Sima Nicoleta

Grupa 30, seria C, an IV, MG

Notă informativă: INFLUENTA APEI ASUPRA STARII DE SANATATE A OMULUI

Apa poate avea o mare influenta asupra starii de sanatate a organismului uman. Sunt teorii care
afirma chiar ca succesul civilizatiei moderne nu se trage in principal din revolutia industriala
ci mai mult din redescoperirea igienei...
Patologia hidrica infectioasa.
Prima demonstratie oficiala si practica a relatiei apa - epidemii a facut-o dr. John Snow la
Londra in 1854, proband corelatia dintre epidemia de holera consumul apei din fantana de pe
Broad Street si o latrina din vecinatate, folosita de bolnavi de holera, determinand oficialitatile
sa realizeze primele canalizari.
Patologia hidrica infectioasa a scazut semnificativ in prima parte a secolului XX, dar in ultimele
decenii este statistic in crestere, acest fapt datorandu-se includerii in categoria celor transmise
hidric a unor boli virale si parazitare, care stau tot mai mult in atentia specialistilor. Bolile cu
transmitere hidrica continua sa faca in lume zilnic peste 25.000 de victime.
Principala cale de transmitere este cea prin ingestie (directa, sau a alimentelor contaminate prin
apa), dar este posibila infectarea si prin spalare si imbaiere (leptospiroza, schistostomiaza,
tularemie) si prin inhalare (aerosoli cu Legionella).
Principalele boli cu transmitere (predominant sau posibil ) hidrica sunt: boli microbiene; boli
virale; boli parazitare.
Boli virale.
Peste 100 de tipuri de virusuri patogene pot fi vehiculate de catre apa. Multe virusuri pot
supravietui in apele de suprafata timp indelungat: V.poliomielitic pana la 180 zile, V.Echo pana
la 115 iar V.Coxackie peste doi ani. Boli virale transmise hidric pot fi induse de regula de
enterovirusuri (poliomielitic, Coxackie A si B, Echo, v.hepatitic A, altele), rotavirusuri si
calicivirusuri, v.hepatitic C si E, parvovirusuri, dar si torovirusuri, coronavirusuri si
picobirnavirusuri.

In tarile dezvoltate, gastroenteritele de etiologie virala tind sa le surclaseze, ca frecventa, pe

cele bacteriene. Incriminate sunt in principal rotavirusurile, adenovirusurile enterice,
calicivirusurile si astrovirusurile. Rotavirusurile (in special tipul A) afecteaza mai ales nou-
nascutii si copii mici, iar la cei cu imunitate redusa poate produce diaree cronica.
Adenovirusurile enterice (subgrupul F - serotipurile 40, 41, mai rar 31) produc gastroenterite
mai ales la copii sub varsta de 6 luni, diareea putand persista pana la 12 zile. Infectiile cu
calicivirusuri, in particular cu Agentul Norwalk, afecteaza mai ales comunitati temporare si
sunt indicii ca ar fi la originea unui foarte mare procent de boli diareice acute nonbacteriene.
Astrovirusurile sunt incriminate in unele tari ca al doilea agent cauzal de boli diareice virale
dupa rotavirusuri.
Boli bacteriene.
Transmiterea hidrica este incriminata pentru febra tifoida, dizenteria, holera, boala diareica a
copilului mic, gastroenteritele, bruceloza, tularemia etc.
In trecut, epidemiile microbiene cu transmisie hidrica au facut ravagii. Epidemia de holera din
1849 din Anglia a produs peste 110000 decese.
Era holerei nu a apus: Pandemia debutata in 1961 in Indonezia a produs in America peste
1000000 de cazuri de boala si peste 10000 de decese.
Bolile diareice bacteriene continua sa fie o amenintare pentru sanatatea publica, chiar si in tarile
dezvoltate. Astfel, o shigelloza cu transmitere hidrica a afectat peste 1000 de locuitori in
regiunea Havre (Franta), epidemia fiind stapanita printr-o ampla mobilizare a tuturor factorilor
responsabili. Si in SUA s-au inregistrat contaminari bacteriene (Shigelle, Yersinii) ale unor
retele de apa potabila, ce au produs epidemii cu mii de cazuri de boala. In 1966, in California,
o salmoneloza aparuta prin contaminarea retelei de apa potabila a produs peste 15000 cazuri.
In Germania, in 1978, la Ismaning, Shigella sonnei a provocat o epidemie hidrica cu 2450 de
cazuri (din totalul de 12.000 de locuitori!).
Legionella pneumophila a devenit celebra din 1976, cand 221 din participantii la o reuniune la
Philadelphia a "Legiunii Americane" s-au imbolnavit de o boala necunoscuta si 34 au murit. S-
a descoperit ca infectia venea din apa contaminata din instalatia de aer conditionat. Si acum
boala apare cu mii de cazuri anual in tari dezvoltate iar circa 20% din bolnavi mor.
Boli parazitare.
Pot fi transmise hidric un mare numar de boli parazitare:
- produse de protozoare: amibiaza, giardiaza, trichomoniaza, coccidioza, balantidioza;
- produse de cestode: cisticercoza, echinococoza, cenuroza, himenolepidoza;
- produse de trematode: fascioloza, dicrocelioza, schistotomiaza;
- produse de nematode: ascaridoza, trichocefaloza, oxiuroza, strongiloidoza, ankylostomiaza,
filarioza.

