CURS 1

STIMA DE SINE ȘI ACCEPTAREA

Stima de sine
= evaluare globală a propriei persoane
Reuşită – persoană valoroasă
Eşec – persoană inutilă, lipsită de valoare
Stima de sine ridicată considerată o nevoie umană fundamentală, universală (Crocker & Park,
2004)
Stima de sine – credinţe pozitive despre sine şi despre viitor
- atractivi, inteligenţi populari
- recunosc greşeli trecute, dar în prezent consideră că s-au schimbat în bine, chiar dacă
obiectiv nu este aşa
- superiori altora în multe domenii
- prezic un viitor luminos
- mai multă încredere în sine la confruntarea cu eşecuri
Stima de sine- benefică?
 Stima de sine ridicată a fost considerată benefică în raport cu cea scăzută, dar
beneficiile sunt limitate.
DIMENSIUNI:
 Ridicată vs. Scăzută (ca trăsătură și ca stare)
 Stabilă vs. Instabilă (Rosenberg, 1986)
 Non-contingentă (depinde de evenimente exterioare) vs. Contingentă (nu este
dependentă de ceea ce mi se întâmplă) (Croker, 2002)

Trait versus state self esteem (Crocker & Park, 2004)

 Stima de sine – construită pe baza acelor domenii valorizate de o persoană (succes
profesional, aspect fizic, moralitate)
 Oamenii sunt motivaţi de auto-validare în domenii în care au investit valoarea lor
personală
 Domeniile relevante pentru valorizarea propriei persoane diferă (ex. Succes academic,
aspect fizic, relaţii sociale) → ameninţările la adresa stimei de sine sunt diferite

SS – higher order goal (scop abstract) urmărit prin diverse comportamente (Decy & Ryan,
2000)
 Să fii o persoană minunată, valoroasă
 Validarea inteligenţei prin reuşite academice
 Obţinerea unei note bune la examen
* Nu este vorba de ce scopuri urmăresc oamenii, ci de care este scopul abstract (în acest caz
stima de sine)

Urmărirea stimei de sine- de ce?

 Asumpţii învăţate în copilărie de tipul de tipul oamenii mă vor ________→ reguli - Ce
fel de persoană trebuie să fiu ca să nu mai fiu ameninţat/ expus la pericole (fizice,
sociale)?
  Oamenii nu îşi investesc valoarea personală pe domeniile în care cred că ar putea
reuşi, ci în acelea în care, dacă ar reuşi, ar fi în siguranţă
 Nici un nivel al succesului nu garantează acest lucru; anxietatea scade pe moment dar
revine.

Merită?
 Urmărirea stimei de sine creează atât motivaţie de apropiere cât şi de evitare
 Creşterea temporară a stimei de sine reduce anxietatea (inclusiv anxietatea faţă de
moarte), creşte emoţiile pozitive dar urmărirea stimei de sine este asociată cu
anxietate ridicată – vigilenţă pentru stimulii ameninţători
 În caz de eşec, cei care caută creşterea stimei de sine au reacţii defensive,
contraproductive

Cine urmărește stima de sine?

 Majoritatea oamenilor au scopuri legate de stima de sine, dar unii o caută mai des
decât alţii – cei cu stimă de sine instabilă (foarte contingentă)
 Persoanele cu stimă de sine ridicată – urmăresc stima de sine prin dominanţă şi
competenţă; cei cu stimă de sine redusă caută acceptarea (motivaţie de apropiere
versus evitare)
 - toţi vor să îşi crească stima de sine, dar prin mijloace diferite

Costurile urmăririi stimei de sine

Teoria autodeterminării- oamenii au 3 nevoi fundamentale pentru a se dezvolta: autonomie,
competență, relaționare.
Urmărirea stimei de sine le afectează pe toate:
1. Restrânge autonomia- fac ceva pentru că trebuie, nu pentru că vreau = comportamente
inautentice
2. Interferează cu învățarea și dobândirea competenței- nu învăț din greșeli și nu am
motivație intrinsecă
3. Afectează relațiile inter-umane- focalizare pe sine, nu pe relație, oamenii devin
competitori sau judecători.
 Distanțare emoțională, rejection sensitivity
4. Afectează sănătatea fizică, prin intermediul relației cu stresul.
Costuri pentru sănătatea mentală
Depresia- urmărirea stimei de sine este factor de risc pentru depresie
 Urmărirea scopurilor legate de auto-promovare se asociază cu creșteri ale
simptomelor depresive (la pacienți depresivi), Erickson, 2017
Narcisism, anxietate

Alternative?
 Focalizarea pe scopuri care să fie și în beneficiul altora în detrimentul celor legate de
sine
 Schimbarea de la stima de sine globală la perspective asupra sinelui focalizate pe
conținut (self-views)
 Stima de sine non-contigentă/acceptarea de sine – există?
 Acceptarea necondiționată a propriei persoane/non-evaluarea sinelui – există?
Abordările psihoterapeutice
Se raportează diferit la evaluarea sinelui în funcție de:
- natura umană este bună/neutră/rea sau fragilă
- persoanele care se auto-evaluează negative/au stima de sine scazuta ar trebui 1. să învețe să
se auto-evalueze mai favorabil/acurat sau 2. să nu se evalueze deloc.

