Conștiența

Ce este conștiența?
 remarcarea evenimentelor externe
 remarcarea senzațiilor interne
 remarcarea sinelui ca persoană umană unică ce are toate aceste experiențe
 remarcarea propriilor gânduri referitoare la faptul că ai aceste experiențe
=contactul cu realitatea externă și internă într-o manieră integrată; o experiență calitativă,
subiectivă, caracteristică unui sistem cognitiv (om, animal, sistem ingineresc)
-nu trebuie confundată cu atenția: pot fi conștient și de ceva la care momentan nu sunt atent

Cum apreciem nivelul de conștiență?

-indexul comportamental: raportare acurată a realității
-nu este vorba doar de raportarea verbală, ci de orice răspuns voluntar/ intențional
-raportarea acurată a realității poate să nu însemne întotdeauna că entitatea este conștientă: și un
computer poate produce un output care să descrie realitatea, fără să-l considerăm conștient
-indecși fiziologici
-activitate cerebrală neregulată, de amplitudine mică
-activitate cerebrală generalizată (larg răspândită în creier)
-implicarea sistemului talamo-cortical
-afectarea talamusului poate aboli starea de conștiență, se pare că el menține starea de
conștiență, în timp ce cortexul e implicat în susținerea conținuturilor care sunt conștientizate.

Structura fenomenologică a conștienței

• Două dimensiuni majore (Levine, 2001):
• Dimensiunea subiectivă: conștiența faptului că eu sunt cel care .... (sunt conștient de experiența
mea: experiența are loc „în interiorul meu”/dependent de mine, pentru mine)
• Dimensiunea calitativă: conștiența obiectului ce intră în câmpul conștienței mele
• Cele două dimensiuni trebuie să fie prezente simultan

Aspecte ale conștienței

 Conștiența fenomenologică- (experiența că eu sunt cel care văd roșu + experiența de a
vedea roșu)
 Conștiența accesibilă- ceea ce este perceput conștient este făcut disponibil mecanismelor
cognitive de raportare, realizare de raționamente, evaluare, planificare etc: filtrarea
datelor de tip ”persoana întâi” se face prin memoria de lucru perceptivă
 Unii autori susțin că aspectul fenomenologic al conștienței nu poate fi separat de aspectul
accesibil, în timp ce alții susțin că poate exista conștiență și dincolo de ceea ce persoana
poate raporta
O abordare științifică
Ce înseamnă o abordare științifică?
-permite sistematizarea cunoștințelor obținute prin metode științifice, care permit colectarea
sistematică de date și analiza lor nedistorsionată
Date
-persoana a 3-a: activitate cerebrală, comportamente
-stare de trezie, discriminare perceptivă, control integrat, accesarea realității și automonitorizare,
raportări verbale, concentrarea atenției, înregistrări ale activității cerebrale
-răspund la întrebările ușoare espre conștiență
-persoana întâi: experiența subiectivă
-experiențe vizuale, alte experiențe senzoriale, senzații corporale, imagerie mentală, experiențe
emoționale, fluxul gândirii curente
-au de-a face cu ”întrebările grele” despre conștiență

Date de tip ”persoana a 3-a”

-folosite pt a explica funcționarea obiectivă a sistemului cognitiv subiacentă conștienței
fenomenologice
-pt a explica obiectiv funcționarea sistemului cognitiv, trebuie specificat mecanismul care
permite îndeplinirea funcției
-de ex. un mecanism computațional sau neuronal
-o abordare reducționistă (explici în întregime un fenomen supraordonat în termenii unor
fenomene subordonate)
-abordări științifice actuale: identificarea corelatelor neurocerebrale& cognitive ale conștienței

Date de tip ”persoana întâi”

-explicarea obiectivă a funcționării sistemului cognitiv nu este suficientă pt a explica perspectiva
subiectivă asupra acesteia: dovadă ultimă a existenței conștienței sunt datele de tip persoana întâi
-sunt ireductibile la date de tip ”persoana a 3-a”
-o perspectivă științifică asupra conștienței trebuie să considere simultan datele obiective și cele
subiective și să explice relaționarea lor
-la momentul actual, asta e mai degrabă o problemă filosofică decât una științifică- știința e
centrată la momentul actual pe predicția și explicarea unor variabile care sunt observabile și
măsurabile.

Teorii ale conștienței

 Global Workspace Theory
-conștiența apare atunci când amplificarea atențională de tip top-down mobilizează rețele
fronto-parietale, generând semnale neurale în tot creierul; conexiunile cortico-talamica sunt
esențiale
  Integrated Information Theory
-conștiența e dată de integrare informației, astfel încât măsura conștienței unui sistem e dată
de măsura abilității lui de a integra informații dincolo de informația integrată ca urmare a
uniunii părții sistemului
-nu include predictori comportamentali ai procesărilor conștiente/ inconștiente în cadrul
sistemului

Integrarea informației= conștientă?

Integrare?
 Def. fenomenologică: combinarea diferitelor elemente într-un concept unitar
 Def. cognitivă: generarea unor reprezentări non-perceptive, abstracte, pe baza asocierii
informațiilor disponibile astfel încât rezultă reprezentări noi
 Def. matematică: informația de care dispune sistemul per ansamblu, ca întreg, dincolo de
informația de care dispune fiecare dintre subcomponentele sale
 Tipuri de integrare: spațio-temporală, multisenzorială, semantică, integrare a
informațiilor noi cu cele existente
Nu există o dependență absolută a integrării informației de conștiență, dar cu cât stimulii sunt
mai noi/ complecși, cu atât va fi mai mare nevoie de conștiență pentru ca integrarea să se facă
E nevoie de studii care să clarifice relația dintre integrarea informației și conștiență.

