A realizat: Dragancea Stefan, DR-grupa 1807

Testarea a II
Subiectul I.
Restanţa la plata pensiei de întreţinere

1.1. Relataţi despre restanţa la plata pensiei de întreţinere.

1.2. Analizaţi condiţiile şi ordinea de determinare și încasare a cuantumului
restanţei.
1.3. Prin hotărîrea instanţei de judecată din 23 mai 2010 Petru . a fost obligat
la plata pensiei de întreţinere pentru fiul Vitalii. Peste 1 an de zile debitorul a
dispărut şi a încetat plata pensiei de întreţinere. În anul 2016 a fost stabilit locul
aflării cet.Petru., şi fiind impus la plata pensiei de întreţinere i s-a calculat o
restanţă în sumă de 16000 lei. Debitorul s-a adresat în instanţa de judecată cu
rugămintea de a fi eliberat de plata restanţei, deoarece fiul Vitalii a împlinit
vîrsta de 18 ani, dar şi pînă atunci el nu se afla în stare de nevoie, pe cînd el
(debitorul) plăteşte întreţinerea pentru un copil din altă căsătorie şi nu are un
loc de muncă permanent.
Decideţi asupra posibilităţii de încasare, de scutire sau micşorare a
restanţei.

1.1 Restanţa la pensia de întreţinere

Pensia de întreţinere se încasează nu de la data prezentării titlului executoriu sau a

contractului privind plata pensiei de întreţinere, dar de la data indicată în titlul
executoriu în conformitate cu hotărîrea instanţei judecătoreşti sau de la data
stipulată în contract.

De regulă, aceste date nu coincid şi pentru perioada cînd plata pensiei de

întreţinere pentru membrii familiei nu s-a încasat, se formează restanţă.

Deci, restanţa la pensia de întreţinere se formează numai după pronunţarea

hotărârii instanţei judecătoreşti privind încasarea întreţinerii sau încheierea
contractului privind plata pensiei de întreţinere.

Prin aceasta urmează să delimităm noţiunea de restanţă la pensia de

întreţinere de încasarea pensiei de întreţinere pentru perioada anterioară prevăzută
în art. 98 alin. 3 Codul Familiei.54 Conform art. 104 alin. 1 Codul Familiei, pensia
de întreţinere se încasează pentru perioada anterioară în baza contractului privind
plata pensiei de întreţinere sau a titlului executoriu, în limitele a cel mult 3 ani din
momentul prezentării contractului sau titlului executoriu respectiv.
 Dacă pensia de întreţinere nu s-a încasat din culpa debitorului întreţinerii
(schimbarea locului de trai, a locului de muncă şi ascunderea acestui fapt,
ascunderea veniturilor etc), restanţa ei se încasează pentru toată perioada
anterioară, indiferent de termenul care s-a scurs de la data cînd trebuia să fie plătită
pensia de întreţinere. Suma restanţei la pensia de întreţinere se va achita chiar şi în
cazul cînd copiii minori au împlinit vîrsta de 18 ani.
Restanţa la pensia de întreţinere se determină de executorul judecătoresc.

La calcularea sumei acesta se va conduce de cuantumul pensiei de întreţinere

stabilit de instanţa judecătorească sau de contractul privind plata pensiei de
întreţinere.

Legea nu prevede expres modalitatea de calculare a cuantumului restanţei,

dar practica judiciară reiese din salariul mediu pe ţară la momentul calculării
restanţei. Suma restanţei la pensia de întreţinere poate fi contestată atît de
debitorul, cît şi de creditorul întreţinerii (art. 104 alin. 6 Codul Familiei).

1.2

Pensia de întreţinere se încasează pentru perioada anterioară în baza contractului

privind plata pensiei de întreţinere sau a titlului executoriu, în limitele a cel mult 3
ani din momentul prezentării contractului sau a titlului executoriu respectiv. Dacă
pensia de întreținere nu s-a încasat din culpa debitorului întreținerii, restanța ei se
reține, pentru toată perioada anterioară. Suma restanţei se determină pornindu-se
de la cuantumul pensiei de întreţinere stabilit de instanţa judecătorească sau de
contractul corespunzător. Suma restanţei la pensia de întreţinere pentru copiii
minori se determină pornindu-se de la salariul sau alte venituri ale debitorului.