CURS 2
Loving kindness și Auto-compasiunea

Loving kindness meditation și compassion meditation

-ambele promovează metta- energie mentală pozitivă, o atitudine caldă față de sine și de
ceilalți, opusă criticii
-practici bazate pe mindfulness
-loving kindness (metta) and compassion (karuna) are two of the four brahma viharas, or
sublime states, which also include sympathetic joy (mutida; feeling joy when others are
joyful) and equanimity (upekkha; tranquility, equidistance, calmness)
-loving kindness- atitudine de căldură și energie mentală pozitivă îndreptată spre ceilalți și
spre sine
-compassion- conștientizarea suferinței, concectarea cu celălalt și angajamentul de a reduce
suferința (între iubire și tristețe)
-intervențiile focalizate pe: efectivitatea tratării diverselor tulburări mentale, ca depresia,
PTSD, tulburări psihotice sau tulburări de alimentație, dar și reducerea rușinii și a
hipercriticismului și a creșterii nivelului de afectivitate pozitivă
-conceptualizări și tehnici diferite

AUTO-COMPASIUNEA
Compasiunea orientată către propria persoană: Implică 3 componente:
1. Bunătate față de propria persoană- opusă auto-criticii și evaluării negative a
propriei persoane;
2. Conștientizarea naturii umane a propriilor experiențe- opusă izolării și credințelor
că suntem singurii care trecem prin aceste probleme;
3. Mindfulness- conștientizarea și detașarea fașă de propriile gânduri negative- opus
identificării cu acestea.
Exercițiile cuprind:
1. Recunoașterea suferinței (Acesta este un moment de suferință.)
2. Universalitatea suferinței (Suferința este parte din viață.Toți suferim.)
3. Angajamentul pentru reducerea suferinței (Să fiu blând cu mine.)

IMPLICAȚII ale auto-compasiunii pentru SĂNĂTATEA MENTALĂ

-a apărut ca o alternativă la stima de sine- promovarea unor evaluări globale pozitive poate fi
problematică;
-auto-compasiunea a fost relaționată cu reducerea riscului pentru psihopatologie și o stare de
bine mai ridicată; a fost asociată cu o implicare mai redusă în strategii disfuncționale de
reglare emoțională;
-ne “eliberează” din lupta pentru stima de sine, ne apropie de ceilalți
-au fost dezvoltate o serie de intervenţii care încearcă să promoveze compasiunea: Mindful
Self-Compassion Program (Neff, 2012); Compassion Cultivation Training (Jazaieri, 2013);
Compassion Mind Training (Gilbert 2006);

COMPASSION MIND TRAINING

Trei sisteme motivațional- afective la nivelul creierului:
1. Sistemul de amenințare și protecție: depresie, anxietate, furie
2. Sistemul de căutare al recompenselor
3. Sistemul de căutare a mulțumirii, liniștii și a confortului social/ atașamentului;
Intervenția vizează antrenarea celui de-al treilea (auto-mulțumire prin auto-compasiune);
Este centrată pe reducerea rușinii și a auto-criticii.

ELEMENTE CHEIE ALE INTERVENȚIEI

• Psihoeducație și conceptualizarea auto-criticismului:
-sunt privite ca și reacții normale prin care individul a încercat să se adapteze la contextele de
viață;
-explorează condițiile dificile prin care individul a trecut astfel încât a ajuns să dezvolte auto-
criticismul și tendința de a trăi rușine;
-nu se încearcă schimbarea gândurilor negativă, ci schimbarea atitudinii față de ele;
-se vizează temerile individului față de atrăi auto-compasiune.
• Dezvoltarea auto-compasiunii prin imagerie dirijată și exerciții comportamentale
-dezvoltarea unui eu capabil de auto-compasiune care este invocat în momentele dificile;
-accent pe ceea ce spune acest ”eu”, dar și modul în care o spune.

CURS 3
Terapia bazată pe scheme

Schema therapy
-terapie integrativă, derivată din CBT
-elemente de CBT, Gestalt therapy, teoria atașamentului,

De ce alte abordări complementare CBT?

Asumpțiile CBT despre pacienți:
1. Pacienții vor urma protocolul.
2. Pacienții au acces la gândurile și emoțiile lor pe care le pot raporta terapeutului.
3. Pacienții își pot modifica cognițiile și comportamentele prin tehnici de restructurare.
4. Pacienții pot forma o relație de colaborare cu terapeutul în scurt timp.
5. Problemele pot fi clar delimitate.
Pacienți cu probleme de caracter.
3. Personalitate rigide, problemele sunt egosintonice, se definesc prin ele.
4. Relații interpersonale în mod cronic disfuncționale.
5. Problemele sunt vagi, cronice și pervazive.

