Comunicarea umană se realizează nu numai prin limbă, informaţia poate fi produsă, transmisă şi receptată

altfel decât cu ajutorul cuvintelor. Modul în care oamenii se salută atunci când se întâlnesc sau când se
despart spune mult despre relaţia dintre ei, ca şi despre tipul de societate în care trăiesc.
Salutul reprezintă o formă de comunicare prin care se conturează un anumit comportament al emiţătorului şi
receptorului. Adeseori el este foarte banal, mai ales în cazul persoanelor care nu se cunosc sau nu se ştiu
prea bine.
Salutul îndeplineşte mai multe funcţii sociale ale limbii, cum ar fi:
• comunicativă – formule consacrate, formale, neutre, precum Bună dimineaţa!, Bună seara!, decodificate:
„Îţi doresc ca ziua, seara să fie bună”, stabilesc şi constituie codul comun al celor ce se salută;
• fatică – de contact, se realizează atât în limbajul verbal, cât şi în cel nonverbal, paraverbal (prin mimică,
gesturi, intonaţie);
• conativă – de implicare, de atragere. Predomină în formulele de salut / adresare utilizate de crainicii de la
radio, TV, mai ales în emisiunile interactive.
Se pot stabili două tipuri principale de salut:
– convenţional, adică formal, neutru, de exemplu, salutul oficial, tradiţional, în comunicarea scrisă:
corespondenţa diplomatică, de afaceri, având în majoritatea cazurilor funcţii comunicative (de ex., Bună
ziua!, Sărut mâna!, Bun întâlnişul!, O seară bună! etc.);
– nonconvenţional, adică nonformal, utilizat cu scopul de a capta atenţia, de a impresiona; tendinţa utilizării
acestui tip de salut este persuasivă, uneori ironică, îndeplinind funcţia conativă, de ex., Ciao!, Hi!, Hai,
noroc!, Pa! etc.
Deşi formele de salut sunt vechi de când lumea, salutul în sine are în mimică, în compoziţia corpului sau în
ţinută o infinitate de nuanţe care-i modifică sau îi completează sensul. Un simplu salut poate demonstra
cuiva, de pildă, în ce măsură îl stimezi, dacă ştii să-i adaugi un mic gest.
Iată câteva din regulile de bază:

Când salutăm primii:

– bărbatul salută mai întâi o femeie, chiar dacă este mai tânără;

– tinerii îi salută pe cei mai în vârstă;

– noul venit pe cei care sunt deja adunaţi;

– inferiorul pe superiori.
Cum salută un bărbat?

 Bărbatul salută primul o femeie.

 Dacă acesta poartă pălărie o va ridica scurt cu puțin înainte de aproprierea de femeie și va înclina
capul.
 Dacă domnul nu poartă pălărie, înclinarea capului va fi un pic mai adâncă decât dacă ar saluta cu
pălăria.
Cum salută o lady?

 Dacă se întâlnesc două persoane de același sex, cea tânără salută pe cea mai în vârstă.
 Salutul se face însoțit de un zâmbet și de o scurtă înclinare din cap.
 În Europa continentală domnul salută, doamna răspunde.
 Două persoane de același sex și de aceeași vârstă se salută simultan
Poți să refuzi un salut?
 Este inadmisibil să refuzi să răspunzi unui salut. Cel care o face va da dovadă de proastă creștere și
grosolănie. Doar în cazul în care cineva v-a ofensat grav aveți dreptul să nu salutați. În cazul unui conflict cu
cineva, dacă întâlnirea este inevitabilă, se poate saluta scurt. De asemenea, putem să nu salutăm o persoană a
cărei reputație este una compromițătoare.

SALUTUL VERBAL. STRÂNGEREA MÂINII. SĂRUTATUL MÂINII.

Dacă întâlnim rude, prieteni, sau cunoștințe apropiate nu este obligatoriu să ne oprim pentru a discuta,
dar vom saluta.
Nu este necesar să spunem numele persoanei pe care o întâlnim. Dacă este vorba despre un director al unei
mari companii sau despre un ofițer, aceștia se pot adresa subalternilor pronunțându-le numele, gest care
echivalează cu un compliment.

Se vor evita formulele de tipul: Hello!, Ciao! sau Adio! permise doar adolescenților.

Când ne despărțim de cineva, formulele de salut sunt: La revedere!,  O seară bună!, Noapte bună!
Strângerea mâinii se practică mai ales când cele două persoane care se întâlnesc urmează să se oprească și
să stea puțin de vorbă. Este o formă de salut care datează din antichitate și care este încărcată de un
simbolism profund. Să saluți pe cineva strângându-i mâna este un semn de mare stimă.
Mâna pe care o strângem este cea dreaptă. Această regulă datează din vremea când, în mâna dreaptă țineai o
armă, iar când întindeai mâna goală însemna că doreai pace. Anumite comunități, de exemplu cercetașii
(scouts) își strâng mâna stângă.

Strângerea mâinii se practică mai ales când cele două persoane care se întâlnesc urmează să se oprească și
să stea puțin de vorbă. Este o formă de salut care datează din antichitate și care este încărcată de un
simbolism profund. Să saluți pe cineva strângându-i mâna este un semn de mare stimă.
Mâna pe care o strângem este cea dreaptă. Această regulă datează din vremea când, în mâna dreaptă țineai o
armă, iar când întindeai mâna goală însemna că doreai pace. Anumite comunități, de exemplu cercetașii
(scouts) își strâng mâna stângă.

Strângerea mâinii poate însemna și altceva decât salutul. Se strânge mâna și pentru a marca încheierea unei
afaceri, pentru a sublinia condoleanțele, felicitările, o rugăminte, o mulțumire sau o scuză
Sărutatul mâinii este un gest care arată curtoazie, politețe, respect și chiar devotament din partea bărbaților
pentru femei, din partea studentului pentru maestrul său, ori din partea copiilor pentru părinții sau bunicii
săi.
Tipurile de săruturi ca formă de salut sunt:
 sărutul pe obraz, practică comună în America Latină și Europa;
 sărutul pe ambii obraji, des folosită în Argentina, Brazilia, Spania, Franța, Portugalia;
 sărutarea mâinii, un gest al aristocrației, al caselor regale, al misiunilor diplomatice, al clerului, de
curtoazie, galanterie (în decădere, folosit mai ales în mediul rural) și ca salutare a persoanelor bătrâne sau cu
diferite forme de handicap;
 sărutarea pe gură, în unele comunități din Rusia, bărbații se salută dându-și un sărut pe buze.
Cum se sărută mâna?
 În general, numai femeilor respectabile li se sărută mâna;
 Nu se sărută mâna pe o mănușă sau peste masă;
 Doamna întinde mâna dreaptă spre domnul care o salută; domnul se apleacă ușor pentru a o atinge cu
buzele sau a se preface ca o atinge;
 Nu se exagerează cu sărutul mâinii: un singur sărut este suficient;
 Nu se sărută mâna de jos până sus;
 Nu se umezește mâna celui sărutat;
 Nu se glumește pe seama acestui gest.