EVOLUTIA MASEI MONETARE IN ROMANIA

Serban Gabriela
Iamandi Karina
 Masa monetara

 Masa monetară, definită ca totalitate a mijloacelor bănești existente în economia unei

țări la un moment dat sau în medie pe o anumită perioadă. Componentele masei
monetare sunt studiate cu ajutorul agregatelor monetare. Agregatul cel mai larg
din punctul de vedere al Băncii Naționale Române este reprezentat de agregatul
M3.
Zona Euro
 Banca Centrală Europeană definește agregatele monetare din Zona Euro:[1]
 M1: Moneda în circulație + depozitele overnight
 M2: M1 + depozite cu scadența convenită de până la 2 ani + depozite rambursabile la o
perioadă de preaviz de până la 3 luni.
 M3: M2 + contracte de răscumpărare + acțiuni/unități ale fondurilor de piață monetară (FPM) +
titluri de creanță până la 2 ani.

Masa monetara in Romania
 În primii ani ai perioadei analizate, economia românească a continuat procesul de
remonetizare, proces care a devenit vizibil în special începând cu a doua
decadă a anilor 2000.
 Reducerea progresivă a ratei anuale a inflaţiei în decursul anilor anteriori
perioadei analizate, dar mai ales cantonarea ulterioară a acesteia pe palierul cu
o singură cifră, împreună cu accelerarea dinamicii activităţii economice, au
condus la creşterea cererii de bani şi la sporirea gradului de monetizare al
economiei.
 Pe măsură ce efectele crizei financiare internaţionale sau repercutat asupra
economiei româneşti, dinamicile alerte ale masei monetare au început treptat
să se tempereze şi ulterior inverseze, pe fondul declinului activităţii economice
şi al declanşării unui proces alert de dezitermediere financiară atât pe plan
internaţional, cât şi pe plan intern.
 Inflația din ultimii patru ani și evoluția masei monetare nu pot fi puse în legătură
directă, potrivit datelor publice ale Băncii Naționale. Teoria clasică recomanda,
pe mai mulți ani de zile, acomodarea între cantitatea de bani și majorarea
prețurilor în expresie nominală, dar modificările recente de activitate din
sectorul financiar și modificarea vitezei de rotație a banilor fac inoperantă o
corelare a inflației cu masa monetară consemnată oficial.
 De altfel, băncile centrale au renunţat progresiv la finele anilor ’80 şi în anii ‘90 la
utilizarea agregatelor monetare ca element central al strategiei de politică
monetară. Motivația este că inovaţiile financiare, dereglementarea financiară şi
creşterea sofisticării intermedierii financiare au redus substanțial relevanţa
agregatelor monetare pentru conducerea politicii monetare.

 În România, ţintirea agregatelor monetare a fost utilizată în anii ’90, dar s-a
renunţat la această abordare tocmai pentru că relaţia bani-inflaţie s-a dovedit
a fi instabilă, ba chiar impredictibilă. De aceea, strategia de ţintire a inflaţiei
utilizată de BNR începând din anul 2005 presupune utilizarea ca instrument
principal de politică monetară a ratei nominale a dobânzii.

 Evoluţia masei monetare continuă să fie monitorizată dar relevante pentru
evoluţia pe termen mediu şi lung a inflaţiei sunt doar mişcările pe componente
ale masei monetare. Ori, acestea au periodicități foarte diferite, de la peste
zece ani la mai puțin de doi ani, ceea ce face identificarea şi izolarea acestora
deosebit de complexă și exclude o relație simplistă, de corelație directă, între
nivelul masei monetare și inflație.

 De altfel, rata anuală a inflaţiei a ajuns la un minim istoric de 1,79% în mai 2012,
după care a urcat la 5,33% în septembrie, deși valorile masei monetare sunt
practic identice ( 220,6 miliarde lei în mai față de 220,7 miliarde lei în
septembrie, trecând printr-un minim de 216,9 miliarde în iunie iar deficitul
cererii agregate s-a menținut în mod evident.
