Puterea Sufletului

; s*v ;jim
:M
Puterea sufletului
Antologie
Prim a parte
Psihologia analitică
Temeiuri
Psihologie analitică şi W eltanschauung
Structura psihicului
Generalităţi privind teoria com plexelor
D espre natura viselo r
Eu-I( umbra, anima şi anim us, şinele
exte alese traduse din limba germană de dr. Suzana Holan

r
© 1 9 7 1 ,1 9 7 6 W alter V erlag A G , Solothum
© 1994, Editura Anim a, pentru p rezen ta versiune rom ân ească
Im prim at la Tipografia Editurii Anim a
ISBN 973-9053-14-9
CARL GUSTAV JUNG
PUTEREA SUFLETULUI
ANTOLOGIE
T e x te a le s e şi tra d u s e d in lim b a g e r m a n ă d e d r. S u z a n a H o la n
PRIMA PARTE
PSIHOLOGIA ANALITICĂ. TEMEIURI
E d itu ra A n im a , B u cu re ş ti, 1 9 9 4
NOTĂ INTRODUCTIVĂ
Deşi M ircea Eliade îl num ea p e C ari G ustav Jung «un profet al secolului
XX», mulţi îl m ai consideră, p oate, p u r şi simplu, psihanalist. Psihanalist sau,
cu alte cuvinte, continuator al lui Freud. D ar trebuie spus, din capul locului,
că acea im agine a om ului care se desprinde din întreaga operă a lui Jung în
trece cu m ult sfera psihiatriei şi cu atît mai m ult pe cea a psihanalizei. Şi încă:
Jung nu îl continuă pe Freud, ci, în m ult mai m are m ăsură, i se opune. I se
opune în prim ul rînd prin faptul că nu concepe om ul c a p e o fiinţă instinctuală
refulată, dînd p rioritate instinctelor sexuale, cum a făcut Freud, ci îl consideră
în toată com plexitatea sa de fiinţă culturală. în acest sens, opera lui Jung ţine
mai curînd d e dom eniul antropologiei culturale decît de cel al medicinei. I se
opune apoi prin lărgirea noţiunii d e inconştient de la inconştientul - «ladă de
gunoi», în su m are a tuturor conţinuturilor refulate, la inconştientul - «sedim ent
al tuturor experienţelor liniei an cestrale» şi, totodată, «obîrşie a tu turor creaţii
lor u m ane trecu te şi viitoare». Inconştientul în prim a sa ipostază (freudiană)
capătă la Jung denum irea de inconştient personal, în tim p ce a doua ipostază,
m ult m ai gen eroasă, a inconştientului este num ită «inconştient colectiv»- Incon
ştientul colectiv are, prin natura sa, anum ite «dom inante» care îşi regăsesc ex
presia în anum ite reprezentări, în anum ite imagini, ce p ot diferi de la o epocă
la alta sau d e la o zona a lumii la alta, răm înînd însă simboluri ale mereu
aceloraşi tendinţe fundam entale inconştiente. Pe acestea Jung le num eşte «ar
hetipuri», fiind astfel în deplin con sen s cu istoria religiilor, p e d e o parte şi
stabilind, p e d e altă parte, o legătură cu biologicul, cu tiparele com portam en
5
tale (p a tte m of behaviour), cu pornirile instinctuale, în ultim ă instanţă. Pe lîn-
gă aceste d ou ă con cep te fundam ental noi, Ju n g ad u ce înnoiri şi altor noţiuni
psihologice. Libido-ul nu m ai are d e-a face d o a r cu atracţia sexuală, ci este
energie - sau disponibilitate - psihică in genere. C om p lexele nu sînt n eap ărat
«com p lexe de inferioritate», sem n e d e n esăn ătate psihică, ci d im p otrivă, su rse
d e energie, ad evărate «focare d e viaţă», cu m spu ne Jung însuşi undeva. Visele
sînt au tentice creaţii ale inconştientului, care, laolaltă cu fantazările, cu «visă
rile cu ochii deschişi», ne furnizează o binevenită p un te d e legătură cu con
ţinuturile inconştiente. C ăci în in terp retarea visului nu se p un e problem a: d e
ce am visat asta?, ci: ce ro st a av u t să visez asta? sau, altfel spus: ce a v ru t
inconştientul trim iţîndu-m i acest m esaj oniric?. în treb area p oate fi pusă în felul
acesta p en tru că psihicul inconştient, p rin fenom enul num it d e Ju n g «compen
sare», m ijloceşte o m ai p rofu n d ă şi m ai deplină ad ap tare a n oastră la lum e şi
a lumii la noi, decît a r p u tea-o face conştientul, in stru m en t al ad ecvării n oas
tre, hic et nune, la îm prejurările vieţii. Lista ideilor noi, d ar cu iz de vech e
înţelepciune, cu care contribuie Ju n g la form area im aginii om ului a r m ai p utea
fi în delu ng continuată. Fap t este că ideile acestea se ad resează în egală m ăsu ră
spiritului ştiinţific şi spiritului religios, om ului d e ştiinţă u m an ist şi celui din
sfera ştiinţelor naturii, artistului sau criticului d e artă şi, nu în ultim ul rînd,
om ului în genere, d eo arece im aginea p e ca re o oferă Jung om ului asu p ra lumii
şi asu p ra sa însuşi reuneşte cu ltu ra secolului X X şi a secolelor anterioare, sub
toate aspectele sale, iar o asem enea sinteză nu p oate fi d ecît salu tară p en tru
spiritul m o d e m atît d e fragm entat în specializări şi pentru sufletele n oastre
ciuntite d e această fragm entare.
P rim a p a rte a antologiei d e faţă este form ată d intr-o selecţie d e scrieri ale
lui Ju n g m enită să in trod u că cititorul în lu m ea ideilor şi con cep telor sale.
D ar m ai trebuie sp u s că Ju n g a d a t şi o tipologie psihologică. A d ou a p arte
a antologiei este d edicată prezen tării acestei tipologii.
De asem enea, Jung este au toru l m u ltor eseuri privind p rob lem atica psiho
logică a individului şi a societăţii. C îteva d in tre eseurile acestea sînt cup rin se
în a treia p arte a antologiei, şi anum e: eseuri privind psihologia diferitelor
vîrste, psihologia ed u caţei, căsătoriei şi - ţinînd seam a d e interesul de aici şi
de acu m - cele trei scrieri ale lui Jung d esp re psihologia totalitarism ului.
în fine, trebuie m en ţion at faptul că ideile şi con cep tele lui Jung au suferit,
de-a lungul celor ap roap e şase decenii ale carierei sale d e cercetător, substan
6
ţiale modificări. O im agine a form ei finale a teoriei lui, cu toate legăturile sale,
pe de o p arte cu m itologia, istoria religiilor, alchim ia, iar pe d e altă p arte cu
fizica şi biologia m o d ern ă se regăşeste în tr-o lu crare a sa m ai tîrzie şi totodată
m ai dificilă la lectu ră, care constituie p artea a p atra a antologiei d e faţă.
A ntologia d e faţă rep rezin tă rodul unei m unci care a d u rat, am p utea spu
ne, d e două ori p atru ani. Şi nu a r fi fost posibilă definitivarea acestei m unci
fără ajutorul m u ltora. M enţionăm aici ajutorul m oral şi spiritual al Oanei Vlad,
în anii cît a d urat trad u cerea, sprijinul Stancăi C ionca Scholz, a lui Bert Scholz
şi a d-lui dr. Tiberiu H olan la fondarea editurii ca re publică acu m antologia,
p recu m şi încurajările rep etate ven ite d in p artea Doinei M odola. De o im por
tanţă decisivă au fost discuţiile cu C onstan tin N oica p rivin d op era lui Jung şi
trad u cerea de faţă, p re cu m şi apecierile în cu rajatoare ven ite din p artea lui Va-
sile Dem. Z am firescu şi Gabriel Liiceanu, care au av u t bunăvoinţa să verifice
fragm ente m ai dificile d in trad u cere. U n ajutor p reţios a fost şi cel al M arianei
Koch şi al K ristinei L azăr d e la Institutul G oethe d in Bucureşti, prin ca re s-au
p u tu t obţine cele şap tesp rezece vo lu m e d e o p ere com p lete ale lui Cari G ustav
Jung. în ordine cron ologică, m en ţion ăm p e P ater T h om as Im oos, p rofesor de
istoria religiilor, m em bru fond ator al Clubului Jung şi p e dr. M ărie Louise von
Franz, elevă a lui Jung, pentru ajutorul d a t în lăm u rirea u nor aspecte ale teo
riei jungiene şi în obţinerea copyright-ului. C o p yright-u l nu a r fi p u tu t fi ob
ţinut fără sprijinul gen ero s al Idei A lexand rescu d e la Institutul G oethe din
Bucureşti şi a d-lui G eisenhyner d e la A gen ţia G eisenheyner § C ron e din Stutt-
gart. A du cem m u lţu m iri d-nei bibliotecare de la Institutului Jung din Kiis-
nacht, pentru b un ăvoinţa cu care n e-a p u s la dispoziţie bibliografie iconogra
fică legată d e viaţa şi o p era lui C ari G u stav Jung şi, d e asem enea, m em brilor
familiei Jung pentru ospitalitatea cu care n e-au p erm is să intrăm în atm osfera
unică a «turnului» con struit d e Cari G ustav Jung p e m alul lacului Zurich, la
Bollingen. In fine, d a to ră m m ulţum iri Taniei N u ţu , care, în decursul tu tu ror
acestor ani d e lucru, a dactilografiat şi a cules p e calcu lator cu răb d are şi p ro
fesionalism textele şi, nu în ultim ul rînd, lui Radu Ion, tipograful editurii noas
tre, fără p riceperea şi entuziasm ul căru ia în trep rind erea n oastră culturală nu
ar fi fost posibilă. Iar cele m ai m u lte m ulţum iri le d ato rez m am ei m ele, pentru
în ţelegerea si răb d area cu care a fost alături d e m in e în toţi aceşti ani.
dr. Suzana H olan
7
SUMAR
Psihologie analitică şi Weltanschauung ..................................... 11

Structura psihicului ......................................................................... 49
Consideraţii generale privind teoria complexelor ................... 79
Despre natura v iselo r..................................................................... 101
Eu-1, umbra, anima şi animus, şinele ....................................... 127
Eu-1..................................................................................... 129
Umbra ............................................................................... 136
Syzigia: anima şi a n im u s.............................................. 141
Şinele ................................................................................. 158
Indice ............................................................................................. 177

PSIHOLOGIE ANALITICĂ
ŞI
WELTANSCHAUUNG
C onferinţă ţinută la K arlsruhe în 1927. Tipărită - prelucrată •şi lărgită - în

Seelenprohlnnt’ der G egeitm irt, Raseher, Zurich, 1931. Reeditată în anii 1933,
1 9 3 9 ,1 9 4 6 ,1 9 5 0 şi 1969. Tradusă d upă Câmineltt- Werke, voi. VIII, & 689-741.
uvîntul german Weltanschauung nu prea poate fi tradus
C într-o alta limbă1, ceea ce denotă că el are şi un aspect
strict psihologic: nu se referă numai la o anumită concepţie
689
asupra lumii - aşa ceva s-ar putea traduce numaidecît -, ci şi

la un anumit mod de a privi lumea. Cuvîntul filozofie are, ce-i
drept, o conotaţie asemănătoare, dar exclusiv intelectuală, pe
cînd cuvîntul Weltanschauung se referă la toate felurile posibi
le de atitudine faţă de lume, inclusiv la atitudinea filozofică.
Există Weltanschauung-uri estetice, religioase, idealiste, realiste,
romantice, practice, pentru a enumera doar cîteva. In acest
sens, noţiunea de Weltanschauung are foarte multe aspecte co
mune cu noţiunea de «atitudine». Am putea chiar s-o definim
ca o atitudine conceptual formulată.
Dar ce înţelegem atunci prin atitudine? Atitudinea este o 690
noţiune a psihologiei care desemnează o anumită ordonare a

1 O trad u cere ap roxim ativă ar fi: viziune asupra lumii. L-am lăsat netradus în
textul d e faţă, considerîndu-1, spre a-1 putea supune flexiunii rom âneşti, su b
stantiv m asculin (n.t.)
73
PSIHOLOGIE ANALITICA ŞI WELTANSCHAUUNG
conţinuturilor psihice, orientată fie către un scop, fie de către o

aşa-numită supra-reprezentare. Dacă ar fi să comparăm conţi
nuturile noastre psihice cu o armată şi dacă am reprezenta di
feritele forme de atitudine prin anumite dispuneri ale trupelor
acestei armate, atunci ar trebui să ne imaginăm starea unui om
care este atent, de pildă, ca pe o concentrare de unităţi militare
stînd în stare de alertă şi avînd în jur detaşamente de recu
noaştere. De îndată ce puterea şi poziţia duşmanului sînt sufi-
. cient de bine cunoscute, situaţia se schimbă: armata se pune în
mişcare către un obiectiv bine determinat. Intr-un mod absolut
asemănător se schimbă şi atitudinea psihică. In timp ce în sta
rea de pură atenţie ideea este să percepi, ceea ce face ca activi
tatea de gîndire proprie, precum şi alte feluri de conţinuturi
subiective, să fie pe cît posibil reprimate, la trecerea într-o ati
tudine activă, apar în conştient conţinuturi subiective, constînd
din reprezentări ale scopului şi din imbolduri spre acţiune. Aşa
cum armata are un conducător şi un consiliu de generali, atitu
dinea psihică are o idee generală conducătoare, susţinută de şi
fundamentată pe experienţe, principii, afecte şi multe alte ma
teriale asemănătoare.
69i Adică, noi nu acţionăm pur şi simplu prin cîte o reacţie,
mai mult sau mai puţin izolată, !a o excitaţie dată. Dimpotrivă,
fiecare acţiune sau reacţiune a noastră are loc sub influenţa
unor precondiţionări psihice complicate. Folosind din nou ana
logia cu armata, am putea compara aceste precondiţionări cu
ceea ce se petrece la marele cartier general. Pentru soldatul de
rînd totul poate să arate ca şi cum te-ai retrage, pur şi simplu,
atunci cînd eşti atacat şi ai ataca, pur şi simplu, atunci cînd ai
văzut duşmanul. Conştientul nostru este întotdeauna tentat să
74
P S I H O L O G I E AN AL ITICĂ ŞI W EL TAN SCH AU UN G
joace rolul soldatului de rînd şi să creadă în simplitatea acţiu

nilor sale. In realitate însă, se va da o luptă într-un anumit loc
şi la un anumit moment, numai dacă s-a constituit în prealabil
un plan de acţiune, care l-a proiectat pe soldatul de rînd la lo
cul stabilit, cu zile întregi înainte. Acest plan de acţiune nu este
nici el, la rîndul lui, o simplă reacţie la rapoartele de recunoaş
tere, ci o iniţiativă creatoare a conducătorului, condiţionată de
acţiunile duşmanului, dar, probabil, şi de considerente nemili-
tare, complet necunoscute soldatului de rînd. Aceşti din urmă
factori sînt de o natură foarte complexă şi nu numai că
depăşesc cu mult înţelegerea soldatului, dar poate că nu-i sînt
prea clari nici conducătorului însuşi. Chiar şi conducătorului îi
sînt total necunoscuţi anumiţi factori, printre care propria sa
precondiţionare, cu predeterminările sale complicate. Iată deci
că, deşi manevrele armatei se află într-adevăr sub o comandă
unică şi unitară, această comandă este, de fapt, rezultatul con
lucrării unor factori neînchipuit de complicaţi.
Aşa are loc şi activitatea psihică: pe baza unor predetermi- m
nări la fel de complicate. Cu toată simplitatea imboldului, fie
care nuanţă a diferitelor sale aspecte - intensitatea şi direcţia
sa, felul în care se desfăşoară în timp şi în spaţiu, intenţionali
tatea sa şi toate celelalte - se întemeiază pe predeterminări şi
particularităţi psihice, adică tocmai pe acea atitudine generală
care, la rîndul ei, constă dintr-o constelaţie de conţinuturi a că
ror diversitate abia dacă poate fi întrezărită. Eu-1 este coman
dantul armatei; deliberările şi deciziile sale, motivele şi îndoie
lile sale, bănuielile şi previziunile sale - îi sînt consiliul de
generali, iar dependenţa sa de factori exteriori este dependenţa
conducătorului de influenţele aproape de nepătruns ale cartie-
75
PSIHOLOGIE ANALITICĂ ŞI W ELTANSCHAUUNG
rului general şi ale politicii care operează de undeva din um

bră.
693 Poate că nu vom exagera prea mult extinzînd comparaţia
noastră şi asupra relaţiei dintre om şi lume: eu-1 omului - şeful
unei mici armate, în luptă cu tot ceea ce o înconjoară, nu ara
reori un război pe două fronturi: în faţă lupta pentru existenţă,
iar în spate lupta contra propriei naturi instinctuale rebele.
Căci, chiar dacă nu sîntem pesimişti, ne resimţim existenţa mai
degrabă ca pe o luptă continuă. Starea de pace rămîne un dezi
derat; să închei pace cu lumea şi cu tine însuţi - este o remar
cabilă reuşită. Starea de război, mai mult sau mai puţin croni
că, ne obligă să avem o atitudine foarte atent alcătuită. Un om
ajuns la perfecţiune, dacă îşi pierde pacea sufletească de multă
vreme obţinută, va fi nevoit să-şi revizuiască şi mai atent atitu
dinea, spre a-şi recăpăta, fie şi pentru scurt timp, starea de
pace. îi este mult mai uşor sufletului să fie într-o stare dinami
că de suişuri şi coborîşuri ale întîmplărilor, decît să trăiască
într-o stare îndelungată de echilibru, deoarece într-o astfel de
stare - oricît de minunată, de înălţătoare şi de desăvîrşită ar fi
- pluteşte mereu ameninţarea înglodării într-o insuportabilă şi
plicticoasă stagnare. Nu vom greşi, aşadar, presupunînd că o
stare de pace sufletească, adică o stare de seninătate, lipsită de
conflicte, echilibrată şi înţeleaptă - dacă mai este şi durabilă -
se întemeiază întotdeauna pe o atitudine deosebit de evoluată.
694 Vă miraţi, probabil, că am început prin a vorbi de atitudi
ne şi nu de Weltanschauung. Vorbind despre noţiunea de ati
tudine am evitat să pun o problemă: este oare Weltanschau-
ung-ul conştient sau inconştient? Căci un om poate fi propriul
său conducător şi poate rezista cu succes în lupta lui pentru
16
P S I H O L O G I E AN AL ITICĂ ŞI W EL TANSCHAU UNG
existenţă, atît în exterior cît şi în interior şi poate obţine chiar o

pace relativ sigură, fără să posede un Weltanschauung con
ştient. Dar el nu poate face toate acestea fără o atitudine. Des
pre un Weltanschauung nu putem însă vorbi decît atunci cînd
omul a făcut măcar o primă încercare serioasă de a-şi formula
conceptual sau intuitiv propria sa atitudine, adică de a-şi lă
muri lui însuşi de ce şi pentru ce acţionează cum acţionează şi
trăieşte cum trăieşte.
Dar ce rost are un Weltanschauung - mă veţi întreba - de m
vreme ce se poate trăi la fel de bine şi fără el? Şi tot aşa m-aţi
putea întreba: ce rost are conştienţa, de vreme ce se poate trăi
la fel de bine şi fără ea? Căci ce este, în definitiv, un Weltan
schauung? Este, pur şi simplu, o conştienţă lărgită şi aprofun
dată! Iar motivul pentru care există conştienţă şi pentru care
aceasta tinde să-şi lărgească şi să-şi adîncească sfera este unul
foarte simplu: fiiră conştienţă se trăieşte mai puţin bine. De
bună seamă că tocmai din acest motiv a făcut Mama Natură să
apară pe lume, alături de multe alte minunăţii, şi această ului
toare creaţie: conştienţa. Primitivul, aproape inconştient, poate
şi el să se adapteze şi să se controleze, dar numai în lumea sa
primitivă. în afara ei, cade pradă multor pericole pe care noi,
aflaţi la o treaptă mai înaltă a conştienţei, le evităm cu cea mai
mare uşurinţă. Este evident că o conştiinţă2 evoluată este expu
să unor pericole pe care primitivul nici nu le-a visat măcar, dar
2 A m făcut distincţie în trad u cere, între conştient, ca p arte a psihicului diferită

de inconştient şi conştiinţă în sens filozofic sau în sens curent (de pildă în
«conştiinţă m odernă» etc.). Pe de altă p arte am folosit conştienţă pentru starea
de a fi conştient a subiectului sau obiectului (în germ ană Bewufitheit, şi nu Re-
wufitsein) (n.t.)
77
P S I H O L O G I E A N A L I T I C Ă ŞI W E L T A N S C H A U U N G
e de necontestat că omul conştient şi nu cel inconştient a pus

stăpînire pe tot pămîntul. Dacă, într-o ultimă şi supraumană
instanţă, acest lucru va fi spre binele sau spre răul lumii - nu
e de competenţa noastră să hotărîm aici.
696 Pe o treaptă mai înaltă a conştienţei poate să apară şi un
Weltanschauung. Orice sporire a experienţei sau a cunoaşterii
constituie un pas înainte în formarea unui Weltanschauung. Şi,
odată cu imaginea ce şi-o face omul cugetător despre lume, se schim
bă şi el însuşi. Omul al cărui Soare se învîrteşte încă în jurul Pă-
mîntului este alt om decît cel al cărui Pămînt este supus forţei
de atracţie a Soarelui. Nu degeaba ideea de nemărginire a lui
Giordano Bruno reprezintă unul din cele mai importante
puncte de plecare ale conştiinţei modeme. Omul al cărui cos
mos atîmă în empiric este alt fel de om decît cel al cărui spirit
este luminat de viziunea lui Kepler. Cel pentru care ar mai pu
tea fi problematic rezultatul lui doi ori doi este cu totul altfel
decît cel pentru care nimic nu este mai neîndoielnic pe lume
decît adevărurile a priori ale matematicii. Cu alte cuvinte, nu
este indiferent dacă avem sau nu un Weltanschauung şi ce fel
de Weltanschauung avem, deoarece nu ne formăm pur şi sim
plu o imagine a lumii, ci această imagine, repercutîndu-se asu
pra noastră, ne formează şi pe noi.
697 Concepţia pe care ne-o facem despre lume este imaginea a
ceea ce numim noi lume. Şi această imagine este cea după ale
cărei caracteristici ne orientăm adaptarea. După cum spuneam,
toate acestea nu au loc conştient. Soldatul simplu din tranşee
nu are nici o viziune asupra activităţii consiliului de generali.
Fireşte, noi sîntem şi consiliu de generali, şi comandant de ar
mată, în acelaşi timp. Dar avem aproape întotdeauna nevoie de
18
P S I H O L O G I E AN AL IT IC Ă ŞI W EL TAN SCH AU UN G
o hotărîre de-a dreptul eroică pentru a ne rupe conştientul de

la ocupaţiile sale obişnuite, poate stringente, spre a-1 îndrepta
spre problemele mai generale ale atitudinii. Dacă nu o facem
însă, rămînem inconştienţi de atitudinea noastră şi nu vom
avea, deci, un Weltanschauung, ci doar o atitudine inconştien
tă. Iar dacă nici măcar nu ne dăm seama de acest lucru, atunci
motivaţiile şi intenţiile care ne determină ne rămîn necunoscute
şi, ca atare, toate ni se par foarte simple, toate par să ni se în-
tîmple doar aşa, ca de la sine. în realitate însă, în culise se des
făşoară procese complicate, avînd cauze şi scopuri a căror sub
tilitate nu lasă nimic de dorit. Există mulţi oameni de ştiinţă
care evită să aibă un Weltanschauung pentru că acest lucru nu
ar fi, chipurile, ştiinţific. Dar, în mod evident, lor nu prea le
este clar la ce le-ar folosi un Weltanschauung. Adevărul este că
ei îşi lasă intenţionat ideile conducătoare în obscuritate, adică,
cu alte cuvinte, se menţin singuri pe o treaptă mai joasă, mai
primitivă a conştienţei decît cea care ar corespunde capacităţii
lor de conştientizare. Spiritul critic sau scepticismul nu trebuie
considerate neapărat expresii ale inteligenţei, ci mai curînd ale
contrariului ei, atunci cînd scepticismul este proferat spre a es
camota lipsa unui Weltanschauung. Şi nu arareori lipseşte mai
degrabă curajul moral decît inteligenţa. Pentru că un om nu
poate să vadă lumea fără să se vadă pe sine însuşi şi aşa cum
vede lumea, aşa se va vedea şi pe sine însuşi, iar asta presupu
ne din partea lui nu tocmai puţin curaj. Iată de ce sînt lipsiţi
aceşti oameni - în mod fatal - de un Weltanschauung.
Să ai un Weltanschauung înseamnă să-ţi formezi o imagine
a lumii şi a ta însuţi, să ştii ce este lumea şi cine eşti tu. In
sensul strict al cuvîntului, asta ar însemna însă mult prea mult.
19
PS IH O LO G IE AN ALITICĂ ŞI W E L TA N SC H A U U N G
Nimeni nu poate şti ce este lumea şi cu atît mai puţin cine este
el însuşi. Dar, cum grano salis, ar însemna să ajungi la o cît
mai bună cunoaştere a acestor lucruri. O bună cunoaştere presu
pune să ştii, presupune să excluzi bănuielile neîntemeiate, să
excluzi afirmaţiile arbitrare şi opiniile autoritare. O bună cu
noaştere înseamnă să cauţi ipoteza bine întemeiată, fără să uiţi
însă că tot ceea ce ştii este mărginit şi supus erorii.
699 Dacă imaginea pe care ne-o formăm despre lume nu s-ar
repercuta asupra noastră înşine, atunci ne-am putea mulţumi
cu orice frumoasă ficţiune, cu vreo imagine care să ne încînte
într-un fel sau altul. Dar amăgirea de sine se întoarce împotri
va noastră, făcîndu-ne nerealişti, neajutoraţi şi nevolnici. în
timp ce ne războim cu o falsă imagine a lumii, forţa implacabi
lă a realităţii ne doboară. Şi abia în felul acesta pricepem, din
proprie experienţă, cît de important, cît de esenţial este să
avem un Weltanschauung bine întemeiat şi atent alcătuit.
700 Weltanschauung-ul este o ipoteză şi nu un articol de cre
dinţă. Lumea îşi schimbă faţa - «tempora mutantur et nos in
illis»3 - şi, deoarece nu putem cunoaşte lumea decît ca o ima
gine psihică în noi, nu ne va fi întotdeauna uşor să discernem,
atunci cînd imaginea se schimbă, dacă lumea s-a schimbat, ori
noi ne-am schimbat, ori şi una şi alta. Imaginea pe care o avem
despre lume se poate schimba oricînd. Orice nouă descoperire,
orice nou gînd poate să dea întregii lumi o nouă faţă şi trebuie
să ţinem seama de acest lucru, căci dacă nu o facem, ne pome
nim trăind într-o lume vetustă, reminiscenţă a unor trepte mai
joase ale conştienţei. Toţi ne secătuim odată şi odată, dar e în
3 «vrem urile se schim bă şi noi od ată cu ele» (în latină în text, n.t.)
20
interesul menţinerii vitalităţii noastre să amînăm cît mai mult

acest moment şi nu vom reuşi să o facem decît neîngăduind
nici un moment imaginii noastre despre lume să încremenească .
şi întrebîndu-ne neîncetat, la fiecare nou gînd, dacă acesta
adaugă ceva imaginii ce o avem despre lume sau nu.
Mă voi ocupa în cele ce urmează de problema relaţiei din- roi
tre psihologia analitică şi Weltanschauung şi o voi face tocmai
din perspectiva celor spuse mai înainte, adică din perspectiva
întrebării: adaugă oare ceva cunoştinţele psihologiei analitice
Weltanschauung-ului nostru sau nu? Pentru a trata cu folos
această chestiune, va trebui să dăm socoteală mai întîi de
esenţa psihologiei analitice. Numesc analitică o anumită orienta
re din psihologie, care se ocupă în principal cu aşa-numitele fe
nomene psihice complexe, spre deosebire de psihologia fiziolo
gică sau experimentală, care se străduieşte să descompună
fenomenele complexe, pe cît se poate, în elementele lor. Denu
mirea de «analitică» provine din faptul că această direcţie a
psihologiei s-a dezvoltat iniţial din «psihanaliza» freudiană.
Freud a identificat psihanaliza cu teoriile sale asupra sexualităţii
şi refulărilor, fixînd-o astfel doctrinar. De aceea evit expresia de
«psihanaliză», atunci cînd discut chestiuni de altă natură decît
cele pur tehnice.
In ce priveşte psihanaliza freudiană, trebuie spus că ea 702
constă în primul rînd dintr-o tehnică ce permite să readucem
în conştient conţinuturile aşa-zis refulate, devenite inconştiente.
Această tehnică este o metodă terapeutică destinată tratamentu
lui şi vindecării nevrozelor. în lumina acestei metode, s-ar pă
rea că nevrozele se produc din pricină că, datorită unui fel de
resentiment moral întemeiat pe influenţe educaţionale, amintiri-
21
PS I H O L O G I E ANALITICĂ ŞI W E L T A N S C H A U U N G
le sau tendinţele supărătoare - aşa-zisele conţinuturi incompa

tibile - sînt refulate din conştient, devenind inconştiente. Astfel
privită, activitatea inconştientă, aşa-numitul inconştient, apare
ca fiind în principal un receptacol al tuturor conţinuturilor ino
portune pentru conştient, precum şi al tuturor impresiilor uita
te. Dar, pe de altă parte, nu putem respinge nici ideea că aces
te conţinuturi incompatibile, şi tocmai ele, provin din
imbolduri ale inconştientului, ceea ce înseamnă, aşadar, că in
conştientul nu este doar păstrătorul, ci tocmai obîrşia acestor
lucruri, de care conştientul ar vrea să scape. Şi mai avem de
făcut aici încă un pas: trebuie să spunem că inconştientul pro
duce chiar conţinuturi fundamental noi, că el are un rol creator.
Tot ceea ce a creat vreodată spiritul uman provine din conţinu
turi care au fost, în ultimă instanţă, germeni inconştienţi. în
timp ce Freud a pus un accent deosebit pe primul aspect al lu
crurilor, eu l-am pus în evidenţă pe cel de-al doilea, fără să-l
tăgăduiesc însă pe cel dintîi. Deşi nu este neesenţial faptul că
omul ocoleşte şi, pe cît posibil, caută să evite tot ceea ce îi este
neplăcut şi uită, de aceea, bucuros, ceea ce nu-i convine, totuşi
mie mi se pare mult mai important de stabilit în ce anume
constă activitatea pozitivă a inconştientului. Privit în acest fel,
inconştientul se dovedeşte a f i ansamblul tuturor conţinuturilor psi
hice aflate in stătu nascendi. Această funcţie de netăgăduit a in
conştientului poate fi cel mult perturbată de către refulările
provenite din conştient, perturbarea aceasta a activităţii natura
le a inconştientului fiind, de bună seamă, cauza esenţială a aşa-
numitelor îmbolnăviri psihogene. Inconştientul poate fi cel mai
bine înţeles dacă îl concepem ca pe un organ natural cu o
energie productivă specifică. Atunci cînd, ca urmare a refulări-
22
P S I H O L O G I E ANALITICĂ. Şl W E L T A N S C H A U U N G
lor, producţiile sale nu sînt primite de conştient, are loc un fel

de «curgere îndărăt», o inhibare nenaturală a unei funcţii care
şi-ar fi avut altfel rostul ei: exact ca atunci cînd fierea, acest
produs natural al funcţiei ficatului, este împiedicată să se des
carce în intestin. în urma refulărilor, au loc descărcări psihice
false. Aşa cum fierea trece în sînge, conţinutul refulat iradiază
în alte domenii psihice şi fiziologice. în isterie, vor suferi tulbu
rări în special funcţiile fiziologice; în alte nevroze - ca fobiile,
obsesiile sau nevrozele compulsionale -, vor suferi tulburări
mai ales funcţiile psihice, inclusiv visele. în disfuncţiile somati
ce din cazul isteriilor şi în disfuncţiile psihice din cazul nevro
zelor, pot fi detectate efectele unor conţinuturi refulate şi ace
laşi lucru se întîmplă şi în cazul viselor. Visul este, în sine, o
funcţie normală care poate fi cel mult tulburată, ca orice altă
funcţie, prin înfrînări. Teoria freudiană a viselor ia în conside
raţie şi, în consecinţă, interpretează visele exclusiv din această
ultimă perspectivă, adică de parcă ele nu ar fi nimic altceva
decît simptome de boală. După cum se ştie, psihanaliza tratea
ză în mod similar şi alte zone ale spiritului, cum ar fi de pildă
operele de artă - în cazul cărora însă, iese în mod penibil la
iveală faptul că nu este vorba nicidecum de simptome, ci de
autentice creaţii. Iar o creaţie nu poate fi înţeleasă decît prin ea
însăşi. Cînd este concepută totuşi ca o rătăcire patologică şi ex
plicată exact la fel ca o nevroză, din această încercare de inter
pretare nu poate să rezulte decît o jalnică ciudăţenie.
Acelaşi lucru este valabil şi în cazul visului. El este o crea- 703
ţie specifică a inconştientului, care poate fi doar denaturată sau

distorsionată prin refulări. De aceea, poţi da greş complet în
analiza visului interpretîndu-1 exclusiv ca simptom al refulării.
23
P SIH O L O G IE AN ALITIC Ă ŞI W EL TA N SCH A U U N G
704 Dar să ne limităm pentru moment la rezultatele psihanali

zei lui Freud. în teoria acestuia, omul apare ca o fiinţă pur in
stinctuală care, în anumite privinţe, se loveşte de limitele legi
lor, de preceptele morale sau de propriile sale judecăţi şi este
obligat, în consecinţă, să-şi refuleze anumite imbolduri, total
sau parţial. Scopul metodei lui Freud este să aducă în conştient
aceste conţinuturi pulsionale şi să le ridice refularea prin corec
tare conştientă. Primejdia eliberării lor este contracarată prin lă
murirea faptului că ele nu ar fi nimic altceva decît nişte fante
zii provocate de dorinţe infantile, care pot fi uşor reprimate
raţional. Se mai admite şi că ele ar putea fi - aşa cum se spune
în termeni de specialitate - «sublimate», înţelegîndu-se prin
asta un fel de remodelare a lor spre o formă adecvată de adap
tare. Dar dacă cineva îşi închipuie că aşa ceva se poate face la
comandă, se înşeală amarnic. Numai o stringentă nevoie poate
inhiba efectiv un instinct natural. Dacă o astfel de nevoie sau
implacabilă necesitate nu există, «sublimarea» nu este decît o
autoamăgire, adică, în fond, o nouă refulare, de data aceasta
ceva mai subtilă.
705 Se află oare în această teorie şi în acest mod de a înţelege
omul ceva care să poată contribui la progresul Weltanschau-
ung-ului nostru? Nu prea cred. Ideea conducătoare ce se des
prinde din psihologia interpretativă derivată din psihanaliza lui
Freud este bine cunoscutul materialism raţionalist al sfîrşitului
de secol XIX. Din acesta nu se mai poate desprinde vreo nouă
imagine a lumii şi, ca urmare, nici vreo altă atitudine a omului
faţă de lume. Dar nu trebuie să uităm că atitudinea nu poate fi
influenţată decît în cazuri foarte rare de teorii. Mult mai efi
cientă este calea simţămintelor. Or, nu îmi imaginez cum ar
24
PS I H O L O G I E ANALITIC Ă ŞI W ELTANSCH AU UN G
putea să ne atingă simţămintele o argumentaţie teoretică seacă.