Teorii ale conștienței

 Modelul fenomenologic al sinelui
=se referă la construirea unei percepții dinamice asupra propriei persoane construite datorită
faptului că o parte a sistemului cognitiv reflectează asupra funcționării lui și-i prezice
comportamentul
Există 3 nivele de ”embodiment” în sistemul cognitiv:
1. proprietăți cognitive ce apar ca urmare a percepției interacțiunilor corpului cu mediul
„sistemul e conștient reflexiv de X” = „X e un pattern în sistem”
2. reprezentarea internă a propriului ”embodiment” de către sistemul cognitiv și utilizarea acestei
reprezentări pentru ghidarea alegerilor acțiunilor
”sistemul vrea X” = „sistemul face X”
3. transformarea propriului ”embodiment” în conținut conștient
„X e parte a sineului sistemului” = „X e un pattern persistent în timp în interiorul
sistemului”.

Concluzii
-conștiența e un subiect de interes semnificativ pentru cercetători din variate domenii (filosofie,
neuroștiințe, psihologie)
-nu există încă un consens științific referitor la definirea sau conceptualizarea conștienței, care să
permită măsurarea ei calitativă
 Liberul arbitru

Poziții filosofice:
 Determinism
-liberul arbitru nu există: tot ce se întâmplă e un produs inevitabil al unor cauze anterioare
-impresia subiectivă că poți face alegeri e o iluzie, fiindcă forțe din afara conștienței tale îți
influențează ”alegerea”, chiar dacă tu conștientizezi doar în ultimul minut care e acea ”alegere”
 Liber arbitru în totalitate
-suntem condamnați la libertate: suntem singurii responsabili de propriile alegeri, atitudini,
comportamente
-viața e o serie de alegeri- de fiecare dată am fi putut alege altfel
-a spune că ”n-am avut de ales” e o minciună, există de fiecare dată alternative reale
 Liber arbitru limitat
-oamenii pot face alegeri, dar nu aleg tot timpul
-accent pe autocontrol și pe decizie rațională

Argumente și contra-argumente
-ca om de știință, trebuie să crezi în determinism neapărat
-liberul arbitru nu poate fi explicat științific – ceva nu poate apărea din senin, fără nicio cauză!
Există o mulțime de studii care arată că argumentele pentru care oamenii invocă liberul arbitru
sunt false – cauzele care au determinat alegerea lor sunt altele, și ei nu sunt conștienți de ele...
(procesele automate, inconștiente sunt cauzele directe ale acțiunii)
-determinismul nu a fost și nu poate fi demonstrat științific (ideea că orice eveniment e cauzat
exclusiv și inevitabil de evenimente anterioare și de nimic altceva nu poate fi testată)
-datele științifice se referă la cauzalitate probabilistică, nu absolută: o anumită cauză crește
șansele apariției unui anumit răspuns, dar nu îl determină 100% aproape niciodată
-ideea determinismului contravine experienței de zi cu zi- oamenii chiar cred că există alternative
și că ei iau decizii-și asta are implicații sociale imense

Poziția psihologiei științifice

-nu e rolul psihologiei să stabilească dacă liberul arbitru există sau nu
-oamenii nu sunt deseori conștienți de cauzele propriilor comportamente, dar rezultatele
provenite din astfel de studii nu ne pot spune căoamenii nu sunt niciodată conștienți de cauzele
propriilor comportamente (toate comp. sunt generate de procese de care oamenii nu sunt
conștienți)
-e imposibil să demonstrezi că o anumită persoană ar fi acționat la fel sau altfel exact în aceleași
circumstanțe
-colectarea de dovezi referitoare la caracteristici măsurabile ale comp. și ale proceselor interne
subiacente și identificarea de pattern-uri consistente în aceste comportamente/ procese interne
•Unele comportamente sunt mai „libere” decât altele
•Nu înseamnă neapărat că în spatele comportamentelor mai „libere” există factori reali care le
permit să fie „libere”....
• Sarcina psihologilor:de ce unele comportamente sunt considerate mai libere decât altele? Ce
face diferența?

De ce credem că suntem liberi?

• Secvențialitatea temporo-spațială (Wegner, 2002) a intenției/gândului și comportamentului
• Dacă am avut gândul să fac ceva și apoi am făcut acel lucru, am impresia că „am făcut pentru
că am vrut”
• Toată ideea de liber arbitru e o iluzie?
• Oamenii nu au o modalitate directă de a înțelege prin introspecție când vor să inițieze o acțiune
-> se bazează pe indicii indirecte, care-i pot păcăli
• Alegerea rațională și autocontrolul
• Ambele sunt mult mai dezvoltate la oameni decât la alte animale.
• Ambele contribuie semnificativ la construirea unei societăți armonioase.
• Probabil că sunt susținute de mecanisme comune

Liberul arbitru e costisitor și, deci, ocazional...

-oamenii au o performanță scăzută în sarcinile de autocontrol în condițiile în care au mai realizat
o sarcină similară chiar înainte;
-efectuarea unor alegeri înainte de o sarcină de autocontrol scade performanța în sarcina de
autocontrol
-exersarea autocontrolului scade nivelul de glucoză din sânge, iar scăderea nivelului de glucoză
corelează cu scăderea performanței în sarcina de autocontrol

Concluzii
• Nu știm dacă liberul arbitru există sau nu (în sens filosofic sau teologic) și s-ar putea să nu știm
niciodată
• Factorii care contează atunci când oamenii consideră căși exercită liberul arbitru sunt:
• Conștiența
• Procesele de autoreglare