Schemele dezadaptative timpurii

-schemă= un principiu general de organizare a experienței de viață (Beck);
-schemele, formate în copilărie continuă să fie suprapuse peste evenimentele de viață, dintr-o
nevoie de consistență cognitivă ;
-pot fi pozitive sau negative, adaptative sau dezadaptative;
-Young (1990;1999): unele scheme, rezultate din experiențe deosebit de negative în copilărie,
stau la baza tulburărilor de personalitate, trăsăturilor accentuate și problemelor cronice de pe
Axa 1;
-pattern de gândire general și pervaziv;
-cuprinde amintiri, emoții, gânduri, cogniții, senzații corporale;
-se referă la sine și la relațiile cu ceilalți;
-se dezvoltă în copilărie și adolescență;
-este elaborată de-a lungul vieții;
-este semnificativ dezadaptativă;
=patternuri cognitive și emoționale auto-distructive care se formează repede în dezvoltare și
se repetă pe parcursul vieții;
=comportamentele disfuncționale nu fac parte din schemă, ci se dezvoltă ca răspuns la
schemă;
-”luptă pentru supraviețuire”- oamenii sunt atrași de evenimente care amorsează schemele iar
acestea sunt considerate adevăruri a priori;
-sunt concepte dimensionale, au niveluri diferite de severitate și pervazivitate;
-împărțite în ”domenii” în funcție de nevoile care nu au fost îndeplinite în copilărie.

De unde vin schemele?

1. Nevoi fundamentale în copilărie
-atașament securizant
-autonomie, competență, identitate de sine
-libertatea de a exprima nevoi și emoții
-spontaneitate și joc
Limite realiste și autocontrol
=scopul: să învățăm să satisfacem aceste nevoi de bază
2. Experiențe timpurii ”toxice”
-neîndeplinirea nevoilor, abuz, supra-protejare
-cele mai puternice scheme își au originea în familia apropiată
-în funcție de temperament, copiii internalizează selectiv modelele părinților
Temperament emoționale
• Labil- Non-reactiv
• Distimic- Optimist
• Anxios- Calm
• Obsesiv- Distractibil
• Pasiv- Agresiv
• Iritabil- Voios
• Timid- Sociabil
I. Izolare și respingere
1. Abandon/ instabilitate- persoanele semnificative nu vor fi acolo pentru mine;
2. Neîncredere/ abuz- ceilalți mă vor răni, umili, minți
3. Deprivare emoțională- nu voi avea legături emoționale cu ceilalți;
4. Defectiveness/ shame- sunt de neiubit dacă ceilalți mă văd așa cum sunt;
5. Izolare socială/ alienare- sunt diferit de toți ceilalți.
II. Autonomie limitată și performanță
6. Dependență/ incompetență- nu pot fără ceilalți;
7. Vulnerabilitate la rău și boală- o catastrofă e pe cale să mi se întâmple;
8. Sine diminuat- nu știu cine sunt fără tine;
9. Eșec- voi eșua în toate activitățile profesionale sau de performanță.

III. Limite inadecvate

10. Îndreptățire/ grandoare- sunt superior, am drepturi și privilegii speciale;
11. Lipsă de autocontrol/ auto-disciplină- nu tolerez ce nu-mi place.

IV. Direcționare către ceilalți

12. Subjugare- nevoile și sentimentele mele nu sunt importante;
13. Sacrificiu de sine- nevoile altora sunt mai importante decât ale mele, nu suport să îi văd că
suferă;
14. Căutarea aprobării- valoarea mea depinde de părerea celorlalți.

V. Vigilență și inhibiție
15. Negativitate/ pesimism- în viață se întâmplă mai ales lucruri rele;
16. Inhibiție emoțională- emoțiile nu trebuie manifestate, eu sunt rațional;
17. Standarde de neatins- tot ce fac trebuie să fie la standarde înalte;
18. Pedepsire- oamenii care greșesc ar trebui să fie pedepsiți.

Coping dezadaptativ
-comportamente dezadaptative ca răspuns la activarea schemei, cu rol în perpetuarea ei
-pacienții folosesc strategii diferite de coping la schemă, ele nu sunt neapărat stabile
-fight, flight, freeze- supracompensare, evitare, abandonare față de schemă

• Abandonare/ surrender- nu evit schema, trăiesc din plin efectele când se activează,
caut experiențe care o perpetuează;
• Schema avoidance- îmi aranjez viața astfel încât schema să nu fie niciodată activată;
• Supracompensare- mă port ca și cum opusul schemei ar fi adevărat (reacție adaptativă
dacă este proporțională cu situația)
• Strategiile de coping sunt influențate de temperament!

SCHEMA MODES/MODURI
• Mode= stările emoționale și răspunsurile de coping moment de moment, adaptative
sau dezadaptative
• Schemele sunt trăsături, modurile sunt stări;
• În acest moment, care set de scheme este activat și/sau mecanisme de coping?
• Dysfunctional schema mode- disociat de celelalte elemente ale sinelui.
Tipuri de moduri:
1. Moduri de copil
2. Moduri de coping dezadaptativ
3. Moduri de părinte
4. Modul adult sănătos.
Atentie! Sunt concepte care se referă la STĂRI, nu reprezintă trăsături de personalitate!
Oamenii trec dintr-un mod în altul.

Moduri de copil- reflectă emoțiile de bază (moduri emoționale)

COPILUL VULNERABIL
-se simte singur, izolat, trist, neajutorat, speriat;
COPILUL FURIOS
-furie intensă, frustrare când nevoile fundamentale nu sunt îndeplinite.
COPILUL IMPULSIV, NEDISCIPLINAT
-acționează în mod impulsiv, egoist, necontrolat pentru a-și îndeplini dorințele, ”răsfățat”
COPILUL MULȚUMIT
-se simte iubit, mulțumit, împlinit, acceptat, autonom, puternic.