In ultimul timp se acorda importanta tot mai mare giardiazelor, a caror prezenta in zona
temperata a fost multa vreme ignorata. Actualmente, lambliaza este cotata ca cea mai
raspandita parazitoza cu transmitere fecal-orala la om, calea hidrica fiind cert dovedita. Ea
poate provoca epidemii importante, cu mii de cazuri.
In SUA, pe un studiu extins pe 35 ani, cel mai frecvent agent etiologic pentru boli transmise
hidric a fost unul parazitologic - Giardia, cel mai frecvent agent microbian (Salmonella) fiind
abia pe locul doi. Uneori, epidemiile de giardiaza transmise hidric au afectat mii de oameni,
cum a fost cea din Rome (SUA, statul New York) din 1974, cu 5300 de cazuri. Rezervorul este
reprezentat de om si peste 40 de specii de animale.
Criptosporidioza cu transmitere hidrica este pe cale sa devina o mare amenintare la adresa
sanatatii publice. A fost diagnosticata prima data la om in 1976. In 1984 s-a consemnat prima
epidemie hidrica, iar In ultimii ani frecventa si amploarea acestora a devenit dramatica. In 1993,
la Milwaukee (Wisconsin, SUA), Criptosporidium a produs cea mai mare epidemie hidrica
cunoscuta: peste 400000 de cazuri !
Patologia hidrica neinfectioasa.
Diversele substante chimice dizolvate in apa pot avea importante efecte asupra sanatatii
organismelor vii in general si asupra omului in particular. Sunt substante care pot sa fie
daunatoare peste o anumita concentratie. Altele creaza probleme la concentratii prea mici. In
fine, sunt substante care pot dauna la orice concentratie. Pe aceasta baza putem grupa efectele
biologice ale substantelor din apa in trei categorii:
Substante toxice cu efect de prag: Sunt toxice numai peste o anumita concentratie (prag); sub
aceasta nu se observa efecte asupra sanatatii. Toxicitatea poate fi acuta, la aportul unei doze
mari, sau la atingerea unei concentratii toxice in urma unui aport repetat sau continuu in doze
mici de toxic care nu e eliminat sau neutralizat de metabolismul organismului viu si deci se
acumuleaza. Astfel de substante sunt cianurile sau nitratii, care devin toxice peste o anumita
concentratie si pentru care e nevoie de doza crescuta deoarece nu se acumuleaza, sau diverse
metale care sunt toxice peste concentratia-prag, aceasta putand fi atinsa si treptat prin
fenomenul de bioacumulare.

