Cuprins

1. Introducere 1
1.1 Apariţia Internetului 1
1.2 Începutul VOIP 1
2. Internetul si tehnologiile care au precedat VOIP 4
2.1 Internetul si comutarea pachetelor de date 4
2.2 Reţelele 6
3. Generalităţi VOIP 8
3.1 Generalităţi 8
3.2 Functionarea VOIP 9
3.3 Protocoale VOIP 1
3.4 Privire tehnica de ansamblu 10
3.4.1 Adresarea, rutarea şi semnalizarea în reţelele de telefonie 12
3.5 Protocolul H.323 14
3.6 Configurarea Voice over IP 16
4. CallManager 4.1 17
4.1 Functiile soft-ului CallManager 17
4.2 Microsoft SQl Cluster 18
4.3 Procesul de inregistrare a unui telefon IP 19
4.4 Codec-uri audio 22
5. Configurarea CallManager pentru implementare telefoniei IP intr-un branch 23
5.1 Configurare Device Pool 24
5.2 Rolul Gateway-ului in telefonia IP 25
5.3 Tipuri de apeluri. Route Plan 26
5.4 Route groups si route lists 28
5.5 Route Pattern 29
5.6 Privilegii de plasare a apelurilor 31
5.7 Partitions and Calling Search Space 31
6. Implementarea telefoanelor IP intr-un branch 33
 1. Introducere

1.1 Apariţia Internetului

În ultimul deceniu al secolului XX, cel mai mare eveniment tehnologic a fost apariţia
Internetului. In domeniul Ştiinţei şi Tehnologiei Informaţiei, mari evenimente tehnologice
cu importante consecinţe au fost descoperirea tranzistorului, a circuitului integrat şi a
calculatorului electronic.
Dezvoltarea Internetului a depins evident de tehnologie să ajungă ceea ce a devenit
astăzi si in continuare, depinde în primul rând de dezvoltarea reţelelor de telecomunicaţie,
a reţelelor locale de calculatoare, de tip INTRANET (specifice unei instituţii sau
organizaţii) şi extinse naţional şi internaţional, de dotarea cu calculatoare personale,
servere, etc., respectiv de constituirea unei infrastructuri.
Problemele tehnice ale Internetului se referă astăzi la vitezele de transmisie a datelor şi
la modul de a trată infrastructura Internet, în mod diferenţiat, la distanţe mari şi la distanţe
mici pentru utilizatorii individuali.

1.2. Începutul VOIP

Debutul în telefonia IP s-a realizat în anul 1995 când compania VocalTec care are sediul
în Herzliya, Israel a introdus pe piaţă produsul Internet Phone. Cu toate că nu ea a fost cea
care a inventat conceptul de voce prin IP, ea a fost prima care 1-a comercializat cu succes.
Cu un software ca Internet Phone, un PC multimedia poate apela pentru o convorbire
telefonică prin Internet, un alt PC multimedia. Pentru realizarea unei conexiuni, apelantul
stabileşte iniţial o conexiune cu furnizorul său ISP, după care lansează softul client Internet
Phone. Apoi, dintr-o listă în care se află toţi utilizatorii on-line care folosesc programul,
poate selecta cu cine să vorbească. Fiind prima realizare din domeniu, Internet Phone mai
are unele lipsuri. Spre exemplu, deoarece majoritatea utilizatorilor folosesc programul de
acasă, neavând o adresă IP permanentă, lor le este asigurată în mod dinamic o adresă de

1
fiecare dată când se conectează. Acest factor poate transforma localizarea partenerului într-
un proces dificil.
Faptul că primele versiuni ale programului suportau doar transmisii half-duplex a făcut
ca aceste apeluri să apară ca nişte conversaţii, de tipul cu apel invers. însă, chiar şi atunci
când au apărut versiunile mai noi, care suportau transmisii de voce full-duplex, calitatea a
rămas destul de în urmă, faţă de cea oferită de companiile de telefonie.
În plus, softul de telefonie IP nu este interoperabil, ceea ce înseamnă că dvs. şi
partenerii dvs. de discuţii trebuie să folosiţi acelaşi protocol pentru a putea comunica unul
cu celălalt.
Din cauza acestor neajunsuri, telefonia IP a constituit, mai degrabă, o nouă jucărie care
oferea posibilitatea realizării unor convorbiri de lungă distanţă, decât o tehnologie care să
permită economisirea de bani serioşi. Pentru a depăşi limitarea impusă de folosirea PC
multimedia pentru realizarea unei conversaţii telefonice IP şi pentru a coborî tehnologia la
nivelul aplicaţiilor de afaceri, producătorii şi-au dat seama că trebuie să acţioneze asupra
centralelor telefonice existente şi să coopereze cu furnizorii de servicii telefonice.
În 1996, a fost lansat primul gateway care permitea utilizatorilor să transmită vocea pe
Internet, indiferent dacă aceştia aveau un PC sau doar un telefon obişnuit. Acest produs
asigura realizarea conversaţiei, indiferent de gradul de complexitate al echipamentelor de la
cele două capete. Faptul că am un celular conectat la un laptop, însă nu pot fi sunat de
nimeni, nu-mi poate fi de nici un folos. Eliminând necesitatea de-a avea un PC multimedia
pentru a transmite voce pe Internet, porţile actuale fac legătura între Internetul bazat pe
comutarea de pachete şi infrastructura telefonică bazată pe comutarea de circuite (PSTN -
Public Switched Telephone Network). Aceste porţi sunt conectate la PSTN, respectiv la
Internet. într-un scenariu telefon - PC, semnalul telefonic traversează, în drumul către
poartă, reţeaua telefonică comutată (PSTN), care implică şi centralele telefonice (PBX).
Dacă semnalul telefonic este analogic, poarta îl digitizează, îl comprimă şi-1 împachetează
pentru a fi transportat prin IP. Apoi, poarta transmite apelul direct la PC-ul destinaţie. într-
un scenariu telefon-telefon, odată ce semnalul voce este împachetat, el trece prima dată
prin PSTN către poarta de telefonie IP, cea mai apropiată. Apoi, semnalul iese în Internet
către o a doua poartă, cea mai apropiată de receptorul destinaţie; aceasta recepţionează
apelul şi-l transmite prin PSTN către receptorul telefonic căruia i-a fost destinat.
Odată cu creşterea pieţei produselor de telefonie IP, problema care se pune este
realizarea interoperabilităţii. Interoperabilitatea este cheia pentru o evoluţie rapidă a pieţei
şi pentru transformarea acestei tehnologii într-o aplicaţie viabilă pentru lumea afacerilor. În

2
acest sens, a fost fondat forumul VOIP (Voice over IP), o organizaţie care-şi propune
definirea unei singure implementări a vocii prin IP, căreia să i se conformeze toate
produsele de telefonie IP. Aceasta presupune includerea standardului H.323 al ITU care
defineşte transmisia datelor multimedia prin IP.
După cum probabil ştiaţi. Internetul spre deosebire de PSTN, nu este un mediu pentru
comunicaţii în timp real. La transmisia prin IP, pachetele de voce se izbesc de probleme
cum ar fi traficul încărcat şi întârzierile. Pentru a elimina aceste probleme potenţiale,
producătorii au avut în vedere ca noile produse de telefonie să aibă caracteristici cel puţin
comparabile cu cele oferite de sistemul telefonic tradiţional. în plus, clienţii sunt interesaţi
şi de siguranţa şi confidenţialitatea convorbirilor.
La transmiterea unor pachete de date prin IP, nu contează dacă se pierde ordinea pe
durata transportului, sau dacă unele pachete ajung înaintea altora. În transmisiile de voce în
timp real însă, pachetele trebuie să fie transmise într-o anumită ordine care trebuie să
rămână constantă pe durata transmisiei şi cu întârzieri cât mai mici în cazul în care
pachetele de voce vor întâlni în drumul lor mai multe noduri de reţea, întârzierea potenţială
va creşte.
Cu cât întârzierea va fi de mai lungă durată, cu atât vocea va fi mai greu de desluşit.
Experimental s-a constatat că, în recepţionarea unui mesaj sonor, urechea umană poate
tolera întârzieri de la 300 la 600 ms, înainte ca degradarea să devină prea supărătoare ca să
se mai poată reconstitui ceva. Cu toate acestea, o întârziere aflată sub 150 ms este foarte
bună din punctul de vedere al calităţii, între 150 ms şi 300 ms întârzierea fiind tolerabilă şi
dificil de detectat.
Cauza acestor întârzieri este determinată, în primul rând, de procesele necesare
transferării traficului de voce pe Internet. Aceste procese includ codarea (compresia) vocii,
transmiterea în reţea şi decodarea la recepţie. În cazul în care traficul de voce traversează
doar un intranet, aveţi controlul total asupra întârzierilor care apar în reţea. Prin urmare,
ruterele şi celelalte dispozitive din reţea pot fi configurate conform priorităţilor dvs.
Reducerea întârzierilor şi, implicit, îmbunătăţirea calităţii traficului de voce sunt strâns
legate de lăţimea de bandă alocată. Deoarece traficul vocii prin IP partajează acelaşi spaţiu
de transmisie cu traficul de date, utilizarea lăţimii de bandă, respectiv priorităţile traficului
vor fi asigurate de acelaşi administrator de reţea, care va asigura astfel funcţionalitatea noii
tehnologii.
O posibilă abordare pentru controlul utilizării lăţimii de bandă o reprezintă
implementarea unor protocoale cum ar fi RSVP, care pentru aplicaţii concrete rezervă o