Aş putea să vă prezint o statistică foarte amănunţită privind si
tuaţia din închisori şi nu aş face decît să vă adorm. Dar dacă
v-aş duce să vedeţi o casă de corecţie sau o casă de nebuni, vă
asigur că nu aţi mai adormi. Aţi fi profund impresionaţi. Oare
vreo învăţătură l-a făcut pe Buddha? Nu. Priveliştea bătrîneţii,
a bolii şi a morţii i-au pîrjolit lui sufletul.
Aşa încît, concepţiile în parte unilaterale, în parte greşite 706
ale psihanalizei freudiene nu ne spun propriu-zis nimic. Dar

dacă aruncăm o privire în psihanaliza cazurilor reale de nevro
ză şi vedem cu ochii noştri ce devastări produc aşa-numitele
refulări şi ce distrugeri rezultă din desconsiderarea unor proce
se instinctuale elementare, rămînem cu o impresie - puţin spus
- de neşters. Nu există vreo formă de tragedie umană pe care
să nu o poată provoca lupta aceasta a eu-lui împotriva incon
ştientului. Cel care nu a văzut niciodată grozăviile unei case de
corecţie, ale unei case de nebuni sau ale unui spital, îşi va
îmbogăţi considerabil Weltanschauung-ul prin impresia pe care
i-o vor face aceste lucruri. Şi la fel va păţi şi dacă va avea pri
lejul să zărească abisul de suferinţă umană ce se deschide în
spatele unei nevroze. Cîţi nu am auzit exclamînd: «Dar este
cumplit! Cine şi-ar fi închipuit?!» ş.a.m.d. Este realmente de ne
tăgăduit că dacă încerci să cercetezi cu toată conştiinciozitatea
şi temeinicia necesară structura unei nevroze, rămîi teribil de
impresionat de forţa cu care acţionează inconştientul. Să arăţi
cuiva mahalalele Londrei este, desigur, un merit şi cel care le
va fi văzut, va fi văzut mai multe decît cel care nu a făcut-o.
Dar asta nu e decît primul pas - căci întrebarea: şi ce e de fă
cut? mai cere, încă, un răspuns.
25
PSIH OLO GIE ANALITICĂ ŞI W ELTANSCHAUUNG
707 Psihanaliza a ridicat vălul de pe fapte necunoscute multora

încercînd chiar să le dea soluţii. Dar cu ce atitudine? Are ea o
atitudine nouă sau, cu alte cuvinte, a valorificat ea teribilele
impresii de care a avut parte? A schimbat imaginea lumii,
adăugind totodată ceva nou Weltanschauung-ului nostru?
Weltanschauung-ul psihanalizei este un materialism raţionalist,
o viziune a lumii proprie unei ştiinţe a naturii esenţialmente
practice - pe care o găsim nesatisfăcătoare. Cînd deducem o
poezie de Goethe din complexul lui matern, cînd vrem să-l ex
plicăm pe Napoleon ca pe un caz de insatisfacţie masculină
sau pe Francisc prin refulările lui sexuale, rămînem profund
nemulţumiţi. Explicaţia este nesatisfăcătoare, nu dă seama de
adevărata însemnătate a lucrurilor. Cum rămîne cu splendoa
rea, cu grandoarea, cu sfinţenia? Acestea sînt realităţi dintre
cele mai vii, fără de care viaţa umană ar fi peste măsură de
stupidă. Şi cum rămîne cu răspunsul ce-1 cer inimaginabilele
suferinţe şi conflicte umane? Ar trebui totuşi ca în acest răs
puns să răsune ceva care să fie cît de cît pe măsura suferinţei.
Dar raţionalismului îi este atît de scumpă atitudinea pur raţio
nală încît e în stare să rămînă lipsit de înţelegere chiar şi în
faţa suferinţei. O dă la o parte, tratînd-o drept irelevantă, drept
un fel de mult zgomot pentru nimic. Există, ce-i drept, multe
cazuri de genul acesta, dar nu toate sînt aşa.
708 Eroarea constă, precum spuneam, în faptul că aşa-numita
psihanaliză are o concepţie ştiinţifică, ce-i drept, dar pur raţio-
nalistă în ce priveşte inconştientul. Cînd se vorbeşte de pulsi-
uni, se presupune că e vorba de ceva bine cunoscut. în realita
te se vorbeşte însă de ceva necunoscut. în realitate, ştim doar
că din sferele întunecate ale psihicului ne parvin impulsuri ce
26
PSIH OLO GIE ANALITICĂ ŞI WELTANSCHAUUNG
trebuie preluate cumva în conştient pentru ca celelalte funcţii

să fie ferite de eventuale perurbări pustiitoare. Este absolut im
posibil de spus, fără alte investigaţii, de ce natură sînt aceste
impulsuri - dacă ele se întemeiază pe sexualitate, pe sete de
putere sau pe vreun alt fel de imbolduri. Ele sînt, pur şi sim
plu, cu două sau chiar cu mai multe înţelesuri, aşa cum este
inconştientul însuşi.
Am explicat deja adineauri că inconştientul este, într-ade- 709
văr, un rezervor al tuturor lucrurilor deja uitate, deja trecute

sau refulate, dar este totodată şi acea sferă în care au loc toate
procesele subliminale - cum ar fi, de pildă, percepţiile prea sla
be pentru a deveni conştiente - şi mai este, în fine, şi solul
germinativ al întregului nostru viitor psihic. Aşa cum ştim că
cineva poate să-şi refuleze o dorinţă incomodă, obligînd ener
gia acesteia la imixtiuni în alte funcţii, ştim şi că cineva poate
fi incapabil să conştientizeze o idee nouă, foarte străină lui,
energia acesteia transferîndu-se, în consecinţă, altor funcţii, pe
care le va perturba. Am văzut multe cazuri în care nişte fante
zii sexuale anormale au dispărut brusc şi definitiv în momentul
în care s-a conştientizat un gînd sau un alt fel de conţinut psi
hic nou, ori cazuri în care o migrenă a trecut în clipa cînd a
prins contur în conştient o poezie neştiută. Aşa cum sexualitatea
îşi poate găsi o exprimare improprie în fantezii, şi fanteziile creatoare
se pot exprima impropriu în sexualitate. Voltaire spunea odată:
«en etymologie n'importe quoi peut designer n'importe quoi»4
- trebuie să spunem acelaşi lucru despre inconştient. In orice
caz, nu ştim niciodată dinainte ce - ce anume este. In legătură
4 în etim ologie orice p oate d esem na orice (în franceză în text, n.t.)
27
cu inconştientul nu ne este dată decît o cunoaştere post factum

şi, mai mult, este chiar a priori imposibil să ştim ceva despre
starea lucrurilor din inconştient. Orice raţionament în ce-1 pri
veşte este un nedisimulat «ca şi cum».
710 în această situaţie, inconştientul ne apare ca un mare X,
din care provin, ca unice fapte neîndoielnice, manifestările lui
clar vizibile. O privire asupra religiilor din istoria lumii ne ara
tă cîtă importanţă istorică au aceste efecte. O privire asupra su
ferinţelor contemporanilor noştri ne arată acelaşi lucru. Doar că
noi ne exprimăm puţin diferit: acum 500 de ani se spunea «e
posedată de diavol», acum se spune: are o criză de isterie; pe
vremuri se chema că eşti deochiat, astăzi se zice că ai o nevro
ză gastrică. Faptele sînt neschimbate, doar că explicaţiile de pe
vremuri erau, psihologic vorbind, ceva mai exacte. Acum avem
pentru simptome denumiri raţionale care sînt, de fapt, lipsite
de orice conţinut. Căci dacă spun că cineva e posedat de un
spirit rău, exprim faptul că posedatul nu este propriu-zis şi în
mod legitim bolnav, ci că suferă de o influenţă spirituală invi
zibilă pe care nu o poate stăpîni cu nici un chip. Acest ceva in
vizibil este un complex autonom, un conţinut inconştient scăpat
de sub controlul voinţei conştiente. Analizînd psihologia unei
nevroze, descoperim întotdeauna un aşa-numit complex, care
nu se comportă ca un conţinut al conştientului, adică nu apare
şi nu dispare la comanda noastră, ci îşi urmează propriile sale
legi, fiind, cu alte cuvinte, independent, autonom - cum se spu
ne în limbaj de specialitate. Se comportă ca un duh rătăcitor pe
care nu poţi pune mîna. Iar atunci cînd - ţelul analizei fiind
atins - îţi conştientizezi complexul, poţi spune, chipurile, cu
uşurare «deci asta a fost ceea ce mă supăra!» şi s-ar părea că ai
28
P S I H O L O G I E AN AL IT IC Ă ŞI WEL TA N SC HAU UNG
cîştigat ceva în felul acesta, deoarece simptomele dispar; com

plexul este - cum se spune - rezolvat. Putem exclama cu
Goethe: «doar ne-am iluminat!». Dar trebuie să şi continuăm cu
Goethe: «Dar uite: la Tegel sînt stafii!»5. Abia acum se dezvă
luie adevărata faţă a lucrurilor, căci abia acum ne dăm seama
că acest complex nu ar fi putut lua naştere nicidecum dacă na
tura noastră nu i-ar fi împrumutat o misterioasă forţă pulsiona-
lă. Voi lămuri printr-un scurt exemplu ce anume înţeleg prin
toate acestea:
Un pacient suferă de simptome gastrice de natură nervoa- ni
să, are contracţii dureroase, de tipul celor provocate de foame.
Analiza scoate la iveală un dor infantil de mamă, un aşa-numit
complex matern. Cu acest nou mod de a le înţelege, simptome
le dispar, rămînînd însă dorul care nu se lasă deloc potolit prin
constatarea că nu ar fi nimic altceva la mijloc decît un complex
matern infantil. Ceea ce a fost mai înainte o foame cvazi-fizică
şi o durere fizică, devine acum o foame a sufletului şi o durere
sufletească. Ţi-e dor de ceva şi ştii că te amăgeşti doar crezînd
că de mamă e vorba. Fapt este că dorul, de neostoit pentru
moment, continuă să existe, iar rezolvarea acestei probleme ri
dică dificultăţi mult mai mari decît reducerea nevrozei la com
plexul matern. Dorul este o chemare statornică, un gol activ,
chinuitor, care poate fi doar uitat din cînd în rînd, dar nicioda
tă înfrînt prin puterea voinţei. El reapare mereu. Nici nu prea
ştii de unde vine şi nici nu ştii măcar de ce anume ţi-e dor.
Poţi face o mulţime de presupuneri, desigur, dar singurul lu-
5 Faust 1. Teii, W alpungisnacht, Proktophanlasm ist. (Pentru versiunea rom ână

şi com entariul ei, vezi traducerea lui Şt. A ug. Doinaş, n.t.)
29
cru cert care se poate spune este că, dincolo de complexul ma
tern, există ceva inconştient care cheamă, ceva care, indepen
dent de conştientul tău şi indiferent la critica ta, îşi face auzită
vocea mereu. Acest ceva este ceea ce numesc complex auto
nom. Din această sursă provine forţa pulsională care întreţine
iniţial nevoia infantilă de mamă, provocînd apoi nevroza: căci
conştientul adult a fost nevoit să refuze şi să refuleze o aseme
nea nevoie infantilă, ca fiindu-i incompatibilă.
712 Toate complexele infantile se reduc, în ultimă instanţă, la
conţinuturi autonome ale inconştientului. Spiritul primitiv, resim
ţind aceste conţinuturi ca fiindu-i străine şi de neînţeles, le-a
personificat, le-a numit duhuri, demoni sau zei şi a încercat să
le dea satisfacţie prin rituri sacre sau magice. Inţelegînd bine
că o asemenea foame sau sete nu poate fi potolită nici prin
mîncare, nici prin băutură, nici prin întoarcerea la sînul ma
tern, spiritul primitiv şi-a făurit chipuri de fiinţe invizibile, ge
loase, pretenţioase, mult mai influente, mai puternice şi mai
periculoase decît oamenii, duhuri aparţinînd unei lumi invizibi
le, dar atît de întrepătrunse totuşi cu vizibilul încît sălăşluiesc
pînă şi în oalele cu mîncare. La primitivi, bolile sînt cauzate de
duhuri şi vrăjitorii. La ei, conţinuturile autonome se proiectea
ză în întruchipări supranaturale. Lumea noastră, în schimb, s-a
eliberat de demoni - pînă la un însemnat rest. Dar conţinuturi-
A
le autonome şi pretenţiile pe care le ridică ele au rămas. In re
ligii, ele îşi mai puteau găsi, măcar parţial, o expresie, dar pe
măsură ce religiile se raţionalizează şi se diluează - evoluţie
aproape inevitabilă -, căile pe care reuşesc totuşi să ne parvină
aceste conţinuturi ale inconştientuliţi devin tot mai întortochea
te şi mai ascunse. Una din căile cele mai obişnuite este nevroza
30
- ultimul lucru, de bună seamă, la care ne-am fi gîndit. Ne în

chipuim, de regulă, că nevroza este ceva minor, o «quantite ne-
gligeable» medicală. Dar nu avem dreptate deloc, după cum
am văzut. Căci în nevroze se ascund acele puternice influenţe
psihice care fundamentează atitudinea noastră spirituală şi
principalele ei idei conducătoare. Materialismul raţionalist,
această aparent ireproşabilă ţinută spirituală, este o reacţie psi
hologică împotriva misticismului. Acesta este duşmanul ascuns
împotriva căruia luptă. Dar materialismul şi misticismul nu
sînt nimic altceva decît o pereche de contrarii psihologice,
exact ca ateismul şi teismul. Doi fraţi învrăjbiţi, două metode
diferite care încearcă s-o scoată la capăt cumva cu influenţele
inconştiente dominatoare, una prin tăgăduirea lor, iar cealaltă
prin recunoaşterea lor.
De aceea, dacă ar fi să indic contribuţia esenţială pe care na
ar putea s-o aducă psihologia analitică Weltanschauung-ului
nostru, aş spune că aceasta constă în recunoaşterea faptului că
există conţinuturi inconştiente, care ridică pretenţii de nerefuzat
sau exercită influenţe de necontestat, cu care conştientul tre
buie, nolens volens, să se lămurească.
Lămuririle mele de pînă acum ar putea fi considerate, pe m
bună dreptate, nesatisfăcătoare, dacă aş lăsa acel ceva pe care
l-am numit conţinut autonom, în această formă nedefinită şi nu
aş încerca să descriu măcar cele relevate empiric de psihologia
noastră în privinţa acestor conţinuturi.
Dacă, aşa cum presupune psihanaliza, un răspuns definitiv ns
şi satisfăcător ar putea fi dat spunînd, de pildă, că dorul este
provocat de dependenţa infantilă iniţială de mamă, atunci des
coperirea acestui fapt ar trebui să ducă la rezolvarea cazului.
31
P S I H O L O G I E A N A L I T I C A ŞI W E L T A N S C H A U U N G
Există dependenţe infantile care dispar realmente atunci cînd

sînt analizate temeinic. Dar acest fapt nu trebuie să ne facă să
credem că în toate cazurile ar fi aşa. In toate cazurile rămîne
ceva nelămurit, uneori atît de puţin încît cazul pare practic re
zolvat, alteori însă suficient de mult pentru ca nici pacientul,
nici medicul să nu fie mulţumiţi de rezultatul obţinut şi ade
seori chiar atît de mult încît ai simţămîntul că nu s-a schimbat
practic nimic. Şi, mai mult, am avut nenumăraţi pacienţi care
erau pînă în cele mai mici amănunte conştienţi de complexul
lor, fără ca această înţelegere să le fie, în vreun mod esenţial,
de folos.
716 O explicaţie cauzală poate fi relativ mulţumitoare din
punct de vedere ştiinţific, dar, din punct de vedere psihologic,
ea are ceva nesatisfăcător în sine, întrucît nu ne spune nimic
despre rostul forţei pulsionale subterane - despre semnificaţia
dorului, de pildă - şi nici nu ne învaţă ce ar fi de făcut. Nu e
suficient să ştim că o epidemie de tifos a izbucnit din cauza
apei de băut infestate pentru ca infestarea izvoarelor să fie în
lăturată. De aceea, un răspuns mulţumitor nu se va putea da
decît dacă se va şti ce este şi ce rol are acel ceva care menţine
vie, pînă la vîrsta adultă, dependenţa infantilă.
717 Dacă psihicul omului s-ar naşte ca o tabula rasa perfectă,
nu s-ar mai pune toate problemele acestea, pentru că atunci nu
ar mai exista nimic în psihic, care să nu fi fost dobîndit sau
implantat în el. Dar, în sufletul omenesc individual, există tot
felul de lucruri care nu au fost niciodată dobîndite, deoarece
psihicul unui om nu se naşte nicidecum ca o tabula rasa, după
cum nici creierul lui nu este ceva complet nou şi unic în felul
său. Omului îi este dat din naştere un creier rezultat dintr-o
32
P S I H O L O G I E AN AL ITICĂ ŞI W EL TAN SC H AU UN G
nesfîrşită evoluţie de-a lungul liniei ancestrale. Acest creier se

reface, complet diferenţiat şi desăvîrşit, în fiecare embrion în
parte şi reproduce fără greş, cînd intră în funcţiune, acele re
zultate care au fost deja de nenumărate ori produse din moşi-
strămoşi. întreaga anatomie a omului este un sistem moştenit,
identic cu constituţia sa ancestrală, care funcţionează, fără greş,
în acelaşi fel ca în trecut. Ca urmare, posibilitatea de a se pro
duce ceva nou, esenţial diferit de cele anterioare, este de-a
dreptul infimă. Toţi acei factori, aşadar, care au fost esenţiali
pentru predecesorii noştri mai apropiaţi sau mai depărtaţi, vor
fi esenţiali şi pentru noi, deoarece corespund sistemului orga
nic pe care l-am moştenit. Ei ne sînt chiar necesari, manifestîn-
du-se ca nevoi ale noastre.
Nu trebuie să vă temeţi că vă voi vorbi despre reprezen 718
tări moştenite. Departe de mine acest gînd. Conţinuturile auto

nome ale inconştientului sau dominantele inconştientului, cum
le-am mai numit, nu sînt reprezentări moştenite, ci posibilităţi
moştenite sau chiar necesităţi moştenite de a reface acele repre
zentări care au fost dintotdeauna expresia dominantelor incon
ştientului. Este neîndoielnic că toate zonele pămîntului şi toate
epocile îşi au limbajele lor specifice, care pot varia la infinit.
Dar nu are nici o importanţă dacă eroul mitic învinge ba un
dragon, ba un peşte, ba vreun alt fel de monstru; motivul fun
damental rămîne acelaşi şi acesta este bunul comun al omeni
rii, nu formulările pasagere ale diverselor locuri şi epoci.
Astfel, omul se naşte cu o structură psihică foarte compli 719
cată, care este departe de a fi o tabula rasa. Chiar şi celor mai

îndrăzneţe fantezii le sînt impuse anumite limite prin moşteni
rea spirituală, chiar şi prin ceaţa fantazării celei mai dezlănţuite
33
P SIH O L O G IE AN AL ITICĂ Şl W EL TA N SCH A U U N G
licăresc acele dominante ce sînt din moşi-strămoşi inerente spi

ritului uman. Sîntem de-a dreptul uluiţi cînd descoperim că
bolnavii psihici dezvoltă fantezii ce pot fi de îndată regăsite,
aproape identic, la primitivi. Dar uluitor ar fi să nu fie aşa.
720 Am denumit sfera moştenirii psihice inconştient colectiv.
Conţinuturile conştientului nostru sînt, toate, individual dobîn-
dite. Iată, aşadar, că dacă psihicul omului ar consta exclusiv
din conştient, atunci nu ar exista nimic în psihic care să nu se
fi ivit pentru prima oară în cursul vieţii individuale. In acest
caz, nu ar mai avea nici un rost să căutăm, dincolo de un sim
plu complex matern sau patern, vreun fel de condiţionări sau
influenţe mai adînci. Reducînd totul la mamă sau tată, ultimul
cuvînt ar fi spus, căci acestea sînt personajele care au acţionat
primele şi în mod hotărîtor asupra psihicului nostru conştient,
în realitate însă, conţinuturile conştientului nostru nu au luat
naştere doar prin acţiunea mediului individual, ci ele au fost
influenţate şi ordonate şi de moştenirea psihică, de inconştien
tul colectiv. Este neîndoielnic că imaginea mamei individuale,
de pildă, îşi pune amprenta asupra omului, dar îşi pune atît de
puternic amprenta tocmai datorită faptului că se suprapune
unei predispoziţii inconştiente, adică unui sistem sau unei ima
gini inconştiente, care îşi datorează existenţa împrejurării că
mama şi copilul se află, de cînd lumea, într-o relaţie simbiotică.
Dacă, într-un fel sau altul, mama individuală lipseşte, apare o
frustrare, adică o pretenţie a imaginii colective a mamei, ce se
vrea împlinită. Este nedreptăţit un instinct - am putea spune.
Şi de aici rezultă, de cele mai multe ori, tulburări neurotice
sau, cel puţin, unele particularităţi ale caracterului. Dacă incon
ştientul colectiv nu ar exista, s-ar putea face prin educaţie ab-
34
solut orice, omul ar putea fi degradat, fără nici o pagubă, spre

a-1 face o maşinărie însufleţită sau ar putea fi ameliorat spre a-1
face ideal. Dar toate încercările acestea sînt limitate, dat fiind
că există dominante ale inconştientului care pretind, cu o forţă
aproape de neînvins, să fie satisfăcute.
Dacă ar fi deci să precizez, în cazul pacientului cu nevroză 721
gastrică, de pildă, ce este acel ceva din inconştient care, de din

colo de complexul matern personal, întreţine un dor pe cît de
nedefinit, pe atît de chinuitor, atunci răspunsul meu ar suna
aşa: este imaginea colectivă a mamei, nu a unei mame anume, ci
a mamei în genere.
Mi se va pune acum, de bună seamă, întrebarea: dar de ce 722
să deştepte oare această imagine colectivă un asemenea dor? Să

răspunzi la această întrebare nu e deloc simplu. Sigur, dacă
ne-am putea reprezenta nemijlocit ce este şi ce înseamnă imagi
nea colectivă pe care, în limbaj de specialitate, o numesc arhe
tip, atunci ar fi uşor să înţelegem şi modul în care acţionează.
Pentru a lămuri acest lucru, trebuie să fac mai întîi urmă- 723
toarele consideraţii. Relaţia mamă-copil este, în orice caz, rela

ţia cea mai adîncă din cîte cunoaştem, relaţia care ne marchea
ză cel mai puternic. O vreme, copilul face parte, pur şi simplu,
din trupul mamei. Iar mai tîrziu, el face parte, ani de-a rîndul,
din atmosfera sufletească a mamei. Se poate spune, aşadar, că
tot ce are originar în el copilul se confundă cu imaginea ma
mei. Acest lucru nu este adevărat numai pentru individul izo
lat, ci, încă mai mult, la scară istorică. Este trăirea absolută a li
niei ancestrale, un adevăr de-a dreptul organic, ca şi atracţia
reciprocă dintre sexe. Aşa încît, şi în arhetipul acesta, în imagi
nea colectiv-moştenită a mamei, este natural să sălăşluiască o
35
PSIHOLOGIE ANALITICĂ Şl W ELTANSCHAUUNG
extraordinară putere de atracţie, cea care îl face de la bun înce

put pe copil să se agaţe instinctiv de mama lui. Cu vîrsta,
omul îşi depăşeşte în mod natural mama, dar nu depăşeşte tot
atît de natural şi arhetipul, în cazul că nu mai este într-o stare
de primitivitate cvazi-animalică, ci a căpătat o oarecare conşti-
enţă şi totodată o oarecare cultură. Dacă este pur instinctual,
viaţa i se desfăşoară fără liber arbitru, acesta din urmă presu-
punînd întotdeauna conştienţă. Se desfăşoară conform unor re
guli inconştiente, fără nici o abatere de la arhetip. Dar dacă
există o conştienţă cît de cît activă, conţinutul conştient este în
totdeauna supraestimat în detrimentul celui inconştient, ceea ce
dă loc iluziei că la despărţirea de mamă nu s-ar întîmpla nimic
altceva decît că încetezi să mai fii copilul unei anumite femei.
Conştientul cunoaşte numai conţinuturi individual dobîndite şi
cunoaşte, ca urmare, doar mama individuală, neavînd cum să
ştie că aceasta este purtătoarea şi reprezentanta arhetipului, a
aşa-numitei Magna Mater eterne. Desprinderea de mamă este
însă pe deplin satisfăcătoare doar dacă implică şi o desprindere
de arhetip - lucru valabil, desigur, şi în cazul desprinderii de
tată.
724 Apariţia conştientului şi totodată a unei relative libertăţi a
voinţei au făcut posibile, în mod firesc, abaterile de la arhetip
şi totodată de la instinct. Survenind abaterea, are loc o disocie
re a conştientului de inconştient şi încep să se manifeste şi in
fluenţele remarcabile, de cele mai multe ori foarte neplăcute,
ale inconştientului, avînd forma unor puternice legături inte
rioare inconştiente, care se exteriorizează doar prin anumite
simptome, adică indirect. Se ivesc atunci situaţii în care te ma-
nifeşti de parcă nu te-ai fi eliberat încă de mamă.
36
Spiritul primitiv nu a înţeles, ce-i drept, asceastă dilemă, 725
dar a resimţit-o cu atît mai acut şi a introdus, de aceea, între

copilărie şi vîrsta adultă, rituri extrem de importante, ceremo
nii de iniţiere de diferite feluri, care au, fără nici o îndoială,
rostul de a determina pe căi magice dezlegarea de părinţi. Toa
te aceste ceremonii ar fi complet inutile dacă legătura cu părin
ţii nu ar fi resimţită şi ea drept magică. Dar magice sînt toate
acele lucruri care pun în joc influenţe inconştiente. Iar aceste ri
turi nu urmăresc numai să dezlege copilul de părinţi, ci toto
dată să-l transpună pe acesta în starea de adult. Pentru asta
însă, e necesar ca nici un dor retroactiv de copilărie să nu mai
persiste, adică să fie acoperită vocea arhetipului lezat, care ridi
că pretenţii. Acest lucru se face contrapunînd apartenenţei inte
rioare de părinţi o altă apartenenţă, şi anume cea de clan sau
de trib. Iată care este, de obicei, rostul anumitor însemne cor
porale - cum sînt diversele tatuaje, tăieturi şi cicatrici -, pre
cum şi al învăţăturilor mistice, pe care tînărul le capătă cu oca
zia solemnităţii de iniţiere. Multe solemnităţi de acest fel sînt
de-a dreptul pline de cruzime.
Iată, deci, cum crede de cuviinţă primitivul - fără să aibă m
vreo motivaţie conştientă - să satisfacă pretenţiile arhetipului.
Nu-i ajunge o simplă despărţire de părinţi, are nevoie de o ce
remonie drastică, avînd aspectul unei jertfe aduse puterilor ce
l-ar putea abate pe tînăr din drum. Toate acestea sînt o mărtu
rie directă a puterii arhetipului: arhetipul îl constrînge pe primitiv
să lucreze împotriva naturii, spre a nu-i cădea pradă. Şi aici se
află, de bună seamă, începutul oricărei culturi, inevitabilă urma
re a conştienţei şi a posibilităţii sale de a se abate de la legea in
conştientă.
37
PS I H O L O G I E AN ALITICĂ ŞI W E L T A N SC H A U U N G
727 Lumii noastre i-au devenit de mult străine aceste lucruri,

dar naturii din noi nu i-a fost cu nimic ştirbită puterea. Am în
văţat doar să o subestimăm. Iar dacă sîntem întrebaţi care e
modul nostru de a preîntîmpina înrîuririle conţinuturilor incon
ştiente, sîntem puşi în încurcătură. în cazul nostru, nu se mai
poate pune problema unor rituri primitive. Ar fi un pas îndă
răt, artificial şi, pe deasupra, ineficace. Sîntem mult prea critici
şi mult prea psihologici deja, pentru asemenea lucruri. Dacă
vreţi cumva să-mi puneţi mie această întrebare, voi fi pus în
încurcătură odată cu dumneavoastră. Vă pot spune doar că de
ani de zile observ căile pe care le urmează în mod instinctiv
mulţi dintre pacienţii mei spre a face faţă cerinţelor conţinutu
rilor inconştiente. Dar aş depăşi cu mult limitele unei conferin
ţe dacă ar fi să vă împărtăşesc rezultatele acestor observaţii.
Pentru asta trebuie să vă trimit la literatura de specialitate, în
care sînt discutate pe larg toate chestiunile acestea.
728 Dacă mi-a reuşit cumva, în conferinţa de azi, să vă fac cu
noscut faptul că în propriul nostru suflet inconştient sînt active
acele forţe pe care omul le-a proiectat dintotdeauna în spaţiu,
ca zei, cinstindu-i apoi cu jertfe, aş putea să mă declar mulţu
mit. Ştiind acest lucru, vom reuşi, poate, să demonstrăm că
toată acea diversitate de practici şi convingeri religioase, care
au jucat dintotdeauna un rol atît de important în istoria omeni
rii, nu provine din născocirile sau părerile arbitrare ale unor
indivizi, ci îşi are obîrşia, mai degrabă, în existenţa unor forţe
inconştiente influente, care nu pot fi neglijate decît cu preţul
deteriorării echilibrului psihic. Ceea ce am discutat aici, por
nind de la exemplul complexului matern, nu este decît un caz
printre multe altele. Arhetipul mamei este un caz particular,
38
căruia i s-ar putea alătura cu uşurinţă o serie de alte arheti

puri. Această multitudine a dominantelor inconştiente explică
şi diversitatea reprezentărilor religioase.
Toţi aceşti factori continuă să fie activi în sufletul nostru; 729
numai expresiile şi valorizările lor sînt depăşite, nu şi existenţa