Dacă debitorul nu a lucrat în perioada în care s-a format restanţa sau nu a

prezentat actele ce confirmă salariul şi/sau alte venituri ale sale, cuantumul
restanţei la pensia de întreţinere se determină de către executorul judecătoresc,
pornindu-se de la salariul mediu pe ţară la data determinării restanţei. Dacă părţile
nu sînt de acord cu suma restanţei calculate sau situaţia financiar-materială a
debitorului nu permite achitarea, ele sînt în drept să se adreseze cu o cerere în
judecată pentru a se stabili suma concretă a restanţei. Suma restanţei la pensia de
întreţinere poate fi contestată în modul stabilit de legislaţie.
 Cuantumul pensiei de întreţinere încasate de la un soţ (fost soţ) în favoarea
celuilalt soţ se stabileşte de către instanţa judecătorească într-o sumă bănească fixă
plătită lunar. La stabilirea sumei pensiei de întreţinere, se ţine cont de situaţia
materială şi familială a soţilor (foştilor soţi), de alte circumstanţe importante.
Dreptul de a pretinde întreţinere de la fostul soţ pe cale judecătorească îl are:

          a) fosta soţie în timpul gravidităţii;

          b) fostul soţ, care necesită sprijin material, ocupat cu îngrijirea copilului
comun timp de 3 ani după naşterea acestuia;

          c) fostul soţ, care necesită sprijin material, ocupat cu îngrijirea copilului
comun invalid pînă la vîrsta de 18 ani sau a copilului comun invalid de gradul I din
copilărie;

          d) fostul soţ, care necesită sprijin material, devenit inapt de muncă în timpul
căsătoriei sau timp de un an după desfacerea acesteia;

          e) fostul soţ care necesită sprijin material şi a atins vîrsta de pensionare, în
termen de cel mult 5 ani din momentul desfacerii căsătoriei, dacă soţii au fost
căsătoriţi cel puţin 15 ani.

Codul Familiei (art. 106) diferenţiază răspunderea debitorului întreţinerii

pentru nerespectarea termenelor în dependenţă de forma de plată a pensiei de
întreţinere. Astfel, dacă pensia de întreţinere se plăteşte în baza unui contract
încheiat între părţi, răspunderea va fi aplicată în conformitate cu prevederile
contractului privind plata pensiei de întreţinere. Acestea pot fi diferite: penalităţi în
anumite mărimi sau în formă de amendă, transmiterea unui bun în contul restanţei
etc.

Dacă contractul privind plata pensiei de întreţinere nu conţine prevederi

privind răspunderea, se aplică prevederile Codului Civil privind răspunderea
pentru neexecutarea obligaţiilor. Dacă cel obligat să plătească întreţinerea plăteşte
în baza unei hotărâri a instanţei judecătoreşti şi restanţa la pensia de întreţinere a
rezultat din culpa lui, persoana în cauză va plăti creditorului întreţinerii o penalitate
în mărime de 0,1 la sută din suma restanţei pentru fiecare zi de întârziere.
Creditorul întreţinerii este în drept să ceară repararea daunei cauzate prin
întârzierea executării obligaţiei de întreţinere din culpa debitorului, dacă aceasta nu
a fost acoperită prin plata de penalităţi. De exemplu, creditorul, pentru a-şi asigura
întreţinerea, a fost nevoit să împrumute în baza unui contract de împrumut o
anumită sumă de bani care urma să-i întoarcă cu dobîndă. Ulterior, cînd i s-a
achitat pensia de întreţinere, el a întors împrumutul, dar penalitatea nu a acoperit
suma dobînzii.

Deci, el poate cere repararea daunei în mărimea în care aceasta nu a fost

acoperită de penalitate. Spre deosebire de dreptul civil, în dreptul familiei
creditorul poate cere doar repararea daunei reale pricinuite prin încălcarea
termenelor de plată a pensiei de întreţinere dar nu şi a venitului ratat. Aceasta se
lămureşte prin faptul că întreţinerea se plăteşte persoanei care necesită sprijin
material din cauza incapacităţii de muncă pentru a-i asigura traiul, tratamentul şi
alte necesităţi vitale.

Urmează să menţionăm faptul că, concomitent cu plata pensiei de întreţinere,

debitorul care sa eschivat cu rea-voinţă de la plata mijloacelor stabilite prin
hotărîrea instanţei judecătoreşti pentru copiii minori sau părinţi, soţi inapţi de
muncă pot fi atraşi la răspunderea penală conform Codului Penal. Pentru aplicarea
răspunderii penale trebuie să fie prezente două condiţii:

a) sustragerea de la plata pensiei de întreţinere cu rea-voinţă;

b) pensia de întreţinere să fie plătită în baza unei hotărâri a instanţei judecătoreşti.