Moduri de coping dezadaptativ – moduri comportamentale

• Compliant surrenderer (cel care se predă) – submisiv, caută aprobare, se auto-
denigrează, tolerează orice, nu își exprimă nevoile
• Protectorul detașat – evitant, detașat, absent, atitudine pesimistă, cinică; caută
activități de auto-distragere în mod compulsiv (ex. jocuri, consum de subtanțe, muncă)
• Supracompensatorul – agresiv, dominant, arogant, condescendent sau histrionic,
caută să dețină controlul – toate ca răspuns la nevoi fundamentale negratificate

Moduri de părinte (dezadaptative) – moduri cognitive

• Părintele punitiv – se pedepsește pe sine sau pe ceilalți, învinovățire
• Părintele critic/demanding – impune standarde și reguli rigide, pretinde eficiență,
perfecțiune, nu acceptă exprimarea emoțiilor
Modul adult sănătos
• Are grijă de copilul vulnerabil, impune limite copilului furios, combate modurile
dezadaptative de coping, moderează modurile de părinte
• Face să funcționeze lucrurile – lucrează, are grijă de casă, de sănătate, etc.

CURS 4- Autenticitatea

Autenticitatea = Trăsătură de personalitate – a te exprima și comporta în acord cu

sentimentele, gândurile, atitudinile tale adevărate
4 componente (Goldman & Kernis, 2004):
 awareness (dorința de a te cunoaște și a fi în contact cu dorințele și emoțiile tale),
 procesare nedistorsionată (abilitatea de a-ți cunoaște trăsăturile obiectiv, fără să negi
sau să distorsionezi informațiile despre tine),
 comportament (a te comporta auto-determinat) și
 relaționare autentică (dorința de a exprima și împărtăși propriul sine în relații și a
forma legături deschise, sincere, de încredere)
- Sunt componente diferite, chiar dacă relaționate – nu neapărat sunt exprimate toate în același
timp
Valorizată cultural și în psihologie (ex. terapiile umaniste), relaționată cu starea de bine,
satisfacția în viață și stima de sine non-contingentă (dar nu și cea contingentă)
Autenticitate subiectivă – judecata asupra măsurii în care acțiunile îmi exprimă identitatea
reală (mă reprezintă ceea ce fac?).

Cum mă comport când sunt autentic?

 Corespondența cu trăsăturile modelului Big Five
 Deși avem trăsături de personalitate, de cele mai multe ori ne comportăm diferit față
de nivelul habitual al trăsăturii, we act out of character (ex. ne purtăm mai puțin sau
mai mult extravertiți față de nivelul general al trăsăturii extraversiune)
 Ipoteza consistenței – oamenii se simt mai autentic atunci când manifestă
comportamente în concordanță cu nivelul trăsăturilor lor de personalitate
 Ipoteza semnificației – atunci când fac anumite comportamente (aceleași pentru toată
lumea), mă simt mai autentic indiferent de nivelul de bază al trăsăturilor.
 Oamenii raportează autenticitate subiectivă mai ridicată atunci când se comportă mai
extravertit, mai agreabil, mai conștiincios, mai intelectual, mai stabil emoțional decât
nivelul de bază (când nivelul state pe aceste dimensiuni este mai ridicat decât nivelul
trait, sau este foarte mare)
 Ipoteza consistenței Ipoteza semnificației

Întrebări
Autenticitate percepută de ceilalți vs. subiectivă - care e mai importantă?
Care sunt costurile autenticității?
Ce putem face când suntem nevoiți să ne comportăm diferit față de cum am vrea (și să
rămânem autentici)?
Ce fel de situații trebuie să selectăm pentru a trăi autentic și fericit?

CURS 5- Autocunoașterea în relația terapeutică- contratransferul

Definiție: Reacţii personale ale terapeutului faţă de pacient sau față de transferul pacientului.
Relevanță?
 Poate interfera cu procesul terapeutic
 Terapeuții CBT – expectanțe nerealiste privind contratransferul?
tind să anticipeze nivele mai scăzute de contratransfer (Spektor, Luu, & Gordon, 2015)

Contratransferul
În abordarea cognitiv-comportamentală (CBT):
- evitarea termenului de contratransfer
- scheme cognitive (despre sine, situaţii, alte persoane) derivate din istoria personală a
terapeutului, credinţe iraţionale şi gânduri automate (Ellis, 2001)
→văzut ca sursă de informaţie, chiar dacă mai puţin centrală decât în abordările dinamice;
→ este necesară identificarea şi gestionarea eficientă a contratransferului;
De ce apare?
I. Factorii care ţin de pacient
 Apar pattern-uri (tipare) de reacţii contratransferenţiale în cazul anumitor tulburări de
personalitate (Betan et al., 2005) – apare mai des transfer şi, în consecinţă,
contratransfer;
 Contratransferul este declanşat mai ales atunci când pacientul îi aminteşte terapeutului
de cineva semnificativ (membru al familiei, fost client, el însuşi);
II. Conţinutul materialului terapeutic & scheme personale
 Conţinut relaţionat cu „conflictele nerezolvate” ale terapeutului – reacţii defensive
(Heyes et al., 1998)
III. Procesul terapiei – comportament dependent, neprezentarea la şedinţe, progresul terapiei.