şi eficacitatea lor reală. Înţelegîndu-le acum ca entităţi psihice,
avem o formulare nouă, o expresie nouă, care ne va face,
poate, posibilă descoperirea unor căi pe care să poată fi sta
bilită o nouă relaţie cu ele. Considerăm că găsirea unei atari
posibilităţi este de foarte mare importanţă, dat fiind că in
conştientul colectiv nu este nicidecum ceva de genul unui biet
colţişor întunecat al sufletului nostru, ci sedimentul a-toate-do-
minator al experienţei strămoşeşti milenare, ecou al marilor
evenimente preistorice, la care fiecare secol îşi aduce - prin va
riaţii şi diferenţieri - contribuţia sa imperceptibil de mică. In
conştientul colectiv - fiind un sediment al istoriei lumii, expri
mat, în ultimă instanţă, prin structura creierului şi a sistemului
nervos vegetativ - reprezintă, în totalitatea sa, un fel de imagi
ne atemporală, eternă într-un fel, a lumii, care se contrapune
imaginii noastre conştiente, momentane, despre lume. Repre
zintă adică, altfel spus, o altă lume, pur şi simplu. O lume în
oglindă - dacă vreţi. Dar spre deosebire de o simplă imagine
în oglindă, imaginea inconştientă are energia sa proprie,
independentă de conştient şi datorită acestei energii poate exer
cita puternice influenţe psihice, influenţe ce nu se manifestă
deschis la suprafaţa lumii, dar acţionează cu atît mai puternic
din interior, din întuneric, asupra noastră, fiind invizibile pen
tru cel care nu supune îndeajuns criticii imaginea sa momenta
nă asupra lumii, rămînîndu-şi astfel, chiar sieşi, ascuns. Desco-
39
perirea faptului că lumea nu are numai un exterior, ci şi un in

terior, că ea nu este doar exterior vizibilă, ci acţionează puter
nic, într-un prezent atemporal, asupra noastră, din străfunduri
le aparent subiective ale sufletului, o socotesc - lăsînd la o
parte faptul că ţine de o veche înţelepciune - demnă de a fi
considerată, în această formă, drept un factor formativ nou al
Weltanschauung-ului.
730 Psihologia analitică nu e un Weltanschauung, ci o ştiinţă. Ea
furnizează, ca atare, cărămizile sau uneltele cu care îţi poţi con
strui, distruge sau măcar îmbunătăţi Weltanschauung-ul. Există
în prezent destul de mulţi oameni care văd în psihologia ana
litică un Weltanschauung. Mi-ar face plăcere ca ei să aibă drep
tate, căci aş fi absolvit atunci de chinul căutărilor şi al îndoieli
lor şi, mai mult, aş fi în măsură să vă spun, scurt şi clar, care
este calea ce duce în paradis! Din păcate, nu am ajuns încă atît
de departe. Experimentez doar un Weltanschauung, încercînd
să-mi clarific semnificaţia şi importanţa fiecărui nou eveniment.
Dar această experimentare este, într-un anumit sens, ea însăşi o
cale, dat fiind că, în cele din urmă, chiar şi propria noastră
existenţă este un experiment, un experiment în care natura în
cearcă o nouă combinaţie.
731 O ştiinţă nu este nicidecum un Weltanschauung, ci doar
unealta necesară constituirii unui Weltanschauung. Dacă un om
se va folosi sau nu se va folosi de această unealtă - este o pro
blemă ce depinde pe de-a întregul de problema inversă: ce fel
de Weltanschauung are omul respectiv deja. Pentru că nimeni
nu este complet lipsit de Weltanschauung. In extremis, orice
om are măcar Weltanschauung-ul la care l-au obligat educaţia
şi mediul. Dacă acest Weltanschauung îi spune, de pildă, că
40
«numai personalitatea e binele suprem»6, atunci el se va grăbi

să folosească ştiinţa şi rezultatele sale pentru a-şi construi cu
aceste unelte Weltanschauung-ul şi pentru a se construi totoda
tă pe sine. Dacă însă concepţia pe care a moştenit-o îi spune că
ştiinţa nu este o unealtă, ci un scop în sine, atunci el va urma
un cuvînt de ordine care, de vreo sută cincizeci de ani încoace,
s-a dovedit a fi, tot mai mult, cel valabil, adică cel îndeobşte
hotărîtor. Unii i s-au împotrivit, ce-i drept, cu îndîrjire, fiindcă
ideea lor de perfecţiune şi de sens culmina în desăvîrşirea
personalităţii şi nu în diferenţierea mijloacelor tehnice, dife
renţiere ce duce inevitabil la diferenţierea extrem de unilaterală
a unui singur imbold al omului, a imboldului spre cunoaştere,
de pildă. Dacă ştiinţa este un scop în sine, omul nu-şi mai are
rostul decît ca intelect. Dacă arta este un scop în sine, capacita
tea de reprezentare devine unica valoare a omului, iar intelec
tul poate fi lăsat să zacă printre vechituri. Cînd cîştigul bănesc
este un scop în sine, ştiinţa şi arta îşi pot strînge liniştite
catrafusele. Nimeni nu poate tăgădui că în ziua de azi
conştiinţa modernă este aproape fără speranţă sfîşiată între ase
menea scopuri în sine. Dar în felul acesta, oamenii sînt cultivaţi
numai în anumite trăsături ale lor, devenind ei înşişi nişte
unelte.
Am avut parte, în ultimii 150 de ani, de numeroase Welt- 732
anschauung-uri - dovadă că Weltanschauung-ul însuşi este dis

creditat, căci, cu cît mai greu de tratat este o boală, cu atît mai
multe leacuri i se găsesc şi cu cît mai multe soluţii se găsesc,
6 V ers de G oethe ( Westostlicher Divan, Buch Suteika), în trad u cerea lui Emines-
cu (n.t.)
41
psih o l o g ii : anali iic ă şi w e lt a n sc h a u u n g
cu atît mai derutat e fiecare individ în parte. S-ar părea că fe

nomenul «Weltanschauung» e complet depăşit.
733 Dar e greu de crezut totuşi că această evoluţie ar fi pur ac
cidentală - o rătăcire de lungă durată şi lipsită de sens —, căci
nu se poate întîmplă ca ceva atît de binevenit şi de binefăcător
în sine să dispară de pe faţa pămîntului într-un mod atît de
jalnic şi de suspect. Trebuie să i se fi asociat ceva inutil şi re
probabil. De aceea trebuie să ne punem întrebarea: unde a gre
şit oare Weltanschauung-ul în genere?
734 Mi se pare că eroarea care i-a fost fatală Weltanschauung-
ului de pînă acum constă în faptul că el avea pretenţia să fie
un adevăr obiectiv valabil, în ultimă instanţă chiar un fel de
evidenţă ştiinţifică, ceea ce ducea la consecinţe inadmisibile, ca
de pildă la ideea că bunul Dumnezeu, unui şi acelaşi pentru
toţi, trebuie să-i ajute şi pe nemţi, şi pe francezi, şi pe englezi,
şi pe turci şi pe păgîni - în fine: pe toţi contra tuturora. Con
ştiinţa modernă, cu vederile ei mai largi în ce priveşte marile
evenimente ale lumii, şi-a întors privirile îngrozită din faţa
unei atari monstruozităţi şi a recurs, drept primă compensare,
la mijloacele filozofiei. Dar s-a dovedit că şi acestea au pre
tenţia de a fi adevăruri obiectiv valabile. Asta le-a discreditat,
şi aşa am ajuns noi, în cele din urmă, la prea-diferenţiata noas
tră risipire şi la urmările ei, ce sînt departe de a fi bine venite.
735 Eroarea fundamentală a oricărui Weltanschauung constă în
uluitoarea sa tendinţă de a se da drept însuşi adevărul lucru
rilor, cînd nu este vorba, de fapt, decît de un nume pe care îl
dăm noi lucrurilor. Ne punem noi oare problema, în ştiinţă,
dacă numele planetei Neptun corespunde naturii acestui corp
ceresc, fiind deci numele său «adevărat»? Nici pomeneală - şi
42
P S I H O L O G I E A N A L I T I C Ă Şl W E L T A N S C H A U U N G
acesta este motivul pentru care ştiinţa este superioară: ea nu

cunoaşte decît ipoteze de lucru. Numai sufletul primitiv crede
în «adevăratele nume». îl puteţi face bucăţi-bucăţele pe
Rumpelstilzchen, piticul din poveste, dacă îl numiţi cu numele
lui adevărat. Piticul îşi ţine secret adevăratul nume şi îşi dă,
pentru uz diurn, un nume exoteric, pentru ca nimeni să nu-i
poată face farmece, cunoscîndu-i numele adevărat. Faraonului
egiptean i se scriu sau i se pictează adevăratele nume ale zeilor
în mormînt pentru ca, ştiindu-le numele adevărate, să-i poată
conjura. Pentru practicanţii Kabbalei, deţinerea adevăratului
nume al lui Dumnezeu înseamnă puterea magică absolută.
Aşadar, pe scurt, pentru spiritul primitiv, prin nume este luat
în stăpînire însuşi obiectul. «Ce spune el, aceea va fi » - spune
o vorbă veche a lui Ptah.
Weltanschauung-ul suferă de acest crîmpei de primitivitate 736
inconştientă. Cum astronomia n-a aflat încă de vreo reclama ţie
pe care s-o fi făcut locuitorii de pe Marte pentru că noi, cei de
pe-aici, nu dăm un nume potrivit planetei 1"~, putem să presu
punem că, fără doar şi poate, lumii îi este teribil de indiferent
ce gîndim noi despre ea. Ceea ce nu înseamnă însă că trebuie
să încetăm să mai gîndim. Şi nici nu o facem, căci ştiinţa, fiică
şi moştenitoare a vechilor Weltanschauung-uri dispărute, su
pravieţuieşte. Cel care are însă de suferit de pe urma acestei
A
succesiuni este omul. In Weltanschauung-ul de modă veche, el

îşi confunda în mod naiv propriul spirit cu lucrurile, îşi putea
contempla propriul chip în oglinda lumii, se putea crede făcut
după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, măreţie pentru care
nici chinurile iadului nu erau un preţ prea mare. In ştiinţă
însă, omul nu se gîndeşte la sine, ci doar la lume, la obiect: el
43
PS I H O L O G I E ANALITICĂ ŞI W EL TA N SCH A U U N G
s-a lepădat de sine însuşi, sacrificîndu-şi personalitatea spiritu

lui obiectiv. Iată de ce spiritul ştiinţific este, şi din punct de ve
dere etic, superior Weltanschauung-ului de modă veche.
737 Dar începem deja să resimţim urmările acestei desconside
rări a personalităţii umane. Pretutindeni se pune problema
Weltanschauung-ului, a sensului vieţii, a rostului lumii. Au de
venit numeroase, în ziua de azi, chiar şi tendinţele de a recidi
va, profesînd Weltanschauung-uri de modă foarte veche, cum
ar fi teozofia sau mai bine zis antropozofia. Se simte nevoia
unui Weltanschauung; generaţia mai tînără o simte în orice
caz. Dar dacă nu vrem să evoluăm regresiv, noul Weltanschau
ung va trebui să renunţe la superstiţia valabilităţii sale obiecti
ve şi va trebui să aibă puterea de a recunoaşte că este numai o
imagine pe care ne-o zugrăvim noi în sufletul nostru şi de dra
gul sufletului nostru, şi nu un nume magic cu care să mane
vrăm lucrurile. Nu avem un Weltanschauung pentru lume, ci
pentru noi. Căci dacă nu ne formăm o imagine a lumii în în
tregul ei, atunci nu ne vedem nici pe noi înşine, noi înşine ne-
fiind altceva decît copia fidelă a acestei lumi. Şi numai în
oglinda imaginii noastre despre lume ne putem vedea întru to
tul. Numai în imaginea pe care ne-o facem, apărem şi noi. Nu
mai în faptele noastre creatoare ieşim în evidenţă pe deplin şi
devenim cognoscibili nouă înşine. Niciodată nu vom da lumii
vreo altă faţă decît a noastră proprie şi tocmai de aceea trebuie
să o şi facem: pentru a ne regăsi pe noi înşine. Căci deasupra
ştiinţei sau artei ca scop în sine stă omul, creatorul uneltelor
sale. Nicăieri nu sîntem mai aproape de tainele ultime ale tu
turor începuturilor decît în cunoaşterea sinelui propriu, pe care
de atîtea ori ni-1 închipuim deja cunoscut. Dar adîncurile uni-
44
versului ne sînt mai cunoscute decît adîncurile sinelui nostru,

în care am putea iscodi îndeaproape fiinţa şi devenirea în toată
puterea lor creatoare - fireşte, fără să le înţelegem.
Psihologia analitică ne deschide noi posibilităţi în acest ras
sens, dat fiind că urmăreşte existenţa acelor imagini ale fante
ziei care izvorăsc din culisele întunecate ale psihicului, oferin-
du-ne, în consecinţă, o mărturie despre procesele ce au loc în
inconştient. Conţinuturile inconştientului colectiv rezultă din
funcţionarea psihică de-a lungul întregii linii ancestrale şi ca
urmare ele constituie, toate laolaltă, o imagine a lumii naturală,
născută la confluenţa şi din condensarea unor experienţe mile
nare. Aceste imagini sînt mitice şi sînt simbolice, deoarece expri
mă consonanţa subiectului care trăieşte o experienţă cu obiectul
care-i prilejuieşte experienţa. E de la sine înţeles că orice mito
logie şi orice revelaţie provine din această matrice a expe
rienţelor şi de aceea orice idee viitoare despre om sau lume va
proveni tot de aici. Ar fi, fireşte, o greşeală să presupunem că
aceste imagini ale fanteziei izvorîte din inconştient îşi pot găsi
o utilitate imediată - ca revelaţiile, de pildă. Ele sînt doar ma
teria primă care, pentru a căpăta sens, mai are nevoie şi de o
transpunere în limbajul epocii. Dacă această transpunere reu
şeşte, lumea viziunilor noastre se reuneşte, prin intermediul vi
ziunii noastre asupra lumii ce joacă rol de simbol, cu experien
ţa ancestrală a omenirii; omul general, istoric din noi întinde o
mînă omului individual aflat în devenire - o trăire probabil
foarte apropiată de cea a primitivului care se uneşte mitic, prin
prînzul ritual, cu strămoşii totemici.
în acest sens, psihologia analitică este o reacţie împotriva 739
exacerbării raţionalităţii conştientului care, în ambiţia sa de a
45
P S I H O L O G I E A N A L I T I C Ă ŞI W E L . T A N S C H A U U N G
produce procese dirijate, se izolează de natură, smulgîndu-i

totodată pe om din istoria sa naturală şi plantîndu-1 într-un
prezent raţional mărginit, suspendat în răstimpul dintre naştere
şi moarte. Această îngrădire ne dă simţămîntul că existenţa
noastră este cu totul întîmplătoare şi lipsită de sens, simţămînt
ce ne împiedică să ne trăim viaţa cu acea adîncă încărcătură de
sensuri pe care o pretinde ea spre a fi trăită din plin şi pe de
plin. In felul acesta, o bună parte din viaţă, rămasă netrăită,
cade în seama inconştientului. Trăim de parcă am umbla cu în
călţări prea strimte. Sensul veşniciei, care îşi pune pecetea atît
de puternic pe viaţa primitivului, lipseşte cu desăvîrşire vieţii
noastre. înconjuraţi cum sîntem de zidurile raţionalităţii, rămî-
nem izolaţi de veşnicia naturii. Psihologia analitică încearcă să
străpungă aceste ziduri, scoţînd iar la lumină acele imagini ale
fanteziei provenite din inconştient, pe care înţelegerea raţională
le-a repudiat de mult. Aceste imagini se află dincolo de ziduri,
ele aparţin naturii din noi, care zace îngropată undeva în adînc,
rămasă parcă în urma noastră şi împotriva căreia ne-am barica
dat după zidurile raţiunii. De aici a apărut conflictul cu natura,
pe care psihologia analitică se străduieşte să-l rezolve, dar nu
prin «reîntoarcerea la natură» a lui Rousseau, ci încercînd, fără
să părăsească poziţiile atinse cu succes de raţiunea modernă, să
îmbogăţească conştientul nostru prin cunoaşterea spiritului na
tural.
740 Cei care au reuşit vreodată să privească dincolo, vorbesc
de impresii copleşitoare. Dar ei nu se pot bucura prea multă
vreme de acestea deoarece apare de îndată problema căilor pe
care ar putea fi asimilate noile achiziţii. Căci cele de dincolo de
zid par să fie, la prima vedere, incompatibile cu cele de din-
46
coace de el. Aici se pune problema transpunerii în limbajul

contemporan sau chiar problema unui limbaj cu totul nou, ceea
ce echivalează deja cu problema Weltanschauung-ului sau, mai
precis, cu cea a unui Weltanschauung care ne-ar putea ajuta să
intrăm în armonie cu omul istoric din noi, în aşa fel încît nici
acordurile lui adînci să nu acopere tonurile acute ale conştien
tului raţional, şi nici lumina nepreţuită a spiritului individual
să nu se piardă în bezna nesfîrşită a sufletului natural. Dar
odată ajunşi la această chestiune trebuie să părăsim domeniul
ştiinţei căci avem de luat o hotărîre, avem de ales între a ne în
credinţa viaţa unei ipoteze sau alteia; cu alte cuvinte, de aici
încolo începe problema etică, fără de care Weltanschauung-ul
ar fi de neconceput.
După cum vă spuneam, aşadar, psihologia analitică nu este 741
un Weltanschauung; ea are însă o contribuţie însemnată de

adus la formarea acestuia - şi cred că am explicitat îndeajuns
acest lucru în cele spuse pînă acum.
STRUCTURA PSIHICULUI
A părută într-o prim ă variantă în volm ul Mensch utid Erde, editat de Herm ann
Keyserling în 1927 şi în Euroţieische Revue în 1928. Republicată, revăzută şi adău
gită, în Seelenprobleme der Gegenivart, Rascher, Ziirich, 1931, reeditat în anii 1933,
1939, 1 9 4 6 ,1 9 5 0 şi 1969. Tradusă după Gesammelte Werke, voi. VIII, & 283-342.
sihicul, oglindă a lumii şi a omului, are atît de multe faţete
P felurite încît poate fi privit şi judecat din nesfîrşit de multe
puncte de vedere. Cu psihicul sîntem în aceeaşi situaţie ca şi
283
cu lumea: o sistematizare a lumii întrece sfera puterilor umane

şi de aceea nu dispunem, în ce o priveşte, decît de simple reţete
practice sau de anumite domenii de interes. Fiecare îşi decupea
ză o bucată a lumii şi îşi construieşte pentru lumea sa privată,
sistemul său privat, sistem avînd adesea pereţi de consistenţa
aerului, astfel încît, după un timp, fiecăruia i se pare că ar fi
descoperit sensul sau structura întregii lumi. Dar finitul nu va
cuprinde niciodată infinitul. Lumea fenomenelor psihice fiind
numai o parte a lumii în genere, am putea crede că, tocmai de
aceea, ar fi mai uşor sesizabilă decît întreaga lume. Dar am
pierde astfel din vedere faptul că psihicul e singurul fenomen
din lume pe care-1 putem percepe nemijlocit şi că, totodată, con
stituie o condiţie indispensabilă perceperii lumii în general.
Singurele lucruri nemijlocit perceptibile din lume sînt con 284
ţinuturile conştientului. Nu aş vrea să reduc astfel lumea la o
51
reprezentare a lumii, vreau doar să atrag atenţia asupra unui

lucru similar cu a spune că viaţa e o funcţie a atomilor de car
bon. Analogia aceasta arată cît de limitativi sînt ochelarii de
profesionist pe care sînt nevoit să mi-i pun de îndată ce îmi
propun să exprim ceva cît de cît relevant în ce priveşte lumea
sau numai o parte a ei.
285 Punctul meu de vedere este, fireşte, cel psihologic şi încă,
în speţă, cel al psihologului practician, nevoit să se descurce
fără întîrziere în haosul stărilor sufleteşti celor mai complicate.
Prin forţa lucrurilor, punctul meu de vedere trebuie să fie altul
decît cel al psihologului care poate studia experimental, în li
niştea laboratorului său, un proces psihic izolat. Deosebirea e
cam aceeaşi ca între chirurg şi histolog. Şi nu sînt nici un me
tafizician care să aibă ceva de spus despre lucrul în sine sau
pentru sine, despre absolut sau altele asemenea. Obiectele mele
de studiu se situează în limitele experimentabilului.
2 86 Sînt nevoit, înainte de toate, să studiez condiţionări com
plexe şi să reuşesc să vorbesc despre ele. Trebuie să numesc în
mod inteligibil complicatul şi să disting grupări de fapte psiholo
gice. Aceste grupări nu pot fi arbitrare, întrucît trebuie să ajung la
0 înţelegere cu obiectul, respectiv cu pacientul meu. De aceea,
sînt nevoit să recurg la scheme simple, care să redea, pe de o par
te, în mod satisfăcător, faptele empirice, iar pe de alta, să trimită
la lucruri îndeobşte cunoscute, spre a putea fi, deci, înţelese.
287 Dacă ne propunem acum să facem o grupare a conţinuturilor
conştiente, începem, conform regulii tradiţionale, cu propoziţia:
«Nihil est in intelectu, quod non autea fuerit in sensu.»1
1 în intelect nu e nim ic care să nu fi fost m ai întîi în sim ţuri (în latină, n.t.)
52
S T R U C T U R A PSIHICULUI
Cele conştiente par să pătrundă în noi pe calea percepţiei 288
senzoriale. Vedem, auzim, pipăim şi adulmecăm lumea şi în fe

lul acesta devenim conştienţi de ea. Percepţia senzorială ne
spune că ceva este. Dar nu ne spune ce anume este. Acest lucru
nu ni-1 spune procesul percepţiei, ci procesul apercepţiei. Acest
din urmă proces are o alcătuire foarte complexă. Nu că per
cepţia senzorială ar fi ceva simplu, dar complexitatea sa e de
natură mai degrabă fiziologică decît psihologică, în timp ce
apercepţia este din punct de vedere psihic complicată. Desco
perim în ea interacţia unor procese psihice diferite. Să presu
punem că auzim un zgomot a cărui natură ni se pare necunos
cută. După un timp ne dăm seama că acel zgomot ciudat
trebuie să provină din ridicarea unor bule de aer în ţevile ca
loriferului. Am recunoscut astfel zgomotul. Această recu
noaştere rezultă dintr-un proces pe care-1 numim gîttdire. Gîn-
direa ne spune ce anume este ceva.
Spuneam mai înainte despre zgomot că este «ciudat». 2*9
Cînd spunem că ceva este ciudat, ne referim la o anume tona

litate afectivă aferentă obiectului. Tonalitatea afectivă constituie
o valorizare.
Procesul cunoaşterii poate fi înţeles, în esenţă, ca un proces 290
de identificare şi diferenţiere, realizat cu ajutorul amintirilor:

dacă văd un foc, de pildă, excitaţia luminoasă îmi furnizează o
reprezentare a focului. Iar cum în memoria mea sînt înmagazi
nate nenumărate imagini de focuri, acestea intră în legătură cu
imaginea tocmai văzută şi, prin identificare cu şi diferenţiere
de aceste imagini din amintire, se formează cunoaşterea, adică
stabilirea definitivă a specificului imaginii abia dobîndite.
Acest proces se numeşte, în limbaj curent, gîndire.
53
291 Procesul de valorizare e de altă natură: focul pe care îl văd

stîmeşte reacţii emoţionale de natură agreabilă sau dezagreabi
lă, iar imaginile din memorie vin de asemenea însoţite de fe
nomene numite tonalităţi afective. în felul acesta, un obiect ni se
pare plăcut, dezirabil, frumos sau, bunăoară, urît, rău, reproba
bil ş.a.m.d. Limbajul curent numeşte aceste procese sentimente.
292 Procesul intuirii nu este nici percepţie senzorială, nici gîndi-
re, nici sentiment, deşi limba prezintă aici o putere de discer-
nămînt suspect de slabă. Căci se poate exclama: «O, văd deja
cum arde toată casa!» sau: «E clar ca doi ori doi fac patru că
dacă izbucneşte un foc aici, se va produce o catastrofă.» sau:
«Am sentimentul că focul acesta va aduce mari nenorociri!».
Corespunzător temperamentului fiecăruia, unul îşi va numi in
tuiţia vedere clară şi o va face, deci, percepţie senzorială; altul
o va numi gîndire, spunînd: «Gîndeşte-te puţin, e absolut clar
ce se va întîmpla!»; iar al treilea, în fine, sub influenţa stării
sale emoţionale, îşi va numi intuiţia sentiment. Intuiţia este,
după părerea mea personală, o funcţie psihică fundamentală şi
anume cea a perceperii posibilităţilor ce se prezintă într-o situaţie
dată. în esenţă, trebuie să punem, pesemne, pe seama insufi
cientei dezvoltări a limbii faptul că în germană conceptele de
sentiment, senzaţie şi intuiţie se amestecă încă, în timp ce în
franceză şi engleză sentiment şi sensation, respectiv feeling şi
sensation sînt deja absolut separate, deşi sentiment şi feeling se
folosesc încă, uneori, în loc de intuiţie. In ultimul timp însă,
«intuition» începe să fie frecvent folosit în engleza curentă.
293 Printre conţinuturile conştientului se mai numără şi proce
sele volitive şi procesele instinctuale. Primele se definesc ca im
pulsuri direcţionate, provenite din procese aperceptive, a căror
54
natură este supusă aşa-numitului liber arbitru. Celelalte sînt

impulsuri provenite din inconştient sau direct din organism şi
au un caracter coercitiv, de constrîngere.
Procesele aperceptive pot fi direcţionate sau nedirecţiomte. 294
In primul caz, vorbim de atenţie, în cel de-al doilea de fantezii

sau «vise». Primele sînt raţionale, iar ultimele iraţionale. Prin
tre acestea din urmă se numără, ca o a şaptea categorie de
conţinuturi conştiente, visul. El seamănă, în anumite privinţe,
cu fanteziile conştiente, întrucît are un caracter iraţional, nedi-
recţionat. Dar se deosebeşte de acestea prin faptul că are cau
ze, căi şi finalităţi obscure pentru înţelegerea noastră. îi confer
totuşi statutul unei categorii de conţinuturi conştiente, deoare
ce constituie cel mai important şi cel mai elocvent rezultat al
proceselor psihice inconştiente ce sînt pe cale să pătrundă în
conştient. Aceste şapte clase epuizează într-un mod, ce-i drept,
superficial, dar totuşi satisfăcător pentru scopurile noastre,
conţinuturile conştiente.
Există, după cum se ştie, puncte de vedere ce vor să limiteze »s
psihismul la conştient, ca fiind identic cu acesta. Nu cred însă că
ne putem mulţumi cu atît. Dacă admitem că există, în genere,
anumite lucruri inaccesibile percepţiei noastre, putem vorbi şi de
un psihism a cărui existenţă ne este doar indirect accesibilă. Celor
familiarizaţi cu psihologia hipnotismului şi somnambulismului le
este bine cunoscut faptul că un conştient artificial îngustat sau
patologic mărginit, deşi nu conţine anumite reprezentări, se com
portă totuşi exact ca şi cînd le-ar conţine. O persoană afectată de
surzenie isterică obişnuia să cînte. Pe neobservate, medicul s-a
aşezat la pian şi a început să acompanieze versul următor într-o
altă tonalitate, iar bolnavul a continuat de îndată să cînte în noua
55
tonalitate. Un pacient avea convulsii «isteric-epileptice» la vede

rea unui foc deschis. El mai prezenta şi un cîmp vizual puternic
îngustat, adică o cecitate periferică (un cîmp vizual «tubular»,
cum se spune). Dacă îi era adusă o lumină în zona de cecitate, ac
cesul avea loc ca şi cum ar fi văzut focul. In simptomatologia
acestor stări, există nenumărate cazuri de acest fel, cazuri în care
nici cu cea mai mare bunăvoinţă nu se poate spune decît că se
percepe, se gîndeşte, se simte, se rememorează, se decide şi se ac
ţionează inconştient, adică se face inconştient ceea ce în alte cazuri
se face conştient. Aceste procese au loc indiferent dacă sînt urmă
rite conştient sau nu.
2 % Printre aceste procese psihice inconştiente se numără şi acti
vitatea combinatorie pe care se bazează visul. Somnul este o stare
în care conştienţă e puternic limitată, dar în care psihismul nu în
cetează nicidecum să existe şi să-şi desfăşoare activitatea. Conşti
entul se retrage, pur şi simplu, din această activitate şi, lipsit fiind
de obiect, e într-o relativă inconştienţă. Viaţa psihică îşi continuă
însă cursul, după cum chiar şi în stare de veghe există o viaţă psi
hică inconştientă - lucru lesne de dovedit prin anumite observaţii
de domeniul «psihopatologiei vieţii cotidiene», cum l-a denumit
Freud. Se ştie că intenţiile şi acţiunile noastre conştiente sînt ade
sea zădărnicite de procese inconştiente, de a căror existenţă sîn-
tem noi înşine deosebit de surprinşi. Avem cîte o scăpare în ceea
ce spunem sau scriem sau facem inconştient cîte un lucru care
trădează tocmai ce voiam să tăinuim sau ceea ce nici noi înşine
nu ştiam dinainte. «Lingua lapsa verum dicit»2, spune o vorbă
din bătrîni. Pe apariţia frecventă a acestor fenomene se bazează şi
2 proverb latin avînd sensul lui «G ura păcătosului adqvăr grăieşte» (n.t.)
56
experimentul de asociere3 folosit cu mult succes în diagnostica

rea acelor cazuri în care pacientul nu vrea sau nu poate să spună
ceva.
Exemplele clasice de activitate psihică inconştientă ne sînt z<n
furnizate însă de stările patologice. Am putea spune că întrea
ga simptomatologie a isteriei, a nevrozei obsesionale, a fobiilor
şi, în mare parte, cea din dementia praecox sau din schizofre
nie, cea mai răspîndită boală psihică, se bazează pe activitatea
psihică inconştientă. Putem vorbi deci, de bună seamă, de exis
tenţa unui psihic inconştient. Numai că acesta nu e direct acce
sibil observaţiilor noastre - altfel nici nu ar fi inconştient -, ci
este doar indirect deductibil, iar raţionamentele noastre nu pot
ajunge, în privinţa lui, decît la un «e ca şi cum».
Din psihic face parte şi inconştientul. Dar putem oare să vor- 298
bim, în analogie cu diferitele conţinuturi ale conştientului, şi de
conţinuturi ale inconştientului? Am postula astfel un fel de altă
conştienţă, aflată în inconştient. Nu mă voi ocupa aici de această
chestiune delicată, pe care am analizat-o într-un alt context, ci mă
voi limita doar la întrebarea dacă putem distinge ceva în in
conştient sau nu. La această întrebare nu se poate răspunde decît
empiric şi anume prin contra-întrebarea: există oare temeiuri
plauzibile pentru a distinge ceva în inconştient sau nu?
în ce mă priveşte, nu am nici o îndoială că toate acele ac- 299
tivităţi care au loc îndeobşte în conştient se pot petrece şi în
3 Pacientului i se cere să spună ce cuvinte (asociaţii) îi vin în m inte la auzul

unui cuvînt (inductor) spu s de m edic. Se cron om etrează timpii de reacţie. Tim
pii prelungiţi sînt indiciul unei rezistenţe (com plexuale). Cronom etrării timpi
lor de reacţie li se p oate ad ău g a şi o m ăsu rare a variaţiilor rezistenţei electrice
a pielii. M etod ica a fost p usă la p un ct de Jung, în tinereţe, (n.t.)
57
inconştient. Astfel, există multe exemple în care o problemă

nerezolvată în stare de veghe şi-a găsit o soluţie în vis. Cu
nosc, bunăoară, un expert în contabilitate, care, odată, încerca
se zadarnic, zile întregi, să lămurească un caz de faliment frau
dulos. într-o seară, lucrase pînă la miezul nopţii fără să
găsească vreo soluţie şi se dusese apoi la culcare. în zori, pe la
ora trei, soţia lui l-a auzit sculîndu-se şi mergînd spre birou.
L-a urmărit şi l-a văzut stînd la masa de lucru şi scriind ceva
de zor. După vreun sfert de ceas s-a întors. Dimineaţa nu-şi
mai amintea de nimic. Şi-a reluat lucrul şi a descoperit cu ui
mire o serie de noţite făcute de propria lui mînă, care clarifi
cau pe deplin şi definitiv cazul cel încîlcit.
300 In munca mea de medic practician, am de-a face, de peste
douăzeci de ani, cu vise. Am remarcat de nenumărate ori cum
ieşeau la iveală în vise gînduri negîndite şi sentimente nere
simţite în timpul zilei, ajungînd astfel, indirect, în conştient.
Visul, ca atare, este totuşi un conţinut al conştientului, căci alt
fel nu ar putea constitui obiectul unei trăiri nemijlocite. Dar în-
trucît el scoate la iveală materiale anterior inconştiente, sîntem
constrînşi să admitem că aceste conţinuturi existau deja dinain
te undeva în psihic, în stare inconştientă şi că abia în vise s-au
arătat conştientului nostru limitat din timpul somnului, aşa-nu-
mitului «rest de conştienţă». Visul se numără printre conţinu
turile psihice normale şi trebuie înţeles ca o rezultantă a proce
selor inconştiente ce pătrund în conştient.
301 Iar dacă, întemeiaţi pe experienţă, sîntem siliţi să admitem
că toate categoriile de conţinuturi ale conştientului pot fi, în
anumite ocazii, şi inconştiente şi pot acţiona ca procese incon
ştiente asupra conştientului, atunci ajungem la întrebarea, poa
58
te cam surprinzătoare: oare şi inconştientul are vise? Sau, cu

alte cuvinte: oare nu pătrund cumva şi în zonele tenebroase
ale psihicului rezultante âle unor procese şi mai adînci şi -
dacă se poate spune aşa - şi mai inconştiente? Ar trebui, desi
gur, să resping această întrebare paradoxală ca fiind prea
aventurată, dacă nu ar exista realmente temeiuri conform căro
ra o asemenea ipoteză ar ţine totuşi de domeniul posibilului.
Să ne lămurim, în primul rînd, cum ar trebui să arate o 302
dovadă care să ne poată duce la concluzia că şi inconştientul

are vise. Dacă ar fi să dovedim că în conştient apar conţinuturi
de tipul viselor, ar trebui să demonstrăm, pur şi simplu, că
există conţinuturi care, atît ca alcătuire cît şi ca sens, sînt străi
ne de şi incompatibile cu celelalte conţinuturi al conştientului,
raţional interpretabile şi inteligibile. Iar dacă am vrea să de
monstrăm că şi inconştientul are vise, ar trebui să facem ace
laşi lucru cu conţinuturile lui. Desigur, cel mai simplu e să vă
dau aici un exemplu concret.
Este vorba de un bărbat de 27 de ani, ofiţer. Suferă de ac 503
cese violente de durere în zona inimii, de o senzaţie de sufoca

re în gîtlej, ca şi cum ar avea o bilă acolo şi de dureri ascuţite
în călcîiul stîng. Organic, nu se poate pune în evidenţă nimic.
Accesele au început cu vreo două luni în urmă şi pacientul a
fost concediat din armată, deoarece avea momente rînd nu mai
putea umbla. Diferitele tratamente nu-1 ajutaseră cu nimic. Din
chestionarea minuţioasă privind antecedentele bolii nu a reieşit
nici un indiciu, iar pacientul însuşi nu avea nici o idee privind
eventuala pricină a bolii sale. Făcea impresia unei firi vioaie,
întrucîtva uşuratice, de o «vitejie» întrucîtva teatrală, de felul
lui «nu ne dăm noi bătuţi!». Cum din anamneză nu reieşise ni-
59
mic, l-am întrebat de vise. Şi de aici a rezultat de îndată cauza

bolii. Cu puţin înainte de declanşarea nevrozei, fata de care
era îndrăgostit îi dăduse plasă, logodindu-se cu altul. îmi as
cunsese toată această poveste ca fiind irelevantă - «o muiere
proastă, îţi iei alta dacă asta nu te vrea, un flăcău ca mine nu
se lasă impresionat de aşa ceva». Cam în felul acesta îşi în
fruntase dezamăgirea şi reala durere. Dar acum afectele îi
ieşiseră la iveală şi ca urmare durerile de inimă au încetat şi,
după cîteva accese de plîns, a dispărut şi nodul în gît. «Dure
rea de inimă» este o expresie poetică, devenită aici fapt real,
din pricină că orgoliul nu-i permisese să-şi suporte durerile ca
pe un chin sufletesc. Senzaţia de sufocare, aşa-numitul globus
histericus4, provine, după cum bine se ştie, din lacrimi înghiţi
te. Conştientul i se retrăsese, pur şi simplu, din faţa conţinutu
rilor penibile, astfel încît acestea, lăsate de capul lor, nu au
mai putut ajunge în conştient decît indirect, prin simptome.
Erau procese lesne de înţeles raţional şi, deci, nemijlocit inteli
gibile, ce s-ar fi putut desfăşura la fel de bine - dacă orgoliul
lui masculin nu le-ar fi împiedicat - şi în conştient.
304 A rămas însă al treilea simptom: durerile din călcîi nu în
cetau. Ele păreau străine de imaginea mai sus schiţată. Inima
nu are nici o legătură cu călcîiul şi nici nu-ţi poţi exprima du
rerea cu călcîiul. E de neînchipuit, raţional, de ce să nu fi fost
de ajuns celelalte două simptome. Am fi fost, desigur, pe de
plin satisfăcuţi, chiar şi teoretic, dacă odată cu conştientizarea
durerii sufleteşti refulate ar fi intervenit o tristeţe normală şi o
totală însănătoşire.
4 pe rom âneşte: «nod în gît» (n.t.)
60
Cum conştientul pacientului nu-mi putea oferi nici un in- sos

diciu privind simptomul călcîiului, am recurs din nou la vechi
le metode, la vise. Şi iată că pacientul a avut un vis în care se
făcea că un şarpe îl muşcase de călcîi şi îl paralizase pe loc.
Acest vis era relevant pentru semnificaţia simptomului legat
de călcîi. Călcîiul îl doare pentru că l-a muşcat un şarpe. Iată
un conţinut straniu cu care conştientul raţional nu ştie ce să
facă. Puteam înţelege imediat de ce îl doare inima, dar faptul
că îl durea şi călcîiul întrecea orice aşteptări raţionale. Pacien
tul era şi el nedumerit în faţa acestei situaţii.
Avem aici, aşadar, un conţinut care pătrunde ca un ele- 306
ment străin în zona inconştientă, provenind, de bună seamă,

dintr-un strat şi mai adînc, complet obscur din punct de vede
re raţional. Analogia cea mai apropiată acestui vis este, evi
dent, însăşi nevroza pacientului. Fata, înşelîndu-1, i-a provocat
o rană care l-a paralizat şi l-a îmbolnăvit. Din analiza ulterioa
ră a visului, a reieşit încă un element al istoriei pacientului, de
care acesta îşi dădea seama abia acum: el fusese favoritul unei
mame întrucîtva isterice. Aceasta îl alintase, îl admirase, îl co
coloşise peste măsură şi de aceea el nu se descurcase prea bine
la şcoală, comportîndu-se acolo ca o fetiţă. Mai tîrziu, el îşi
asumase brusc o conduită masculină şi se înrolase în armată,
unde îşi putea ascunde prin «vitejie» slăbiciunea interioară. Şi
mama îl paralizase întrucîtva.
Era vorba aici, în mod vădit, de acelaşi arhaic şarpe care a 307
fost dintotdeauna prietenul nedespărţit al Evei. «Vei zdrobi capul