Substante genotoxice: Sunt substante toxice ce produc efecte nocive: carcinogene (produc
cancer), mutagene (produc mutatii genetice) sau teratogene (produc malformatii) posibil la
orice concentratie, deci pentru care nu s-a putut stabili existenta unui prag sub care sa nu fie
nocive. Organismele vii au mecanisme de reparare a efectelor genotoxice, dar acestea nu fac
fata oricarei sau oricator asemenea agresiuni si deci prezenta unei substante genotoxice nu
inseamna automat aparitia efectului ci a riscului ca un asemenea efect sa se produca, risc cu
atat mai ridicat cu cat e si substanta genotoxica are concentratie mai mare (si deci are sansa sa
atace mai multe gene). In categoria substantelor genotoxice pentru om intra arsenul, unele
substante organice sintetice, multi compusi organici halogenati, unele pesticide etc.
Elemente esentiale: Sunt substante care trebuie sa faca parte obligatoriu din dieta organismului.
Unele din acestea sunt aduse predominant sau exclusiv prin apa si de aceea lipsa lor sau
cantitatea prea redusa afecteaza sanatatea respectivului organism viu. Totodata insa si
concentratiile prea crescute sunt nocive, la fel ca la substantele toxice cu efect prag. Astfel de
substante esentiale sunt la om seleniul, fluorul, iodul etc.
La baza patologiei hidrice neinfectioase stau trei mecanisme:
- modificarea continutului de micro si macroelemente chimice in apa;
- contaminarea apei cu substante chimice toxice;
- contaminarea apei cu elemente radioactive.

Bibliografie: http://ecotrust.ro/blog-ecotrust/54-influenta-apei-asupra-starii-de-sanatate-a-
omului
Sima Nicoleta
Grupa 30, seria C, an IV, MG

Notă informativă: PREVENIREA ŞI COMBATEREA COMPORTAMENTELOR CU RISC

ÎN COLECTIVITĂŢILE DE COPII ŞI ADOLESCENŢI

Consideratii generale
Consumul de alcool a crescut în ultimul timp ca volum si frecventă, iar vârsta la care se începe
băutul a scăzut. Studiile efectuate arată că obiceiul consumului de alcool începe din adolescentă
si la debutul vârstei adulte, dar consecintele patologice nu apar decât în decursul mai multor
ani. Adolescentii sunt rareori consumatori cronici de alcool; mai degrabă au tendinta de a ceda
ocazional unui consum excesiv de alcool. Dependenta de alcool se instalează după mai multi
ani si majoritatea persoanelor care solicită asistentă medicală au peste 30 ani.
Se observă diferente importante între sexe privitor la consumul de alcool si la efectele fizice
produse de acesta. În tările dezvoltate tinerele consumă alcool la fel de frecvent ca tinerii, dar
în cantitate mai mică. Continutul mai redus în apă al organismului femeilor face ca acestea să
fie mai vulnerabile decât bărbatii la efectele alcoolului. Rezultă că prin consumarea aceleasi
cantităti de alcool consecintele asupra sănătătii vor fi mai grave la femei.
Alte diferente între bărbati si femei pot fi de ordin socio-cultural. În numeroase tări consumul
de alcool de către tineri este considerat ca o consolidare a imaginii masculine de virilitate si
maturitate. Consumarea de alcool de către femei este privită diferit: femeia care bea mult este
obiectul dezaprobării sociale si, în consecintă, ea încearcă să disimuleze dificultătile cu care se
confruntă în loc să solicite un ajutor calificat.

