REFLEXIA LUMINII

Reflexia luminii constă în modificarea

direcţiei de propagare a luminii la contactul
cu suprafaţa de separare dintre două medii
diferite, lumina propagându-se în continuare
în acelaşi mediu. Dacă lumina atinge
suprafaţa de separare sub un anumit unghi
atunci lumina este reflectată sub acelasi
unghi. Lumina care este reflectată de pe o
suprafaţă plană, cum ar fi suprafata dintre aer
şi un lac, va forma o imagine în oglindă.
Spunem că un fascicul paralel care se
reflectă pe o suprafaţă plană, după reflexie
rămâne paralel. Dacă însă suprafaţa pe care
se produce reflexia nu este plană, fasciculul
reflectat nu rămâne paralel, acest tip de
reflexie fiind cunoscut sub numele de
reflexie difuză.
 ARME NUCLEARE

O armă nucleară este un mijloc de distrugere în masă care

se bazează pe energia eliberată în urma fisiunii nucleare (prima
generaţie de bombe nucleare), eventual urmată de fuziunea
nucleară - bombă cu hidrogen - a doua generaţie de bombe
nucleare. A apărut în 1945, anul în care a şi fost folosită
(varianta cu fisiune), asupra oraşelor japoneze Hiroshma (6
august 1945) şi Nagasaki (9 august 1945). Efectele acestor
explozii au fost devastatoare. Primele bombe nucleare
construite au utilizat reacţia de fiziune. Energia uriaşă
transferată mediului înconjurător prin violenta reacţie în lanţ,
care cuprinde întregul material fisionabil într-o fracţiune de
secundă, are efecte devastatoare. La locul exploziei bombei se
produce o „uriaşă ciupercă”, ce ridică de pe sol o cantitate
enormă de material. Efectele unei explozii nucleare sunt:
termice (în centrul exploziei, temperatura atinge valori
enorme); mecanice (datorită temperaturilor urişe, presiunea
aerului creşte foarte mult, această perturbaţie se propagă sub
forma unor unde de şoc, care determină distrugerile mecanice);
de iradiere (radiaţiile nucleare care însoţesc reacţiile de fisiune
determină efecte biologice atât pe termen scurt, cât şi pe
termen mediu şi lung); luminoase (intensitatea luminoasă este
atât de mare încât poate provoca leziuni grave ale retinei).
Bomba cu hidrogen foloseşte reacţii de fuziune şi este de mii
de ori mai puternică decât bomba atomică bazată pe reacţia de
fisiune.
 REFRACŢIA LUMINII

Refractia constă în schimbarea direcţiei de

propagare a luminii la trecerea acesteia dintr-un
mediu transparent în altul. Deoarece lumina
călătoreşte cu viteze diferite în medii diferite, ea
trebuie să-şi schimbe viteza la trecerea dintr-un
mediu în altul. Acest lucru determină îndoirea
sau refractarea fasciculului de lumină la
suprafaţa de separare. De exemplu, lumina
reflectată de un obiect aflat sub apă trece întâi
prin apă şi apoi prin aer pentru ajunge la ochiul
unui observator. Din unele unghiuri un obiect
parţial scufundat pare îndoit în locul unde intră
în apă fiindcă fasciculul de lumină care vine de
sub apă este refractat. Datorită refracţiei luminii,
ochiul observatorului vede peştele mai sus decât
este în realitate.
Indicele de refracţie al unui mediu este raportul
dintre viteza luminii în vid şi viteza luminii în
acel mediu. Lumina solară este compusă din mai
multe culori. De aceea, ea este refractată la
unghiuri diferite când trece dintr-un mediu în
altul. Efectul obţinut este dispersia luminii la
trecerea acesteia prin prismă.