şarpelui, iar el îţi va muşca călcîiul», spune versetul din Geneză,
sunînd ca un ecou al imnului egiptean, mult mai vechi, recitat
sau cîntat celui muşcat de şarpe, pentru a-1 vindeca:
61
«Şi îmbătrîni zeul. Gura îi tremura, iar scuipatul i se prelingea pe

pămînt, căzîndu-i în ţărînă. A frămîntat Isis (scuipatul) cu ţărîna
în mîna ei şi din asta a făcut un şarpe puternic, l-a făcut asemeni
unei săgeţi ca să nu fugă viu din mîna ei.
Şi l-a aşezat în drumul pe care marele zeu înconjura Cele două
pămînturi după dorinţa lui.
Iară puternicul zeu s-a înălţat în faţa zeilor ca faraon, trăiască, fie
sănătos, şi fericit! şi cei ce-1 însoţeau mergeau în urmă-i ca în fie
care zi.
L-a înţepat puternicul şarpe şi focul vieţii a început să se prelingă
din el, şi el l-a lovit pe acela ce-şi are sălaşul în cedri.
Preamăritul zeu deschisu-şi-a gurile, şi glasul măriei sale, trăias
că, fie sănătos şi fericit! a ajuns pînă la cer, iar cele două zeităţi au
zis: «Ce e asta?» Şi zeii au început să-l întrebe.
Dar el nu găsea (putere) să răspundă despre sine. Fălcile îi tremu
rau şi toate mădularele i se scuturau, iară veninul i se revărsa
prin trup asemeni Nilului cînd se revarsă pe ogoare.»5
308 Conştient, pacientul nu avea în ce priveşte Biblia decît
nişte biete cunoştinţe minimale. Auzise, poate, cîndva despre
muşcătura în călcîi a şarpelui, fără să-i dea vreo atenţie şi o ui
tase apoi cu desăvîrşire. Dar ceva adînc inconştient din el au
zise şi nu uitase, ci îşi amintise cînd s-a ivit prilejul, ceva adînc
inconştient căruia în mod evident îi place să se exprime mito
logic, deoarece e în spiritul lui să se exprime astfel.
309 Dar cărui spirit îi corespunde modul de exprimare simbo
lic sau metaforic? Acest mod de exprimare corespunde unui spirit
5 A utorul rep rod u ce a id o trad u cere germ an ă în versuri a im nului egiptean.
V ersiunea rom ân ească, în p roză, este p relu ată din M iturile Egiptului antic d e
M .E.M atie, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti, 1958, p .9 7 (n.t.)
62
primitiv, al cărui limbaj nu cunoaşte abstracţiunile, ci numai ana

logiile cu naturalul şi «nenaturalul». Acest spirit, de o venera
bilă vechime, este la fel de străin de un psihic care produce
dureri de inimă şi noduri în gît, ca un brontozaur de un cal de
călărie. Visul cu şarpele ne dezvăluie un fragment din acea ac
tivitate psihică care nu mai are nimic de-a face cu individuali
tatea modernă a subiectului supus visării. Activitatea aceasta
are loc - dacă ne e permis să ne exprimăm aşa - ca într-un
strat şi mai profund şi numai rezultanta sa se ridică pînă
într-un strat superior, pătrunzînd acolo unde se află afectele
refulate şi fiind un conţinut străin aici, exact ca un vis ajuns în
conştient. Iar dacă, spre a înţelege un vis, trebuie să folosim o
anumită tehnică analitică, aici avem nevoie de o cunoaştere a
mitologiei ca să putem pătrunde sensul elementelor venite din
straturi şi mai profunde.
Motivul şarpelui nu este, desigur, o achiziţie individuală a jio
subiectului supus visării, căci visele cu şerpi sînt foarte frec

vente, chiar la orăşeni care n-au văzut poate chiar niciodată cu
ochii lor un şarpe.
S-ar putea aduce însă obiecţia că şarpele din vis nu ar fi ni- 311
mic altceva decît întruchiparea unei expresii verbale. Se spune

doar despre cîte o femeie că e perfidă ca un şarpe, se vorbeşte de
şarpele ce duce în ispită ş.a.m.d. Această obiecţie nu mi se pare
prea întemeiată în cazul de faţă, dar o dovadă clară ar fi, desigur,
greu de adus, căci şarpele este într-adevăr o figură de stil curentă.
Dovezi sigure am avea doar dacă am găsi un caz în care simbolis
tica mitologică n-ar fi nici figură de stil curentă, nici criptomne-
zie, adică dacă subiectul visului nu ar fi citit, văzut sau auzit în
tr-un fel sau altul motivul respectiv, spre a-1 fi uitat apoi şi spre a
63
şi-l fi amintit inconştient. Cred că o asemenea dovadă ar fi de

mare importanţă, întrucît ar indica faptul că inconştientul raţio
nal inteligibil, care constă din materiale aşa-zis artificial in
conştiente, nu este decît un strat superficial al inconştientului şi
că abia sub el găsim un inconştient absolut, ca să zicem aşa, care
nu are nimic de-a face cu experienţa noastră personală şi care
este, aşadar, o activitate psihică autonomă faţă de psihicul
conştient şi chiar faţă de straturile superioare ale inconştientului,
o activitate neafectată în nici un fel - şi, probabil, neafectabilă -
de către experienţa personală, un fel de activitate psihică suprain-
dividuală, un inconştient colectiv, cum l-am numit, în opoziţie cu
inconştientul personal, superficial şi relativ.
312 Dar înainte de a căuta o asemenea dovadă, aş vrea, de
dragul completitudinii, să mai fac cîteva observaţii suplimenta
re privind visul cu şarpele. S-ar părea că acele ipotetice stra
turi mai profunde ale inconştientului ar fi tradus trăirile legate
de femei în muşcătura de şarpe, care a căpătat astfel statutul
unui adevărat motiv mitologic. Motivaţia sau mai degrabă fi
nalitatea unui asemenea demers pare, la prima vedere, obscu
ră. Dar dacă ţinem seama de principiul care ne spune că simp
tomatologia unei boli constituie totodată o încercare naturală
de vindecare - durerile de inimă fiind, bunăoară, o încercare
de izbucnire emoţională -, atunci trebuie, desigur, să privim şi
simptomul călcîiului ca pe un fel de încercare de vindecare.
După cum o arată visul, prin acest simptom sînt ridicate la
rang de eveniment mitic nu numai proaspetele dezamăgiri în
dragoste, ci, în acelaşi timp, toate celelalte dezamăgiri înde
obşte, cele din şcoală ş.a.m.d., ca şi cum pacientului i-ar face
bine, într-un fel oarecare, acest lucru.
64
Toate acestea ni se par, de bună seamă, incredibile. Dar ve- 513
chii preoţi tămăduitori din Egipt, care descîntau muşcătura de

şarpe cu imnul şarpelui zeiţei Isis, credeau în această teorie. Şi nu
numai ei, ci întreaga lume antică şi primitivă credea şi mai crede
încă în magia prin analogie, iar aici este vorba tocmai de fenomenul
psihologic pe care se bazează magia prin analogie.
Să nu ne închipuim că aceasta ar fi doar o veche superstiţie, 3i4
de mult depăşită. Dacă citim cu atenţie textul liturghiei, vom în-
tîlni mereu acel faimos «sicut», care introduce de fiecare dată o
analogie destinată să provoace o prefacere. Ca exemplu foarte
elocvent, aş mai cita aici facerea focului de Sabbatus Sanctus.
După cum se ştie, focul era aprins pe vremuri ciocnind pietre, iar
şi mai de mult era iscat din lemn, ceea ce constituia o prerogativă
a bisericii. De aceea, în rugăciunea preotului se spune: «Deus, qui
per Filium tuum, angularet scilicet lapidem, claritatis tuae fideli-
bus ignem contulisti: productum ex silice, nostris profuturum
usibus, novum hune ignem sanctifica». «Dumnezeule, tu care
prin fiul tău numit piatra unghiulară, ai adus focul iubirii tale cre
dincioşilor, sfinţeşte acest foc nou iscat din cremene pentru tre
buinţele noastre viitoare». Prin analogia cu Cristos ca piatră un
ghiulară, cremenea e ridicată oarecum la rangul lui Cristos însuşi,
care aprinde mereu un nou foc.
Raţionalistul va rîde, poate, de toate acestea. Dar undeva 315
în adînc sîntem mişcaţi şi nu numai noi, ci milioane de creştini

sînt mişcaţi, chiar dacă nu pot spune decît că e vorba de ceva
foarte frumos. Sîntem mişcaţi în acele straturi profunde, în ace
le vechi forme ale spiritului uman, pe care nu ni le însuşim, ci
le avem ereditar, moştenite din negura celor mai vechi tim
puri.
65
316 Dacă acest suflet supraindividual ne-ar fi pus la îndemînă,

atunci, de bună seamă, tot ceea ce s-ar traduce în limbajul lui
de imagini s-ar desprinde din problematica noastră individua
lă, şi, de îndată ce am deveni conştienţi de acest lucru, ne-ar
apărea sub specie aetemitatis, n-ar mai fi suferinţa mea, ci sufe
rinţa lumii, n-ar mai fi durerea mea personală care mă izolează,
ci o durere lipsită de amărăciune care mă leagă de toţi oame
nii. Cred că nu mai e nevoie să căutăm dovezi ale faptului că
în felul acesta se poate ajunge la o vindecare.
317 Dar faptului că această activitate sufletească supraindivi-
duală există, nu i-am adus pînă acum nici o dovadă care să
facă faţă tuturor cerinţelor. Aş vrea să fac acum acest lucru,
dînd din nou un exemplu. Este vorba de un bolnav psihic,
cam de treizeci de ani, care suferă de o formă paranoidă de
dementia praecox. S-a îmbolnăvit deja de pe la douăzeci de
ani. A fost dintotdeauna un om inteligent, îndărătnic şi fantast
în acelaşi timp - amestec foarte straniu. A fost un funcţionar
oarecare, angajat la registratura unui consulat. S-a îmbolnăvit
de megalomanie, în mod evident spre a-şi compensa existenţa
mai mult decît modestă, şi a început să creadă că el este însuşi
Mîntuitorul. Avea tot felul de halucinaţii, iar uneori era foarte
neliniştit. în perioadele sale liniştite, era lăsat să se plimbe li
ber pe coridor. Acolo l-am întîlnit odată mijindu-şi ochii spre
soare şi dînd din cap în mod ciudat. M-a luat imediat de braţ,
spunîndu-mi că vrea să-mi arate ceva. Trebuia să mă uit cu
ochii mijiţi în soare ca să văd penisul soarelui. Dacă îmi mişcăm
capul, se mişca şi penisul soarelui şi asta era originea vînturilor.
318 Am făcut această constatare cam în 1906. Prin 1910, ocupat
fiind cu studii mitologice, mi-a căzut în mînă cartea lui Diete-
66
rich, o prelucrare parţială a aşa-numitului «Papyrus magic pari

zian». Dieterich consideră că fragmentul prelucrat face parte
dintr-o liturghie a cultului lui Mithra. El constă dintr-o serie
de prescripţii, invocări şi viziuni. Una dintre aceste viziuni este
descrisă, ad literam, în felul următor: «Tot aşa se face văzut şi
aşa-numitul tub, izvorul vîntului favorabil. Căci vei vedea un
tub atîmînd din discul solar. Iar către regiunile din apus, ca şi
cînd ar fi un vînt nesfîrşit de răsărit. Dar dacă sorţii cad pe ce
lălalt vînt, către regiunile de răsărit, atunci vei vedea în acelaşi
fel întoarcerea feţei într-acolo.» Cuvîntul grecesc , folosit
pentru tub, se foloseşte şi pentru un instrument de suflat, iar
în sintagma ab'kbc; na%vq înseamnă, la Homer, «un puternic
şuvoi de sînge». Evident, prin tub suflă un vînt, un curent ce
îşi are izvorul în soare.
Viziunea pe care a avut-o pacientul meu în 1906 şi textul gre- jw
cesc editat abia în 19106 par să fie suficient de disjuncte pentru ca
nici pacientul meu să nu poată fi bănuit de criptomnezie, nici eu
de un transfer de idei. Paralelismul evident al celor două viziuni
e de netăgăduit, dar s-ar putea spune că asemănarea ar fi întîm-
plătoare. în acest caz însă, ne-am aştepta ca viziunea să nu aibă
nici o legătură cu alte reprezentări analoge şi, deci, nici un sens
intrinsec. Dar iată că această aşteptare nu se confirmă, căci arta
medievală a reprezentat tubul în anumite tablouri, ca pe un fel de
furtun care, în imaculata concepţie, coboară din cer pînă sub ro
chia Măriei. Prin tub zboară Sfîntul Spirit, în chip de porumbel,
6 După cu m a arătat Ju n g m ai tîrziu, ediţia din 1910 era, d e fapt, o a doua

ediţie. C artea ap ăru se p entru p rim a oară în 1903. Dar pacientul fusese spitali
zat cu cîţiva ani înainte d e 1903.
67
coborînd spre a face Fecioara să rodească. Reprezentarea arhaică

a Sfântului Spirit este, după cum ştim din miracolul Rusaliilor, un
vînt puternic 7iveup.a - «vîntul bate unde vrea el», t i 7iveo|ia
07100 9eÂ£i 7TVEÎ».7 «Animo descensus per orbem solis tribuitur»
(Spiritul coboară prin cercul soarelui) - această viziune este un
loc comun al întregii filozofii antice tîrzii, precum şi a celei me
dievale.
320 De aceea, nu găsesc nimic întîmplător în aceste viziuni, ci
doar reînsufleţirea unor posibilităţi de reprezentare care au
existat din vechi timpuri şi care au putut fi redescoperite în
epoci complet diferite, de minţi complet diferite, nefiind, deci,
reprezentări moştenite!
321 Am intrat intenţionat în amănuntele acestui caz spre a vă
oferi o imagine concretă a acelei activităţi mai profunde a psihi
cului pe care o numesc inconştient colectiv. Rezumînd cele de
mai sus, aş vrea să mai subliniez o dată că trebuie să distingem
oarecum trei nivele psihice: 1. conştientul; 2. inconştientul personal,
care constă în primul rînd din acele conţinuturi care au devenit
inconştiente fie pentru că şi-au pierdut intensitatea şi au căzut
astfel în uitare, fie pentru că li s-a retras conştienţa (prin aşa-nu-
mita refulare), iar în al doilea rînd din acele conţinuturi ce sînt de
fapt percepţii senzoriale, care, datorită prea slabei lor intensităţi
nu au ajuns niciodată în conştient, dar au pătruns totuşi cumva în
psihic; 3. inconştientul colectiv, care, ca o înzestrare ereditară cu
posibilităţi de reprezentare, nu este individual, ci general uman,
ba ţine chiar de lumea animală în genere, constituind, de fapt,
substratul oricărui psihism individual.
7 lo. 3,8.
68
Tot acest organism psihic este perfect analog organismului 322
fizic, care, deşi variază de la individ la individ, este totuşi, în

acelaşi timp şi în toate caracteristicile sale esenţiale, organismul
uman în genere, pe care toţi îl au şi care mai are încă vii în
structura sa acele elemente care îl leagă de animalele ne
vertebrate şi poate chiar de simplele protozoare. Teoretic, ar
trebui chiar să fie posibil să descifrăm din inconştientul co
lectiv nu numai psihologia viermelui, ci şi pe cea a celulei izo
late.
Sîntem cu toţii convinşi că este absolut imposibil să înţele- 323
gem organismul viu fără relaţia sa cu condiţiile mediului. Exis

tă nenumărate fapte biologice care nu pot fi explicate decît ca
fenomene reactive la condiţiile mediului, precum: cecitatea
proteului, caracteristicile paraziţilor intestinali, anatomia speci
fică vertebratelor readaptate la viaţa acvatică şi altele.
Acelaşi lucru este valabil şi în ce priveşte psihicul. Orga- 324
nizarea sa specifică trebuie să fie de asemenea intim corelată

cu condiţiile mediului. Din partea conştientului, ne putem
aştepta la reacţii şi fenomene de adaptare la cele prezente,
deoarece el constituie o parte a psihicului preferenţial restrînsă,
într-o anumită măsură, la evenimentele momentului; din
partea inconştientului colectiv, în schimb, ca suflet atemporal
şi general, trebuie să ne aşteptăm la reacţii la condiţiile cele
mai generale şi veşnic prezente, de natură psihologică, fiziolo
gică şi fizică.
Inconştientul colectiv - în măsura în care putem emite, în 325
genere, vreo judecată în ce-1 priveşte - pare şă fie alcătuit din

ceva de felul imaginilor sau motivelor mitologice, drept care
miturile popoarelor sînt, de fapt, expresii ale inconştientului
69
colectiv. întreaga mitologie ar fi un fel de proiecţie8 a inconşti

entului colectiv. Vedem cel mai clar acest lucru în cazul ceru
lui înstelat, ale cărui forme haotice au fost ordonate proiectîn-
du-se asupra lor anumite imagini. Influenţa stelelor susţinută
de astrologie s-ar explica atunci: ea nu ar fi decît percepţia in
conştientă introspectivă a activităţii inconştientului colectiv.
Aşa cum asupra cerului înstelat s-au proiectat imagini de con
stelaţii, aşa s-au proiectat şi în legende, în poveşti sau asupra
personajelor istorice, motive de acelaşi fel sau de alte feluri. De
aceea, putem studia inconştientul colectiv în două moduri: fie
prin mitologie, fie prin analiza individului. Cum materialul
acesta din urmă nu vi-1 pot face accesibil aici, trebuie să mă li
mitez la cel dintîi. Mitologia oferă însă un cîmp atît de vast în-
cît nu putem releva din ea decît cîteva tipuri, puţine la număr.
Numărul condiţiilor mediului este de asemenea nesfîrşit, astfel
încît nici în cazul lor nu ne putem ocupa decît de cîteva tipuri,
m După cum organismul viu, cu proprietăţile sale caracteris
tice, e un sistem de funcţii de adaptare la condiţiile mediului,
psihicul trebuie să prezinte de asemenea organe sau sisteme
de funcţii care să corespundă ocurenţelor fizice regulate. Nu
mă refer aici la funcţiile senzoriale organic determinate, ci mai
degrabă la un fel de fenomene psihice paralele regularităţilor
fizice. Aşa, bunăoară, mersul zilnic al soarelui pe cer, precum
şi alternarea zilei cu noaptea, trebuie să aibă o întruchipare
psihică, de forma unei imagini bine întipărite în om din vechi
timpuri. Dar nu putem studia direct o asemenea imagine; în
® Proiecţie înseam nă «transferarea în exterior a unui conţinut subiectiv», con
form definiţiei date de Jung. Vezi capitolul Definiţii din vol.II al antologiei de
faţă. (n.t.)
70
locul ei descoperim însă analogii mai mult sau mai puţin fan
tastice ale fenomenului fizic: în fiecare dimineaţă, un erou di
vin se naşte din mare şi se urcă în carul soarelui. La apus, îl
aşteaptă o Magna Mater care îl înghite seara. El străbate în
pîntecele dragonului fundul mării de miază-noapte. După o
luptă teribilă cu şarpele nocturn, el se naşte iarăşi, dimineaţa.
Acest conglomerat de mituri constituie, fără îndoială, o în- 327
truchipare a fenomenului fizic şi încă în mod atît de vădit încît

mulţi cercetători îşi închipuie, după cum se ştie, că primitivii
inventează astfel de mituri numai pentru a explica fenomenele
fizice. Ceea ce este, în orice caz, neîndoielnic, e că ştiinţele na
turii şi filozofia naturii au încolţit pe un asemenea teren. Dar
consider mai degrabă neverosimilă ipoteza că primitivul ar in
venta, din pură nevoie de a găsi explicaţii, lucruri de felul teo
riilor fizice sau astronomice.
Ceea ce putem spune imediat despre plăsmuirile mitice 328
este că fenomenul fizic a pătruns cîndva în psihic, distorsionat

de fantezie şi a fost reţinut acolo, astfel încît inconştientul mai
reproduce şi astăzi asemenea imagini. Fireşte, se pune atunci
întrebarea: de ce nu înregistrează psihicul fenomenul ca atare,
de ce înregistrează numai fantezia legată de fenomenul fizic?
Dacă v-aţi transpune în sufletul primitivului, aţi înţelege 329
de îndată de ce se întîmplă aşa. Căci primitivul trăieşte în lu

mea sa cu o asemenea «participation mystique», cum numeşte
Levy-Bruhl acest fapt psihologic, încît între subiect şi obiect nu
se stabileşte nici pe departe o distincţie absolută, ca în cazul
intelectului nostru raţional. Ceea ce se întîmplă în exterior se
întîmplă şi în el şi ceea ce i se întîmplă lui se întîmplă şi în ex
terior. Am observat un exemplu foarte bun al acestui lucru pe
71
cînd mă aflam la elgonieni, un trib primitiv de pe muntele El-

gon, din Africa de Est. Elgonienii obişnuiau să-şi scuipe în
mîini la răsăritul soarelui şi să-şi ţină apoi palmele ridicate
spre soarele care tocmai se ridica la orizont. Cum cuvîntul «at-
hîsta» înseamnă zeu şi soare totodată, am întrebat: «Soarele e
zeu?» Au negat cu rîsete, de parcă aş fi pus o întrebare de-a
dreptul prostească. Cum în momentul acela soarele era sus pe
cer, am arătat spre el şi am întrebat: «Cînd soarele e acolo,
spuneţi că nu-i zeu, dar cînd e acolo, la răsărit, spuneţi că este
zeu.» A urmat o tăcere constemantă, pînă cînd un bătrîn şef
de trib a luat cuvîntul şi a spus: «Aşa este. E adevărat că acolo
sus soarele nu e zeu, dar cînd răsare, asta este zeu (sau: atunci
este zeu).» Pentru spiritul primitiv e tot una care dintre cele
două versiuni este corectă. Răsăritul soarelui şi sentimentul de
eliberare ce-1 însoţeşte sînt pentru el acelaşi eveniment divin,
după cum noaptea şi frica ce-o trezeşte ea sînt unul şi acelaşi
lucru. Afectul îi este mai aproape primitivului decît fizica şi de
aceea el îşi înregistrează fanteziile trezite de afecte; aşa se face
că noaptea e echivalentă pentru el cu şarpele şi cu răsuflarea
rece a duhurilor, pe cînd dimineaţa e naşterea unui zeu bun.
330 După cum există teorii mitologice care vor să derive totul
din soare, există şi teorii lunare, care vor să derive totul din
lună, pur şi simplu pentru că există realmente nenumărate mi
turi legate de lună, printre care, în enorm de multe, luna e mi
reasa soarelui. Luna e trăirea nestatornică a nopţii. De aceea se
asociază cu trăirea sexuală a primitivului, cu femeia, care con
stituie de asemenea o trăire a nopţii. Dar luna poate fi şi frate
le păgubit al soarelui, căci noaptea somnul e tulburat de gîn-
duri pătimaşe şi rele, de gînduri de mărire şi de răzbunare.
72
I.una tulbură somnul şi mai este şi un loc de întîlnire al sufle

telor defuncţilor, căci în visele nocturne morţii se reîntorc, iar
insomniei înfricoşate i se arată spectrele trecutului. I )e aceea,
luna are de-a face şi cu sminteala (lunacy). Iată trăirile ce se
păstrează în suflet, în locul imaginii schimbătoare a lunii.
Nu furtunile, nu tunetele şi fulgerele şi nu ploile şi norii ră- îîi
mîn întipărite ca imagini în suflet, ci fanteziile provocate de afec
te. Am fost surprins odată de un cutremur de pămînt foarte pu
ternic şi simţămîntul meu prim, nemijlocit, a fost că nu mă mai
aflu pe pămîntul ferm, bine cunoscut, ci pe spinarea unui animal
gigantic care se scutură. Aceasta e imaginea care se întipăreşte şi
nu faptul în sine, fizic. Revolta omului în faţa furtunilor devasta
toare, groaza sa în faţa elementelor dezlănţuite umanizează furii
le naturii şi elementul pur fizic devine un zeu mînios.
întocmai ca şi condiţiile mediului, condiţiile fiziologice, «2
imboldurile glandulare stîmesc şi ele fantezii de coloratură

afectivă. Sexualitatea apare ca un zeu al fertilităţii, ca un de
mon feminin crunt şi voluptuos, ca diavolul însuşi cu picioare
le lui de ţap dionisiac şi cu gesturile sale neruşinate sau ca
şarpele înfricoşător ce te încolăceşte.
Foamea face din alimente zei, cărora anumiţi indieni mexi- .to
câni le dau chiar vacanţe anuale pentru întremare, alimentele
uzuale nemaifiind mîncate un timp. Vechii faraoni erau slăviţi ca
mîncători de zei. Osiris este grîul, fiul pămîntului şi de aceea
ostia trebuie făcută şi astăzi din făină de grîu, un zeu care se mă-
nîncă, la fel ca Iacchos, tainicul zeu al misterelor eleusine. Iar tau
rul lui Mithra este fecunditatea comestibilă a pămîntului.
Condiţiile psihologice ale mediului lasă în urmă, fireşte, 334
relicve mitice de acelaşi fel. Situaţiile periculoase, fie că e vor
73
ba de pericole trupeşti sau de periclitări ale sufletului, stîmesc

fantezii afective şi întrucît situaţiile acestea se repetă ca ceva ti
pic, ele se organizează în arhetipuri, cum am numit motivele
mitice în genere.
335 Pe cursurile de ape, de preferinţă prin vaduri şi locuri pe
riculoase, se pripăşesc dragoni, în pustietăţile uscate sau prin
prăpăstiile periculoase rătăcesc djini şi alţi diavoli, în desişul
lugubru al pădurilor de bambus sălăşluiesc sufletele morţilor,
iar în adîncul mărilor şi în vîltori - şerpi perfizi şi duhuri ale
apelor. Oamenii de seamă sînt posedaţi de puternice duhuri
strămoşeşti sau de un zeu, străinul sau neobişnuitul e înzestrat
cu puteri nefaste şi e fetişizat. Boala şi moartea nu survin ni
ciodată în mod natural, ci sînt pricinuite de spirite rele sau
vrăjitorii. Chiar arma care a omorît e mana, adică are puteri
neobişnuite.
336 Dar cum stau lucrurile - mă veţi întreba - cu apariţiile
cele mai obişnuite, cele mai apropiate şi mai imediate din viaţa
omului, cu bărbatul, femeia, tatăl, mama, copilul? Acestea, ca
realităţi cotidiene veşnic reluate, produc cele mai puternice ar
hetipuri, activitatea lor susţinută fiind direct recognoscibilă
pretutindeni, chiar şi în vremurile noastre raţionaliste. Să luăm
ca exemplu dogma creştină: Trinitatea e constituită din Dum-
nezeu-Tatăl, Fiu şi Sfîntul Spirit, care e reprezentat de porum
bel, pasărea Astartei şi care, pe timpul creştinismului primitiv,
se numea şi Sophia şi era de natură feminină. Cultul Măriei, în
biserica modernă, caută în mod evident să-i suplinească acest
aspect. Avem aici arhetipul familiei &v o o p a v î c p t o t k b , «în spaţii
celeste», cum se exprima Platon, întronat ca formulare a miste
rului ultim. Cristos ca mire, biserica ca mireasă, cristelniţa ca
74
le ale vieţii, se află în inconştient. Din păcate, nu pot face aici

o analiză mai profundă a remarcabilelor diferenţe de atitudine
ale conştiinţei noastre culturale faţă de inconştient. Am vrut
doar să arăt că problema acestei atitudini e controversată şi că
este în mod vădit una dintre marile probleme ale umanităţii.
339 De altfel, acest lucru se înţelege aproape de la sine, de în
dată ce devine clar faptul că inconştientul, totalitatea arhetipu
rilor, este sedimentul tuturor trăirilor umane, pînă îndărăt la
începuturile sale obscure, şi nu un sediment inert - de felul
unei mine părăsite -, ci un sistem viu de reacţii şi aşteptări,
care determină viaţa individuală pe căi, ce-i drept, invizibile,
dar cu atît mai eficiente. Şi el nu este numai ceva de felul unei
gigantice prejudecăţi istorice, ci totodată şi izvorul instinctelor,
arhetipurile nefiind nimic altceva decît forme de manifestare a
instinctelor. Dar în izvorul viu al instinctelor îşi are, totodată,
obîrşia orice creaţie, astfel încît inconştientul nu e doar o con
diţionare istorică, ci produce, în acelaşi timp, impulsul creator
- asemenea naturii, care e teribil de conservatoare, dar în acte
le sale creatoare îşi suspendă mereu propria condiţionare isto
rică. Nu e de mirare, aşadar, că pentru oamenii tuturor timpu
rilor şi locurilor comportamentul optim faţă de această condiţie
invizibilă a vieţii a constituit o problemă arzătoare. Dacă cum
va conştientul nu s-ar fi desprins niciodată de inconştient - un
eveniment veşnic reluat, simbolizat de căderea îngerilor şi de
nesupunerea primilor străbuni -, atunci această problemă nu
s-ar fi ivit, după cum nu s-ar fi ivit nici problema adaptării la
condiţiile mediului.
340 Datorită existenţei unui conştient individual, devin conşti
ente tocmai dificultăţile şi nu numai cele ale vieţii exterioare,
76
ci şi cele ale vieţii interioare. Omul primitiv se vede întîmpinat

de lumea înconjurătoare cu bunăvoinţă sau adversitate, iar in
fluenţele inconştientului îi apar de asemenea ca forţe cu care
se vede confruntat şi cu care trebuie să ajungă la o înţelegere,
întocmai ca şi cu lumea sa vizibilă. Nenumăratele sale practici
magice servesc acestui scop. La nivele superioare ale civili
zaţiei, religiile şi filozofiile îndeplinesc aceeaşi funcţie şi ori de
cîte ori un astfel de sistem de adaptare începe să nu mai
funcţioneze bine, se instalează o nelinişte generală şi se fac
tentative pentru a se găsi forme noi, adecvate de raportare la
inconştient.
Totuşi, aceste lucruri par complet străine de vremurile mi
noastre moderne, luminate. Sînt întîmpinat adesea cu risete ne
încrezătoare cînd vorbesc de forţele subterane ale psihicului,
comparîndu-le realitatea cu cea a lumii vizibile. Dar replic
atunci întrebînd cîţi oameni din lumea cultivată mai cred încă
în mana şi în spirite sau, cu alte cuvinte, cîte milioane de
christian scientists şi de spiritişti există? Nu vreau să răscolesc
aceste chestiuni, dar ele pot ilustra faptul că problema condiţii
lor psihice invizibile e la fel de vie şi acum ca întotdeauna.
Inconştientul colectiv este acea imensă zestre spirituală 342
ereditară, rezultată din evoluţia omenirii, care renaşte mereu,