3
porţiune specifică din lăţimea de bandă. Astfel, RSVP poate fî folosit în telefonia IP pentru
a certifica că traficul de voce primeşte lăţimea de bandă de care are nevoie.
O abordare mult mai costisitoare o reprezintă realizarea unui upgrade la o reţea de mai
mare viteză. în acest caz, lăţimea de bandă, care nu mai reprezintă o problemă, permite
realizarea de transmisii redundante pentru compensarea pierderii de pachete. Cu toate că
sună atractiv pentru protejarea traficului de voce pe durata transmisiei, această metodă nu
este în consonanţă cu scopul telefoniei IP, care poate comprima transmisia datelor de la 64
Kbiţi/s la 10 Kbiţi/s. Dacă vom începe transmiterea de copii ale pachetelor, economisirea
în lăţimea de bandă ocupată va deveni nesemnificativă.
O abordare mult mai eficientă, în ceea ce priveşte utilizarea lăţimii de bandă, o
reprezintă stabilirea unei priorităţi pentru traficul de voce. O modalitate ar fi utilizarea
transmisiei UDP în locul transmisiei TCP. În cazul TCP, pachetele sunt numerotate în
ordinea de la plecare, la recepţie, aşteptându-se confirmarea pentru fiecare pachet transmis.
Dacă această procesare suplimentară este folositoare în transmisiile de date, care necesită
integritatea datelor, în cazul transmisiilor de voce, ea poate duce la degradarea
transportului. UDP, care nu necesită o confirmare pentru fiecare pachet. este mai potrivit
pentru transmisii de date în timp real, care suportă o întârziere mică aşa cum ar fi vocea.
Prin urmare, multe companii aleg UDP ca şi protocol al nivelului de transport.
transferând pachetele de voce prin porturile UDP ale ruterelor. Deoarece astăzi majoritatea
ruterelor suportă acest protocol, e necesară efectuarea unei mici configurări la nivelul
ruterelor. Ca şi TCP, UDP transmite pachetele în secvenţe, fiind uşor de identificat dacă pe
parcurs s-au mai pierdut din pachete.

2. Internetul si tehnologiile care au precedat VOIP

2.1. Internetul si comutarea pachetelor de date

Extinderea Internetului presupune îmbunătăţirea infrastructurii de telecomunicaţii

care pentru distanţe mari va utiliza cablurile optice care se dovedesc mult mai convenabile
decât transmisiile prin sateliţi, deşi pot fi şi păreri contrarii motivate de interese comerciale.
Transmisiile prin cabluri optice pot ajunge la 40 Ghz (următoarea generaţie, pe plan
mondial) şi chiar la 80 GHz (viitoare generaţie). La viteze atât de mari apar probleme la

4
rutere şi comutatoare care trebuie să determine destinaţia următoare a pachetelor de date, să
găsească adresele IP (Protocol Internet) şi să le transmită cu aceiaşi viteză. Pentru aceasta
se elaborează in prezent microprocesoare semiconductoare specializate de reţea (network
processors), până când vor fi puse la punct soluţii optice şi pentru procesarea semnalelor.
Dar fibra optică poate fi utilizată şi la viteze mai mici, de 2 Gb/s sau 10 Gb/s ceea ce în
condiţiile noastre ar putea fi mulţumitor în prima etapă de extindere a Internetului.
Utilizarea cablurilor optice până la beneficiar nu este de loc recomandată din motive
economice: instalarea cablurilor optice este costisitoare, echipamentele terminale care
trebuie să transforme semnalele optice în semnale electrice sunt foarte scumpe şi în plus
fibra optică nu transmite energia electrică necesară echipamentelor terminale (astfel cum
este cazul liniilor telefonice obişnuite care nu depind de energia locală).
De aceea soluţia economică este aceea ca în următorii ani, chiar în ţările cele mai
dezvoltate, până la o anumită zonă locală de clienţi să se utilizeze fibra optică, iar de aici la
beneficiari să se recurgă la clasicele fire de cupru (twisted pairs) sau la cabluri coaxiale.
Istoria Internetului începe cu inventarea transmiterii informaţiei pe liniile de
telecomunicaţie, radio, sateliţi, prin comutarea pachetelor de date (packet switching).
Comutarea de pachete a fost inventată simultan, independent, de Paul Baran (Rand
Corporation) în SUA şi Donald Davies (National Physical Laboratory-NPL) în Anglia în
anii 1964-1965. Donald Davies a introdus termenul de 'packet switching' pentru tehnologia
divizării unui mesaj în pachete de date de lungime standard transmise printr-o reţea de
noduri-calculatoare electronice, fiecare pachet purtând la începutul lui datele de serviciu
necesare pentru a ajunge la destinaţie şi a fi încadrat în ordinea necesară mesajului întreg.
El a scos în evidenţă, ca şi Baran, eficienţa unui asemenea sistem de comunicaţie şi a
propus constituirea unei reţele naţionale de comunicaţie prin comutarea de pachete
realizând două mici sisteme experimentale Mark 1 (1967) şi Mark II (1973), ultimul fiind
păstrat în funcţiune până în 1986.
Proiectului britanic NPL i-au urmat proiectul ARPANET în SUA şi proiectul Cyclades
(pentru o reţea de cercetare) în Franţa. Ultimul proiect a început în 1972, fiind finanţat de
guvernul francez, având ca arhitecţi pe Louis Pouzin şi Hubert Zimmerman care au
elaborat o serie de idei explicite privind interconectarea între reţele (Internetworking), ceea
ce nu a preocupat programul ARPANET într-o primă etapă.
Tehnologia comutării de pachete s-a dovedit a fi fundamentală pentru apariţia
Internetului, fiind tehnologia de bază a Internetului, fiind perfecţionată în anii 1980 şi 1990
în concordanţă cu cerinţele impuse de dezvoltarea Internetului.

5
 2.2 Reţelele

O reţea locala (LAN) este o reţea pentru distante limitate ce conectează un set definit de
terminale. Ea poate conecta staţii de lucru intr-un birou, birouri intr-o clădire sau clădiri
intr-un campus.
O reţea de zona mare (WAN) leagă reţelele metropolitane sau locale, în mod comun
prin intermediul facilităţilor operatorilor la mare distanta.
Internet este puţin diferit de oricare reţea descrisa mai sus. Este un pachet de reţele.
Reţeaua canalelor comune de semnalare este foarte importanta; ea lucrează împreună cu
PSTN. Se mai foloseşte şi termenul semnalare in afara benzii.
Reţeaua PSTN pe care am descris-o utilizează o configuraţie în stea. Totuşi, aceasta nu
este singura configuraţie care se aplica astăzi în lumea telecomunicaţiilor. Companiile de
televiziune prin cablu (CATV), de exemplu, utilizează o tehnologie arborescenta.
Reţelele telefonice sunt cele mai răspândite, cu cei mai mulţi abonaţi. Ele au devenit
pentru mai mulţi ani suportul de bază şi pentru transferul de date în reţelele de calculatoare.
Folosind canale telefonice comutate sau dedicate, se obţine un transfer de date "punc-la-
punct" între perechile de staţii respective. În baza lor pot fi construite reţele de calculatoare
cu comutare de circuite şi canale dedicate.