Cum se manifestă?
 Emoţional: anxietate (Hayes & Gelso, 1991), dar şi alte emoţii – furie, tristeţe,
afecţiune
 Cognitiv – distorsiuni în ceea ce priveşte:
- perceperea frecvenţei cu care apar anumite conţinuturi
evaluarea personalităţii clientului (mai similar dacă afectivitatea este pozitivă, mai similar
dacă este negativă), McClure & Hodge, 1987
-procesul decizional - ce tehnici sunt folosite (ex., expunere?)
 Comportamental
- evitare, retragere, sub şi supraimplicare

Manifestări
-ambivalență cu privire la utilizarea tehnicilor din cauza temerilor de înstrăinare a pacientului;
-vinovăție sau frică față de furia pacientului;
-sentiment de inferioritate când lucrezi cu pacienți narcisiști;
-discomfort dacă pacientul e atractiv sexual;
-incapacitatea de a seta limite la pacienții provocatori/ ostili din punct de vedere sexual;
-sesiuni de terapie extinsă prea mult;
-lipsa afirmației în colectarea taxelor.

Scheme contratransferențiale (Leahy, 2003)

 Standarde rigide (eng., demanding standards) – perfecționism
 Abandon
 Persoană specială / superioară (narcisist)
 Nevoia de aprobare („pleasing therapist”)
Efectele asupra rezultatelor terapiei
Pe termen scurt şi mediu
 asociat cu afectarea relaţiei terapeutice – atât stabilirea scopurilor comune, cât şi
legătura interumană (Ligiero & Gelso, 2002), dar direcţia cauzalităţii nu este clar
stabilită
Pe termen lung
 reacţiile contratransferenţiale auto-raportate corelează negativ cu progresul terapiei
(Rossberg et al., 2008)
  rezultate mai bune în terapie la terapeuţii cu abilităţi de management al
contratransferului (Gelso et al., 2002)

Rezumat
Contratransferul:
 apare la intersecţia dintre tipare mintale ale terapeutului şi factori care ţin de pacient,
conţinutul informaţiilor şi procesul terapiei
 cuprinde manifestări emoţionale, cognitive şi comportamentale
 magnitudinea şi natura consecinţelor contratransferului nu sunt bine cunoscute.

Identificarea contratransferului
 Identificarea reacţiilor de contratransfer din timpul terapiei, de către terapeut sau
supervizor
 Identificarea unor reacţii atipice şi auto-analiza acestora:
-aşteptarea cu interes/dezinteres a şedinţelor, sentimente puternice (pozitive sau negative faţă
de pacient), extinderea sau scurtarea şedinţelor, aşteptarea sau amânarea încheierii terapiei.

Monitorizare pro-activă (în timpul ședințelor)

 emoții
 comportamente
 gânduri
 reacții fiziologice
 Introspecție (între ședințe):

Managementul contratransferului
I. Reducerea probabilităţii de apariţie a contratransferului
 rezolvarea propriilor vulnerabilităţi şi probleme emoţionale
 dezvoltare de abilități
- Terapeuţii mai echilibraţi (self-integrated) manifestă mai puţine reacţii de contratransfer
(Gelso et al., 1995) şi au rezultate mai bune în terapie (Gelso et al., 2002).
II. Minimizarea consecinţelor negative ale contratransferului:
1. Restructurarea propriilor credinţe distorsionate iraţionale ce apar în timpul terapiei
2. Auto-dezvăluirile prudente pot ajuta la consolidarea relaţiei terapeutice, dar datele sunt
insuficiente în acest sens (Hayes & Gelso, 2001)
3. Utilizarea creativă – contratransferul ca mostră (eng., “behavioral sample”) pentru cum îi
poate afecta comportamentul pacientului pe alţii (Beck, 1996).
Rezumat:
Este un proces continuu, realizat atât individual cât şi în supervizare.
Supervizarea si intervizarea au un rol esenţial în identificarea şi managementul
contratransferului.
Reacţiile contratransferenţiale pot fi conştientizate şi utilizate creativ.

CURS 6- Sinele în relația de cuplu

Stiluri de atașament?
Teoria atașamentului adult
 Copiii internalizează experienţele cu persoanele semnificative şi se formează modele
de lucru referitoare la:
- măsura în care celălalt este o sursă de siguranţă şi protecţie
- măsura în care propria persoană va beneficia de suportul şi protecţia celorlalţi, a persoanei
semnificative în special (lovable)
- dependenta de validarea celorlalti si evitarea intimitatii
 Ataşamentul adult este modelat şi în urma experienţei de viaţă şi a primelor relaţii
romantice.
Dimensiuni ale atașamentului
Dimensiuni ale ataşamentului
I. Dorința de apropiere și intimitate
II. Anxietatea faţă de afectiunea partenerului şi relaţie
 Securizant: cald și echilibrat
 Anxios: preocuparea constantă că celălalt nu îi răspunde la fel la sentimente
 Evitant: echivalează intimitatea cu pierderea autonomiei