Cauzele consumului de alcool etilic la tineri

• Anumite tipuri de personalitate (hiperemotivi, persoane cu complexe de inferioritate si
cu instabilitate psihică); alcoolul facilitează debarasarea de dificultăti de ordin
caracterial, redă încrederea si permite afisarea unei false bunăstări.
• Terenul ereditar (transmiterea genetică a unei enzime implicate în metabolismul
alcoolului)
• Traditii proalcoolice
• Presiunea grupului
• Dorinta de experimentare (pentru multi tineri alcoolul este un simbol de maturitate)
• Exemplul idolilor
• Conflicte cu părintii
• Mediu social
• Teama de obligatiile impuse de vârsta adultă (de ex. căutarea unei slujbe)
Riscuri pentru sănătate
Alcoolismul acut (betia) poate produce o afectare neuropsihică cu înlăturarea constrângerilor
si inhibitilor, crescând probabilitatea unui comportament cu risc (agresiunea, delicventa, suicid,
accidente de circulatie).
Alcoolismul cronic este o toxicomanie, consecintă a consumului excesiv si sistematic. Poate
induce:
• afectarea tubului digestiv: gastrită atrofică, duodenită, enterocolită, pancreatită cronică
cu tulburări secundare ale digestiei si absorbtiei; steatoză hepatică, hepatită cronică,
ciroză hepatică, cancer hepatic.
• afectarea SNC: tulburări de perceptie si memorie, euforie, depresie afectivă,
susceptibilitate exagerată, scăderea vointei, pasivitate, egocentrism, dementă în cazurile
grave (acestea duc la afectarea mediului familial, socio-profesional).
• afectarea SN periferic: manifestări polinevritice.
• afectarea aparatului cardio-vascular.
• scăderea duratei de viată.
• afectarea fătului în cazul mamelor alcoolice: deficiente fizice (greutate mică la nastere,
malformatii), mortalitate infantilă, deficiente psihice si mai târziu în viată dezadaptare
socială.
Măsuri de prevenire si combatere
• Măsuri instructiv-educative (cea mai eficientă cale de modificare a deprinderii de a
consuma abuziv băuturi alcoolice) prin:
o - difuzarea în rândul tinerilor a unor cunostinte temeinice asupra efectelor
alcoolului asupra sănătătii, capacitătii de muncă, comportamentului social,
implicatiilor demografice si economice cu ajutorul unor brosuri, pliante,
panouri si conferinte pe aceste teme,
o - introducerea în programul didactic a unor prelegeri despre alcoolism si efectele
sale (începând din clasele a IV-a si a V-a)
Măsuri social-economice
• - restrângerea productiei de băuturi alcoolice mai ales a celor concentrate,
• - limitarea productiei ilicite,
• - mentinerea unor preturi ridicate,
• - realizarea unor cantităti sporite si variate de băuturi nealcoolice si difuzarea largă a
acestora,
• - interzicerea reclamei care se face la băuturile alcoolice prin mijloce mass-media sau
prin etichete si ambalaje atrăgătoare,
• - restrângerea spatiilor de expunere a băuturilor alcoolice,
• - interzicerea vânzării de băuturi alcoolice la copii si adolescenti,
• - reducerea numărului de unităti în care se consumă în exclusivitate băuturi alcoolice si
neautorizarea functionării acestora în vecinătatea scolilor, căminelor, institutiilor,
intreprinderilor etc.
Tratamentul initial pentru abuzul de alcool si dependenta de alcool, include urmatoarele:
- screeningul prin teste speciale pentru identificarea alcoolismului;
- reevaluarea stilului de viata si a efectului pe care il are alcoolul asupra acesteia;
- stoparea consumului de alcool;
- tratarea simptomelor de sevraj la alcoolicii cronici (simptome care apar la intreruperea
consumului de alcool); acest tratament este recomandat sa se desfasoare sub supraveghere
medicala stricta;
- abstinenta la alcool pe toata perioada recuperarii (dar si dupa aceea).