Uzual însă, pentru transferul de date, mai ales la distanţe mari, se folosesc reţele cu
comutare de pachete. în asemenea reţele canalele de transfer date între nodurile de
comutaţie pachete deseori sunt realizate pe bază de canale telefonice dedicate analogice sau
numerice, uneori trunchiuri - mai multe canale paralele. Conectarea terminalelor,
calculatoarelor la nodurile de comutaţie se face prin canale telefonice comutate sau
dedicate.
Caracteristicile unor canale de comunicaţie, disponibile pentru transfer de date sunt:

 pentru canalele telefonice analogice se utilizează viteze de transfer date de la

0,3 la 56Kbps, iar pentru trunchiuri primare analogice - viteze de 48-144 Kbps;

 pentru canalele telefonice numerice - viteze de 56 sau 64 Kbps, iar pentru

trunchiuri numerice - viteze de la 128 Kbps la 2,048 Mbps.
În scurt timp după apariţia reţelelor NPL şi ARPA, au fost construite mai multe reţele de
calculatoare cu comutare de pachete. A devenit acută problema standardizării, îndeosebi în

6
scopul facilitării interconectării reţelelor. Astfel în 1976 a apărut setul de standarde X.25
pentru reţele de transfer date cu comutare de pachete.
Setul X.25 specifică interfaţa dintre echipamentul terminal de date, ce operează în mod
sincron, şi echipamentul de terminaţie a circuitului de date respectiv (standardul X.21
pentru canale numerice şi X.21 bis pentru canale analogice) şi, de asemenea, protocoalele
de comunicaţie cu nodul adiacent de comunicaţie a pachetelor (standardele HDLC şi X.25
propriu-zis).
Una din primele reţele X.25 este Transpac în Franţa, care ulterior s-a extins în mai multe
ţări. Reţeaua Transpac împreună cu Minitel are mai mult de 12 milioane abonaţi. Din reţele
de tip X.25, cea mai mare arie de cuprindere o are reţeaua Sprint. Ea oferă servicii în peste
140 ţări, interacţionând cu circa 300 de reţele publice sau de firmă.
În scopul integrării serviciilor de transmisie a informaţiilor (voce, date, imagini), încă în
1965 a fost propusă implementarea Reţelei Numerice cu Servicii Integrate (Integrated
Services Digital Network - ISDN). în acest mod toate serviciile respective pot deveni la fel
de răspândite ca serviciul telefonic. Într-o reţea ISDN nodurile de comutaţie realizează atât
comutarea de canale, neapărat necesară transmisiei voce la distanţă, dar care poate fi
utilizată şi pentru transferul de date, cât şi comutarea de pachete pentru transmisia de date.
Astfel, într-o reţea ISDN atât mediul de transmisie cât şi nodurile de comutaţie sunt
integrate fiind polifuncţionale.
Conectarea echipamentelor abonaţilor la reţea (nodul de comutaţie adiacent) se face
printr-un trunchi de transmisie date, numit tub de biţi (bit pipe). Există mai multe variante
de acces - tub de biţi:

 acces de bază 2B+D, ce prevede un tub de biţi din două canale B de 64 Kbps
şi un canal D de 16 Kbps;
 acces primar 23B+D, ce prevede un tub de biţi cu 23 canale B de 64 Kbps şi un
canal D de 64 Kbps (se foloseşte în SUA, Canada, Japonia);
 acces primar 30B+d, ce prevede un tub de biţi cu 30 canale B de 64 Kbps, un
canal D de 64 Kbps şi un canal D de 64 Kbps pentru semnalizare (se foloseşte în Europa);
 acces hibrid A+C, ce include un canal telefonic analogic de 4 KHz şi un canal C
numeric de 8 sau 16 Kbps.

7
 3. Generalităţi VOIP

3.1. Generalităţi

VoIP este "capacitatea" telefoanelor să apeleze şi să trimită faxuri prin reţele de date
bazate pe protocoale IP la un raport preţ/câstig superior şi servicii de calitate superioara.
Proiectanţii de echipamente şi constructorii au văzut în aceasta oportunitate un nou
drum către inovare şi concurenta. S-au grăbit să dezvolte noi echipamente VoIP încercând
în acelaşi timp să pătrundă pe piaţă.
Economia realizată este substanţiala in cazul apelurilor pe distante foarte mari. VoIP
este o alternativa care poate concura furnizorii de servicii telefonice tradiţionale care vor
îmbunătăţi categoric serviciile pretutindeni.
Telefonia prin Internet se refera la serviciile de comunicaţii - voce, faxuri, aplicaţii cu
mesaje vocale - care sunt transportate prin Internet mult mai repede decât prin reţeaua de
telefonie publica (PSTN). Primul pas implicat în producerea unui apel telefonic prin
Internet este conversia semnalului analogic de voce în format digital şi
compresia/transformarea în pachete ce pot fi transmise prin suita de protocoale TCP/IP; la
primirea mesajului procesul se efectuează în sens invers.
Telefonia prin Internet a avansat rapid intr-o perioada relativ scurta de timp. În
momentul de fată sunt mulţi producători de software care oferă programe dedicate
telefoniei prin Internet, dar mult mai important, serverele portal acţionează ca o interfaţă
intre Internet şi reţeaua de telefonie publica.
Echipate cu placi de procesare a vocii, aceste servere permit utilizatorilor să comunice
prin telefoanele standard .
O apelare traversează reţeaua de telefonie publica spre cel mai apropiat server care
transforma semnalul de voce (semnal analog) în semnal digital, îl comprima în pachete IP
şi prin reţeaua Internet îl transporta către receptor. Telefonia prin Internet cu suportul sau
de apelare calculator - telefon, telefon - calculator şi telefon - telefon reprezintă un pas
semnificativ către integrarea vocii şi reţelelor de date. Iniţial privita ca o noutate, telefonia
prin Internet este din ce în ce mai atractiva pentru utilizatori deoarece oferă o economie
extraordinara a costurilor fată de reţeaua de telefonie publica.

8
 3.2. Functionarea VOIP

De mai multă vreme s-a descoperit că trimiterea unui semnal vocal către o destinaţie
poate fi realizată şi pe cale digitală. Inainte de a-1 trimite, trebuie să-1:

• digitalizăm cu un CAD (convertor din analogic în digital)

• să îl transmitem
• iar la sfârşit să-1 transformăm din nou în format analogic cu un CDA (convertor din
digital în analogic).
Aşa funcţionează VoIP, digitalizând vocea în pachete de date, expediind-o, iar la
destinaţie convertind-o din nou în voce.
Pachetele sunt bucăţi de informaţie dispuse în cea mai eficientă mărime pentru
transport. Apoi, pachetele trebuie trimise şi puse împreună din nou.
Bineînţeles, comunicaţiile de date vocale trebuie să aibă loc în timp real (nu poţi vorbi şi
aştepta câteva secunde pentru a auzi răspunsul interlocutorului).

Formatul digital poate fi mai uşor de controlat:

• îl putem comprima

• direcţiona

• converti într-un format mai bun.

De asemenea, semnalul digital este mai puţin sensibil la zgomot decât cel analogic.
Avantajele VoIP:

• Reducerea costurilor
Când foloseşti linii PSTN, plăteşti companiei care deţine aceste linii pentru timpul de
folosire. Cu cât stai mai mult la telefon, cu atât plăteşti mai mult în plus, nu poţi vorbi cu
mai mult de o persoană o dată. Dar prin VoIP poţi vorbi tot timpul cu fiecare persoană cu
care doreşti (e necesar doar ca interlocutorul să fie şi el conectat la Internet în acelaşi timp),
oricât vrei, fără să plăteşti mai mult şi , în plus, poţi vorbi cu mai multe persoane în acelaşi
timp.

• Simplificare
O infrastructură integrată, care suportă toate formele de comunicaţie, permite mai multă
standardizare şi reduce echipamentul necesar.
• Consolidare

9
 De vreme ce oamenii sunt cel mai important element de cost dintr-o reţea, orice cazie de
a combina operaţiile, de a elimina eşecurile şi de a consolida sistemul contabil ar fi
benefică. Utilizarea universală a protocoalelor IP pentru toate aplicaţiile oferă uşurinţă şi
mai multă flexibilitate.