Chestionar – Experience in Close Relationship (ECR) questionnaire (Brenan et al., 1998)

Atașamentul anxios
 Teama de a nu fi abandonat → hipervigilenţă faţă de indicii subtile → comportamente
de “agăţare” activating strategies (telefoane, urmărire) sau de protest (a ţine scorul, a-l
face pe celălalt gelos, ostilitate)
 Stilul de ataşament devine vizibil mai ales în situaţii critice, care declanşează patternul
 Sistemul de ataşament devine activat cronic – cei cu ataşament anxios suferă mai mult
după despărţiri
 Contrar recomandărilor, cei cu ataşament anxios intră des în relaţii cu persoane cu
ataşament evitant – perpetuarea schemelor + echivalarea activării ataşamentului cu
iubirea + probabilitatea statistica.
Atașamentul evitant
 Teama de dependenţă, de pierdere a libertăţii – strategii de a-i ţine pe ceilalţi la
distanţă/ deactivating strategies
 Deşi vor să se implice în relaţii, inconştient se depărtează atunci când simt nevoia
celuilalt de apropiere (şi detectează repede aceste semnale)
 De multe ori sunt în căutarea partenerului ideal, sau idealizează o fostă iubire.
Atașamentul securizant
 Relaţii mai lungi şi mai fericite
 Efect de buffer pentru cei cu ataşament insecurizant – stilurile insecurizante devin mai
stabile
 Se aşteaptă ca partenerii să fie iubitori şi responsivi şi nu le este teamă că nu vor mai fi
iubiţi
 Se simt confortabil în intimitate şi apropiere.

Ce putem face?
Anxios
 Recunoaste si accepta nevoile reale fata de relatii
 Recunoaste potentialii evitanti – semnale amestecate
 Fii autentic si comunica eficient
 Filozofia “abundentei”
 Ofera o sansa persoanelor securizante
Evitant
 Identifica strategiile de deactivare
 Focalizeaza-te pe suport comun, nu auto-determinare
 Gaseste un partener securizant
 Fii constient de tendinta de a interpreta gresit
 Observa aspectele pozitive ale partenerului
 Uita de fostul partener sau the one.

Dar...
 Stilul de atasament are o importanta componenta genetica (Barbaro et al., 2017)
 Oameni formeaza legaturi de atasament diferite cu persoane diferite
 Stilul de atasament a fost folosit în sens prea general, ca o explicatie la toate relatiile
non-normative.

CURS 7- Acceptance and commitment therapy (ACT)

Evoluție CBT
1. Primul Val
Terapia Comportamentală
Tratament bazat pe principii de învățare
 Condiționare clasică
  Condiționare operantă
2. Al 2-lea val
Terapia Cognitiv-Comportamentală
Tratament bazat pe schimbarea cognițiilor și a comportamentelor
 CT
 REBT
3. Al 3-lea val
Mindfulness
Tratament bazat pe schimbarea relația cu gândurile – Focus pe funcția cognițiilor
 ACT
 Dialectical Behavioral Therapy (DBT)
 Mindfulness-Based Stress Reduction (MBSR)

Ce este ACT?
 Face parte din al 3-lea val al terapiei comportamentale
 ACT (Hayes et al., 1999), mindfulness-based cognitive therapy for depression (Segal,
Williams, & Teasdale, 2002),mindfulness-based stress management (Segal et al.,
2002), and dialectic behavior therapy (Linehan,1993)
 Terapie comportamentală, dar merge dincolo de primul val prin analizarea proceselor
mentale din perspectivă comportamentală – relational frame theory
 Scopul: comportament flexibil, congruent cu valorile.

Sursa suferinței: valori absente sau confuzie, inactivitate, evitare sau impulsivitate, sine
conceptualizat, fuziune, evitare experiențială, imersie în trecut și viitor.
Ce urmărim în terapie: acceptare, contact cu momentul prezent, valori, difuzie, sine
contextual, acțiune angajată.

Evitarea experiențială
 Indisponibilitatea de a trăi experiențe emoționale, evenimente psihologice și încercări
repetate de control (Hayes, Wilson, Gifford, Follette, & Strosahl, 1996)
 Asociata cu teama de evaluare negative, îngrijorare, frica de simptome somatice, frica
de semnificația gândurilor (ex. intruzive), frica “de stress”
 Cu ce alte concepte este similar?
Pași în terapie
 Crearea neputinței creative
 Problema Controlului
 Construirea Acceptării prin difuzia limbajului
 Descoperirea și difuzia sinelui
 Descoperirea valorilor
 Angajament: acțiuni orientate către valori

Tipuri de suferință:
Suferința prezenței: Suferința prezentă în viața noastră pe care vrem să o evităm.
Suferința absenței: Suferința care rezultă din activitățile pe care le evităm și alegerile pe care
nu le facem deși ni le dorim.
Crearea neputinței creative:
Ce ai făcut până acum să scapi de gândurile, emoțiile, experiențele neplăcute?
Cum a funcționat această strategie pe termen lung?
Ce te-a costat această strategie în termeni de timp, energie, relații?
Te-a adus mai aproape de viața pe care ți-o dorești?