în fiecare structură cerebrală individuală. Conştientul, în
schimb, este un fenomen efemer, care produce toate adaptările
şi orientările noastre momentane, drept care activitatea sa poa
te fi comparată cu orientarea în spaţiu. Inconştientul conţine
însă sursa forţelor sufleteşti ce ne impulsionează, precum şi
formele şi categoriile ce le reglementează pe acestea, adică toc
mai arhetipurile. Toate ideile şi reprezentările de mare forţă
77
ale omenirii provin din arhetipuri. Acest lucru e deosebit de

limpede în cazul reprezentărilor religioase. Dar nici conceptele
centrale ale ştiinţei, filozofiei sau moralei nu fac excepţie de la
această regulă. Ele sînt, în forma lor actuală, variante ale repre
zentărilor primordiale, rezultate din aplicarea şi adaptarea lor
conştientă, căci rolul conştientului nu e numai să recepteze pe
calea simţurilor lumea celor exterioare, ci să şi traducă în mod
creator lumea celor interioare în cele exterioare.
CONSIDERAŢII GENERALE
PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
Lecţie in augurală ţinută la Şcoala Politehnică Federală din Ztirich în 1934, publicată cu
acelaşi titlu în seria Kultur- und staatsunssenschaflliche Schriften der ETH XII, 1934 şi apoi
p relu crată şi republicată în volum ul Ober psychische Energetik und das Wesen der Traume
din 1948, reeditat în 1965 şi 1971. T rad u să d u p ă Gesammelte Werke , voi. V in , § 194-219.
sihologia modernă are în comun cu fizica modernă faptul im
că metodei sale îi revine o însemnătate cognitivă mai mare

decît obiectului său. Căci obiectul său, psihicul, este de o atît
de abisal de profundă diversitate, nedeterminare şi nemărgini
re încît datele pe care ni le oferă sînt, prin însăşi natura lor,
greu sau chiar imposibil de interpretat, în timp ce datele stabi
lite în conformitate cu un anumit mod de abordare a proble
mei şi cu ajutorul unor metode ce decurg din acest mod de
abordare sînt sau ar trebui să fie măcar entităţi cunoscute. Cer
cetarea psihologică porneşte de la astfel de factori stabiliţi em
piric sau arbitrar şi studiază psihicul urmărind modificările lor.
In consecinţă, psihismul ne apare ca fiind perturbarea unui mod
de comportament probabil, presupus de o anumită metodă.
Principiul acestei proceduri este, cum grano salis, însăşi meto
da ştiinţelor naturii în genere.
Este numaidecît clar că, în aceste condiţii, am putea spune că 195
totul depinde de ipotezele metodologice adoptate şi că rezultate

le sînt determinate în principal de acestea. Chiar dacă obiectul
81
CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
propriu-zis al cunoaşterii are şi el un cuvînt de spus, el nu se mai

comportă cum s-ar fi comportat ca fiinţă autonomă, în toată natu
raleţea sa netulburată. De aceea, este un fapt de mult cunoscut,
chiar şi în psihologia experimentală, dar mai ales în psihopatolo
gie, că un anumit aranjament experimental nu pune în evidenţă
nemijlocit procesul psihic, ci că între acesta din urmă şi experi
ment se interpune o anumită precondiţionare psihică ce ar putea
fi numită situaţie experimentală. Această «situaţie» psihică poate
pune uneori sub semnul întrebării întregul experiment, întrucît
asimilează aranjamentul experimental, ba chiar şi intenţia de la
care porneşte experimentul. Prin asimilare se înţelege adoptarea
unei anumite atitudini de către persoana în studiu, care înţelege
experimentul în felul ei, fiind supusă de la bun început tendinţei
insurmontabile de a crede că experimentul ar fi, bunăoară, un
test de inteligenţă sau o încercare de a arunca o privire indiscretă
în culisele sufletului său. O astfel de atitudine voalează procesul
pe care experimentul încearcă să-l surprindă.
1% Am fost confruntat cu atari situaţii mai ales în experimen
tele de asociere.1 Studiindu-le, am constatat că ceea ce urmă
reşte metoda, şi anume stabilirea vitezelor medii de reacţie şi a
calităţii reacţiilor, reprezintă un rezultat relativ colateral faţă de
modul în care este perturbată metoda de comportamentul auto
nom al psihicului, adică de asimilare. Tocmai în felul acesta
am descoperit complexele afective care pînă atunci fuseseră întot
deauna înregistrate ca reacţii ratate.
197 Descoperirea complexelor, precum şi a fenomenelor de asi
milare determinate de ele, a arătat clar cît de precare sînt fun-
1 vezi nota 3 de la Structura psihicului, pag. 5 7 (n.t.)
82
CO N SID ERA ŢII GENERALE PRIVIN D TEORIA COMPLEXELOR
damentele acelei concepţii vechi, provenite încă de la Condil-

lac2, conform căreia ar putea fi luate în studiu fenomene psihi
ce izolate. Nu există procese psihice izolate, aşa cum nu există
nici procese biologice izolate; în orice caz, nu s-a descoperit
încă vreun mijloc de a le izola experimental3. Numai cu o
atenţie şi o concentrare deosebit de bine antrenate, reuşim, în
aparenţă, să izolăm un proces în aşa fel încît să corespundă
scopului experimentului. Dar ajungem astfel iarăşi într-o situa
ţie experimentală, care se deosebeşte de cea descrisă mai sus
doar prin faptul că de data aceasta rolul complexului asimilant
e preluat de conştient, în timp ce în cazul precedent acest rol
era jucat de complexe de inferioritate mai mult sau mai puţin
inconştiente.
în felul acesta, valoarea experimentului nu mai este în nici %
1
un caz pusă, principial, sub semnul întrebării, ci este doar li

mitată critic. In domeniul proceselor psihofiziologice, ca de pil
dă în cel al percepţiilor senzoriale sau al reacţiilor motorii, ca
urmare a evidentei inocenţe a scopurilor urmărite de experi
ment, predomină mecanismul pur reflex şi nu se ajunge deloc
sau se ajunge doar la slabe asimilări, drept care nici experi
mentul nu este, în esenţă, perturbat. Situaţia este însă alta în
domeniul proceselor psihice complicate, unde nici aranjamen
tul experimental nu ne oferă garanţia unei limitări la anumite
2 Etienne Bonot d e Condillac, filozof şi econom ist francez (1715-1780), care a

răspîndit în Franţa teoriile lui Locke şi care a devenit, prin lucrările sale «Trăite
des systemes» (1749) şi «Trăite des sensations» (1754), fondatorul propriu-zis al
senzualism ului.
3 C onstituie o excepţie d e la această regulă procesele de creştere în ţesuturi

izolate, ţinute în viaţă prin cufun darea lor într-un lichid nutritiv.
83
CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND TEORIA COM PLEXELOR
posibilităţi bine determinate! Aici, unde lipseşte pînă şi certitu

dinea dată de definirea unor scopuri specifice, se pot ivi posi
bilităţi neprevăzute care produc, uneori chiar de la bun înce
put, o situaţie experimentală numită constelare. Cu acest
concept este exprimat faptul că situaţia exterioară poate de
clanşa un proces psihic care constă în reunirea şi actualizarea
anumitor conţinuturi. Termenul «s-a constelat» spune că a fost
adoptată o poziţie de apărare, de aşteptare, de pe care se va
reacţiona într-un anumit fel. Constelarea este un proces auto
mat, care intervine fără voia subiectului şi pe care nimeni nu-1
poate înfrîna în cazul lui însuşi. Conţinuturile constelate sînt
complexe bine determinate, care posedă o energie specifică, pro
prie lor. Cînd cercetarea întreprinsă constă dintr-un experiment
de asociere, complexele îi vor influenţa în foarte mare măsură
desfăşurarea, provocînd perturbări ale reacţiilor sau, în cazuri
mai rare, determinînd, pentru disimularea complexelor, anumi
te moduri de a reacţiona, care pot fi recunoscute însă imediat
căci nu mai corespund sensului cuvîntului inductor. Persoanele
cultivate şi cu voinţă puternică pot, datorită abilităţii lor moto
rii şi verbale, să acopere în aşa măsură, cu timpi de reacţie
foarte scurţi, sensul unui cuvînt inductor, încît nici nu mai sînt
atinşi de acesta. Acest lucru le reuşeşte însă numai în cazurile
în care au de apărat secrete personale de o reală importanţă.
Dar sînt puţini cei care posedă arta lui Talleyrand de a-şi as
cunde gîndurile după cuvinte. Oamenii necultivaţi şi mai ales
femeile se apără, de regulă, prin aşa-numire predicate de valoare,
oferind adesea un spectacol de-a dreptul comic. Căci predicate
le de valoare sînt atribute date de sentiment, precum: frumos,
bun, scump, drăguţ, amabil etc. Nu arareori remarcăm în con-
84
CON SIDERAŢII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
versaţia curentă că anumiţi oameni găsesc totul interesant, fer

mecător, bun şi frumos, respectiv, în engleză, fine, marvellous,
grand, splendid sau, în fine, fascinating, ceea ce ascunde fie o
lipsă de participare interioară, fie încercarea de a ţine obiectul
la distanţă. Dar marea majoritate a persoanelor studiate nu pot
evita ca anumite cuvinte inductoare să fie scoase în evidenţă
de către complexele lor printr-o serie de simptome ce le atestă
tulburarea şi în primul rînd prin timpi de reacţie prelungiţi.
Aceste experimente pot fi combinate şi cu măsurători de rezis
tenţă electrică, măsurători folosite pentru prima dată în acest
scop de Veraguth4, aşa-numitul fenomen reflex psihogalvanic5
fumizînd, în acest caz, indicii suplimentare ale reacţiilor per
turbate de complexe.
Experimentul de asociere prezintă interes, în general, în- 199
trucît nu există nici o altă metodă de investigare psihologică

de o asemenea simplitate cu ajutorul căreia situaţia psihologică
a dialogului să poată fi prevăzută cu metode de determinare
cantitativă şi calitativă aproape exacte. în locul unei întrebări
puse sub forma precisă a unei propoziţii, avem cuvîntul induc
tor vag, ambiguu şi ca urmare incomod, iar în locul răspunsu
lui, reacţia printr-un singur cuvînt. Prin urmărirea atentă a per
turbărilor reacţiei pot fi sesizate şi înregistrate fapte care în
conversaţia obişnuită ar fi dinadins lăsate la o parte, devenind
astfel posibilă stabilirea unor indicii privind culisele nemărturi
site ale lucrurilor, adică tocmai acele atitudini de apărare sau
constelări la care mă refeream mai sus. Ceea ce se întîmplă în
4 Das psychogalvanische Reflexphanomert.

5 fenom en ce stă şi la baza ap aratu lui d e d etectat minciuni (n.t.)
85
cursul experimentului de asociere poate avea loc în orice dis

cuţie între doi oameni. Şi într-un caz şi în celălalt apare o si
tuaţie experimentală care constelează uneori complexe ce asi
milează obiectul discuţiei sau situaţia în genere, inclusiv
conlocutorul. Discuţia îşi pierde astfel caracterul obiectiv, iar
scopul ei propriu-zis este ratat, constelarea complexelor zădăr
nicind intenţiile celui ce răspunde, silindu-1 uneori să dea chiar
alte răspunsuri decît ar vrea, răspunsuri de care nici nu-şi mai
poate aminti mai tîrziu. Acest din urmă fapt face ca interogato
riile încrucişate din criminalistică să fie foarte utile. în psiholo
gie, acestora le corespunde experimentul repetat, care descoperă
şi localizează lacunele de memorie. Acesta constă din faptul că,
după ce au fost înregistrate vreo sută de reacţii, de pildă, per
soana cercetată este întrebată ce răspunsuri a dat la anumite
cuvinte inductoare. Lacunele sau erorile de rememorare se re
găsesc, cu o regularitate medie, tocmai în zonele de asocieri ce
sînt tulburate de complexe.
200 Nu am vorbit pînă acum, în mod intenţionat, despre natu
ra complexelor, presupunînd-o, tacit, cunoscută. Oricum, cu-
vîntul «complex», în înţelesul lui psihologic, a intrat în limba
jul curent, atît în germană cît şi în engleză. în ziua de azi,
oricine ştie că poţi «să ai complexe». Dar că un complex te
poate avea pe tine, e un lucru mai puţin cunoscut şi cu atît
mai important din punct de vedere teoretic. Căci ipoteza naivă
a unităţii conştientului, presupus echivalent cu «psihicul» şi a
supremaţiei voinţei este în mod serios pusă la îndoială prin
existenţa complexelor. Prin orice constelare de complexe se in
stalează o stare de perturbare a conştientului. Unitatea
conştientului este astfel compromisă, iar voinţa este pusă în di-
8 6
CO N SIDERAŢII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
ficultate sau chiar complet contracarată. Adeseori are de suferit

în mod serios şi memoria, după cum am văzut. De aceea,
complexul trebuie să fie un factor psihic care, energetic vor
bind, posedă valenţe ce întrec din cînd în cînd pe cele ale in
tenţiei conştiente, căci altfel nu ar fi nicidecum posibile aseme
nea încălcări ale ordinii conştiente. De fapt, un complex activ
ne aduce pentru moment într-o stare în care sîntem lipsiţi de li
bertate, obsedaţi de anumite gînduri şi constrînşi la anumite ac
ţiuni, drept care, în anumite împrejurări, se pune problema no
ţiunii juridice de «responsabilitate limitată».
Ce este, deci, din punct de vedere ştiinţific, un «complex 201
afectiv»? El este imaginea unei anumite situaţii psihice, care e

încărcată cu vii accente emoţionale şi care, tocmai de aceea, se
dovedeşte a fi incompatibilă cu atmosfera sau atitudinea con
ştientă obişnuită. Această imagine este de o coeziune internă
puternică şi îşi are completitudinea sa proprie, bucurîndu-se
astfel de un grad relativ înalt de autonomie, ceea ce înseamnă
că este numai în mică măsură supusă dispoziţiilor conştiente şi
se comportă, deci, în spaţiul conştientului ca un corpus alie-
num însufleţit. Cu oarecari eforturi de voinţă, complexul se la
să de obicei reprimat, dar nu şi anihilat, reapărînd, ori de cîte
ori are prilejul, în deplinătatea forţelor sale iniţiale. Anumite
cercetări experimentale par să indice că un complex are o
curbă de intensitate sau de activitate de formă ondulatorie, cu
o lungime de undă de ore, zile sau săptămîni. Dar această
chestiune, extrem de complicată, este deocamdată complet nee
lucidată.
Datorită lucrărilor psihopatologiei franceze şi îndeosebi prin 202
meritele lui Pierre Janet, ştim astăzi cît de mare este capacitatea
87
conştientului de a se disocia. Janet, precum şi Morton Price au re

uşit să pună în evidenţă disocieri ale personalităţii în patru sau
chiar în cinci fracţiuni, dovedindu-se cu această ocazie că fiecare
fracţiune a personalităţii are caracterul său propriu şi memoria sa
separată. Aceste fracţiuni îşi duc existenţa în paralel, relativ inde
pendent unele de altele, şi se pot substitui una alteia oricînd, ceea
ce înseamnă că fiecare are un mare grad de autonomie. Constată
rile mele relative la complexe întregesc această imagine, întrucît
va neliniştitoare, a capacităţii de dezintegrare a psihicului, căci
nu există, în definitiv, nici o deosebire principială între o subper-
sonalitate şi un complex. Pînă la chestiunea delicată a conştienţei
parţiale, toate caracteristicile fundamentale le sînt comune. Sub-
personalităţile îşi au fără îndoială propria lor conştienţă, dar dacă
nişte fragmente psihice atît de mărunte cum sînt complexele sînt
şi ele capabile să aibă conştienţă proprie - e o întrebare ce nu şi-a
găsit încă răspunsul. Trebuie să mărturisesc că această chestiune
m-a preocupat în multe rînduri. Complexele se comportă ca ge
niile rele carteziene, par să se amuze ţinîndu-se de şotii ca nişte
kobolzi. Aduc pe buzele cuiva cuvîntul cel mai nepotrivit, îi sus
trag altuia tocmai numele persoanei pe care trebuie s-o prezinte
sau îi declanşează accesul de tuse tocmai în timpul celui mai fru
mos piano din concert, îl fac pe cel ce a întîrziat şi vrea să treacă
neobservat să se împiedice cu zgomot de un scaun. Te fac să pre
zinţi, la o înmormîntare, în loc de condoleanţe, felicitări şi pun la
cale toate acele drăcii pe care Friedrich Theodor Vischer6 voia să
le pună pe seama bietelor obiecte nevinovate. Sînt personajele ac-
6 Friedrich Theodor V ischer (1807-1887) estetician şi poet u m orist, care a scris
un rom an, d at uitării astăzi, p e jum ătate filozofic, p e ju m ătate tragicom ic
d esp re răutatea obiectelor, cu titlul Auch Einer. (n.t.)
8 8
CON SIDERAŢII GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
tive din visele noastre, personaje în faţa cărora sîntem complet

dezarmaţi, sînt fiinţele elfice atît de bine caracterizate de folclorul
danez în povestea pastorului care voia să-i înveţe Tatăl nostru pe
doi asemenea elfi. Ei îşi dădeau toată silinţa să-i repete cuvintele
exact şi totuşi, încă de la primul vers, nu reuşeau să spună decît
«Tatăl nostru carele nu eşti în ceruri». Ei se dovedeau a fi - fapt
ce confirmă previziunile teoretice - ineducabili.
Cum maximo grano salis, această metaforizare a unei pro 203
bleme ştiinţifice nu-mi va fi luată, sper, în nume de rău. Nici

cea mai sobră expunere a fenomenologiei complexelor nu poa
te ocoli impresionanta lor autonomie şi cu cît mai adînc pă
trundem în natura - era să zic biologia - complexului, cu atît
mai clar ne devine caracterul său de suflet parţial. Psihologia
visului arată cu o claritate ce nu lasă nimic de dorit că atunci
cînd nu sînt reprimate de un conştient inhibitor, complexele
apar personificate, exact ca spiriduşii din folclor care fac zarvă
în casă noaptea. Acelaşi fenomen se observă şi în anumite psi
hoze, unde complexele prind glas şi se manifestă ca «voci»
avînd caracterele lor extrem de personale.
Putem considera confirmată astăzi ipoteza că orice com 204
plex este o fracţiune desprinsă din psihic. Etiologia originii com

plexelor, bunăoară, este foarte frecvent o aşa-numită traumă,
un şoc emoţional sau altceva asemănător, care a determinat
desprinderea unui fragment din psihic. Una din cele mai frec
vente cauze este fireşte conflictul moral provenit, în ultimă
instanţă, din vădita neputinţă de a accepta firea umană sub
toate aspectele sale. Această neputinţă presupune o scindare
imediată, indiferent dacă conştientul eu-lui ştie sau nu ştie ce
se întîmplă. De regulă, stăruie chiar o pronunţată inconştienţă
89
C O N S I D E R A J ' IJ G E N E R A L E P R I V I N D T E O R I A C O M P L E X E L O R
îrt ce priveşte complexele, ceea ce le dă acestora o şi mai mare

libertate de acţiune. în asemenea cazuri, puterea de asimilare a
complexului se manifestă în mod cu totul deosebit, întrucît
tocmai inconştienţa în ce-1 priveşte ajută complexul să asimile
ze pînă şi eu-1, rezultînd astfel o modificare momentană şi in
conştientă a personalităţii, numită identificare cu complexul.
Această noţiune extrem de modernă avea în evul mediu un alt
nume: atunci se chema că eşti posedat. O astfel de stare nu
pare să fie, desigur, atît de nevinovată şi totuşi, nu există nici
o deosebire principială între obişnuitele scăpări în vorbire pri
cinuite de complexe şi cruntele blasfemii proferate de un pose
dat. Există doar o deosebire de grad între ele. Istoria limbii ne
oferă suficiente dovezi în acest sens. Despre o emoţie provoca
tă de un complex se spune: «Ce l-o fi apucat şi azi?» sau «Are
draci!» ş.a.m.d. Cînd folosim aceste metafore cam uzate, nu ne
mai gîndim la sensul lor originar, care este totuşi uşor de re
cunoscut încă şi, în plus, ne indică fără vreo umbră de îndoia
lă că omul ceva mai primitiv, ceva mai naiv, nu «psihologiza»,
aşa cum facem noi, complexele care îl tulburau, ci le concepea
ca pe nişte entia per se, ca pe nişte demoni, cu alte cuvinte.
Evoluţia ulterioară a conştientului a dus la o asemenea intensi
tate a complexului eu-lui, respectiv a conştientului eu-lui, încît
complexele au fost complet deposedate de autonomia lor
iniţială, cel puţin în felul de a vorbi despre ele. Se spune, de
regulă, «Am un complex». Vocea medicului care interpelează
pacienta isterică spune: «Durerile Dvs. nu sînt reale, vă închi
puiţi doar că vă doare». Frica de infecţie este, se zice, doar o
închipuire neîntemeiată a bolnavului; încercăm, în orice caz, să
convingem bolnavul că se încurcă în propriile sale idei fixe.
90
CO N SID ERA ŢII GENERALE PRIV IND TEORIA COMPLEXELOR
Nu e deloc greu de văzut că în concepţia noastră modernă 205
curentă, problema se pune ca şi cum ar fi cert, dincolo de ori

ce îndoială, că un complex nu poate fi decît inventat sau «în
chipuit» de pacient şi, mai mult, că el nici n-ar exista măcar
dacă bolnavul nu şi-ar fi dat osteneala, în oarecare măsură in
tenţionat, să-i dea viaţă. In ciuda acestei concepţii, s-a stabilit
fără putinţă de tăgadă că orice complex posedă o remarcabilă
autonomie, că durerile neîntemeiate organic, adică aşa-numite-
le dureri închipuite te pot face să suferi la fel de rău ca şi cele
legitime şi că o fobie de boală nu are nici cea mai mică ten
dinţă de a dispărea, oricît ne-ar asigura atît bolnavul însuşi, cît
şi medicul, ba chiar şi limbajul curent, că nu este vorba de ni
mic altceva decât de o închipuire.
Ne aflăm aici în faţa unui caz interesant de aşa-numită 206
concepţie apotropaică7, o concepţie ce se înscrie exact pe aceeaşi

linie ca şi denumirile eufemistice antice pentru care udv-tot;
euêivoq (marea ospitalieră) a devenit exemplul clasic. După
cum Eriniile8 erau numite din prudenţă şi spre îmbunarea lor,
Eumenide, adică bine intenţionate, aşa şi conştiinţa modernă
concepe toţi factorii interni perturbatori ca făcînd parte din
propria sa activitate, asimilîndu-i, pur şi simplu. Acest lucru
nu se face însă recunoscînd deschis că e vorba de un eufe
mism apotropaic, ci, dimpotrivă, dînd ascultare tendinţei in
conştiente de a desfiinţa autonomia complexului printr-o rebo-
tezare a lui. Conştientul se comportă aici ca omul care auzind
7 C o n cep ţie con form căreia elem entele duşm ăn oase a r putea fi îmblînzite dîn-
d u-le n u m e frum oase sau, eventual, evitînd să fie num ite, (n.t.)
8 Furiile din m itologia greacă (n.t.)
97
CON SIDERAŢI! GENERALE PRIVIN D TEORIA COMPLEXELOR
un zgomot suspect la etaj, se repede în pivniţă spre a se con

vinge că nu e nici un hoţ acolo şi că zgomotul nu a fost, deci,
decît o pură închipuire. In realitate, omul acesta prudent nu
s-a încumetat, pur şi simplu, să urce la etaj.
207 La prima vedere e cam greu de admis, ce-i drept, că frica
ar fi motivul ce determină conştientul să-şi explice complexele
ca pe o activitate proprie. Complexele par să fie ceva minor,
ba chiar nişte nimicuri ridicole, de care te simţi de-a dreptul
ruşinat şi faci tot posibilul să le ascunzi. Dar dacă ar fi
într-adevăr nimicuri, nici nu te-ar putea chinui cu nimic. Chi
nuitor este ceea ce provoacă chinuri, deci ceva categoric neplă
cut, care este ca atare eo ipso important şi căruia ar trebui,
deci, să-i dăm importanţă. Dar proclamăm cu mare plăcere
ireale lucrurile care ne incomodează - atîta timp cît ne putem
permite s-o facem. Declanşarea nevrozei marchează însă mo
mentul în care nu mai e nimic de făcut cu mijloacele magice
primitive ale gesturilor apotropaice şi ale eufemismelor. Din
acest moment încolo, complexul se instalează la suprafaţa con
ştientă, nu mai poate fi eludat în nici un fel şi asimilează, pas
cu pas, conştientul eu-lui, exact aşa cum a încercat acesta să-l
asimileze pe el. In felul acesta apare, în cele din urmă, disocie
rea neurotică a personalităţii.
208 Printr-o asemenea evoluţie, complexul îşi demonstrează for
ţa originară, care întrece uneori chiar pe cea a complexului eu-lui.
Abia într-un asemenea caz devine clar că eu-1 avea toate motivele
să folosească împotriva complexului o prudentă magie a nume
lor, căci este de la sine înţeles să-mi fie frică de ceva ce ameninţă
să mă înghită în modul cel mai neplăcut. Printre cei consideraţi în
general normali, se găseşte un număr mare de oameni ce ascund
92
CO N SID E RA Ţ II GENERALE PRIVIND TEORIA COMPLEXELOR
un «skeleton in the cupboard»9, despre a cărui existenţă e un pă

cat de moarte să vorbeşti de faţă cu ei, într-atît sînt de înfricoşaţi
de strigoiul ce-i pîndeşte. Toţi cei ce se află încă în stadiul tăgă
duirii realităţii complexelor, invocă simptomele neurotice spre a
dovedi că acestea sînt caracteristice exclusiv naturilor vădit pato
logice, cărora ei nu le aparţin. Ca şi cum ar fi un privilegiu al bol
navilor să fie bolnavi!
Tendinţa de a desfiinţa complexele prin asimilare nu le 209
dovedeşte lipsa de importanţă, ci tocmai importanţa. Ea consti

tuie mărturia negativă a fricii instinctive a omului primitiv de
acele lucruri nevăzute ce se mişcă singure în întuneric. La pri
mitivi, această frică se instalează cu adevărat odată cu căderea
nopţii; în timp ce în cazul nostru, după cum se ştie, dacă vo
cea complexelor e acoperită ziua, noaptea ele se fac auzite cu
atît mai tare, speriindu-ne somnul sau tulburîndu-1, cel puţin,
cu vise urîte. Complexele sînt fără îndoială obiecte ale expe
rienţei interioare şi nu pot fi întîlnite ziua în amiaza mare pe
străzi şi în locuri publice. De complexe depinde prosperitatea
vieţii noastre personale, ele sînt larii şi penaţii10 ce ne aşteaptă
la vatra casei noastre şi cu a căror pace este atît de periculos
să te lauzi. Tot ele sînt acei «gentle folk» care îşi fac simţită
prezenţa, tulburîndu-ne nopţile. Fireşte că atîta timp cît geniul
rău nu-1 atinge decît pe cel de alături fără să ne tortureze şi pe
noi înşine, nu-i dăm nici o importanţă. Trebuie, desigur, să fii
medic ca să ştii cît de cumplit de devastator poate fi un com
plex. Trebuie să fi văzut cum poate distruge moral şi fizic fa-
9 «schelet în d ulap » - expresie engleză pentru com p lex (n.t.)
10 zeităţi ale casei, vetrei, la rom ani (n.t.)
93
milii întregi în cîteva decenii şi trebuie să fi văzut ce tragedii

extraordinare şi ce disperare mizerabilă poate lăsa în urma lui
un complex pentru ca să rămîi pe deplin convins de realitatea
iui. înţelegi atunci cîtă deşertăciune şi ce lipsă de spirit
ştiinţific ascunde ideea că un complex ar putea fi «închipuit».
Dacă ar fi să folosim o comparaţie medicală, cel mai potrivit ar
fi să asemănăm complexele cu infecţiile sau cu tumorile malig
ne care apar, şi unele şi altele, fără nici cea mai mică participa
re a conştientului. Comparaţia nu este, totuşi, complet satisfă
cătoare, deoarece complexele nu sînt de natură eminamente
patologică, ci sînt fenomene vitale obişnuite ale psihicului, fie
el diferenţiat ori primitiv. De aceea şi găsim urmele lor incon-
fundabile la toate popoarele şi în toate timpurile. In cele mai
vechi monumente ale literaturii se vorbeşte despre ele. în Epo
peea lui Cilganiesh, de pildă, ni se dezvăluie psihologia comple
xului puterii cu o măiestrie de neîntrecut, iar în Cartea lui To-
M 11 din Vechiul Testament e spusă povestea unui complex
erotic şi a vindecării lui.
210 Credinţa general răspîndită în fantome e o expresie directă
a structurii complexuale a inconştientului. Căci complexele sînt
unităţile vitale ale psihicului inconştient, iar existenţa şi alcă
tuirea acestuia din urmă ne este cognoscibilă tocmai prin ele.
Dacă nu ar exista complexe, inconştientul ar fi într-adevăr, aşa
cum afirmă psihologia lui Wundt, doar un rest de reprezentări
estompate, «obscure» sau «a fringe of consciousness»12, cum
spune William James. De altfel, Freud a devenit adevăratul
carte apocrifă a Vechiului Testam ent (n.t.)
'2 «u n rest d e conştienţă» (în engleză, n.t.)
94
descoperitor al inconştientului psihologic tocmai pentru că a

cercetat aceste zone obscure şi nu le-a dat la o parte, minimali-
zîndu-le eufemistic ca pe nişte simple acte ratate. Şi totuşi, via
regia spre inconştient nu sînt visele, cum a crezut el, ci com
plexele, ele fiind cele care provoacă visele şi diferitele simpto-
me de boală. Şi apoi, calea spre inconştient nu are nimic regal,
întrucît drumul deschis de complexe seamănă mai degrabă cu
o potecă întortocheată şi prăpăstioasă, o potecă ce se pierde
adesea în hăţişuri şi care, de multe ori, în loc să ne ducă spre
inima inconştientului, ne îndepărtează de acesta.
Frica de complexe e o călăuză proastă căci ne îndepărtează 211
mereu de inconştient, aducîndu-ne înapoi spre cele conştiente.

Complexele sînt ceva atît de neplăcut încît nici un om cu min
tea sănătoasă nu se Iasă prea uşor convins că forţele instinc
tuale ce întreţin complexele ar putea juca un rol pozitiv.
Conştientul are întotdeauna convingerea că orice complex e
ceva nelalocul lui, ceva ce trebuie, deci, într-un fel sau altul,
eliminat. In ciuda mulţimii covîrşitoare a dovezilor de tot felul
că pretutindeni şi întotdeauna au existat complexe, nu ne pu
tem hotărî să le luăm drept manifestări normale ale vieţii. Fri
ca de complexe e o prejudecată foarte puternică, căci teama
superstiţioasă de necuratul a rămas neatinsă, în ciuda tuturor
explicaţiilor iluminatoare. Această frică opune în continuare
studiului complexelor o importantă rezistenţă, a cărei înfrînge-
re necesită oarecare fermitate.
Frica şi rezistenţa sînt călăuzele noastre pe acea via regia 212
ce duce spre inconştient. Se înţelege că ele reprezintă în pri

mul rînd o idee preconcepută despre ţelul către care duc. Este,
desigur, firesc ca sentimentul de teamă să ne sugereze că e
95
vorba de ceva periculos, iar senzaţia de rezistenţă să ne con

vingă că avem de-a face cu ceva respingător. Aşa gîndeşte pa
cientul, aşa gîndeşte publicul şi aşa gîndeşte, pînă la urmă, şi
medicul, drept care e întru totul logic ca prima teorie medicală
a inconştientului să fi fost tocmai teoria refulărilor propusă de
Freud. Pornind de la natura complexelor, această teorie afirmă
că inconştientul ar fi alcătuit în esenţă din tendinţe incompati
bile, refulate ca urmare a imoralităţii lor. Nimic nu dovedeşte
mai clar decît această afirmaţie că autorul s-a bazat, în forma
rea ideilor sale, exclusiv pe date empirice, fără să fi fost influ
enţat cîtuşi de puţin de premize filozofice. Despre inconştient
s-a vorbit cu multă vreme înainte de Freud. Filozofic, concep
tul este introdus deja la Leibniz, asupra lui s-au pronunţat şi
Kant şi Schelling, iar Carus a fost primul care a construit un
sistem pornind de la el, urmat fiind de Eduard von Hartmann
- nu se ştie în ce măsură influenţat de predecesorul său - cu
a sa Pliilosophie des Unbewufiien. Prima teorie medical-psihologi-
că nu are nici o legătură cu toate aceste premize, după cum nu
are nimic de-a face nici cu Nietzsche.
213 Teoria lui Freud redă fidel faptele experimentale ce au loc
în cursul cercetării complexelor. Dar cum cercetarea aceasta
constă dintr-o convorbire între doi oameni, concepţia elaborată
pe baza ei nu priveşte numai complexele unuia dintre cei doi,
ci şi pe ale celuilalt. Orice dialog care se aventurează în acele
zone protejate de teamă şi rezistenţă vizează esenţialul şi de-
terminînd pe unul dintre conlocutori să-şi integreze deplinăta
tea, îl obligă totodată pe celălalt la o luare de poziţie mai de
plină, adică tot la o deplinătate, fără de care acestuia din urmă
nici nu i-ar reuşi să conducă discuţia spre acele culise ascunse
96
C O N SIDERAŢII GENERALE PRIV IND TEORIA COMPLEXELOR
cu teamă. Nici un cercetător, oricît de lipsit de prejudecăţi şi

oricît de obiectiv ar fi, nu e în stare să facă abstracţie de pro
priile sale complexe, dat fiind că şi complexele lui se bucură
de aceeaşi autonomie ca ale oricărui alt om. El nu poate face
abstracţie de ele pentru că nici ele nu fac abstracţie de el. Căci
complexele aparţin însăşi constituţiei psihice, care este un dat
absolut, dinainte adjudecat fiecărui individ în parte. I3e aceea,
această constituţie hotărăşte fără drept de apel ce concepţie
psihologică va adopta un anumit observator. De aici rezultă li
mitarea inevitabilă a oricărei observaţii psihologice, aceasta din
urmă nefiind valabilă decît în ipoteza ecuaţiei personale a ob
servatorului.
Ceea ce este descris, deci, în primul rînd de o teorie psiho- 214
logică este situaţia psihică creată în dialogul dintre un anumit

observator şi mulţimea persoanelor observate. Cum dialogul se
desfăşoară în principal în zona de rezistenţă a complexelor, te
oria capătă de asemenea un caracter complexual, ceea ce o face
la modul cel mai general şocantă, căci acţionează şi asupra
complexelor publicului. De aceea, toate concepţiile psihologiei
modeme nu sînt numai obiectiv controversabile, ci sînt de-a
dreptul iritante! Din partea publicului, provoacă reacţii violen
te de adeziune sau de împotrivire, iar în cadrul discuţiilor
ştiinţifice, duc la dezbateri vehemente, la îndîrjiri dogmatice, la
indignări personale ş.a.m.d.
Din aceste fapte se vădeşte numaidecît că psihologia moder- 215
nă a scos la iveală, cercetînd complexele, un domeniu tabu al psi

hicului, dătător de spaime şi de speranţe de tot felul. Domeniul
complexelor este un adevărat focar de nelinişte sufletească, care
produce realmente zguduiri atît de puternice încît cercetarea psi-
97
CONSIDERAŢII GENERALE PRIV IND TEORIA COMPLEXELOR
hologică nu mai poate spera în nici un caz să poată face lucrări

savante în deplină linişte, lucru ce ar presupune un anumit con
sens ştiinţific. Psihologia complexelor este încă extrem de departe
de stadiul unui consens general, mult mai departe chiar - cred eu
- decît îşi închipuie cei mai pesimişti oameni de ştiinţă. Căci prin
descoperirea tendinţelor incompatibile a fost pus în evidenţă
doar un sector al inconştientului şi a fost luată în studiu doar o
parte a surselor de anxietate.
216 Ne amintim încă ce valuri de indignare au fost stîmite
pretutindeni atunci cînd lucrările lui Freud au devenit ceva
mai cunoscute. Aceste reacţii complexuale au obligat savantul
la o izolare din pricina căreia i s-a imputat mai tîrziu, lui şi ce
lor din şcoala lui, că ar fi dogmatici. Toţi psihologii teoreticieni
din acest domeniu sînt expuşi aceluiaşi pericol, deoarece obiec
tul studiului lor ţine de ceea ce e nestăpînit în om, de numi-
nos, ca să folosim expresia atît de potrivită a lui Rudolf Otto.
Acolo unde începe domeniul complexelor, se termină libertatea
eu-lui, complexele fiind forţe ale sufletului, a căror natură mai
adîncă nu a fost deocamdată explorată. Ori de cîte ori îi va
reuşi cercetării să mai facă un pas înainte în tremendum-ul su
fletesc, în public se vor declanşa, ca şi pînă acum, reacţii, exact
ca în cazul pacienţilor ce sînt împinşi să-şi înfrunte, în scopuri
terapeutice, intangibilitatea complexelor.
217 Pentru cei neavizaţi, felul în care prezint teoria complexe
lor sună, poate, ca evocarea unei demonologii primitive sau ca
o psihologie a tabu-ului. Această stranie particularitate provine
pur şi simplu din faptul că existenţa complexelor, adică a frag
mentelor desprinse din psihic, este o evidentă rămăşiţă a stării
de spirit primitive. Această stare se caracterizează printr-un
98
C O N SIDERAŢII GENERALE PRIV IND TEORIA COMPLEXELOR
mare grad de disociabilitate, care se manifestă, de pildă, prin

faptul că primitivii se cred a fi, adeseori, sălaşul mai multor
suflete - a şase suflete chiar - şi pe lîngă acestea mai au şi ne-
t număraţi zei şi spirite, care pentru ei nu sînt doar vorbe goale,
ca pentru noi, ci se referă, de cele mai multe ori, la trăiri psi
hice foarte puternice.
Aş vrea să subliniez cu acest prilej că folosesc noţiunea de 218
«primitiv» în sensul de «originar», fără să fac astfel vreo jude

cată de valoare. Iar cînd vorbesc despre «reminiscenţe» ale
unei stări primitive, nu presupun neapărat că această stare ar
urma să dispară mai devreme sau mai tîrziu. Nu aş putea
aduce nici un argument împotriva ideii că ea s-ar putea perpe
tua pînă la dispariţia omenirii. în orice caz, pînă acum, starea
aceasta nu a suferit prea mari schimbări, iar odată cu războiul
mondial şi de atunci încoace s-a manifestat chiar o considera
bilă intensificare a ei. De aceea, înclin să cred mai degrabă că
aceste complexe autonome ţin de fenomenele normale ale vieţii
şi alcătuiesc structura psihismului inconştient.
După cum aţi văzut, m-am mulţumit să evoc aici doar 219
faptele fundamentale, esenţiale ale teoriei complexelor. M-am