• Aplicaţii avansate
Deşi apelurile telefonice şi transmisiile fax sunt aplicaţiile iniţiale ale VoIP, se prevăd
beneficii pe termen lung derivate din aplicaţiile multimedia şi multiservice. De exemplu,
soluţiile e-commerce pot combina accesul www la informaţie cu un buton de apelare
vocală, ce permite accesul imediat la un agent central de pe PC.

3.3. Protocoale VOIP

Majoritatea aplicaţiilor folosite pe Internet necesită ca datele aflate în trafic să ajungă

„cu bine" dintr-o parte în cealaltă, fără a pune accentul pe o limită strictă de timp; Intr-
adevăr, nu mă deranjează aşa mult dacă mail-ul pe care îl trimit va ajunge la destinaţie cu
un minut mai târziu sau mai devreme. Dar secvenţele audio sau video nu se încadrează în
aceeaşi categorie, ideal ar fi ca aceste tipuri de date să fie transmise în timp real; acelaşi
lucru este valabil şi pentru VoIP: o convorbire prin IP trebuie să se desfăşoare identic cu
una purtată prin sistemul de telefonie clasic.
Pentru acest lucru a fost introdusă specificaţia H.323, ce defineşte modul în care va fi
transportat traficul de date, voce şi video printr-o reţea locală. Pentru gestionarea traficului
audio şi video specificaţia face apel la protocolul în timp real (RTP - Real Time Protocol)
şi la protocolul de control în timp real (RTCP - Real Time Control Protocol), şi anume se
stabilesc anumite „grade de importantă", un set de priorităţi pentru fiecare tip de trafic,
pentru a fi asigurată o comunicaţie în timp real intre cele două staţii (emiţătoare şi
receptoare).
RTP este tot un protocol de transport (precum mai cunoscutele FTP sau HTTP), dar cu
unele diferente: informaţia (in cazul nostru semnalul vocal) este împărţită în „bucăţele"
care sunt transmise unul după altul la intervale stabilite de timp, şi după ce o astfel de
„frântură de convorbire" a fost ascultată ea se pierde. RTP funcţionează „deasupra" UDP,
si, deşi poartă numele de „protocol în timp real”, el nu oferă o siguranţă a transmisiei (nu
se ocupă de problema pierderii pachetelor), ci lasă protocoalele de nivel inferior s-o facă.

10
 RTCP, după cum ii spune şi numele, se ocupă cu controlul pachetelor trimise de RTP: el
transmite pachete de control odată cu pachetele de date, prin care se strâng informaţii de
ordin tehnic despre transferul de date şi despre participanţii la acesta; se pot trage astfel
concluzii despre calitate şi performantă in vederea unor eventuale modificări.
Protocolul de rezervare a resurselor (RSVP) este un protocol de semnalizare în Internet,
care joacă rolul unui „cercetaş”: el se „plimbă” printre noduri şi stabileşte dacă acestea
întrunesc condiţiile necesare pentru ca RTP să funcţioneze aşa cum trebuie. Dacă nodul în
cauză se încadrează (dacă sunt destule resurse libere), RSVP „întreabă" dacă are voie să
aloce resurse; în cazul unui răspuns pozitiv protocolul stabileşte un set de parametri pentru
nodul respectiv, astfel încât transmisia prin RTP să se petreacă în condiţii optime.

3.4 Privire tehnica de ansamblu

O scurta comparaţie între reţelele de telefonie şi cele de VoIP

O dată cu dezvoltarea tehnologiei sunt descoperite si soluţii noi pentru acoperirea
nevoilor existente. Orice soluţie ce apare se confruntata cu o problema de fond: reţelele de
date şi cele telefonice au fost realizate pe baza unor obiective diferite. Reţelelor de date a
fost realizat pentru a utilizată maxim potenţialul acestora fiind admise şi mici întârzieri în
transmisia datelor, dar cu intoleranta la erori, in timp ce pentru transmiterea de voce
întârzierile sunt intolerabile. Aceasta se explica prin faptul că cuvintele transmit doar o
parte a înţelesului, restul fiind date de intonaţie, rostire. Reţele de voce trebuie sa fie
realizate astfel încât sa redea conversaţia intr-un mod cat mai real, apropia de intenţiile
partenerilor de discuţie.
Bazate pe transmiterea de pachete de voce, tehnologiile oferă o alternativă la reţelele de
telefonie acest lucru datorându-se asemănării pachetelor de voce cu cele de date, de unde
rezultă că şi acestea pot fi transportate şi prin intermediul reţelelor de date, unde costurile
sunt mult mai mici.
In cadrul tuturor tipurilor de reţele se realizează: adresarea (addressing), rutarea
(routing), semnalizarea (signaling).
Adresarea (addressing) este necesara pentru a identificarea celor doua părţi: cel care
sună şi cel ce este sunat.
Rutarea (routing) reprezintă găsirea celei mai bune cai între sursa şi destinaţie pentru
care informaţia să o parcurgă intr-un mod cat mai eficient.

11
 Semnalizarea (signaling) se refera la modul de alertare a elementelor din reţea şi a
staţiilor terminale despre statusul lor si despre necesitatea imediata de stabilire a unei
conexiuni.

3.4.1. Adresarea, rutarea şi semnalizarea în reţelele de telefonie

Adresarea (addresssing)
Pentru funcţionarea unei reţele de telefonie, fiecare telefon trebuie sa se identifice
printr-o adresa unica. În aceste reţele, adresarea are la bază o combinaţie de standarde
naţionale şi internaţionale.
Organizaţia care se ocupă de standardizarea în acest domeniu, ITU-T, a definit
standardul E.164 ca plan de numerotare pentru ISDN. Planul de numerotare internaţional
este un subset al acestuia. Fiecare plan naţional de numerotare trebuie sa se alinieze
recomandărilor din E.164. şi sa opereze în conformitate cu planul internaţional de
numerotare. Una din excepţii este reprezentata de Carrier Identification Code (CIC), un
prefix pentru selectarea transportatorilor de lunga distanta (long distance carriers). La
integrarea celor doua reţele: de telefonie şi de date se ţine seama de toate aceste planuri de
numerotare.

Rutarea (routing)
Rutarea este strâns legată de planul de numerotare si de semnalizare. Rutarea permite
stabilirea conexiunii între telefonul-sursa şi cel de destinaţie. Rutarea se face pe baza unor
tabele şi reguli existente în fiecare switch. Pentru fiecare apel în parte, calea de destinaţie
se obţine pe baza unor tabele şi a unor reguli.

Semnalizarea (signaling)
Scopul semnalizării intr-o reţea de telefonie este acela de stabilire a unei legături între
doua puncte. Prin semnalizare se stabileşte mărimea liniei, iar perechii aflate la distanta îi
este semnalizată existenta apelului. Pentru ca un apel telefonic sa fie complet trebuie să
aibă loc mai multe feluri de semnalizare. Mai întâi în momentul în care se ridică receptorul
telefonului din furcă, se transmite semnalul de „ridicat” către PBX - Private Branch
Exchange, răspunsul fiind tonul. Apoi telefonul va transmite numerele formate de către
utilizator către PBX. Schimbul care apare intre PBX şi telefon poartă denumirea de „Bucla
de semnalizare locala”, din aceasta face parte şi semnalul ce determina telefonul să sune.

12
Transmiterea de numere de la telefon la PBX este tot o forma de adresare. După primirea
numerelor de către PBX acesta ia o decizie. Dacă numărul format este local ? Daca nu,
atunci care e cea mai buna rută către destinaţie? Apelul trebuie comutat către o centrala
telefonica locala ( CO – telco centrel office) sau va trebui comutat către un alt PBX din
reţeaua locala printr-o legătură directa? În primul caz, PBX transmite un semnal către
centrala -CO pentru a semnaliza necesitatea creării unei legături (trunk) cu CO. În funcţie
de facilităţii e semnalul poate fi analog sau digital. In cazul facilităţilor de tip analog,
semnalul va fi de tip E&M. Presupunem că legătura a fost creata, un semnal asemănător
primului este folosit şi la celălalt capăt al reţelei. Centrala stabileşte o legătura cu PBX-ul
si transmite numerele formate.

În cazul folosirii facilităţilor de tip digital, se pot utiliza doua metode de semnalizare:

 Channel Associated Signaling (CAS), numit si Robbed Bit Signaling

 Common Channel Signaling (CCS)
Channel Associated Signaling (CAS) în acest caz informaţia se transmite pe un singur
canal de voce. La fiecare al şaselea frame este luat un bit pentru a semnaliza diverse
informaţii cum ar fi: în furca, ridicat din furcă, şi altele.

