Grigore Nicoleta-Cristina

Facultatea de Psihologie și Știintele Educației-Psihopedagogie specială

Anul I

Grupa 2

Conștiința

Conștiința este un termen cuprinzător pentru o serie de aspecte centrale ale existenței noastre
personale. Este asemenea cunoașterii de sine, solul perspectivei noastre individuale, domeniul
gândurilor și emoțiilor noastre private. S-ar putea argumenta că aceste aspecte ale vieții mintale
sunt mai directe și mai imediate decât orice percepție a lumii fizice; într-adevăr, conform lui
Descartes, faptul că propria noastră gândire este singurul lucru empiric pe care îl cunoaștem cu
certitudine matematică. Cu toate acestea, studiul conștiinței în cadrul științei sa dovedit atât
provocator, cât și controversat, atât de mult încât unii s-au îndoit de oportunitatea abordării sale
în cadrul tradiției psihologiei științifice.

În ultimii ani, cu toate acestea, noile metode și tehnologii au dat perspective inspirate la natura
conștiinței. Neuroștiința, în special, a început să dezvăluie legături detaliate între evenimentele
creierului, experiențele subiective și procesele cognitive. Efectul acestor progrese a fost acela de
a conferi conștiinței un rol central atât în integrarea diferitelor domenii ale psihologiei, cât si în
relaționarea acestora cu evoluțiile neurologiei. În acest capitol analizăm ceea ce sa descoperit
despre conștiință; dar din cauza provocărilor unice pe care le ridică subiectul, vom consacra și o
discuție corectă chestiunilor metodologice și teoretice și vom examina modurile în care modelele
conștiente preștiințifice exercită o influență persistentă (și potențial dăunătoare).

Două trăsături ale conștiinței prezintă provocări metodologice speciale pentru investigația
științifică. În primul rând, și cel mai bine cunoscut, este inaccesibilitatea sa. O experiență
conștientă este accesibilă în mod direct numai persoanei care o are, chiar și pentru acea persoană,
adesea nu este posibil să se exprime cu precizie și fiabil ceea ce s-a experimentat. Ca alternativă,
psihologia a dezvoltat măsuri indirecte (cum ar fi măsurători fiziologice și timpul de reacție) care
permit măsurători fiabile și cantitative, dar cu prețul de a ridica noi întrebări metodologice despre
relația dintre aceste măsuri și conștiința însăși.
Cea de-a doua trăsătură provocatoare este aceea că conștiința unică a cuvântului este folosită
pentru a se referi la o gamă largă de fenomene legate, dar distincte (Farber & Churchland, 1995).
Constiinta poate inseamna sa nu fie batuta sau adormita; aceasta poate însemna conștientizarea
unui anumit stimul, spre deosebire de ignoranța sau prelucrarea implicită; aceasta poate însemna
starea funcțională de bază care este modulată de droguri, depresie, schizofrenie sau somn REM.
Este ordinea superioară a conștiinței de sine că unele specii au și altele lipsesc; înțelegerea
propriilor motivații este câștigată numai după o reflecție atentă; este vocea interioară care
exprimă o mică parte a ceea ce se petrece de fapt sub suprafața minții. Pe o interpretare foarte
veche, este o formă transcendentă a prezenței nemijlocite în lume; pe alta, poate la fel de veche,
este stadiul interior pe care ideile și imaginile se prezintă în succesiune rapidă.

În cazul în care oamenii de știință nu sunt atenți să-și concentreze ancheta sau să fie explicit cu
privire la aspectul conștiinței pe care îl studiază, această diversitate poate duce la confuzie și
vorbire în scopuri încrucișate. Pe de altă parte, descompunerea atentă a conceptului poate indica
o varietate de soluții la prima problemă, problema accesului. Așa cum sa dovedit, problemele
filosofice ale îndepărtării și ale subiectivității nu trebuie întotdeauna să intre în studiul unor
forme mai specifice de conștiință, cum ar fi cele menționate anterior; unele dintre simțurile mai
prozaice ale conștiinței s-au dovedit a fi destul de receptive la analiza științifică. Într-adevăr,
câteva dintre acestea - cum ar fi "conștientizarea stimulilor" și "capacitatea de a-și aminti și
raporta experiențele" - au devenit destul de importante în domeniul psihologiei și trebuie acum
considerate prin orice măsură considerate bine studiate.