acasă amețit din cauza
alcoolului), îl împinge atât de tare încât acesta cade și se lovește la cap rămânând inconștient
pentru câteva minute. Andrei și mama se sperie foarte tare, mama sare în ajutorul celui căzut în
timp ce Andrei se blochează, rămâne împietrit nevenindu-i să creadă că el a fost cel care a lovit.
Tatăl își revine dar din acest moment relațiile dintre cei doi devin și mai reci, în prezent Andrei
considerându-l un străin față de care se declară indiferent.
Aceeași răceală și indiferență le afișează și în relația cu mama pe care o consideră
vinovată pentru că nu a fost suficient de puternică să divorțeze, mai ales că vedea că el suferă.
Este supărat pe ambii părinți pentru că încă de mic s-a simțit fie ca o barieră, ca un zid între ei, în
momentele în care se certau, fie ca un țap ispășitor din vina căruia se certau.
Cu toate acestea, apelează constant la ea pentru a-l sprijini material considerând că acest
sprijin i se cuvine. Merge în vizită acasă aproape la fiecare final de săptămână, dar preferă să-și
petreacă majoritatea timpului cu prietenii considerând că nu are ce să-i împărtășească mamei
pentru că aceasta nu l-ar putea înțelege. Deși o admiră ca femeie și îi place că este preocupată de
imaginea ei, se îngrijește și vrea să facă o impresie bună, o consideră incapabilă de a înțelege, la
nivel logic, rațional anumite preocupări, alegeri, dorințe sau trăiri pe care el le consideră mai
degrabă spirituale, având legătură cu ceva foarte important și profund din viața lui.
Legat de acest aspect, Andrei povestește cum, tot la 20 de ani, după episodul cu tatăl lui,
a trăit o perioadă extrem de tensionată, marcată de puternice conflicte interioare între ceva
negativ, o forță negativă care acționează de undeva din exterior, a cărei prezență se exprimă
printr-un imbold puternic de a face rău celor din jurul său, de a-i critica, de a-i șicana și al cărei
scop este acela de a-l îndepărta de scopurile lui pozitive în viață (unul dintre ele fiind acela de a-i
ajuta pe ceilalți). Acestei forțe i se opune o parte pozitivă din sine, care există dintotdeauna și
care în copilărie (pe la patru ani) lua forma unui înger. Andrei resimte această luptă ca fiind
foarte puternică și o trăiește și la nivel corporal ca pe o presiune în zona pieptului sau ca pe o
apăsare, ca de sus, la nivelul creștetului. Îi trece prin minte că ar fi posedat și îi împărtășește
mamei aceste gânduri, în speranța că aceasta ar fi de acord cu el și astfel l-ar considera o
persoană mult superioară celorlalți, total diferită, aleasă pentru o anumită misiune pe Pământ.
Mama însă caută să-l liniștească, îi spune că fiecare om poate trăi astfel de conflicte și încearcă
să-l facă să-i povestească neliniștile lui.
Andrei este dezamăgit că ea îl vede ca pe o persoană obișnuită și continuă să fie
preocupat și absorbit de această luptă interioară. Relația cu mama se strică foarte mult, în prezent
el declarând că ambii părinți îi sunt indiferenți. Mărturisește că trăirea acestui conflict, pe care el
îl numește spiritual, între bine și rău, la nivel personal, interior l-a schimbat dintr-o persoană mai
degrabă superficială în relațiile cu ceilalți, neimplicată afectiv, într-o persoană mai retrasă, pe
care nu o mai interesează atât de mult ieșirile și distracțiile superficiale cât mai degrabă
compania unui număr mic de prieteni, cu care se simte suficient de confortabil să poată discuta
probleme mai serioase. Cea mai mare schimbare o resimte la nivel afectiv în capacitatea de a se
implica emoțional într-o relație de lungă durată, chiar dacă resimte o puternică teamă legată de
căsătorie (alt motiv de tensiune între el și prietena lui, aceasta având și așteptări legate de
oficializarea relației).