Common Channel Signaling (CCS) - caz în care se face o distincţie între T1 şi E1.

Standardul folosit în America de Nord pentru transmisia digitala este T1. Viteza pe care
cesta o foloseşte este de 1.544 Mbps. In CCS-ul folosit în America de Nord, la T1 este
folosit un canal de semnalizare toţi biţii de semnalizare pentru toate celelalte T1 canale
fiind transmişi printr-un singur canal.

Standardul folosit pentru transmisiile digitale In Europa şi alte părţi ale lumii, este E1.
Viteza acestuia fiind de 2.048 Mbps. Primul canal ocupându-se de sincronizare si de
informaţiile de control, in timp ce de semnalizare se va ocupa canalul 16. Diferenţa între
cele doua, CAS si CCS, este ca la primul semnalizarea se face prin canalul 16, iar cel din
urma

O importanţă aparte în reţelele de telefonie o are întârzierea semnalului pe reţea (delay),

fapt ce se datorează în principal distanţelor. Intr-o convorbire telefonica locală, întârzierile
datorate distantei sunt imperceptibile, pentru că semnalul electric circula cu viteza luminii,
pe când intr-o convorbire cu cineva aflat la o distanta de 10.000 km, acestea pot fi notabile.
Întârzierea de propagare se3 defineşte ca fiind timpul necesar semnalului care transporta
vocea pentru a străbate distanta fizica existentă prin reţea . Pentru distante mici, întârzierile

13
de propagare sunt neglijabile, pe măsură e distanţele devin din ce în ce mai mari, cresc şi
întârzierile de propagare. Acestea se pot calcula prin împărţirea distantei dintre cele doua
puncte la viteza luminii. Ele sunt o problema de calitate pentru reţelele de telefonie. În
reţelele obişnuite, canalul de voce este un flux sincronizat de biţi, care păstrează toate
elementele conversaţiei intacte. În reţelele de date, apariţia întârzierilor este rezultatul
congestionării sau al manipulării semnalelor, vorbirea putând deveni neinteligibila.

Întârziere – jitter – determinata de sosirea intarziata a pachetelor de date, poate duce la

neînţelegere în vorbire; proces ce se petrece în special la transmisii de mare viteza şi
reprezintă o serioasa problema in reţelele de date, ce trebuie rezolvată pentru transmisii de
aplicaţii video şi de voce.

3.5. Protocolul H.323

Aplicaţiile de voce şi date încep să conveargă în aplicaţii pornind de la telefonia prin

Internet şi mergând până la procesarea centrala a apelurilor pe Web. Acestea, ca şi multe
alte aplicaţii de transmitere a vocii sau informaţiei video prin reţele destinate transmisiei
datelor, promit a partaja în viitor un singur standard comun: H.323. Acest standard
cuprinde totul: de la specificaţiile procedurilor de semnalizare în apelurile vocale pana la
descrierea serviciilor disponibile în desktop-uri, servere, gateway-uri şi alte echipamente
ce formează noua infrastructura de convergenta.
Aplicaţiile de convergenta combina informaţiile de voce, video şi date, în consecinţa
echipamentele ce procesează aplicaţiile de convergenta vor trebui să suporte o combinaţie
de funcţii.
Uniunea Internaţionala de Telecomunicaţii (ITU) a ştiut ca acest sprijin este necesar
atunci când, în anul 1996, a aprobat ca H.323 să devină membru al familiei de standarde
H.32X, destinat aplicaţiilor de videoconferinţă pe reţele cu comutare de pachete. Din acest
motiv, ITU a desemnat H.323 mai mult ca standard-umbrela decât ca standard
fundamental. În aceasta postura, H.323 încorporează sau, în unele cazuri, extinde
standardele existente.
De exemplu, H.323 creează loc pentru următoarele: cinci specificaţii referitoare la
echipamentele coder/decoder audio, doua standarde video-codec, un standard de
multiplexare a datelor, trei standarde de control şi semnalizare şi o versiune de protocol de

14
transport în timp real (Real-Time Transport Protocol) pentru secvenţarea pachetelor ce
conţin informaţii de voce şi video.
Pentru a fi conforme cu standardul H.323, produsele de convergenta nu vor trebui să
satisfacă complet fiecare standard. Aceste produse vor satisface submulţimi definite de
specificaţii, în funcţie de rolurile pe care le joaca în universul H.323. Cele patru
submulţimi de produse sunt: terminale, gateway-uri, echipamente gatekeeper şi unitari de
control multipunct.
Pentru organizaţii, H.323 va compensa cheltuielile prin unificarea infrastructurilor de
reţea anterior disparate. Odată ce companiile instalează o reţea de date capabila de
transmisia vocii, acestea vor obţine beneficii substanţiale reflectate m reducerea
complexităţii şi în costul redus de proprietate. Pentru utilizatori, standardul H.323 va
constitui o platforma catalizatoare pentru o gama larga de aplicaţii de convergenta cum ar
fi colaborarea intr-un flux de lucru şi unificarea mesageriei, o singura căsuţă poştala
acceptând atât mesajele e-mail, cat şi cele vocale.
Două aplicaţii H.323 aflate în ascensiune în mediile de afaceri sunt toll bypass şi
telefonia pe LAN. în prima aplicaţie, un echipament de tip gateway preia apelurik către
exterior din reţeaua vocala a companiei, pachetizează datele de voce şi apo trimite
pachetele pe o conexiune WAN cu protocol IP către destinaţie. La destinaţie echipamentul
gateway converteşte pachetele înapoi în semnale analogice pentru a fi livrate reţelei de
voce din clădire şi a fi apoi distribuite persoanelor apelate.
Ambele aplicaţii pot aduce reduceri în costurile telefonice şi pot fi uşor extinse pentru a
permite videoconferinţele. Mai important, aceste aplicaţii reprezintă vârful iceberg-ului.
Ele aduc promisiunea unor aplicaţii noi, ce pot îmbunătăţi productivitatea, odată cu
adoptarea din ce în ce mai larga a infrastructurilor conforme cu H.323.
Mulţi observatori din domeniul industrial vad H.323 ca fiind o piesa esenţială în
imaginea-puzzle a aplicaţiilor de convergenta. Corpurile de standardizare accelerează
procesul de aprobare pentru deplasarea specificaţiilor către utilizatori din ce în ce mai
repede.
Un următor pas important în formula de telefonie pe IP va implica probabil
îmbunătăţirea H.323, care lucrează la nivelul superior OSI, cu capacitatea de a oferi indici
de tip class-of-service (CoS) şi quality-of-service (QoS) pe nivelurile 2 (legătura de date)
şi 3 (reţea) din ierarhia OSL Definiţiile CoS/QoS vor proveni dintr-un număr de iniţiative,
cum ar fi cele ale grupurilor de lucru IEEE 802.1 şi Diff-Serv IEFT, precum şi din
eforturile ETSI (European Telecommunications Standards Institute), care a inclus

15
produsele H.323 în raza proiectului sau de armonizare între reţele a telecomunicaţiilor şi
protocolul IP.

3.6. Configurarea Voice over IP

VoIP reprezintă transmiterea de apeluri telefonice si de fax, prin intermediul unei reţele
de date bazata pe protocolul IP.

In VoIP, semnalul de voce va fi segmentat de către procesoarele de semnal digital

(DSP-uri) în frame-uri şi va fi stocat în pachete de voce. Acestea apoi prin intermediul IP-
ului sunt transportate în conformitate cu specificaţia H.323 a organizaţiei de standardizare
ITU-T, ce reglementează transmiterea de multimedia (voce, video si date) printr-o reţea de
date.

VoIP, este în principal o aplicaţie software, dar care necesita instalarea hardware-ului
necesar pentru a fi folosită : o placa speciala de voce – Voice Interface Card (VIC) – fig.1.
Fiecare VIC are doua porturi, este necesar un port pentru fiecare conexiune.

În o reţea WAN IP pentru a transmite apeluri telefonice, pe langa VIC-uri mai este
necesară şi o placă WAN Interface Card (WIC), care va face legatura la reţeaua WAN.