ferit să întregesc această imagine incompletă prin prezentarea
problematicii care rezultă din existenţa complexelor autonome.
Am exclus, ca atare, trei probleme de mare importanţă: proble
ma terapeutică, cea filozofică şi cea morală. Toate acestea mai ră-
mîn încă de discutat.
99
DESPRE NATURA VISELOR
A părută iniţia] în Ciba Zeitschrifi (Basel, 1945). Prelucrată şi lărgită în: Ober
psychische Energetik utid das Wesen der Traume (Rascher, Ziirich, 1948), ree
ditată în 1965 şi 1971. T rad u să după Gesammelte Werke, voi. VIII, & 530-569.
sihologia medicală se deosebeşte de toate disciplinele cele- sso
lalte ale ştiinţelor naturii prin faptul că are de lămurit pro
bleme dintre cele mai complexe, fără să se poată sprijini însă
pe metodici de cercetare şi aranjamente experimentale sigure
sau pe situaţii logic inteligibile. Din contra, ea se vede confrun
tată cu o enormă mulţime de date iraţionale, mereu schimbă
toare, psihicul fiind formaţiunea cea mai puţin transparentă şi
cea mai greu accesibilă cu care s-a ocupat vreodată gîndirea
ştiinţifică. Trebuie, ce-i drept, să admitem că toate fenomenele
psihice se află într-o oarecare înlănţuire cauzală, în sensul cel
mai larg al cuvîntului, deşi este recomandabil să ţinem seama
de la bun început de faptul că, în ultimă instanţă, cauzalitatea
este doar un adevăr statistic. De aceea, poate că în anumite ca
zuri nu e deloc inoportun să lăsăm măcar o portiţă deschisă
ideii unei iraţionalităţi eventual absolute, chiar dacă din motive
euristice, cel puţin, începem întotdeauna prin a ne pune pro
blema unei cauzalităţi. Totuşi, chiar dacă punem problema în
felul acesta, e bine să ţinem seama măcar de o distincţie con-
103
ceptuală clasică, şi anume de cea dintre causa efficiens şi causa

finalis. Căci, în cele psihice, întrebarea: de ce? nu e neapărat
mai fecundă decît cealaltă întrebare: pentru ce?.
mi Printre numeroasele probleme ale psihologiei medicale,
există una foarte spinoasă, şi anume cea a visului. Ar fi, desi
gur, o temă pe cît de interesantă, pe atît de dificilă să studiem
visul exclusiv sub aspectele sale medicale, adică în legătură cu
diagnosticul şi prognoza stărilor patologice. Visul se ocupă,
într-adevăr, şi cu sănătatea şi boala şi cum, în virtutea prove
nienţei sale inconştiente, îşi trage seva din comoara percepţiilor
noastre subliminale, poate exprima uneori lucruri demne de re
ţinut. Foarte frecvent s-a dovedit a fi de mare ajutor în
diagnosticul diferenţial al unor cazuri dificile prezentînd simp-
tome organice sau psihogene. Anumite vise au însemnătate şi
pentru prognoză1. Dar în acest domeniu lipsesc încă lucrările
preliminare necesare, cum ar fi culegerile bine întocmite de ca
zuistică şi altele asemenea. E o sarcină a viitorului ca medici cu
pregătire psihologică să întocmească sistematic protocoale de
vise, făcînd astfel posibilă constituirea unei arhive de materiale
onirice relative la apariţia ulterioară a unor îmbolnăviri grave
sau chiar cu deznodămînt letal, referitoare, adică, la evenimen
te imprevizibile în momentul întocmirii protocolului. Studiul
viselor la modul general ar cere, deja în sine, munca unei vieţi
întregi. Prelucrarea lor amănunţită ar cere colaborarea multor
cercetători. De aceea am preferat, în această scurtă privire de
ansamblu, să prezint aspectele fundamentale ale psihologiei şi
interpretării viselor în aşa fel încît chiar şi cei lipsiţi de expe-
1 Vezi articolul m eu Die praktische Verwendbarkeit der Trautmm lyse.
104
rienţa acestui domeniu să-şi poată face o idee despre proble

matica şi metodica lui. Cunoscătorii în materie îmi vor împăr
tăşi, de bună seamă, părerea că e mai importantă cunoaşterea
principiilor fundamentale decît acumularea unei cazuistici bo
gate, care oricum nu poate suplini lipsa de experienţă.
Visul este o fracţiune de activitate psihică involuntară, care 532
implică exact atîta conştienţă încît să devină reproductibilă în

stare de veghe. Dintre toate fenomenele psihice, visul prezintă
poate cele mai «iraţionale» date. Pare să-i fi revenit doar un
minimum din acea coerenţă logică şi ierarhizare valorică ce ca
racterizează celelalte conţinuturi conştiente, fiind astfel mai pu
ţin transparent şi mai greu inteligibil. Un vis cu o alcătuire sa
tisfăcătoare din punct de vedere logic, moral şi estetic
constituie, desigur, o excepţie. De regulă, visul este o plăsmui
re deosebit de stranie, remarcîndu-se prin multe «trăsături ne
gative», ca lipsa de logică, morala îndoielnică, forma inestetică
şi vădita absurditate sau lipsă de sens. De aceea e înlăturat, de
obicei, ca o inepţie lipsită de sens şi de v a ^ r e .
Orice interpretare a unui vis constituie o judecată psiholo- 533
gică asupra anumitor conţinuturi sufleteşti din vis. IX» aceea,

interpretarea sa nu este lipsită de primejdii pentru cel ce a
avut visul, acesta manifestînd, de regulă, o susceptibilitate ade
sea uimitoare nu numai la observaţiile incorecte, ci mai cu sea
mă la cele corecte - ca majoritatea oamenilor, de altfel. Cum
un vis nu poate fi prelucrat, decît în condiţii cu totul excepţio
nale, fără o comunicare cu cel ce a visat, este nevoie, de obicei,
de un efort deosebit ca să fim plini de tact, dacă nu vrem să
rănim în mod inutil orgolii. Ce să răspunzi, de pildă, cînd un
pacient povesteşte o serie de vise cam indecente, terminînd cu
705
întrebarea: «De ce să am tocmai eu vise atît de scîrboase?» E

mai bine să nu răspunzi nimic la o asemenea întrebare, căci,
din multe motive, e greu de găsit un răspuns, mai ales dacă
eşti începător. într-o asemenea situaţie poţi spune foarte lesne
ceva nepotrivit, mai cu seamă dacă îţi închipui că ştii să răs
punzi la întrebare. înţelegerea viselor este atît de dificilă încît
de mult mi-am făcut o regulă din a-mi spune mai întîi, atunci
cînd cineva îmi povesteşte un vis şi îmi cere părerea: «Habar
nu am ce ar putea să însemne visul acesta.». Abia după ce am
stabilit acest lucru pot începe să analizez visul.
534 Cititorul îşi va pune aici, de bună seamă, întrebarea: meri
tă oare, în cazul unui vis izolat, să-i cauţi sensul, presupunînd
că visele ar avea în genere un sens şi că sensul acesta ar putea
fi îndeobşte găsit?
535 Faptul că un animal este vertebrat, bunăoară, poate fi lesne
dovedit, disecîndu-1 şi punîndu-i în evidenţă coloana vertebra
lă. Dar cum să procedezi ca să «pui în evidenţă» structura in
ternă care dă sensul unui vis? Se pare că nu prea există legi
bine stabilite în ce priveşte forma viselor, iar modurile lor de
manifestare nu sînt deloc supuse unor reguli, cu excepţia bine
cunoscutelor vise «tipice», cum ar fi, bunăoară, visul cu
«Schrătteli»2 în Alpi. Coşmarele sînt frecvente, ce-i drept, dar
nu constituie nicidecum o regulă. în plus, există motive onirice
tipice, cunoscute chiar şi nespecialiştilor, de pildă zborul, urca
tul treptelor sau pantelor, apariţia în public într-o îmbrăcămin
te sumară, căderea dinţilor, lumea multă, hotelul, gara, trenul,
avionul, automobilul, animalele înfricoşătoare (şerpii) ş.a.m.d.
2 Spiritul pădurii, m um a pădurii, în poveştile elveţiene (n.t.)
106
Aceste motive sînt într-adevăr frecvente, dar asta nu înseamnă

nicidecum că s-ar putea deduce din ele o legitate referitoare la
vis.
Există oameni care au din cînd în cînd unul şi acelaşi vis. 536
Acest lucru se întîmplă mai cu seamă în tinereţe; dar uneori vi
sul continuă să se repete timp de mai multe decenii chiar, fiind
vorba, nu arareori, de vise foarte impresionante, care dau sen
timentul clar că «trebuie să însemne totuşi ceva». Acest senti
ment îşi are îndreptăţirea sa, întrucît nici cu cel mai mare scep
ticism nu putem exclude ipoteza că din cînd în cînd intervine
o anume situaţie psihică şi aceasta provoacă visul. O «situaţie
psihică» însă, dacă i se poate găsi o formulare, este deja identi
că cu un sens bine determinat - fireşte, dacă nu ne cramponăm
de ipoteza extrem de nefondată că toate visele ar fi reductibile
la indispoziţii digestive, la poziţii incomode ale subiectului şi
altele asemenea. Asemenea vise ne fac, de fapt, să bănuim că
ele ascund măcar un anumit sens cauzal. Acelaşi lucru e vala
bil şi în ce priveşte aşa-numitele motive tipice care se repetă,
în serii mai lungi de vise, de multe ori. Şi în cazul lor, impre
sia că «spun totuşi ceva» e greu de înlăturat.
Dar cum să ajungem la un sens plauzibil şi cum să stabi- 537
lim apoi corectitudinea interpretării noastre? O primă metodă,

desigur neştiinţifică, ar fi să luăm în mînă o carte de vise şi să
profetizăm, pornind de la vis, evenimente viitoare, a căror îm
plinire ar putea să confirme eventual interpretarea - toate aces
tea presupunînd că sensul visului ar fi să prezică viitorul.
O altă posibilitate de căutare directă a sensului unui vis ar 53 »
fi să reconstruim, eventual, din apariţia anumitor motive, trăiri
anterioare, trăgînd concluzii asupra trecutului. Deşi, în anumite
107
limite, acest lucru este posibil, nu poate avea totuşi o valoare

decisivă decît dacă se regăseşte astfel ceva ce s-a întîmplat real
mente în trecut, dar fără ca subiectul să o fi conştientizat sau,
în orice caz, fără ca subiectul să fie dispus să-i dea, în vreun
fel, importanţă. Dacă nu e vorba nici de una nici de alta, a-
tunci avem de-a face cu imaginea unei simple amintiri, a cărei
apariţie în vis este, desigur, incontestabilă, dar în acelaşi timp
complet irelevantă în ce priveşte semnificaţia funcţiei onirice,
întrucît subiectul ne-ar fi putut da şi conştient informaţia res
pectivă. Din păcate, posibilităţile de căutare directă a sensului
unui vis sînt astfel epuizate.
539 Freud are marele merit de a fi dat cercetării viselor direcţia
bună3. El a fost cel ce şi-a dat seama primul că fără subiectul
care a avut visul nu poate fi întreprinsă nici o analiză a visu
lui. Cuvintele din care e compusă relatarea unui vis nu au, bu
năoară, doar un singur sens, ci mai multe. Dacă cineva visează,
de pildă, o masă, nu se ştie niciodată ce poate să însemne
«masa» pentru el, deşi cuvîntul masă pare destul de neechivoc.
Nu ştim, bunăoară, un lucru, şi anume că această masă este
tocmai masa la care stătea tatăl subiectului cînd i-a refuzat ori
ce suport financiar ulterior, alungîndu-1 din casă ca pe un ne
trebnic. Suprafaţa albă a acelei mese îl privea cu insistenţă, ca
un simbol al catastrofalei sale netrebnicii, rămas ca atare atît în
conştienţa sa diurnă, cît şi în visul nocturn. Iată ce înţelege su
biectul nostru prin «masă». Avem nevoie, aşadar, de ajutorul
lui pentru a restrînge multitudinea semnificaţiilor unui cuvînt
la ceea ce este esenţial şi neîndoielnic. Orice persoană neimpli-
3 Vezi Freud: Die Traumdeutung.
108
D ESPRE NATURA VISELOR
cată în acest caz se poate îndoi că masa desemna momentul cel

mai penibil din viaţa subiectului. Subiectul nu se îndoieşte însă
şi nici eu. Este, în orice caz, clar că interpretarea unui vis con
stituie o trăire ce nu rămîne în afara oricărei îndoieli decît pen
tru cel mult două persoane.
Dacă am reuşit, aşadar, să stabilim că masa din vis este 540
tocmai acea masă fatală cu toate cele aferente ei, înseamnă că

am interpretat, în esenţă, dacă nu întregul vis, atunci măcar
acest unic motiv, adică am găsit care e contextul subiectiv al
cuvîntului masă.
Am ajuns la acest rezultat prin chestionarea metodică a su- 541
biectului asupra asociaţiilor pe care le face. Celelalte proceduri

cărora le este supus conţinutul visului de către Freud, trebuie
totuşi să le resping, deoarece sînt prea puternic condiţionate de
ideea preconcepută că visele ar constitui satisfacerea unor «do
rinţe refulate». Deşi există şi asemenea vise, nimic nu dovedeş
te că toate visele ar fi satisfaceri ale unor dorinţe, după cum
nici gîndurile vieţii psihice conştiente nu sînt toate satisfaceri
ale unor dorinţe. Nu avem nici un temei să admitem că proce
sele inconştiente care stau la baza viselor ar fi mai limitate sau
mai simple ca formă şi conţinut decît procesele conştiente. Mai
degrabă despre acestea din urmă am putea presupune că se re-
strîng la anumite tipuri cunoscute, deoarece întruchipează re
gularitatea sau poate chiar monotonia conduitei conştiente.
Pe baza cunoaşterii faptelor mai sus comentate am pus la 542
punct o procedură de stabilire a sensului unui vis, procedură pe

care o numesc înregistrarea contextului şi care constă din a stabili,
cu ajutorul asociaţiilor subiectului, în ce nuanţă a semnificaţiei îi
apare lui fiecare amănunt marcant al visului. Procedez, aşadar,
109
întocmai ca la descifrarea unui text greu lizibil. Metoda aceasta

nu dă întotdeauna ca rezultat un text nemijlocit inteligibil, ci foar
te frecvent sugerează doar mai multe posibilităţi, după toate apa
renţele, importante. Am tratat odată un bărbat relativ tînăr, care
în anamneză mă informase că e logodit, şi anume cu o fată de fa
milie «bună» şi că logodna lor e fericită. In visele sale, figura lo
godnicei apărea adesea într-o lumină foarte nefavorabilă. Din
context a rezultat că inconştientul subiectului asociază figura lo
godnicei cu tot felul de istorii scandaloase provenite din cu totul
alte surse, lucru complet de neînţeles pentru el şi, fireşte, şi pen
tru mine. Dar cum asociaţiile de acest fel reveneau cu încăpăţîna-
re, a trebuit să conchid că în ciuda rezistenţei sale conştiente, ten
dinţa inconştientă de a-şi pune logodnica într-o asemenea lumină
dubioasă persista. Spunea că pentru el ar fi o adevărată catastrofă
ca lucrurile acestea să fie reale. Nevroza sa acută se instalase
puţin timp după serbarea logodnei. Deşi absurde, suspiciunile
privind-o pe logodnica sa mi s-au părut a fi un punct de o impor
tanţă capitală, aşa încît l-am sfătuit să-şi pună logodnica sub ur
mărire. Şi iată că bănuielile s-au dovedit a fi întemeiate, iar
«şocul» acestei descoperiri nefericite nu l-a răpus pe pacient, ci l-a
lecuit de nevroză şi, totodată, de logodnică. Aşadar, chiar dacă
din înregistrarea contextului a reieşit o aparentă «absurditate» şi,
în acelaşi timp, o interpretare aparent absurdă a visului, aceasta
s-a dovedit totuşi, în lumina faptelor descoperite ulterior, corectă.
Cazul acesta e de o simplitate exemplară. Nu mai e nevoie, cred,
să subliniez că extrem de puţine vise au soluţii atît de simple.
543 înregistrarea contextului este, desigur, o muncă simplă,
aproape mecanică, avînd doar rolul unui studiu preliminar. In
schimb, compunerea ulterioară a unui text lizibil, adică inter-
110
pretarea propriu-zisă a visului este, de regulă, o sarcină anevo

ioasă. Ea îţi cere să te poţi transpune în situaţia psihologică a
altuia, să ai intuiţie şi capacitate combinatorie, să cunoşti lumea
şi oamenii şi să dispui, înainte de toate, de o pricepere specifi
că bazată atît pe cunoştinţe vaste cît şi pe o anume «intelli-
gence du coeur»4. Toate aceste premize, inclusiv ultima, ţin de
o artă, de arta punerii diagnosticului în medicină, în genere.
Nu e nicidecum nevoie de un al şaselea simţ ca să poţi înţele
ge visele. Dar e nevoie de mai mult decît de scheme anoste, ca
cele ce se află în cărţuliile vulgare de vise sau ca cele ce se
răspîndesc mereu sub influenţa unor idei preconcepute. Orice
interpretare stereotipă a motivelor onirice trebuie respinsă; nu
îşi au îndreptăţirea decît semnificaţiile specifice, intuite pe baza
unei înregistrări minuţioase a contextului. Chiar dacă ai multă
experienţă în acest domeniu, eşti totuşi obligat întotdeauna să
te declari incompetent în faţa fiecărui vis pentru ca, renunţînd
la orice idee preconcepută, să devii disponibil pentru ceva cu
totul neaşteptat.
Pe cît de strîns corelate sînt visele cu un conştient avînd o 544
anumită alcătuire şi cu o situaţie psihică bine determinată, pe
atît de adînc le sînt înfipte rădăcinile în substratul inexplorabil
de obscur al fenomenului conştient. Numim acest substrat, din
lipsa unei expresii mai pertinente, inconştient. Nu-i cunoaştem
fiinţa în sine şi pentru sine, îi observăm doar efectele exterioa
re, din al căror aspect ne permitem să tragem, a posteriori,
concluzii privind natura psihicului inconştient. Deoarece visul
este o exteriorizare normală extrem de frecventă a psihicului
4 inteligenţă a inimii (în franceză, n.t.)
m
inconştient, el ne oferă cea mai mare parte a materialului expe

rimental necesar studiului inconştientului.
545 Dar cum sensul majorităţii viselor nu coincide cu tendinţe
le conştientului, ci prezintă devieri specifice de la acestea, tre
buie să admitem că inconştientul, matricea viselor, are o func
ţie de sine stătătoare. Numesc acest fenomen autonomia
inconştientului. Visul nu ascultă numai de voinţa noastră, ci
este, foarte frecvent chiar, intr-un flagrant contrast cu intenţiile
conştiente. Contrastul nu este însă întotdeauna atît de pronun
ţat; în anumite momente, visul poate să devieze numai în mică
măsură de la atitudinea sau tendinţa conştientă, aducîndu-i
modificări; ba în unele ocazii poate chiar să coincidă cu conţi
nutul şi tendinţa conştientului. Ca unică formulare posibilă a
acestui comportament, s-a impus atenţiei mele conceptul de
compensare, singurul în stare, după părerea mea, să rezume şi
să exprime în mod pertinent toate modurile de manifestare ale
visului. Compensarea trebuie deosebită strict de complementare.
Complementul este un concept prea limitat şi limitativ, insufi
cient pentru a explica în mod adecvat funcţia onirică, dat fiind
că desemnează un raport necesar de completare5. Compensa
rea, în schimb, după cum o spune însuşi termenul, este con
fruntarea şi punerea în acord a unor date sau puncte de vede
re diferite, din care rezultă o echilibrare sau o dirijare.
546 In această privinţă, există trei posibilităţi. Dacă atitudinea
conştientului faţă de împrejurările vieţii este în mare măsură uni
laterală, visul adoptă o poziţie contrară ei. Dacă însă conştientul
5 Nu p ledăm astfel îm potriva principiului com plem entarităţii. C onceptul d e

com p en sare este d oar o rafinare psihologică a acestuia.
U2
are o poziţie situată aproape de «mijloc», visul se mulţumeşte să

propună variante. Iar dacă atitudinea conştientului este «corectă»
(adecvată), visul coincide cu tendinţele acestuia şi le subliniază,
fără să-şi piardă însă autonomia caracteristică. Dat fiind că nu
ştim niciodată cu certitudine cum să apreciem situaţia conştientă
a unui pacient, orice interpretare a visului fără o chestionare prea
labilă a pacientului este exclusă. Dar chiar dacă situaţia conştientă
ne este cunoscută, asta nu ne ajută să ştim ceva despre atitudinea
inconştientului. Cum inconştientul nu este numai matricea vise
lor, ci şi cea a simptomelor psihogene, problema atitudinii incon
ştientului este de o deosebită importanţă practică. Indiferent dacă
pentru mine şi pentru alţii odată cu mine, atitudinea mea conşti
entă pare corectă, inconştientul poate fi, ca să zicem aşa, «de altă
părere». Acest lucru nu este deloc neglijabil - mai ales în cazul
unei nevroze deoarece inconştientului îi este foarte la îndemînă
să provoace tot felul de tulburări supărătoare, recurgînd la tot fe
lul de soluţii false care, de regulă, nu rămîn fără urmări, ci produc
simptome neurotice. Aceste tulburări se bazează pe o discordanţă
între «conştient» şi «inconştient». «în mod normal», ele ar trebui
să fie în concordanţă. Dar fapt este că în foarte multe cazuri nu se
ajunge la o asemenea concordanţă şi de aici derivă un număr ini
maginabil de mare de suferinţe psihogene, începînd de la acci
dente grave şi boli şi pînă la nevinovatele lapsus linguae. Freud
are meritul de ă fi sugerat primul existenţa acestor corelaţii6.
Deşi, în majoritatea cazurilor, compensarea tinde să produ- 547
că un echilibru psihic normal, dovedindu-se a fi, deci, un fel

de mecanism de autoreglare al sistemului psihic, nu ne putem
6 Vezi Z u r Psychopathologie des Alltagslebens.
113
limita totuşi la acest aspect al lucrurilor, deoarece, în anumite

condiţii şi în anumite cazuri (de pildă în cazul unor psihoze la
tente), compensarea duce la un deznodămînt fatal (precumpă
nesc tendinţele distructive!), de pildă la sinucidere sau la alte
situaţii anormale, «prevăzute» în planul vieţii unor indivizi cu
tare psihice.
548 In tratamentul nevrozei se pune problema refacerii aproxi
mative a concordanţei dintre «conştient» şi «inconştient». După
cum se ştie, acest lucru se poate face în mai multe moduri, în-
cepînd cu recomandarea unui «mod de viaţă sănătos», cu con
vingerea raţională, cu întărirea voinţei, şi terminînd cu «analiza
inconştientului».
549 Cum metodele mai simple dau greş foarte frecvent, iar me
dicul nu mai ştie atunci cum să continue tratamentul, funcţia
compensatorie a visului oferă un ajutor binevenit. Nu că visele
oamenilor moderni ar indica nemijlocit leacurile potrivite, ca
visele de incubare despre care se spune că erau visate în tem
plele lui Esculap7, dar ele pun situaţia pacientului într-o lumi
nă care poate favoriza în mod decisiv vindecarea. Ele furnizea
ză amintiri, intuiţii, trăiri, trezesc partea adormită a
personalităţii, dezvăluie partea inconştientă a unor relaţii, astfel
încît rareori se întîmplă ca cineva să facă efortul de a-şi prelu
cra visele mai multă vreme, asistat de un specialist, fără să
ajungă astfel la o îmbogăţire şi o lărgire a orizontului său. Toc
mai în virtutea comportamentului compensator al visului, ana
liza sa consecvent practicată duce la noi puncte de vedere şi
deschide noi căi, care ne scot din stagnarea nedorită.
7 Vezi C A .M e ie r Atilike lnkubation und moderne Psychoterapie.
114
Conceptul de compensare oferă, fireşte, numai o caracteri- 550
zare foarte generală a funcţiei onirice. Dacă ajungi să ai în faţa

ochilor serii lungi de mai multe sute de vise, aşa cum se întîm
plă în cazul unor tratamente mai îndelungate şi mai dificile,
atunci îţi atrage atenţia treptat un fenomen care, în visele izo
late, rămîne ascuns în spatele compensărilor de moment. Este
vorba de un fel de proces evolutiv al personalităţii. l,a început,
compensările par să fie echilibrări de moment ale unilateralită-
ţilor şi debalansărilor unor tulburări ale echilibrului. Dar privi
te mai în profunzime şi cu mai multă experienţă, aceste acte de
compensare aparent izolate se ordonează după un fel de plan.
Ele par corelate şi, într-un sens mai profund, subordonate unui
ţel comun, astfel încît o serie lungă de vise nu mai pare o în
şiruire fără sens de evenimente incoerente şi izolate, ci un pro
ces de evoluţie sau ordonare ce parcurge anumite etape, ca
după un plan. Am numit acest proces inconştient, exprimat în
mod spontan de simbolica seriilor mai lungi de vise, proces de
itidividuaţie.
Mai mult decît oricare altele ar fi potrivite aici exemplele 551
grăitoare din tratamentul psihologic bazat pe reprezentarea

plastică a viselor. Din păcate însă, din motive tehnice, nu am
aici posibilitatea să dau asemenea exemple. De aceea, trimit la
cartea mea Psycliologie und Alcltemie, care conţine, printre altele,
un studiu al structurii seriilor de vise, accentul fiind pus mai
cu seamă pe procesul individuaţiei.
Din lipsa unor studii corespunzătoare, nu e încă deloc lă- 552
murită problema dacă seriile lungi de vise înregistrate în afara

unei proceduri analitice au de asemenea o evoluţie ce sugerea
ză individuaţia. Procedura analitică reprezintă, mai ales dacă
775
include şi o analiză sistematică a viselor, un «process of quik-

kened maturation»8, conform observaţiei pertinente a lui Stan
ley Hali. S-ar putea, deci, ca motivele ce însoţesc procesul indi-
viduaţiei să apară, în principal şi în primul rînd, numai în serii
de vise înregistrate în cadrul procedurii analitice, în timp ce în
seriile de vise «extraanalitice» se ivesc, probabil, numai la in
tervale substanţial mai mari de timp.
553 Am amintit mai sus că interpretarea visului ar necesita, pe
lîngă altele, şi anumite cunoştinţe specifice. Deşi sînt pe deplin
convins că un nespecialist inteligent, cu oarecari cunoştinţe psi
hologice, cu o oarecare experienţă de viaţă şi puţin exerciţiu,
poate diagnostica practic corect compensarea onirică, consider
totuşi exclus ca cineva să poată înţelege, fără cunoştinţe în do
meniul mitologiei şi al folclorului, fără cunoaşterea psihologiei
primitive şi a ştiinţei comparate a religiilor, natura procesului
individuaţiei, care, după cîte ştim noi, stă la baza compensării
psihologice.
554 Nu toate visele sînt de aceeaşi importanţă. Chiar şi primi
tivii disting visele «mari» de cele «mici». Noi am spune visele
«semnificative» de cele «nesemnificative». Examinate cu atenţie,
visele «mici» se dovedesc a fi fragmente obişnuite ale fanteziei
nocturne, provenite din sfera subiectivă şi personală şi referi
toare, ca semnificaţie, exclusiv la cotidian. Visele de acest fel se
şi uită lesne, tocmai pentru că valabilitatea lor nu se extinde
decît asupra fluctuaţiilor cotidiene ale echilibrului sufletesc. Vi
sele semnificative le păstrăm însă în memorie, adesea toată
viaţa şi nu arareori ele constituie piesa centrală a comorii trăi-
8 p roces de m atu rizare accelerată (în engleză, n.t.)
116
rilor noastre sufleteşti. Cîţi oameni nu am întîlnit, care de la

prima întrevedere nu se puteau abţine să-mi spună: «Să vedeţi
ce vis am avut eu odată!». Uneori era primul vis pe care şi-l
mai puteau aminti, visat între trei şi cinci ani. Am studiat mul
te vise de acest fel şi le-am găsit frecvent o particularitate ce le
distingea de alte vise: se ivesc în ele plăsmuiri simbolice ce
apar şi în istoria spiritului uman. Trebuie remarcat însă că în
deobşte subiectul nu are nici cea mai vagă idee despre existen
ţa unui atare paralelism. Această particularitate este caracteris
tică viselor procesului de individuaţie. Ele conţin aşa-nurnitele
motive mitologice, respectiv mitologemele, cărora le dau nume
le de arhetipuri. înţeleg prin acestea forme specifice şi compozi
ţii plastice ce se regăsesc, sub forme similare, nu numai în toa
te timpurile şi zonele, ci şi în vise, fantezii, viziuni şi obsesii
individuale. Apariţia lor frecventă în cazuri individuale, pre
cum şi ubicuitatea lor etnică dovedeşte că psihicul uman este
doar în parte unic şi irepetabil, adică subiectiv sau personal,
avînd şi o parte colectivă şi obiectivă9.
De aceea vorbim atît de un inconştient personal, cît şi de 555
unul colectiv, ce pare să constituie un strat mai profund decît

inconştientul personal, acesta din urmă fiind mai apropiat de
conştient. Visele «mari», respectiv semnificative provin din
acest strat mai profund. însemnătatea lor e trădată nu numai
de faptul că sînt subiectiv impresionante, ci şi de prezentarea
lor plastică, nu arareori de mare forţă expresivă şi de mare fru
museţe. Asemenea vise apar mai cu seamă în perioadele hotă-
rîtoare pentru destinul omului, adică în prima tinereţe, la vîrsta
9 Vezi scrierea m ea liber die Psychobgie des Unbeumflteii.
117
DESPRE NATURA V ISELOR
pubertăţii, pe la mijlocul vieţii (între treizeci şi şase şi patruzeci

de ani) şi in conspectu mortis. Interpretarea lor întîmpină ade
sea mari dificultăţi deoarece materialul cu care poate contribui
subiectul e prea sărac. Căci în cazul plăsmuirilor arhetipale nu
mai e vorba de trăiri personale, ci oarecum de idei generale,
care nu-şi au principala semnificaţie în vreun fel de conexiuni
cu trăirile personale, ci în sensul lor intrinsec. Un tînăr visase,
de pildă, un şarpe mare care păzea, într-o peşteră boltită, o scoică de
aur. El văzuse odată, ce-i drept, un şarpe boa într-o grădină
zoologică, dar în rest nu era în stare să găsească absolut nimic
care să-l fi putut face să aibă un asemenea vis, cu excepţia
amintirii unor crîmpeie de basm. Judecînd după acest context
nesatisfăcător, visul, care se remarcase totuşi prin provocarea
unor afecte puternice, părea să fie complet lipsit de însemnăta
te. Nu se putea explica pronunţata emoţionalitate ce i se aso
ciase. Intr-un asemenea caz, trebuie să recurgem la mitologe-
mul în care şarpele sau dragonul, comoara şi peştera sînt
însemnele uneia din încercările cărora le este supus eroul. De
vine astfel clar că e vorba de o emoţie colectivă, adică de o si
tuaţie afectivă tipică, care nu constituie în primul rînd o trăire
personală, ci devine doar în mod secundar un asemenea eveni
ment. In mod primar, este vorba de o problemă general umană
care, subiectiv, a fost neglijată şi care se impune, de aceea,
conştientului în mod obiectiv10.
556 Un om aflat la jumătatea vieţii se simte încă tînăr, bătrîne-
ţea şi moartea se află încă departe de el. Pe la treizeci şi şase
10 Vezi şi volum ul editat de m ine şi Karl Kerenyi: Einfiihrung in das Wesert der
Myttiologie, l / B ( Zur Psychologie des Kinderarchetypus)
118
de ani însă, omul depăşeşte zenitul vieţii sale, fără să fie con
ştient de însemnătatea acestui fapt. Iar dacă este vorba de un
om care, în virtutea tuturor înclinaţiilor şi aptitudinilor sale, nu
suportă un grad prea mare de inconştienţă, atunci recunoaşte
rea acestui moment i se va impune, poate, sub forma unui vis
arhetipal. In zadar se va osteni să înţeleagă visul cu ajutorul
unui context minuţios înregistrat, deoarece acesta e exprimat
prin forme mitologice stranii, neobişnuite pentru subiect. Visul
utilizează figuri colective, deoarece are de exprimat o problemă
umană veşnică, indefinit repetată şi nu o tulburare momentană
a echilibrului personal.
Toate acele momente ale vieţii individuale, în care intenţiile, 557
aşteptările şi concepţiile conştientului personal contravin legilor

general valabile ale destinului uman, sînt totodată momente cheie
ale procesului de individuaţie. Căci procesul acesta constituie
realizarea spontană a omului deplin. Omul conştient de el însuşi re
prezintă doar o parte a deplinătăţii vii, iar viaţa sa nu este încă o
realizare a deplinătăţii. Cu cît mai mult se erijează într-un eu pur,
cu atît mai mult deviază de la omul colectiv pe care-1 reprezintă
de asemenea şi intră chiar în opoziţie cu acesta. Dar cum tot ce e
viu tinde spre deplinătate, inevitabila unilateralitate a vieţii noa
stre conştiente este statornic corectată şi compensată de către
fiinţa general umană din noi, tinzînd spre o integrare definitivă a
inconştientului în conştient sau, mai bine zis, spre o asimilare a
eu-lui într-o personalitate mai cuprinzătoare.
Asemenea reflecţii devin inevitabile dacă vrem să fim fi- 558
deli sensului viselor «mari», căci ele utilizează numeroase mi-

tologeme caracteristice vieţii eroului, acel om superior, pe ju
mătate divin. Găsim aici aventuri pline de primejdii şi mari
119
încercări, de tipul celor ce survin în iniţieri. Găsim dragoni,

animale binevoitoare şi demoni. Întîlnim bătrînul înţelept, omul
zoomorf, comoara tăinuită, pomul dorinţelor, fîntîna, peştera,
grădina împrejmuită de ziduri, procesele de transmutare şi
substanţele alchimiei - numai şi numai lucruri ce nu privesc în
nici un fel banalităţile cotidiene. Motivul este că e vorba de
realizarea unei părţi a personalităţii care încă nu a fost, pînă
acum, în fiinţă, dar e pe cale să intre în fiinţă,
559 Modul în care apar în vise asemenea mitologeme, întrepă-
trunzîndu-se şi modificîndu-se reciproc, ne este dezvăluit de o re
producere a visului lui Nabucodonosor11. Deşi, în aparenţă, ima
ginea nu se pretinde a fi altceva decît reprezentarea acelui vis, ea
este totuşi ca şi visată din nou de artistul plastic - lucru ce devine
numaidecît clar dacă îi studiem mai îndeaproape amănuntele. Ar
borele creşte (nu ca în istoria biblică) din ombilicul regelui: este,
aşadar, acel arbore genealogic al strămoşilor lui Cristos care creş
te din ombilicul străbunului Adam12. De aceea şi adăposteşte în
coroana sa pelicanul ce-şi hrăneşte puii cu propriul său sînge - bi
necunoscută «allegoria Christi». In plus, pelicanul întruchipează
acel quincunx cu tetramorphos, prin cele patru păsări care stau în
locul simbolului evangheliştilor. Acelaşi quincunx se află şi în
partea inferioară, cerbul ca simbol al lui Cristos13 şi cele patru
Dan. 4, 7 ff (fe te vorb a aici de o ilustraţie m edievală a relatării biblice, n.t.)
12 A rborele este şi un simbol din alchim ie, totodată.
13 Cerbul este o alegoria Christi, d eoarece legenda îi atribuie capacitatea au-