Cognitive Defusion
Ruperea fuziunii gând (dezadaptativ) - acțiune/comportament
Ex. sunt incompenent, viața nu merită trăită
Obiective:
Sa vedem gandurile drept ceea ce sunt – imagini, franturi de limbaj
Privim mintea ca pe un procesor de informatii care, inevitabil, produce gânduri
Diferențiem între descrieri și inferențe/evaluări
- Milk, Milk, Milk exercise
Mintea crează gânduri/povesti pentru orice, în fiecare moment
Ne întrebăm:
 La ce imi foloseste aceasta poveste?
 Cat de veche este aceasta poveste/de unde vine?
 Daca ai dreptate 100%, cum te ajuta acest lucru?
 Daca crezi aceasta poveste, ce consecinte sunt? Ce se intampla mai departe?
Rezultate
Continutul gândului rămâne, dar dispare lupta cu acesta.

 Gandul isi pierde functia de reglare a comportamentului (noi feluri de a relationa cu

gandul)
Cine ar trebui să preia această
Funcție?
Valorile și angajamentul

CURS 8- Auto-dezvăluirea în cadrul terapiei

 Relevarea verbală intenționată a unor aspecte ce țin de viața personală a terapeutului

(Zur et al., 2009)
 Afirmaţii ale terapeutului care dezvăluie ceva personal despre terapeut (Hill & Knox,
2002.
Auto-dezvăluirea:
Diferențe între paradigme
 Psihanalitică
 Umanist-existențial-experențială
 CBT
 Auto-dezvăluirile sunt în general percepute pozitiv dacă sunt moderate şi non-intime
  90% dintre terapeuți o utilizează (Henretty and Levitt 2010)
 Auto-dezvăluire neinteționată?

Efectele auto-dezvăluirii
-Efecte imediate (în momentul dezvăluirii)
-Efecte pozitive – facilitează insightul şi face ca relaţia terapeutică să fie mai “umană” →
clientul se simte asigurat şi “normal” → clientul este mai deschis în procesul de terapie (Hill
& Knox, 2002)
-Efectele sunt pozitive dacă pacientul este conștient că auto-dezvăluirea este ceva normal
-„self-involving” vs. „self-disclosing”
Când și cum auto-dezvăluim?
 În general auto-dezvăluirile trebuie să nu fie frecvente – posibil ca efectele benefice
ale acestora să se datoreze faptului că sunt evenimente rare (0-2%; Hill et al., 1988)
 Conținuturi care au fost rezolvate / depășite (DE CE?)
 Ținem cont de background-ul și preferințele clientului
 Ulterior ne refocalizăm pe client / problemă.
Auto-dezvăluirile ar trebui folosite pentru a:
 normaliza experienţa clientului
 oferi feedback - impact inter-personal
 crește expectanțe și motivație
 reduce fricile clientului
 întări alianţa terapeutică
 oferi moduri alternative de gândire
 modela strategii eficiente de coping.
Când NU auto-dezvăluim?
Auto-dezvăluirile ar trebui evitate dacă:
 nu sunt relaţionate cu scopurile clientului
 sunt intruzive sau
 ambiguizează graniţele relaţiei terapeutice
(Ar trebui evitate auto-dezvăluirile făcute datorită nevoilor personale ale terapeutului! –
clienţii nu sunt prietenii sau terapeuţii noştri).
 Nu la începutul terapiei (auto-dezvăluire vs. structurarea rolului clientului)
 Nu pentru a evidenția diferențe (background, educație, experiență) -> emoții
negative

 Nu auto-dezvăluim dacă nu ne simţim confortabil

 Auto-dezvăluirile pot fi mai frecvente cu unii clienţi decât cu alţii.
Atenție!!!
 Faptul că dezvăluim o problemă similară îi poate face pe unii clienţi să creadă mai
puţin în competenţa noastră sau să creadă că problema lor nu este foarte serioasă (ceea
ce poate reduce motivaţia pentru schimbare)
 Poate contribui la înrăutățirea credintelor distorsionate ale clientului (comparare
socială)
 Un minut care este “despre tine” este un minut în minus pentru problema pacientului
 Nu minţim, nu fabricam auto-dezvăluiri (autenticitate!).
  „Rule of thumb”
 „De ce vreau să spun ceea ce urmează să spun?”
 „Care va fi impactul probabil asupra clientului?”

CURS 9- Generația mea

Ce este o generație?
 Oamenii născuți în aceeași perioadă de timp (aprox. o generație odată la 20 de ani)
 Generațiile au fost grupate după anumiți factori culturali, istorici și sociali specifici
 Generațiile importante în contextul actual:
- baby boomers (născuți între 1943 – 1961)
- generația X (1961 – 1981)
- generația Y (1982 – 1999)
- generația Z (după 1995/2000),
- generația alpha (după 2010)
(exista clasificari diferite)
Ce este efectul de generație?
 Contextul socio-economic și cultural în care cresc copiii și adolescenții își
pune o amprentă permanentă asupra lor (păstrăm în noi mediul în care am
crescut)
Diferit de:
 Efectul perioadei de timp (spiritul vremurilor), care îi afectează pe toți membrii
unei culturi deodată, nu numai pe cei tineri
 Efectul vârstei
 Greu de izolat în cercetare și în viața de zi cu zi.
Pentru cine sunt relevante diferențele dintre generații?
 Marketing – ce să vindem și cum
 Cultură și entertainment
 Politică – la ce fel de mesaje răspund membrii diferitelor generații
 Organizații – cum trebuie să adaptăm mediul de muncă la noile generații?
- cum să îi integrăm pe tineri în câmpul muncii?
 Hot topic mai ales pentru generația Y/millennials și iGen. De ce?.