Figura 1. Voice Interface Card

Figura 2. Introducerea unei placi VIC intr-un router

16
 4.CallManager 4.1

4.1. Functiile soft-ului CallManager

Implementarea telefoniei IP Cisco se realizeaza cu ajutorul soft-ului Cisco CallManager

ce realizeaza functii de procesare si rutare a apelurilor.
Functiile CallManager-ului sunt:
- procesarea apelurilor
- administrarea dial plan
1. Procesarea apelurilor – se refera la procesul complet de initiere a apelului, gasirea
caii catre destinatie si terminare a apelului.
2. Administrarea dial plan – se refera la setul de liste configurabile pe care
CallManager-ul le utilizeaza pentru a determina rutarea apelului.
Cisco CallManager foloseste protocolul Skinny pentru a comunica cu telefoanele IP
Cisco pentru semnalizarea apelului. Cand apelul este preluat, telefonul Cisco IP comunica
direct prin intermediul protocolului RTP pentru a transporta semnalul audio – Figura.3

Cisco CallManager

Skinny Protocol Signaling Skinny Protocol Signaling

Telefon IP Telefon IP
A B
Real-Time Transport Protocol (RTP) Media Path
• Cisco CallManager folosind protocolul Skinny, semnalizeaza
printr-un sunet, atat apelantul cat si apelatul
• Protocolul RTP transporta vocea intre cele doua parti

Figura 3. Utilizarea protocolul Skinny si RTP

17
 In Figura 3, telefonul IP A doreste sa apeleze telefonul IP B. Ridica receptorul si
formeaza numarul telefonul B. Digitii formati sunt trimisi Cisco CallManager-ului, acesta
gaseste adresa si determina unde sa ruteze apelul.
Folosind protocolul Skinny, Cisco CallManager semnalizeaza partea care a initiat apelul
(A) printr-un sunet si, de asemenea si partea destinatie aude acel sunet. Cand B ridica
receptorul, intra in functie protocolul RTP prin intermediul caruia se transporta vocea.

4.2. Microsoft SQl Cluster

Reteaua de voce este o retea importanta si de incredere intrucat vendorii PBX furnizeaza
un procent de uptime de 99,999. Pentru a furniza un asemenea nivel de siguranta pentru
serviciile de telefonie IP, trebuie creat un cluster (grup) de servere Cisco CallManager –
Figura 4.

Publisher

Subscriber Subscriber

Subscriber

Figura 4. Cluster-ul de servere CallManager

Cluster Cisco CallManager – doua sau mai multe servere ce partajeaza aceeasi baza de
date si lucreaza impreuna pentru functionarea corespunzatoare a unui grup de telefoane IP.
Trebuie sa existe cel putin doua servere Cisco CallManager pentru obtinerea redundantei
si unul dintre acestea trebuie sa fie serverul baza de date publisher. Serverul publisher
administreaza singura copie a bazei de date Microsoft SQL Server 2000, ce poate fi

18
actualizata. Celelalte servere, numite subscriber, mentin copii read-only (doar pentru citire)
a bazei de date. Trebuie sa existe un server publisher si pana la opt servere subscriber pe
cluster. Cand se fac schimbari in configuratia Cisco CallManager, acestea sunt scrise direct
pe serverul publisher. Apoi, acesta replica schimbarile pe celelalte servere. Cand publisher-
ul este off line, nu se pot face schimbari in baza de date dar, reteaua de telefonie IP
continua sa functioneze
In Cisco CallManager 4.1, un cluster este capabil sa administreze aproximativ 30.000
telefoane IP.

4.3. Procesul de inregistrare a unui telefon IP

Cisco CallManager Cisco TFTP

DHCP

4 1 3
5

Figura 5. Procesul de inregistrare a unui telefon IP

Figura 5, furnizeaza o privire de ansamblu in procesul de inregistrare a unui telefon IP

daca se foloseste un switch Cisco Catalyst (PoE) – capabil sa furnizeze energie peste
reteaua Ethernet – figura 6.
1. Telefonul IP obtine energie de la switch. Cand un telefon IP este conectat in retea la
un switch Catalist PoE, automat acesta il detecteaza si-i trimite energie peste cablu
Ethernet.
2. Telefonul incarca sitemul de operare. Telefonul IP furnizandu-i-se energie are o
memorie in care isi incarca sistemul de operare

19
 3. Switch-ul furnizeaza informatii de VLAN corespunzatoare telefonului. Dupa ce
telefonul a incarcat sitemul de operare, switch-ul trimite un pachet CDP (Cisco Diiscovery
Protocol) telefonului. Acest pachet CDP furnizeaza telefonului IP informatiile de VLAN
corespunzatoareb (asta in cazul in care s-a configurat pe switch aceasta caracteristica).
4. Telefonul trimite o cerere DHCP (Dinamic Host Configuration Protocol) serverului
DHCP, primeste adresa sa IP si a serverului TFTP.
5. Telefonul IP gaseste serverul TFTP si acesta trimite informatiile de configurare
telefonului IP, informatii ce contin lista ordonata a celor patru CallManager.
6. Telefonul IP se inregistreaza pe serverul Cisco CallManager.

Familia de switch-uri PoE Cisco

Catalyst
Cisco Catalyst 6500
Cisco Catalyst 4500
Cisco Catalyst 3750

Cisco EtherSwitch Network Module*

Cisco Catalyst 3560

*Cisco prestandard PoE only

Figura 6. Switch-uri PoE

Cand intr-o retea se foloseste atat vocea cat si datele, se creaza pentru fiecare, subretele
(VLAN-uri) diferite.
Administratorii pot implementa multiple VLAN-uri pentru un acelasi port din switch.
Standardul IEEE 802.1Q stampileaza frame-urile care trec printr-un port cu ID-ul VLAN-
ului din care fac parte. Telefoanele IP trimit frame-uri stampilate cu 802.1Q. PC-ul trimite
frame-uri nestampilate si switch-ul adauga (stampileaza el) ID-ul VLAN-ului din care fac
parte inainte sa le trimita in retea. Cand switch-ul primeste un frame din retea destinat Pc-
ului, va sterge ID-ul VLAN-ului inainte sa trimita frame-ul PC-ului – figura7.

20
 Port Acces Multi-VLAN

–Port access capabil sa administreze 2 VLAN-uri

–Access pentru VLAN date si VLAN voce

Access Port
Tag-at 802.1Q

Netag-at 802.1Q

Figura 7. Port Access multi-VLAN

Configurarea portului FastEthernet0/1

pentru acces date si voce

Example:

Switch(config)#interface FastEthernet0/1
Switch(config-if)#switchport mode access
Switch(config-if)#switchport voice vlan 261
Switch(config-if)#switchport access vlan 262

VLAN 261 – VLAN de voce

VLAN 262 – VLAN de date

21
 4.4. Codec-uri audio

Figura 8. Codec-uri audio

Inainte ca un echipament VoIP sa poata transporta un semnal audio, semnalul analogic

audio trebuie convertit in semnal digital. Acest lucru se realizeaza cu ajutorul unui codec
audio (decodificator) care transforma la intrare semnalul analogic in semnal digital, il
transmite, iar la final transforma inapoi in analogic, semnalul digital – figura 8.
Pentru ca convertirea semnalului audio poate consuma o cantitate semnificativa de
largime de banda, multe din codec-urile audio furnizeaza un nivel de comprimare.
Telefoanele IP Cisco suporta nativ 2 codec-uri primare: G711 si G729. Amandoua
furnizeaza o calitate a sunetului relativ egala. Codec-ul G711 utilizeaza din largimea de
banda 64 kbps iar G729 – 8 kbps. In general se utilizeaza codec-ul G729 peste WAN si
G711 peste LAN.

22
5. Configurare CallManager pentru implementarea telefoniei
IP intr-un branch

Topologia schemei de retea

Servere de
aplicatii

Cisco PSTN Router

CallManager
Cluster

IP WAN Branch B

Headquarters

• Cisco CallManager si aplicatiile sunt centralizate

in site-ul central - Headquarters
• IP WAN transporta traficul de voce in interiorul
organizatiei
• Sunt suportate aprox. 30000 telefoane IP in
organizatie
Branch A

Figura 9. Topologia schemei de retea

5.1. Configurare Device Pool

23
 Device Pool-urile furnizeaza o cale de a defini un set de caracteristici comune ce pot fi
alocate telefoanelor IP, in loc sa se configureze caracteristicile in mod individual pe
fiecare telefon. Astfel, se aloca telefonul unui device pool si in mod automat, toate
telefoanele vor mosteni configuratia alocata device pool-ului.
Pentru a crea un nou Device Pool, mai intai trebuie create doua componente importante:
- Cisco CallManager Group
- Regiune
Cisco CallManager Group – specifica o lista prioritizata a serverelor CallManager, cu
maxim 3 servere in lista – figura10.