toînnoirii. Iată ce scrie H onorius v o n A utun în a sa Speculum Ecclesiae (col.
847): «Fertur quod cervu s, postquam serpentem deglutiverit, ad aq u am cu rrat,
ut p er haustum aquae venenum ejeciat; et tune co m u a m et pilos excu tiat et
sic denuo nova recipiat.» (A şa se face că cerbul, d up ă ce a înghiţit u n şarp e,
120
animale care privesc, pline de speranţă, în sus. Aceste două cua-

temităţi sînt strîns corelate cu reprezentările alchimice: sus volati-
lia, jos terrena, primele reprezentate (ca de obicei) ca păsări, iar
celelalte ca patrupede. S-a insinuat, aşadar, în reproducerea ima
ginii onirice nu numai reprezentarea creştină a arborelui genealo
gic şi a cuatemităţii evanghelice, ci şi ideea (alchimică) a dublei
cuatemităţi («superius est sicut quod inferius»14). Această conta
minare ilustrează foarte bine felul în care procedează visele indi
viduale cu arhetipurile. Acestea din urmă se întrepătrund, se în
treţes şi se amestecă nu numai între ele (ca aici), ci şi cu elemente
individuale izolate15.
Dar dacă visele dau expresie unor compensări atît de im- %o
portante, de ce nu sînt atunci inteligibile? - această întrebare
mi-a fost pusă de foarte multe ori. Trebuie să răspund că visul
este un fenomen al naturii şi că natura nu manifestă nici cea
mai mică tendinţă de a-şi oferi oarecum pe gratis şi corespun
zător aşteptărilor umane, roadele. Mi se aducea adesea obiecţia
că, oricum, compensarea nu poate avea efect dacă visul nu e
înţeles. Dar nu e deloc sigur că e aşa, dat fiind că multe lucruri
au efect fără să fie înţelese. E neîndoielnic însă că înţelegînd vi-
aleargă la izvor, pentru ca acolo să p oată scuipa, cu o înghiţitură de apă, ve

ninul şi pentru ca apoi să-şi lepede coam ele şi părul spre a căpăta altele noi.)
în Saint-Graal (ed. d e H ucher, III, p p .219 şi 224) se povesteşte că Cristos le apa
re uneori tinerilor ca un cerb alb cu p atru lei ( - evangheliştii). în alchimie,
m ercurul e alegorizat ca cerb (M an get, Bibliotheca dum ica, II, tab. IX, fig. XIII
şi alte locuri), deoarece cerbul se p oate înnoi pe sine însuşi: «Les os du cuer
du serf vault m oult p ou r con forter le cu er hum ain.» (Delatte, Textes ktins et
vieux fratigais relatifs aux Cyranides, p.346).
14 cele de sus sînt asem enea celor de jos
15 Referitor la conceptele alchim ice utilizate aici, vezi Psychologie und Alchemie.
m
sul, îi sporim simţitor efectul - lucru de multe ori necesar, căci

vocea inconştientului poate să nu fie auzită. «Quod natura re-
linquit imperfectum, ars perficit!» (Arta desăvîrşeşte ceea ce na
tura lasă nedesăvîrşit) spune o vorbă a alchimiştilor.
561 In sfîrşit, în ceea ce priveşte forma lor, în practică se întâl
nesc vise de toate felurile, de la impresii fulgerătoare şi pînă la
urzeli nesfîrşit de lungi. Există totuşi un număr foarte mare de
vise «medii», în care poate fi recunoscută o anumită structură,
şi anume una care nu diferă prea mult de cea a dramei. Visul
începe, de pildă, cu o precizare a locului, cam aşa: «sînt pe o
stradă, pe o alee, de fapt» (1) sau: «sînt într-o clădire mare, un
fel de hotel» (2) etc. Urmează frecvent o prezentare a persoane
lor participante, bunăoară: «Mă plimb cu prietenul meu X
printr-un oraş. Deodată, la o intersecţie, o întîlnim pe doamna
Y.» (3) sau: «Şedeam într-un compartiment de tren cu tata şi cu
mama.» (4) sau: «Sînt în uniformă, înconjurat de mai mulţi co
legi de serviciu» (5) ş.a.m.d. Precizarea momentului e mai rară.
Faza aceasta a visului o numesc expoziţie. Ea precizează locul
acţiunii, personajele participante şi adeseori situaţia iniţială.
562 A doua fază e dezvoltarea. De pildă: «Sînt pe stradă, pe o
alee, de fapt. Apare un automobil în depărtare şi se apropie cu
repeziciune. Merge uimitor de nesigur şi mă gîndesc că şoferul
e poate beat.» (1) sau: «Doamna Y pare să fie foarte agitată, se
repede să-mi spună ceva la ureche, ceva ce, în mod evident,
prietenul meu X nu trebuie să audă.» (3) Situaţia se complică
întrucîtva şi intervine o anumită tensiune, pentru că nu se ştie
ce urmează să se întîmple acum.
56j A treia fază e culminaţia sau peripeţia. Acum se întîmplă
ceva hotărîtor sau lucrurile iau altă întorsătură, bunăoară:
122
«Brusc, se face că eu sînt în maşină, că eu însumi sînt şoferul

beat. De fapt, nu sînt beat, ci teribil de nesigur, parcă mi-aş fi
pierdut controlul. Nu mai pot stăpîni maşina, care ia viteză şi
se izbeşte cu un trosnet nemaipoţnenit de un zid.» (1) sau:
«Doamna Y păleşte brusc şi cade la pămînt.» (3).
A patra şi ultima fază e soluţia, lysis sau rezultatul la care sm
duce visul (există anumite vise cărora a patra fază le lipseşte,
ceea ce poate constitui, în anumite împrejurări, o mare pro
blemă ce nu poate fi discutată aici), de pildă: «Văd că partea
din faţă a maşinii e zdrobită. E o maşină străină pe care nu o
cunosc. Eu însumi nu sînt rănit. Mă gîndesc cu oarecare ne
linişte la responsabilitatea mea.» (1) sau: «Ni se pare că doam
na Y a murit. Dar, evident, e numai un leşin. Prietenul X stri
gă: <Trebuie să trimit după un medic!>» (3) Ultima fază dă o
situaţie finală, care constituie totodată rezultatul «căutat». Este
evident că în visul (1) se instaurează, după o oarecare zăpă
ceală, o nouă pace interioară, mai bine zis: ar trebui să se in
staureze, căci visul e compensator. în vic" l (3), rezultatul e
ideea că ar fi indicat să se ceară ajutorul unei a treia persoane,
competente.
Primul subiect (1) e un bărbat care îşi cam pierduse capul
într-o situaţie familială mai dificilă şi nu voia să lase lucrurile
să meargă mai departe. Al doilea subiect (3) se întreabă dacă
ar face bine să apeleze la ajutorul unui psihoterapeut pentru
nevroza sa. Acestea fiind stabilite, visul nu este încă, bineîn
ţeles, interpretat, îi sînt schiţate doar punctele de pornire.
Această împărţire în patru faze poate fi aplicată fără dificultăţi
deosebite majorităţii viselor ce survin în practică, ceea ce ates
tă, aşadar, că visul are îndeobşte o structură «dramatică».
723
566 Principalul conţinut al acţiunii onirice este, după cum am

arătat mai sus, un fel de compensare fin acordată a unei anu
mite poziţii conştiente unilaterale, eronate, deviate sau cu alt
fel de deficienţe. Una din pacientele mele isterice, o aristocrată,
care exagera în a se crede nemaipomenit de distinsă, întîlnea
mereu în visele ei pescărese murdare şi prostituate bete. în ca
zuri extreme, compensările devin atît de agresive încît de frica
lor intervin insomnii.
567 Visul poate, aşadar, discredita în modul cel mai penibil
sau poate acorda, cu vădită bunăvoinţă, sprijin moral. Primul
caz survine de preferinţă la oameni care au o părere prea bună
despre ei înşişi, ca pacienta mai sus pomenită, pe cînd al doi
lea la cei ce se apreciază prea puţin. Uneori însă, înfumuratul
nu e pur şi simplu umilit în vis, ci ridicat la un rang extraor
dinar, de-a dreptul ridicol şi, în mod similar, cel mult prea
umil e supus unei înjosiri extraordinare («to rub it in», cum
spune englezul).
568 La mulţi oameni care ştiu cîte ceva, dar nu îndeajuns des
pre vise şi despre însemnătatea lor şi care rămîn impresionaţi
de cîte o compensare foarte rafinată şi cu o aparenţă de inten
ţionalitate, se iveşte prejudecata că visul ar avea realmente in
tenţii moralizatoare, că el ar preveni, ar mustra, ar consola, ar
prezice ş.a.m.d. Ei se pot lesne păcăli, deoarece, crezînd că in
conştientul le ştie oricum mai bine pe toate, lasă în seama vise
lor să ia hotărîri şi să tragă concluzii importante şi rămîn apoi
dezamăgiţi că visele le devin din ce în ce mai anodine. Expe
rienţa mi-a arătat că după o oarecare cunoaştere a psihologiei
viselor, intervine adesea o supraestimare a inconştientului, su-
praestimare ce prejudiciază puterea de decizie conştientă. Dar
124
D ESPRE NATURA VISELOR
inconştientul nu funcţionează în mod satisfăcător decît atunci

cînd conştientul îşi îndeplineşte sarcinile pînă la limita posibili
tăţilor sale. Abia atunci poate completa, eventual, un vis, ceea
ce mai lipseşte, visul venind în ajutorul subiectului abia atunci
cînd toate strădaniile acestuia s-au arătat inutile. Dacă inconşti
entul ar fi într-adevăr superior conştientului, ar fi absolut de
neînţeles ce rost ar mai avea conştientul, respectiv de ce ar mai
fi apărut, ca o necesitate, în filogeneză, fenomenul conştienţei.
Dacă acesta ar fi un simplu lusus naturae, faptul că cineva ştie
că lumea şi el însuşi există nu ar mai avea nici o însemnătate.
E cam greu de acceptat o asemenea idee şi de aceea e mai bine
să evităm s-o susţinem pe baze psihologice, chiar dacă ar putea
să fie adevărată - lucru pe care, din fericire, nu-1 vom putea
demonstra niciodată (după cum nu-i vom putea demonstra nici
contrariul!). Această problemă ţine de domeniul metafizicii, do
meniu în care nu există nici un criteriu al adevărului, ceea ce
nu trebuie să ne facă să uităm că poziţiile metafizice sînt de
mare importanţă pentru buna funcţionare a psihicului uman.
In studiul psihologiei visului ne lovim de probleme filozo- 569
fice, şi chiar religioase, cu vaste implicaţii, la a căror înţelegere
fenomenul visului a adus deja contribuţii decisive. Dar nu ne
putem lăuda că am fi deja, astăzi, în posesia unei teorii sau a
unei explicaţii complet satisfăcătoare. Pentru asta, natura psihi
cului inconştient ne este încă, oricum, prea necunoscută Acest
domeniu mai necesită încă nesfîrşit de multă muncă de cerceta
re făcută cu stăruinţă şi fără prejudecăţi, ceea ce nu trebuie
însă să ne descurajeze. Căci scopul cercetării nu este să ne dea
iluzia că am fi în posesia unicei teorii corecte, ci să ne apropie
treptat, punînd la îndoială orice teorie, de adevăr.
125
EU-L, UMBRA,
ANIMA ŞI ANIMUS,
ŞINELE
Prim ele patru capitole din m onografia publicată în 1951, sub titlul Aion - Beitrage
zu r Symbolik des Selbst. T rad u se d up ă Gesammelte Werke, voi. IX, p artea a Il-a, & 1-67
EU-L
cupîndu-mă de psihologia inconştientului, am fost con- 1
fruntat cu fapte care cereau definirea unor concepte noi.

Unul din conceptele acestea este cel de sine. El se referă la o
entitate care nu o înlocuieşte pe cea desemnată pînă acum prin
conceptul de eu, ci mai degrabă o include pe aceasta în sfera
sa, ca un supraconcept. Prin «eu» se înţelege acel factor com
plex la care se raportează toate conţinuturile conştientului. El
constituie oarecum centrul cîmpului conştientului, iar în măsu
ra în care acesta include personalitatea empirică în sfera sa,
eu-1 este subiectul tuturor actelor personale ale conştientului.
Raportarea unui conţinut psihic la eu reprezintă criteriul con-
ştienţei acestuia, deoarece nici un conţinut nu este conştient
dacă nu este reprezentat unui subiect.
Cu această definiţie este descrisă şi delimitată tocmai sfera i
subiectului. Ce-i drept, nu poate fi stabilită teoretic nici o limită
a cîmpului conştientului, dat fiind că acesta îşi poate extinde
sfera oricît. Empiric însă, el îşi găseşte întotdeauna limitele în
zona necunoscutului. Aceasta din urmă constă din tot ceea ce
129
EU-L, U M B R A , A N I M A ŞI A N I M U S , Ş I N E L E
nu ştim, din ceea ce nu se află, aşadar, în vreo relaţie cu eu-1,

ca centru al cîmpului conştientului. Necunoscutul se împarte
în două grupe de obiecte, şi anume în cele exterioare, senzorial
perceptibile şi, în al doilea rînd, în faptele interioare, nemijlocit
perceptibile. Prima grupă reprezintă necunoscutul lumii din
jur, iar a doua necunoscutul lumii interioare. Această din urmă
zonă o numim inconştient.
.1 Eu-1, ca un conţinut în sine al conştientului, nu este un
factor simplu, elementar, ci unul complex, care nu poate fi
descris, ca atare, exhaustiv. Conform experienţei, el se bazează
pe două temeiuri diferite, şi anume: întîi pe unul somatic şi
apoi pe unul psihic. Baza somatică se deduce din totalitatea
senzaţiilor endosomatice, care sînt, la rîndul lor, deja de natură
psihică şi legate de eu, aşadar conştiente. Ele se bazează pe sti-
muli endosomatici, care depăşesc doar în parte pragul conşti-
enţei. O mare parte a lor se desfăşoară inconştient, adică subli
minal. Subliminalitatea lor nu trebuie neapărat interpretată ca
semn al unei stări pur fiziologice, la fel de puţin ca sublimina
litatea unor conţinuturi psihice. Ele pot fi cîteodată supralimi-
nale, adică pot deveni senzaţii. Dar este neîndoielnic că o mare
parte a proceselor endosomatice de excitare e pur şi simplu
neconştientizabilă şi de o natură atît de elementară încît e cu
neputinţă să le atribuim o natură psihică, chiar dacă o concep
ţie filozofică susţine că toate procesele vieţii sînt oricum psihi
ce. împotriva acestei ipoteze greu demonstrabile se ridică, în
principal, obiecţia că extinde peste măsură conceptul de psihic
şi că dă, astfel, procesului vieţii un sens care nu e neapărat
susţinut de fapte. Conceptele prea largi se dovedesc a fi, de re
gulă, instrumente necorespunzătoare, deoarece sînt prea vagi şi
130
EU- L
nebuloase. De aceea, am propus folosirea conceptului de psihic

numai pentru acea sferă în care se poate demonstra că o voin
ţă este încă în stare să schimbe procesul reflex, respectiv in
stinctual. Trebuie să trimit aici cititorul la articolul meu Der
Geist der Psychologie^, unde am discutat mai îndeaproape aceas
tă definiţie a psihismului.
Fundamentul somatic al eu-lui constă, după cum am ară- 4
tat, din factori conştienţi şi inconştienţi. Acelaşi lucru e valabil

şi în ce priveşte baza psihică: pe de o parte, eu-1 se bazează pe
întregul chnp al conştientului, iar pe de alta pe totalitatea conţi-
nuturilor inconştiente. Acestea se împart în trei grupe: în primul
rînd, conţinuturi temporar subliminale, adică voluntar repro-
ductibile (memoria); în al doilea rînd, conţinuturi inconştiente
nereproductibile voluntar şi în al treilea rînd, conţinuturi în
genere neconştientizabile. Existenţa grupei a doua poate fi de
dusă din apariţia unor iruperi spontane de conţinuturi sublimi
nale în conştient. Grupa a treia e ipotetică, adică este o conclu
zie logică derivată din faptele ce stau la baza grupei a doua:
ea conţine tocmai acele conţinuturi care nu au irupt încă, sau
nu vor irupe niciodată în conştient.
Cînd am afirmat mai sus că eu-1 se bazează pe întregul 5
cîmp al conştientului, nu am vrut să spun că el ar consta din

acesta. Dacă ar fi aşa, nu ar putea fi deloc distins de cîmpul
conştientului. El este numai punctul de referinţă al acestuia,
bazat pe şi delimitat de factorul somatic mai sus descris.
1 Eranos Jahrbuch, 1946 (ap ăru t m ai tîrziu, revăzu t şi com pletat, sub titlul: Theo-
retische Uberlegungen zum Wesen des Psyhischen).
T rad u s în limba rom ână, articolul acesta constituie volum ul IV al antologiei de
faţă (n.t.).
237
EU- L, U M B R A , A N I M A Ş I A N I M U S , Ş I N E L E
b Eu-1 este, chiar dacă fundamentul său e relativ necunoscut şi

neconştient, un factor prin excelenţă conştient. El este chiar empi
ric dobîndit în cursul existenţei individuale. Ia naştere, pe cît se
pare, mai întîi din confruntarea factorului somatic cu lumea exte
rioară, iar odată prezent ca subiect, se dezvoltă prin înfruntările
ulterioare cu lumea înconjurătoare şi cu lumea interioară.
7 în ciuda extinderii nelimitate a fundamentelor sale, eu-1 nu
este niciodată mai mult şi niciodată mai puţin decît conştientul
în genere. Ca factor conştient, eu-1 ar putea fi descris, teoretic
cel puţin, în totalitate. Dar nu s-ar obţine astfel decît o imagine
a personalităţii conştiente, din care ar lipsi toate trăsăturile necu
noscute, respectiv inconştiente ale subiectului. O imagine totală
a personalităţii ar trebui totuşi să le includă şi pe acestea. O
descriere completă a personalităţii este însă, chiar şi teoretic,
absolut imposibilă, deoarece partea inconştientă nu poate fi se
sizată. Iar aceasta nu este, după cum arată din plin experienţa,
nicidecum neînsemnată; dimpotrivă, calităţi de-a dreptul deci
sive sînt adesea inconştiente şi pot fi observate numai de cei
din jur, respectiv trebuie chiar descoperite, de cele mai multe
ori, cu mijloace artificiale şi cu multă trudă,
s Fenomenul personalităţii în totalitatea sa nu coincide, în
mod evident, cu eu-1, adică numai cu personalitatea conştientă,
ci constituie o entitate ce trebuie distinsă de eu. Această nece
sitate apare, fireşte, numai pentru o psihologie care e confrun
tată cu faptele inconştientului. Pentru aceasta însă, este de cea
mai mare importanţă să facă o asemenea distincţie. Chiar pen
tru practica juridică va avea oarecare importanţă dacă anumite
stări de fapt psihice sînt conştiente sau inconştiente, de pildă
în judecarea responsabilităţii.
132
EU- L
De aceea, am propus să numim sine, personalitatea totală 9
care, deşi nu e în întregime sesizabilă, este totuşi prezentă.

Eu-1 este prin definiţie subordonat sinelui şi se raportează la
acesta ca partea la întreg. Eu-1 are, în domeniul cîmpului con
ştientului, libertate de voinţă - cum se spune. Cu acest concept
nu mă refer la nimic filozofic, ci doar la faptul psihic general
cunoscut al aşa-numitei decizii libere, respectiv la sentimentul
subiectiv al libertăţii. Dar aşa cum libertatea noastră de voinţă
se loveşte de necesităţi ale lumii înconjurătoare, aşa îşi găseşte
limitări şi dincolo de cîmpul conştientului, în lumea interioară
subiectivă, adică acolo unde intră în conflict cu faptele sinelui.
După cum împrejurările exterioare ne determină şi ne îngră
desc, aşa se raportează şi şinele la eu: ca un dat obiectiv, pe
care libertatea voinţei noastre nu e în stare să-l schimbe, în
mod direct, cu nimic. Este cunoscut chiar şi faptul că eu-1 nu
numai că nu poate face nimic împotriva sinelui, dar este chiar
asimilat şi în mare măsură transformat cîteodată de părţi de
personalitate inconştiente, aflate în curs de dezvoltare.
E în firea lucrurilor să nu poată fi dată nici o altă descrie- 10
re generală a eu-lui decît una formală. Orice alt mod de exa

minare ar trebui să ţină seama de individualitatea inerentă a
eu-lui, ca principală caracteristică a sa. Deşi numeroasele ele
mente ce compun acest factor complex sînt în sine aceleaşi
pretutindeni, ele variază totuşi la nesfîrşit ca tonalitate emoţio
nală şi amploare. Rezultatul compunerii lor, adică tocmai eu-1,
este, de aceea, după cîte se poate constata în genere, ceva indi
vidual irepetabil, care-şi rămîne, într-o anumită măsură, sieşi
identic. Această constanţă este relativă, întrucît în anumite ca
zuri pot interveni prefaceri profunde ale personalităţii. Schim-
133
EU-L, U M B R A , A N I M A Ş l A N I M U S , Ş I N E L E
bările de felul acesta nu sînt nicidecum întotdeauna patologice,

ci pot să ţină şi de evoluţie, rămînînd, de aceea, în limitele
normalului.
11 Ca punct de referinţă al cîmpului conştientului, eu-1 este
subiectul tuturor proceselor de adaptare, în măsura în care
acestea sînt realizate preponderent de voinţă. De aceea, eu-1
joacă un rol plin de însemnătate în economia sufletească.
Poziţia sa este într-atît de importantă încît prejudecata că eu-1
ar fi centrul personalităţii sau că tocmai cîmpul conştientului
ar constitui psihicul în genere, nu e nicidecum lipsită de un te
mei solid. Lăsînd la o parte ideile sugerate de Leibniz, Kant,
Schelling şi Schopenhauer şi eşafodajele filozofice făcute de
Carus şi von Hartmann, abia psihologia modernă este cea care
a descoperit cu metodele sale inductive, pe la sfirşitul secolului
XIX, fundamentele conştientului şi care a demonstrat empiric
existenţa unui psihic extraconştient. Cu această descoperire,
poziţia pînă atunci absolută a eu-lui s-a relativizat, adică, deşi
îşi păstrează calitatea de centru al cîmpului conştientului, eu-1
a devenit totuşi problematic ca punct central al personalităţii.
Deşi e parte din acesta, nu este totuşi întregul. Este, după cum
spuneam, absolut imposibil de apreciat cît de mare sau cît de
mică îi este partea sau, cu alte cuvinte, cît de independent sau
cît de dependent este de condiţiile psihicului extraconştient.
Putem spune doar că libertatea sa s-a dovedit a fi limitată, iar
dependenţa sa - adesea decisivă. Experienţa mea spune că e
bine să nu-i subapreciem dependenţa de inconştient. Fireşte,
nu trebuie să spunem asemenea lucruri celor care supraapre-
ciază oricum însemnătatea inconştientului. Un anumit criteriu
al măsurii potrivite e dat de consecinţele psihice rezultate din
734
EU-L
aprecierile incorecte, lucru asupra căruia vom mai reveni în

cele ce urmează.
Am împărţit mai sus inconştientul, din punctul de vedere u
al psihologiei conştientului, în trei grupe; din punctul de vede
re al psihologiei personalităţii însă, apare o împărţire binară, şi
anume un psihic extraconştient ale cărui conţinuturi se caracte
rizează ca fiind personale şi unul ale cărui conţinuturi se carac
terizează ca fiind impersonale, respectiv colective. Prima grupă se
referă la conţinuturi ce reprezintă părţi integrante ale persona
lităţii individuale şi care, deci, ar putea fi deopotrivă şi
conştiente; iar a doua are însemnătatea unei condiţii sau a unui
fundament al psihicului în genere, omniprezent şi pretutindeni
identic sieşi. Această afirmaţie nu reprezintă, fireşte, decît o
ipoteză, la care ne constrînge însă specificul materialului expe
rimental, lăsînd cu totul la o parte faptul că este extrem de
probabil ca similitudinea generală a proceselor psihice la toţi
indivizii să fie dată de o legitate deopotrivă generală şi, deci,
impersonală şi anume exact în acelaşi fel în care instinctul de
venit manifest la individ constituie doar un fenomen parţial al
unui fundament instinctual general.
UMBRA
îs /Conţinuturile inconştientului personal sînt dobîndite în cur-

V ^ s u l vieţii individuale, în timp ce conţinuturile inconştientu
lui colectiv sînt arhetipuri întotdeauna şi a priori prezente.
A 2
Relaţia lor cu instinctele am discutat-o în altă parte . Dintre ar
hetipuri, cel mai clar caracterizate empiric sînt acelea care influ
enţează, respectiv perturbă cel mai frecvent şi cel mai intens
ri
eu-1. Acestea sînt umbra, anima şi animus . Figura cea mai uşor
accesibilă experienţei este umbra, deoarece natura sa poate fi în
mare măsură dedusă din conţinuturile inconştientului personal.
Constituie o excepţie de la această regulă numai acele cazuri
rare în care sînt refulate caracteristicile pozitive ale personalită
ţii, iar eu-1 joacă, în consecinţă, un rol în esenţă negativ, adică
defavorabil.
2 histinkt uiid Unbeumfites - D er Geist der Psychologw.

Vezi voi. IV al antologiei de faţă (n.t.).
■"* Conţinutul acestui capitol şi al celor u rm ăto are provine dintr-o conferinţă ţi
nută în 1948 la Schweizeriscfte Gesellschaft f u r Praktische Psychologie din Ziirich şi
publicată în Wiener Zeitschrift fiir Nervenheilkunde und deren Grenze, 1/4 (1948).
136
UMBRA
Umbra este o problemă morală care pune la încercare în- 14
treaga personalitate a eu-lui, deoarece nimeni nu-şi poate reali

za umbra fără să dea dovadă cu prisosinţă de tărie morală.
Căci se pune problema aici să recunoaştem drept real prezente
tocmai aspectele întunecate ale personalităţii. Actul acesta con
stituie fundamentul indispensabil al oricărei cunoaşteri de sine
şi de aceea întîmpină, de regulă, o considerabilă rezistenţă.
Cînd cunoaşterea de sine este întreprinsă în scopuri psihotera-
peutice, ea presupune de cele mai multe ori o muncă obositoa
re şi de lungă durată.
O cercetare minuţioasă a trăsăturilor de caracter întuneca- 15
te, respectiv a elementelor de calitate inferioară din care se

compune umbra arată că acestea sînt de natură emoţională,
respectiv posedă o anumită autonomie şi au, ca urmare, un ca
racter obsedant sau, mai bine zis, posedant. Căci emoţia nu
este o acţiune a subiectului, ci ceva ce se întîmplă să acţioneze
asupra lui. Afectele apar de regulă în zone de precaritate a
adaptării şi relevă totodată pricina proastei adaptări, în speţă o
anume inferioritate a personalităţii şi un anume nivel inferior
al ei. La acest nivel inferior, cu emoţiile sale abia controlate
sau chiar necontrolate, comportamentul este mai mult sau mai
puţin cel al unui primitiv, care nu e numai jertfa lipsită de vo
inţă a afectului său, ci mai are în plus şi o notabilă lipsă de
aptitudine pentru judecata morală.
Deşi, cu înţelegere şi bunăvoinţă, umbra poate fi în oare- 16
care măsură integrată personalităţii conştiente, există totuşi,

după cum arată experienţa, anumite trăsături care opun o
rezistenţă încăpăţînată controlului moral şi se dovedesc a fi în
tru totul neinfluenţabile. De regulă, această rezistenţă e corela-
137
E U- l . , U M B R A , A N I M A Ş I A N I M U S , Ş I N E L E
tă cu proiecţii4 care nu sînt recunoscute ca atare şi a căror recu

noaştere ar însemna o realizare pe plan moral mult superioară
celor obişnuite. Deşi trăsăturile celelalte, caracteristice umbrei
pot fi recunoscute fără prea mari eforturi ca fiind particulari
tăţi aparţinînd personalităţii, aici nu mai funcţionează nici
înţelegerea şi nici voinţa, deoarece pricina emoţiei pare să se
afle, fără nici un dubiu, în celălalt. Oricît de evident ar fi pen
tru observatorul obiectiv că e vorba de proiecţii, sînt totuşi
puţine speranţe ca ele să fie înţelese ca atare de subiect. Spre a
fi dispus să desprindă de obiect proiecţii cu puternice accente
emoţionale, omul trebuie să ştie măcar că se poate întîmpla să
nu aibe întotdeauna dreptate.
17 Să presupunem că la un anumit individ nu există nici un
fel de înclinaţie spre a-şi recunoaşte proiecţiile. Atunci, factorul
care formează proiecţii are cîmp liber de acţiune şi poate, dacă
are în genere un ţel, să şi-l realizeze, respectiv să provoace sta
rea ce constituie rezultatul caracteristic al acţiunilor sale. După
cum se ştie, cel care proiectează nu este subiectul conştient, ci
inconştientul. De aceea, nu noi facem proiecţiile, ci sîntem con
fruntaţi cu ele. Rezultatul proiecţiilor este o izolare a subiectului
de lumea înconjurătoare, nemairămînînd prezentă, în locul
unei adevărate relaţii cu lumea, decît una iluzorie. Proiecţiile
transformă lumea în propria noastră faţă, dar în cea necunos
cută nouă. De aceea, ele duc, în ultimă instanţă, la o stare
autoerotică sau autistică, în care e visată o lume a cărei realita
te rămîne mereu de neatins. Acel «sentiment d'incompletude»
4 vezi nota 8 de la Structura psihicului, pag. 7 0 şi capitolul Definiţii din voi. II

al antologiei de faţă (n.t.)
138
UMBRA
care derivă de aici şi sentimentul şi mai neplăcut al sterilităţii

sînt explicate, tot prin proiecţie, ca reavoinţă a celor din jur,
iar prin acest cerc vicios, izolarea sporeşte. Cu cît mai multe
proiecţii se insinuează între subiect şi lumea din jur, cu atît
mai greu îi va fi eu-lui să-şi recunoască iluziile. Un pacient de
patruzeci şi cinci de ani, care suferea de pe la douăzeci de ani
de o nevroză compulsională şi care fusese complet rupt de
lume din cauza asta, îmi spunea: «Mi-e totuşi imposibil să re
cunosc că mi-am irosit cei mai buni douăzeci şi cinci de ani
din viaţă!»
Este de multe ori tragic să vezi cît de transparent e modul îs
în care îşi distruge un om viaţa proprie şi pe cea a altora, ne-
fiind pentru nimic în lume în stare să înţeleagă în ce mare mă
sură provine toată tragedia din el însuşi şi în ce măsură e ali
mentată şi întreţinută tocmai de el. Nu o face, fireşte,
conştient, deoarece tînjeşte şi aleargă mereu după o lume per
fidă care îi scapă, retrăgîndu-se din faţa lui tot mai departe.
Mai degrabă un factor inconştient e cel care urzeşte iluziile ce-1
învăluie şi-i învăluie lumea. Urzeala tinde, de fapt, să devină
un fel de gogoaşă de omidă în care subiectul e închis pînă la
urmă.
Ar fi uşor de presupus, ce-i drept, că anumite proiecţii 19
care nu mai pot fi desfăcute decît cu foarte mare greutate sau

poate chiar deloc aparţin de asemenea domeniului umbrei,
adică laturii negative a personalităţii. Dar de la un anumit
punct încolo e cu neputinţă s-o presupunem, simbolurile ce
apar aici nemaisugerînd acelaşi sex, ci sexul opus: la bărbat -
femeia şi vice-versa. Ca sursă a proiecţiei nu mai figurează,
aşadar, umbra - de acelaşi sex -, ci sexul opus. Aici întîlnim
739
EU-L, U M B R A , A N I M A Ş i A N I M U S , Ş I N E L E
animusul femeii şi anima bărbatului, două arhetipuri ce-şi co

respund reciproc şi a căror autonomie şi inconştienţă explică
îndărătnicia proiecţiilor lor. Ce-i drept, umbra nu este un mo
tiv mai puţin cunoscut în mitologie, dar întrucît reprezintă
înainte de toate inconştientul personal şi de aceea, în ce-i pri
veşte conţinutul, e uşor conştientizabilă, se deosebeşte, tocmai
prin faptul că e mai uşor de întrevăzut şi de realizat, de ani-
mus şi anima, care sînt considerabil mai depărtate de conştient
şi de aceea, în mod obişnuit, sînt înţelese doar arareori sau nu
sînt înţelese niciodată. Cu oarecare autocritică, umbra poate fi
lesne întrezărită, întrucît e de natură personală. Dar în cazurile
în care intervine ca arhetip, întîmpinăm aceleaşi dificultăţi ca
la anima şi animus; cu alte cuvinte, e de domeniul posibilului
să cunoaştem răul relativ din natura noastră, dar e, dimpotri
vă, o experienţă pe cît de rară, pe atît de zguduitoare să pri
vim în faţă răul nostru absolut.
SYZYGIA5: ANIMA ŞI ANIMUS
ar ce este oare acest factor proiectant? Orientul îi spune