Sustragerea de la plata pensiei de întreţinere se poate manifesta prin refuzul direct

de a executa hotărîrea instanţei judecătoreşti sau ascunderea venitului real, prin
schimbarea locului de trai sau de muncă etc.

O garanţie a respectării intereselor celui îndreptăţit să primească întreţinerea

este şi art.107 Codul Familiei care prevede că, nu se admite compensarea sau
reîncasarea pensiei de întreţinere deja plătită. Chiar şi în cazul cînd instanţa
judecătorească modifică cuantumul pensiei de întreţinere, plăţile anterioare sau
cele excedentare nu se restituie debitorului. De la această regulă există doar cîteva
excepţii şi anume:

a) anulare a hotărârii instanţei judecătoreşti privind încasarea pensiei de întreţinere

adoptate

în baza actelor sau dovezilor false prezentate de creditor;

b) declarare a nulităţii contractului privind plata pensiei de întreţinere încheiat ca

urmare a constrângerii fizice sau morale din partea creditorului întreţinerii;

c) stabilire a faptului de falsificare a hotărîrii instanţei judecătoreşti, a contractului

privind plata pensiei de întreţinere sau a titlului executoriu în baza cărora a fost
plătită pensia.

Sumele pensiei de întreţinere deja plătite nu se reîncasează, deoarece ele sînt

cheltuite pentru întreţinerea persoanei care este creditorul întreţinerii şi care are
nevoie de aceste surse ca să-şi asigure traiul. Excepţiile prevăzute la art. 107 Codul
Familiei prevăd posibilitatea reîncasăriipensiei de întreţinere deja plătite doar
atunci cînd există culpa celui care primeşte întreţinerea, stabilită de instanţa
judecătorească şi care s-a manifestat prin prezentarea actelor false, aplicarea
violenţei fizice sau morale faţă de debitorul întreţinerii, ceea ce l-a determinat să
încheie contractul, falsificarea documentelor în baza cărora s-a plătit pensia de
întreţinere.

Dacă acţiunile indicate care duc la posibilitatea compensării sau reîncasării

pensiei de întreţinere au fost săvîrşite de către reprezentantul copilului minor sau al
persanei incapabile care primea pensia de întreţinere, atunci pensia nu se
reîncasează, deoarece ar putea fi grav lezate drepturile minorului sau ale persoanei
incapabile. Dar debitorul este în drept să înainteze în instanţa judecătorească o
acţiune prin care să ceară recuperarea sumelor plătite de la reprezentantul vinovat.
 1.3

Din speța dată reiese ca, in momentul in care Petru tatăl lui Vitalie a fost supus
pensiei de întreținere pentru fiul sau, Vitalie avea virsta de 12 ani, in urma celor
menționate in speța Petru sia onorat obligațiile fata de fiul sau doar un an de zile.
Din care rezulta ca Petru timp de 4 ani nu a achitat pensia alimentara. Iar conform
prevederilor din art 74 alin 1 Codul Familiei

Părinţii sînt obligaţi să-şi întreţină copiii minori şi copiii majori inapţi de
muncă care necesită sprijin material.

Reieșind din prevederile legislației familiale Petru este obligat sa achite restanta
pensiei de întreținere,conform art 106 alin 2 Dacă restanţa la pensia de întreţinere
a rezultat din culpa persoanei obligate s-o achite în baza hotărîrii instanţei
judecătoreşti, persoana în cauză va plăti creditorului întreţinerii o penalitate în
mărime de 0,1 la sută din suma restanţei pentru fiecare zi de întîrziere

In baza celor motivate de către Petru și anume ca nu are un loc de munca permanent
și achita încă o pensie de întreținere pentru un alt copil din alta căsătorie. Reieșind
din faptul ca Vitalie are deja majoratul și nu are nevoie de întreținere din partea
tatălui sau Petru, astfel conform art 111 alin 2 lit a Plata pensiei de întreţinere, în
baza hotărîrii instanţei judecătoreşti, încetează în cazurile:

a) atingerii de către copil a vîrstei de 18 ani sau obţinerii de către acesta a

capacităţii depline de exerciţiu sub vîrsta de 18 ani,
tatăl va fi scutit de achitarea pensiei dar nu și de achitarea restantei pensiei de
întreținerea restantei pensiei de întrețineree.