Figura10. Cisco CallManager Group

Exemplu: in figura 10, Cisco CallManager Group se numeste Arizona si are 3 servere:
Arizona, California si Michigan. Telefoanele vor utiliza serverul Arizona ca fiind
CallManager primar.

24
 Regiune – cand se creaza o regiune, se specifica codec-ul audio ce se utilizeaza pentru
apeluri intre telefoanele din aceeasi regiune si intre regiuni diferite – figura 11.
Codec-ul de voce implicit pentru toate apelurile prin Cisco CallManager este G711.
Daca nu se va utiliza alt codec, nu este necesar sa se creeze regiuni iar sistemul va utiliza
optiunea: Default Region.

System ->
Region

Figura 11. Regiune

5.2. Rolul Gateway-ului in telefonia IP

Converteste pachetele IP de voce in semnal analog sau digital.

Gateway- echipament ce translateaza un tip de semnal in celalalt tip.
Voice gateway – un router sau switch ce convertesc pachetele IP de voce in semnale
digitale sau analogice ce sunt intelese de catre statii sau legaturile trunchi – figura 12.

25
 Figura 12. Voice Gateway
Digital Gateway
Accesul digital de tip trunchi gateway conecteaza CallManager-ul Cisco la reteaua
PSTN sau PBX prin legaturi trunchi cum at fi : canale PRI, BRI, T1 sau E1 – figura 13.
CallManager-ul 4.1 suporta protocolul gateway H323.
H323 – foloseste modelul peer-to-peer, o configuratie complexa a gateway-ului.
Echipamente ce suporta protocolul H323 sunt routerele: Cisco 2600, 2800, 3700 si
3800.

Figura 13. Legaturi trunchi

5.3. Tipuri de apeluri. Route Plan

Cisco CallManager ruteaza 2 tipuri de apeluri:

1. apeluri interne – destinatia este gasita de CallManager

2. apeluri externe – sabloane de rutare externe sunt configurate pe CallManager

26
 1. Cand se plaseaza un apel de la un telefon IP, CallManager-ul analizeaza digitii
formati. Daca numarul format se potriveste cu un numar inregistrat in cluster-ul
CallManager-ului, acesta ruteaza apelul catre telefonul IP destinatar asociat cu respectivul
numar din cluster. Acest tip de apel se numeste apel intern pentru ca CallManager-ul
administreaza intern apelul fara sa existe necesitatea rutarii apelului catre un gateway
extern.

2. Un apel plasat catre un numar care nu se gaseste in cluster-ul CallManager-ului se

numeste apel extern. In acest caz CallManager-ul foloseste conceptul de tabela de route
pattern pentru a determina unde si cum sa ruteze apelul extern – figura14.

Figura 14. Route Plan

Elementele de rutare pentru

apelurile externe
Route
Route pattern: Pattern
Ordinea de configuratie

• Potriveste numerele formate pentru apeluri

externe
• Executa manipularea digitilor
• Arata catre o route list pt rutarea apelului Route
List
Prima A doua
Route list: optiune optiune
• Alege calea pt rutarea apelului
• Arata catre route group-ul prioritizat Route Route
Group Group
A doua
Prima
Route group: optiune
optiune
• Arata catre echipamentul actual
V
IP WAN PSTN
Echipamente:
• Gateway H.323
• Remote Call Manager

27
 Figura 15. Ordinea de configuratie pentru Route Plan

5.4. Route groups si route lists

Aceste concepte lucreaza impreuna pentru a controla rutarea apelurilor externe.

Route groups – grupari logice de echipamente gateway. Prioritizand aceste echipamente
gateway, se permite trimiterea apelurilor externe catre un gateway preferat, in acelasi timp
tinandu-se o cale de backup daca gateway-ul primar este picat – figura16.
Route lists – consta intr-o lista ordonata de route groups. Expandeaza conceptul de route
group si permite ordonarea si prioritizarea route groups – figura 17.

Route Groups

Utilizatorul formeaza numarul extern

0722950694
Prima
optiune
Route Pattern Digital GW 1
07[2-8]xxxxxxx

Route List Route Group PSTN

Route groups creaza o

lista prioritizata de A doua
Digital GW 2
gateway-uri de voce optiune

Figura 16. Route Groups

28
 Route List

Utilizatorul formeaza numarul

Prima
optiune Gateway 1

Route Pattern
Route Group 1
Prima A doua
optiune optiune
Gateway 2
Route List PSTN
Prima
A doua optiune
optiune
Route Group 2
A doua
optiune
Route lists este o lista Gateway 3

prioritizata de route
groups

Figura 17. Route List

5.5. Route Pattern

Route Pattern – secventa de digiti si alte caractere alfa numerice – figura 18. Daca
contine numai digiti, va exista un sablon care se va potrivi unei singure destinatii.
Incluzand caractere alfanumerice – widcards, se poate permite utilizarea sablonului catre
mai multe destinatii. Folosind wildcards, reducem numarul de route patterns necesar de
configurat – figura19.
Cand se plaseaza un apel extern, se analizeaza digitii si daca acestia se potrivesc cu un
route pattern, CallManager-ul analizeaza route list-ul asociat route pattern-ului. Route list-
ul contine o lista prioritizata de route groups, iar route groups contine o lista prioritizata de
gateway de voce. Daca gateway-ul de voce preferat se afla in imposibilitatea de a plasa
apelul, CallManager-ul plaseaza apelul urmatorului gateway din lista, s.a.m.d.

29
 Figura 18. Route Pattern

Figura 19. Wildcard-uri

5.6. Privilegii de plasare a apelurilor

Class of service – colectie de permisiuni de apelare alocate utilizatorilor – figura20.

Exemplu: angajatii unei companii pot apela alti angajati in organizatie dar, nu pot
efectua apeluri internationale sau pe mobil.

30
 Class of Service (Clasa serviciilor)
Class of Class of Class of
Service 1 Service 2 Service 3
Colectie de permisiuni
Receptie Angajati Directori
de apelare alocate
utilizatorilor

IP WAN

National- Mobil PSTN

International
Angajati Directori

Figura 20. Class of Service

5.7. Partitions and Calling Search Space

Partition – o grupare logica de numere (DN – Directory Numbers) si route patterns cu

caracteristici similare.
Calling Search Space – defineste partitiile la care au acces anumite telefoane – figura
21. Este o lista ordonata de partitii pe care CallManager-ul o analizeaza inainte sa plaseze
un apel. Daca un apel (un numar) incearca sa ajunga pe un route pattern care un este inclus
in CSS, va primi un semnal de ocupat.

31
Care este CSS-ul unui numar (DN) Partitia B
National
plasat in Partitia A
Partitia Partitia C
A Mobil
Receptie
Partitia D
International

Partitia E
Angajati
Partitie = unde te afli
Contine un grup de numere (DN- Partitia F
Directory Numbers) cu caracteristici Numere de urgenta
similare
• Calling Search Space = Unde (ce partitii) poti suna
• Set de reguli ce aloca permisiuni si restrictii de apelare
• Defineste in ce partitie poate ajunge un apel

Figura 21. Partitions and Calling Search Space

32
 6. Implementarea telefoanelor IP intr-un branch

Figura 22. Topologia de retea a Branch-ului

Se doreste implementarea telefoniei IP intr-unul din branch-urile organizatiei XXX –

figura 22.
Headquarter-ul contine cluster-ul de servere CallManager, un router care este voice
gateway, servere de aplicatii, switch-uri si telefoane IP.
In branch, exista un router ce are rolul de voice gateway, un switch si 6 telefoane IP.
In momentul in care telefoanele IP sunt conectate la switch, acesta fiind un switch PoE,
automat le va detecta si le va alimenta cu energie. In pasul urmator, adresele MAC ale
telefoanelor IP vor putea fi vizibile pe switch cu ajutorul protocolului Cisco Discovery
Protocol (CDP).