Tratamentul de intretinere include:

- educatia corespunzatoare legata de consumul de alcool;
- consilierea psihologica individuala si de grup, pentru a reevalua problemele legate de
consumul excesiv de alcool;
- terapia cognitiv-comportamentala;
- terapia motivationala (stabilirea unui plan corespunzator pentru a evita consumul de alcool;
- programul de recuperare in 12 pasi, ofera sprijinul necesar unei recuperari complete;
- integrarea intr-un grup de sustinere, precum Alcoolicii Anonimi (AA); aceste grupuri
recomanda deseori si prezenta membrilor familiei (in special in cazul adolescentilor care sunt
tratati pentru dependenta de alcool).

Administrarea medicatiei adjuvante:

- disulfiram, este un medicament care reduce efectele "placute" date de alcool si induce, de
asemenea, anumite simptome neplacute (greata) declansate odata cu consumul de alcool;
- naltrexone, care reduce placerea secundara consumului de alcool;
- acamprosate, scade dorinta de a consuma alcool;
- topiramate, este un medicament folosit in tratamentul crizelor epileptice.

Bibliografie: http://medfam.ro/books/igienacop/Introducere/Cuprins/cuprins.html
https://www.sensiblu.com/blog/post/1497_alcoolismul-ce-semnifica-abuzul-de-alcool
Sima Nicoleta
Grupa 30, seria C, an IV, MG

Intoxicatia acuta cu nitrati/nitriti – sindromul bebelusilor albastri

Utilizarea apei contaminata cu nitrati pentru a prepara mancarea sau laptele praf al bebelusilor este un
bine cunoscut risc pentru methemoglobinemia infantila.
Nitratii (NO3-) contin asa cum le spune si denumirea – azot (N = nitrogen = azot). Omul, prin activitatile
sale a alterat ciclul natural al acestui element chimic. Astazi, nitratii sunt folositi pentru a pastra culoarea
si a conserva preparatele din carne. Astfel, populatia umana este expusa unor nivele mai mari de nitrati,
iar pericolul cel mai mare se reflecta asupra bebelusilor.
Sursele cele mai importante de nitrati sunt:

• solul (in judete precum Botosani, Covasna, Brasov, Constanta) de la nivelul caruia nitratii ajung
cu mare usurinta in ape
• ape reziduale industriale
• alimente vegetale care au fost cultivate pe soluri cu ingrasaminte chimice care contin nitrati
• apa
• preparate din carne (concentratie redusa de nitrati)
Contrar asteptarilor, nitratii NU sunt toxici, deci nu reprezinta un pericol pentru sanatate. Imediat dupa
ingestie se absorb la nivelul stomacului si se elimina la fel de repede pe cale renala. Devin toxici in
momentul in care prin procesul de reducere se transforma in nitriti.
Nitrat-reductaza este o enzima produsa de bacteriile nitro-reducatoare de la nivelul stomacului.
Aceasta flora nu se gaseste in mod normal in stomac (altfel, de fiecare data cand consumam un aliment
sau apa care contine nitrati, acestia s-ar transforma in nitriti, ceea ce nu se intampla).
Bacteriile acestea pot sa ajunga din tubul digestiv inferior sau de la nivelul cavitatii bucale (de exemplu
din cauza unui abces al glandelor salivare parotide). Nitritii se absorb rapid si odata ce ajung in sange
produc urmatorul efect: oxideaza Fe2+ la Fe3+.
In mod normal, molecula de hemoglobina (Hb, responsabila de legarea oxigenului) contine un ion de
Fe2+. Doar cu ionul in aceasta forma hemoglobina este capabila sa se lege corespunzator de oxigen. 1
molecula de Hb se poate incarca cu 4 molecule de oxigen. Cand fierul din Hb este Fe3+ (in forma
oxidata) vorbim despre methemoglobina si aceasta nu se mai poate incarca cu oxigen. Scaderea
cantitatii de oxigen din sangele arterial se defineste ca hipoxemie. In acelasi timp dilata vasele prin
relaxarea musculaturii netede si determina soc prin hipotensiune arteriala.
Sugarii, copiii alimentati artificial sunt populatia la risc pentru a dezvolta intoxicatie acuta cu nitrati,
deoarece acestia nu au mecanisme de aparare corespunzatoare:

