În opinia mea, viața de adult este influențată de amintirile din copilărie.

Astfel, odată ajuns la

vârsta maturității, fiecare dintre noi retrăiește în anumite momente, într-o intensitate mai mare sau
mai mică, anumite momente din copilărie care ne-au marcat într-un fel sau altul, sau în anumite
situații, ne apar în minte diverse amintiri, stârnind un amalgam de emoții. De cele mai multe ori,
această influență își face apariția mai pregnant atunci când trăim situații similare cu cele din copilărie.

În primul rând, Liviu Rebreanu, în opera literară ”Mărturisiri” divulgă pasaje care susțin
această ipoteză. Acesta relatează o întâmplare din copilăria sa, de la vârsta de 2 ani jumate, pe care o
retrăiește și în viața sa de adult, mărturisind că atunci când călătorește noaptea cu trăsura și apar
primele secunde de liniște, trăiește momente de conștientizare și de trezire a întregii ființe. Astfel,
literatura, prin intermediul memoriilor și mărturisirilor autorilor, aduce în prim-plan ideea conform
căreia amintirile din copilărie influențează viața de adult.

În al doilea rând, din punct de vedere psihologic, memoria umană înmagazinează secvențe și
momente încă de la o vârstă fragedă. Nichita Stănescu afirma că ”omul este ceea ce își amintește”.
Astfel, în anumite momente ale vieții, retrăim evenimente sau situații din copilărie care pot avea un
impact divers asupra noastră. De exemplu, dacă este vorba despre o traumă din copilărie, se va
manifesta în viața de adult punându-ne într-o lumină negativă, dar dacă vorbim despre un eveniment
înfloritor, un succes, o bucurie, ne vom aminti cu drag de aceasta, stârnind emoții pozitive înăuntrul
nostru.

În concluzie, viața de adult este influențată de amintirile din copilărie, copilăria reprezentând
pentru fiecare dintre noi fundația a ceea ce înseamnă caracter și personalitate proprii.