Branch_SWI#show cdp neighbors

Capability Codes: R - Router, T - Trans Bridge, B - Source Route Bridge
S - Switch, H - Host, I - IGMP, r - Repeater, P - Phone

Device ID Local Intrfce Holdtme Capability Platform Port ID

Branch_ROU.BPT Fas 0/1 160 RSI 2801 Fas 0/0

33
 SEP001BD52CF6C5 Fas 0/6 124 HP IP Phone Port 1
SEP001C581C37B9 Fas 0/17 121 HP IP Phone Port 1
SEP001BD5E84E7F Fas 0/7 126 HP IP Phone Port 1
SEP001C581C6439 Fas 0/13 127 HP IP Phone Port 1
SEP001BD5E84B90 Fas 0/9 126 HP IP Phone Port 1
SEP001DA290AB10 Fas 0/5 172 HP IP Phone Port 1

Pe CallManager se fac configurarile necesare pentru a se putea implementa telefonia IP

in branch. Astfel se creaza: Device Pool, Regiune, Gateway, Route Group, Route List,
Route Pattern, Partitie, Calling Search Space si, in final se aloca un Directory Number
fiecarui telefon IP – figurile 23 - 31

Configurare Device Pool

System ->
Device
Pool

Figura 23. Configurare Device Pool

34
 Configurare Regiune

System ->
Region

Figura 24. Configurare Regiune

Configurare Gateway

Device ->
Gateway

Figura 25. Configurare Gateway

35
 Configurare Route Group

RoutePlan ->
Route/Hunt ->
Route Group

Se adauga Gateway-ul

Figura 26. Configurare Route Group

Configurare Route List

Route Plan ->

Route/Hunt ->
Route List

Figura 27. Configurare Route List

36
 Configurare Route Pattern

Route Plan ->

Route/Hunt ->
Route Pattern

Figura 28. Configurare Route Pattern

Configurare Partitie

Route Plan ->

Class of
Control ->
Partition

Figura 29. Configurare Partitie

37
 Configurare Calling Search Space

Route Plan ->

Class of
Control ->
Calling
Search Space

Figura 30. Configurare Calling Search Space

Configurare telefon IP

MAC
Address
al telef.
IP

Figura 31. Configurare telefon IP

Dupa alocarea unui Directory Number fiecarui telefon, aceastea se vor inregistra pe
CallManager (serverul Publisher) dupa care, va fi posibila comunicatia voice over IP peste
WAN, intre telefoanele din Branch si Headquarter. Pana in acest punct, comunicatia VoIP,
este posibila doar in interiorul retelei organizatiei XXX. Pentru ca aceste telefoane IP sa

38
poata fi apelate si din reteaua PSTN si, la randul lor sa poata sa apeleze in exteriorul
organizatiei, este necesar sa fie introduse pe routerul cu rol de gateway din Branch, o serie
de reguli Cisco. Aceste reguli spun router-ului, cum anume sa ruteze un apel care intra sau
iese de pe un telefon din organizatie.

Branch_ROU#show running-configuration
Building configuration...

hostname Branch_ROU
!

no ip dhcp use vrf connected

ip dhcp excluded-address 10.5.201.1 10.5.201.100
ip dhcp excluded-address 10.5.201.110 10.5.201.254
!
ip dhcp pool Voce
network 10.5.201.0 255.255.255.0
default-router 10.5.201.1
option 150 ip 10.26.120.64 10.28.120.64
lease infinite
!
ip domain name CISCO
!
isdn switch-type basic-net3
!
voice-card 0
!
voice call convert-discpi-to-prog
voice rtp send-recv
!
voice class codec 333
codec preference 1 g711ulaw
codec preference 2 g729r8 bytes 30
!

39
voice class h323 1
h225 timeout tcp establish 3
!
!
voice translation-rule 100
rule 1 /^0/ /100000/
rule 2 /^9/ /100000/
!
voice translation-rule 500
rule 1 /^0/ /9991/
!
!
!
!
voice translation-rule 600
rule 1 /2901/ /56401/
rule 2 /2902/ /56402/
rule 3 /2903/ /56403/
rule 4 /2904/ /56404/
rule 5 /2905/ /56405/
rule 6 /2906/ /56406/
!
voice translation-rule 20000
rule 1 /^21/ /0/
rule 2 /^.........$/ /00&/
rule 3 /.*/ /000&/
!
!
voice translation-profile Branch_BRI0/3/0
translate called 500
!
voice translation-profile TRANSFORM_EXT
translate called 600
!

40
voice translation-profile incoming-RTC
translate calling 20000
!
!
!
!

!
translation-rule 10000
Rule 1 56401 2901
Rule 2 56402 2902
Rule 3 56403 2903
Rule 4 56404 2904
Rule 5 56405 2905
Rule 6 56406 2906
!

!
interface FastEthernet0/0
description LAN
no ip address
duplex auto
speed auto
!
!
!
interface FastEthernet0/0.50
description LAN_VOICE
encapsulation dot1Q 50
ip address 10.5.201.1 255.255.255.0
h323-gateway voip bind srcaddr 10.5.201.1
!
interface FastEthernet0/0.100
description LAN_DATA

41
encapsulation dot1Q 100
ip address 10.5.201.1 255.255.255.0
!
!
interface BRI0/3/0
description Voce 0211372901,372902,372903,372904,372905,372906
no ip address
no ip mroute-cache
shutdown
isdn switch-type basic-net3
isdn point-to-point-setup
isdn incoming-voice voice
!
!
!
voice-port 0/3/0
translation-profile incoming incoming-RTC
echo-cancel coverage 32
compand-type a-law
timeouts call-disconnect 20
timeouts ringing 60
timeouts wait-release 10
description Voce 0211372901,372902,372903,372904,372905,372906
!
!
!
!
dial-peer voice 1010511 voip
preference 1
destination-pattern 5640[1-6]
voice-class codec 333
voice-class h323 1
session target ipv4:10.26.120.65
ip qos dscp ef signaling

42
!!
!
dial-peer voice 1010512 voip
preference 2
destination-pattern 5640[1-6]
voice-class codec 333
voice-class h323 1
session target ipv4:10.28.120.65
ip qos dscp ef signaling
!
dial-peer voice 1010513 voip
preference 3
destination-pattern 5640[1-6]
voice-class codec 333
voice-class h323 1
session target ipv4:10.26.120.64
ip qos dscp ef signaling
!
dial-peer voice 777000 voip
translation-profile incoming Branch_BRI0/3/0
answer-address 5640[1-6]
voice-class codec 333
!
dial-peer voice 999001 pots
destination-pattern 9991T
progress_ind alert enable 8
translate-outgoing calling 10000
port 0/3/0
!
dial-peer voice 44410001 pots
translation-profile incoming TRANSFORM_EXT
incoming called-number 290.
direct-inward-dial
forward-digits all

43
 7. Incheiere

VoIP sau telefonia prin IP este o tehnologie de viitor, care, s-a dezvoltat şi în ţara
noastră. Deocamdata, de aceasta tehnologie, beneficiaza marile firma şi în special băncile.

Aceasta tehnologie are avantajul ca integrează, cele doua reţele de date şi de telefonie,
permiţând realizarea de convorbiri la mare distanta, la preţul unei convorbiri locale şi în
maximă securitate.

Adevărata piaţă însă pentru telefonia IP este Voice over IP peste backbone-uri IP private
şi nu prin Internetul public. În prezent, Internetul public este util doar pentru transfer de
voce la costuri mai reduse sau pentru transferuri de date care nu sunt sensibile la factorul
timp; aceasta datorita lipsei capabilităţilor real-time sau lipsei managementului lungimii de
bandă.
VoIP este o alternativă care poate concura furnizorii de servicii telefonice tradiţionale
care vor îmbunătăţi categoric serviciile pretutindeni în industrie.
Iniţial privită ca o noutate, telefonia prin internet este din ce în ce mai atractiva pentru
utilizatori deoarece oferă o economie extraordinara a costurilor faţă de reţeaua de telefonie
publica.

44
Bibliografie

1. Cisco IP Telephony Part 1- Student Guide - Volume 1– Copyright 2005 Cisco

Systems
2. Cisco IP Telephony Part 1- Student Guide - Volume 2 – Copyright 2005 Cisco
Systems
3. Site-ul cisco.com:
a. http://www.cisco.com/en/US/tech/tk652/tk701/tsd_technology_support_prot
ocol_home.html
b. http://www.cisco.com/en/US/prod/collateral/voicesw/ps6788/vcallcon/ps556
/product_data_sheet0900aecd801979f0.html
c. http://point-
topic.com/content/bmm/profiles/BMMiptele071113.htm&comp_id=3578&g
=2

45