• aciditatea gastrica este scazuta in primele luni de viata

• hemoglobina fetala – care persista pana la varsta de 1 an, fiind inlocuita treptat de hemoglobina
adulta este labila
• enzima care converteste la adult methemoglobina in hemoglobina functioneaza la jumatate din
capacitatea sa
• deficitele enzimatice si alte afectiuni gastro-intestinale predispun la intoxicatie
Aceasta intoxicatie este intalnita cu precadere in mediul rural!!! Simptomele si semnele care apar in
intoxicatia cu nitriti sunt:
 • colorare cianotica a tegumentelor si mucoaselor bebelusului (fata ? extremitati)
• tegumente uscate
• letargie sau iritabilitate
• dispnee
• sufluri cardiace detectabile auscultatoric
• aritmii
• convulsii
• coma (poate duce pana la deces daca nu este descoperita afectiunea la timp si tratata
corespunzator).
Intensitatea simptomelor si semnelor se coreleaza direct proportional cu severitatea intoxicatiei:
1. FORMA USOARA – MetHb >2,5%
2. FORMA MEDIE – MetHb 20-45%
3. FORMA SEVERA – MetHb 45-50%
Diagnosticul de intoxicatie cu nitriti se pune pe seama simptomatologiei si pe seama explorarilor
paraclinice (culoarea sangelui este ciocolatie, analiza urinei, determinarea concentratiei
methemoglobinemiei, gradul de saturare al oxienului arterial etc).
Daca bebelusul dumneavoastra prezinta astfel de simptome prima reactie este sa solicitati ajutor
medical sau sa il transportati la o unitate spitaliceasca localizata cat mai aproape de locul unde va aflati!
Tratamentul intoxicatiei cu nitriti consta in:

• oxigenoterapie 100%.
• albastru de metilen sub forma de perfuzie sau administrarea vitaminei C oral (daca este posibil).
Atentia trebuie indreptata asupra albastrului de metilen, deoarece in doze excesive se poate
agrava afectiunea. Banalul albastru de metilen are rol de reducator. Adica din Fe3+ care
impiedica legarea oxigenului, il transforma in Fe2+.
• oprirea sursei de apa si inlocuirea cu una necontaminata.
Simptomatologia dispare in primele 10-15 minute, practic se vede cum bebelusul revine la viata.
In cazul in care copilasii au deficit enzimatic (glucozo-6-fosfatdehidrogenaza) terapia cu albastru de
metilen le agraveaza anemia, astel incat in aceasta situatie se efectueaza transfuzii sanguine si se
apeleaza la oxigenoterapia hiperbara.
Ca masura de profilaxie se recomanda alaptarea nou-nascutilor la san, cel putin in primele 5 luni de
viata, daca acest lucru este posibil. Chiar daca mama consuma apa din sursa contaminata, nitratii nu pot
ajunge la copil, pentru ca nu trec in lapte.
Fierberea apei este un mit. Prin fierbere este adevarat ca se distrug micro-organismele, dar apa se
evapora si nitratii se concentreaza, astfel incat riscul de infectie creste!
Nu in ultimul rand trebuie reglementate modul in care se pot folosi ingrasamintele chimice, depozitarea
reziduurilor industriale. De asemenea sunt necesare evaluari periodice ale calitatii apelor mai ales din
mediul rural pentru a preveni astfel de situatii care pot fi catastrofale daca bebelusul nu este dus la timp
la medic si nu se descopera in timp util intoxicatia.
Bibliografie:
https://www.contraboli.ro/intoxicatia-acuta-cu-nitratinitriti-sindromul-bebelusilor-albastri/