Ce se spune?
 Narcisism, entitlement (ideea că “mi se cuvine”)
De ce? Cultul stimei de sine în familie și la școală, premiu pt orice, ești special, etc. +
 Dorința de a fi faimos și credința că poți să fii – încurajată de social media, reality
shows
→ generația “așteptărilor înșelate”
 Crescuți într-un mediu mai permisiv, nu respectă autoritatea dar nici nu se revoltă
împotriva ei
 Motivați de auto-dezvoltare
 Mai “nice”, mai puțin cinici, mai toleranți cu diferențele - o generație a sub-culturilor.

Influența tehnologiei
  Accesibilitatea informației, entertainment-ului – gratificare imediata
 Social media – instrument de self-enhancement, comparație socială, comunicare
 Dependența – creează mecanisme de coping care te îndepărtează de relații
interpersonale apropiate?

O idee interesantă...
 Diferența este dată de faptul că am crescut într-o lume a abundenței și a tehnologiei
(față de generațiile anterioare)
 Trendul către individualism a crescut gradual cu Boomers, apoi generația X, Y și mai
departe, nu brusc
-Tinerii de astăzi se comportă cum o făceau pe vremuri tinerii bogați
-Ar fi postat și generațiile anterioare, dacă ar fi avut unde.

Ce știm?
 Aversiunea față de nou și atitudinea critică față de tineri nu sunt noi.
 A compara cohorte de vârste diferite pe atitudini și trăsături de personalitate nu ne
relevă neapărat efecte de generație, ci de vârstă.
Ex. conștiinciozitatea, agreabilitatea cresc cu vârsta, extraversiunea, deschiderea,
neuroticismul scad
-devenim mai responsabili și mai conservatori
 Teme de gândire
De ce (printre altele) era Evul Mediu o epocă mult mai violentă?
Putem să ne bazăm pe relatările oamenilor mai în vârstă legate de cum erau ei când erau tineri
(sau, pe vremea mea...)?

Ex. Te salut, generație-n blugi (Adrian Păunescu, cenaclul Flacăra, anii 80)
 Dacă sufletul tău înţelege
 De la rock pân’ la imnuri şi rugi
 Te salut, tineret în adidaşi
 Te salut, generaţie-n blugi
 Există nişte oameni pe care îi iubesc
 Au vârsta conştiinţei şi-a apartenenţei mele
 Se învârtesc în jurul a douăzeci de ani
 Se dau crocanţi şi şmecheri şi vor să fie stele
 Sunt uneori teribili şi alteori vulgari
 Părinţii spun adesea că nu mai ştiu să-i crească
 Dar ţineţi bine minte, voi, cei scârbiţi de ei
 Că ei sunt la nevoie armata românească.

Scopurile în viață, orientarea către ceilalți, preocuparea civică

 Date culese pe loturi reprezentative de tineri americani, din 1976
 The Monitoring of the Future survey – tineri în ultimul an de liceu (N = 0,5 milioane)
 The American Freshmen – primul an de colegiu (N=8.7 milioane)
 Scopuri în viață (life goals)
Valori Intrinseci: orientare către auto-dezvoltare: sens, acceptare, comunitate, afiliere
Valori extrinseci, condiționate de recompensele mediului social: bani, statut, faimă
Cresc ca importanță valorile extrinseci (corelate cu narcisismul), de la boomers la millennials,
dar millennials preiau curentul lansat de generația X.

Toleranța
 Millennials sunt mai toleranți față de outgroups, dar, de obicei, creșterea toleranței
corelează cu creșterea valorilor individualiste
 Dar, în societățile individualiste, crește toleranța față de caracteristici de neschimbat
(ex. gen, rasă) dar scade cea față de atribute considerate modificabile (ex. obezitate,
sărăcie) – credința într-o lume dreaptă (Malahy et al., 2009)
iGen/generatia Z?
 Gen Z – mai puțin independenți, locuiesc cu părinții, lucrează mai târziu
 Mai puține comportamente de risc
 Mai predispuși la depresie și suicid, niveluri mai ridicate de singuratate
 Ies mai târziu la întâlniri și au relații sexuale mai târziu
 Telefonul ca intermediar al relațiilor
 Sunt mai puțin încrezători față de millenials, Whereas millennials demanded praise,
iGen’ers want reassurance.
 Mai individualiști, mai intransigenți cu marginalizarea și discriminarea
 Mai practici și mai muncitori decât millenials (https://www2.calstate.edu/csu-
system/news/Pages/Move-Over-Millennials-How-iGen-Is-Different-Than-Any-Other-
Generation-.aspx)
 Pe de altă parte, diferențele dintre generații se contractă datorită tehnologiei.