Medicina în secolul al XX-lea și în prezent

Caracteristică este combaterea efectivă a bolilor infecțioase prin vaccinări în masă, introducerea
antibioticelor, prin măsuri sanitare și îmbunătățirea condițiilor de viață.

Tratamentul medicamentos specific cu substanțe chimice al bolilor infecțioase a început în

Germania cu lucrările lui Paul Erlich (1854 - 1915). În 1932 Gerhard Domagk (1895 - 1964)
descoperă sulfamidele iar în 1928 în Anglia Alexander Fleming (1881 - 1955) constată acțiunea
bacteriostatică a ciupercii Penicillium, din care biochimistul Howard Florey (1898 - 1968) extrage
Penicillina în formă pură, inițiindu-se astfel era antibioticelor.

Progrese importante au fost făcute în domeniul geneticii, descoperindu-se modul de transmitere a

caracterelor, structura cromozomilor și rolul genelor precum și structura chimică a acidului
dezoxiribonucleic (ADN), suportul fizic al informației genetice.

După ce se cunoșteau deja anticorpii serici ca factori esențiali în mecanismele de apărare ale
organismului, în a doua jumătate a secolului al XX-lea se pune în evidență rolul diverselor limfocite
în imunitatea celulară și producerea de anticorpi.

La începutul secolului XX, Clemens von Pirquet introduce în medicină termenul de alergie. Studiul
științific al bolilor alergice, început de Pirquet, va continua în decursul secolului XX, odată cu
creșterea prevalenței bolilor alergice în populație, ducând la dezvoltarea unui nou domeniu al
medicinei, numit astăzi Alergologie și imunologie clinică.

Aparat de Rezonanță Magnetică Nucleară (RMN)

RMN: Imagine medio-sagitală a creierului

Ca metode de investigație sunt de menționat introducerea Tomografiei computerizate, a Tomografiei
de Rezonanță Magnetică Nucleară și a examenelor cu Ultrasunete.

În domeniul chirurgiei, transplantele de organe (în 1967 chirurgul sud-african Christian Barnard
efectuează primul transplant de inimă) dau speranțe de supraviețuire multor bolnavi altfel incurabili.

După ce Charles Sherrington (1857 - 1952) efectuase studii fundamentale asupra funcționării
sistemului nervos, canadianul Wilder Penfield (1891 - 1976) cercetează funcțiile scoarței cerebrale
prin stimulări directe ale suprafeței creierului în timpul unor intervenții chirurgicale. Dezvoltarea
Neurochirurgiei se datorează în special americanilor Harvey Cushing (1869 - 1939) și Walter Dandy
(1886 - 1946).

Cardiologia a făcut progrese diagnostice prin aplicarea unor metode ca angiografia, cateterismul
cardiac iar pe plan terapeutic prin implantarea de pace-maker, operațiile by-pass în obstrucțiile
coronariene, operații în afecțiuni valvulare, medicamentele beta-blocante, dar și prin cunoașterea și
adoptarea măsurilor de combatere a factorilor de risc (fumatul, obezitatea, sedentarismul,
hipertensiunea arterială, nivelul ridicat de colesterol). Cancerul rămâne mai departe o problemă
dificilă, dar citostaticele s-au dovedit eficiente în unele forme, ca leucemia și altele.

Din toate aceste progrese rezultă însă și o serie de probleme de etică medicală, cele mai multe
controversate.
Avem dreptul să prelungim suferința unui bolnav incurabil când el își dorește un sfârșit cu ajutor
medical (moartea asistată) sau să menținem într-o stare de viață vegetativă cu ajutorul aparatelor un
bolnav cu excluderea funcțională a scoarței cerebrale (sindrom apallic) ?

Este morală întreruperea sarcinii la cerere, sau numai în caz de boli grave ale mamei sau fătului?
Avortul ar trebui complet interzis din motive morale sau religioase ?

Este morală utilizarea pentru cercetare sau în terapeutică a țesuturilor recoltate de la embrioni
umani ?

La niciuna din aceste întrebări nu se poate da un răspuns cu șanse reale de a fi unanim acceptat.

Note
1. ^ Anne Fagot-Largeault, Preuve et niveau de preuve dans le sciences biomédicales, Collège
de France, Odile Jacob 2003, Symposium annuel - La verité dans les sciences
2. ^ Articolul de la adresa următoare este ilustrativ pentru nivelul de exigență la care un aparat
medical (fie el și potențial pentru uz personal) trebuie să răspundă pentru a putea fi de folos
în medicină; vezi pagina 64 unde se discută despre coeficientul de corelație R2, însă articolul
este și în rest un bun și amuzant martor despre cum se aruncă sute de milioane de dolari pe
geam atunci când gândirea critică și incompetența nu însoțește abordarea experimentală:
"The collection of results shown above is an example of the optimistic slant that an error
grid plot can place on a data set. While over 97% of the results are in the A and B region, the
overall correlation as measured by R2 is only 0.66 - this would not likely be good enough for
home use by patients. The goal of a traditional meter would be to have 98% of the values in
the A and B regions, with less than 0.1% (one in one thousand measurements) in E." http://
www.mendosa.com/noninvasive_glucose.pdf
3. ^ Ordinul MSP nr. 1509 / 2008: ANEXĂ: Nomenclator de specialități medicale, medico-
dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală, publicat în MO, Partea I, nr.
648/11.09.2008