D «torcătoarea»6 sau maia, dansatoarea care provoacă iluzii.
Dacă nu am şti-o deja de mult din simbolica viselor, atunci su
20
gestia aceasta orientală ne-ar da cheia problemei: ceea ce în

conjură şi înfăşoară, îmbrăţişează şi devorează se referă, fără
n
doar şi poate, la mamă , adică la relaţia fiului cu adevărata sa
mamă, cu imaginea ei şi cu femeia ce ar urma să-i devină
mamă. Erosul lui e pasiv ca cel al unui copil: el speră să fie fă
cut captiv, absorbit, învăluit şi devorat. Caută oarecum cercul
magic din jurul mamei, cu virtuţile sale protectoare şi hrăni-
5 Syzygia, în greacă, înseam nă întins, tensionat. în astronom ie, înseam nă
poziţia în care Păm întul se află în tre Soare şi Lună, fiind aliniat cu ele. în sens
m itologic, înseam nă p ereche de zei aflaţi în opoziţie. La Jung se referă la pe
rechea anim a şi anim us. Vezi şi nota 11, p ag .155-156 şi p ag 174 (n.t.).
6 Rouselle, Seelische Fiihrung im lebendeti Taoismus, p .150 şi 170. Rouselle

num eşte torcătoarea «suflet d e anim al». U n p roverb spune: «Torcătoarea pune
în m işcare» (op.cit.) Eu am definit anim a d rep t personificare a inconştientului.
? «M am a» nu trebuie înţeles aici şi în cele ce u rm ează ad literam , ci ca simbol

pentru tot ceea ce are efectul «m am ei».
141
E U- L , U M B R A , A N I M A Ş l A N I M U S , Ş I N E L E
toare, starea copilaşului absolvit de orice griji, în care lumea e

cea care vine la el, aducîndu-i, ba impunîndu-i chiar fericirea.
Nu e de mirare deci că adevărata lume îi scapă.
21 Dacă ar fi să punem în scenă starea aceasta, aşa cum face
de regulă inconştientul, atunci pe scena psihologică am vedea
un om care trăieşte regresiv, un om care îşi caută copilăria şi
mama şi evadează din faţa acestei lumi pline de răceală şi rău
tate, care nici măcar nu vrea să-1 înţeleagă. Nu arareori vedem
pe lîngă băiat şi o mamă care nu pare cîtuşi de puţin dispusă
să-şi lase fiul să devină bărbat, care, neobosită şi altruistă, îi
poartă de grijă, nescăpîndu-i nimic din ceea ce l-ar putea îm
piedica pe fiu să devină bărbat şi să se căsătorească. Vedem
complotul ascuns dintre mamă şi fiu şi felul în care se ajută
unul pe altul să înşele viaţa.
22 A cui e vina aici? A mamei sau a fiului? Probabil a amîn-
durora. Dorul neîmplinit al fiului de viaţă şi lume trebuie luat
în serios. El vrea să intre în contact cu lucruri reale, să ia în
treg pămîntul în braţe şi să fertilizeze ogorul lumii. Dar are
numai elanuri trecătoare, deoarece amintirea tainică a faptului
că lumea şi fericirea pot fi primite şi în dar - şi anume de la
mamă - îi paralizează forţele şi-i slăbeşte tenacitatea. Fragmen
tul de lume cu care e confruntat mereu, ca orice om, nu e ni
ciodată întru totul potrivit, pentru că nu-i cedează, nu i se ofe
ră, se poartă cu asprime, se cere cucerit şi nu poate fi supus
decît cu forţa. Cere bărbăţie din partea bărbatului, ardoare şi
înainte de toate curajul şi tăria de a lua hotărîri care ar putea
să pună la încercare întreaga lui fiinţă. Pentru asta ar avea ne
voie de un eros infidel, de unul care să fie în stare să-şi uite
mama şi să-şi facă sieşi rău, părăsindu-şi prima iubire din
142
SYZ YG IA: AN IM A ŞI ANIMUS
viaţă. In preîntâmpinarea acestei grave îndrăzneli, mama l-a în

văţat cu multă grijă ce înseamnă virtutea fidelităţii, a devota
mentului şi a loialităţii, spre a-1 feri de răbufnirea morală redu
tabilă ce se leagă de orice act de curaj în viaţă. El a învăţat
lecţia cît se poate de bine şi rămîne fidel mamei, spre marea ei
îngrijorare (de pildă atunci cînd, în cinstea ei, se dovedeşte a fi
homosexual) şi totodată spre marea ei satisfacţie inconştientă şi
mitică. Căci relaţia aceasta împlineşte străvechiul şi sacro
sanctul arhetip al nunţii mamei cu fiul. Ce poate oferi, la urma
urmei, realitatea banală a oficiului stării civile, a retribuţiei lu
nare, a contractelor de închiriere ş.a.m.d. ca să poată contraba
lansa acel fior mitic al hierogamiei? acea femeie celestă urmă
rită de dragon şi acele sfinte mistere ce învăluie nunta
mielului?
La acest nivel al mitului, care redă, de bună seamă cel mai 23
bine, natura inconştientului colectiv, mama e bătrînă şi tînără,

Demeter şi Persephone, iar fiul e soţul şi copilul adormit lao
laltă; o stare de plenitudine indescriptibilă cu care, fireşte, nu
pot concura nici pe departe neîmplinirile vieţii reale, încrînce-
nările şi ostenelile adaptării şi suferinţele pricinuite de felurite
le dezamăgiri pe care ţi le rezervă realitatea.
In cazul fiului, factorul formativ al proiecţiei e identic cu 24
imago-ul mamei şi e luat, de aceea, drept mama reală. Pro

iecţia nu se poate desface decît dacă fiul înţelege că în sfera lui
sufletească există un imago al mamei şi nu numai al ei, ci şi al
fiicei, al sorei şi al iubitei, al zeiţei cereşti şi al Baubei chtonie-
ne, imagine pretutindeni prezentă şi fără vîrstă şi că orice
mamă şi orice iubită e purtătoarea şi întruchiparea acestui mi
raj plin de primejdii, propriu naturii celei mai intime a bărba-
143
tului. îi aparţine lui, este însăşi fidelitatea la care, cîteodată, de

dragul vieţii, trebuie să renunţe; este compensarea neapărat
necesară a actelor de curaj, a încrîncenărilor şi sacrificiilor care
se termină toate cu dezamăgiri, e consolarea de toate amără
ciunile vieţii şi, odată cu toate acestea, este tocmai ceea ce te
ademeneşte, provocîndu-ţi iluzii, către această viaţă, dar, ce-i
drept, nu numai spre aspectele ei raţionale şi utile, ci şi spre
teribilele ei paradoxuri şi ambiguităţi, în care binele şi răul,
succesul şi dezastrul, speranţa şi disperarea se ţin în cumpănă.
Fiindu-i primejdia cea mai mare, îi cere bărbatului lucruri din
trecele mai mari, iar dacă el este un om mare, le şi obţine.
25 Această imagine e «stăpîna noastră sufletul», cum a
numit-o Spitteler. Eu am propus termenul de anima, căci tre
buie desemnat astfel ceva specific, ceva pentru care cuvîntul
«suflet» ar fi prea general şi vag. Starea de fapt rezumată în
conceptul de anima e un conţinut extrem de dramatic al incon
ştientului. Poate fi descris într-un limbaj raţional, ştiinţific, dar
fiinţa sa intimă, vie nu e nici pe departe exprimată astfel. De
aceea prefer să folosesc, deliberat şi conştient, un mod de ex
primare şi prezentare mitologic şi scenic, care, în ce priveşte
tema noastră, adică procesele sufleteşti vii, este nu numai cu
mult mai grăitor, dar şi cu mult mai precis decît un limbaj
ştiinţific abstract, care adesea cochetează cu ideea că într-o
bună zi, conceptele sale intuitive ar putea fi substituite de
ecuaţii algebrice.
26 Factorul formativ al proiecţiilor este anima, respectiv in
conştientul care e reprezentat de anima. Ea ni se înfăţişează,
acolo unde apare, adică în vise, viziuni şi fantezii, personificată,
atestînd faptul că factorul ce-i stă la bază are toate trăsăturile
744
SYZYGIA: ANIMA Şl ANIMUS
distinctive ale unei femei8. Ea nu e o invenţie a conştientului,

ci un produs spontan al inconştientului; nu e nici vreun perso
naj care să suplinească mama, ci, după toate aparenţele, e ca şi
cum acele caracteristici numinoase care fac imago-ul mamei
atît de influent şi redutabil ar proveni din arhetipul colectiv al
animei, care se încarnează din nou în fiecare copil de sex băr
bătesc.
Iar cum anima e un arhetip ce apare la bărbat, e de presu- n
pus că trebuie să aibă un echivalent la femeie, căci după cum
bărbatul e compensat prin ceva feminin, femeia trebuie să fie
compensată prin ceva masculin. Cu această reflecţie nu aş vrea
totuşi să creez impresia că relaţiile de compensare mai sus
descrise ar fi rezultat dintr-un raţionament. A fost nevoie, dim
potrivă, de foarte multe experienţe profunde pentru a sesiza
empiric esenţa animei şi a animusului. De aceea, tot ce am
avea de afirmat vreodată despre aceste arhetipuri este ori ceva
direct demonstrabil prin fapte, ori, cel puţin, ceva devenit ve
rosimil prin ele. Sînt conştient, fireşte, de faptul că e vorba aici
de o lucrare de pionierat, care trebuie să se mulţumească cu
statutul său de provizorat caracteristic.
După cum pentru fiu, un prim purtător al factorului ce 28
formează proiecţia este mama, pentru fiică acest purtător este

tatăl. Experienţa practică privind relaţiile de acest fel constă
din numeroase cazuri individuale ce reprezintă toate variaţiu-
8 Bineînţeles, ap are ca figură tipică şi în beletristică. Publicaţii m ai noi privind

anima sînt: Linda Fierz-D avid, D er Liebestraum des Poliphib şi Jung, Die / ’syr/io-
logie der Ubertragung. La um aniştii secolului XVI, Richardus Vitus prezintă
pentru prim a oară anim a ca idee psihologică (în Aelia Laelia Crispis epttaphium).
Vezi Jung, Das Rdtsel von Bologna.
145
t U - I „ U M B R A , A N I M A Ş l A N I M U S , S1 NELF .
nile posibile ale temei fundamentale. De aceea, o descriere suc

cintă a acestor raporturi nu poate fi decît schematică.
29 Femeia e compensată de un element masculin şi de aceea
inconştientul ei are, ca să zicem aşa, însemne masculine. Asta
constituie o deosebire considerabilă în comparaţie cu bărbatul.
Dată fiind situaţia aceasta, am denumit factorul ce formează
proiecţia la femeie, animus. Acest cuvînt înseamnă intelect sau
spirit. După cum anima corespunde erosului matern, animusul
corespunde logosului patern. Nu am de gînd să dau acestor
două concepte intuitive vreo definiţie mult prea specifică. Fo
losesc «eros» şi «logos» doar ca expediente conceptuale spre a
descrie faptul că la femei conştientul e caracterizat mai mult
de crosul asociativ decît de logosul disociativ, cognitiv. La băr
baţi, erosul, funcţia relaţiei, e de regulă mai puţin dezvoltat
decît logosul. La femei, în schimb, erosul constituie o expresie
a adevăratei lor naturi, în timp ce logosul lor reprezintă, nu
arareori, un incident regretabil. Provoacă în cercul familiei şi al
prietenilor neînţelegeri şi răstălmăciri supărătoare, tocmai pen
tru că e constituit nu din reflecţii, ci din opinii. înţeleg prin
acestea presupuneri apriorice ce se pretind a fi, ca să zicem
aşa, adevărul absolut. Lucrurile de felul acesta pot fi, după
cum se ştie, iritante. Cum animusul are predilecţie pentru ar
gumentare, poate fi văzut la lucru, cel mai uşor, în discuţii
prezumpţioase. Desigur, şi bărbaţii pot argumenta cu feminita
te, şi anume atunci cînd sînt posedaţi de anima şi transformaţi
astfel în animusul animei lor. La ei e vorba în principal de va
nităţi şi susceptibilităţi personale; la femei e vorba însă de forţa
impusă de veridicitate sau echitate sau de vreo altă -itate, căci
de vanitatea lor au avut deja grijă croitoreasa şi coaforul.
146
SYZY G IA : ANIMA Şl ANIMUS
«Tatăl» ( = suma opiniilor tradiţionale) joacă un rol mare în ar

gumentarea femeii. Oricît de prietenos şi prevenitor i-ar fi ero-
sul, cînd e mînată de animus, femeia nu se va lăsa impresiona
tă de nici o logică din lume. în multe cazuri, bărbatul simte (şi
nu greşeşte prea mult) că numai ispitirea sau pedepsirea sau
impunerea forţei mai pot avea puterea de convingere necesară.
Bărbatul nu ştie că situaţia extrem de dramatică ar ajunge in
stantaneu la un deznodămînt banal şi plat, dacă el ar părăsi,
pur şi simplu, cîmpul de luptă şi ar lăsa continuarea în seama
femeii cu pricina. Dar la această idee salutară el nu ajunge de-
cît arareori sau niciodată, deoarece nici un bărbat nu se poate
întreţine nici cel mai scurt timp cu un animus fără să cadă
pradă imediat animei sale. Cel care ar mai avea atunci umorul
să urmărească cu toată obiectivitatea discuţia, ar fi desigur
profund uimit de cantitatea uriaşă de locuri comune, de plati
tudini răstălmăcite, de fraze de ziar şi de roman, de clişee de
suete de tot felul pînă la insulte ordinare şi şocant de ilogice.
Este o discuţie care, indiferent de cei ce participă în acel mo
ment la ea, se repetă de milioane de ori în toate limbile pă-
mîntului, rămînînd întotdeauna esenţialmente aceeaşi.
Acest fapt aparent straniu se bazează pe următoarea îm- 30
prejurare: cînd animusul şi anima se întîlnesc, animusul îşi

scoate sabia puterii, iar anima îşi varsă veninul ispitirii şi amă
girii. Dar rezultatul nu este întotdeauna negativ, dat fiind că
există o probabilitate la fel de mare ca cei doi să se îndrăgos
tească unul de altul (un caz special de dragoste la prima vede
re!). Limbajul dragostei este surprinzător de uniform şi se ser
veşte, cu devotament şi cu fidelitate, de anumite forme general
îndrăgite, ambii parteneri ajungînd astfel iarăşi într-o situaţie
747
E U- L , U M B R A , A N I M A Ş I A N I M U S , Ş I N E L E
colectivă banală. Dar ei trăiesc cu iluzia că se atrag reciproc în

modul cel mai individual cu putinţă.
îi Relaţia anima-animus are întotdeauna, fie că e pozitivă, fie
că e negativă, un caracter «animos», adică emoţional şi colec
tiv. Afectele scad nivelul relaţiei şi o apropie de baza instinc
tuală generală, care nu mai are nimic individual în sine. De
aceea, nu arareori, relaţia se înfiripă peste capul oamenilor în
cauză, care nici nu mai ştiu apoi cum de li s-a întîmplat ce li
s-a întîmplat.
32 In timp ce la bărbat înceţoşarea «animoasă» este în princi
pal sentimentală şi resentimentară, la femeie ea se exteriorizea
ză în concepţii, interpretări, opinii, insinuări şi false cosntrucţii,
care au toate scopul, respectiv rezultatul de a strica relaţia din
tre doi oameni. Femeia, ca şi bărbatul, e îmbrobodită de demo
nul ei familial şi ca fiică ce-şi înţelege numai tatăl (adică are
întotdeauna dreptate) e transpusă într-o ţară a mieilor în care
se lasă păstorită cu delicii de părintele ei sufletesc, de animus.
33 Ca şi anima, animusul are şi un aspect pozitiv. Figura ta
tălui nu exprimă numai opiniile tradiţionale, ci deopotrivă şi
ceea ce se numeşte «spirit», şi anume îndeosebi reprezentările
filozofice şi religioase, respectiv comportamentul ce rezultă din
atari convingeri. Astfel, animusul e totodată psihopomp, mijlo
citor între conştient şi inconştient şi o personificare a inconşti
entului. După cum anima devine prin integrare un eros al con
ştientului, animusul devine un logos al lui şi după cum prima
conferă conştientului masculin raporturi şi raportări, celălalt dă
conştientului feminin chibzuială, reflecţie şi cunoaştere.
34 Anima şi animusul au, în principiu, un acelaşi efect asupra
eu-lui. Este un efect greu de eliminat, mai întîi pentru că e
148
S Y Z Y G I A : A N I M A ŞI A N I M U S
neobişnuit de puternic şi umple imediat personalitatea eu-lui

cu un simţămînt de neclintit al îndreptăţirii şi al propriei drep
tăţi şi apoi deoarece cauza sa este proiectată, adică dă în mare
măsură impresia că s-ar baza pe obiecte şi raporturi obiective,
înclin să cred că ambele caracteristici ale acestui efect derivă
din proprietăţile arhetipului în genere. Căci arhetipul este o
prezenţă a priori existentă. Şi acest fapt explică prezenţa nedis
cutată şi de nediscutat, adesea complet iraţională, a anumitor
dispoziţii sau opinii. Faptul notoriu că astfel de dispoziţii sau
opinii sînt de neinfluenţat se datorează, pesemne, în principal,
pe imensa forţă sugestivă a arhetipului. Arhetipul fascinează,
captivează şi capturează conştientul, în mod hipnotic. Nu ara
reori, eu-1 are în acest caz un simţămînt confuz de inferioritate
morală şi devine, în consecinţă, şi mai închis, şi mai recalci
trant, şi mai neînduplecat, sporindu-şi astfel în cerc vicios sen
timentul inferiorităţii. Relaţiilor umane le dispare astfel teme
iul, căci atît megalomania, cît şi sentimentul inferiorităţii fac
imposibilă acea apreciere reciprocă fără de care nici o relaţie
nu poate exista.
După cum spuneam, e mai uşor să înţelegi umbra decît 35
A
anima şi animusul. In cazul umbrei, avem măcar avantajul

unei oarecari pregătiri prin educaţie, căci educaţia a încercat
dintotdeauna să convingă oamenii că nu sînt făcuţi sută la sută
din aur curat. De aceea, oricine înţelege uşor şi repede la ce se
referă «umbra» sau «personalitatea inferioară» sau altele ase
menea. Dacă omul nu ar avea nevoie să ştie mai multe, ar fi
de ajuns ca predica de duminică, nevasta sau comisia financia
ră să-i reîmprospăteze din cînd în cînd memoria. Dar cu anima
şi animus, situaţia nu este nicidecum atît de simplă: mai întîi,
149
nu există nici o educaţie morală în ce le priveşte şi apoi, oame

nii se complac de regulă în neînduplecarea lor şi preferă să se
calomnieze reciproc (sau să facă, eventual, chiar lucruri mai
grave) decît să-şi recunoască proiecţia. Mai mult, pare un lucru
foarte firesc ca bărbaţii să aibă toane iraţionale, iar femeile opi
nii deopotrivă iraţionale. Această situaţie se bazează, de bună
seamă, pe temeiuri instinctuale şi deci trebuie să rămînă aşa
cum este, deoarece numai aşa va fi alimentat în vecii vecilor
jocul empedoclian dintre neikos (ura) şi philia (iubirea) ele
mentelor. Natura e conservatoare şi nu prea permite să-i fie
perturbate circuitele. Animusul şi anima aparţin unei zone na
tural protejate, care îşi apără inviolabilitatea cu cea mai mare
îndărătnicie. De aceea e cu mult mai dificil să-ţi conştientizezi
proiecţiile de animus şi anima decît să-ţi recunoşti partea din
umbră. în cazul din urmă trebuie învinsă, ce-i drept, o anumi
tă rezistenţă morală, bunăoară vanitatea, ambiţia, îngîmfarea,
resentimentele etc.; în primul caz se adaugă însă dificultăţi de
ordin pur intelectual, nemaivorbind de faptul că nici măcar
conţinuturile proiecţiei nu ştim deloc să le integrăm. Şi, în fine,
mai apare şi o profundă îndoială: oare nu ne amestecăm prea
mult în opera naturii, conştientizînd lucruri pe care, pînă la
urmă, ar fi mai bine să le lăsăm în legea lor?
% Deşi, conform experienţei mele, există un anumit număr
de oameni care pot înţelege fără dificultăţi intelectuale sau mo
rale deosebite ce înseamnă anima şi animus, există totuşi mai
mulţi cărora nu le e deloc uşor să înţeleagă aceste concepte şi
să le coreleze cu ceva concret. Acest fapt arată că depăşim
puţin, cu aceste concepte, sfera obişnuitului. Ca urmare, ele nu
se bucură de popularitate, tocmai pentru că par nefamiliare. Şi
150
SYZYGIA: ANIMA Şl ANIMUS
de aceea mobilizează prejudecăţi prin care devin tabu-uri, aşa

cum s-a întîmplat dintotdeauna cu toate lucrurile neaşteptate.
Dacă cerem totuşi, ba aproape pretindem ca proiecţiile să 37
fie neapărat soluţionate, căci acest lucru ar fi mai sănătos şi

din toate punctele de vedere mai avantajos, păşim, aşadar, pe
un tărîm nou. Toţi erau convinşi pînă acum că reprezentări ca
«tatăl meu», «mama mea» ş.a.m.d., nu sînt decît copii perfect
corespunzătoare modelului tatălui real etc. astfel că atunci cînd
cineva spune «tatăl meu», el nu se referă la absolut nimic alt
ceva decît la ceea ce este în realitate, în şi pentru sine, tatăl
său. Aşa i se şi pare fiecăruia, dar o părere nu poate stabili în
nici un caz o identitate. Aici îşi găseşte justificarea sofismul en-
kekalymmenos (al celui acoperit de văluri)9. Căci dacă introdu
cem imaginea pe care X o are despre tatăl său şi pe care o
consideră tatăl lui real, în calculele noastre psihologice, nu
ieşim la socoteală, pentru că expresia introdusă în ecuaţie nu
corespunde realităţii. X nu a ţinut seama de faptul că repre
zentarea unei persoane constă în primul rînd din imaginea pe
care X a receptat-o de la persoana reală, dar apoi şi din cealal
tă imagine, rezultată din prelucrarea subiectivă a imaginii nr.l,
desigur foarte lacunare, oricum. Reprezentarea pe care X o are
despre tatăl său e o entitate complexă de care tatăl real e nu
mai în parte răspunzător; o parte nedeterminat de mare îi re
vine fiului, o parte atît de mare încît ori de cîte ori îşi critică
sau îşi laudă tatăl, se referă, inconştient, la sine însuşi şi îşi
9 El p rovin e de la m egarianul Eubulides şi sună aşa: «îţi cunoşti tatăl? Da. îl

cunoşti p e acest om acop erit d e văluri? N u. A cest o m e tatăl tău. îţi cunoşti şi
nu-ţi cunoşti tatăl, aşad ar.» [d u p ă Diogenis Laertios, De clarorum philosophorum
vitis, 2, 108f.]
151
provoacă în consecinţă tocmai stările psihice ce apar de regulă

la cei ce obişnuiesc să-şi aducă critici sau laude singuri. Dar
dacă X şi-ar compara cu multă atenţie reacţiile cu realitatea, ar
avea ocazia să remarce că greşeşte undeva, de vreme ce nu
şi-a dat seama deja de mult din comportamentul tatălui său că
îşi făcea o idee greşită despre el. Dar, de regulă, X rămîne con
vins că dreptatea e de partea lui, iar dacă cineva e să nu aibă
dreptate, acela trebuie să fie de fiecare dată celălalt. Dacă ero-
sul lui X e slab dezvoltat, atunci ori raportul nesatisfăcător cu
tatăl lui îi este indiferent, ori se supără pe inconsecvenţa sau
lipsa de înţelegere a tatălui, care nu se comportă niciodată aşa
cum ar cere-o, propriu-zis, imaginea pe care X o are despre el.
Iată de ce are X toate motivele să se simtă jignit, neînţeles sau
chiar înşelat.
38 Ne putem închipui cît de bine ar fi într-un asemenea caz
ca proiecţia să fie rezolvată. După cum se ştie, au existat şi
există încă optimişti ce-şi închipuie că lumea ar putea fi călău
zită spre o epocă de aur dacă li s-ar spune doar oamenilor
care e calea pe care ar trebui s-o urmeze. Ar fi bine ca ei să
încerce, într-o situaţie ca cea mai sus pomenită, să le explice
celor în cauză că se comportă ca nişte căţei care-şi vînează
propria coadă. Pentru ca omul să-şi dea seama că atitudinea sa
e eronată, are nevoie de mai mult decît «să i se spună» doar;
pentru că e vorba aici de mai mult decît poate admite raţiona
litatea obişnuită. Este vorba tocmai de acele «neînţelegeri» ce
hotărăsc destine, de acele confuzii cu care nimeni nu a reuşit
vreodată să se lămurească în condiţii obişnuite. E cam ca şi
cînd am vrea să lămurim un om obişnuit, oarecare că este un
criminal.
152
S Y Z Y G I A : A N I M A ŞI A N I M U S
Spun toate acestea pentru a arăta ce ordin de mărime au 39
proiecţiile provocate de anima şi animus şi ce eforturi intelec

tuale şi morale necesită rezolvarea lor. Mai trebuie amintit aici
faptul că nici pe departe nu sînt proiectate toate conţinuturile
animei şi animusului. Multe se ivesc în vise ş.a. şi şi mai mul
te pot fi conştientizate prin aşa-numita imaginaţie activă.10 In
felul acesta se dovedeşte că trăiesc în noi gînduri, simţăminte
şi afecte pe care nici nu le-am fi crezut posibile. Celui care n-a
trăit niciodată, el însuşi, aşa ceva, o atare posibilitate i se pare,
fireşte, complet fantastică, căci un om normal «doar ştie ce
gîndeşte!». Această copilărie a «omului normal» constituie în
săşi regula. De aceea, nu ne putem aştepta din partea nici unui
om care nu a trecut prin această experienţă ca el să înţeleagă
într-adevăr natura animei şi a animusului. Cu aceste considera
ţii ajungem pe un tărîm nou al experienţelor psihologice, mai
cu seamă dacă reuşim să le şi realizăm practic. Cei cărora le
reuşeşte acest lucru sînt negreşit impresionaţi, cît se poate de
puternic, de tot ceea ce eu-1 nu ştie, respectiv n-a ştiut. In ziua
de azi, această sporire a cunoaşterii mai ţine încă de domeniul
marilor rarităţi. De regulă, ea e plătită în avans cu o nevroză,
dacă nu chiar cu ceva mai rău.
în figurile animei şi animusului se exprimă autonomia in- 40
conştientului colectiv. Ele personifică conţinuturile inconştien

tului colectiv, conţinuturi care, dacă sînt retrase din proiecţie,
M etodă de analiză a inconştientului p rop u să de Jung, prin care pac ientul

este pus să-şi lase fantezia liberă şi să-şi reprezinte fanteziile verbal, în scris,
plastic sau sub orice altă form ă, în funcţie de dotarea sa, conţinutul fanteziilor
urm înd a fi apoi analizat. Vezi şi capitolul Definiţii din voi.II al antologiei de
faţă, articolul Fantezie. (n.t.)
pot fi integrate conştientului. în acest sens, cele două figuri

sînt funcţii ce transmit conţinuturi ale inconştientului colectiv,
conştientului. Dar ele ne apar, respectiv se comportă ca atare
doar atîta timp cît tendinţele conştientului şi ale inconştientului
nu diverg prea puternic. Dacă are loc însă o tensionare, atunci
funcţia, iniţial inofensivă, se iveşte personificată în faţa conşti
entului şi se comportă cam ca un fragment desprins din perso
nalitate, respectiv ca un suflet fragmentar. Fireşte, comparaţia
aceasta şchioapătă în mod evident, în măsura în care persona
litatea eu-lui nu pierde, de fapt, nimic din ceea ce-i aparţinea;
cele două figuri constituindu-se mai degrabă în excrescenţe ale
ei, supărătoare. Pricina şi posibilitatea unui astfel de comporta
ment derivă din faptul că deşi conţinuturile animei şi animu-
sului pot fi, de bună seamă, integrate, anima şi animusul, ele
însele, nu pot fi integrate, căci sînt arhetipuri şi stau, deci, la
temelia deplinătăţii psihice, care depăşeşte limitele conştientu
lui şi de aceea nu poate fi niciodată obiect al conştienţei nemij
locite. Efectele animei şi animusului pot fi, ce-i drept, conştien
tizate; ele însele constituie însă factori ce transcend conştientul,
ce se sustrag privirii şi nu se supun voinţei libere. De aceea ră-
mîn autonome, în ciuda integrării conţinuturilor lor, drept care
trebuie avute în vedere mereu. Acest lucru este extrem de im
portant din punct de vedere terapeutic, căci tocmai prin obser
varea sa permanentă, i se plăteşte inconştientului tributul nece
sar pentru a-i obţine, mai mult sau mai puţin garantat,
cooperarea. După cum se ştie, inconştientul nu se lasă, ca să
zicem aşa, odată pentru totdeauna «epuizat». Una din pre
scripţiile cele mai importante ale igienei sufleteşti este tocmai
aceea de a acorda conţinuturilor şi proceselor inconştiente o
154
S Y Z Y G I A : A N I M A Şl A N I MU S
anumită atenţie continuă, deoarece conştientul e mereu ame

ninţat să cadă în unilateralitate, să frecventeze doar căile bătu
te şi să se împotmolească în fundături. Funcţia de complemen
tare, respectiv de compensare a inconştientului se îngrijeşte
însă, într-un anume grad, ca aceste pericole, deosebit de mari
în cazul unei nevroze, să poată fi evitate. Dar compensarea ac
ţionează cu deplin succes numai în situaţii ideale, adică atunci
cînd viaţa e încă suficient de simplă şi de inconştientă pentru
a ne permite să urmăm fără reticenţe şi anxietăţi drumul şer-
puit al instinctelor. Dar cu cît mai civilizat, adică mai conştient
şi mai complicat devine omul, cu atît mai puţin îşi poate urma
instinctele. Condiţiile sale complicate de viaţă şi influenţa antu
rajului sînt atît de răspicate, că acoperă vocea timidă a naturii.
Iar atunci locul naturii este luat de opinii şi convingeri, de teo
rii şi tendinţe colective, care acordă tot sprijinul rătăcirilor con
ştientului. In astfel de cazuri trebuie să dăm în mod deliberat
atenţie inconştientului, pentru ca acesta să-şi poată exercita
funcţia de compensare. De aceea e deosebit de important să nu
ne reprezentăm arhetipurile inconştiente ca pe nişte improviza
ţii fugitive ale fanteziei, ci ca pe factori constanţi, autonomi,
aşa cum şi sînt în realitate.
Ambelor arhetipuri le este proprie, după cum arată expe- 41
rienţa practică, o fatalitate ce se exercită cîteodată într-o proporţie

tragică. Ele sînt, în adevăratul sens al cuvîntului, tatăl şi mama
tuturor avatarurilor fără scăpare ale destinului şi sînt de mult cu
noscute ca atare de toată lumea: sînt o pereche de z e i dintre care
H D upă cu m se vede, nu d ăm aici nici o definiţie psihologică şi cu atît mai
puţin una m etafizică. In Die Beziehungen zwischen dem Ich unii dem Unbt’wujilt'ii
am arătat că syzygia constă din trei elem ente, şi anum e: întîi din cantitatea
755
EU-L, U M B R A , A N I M A Ş I A N I M U S , Ş I N E L E
unul, în virtutea naturii sale de «logos», este caracterizat prin

pneuma şi nous, cam ca un Hermes cu străluciri multiforme, iar
cealaltă, în virtutea naturii sale de «eros», poartă numele Afrodi-
tei, Elenei (Selenei), adică Persephonei şi Hecatei. Ele sînt puteri
inconştiente, tocmai zei, aşa cum le concepea, absolut «corect»
trecutul îndepărtat. Denumite astfel, ele sînt readuse la acea po
ziţie centrală pe scala valorilor psihologice pe care au ocupat-o,
de fapt, dintotdeauna, indiferent dacă le-a fost recunoscută va
loarea de către conştient sau nu; căci proporţional cu gradul lor
de neconştientizare, le creşte puterea. Cel ce nu le vede e la mîna
lor, după cum o epidemie de tifos face cele mai mari ravagii
atunci cînd sursa de infecţie e necunoscută. Nici în creştinism,
syzygia cea divină nu a devenit desuet, ci ocupă rangul cel mai
înalt sub chipul lui Cristos şi al miresei sale, biserica12. Asemenea
paralele se dovedesc a fi de mare ajutor în încercarea de a găsi
măsura corectă a însemnătăţii celor două arhetipuri. Ceea ce pu
tem descoperi direct, prin conştient, în ce le priveşte este atît de
neînsemnat încît abia atinge limita vizibilului. Numai dacă lumi
năm profunzimile obscure şi dacă cercetăm din punct de vedere
psihologic cărările straniu întreţesute ale destinului omenesc, ne
devine treptat clar cît de mare e influenţa acestor două comple
mente ale conştientului.
de fem initate pe care o p osedă bărbâtul, respectiv cea de m asculinitate a fe

meii, apoi din experienţa p e care o cap ătă bărbatul în ce p riveşte fem eia şi
vice-versa şi, în fine, din im aginea arhetipală a femeii şi a bărbatului. Prim ele
elem ente p ot fi integrate personalităţii prin conştientizare, ultim ul în să nu.
12 lată ce se spune în a doua scrisoare a lui C lem ent (către corintieni) (14,2):
«D om nul i-a făcut p e oam eni bărbaţi şi femei. Bărbatul e C ristos, fem eia e bi
serica.» In reprezentările plastice, în locul bisericii stă adesea M aria.
156
SYZ YG IA: ANIMA ŞI AN IMUS
Aş vrea să subliniez, ca încheiere, că integrarea umbrei 42

sau, cu alte cuvinte, conştientizarea inconştientului personal,
constituie o primă etapă a procesului analitic, fără de care nu
e posibilă cunoaşterea animei şi a animusului. Umbra nu poate
fi realizată decît în relaţia cu un adversar, iar animusul şi ani
ma numai prin relaţia cu sexul opus, deoarece proiecţiile lor se
exercită numai acolo. Prin această din urmă cunoaştere, la băr
bat ia fiinţă o triadă, din care o treime e transcendentă, şi anu
me: subiectul masculin, subiectul feminin opus şi anima trans
cendentă. La femeie, triada e în mod corespunzător inversată.
Al patrulea element necesar deplinătăţii triadei este, la bărbat,
acel arhetip al bătrînului înţelept, pe care nu l-am luat în con
siderare aici, iar la femeie, muma chtoniană. Acestea formează
o cuatemitate pe jumătate imanentă şi pe jumătate transcen
dentă, tocmai acel arhetip pe care l-am numit cuatemitate ma
trimonială13. Asta constituie o schemă a sinelui, precum şi a
structurii sociale primitive, adică a acelei cross-cousin-marriage
şi a claselor matrimoniale şi totodată a împărţirii cuatemare a
aşezărilor primitive. Şinele este, pe de altă parte, o imagine a
divinităţii, respectiv nu poate fi deosebit de aceasta. Acest lu
cru era cunoscut de spiritul creştin primitiv, căci altfel un Cle-
mens din Alexandria nu ar fi putut spune niciodată că cel ce
se cunoaşte pe sine, îl cunoaşte pe Dumnezeu14.
13 Die Psychologie der Qbertragung.
14 Vezi & 347 din Aton.
157
ŞINELE
rem să ne punem acum problema dacă sporul de cunoaş

tere rezultat din retragerea proiecţiilor impersonale, adică
din integrarea conţinuturilor colectiv-inconştiente, are o influ
enţă specifică asupra personalităţii eu-lui. Căci ne-am putea aş
tepta la un efect considerabil în măsura în care conţinuturile
integrate ar fi părţi ale sinelui. Asimilarea lor măreşte nu numai
sfera cîmpului conştientului, ci totodată şi însemnătatea eu-lui,
mai ales atunci cînd, aşa cum se întîmplă îndeobşte, acesta e
necritic faţă de inconştient. în acest din urmă caz, eu-1 e lesne
biruit, devenind identic cu conţinutul asimilat; aşa cade un
conştient masculin, de pildă, sub influenţa animei şi poate fi
chiar posedat de aceasta.
Dat fiind că am examinat deja, într-un alt context15, urmă
rile integrării conţinuturilor inconştiente, pot să nu mai intru
aici din nou în amănunte. Aş vrea să amintesc doar următorul
fapt: cu cît mai multe şi mai importante sînt conţinuturile in-
Die Beziehungen zwischen dem Ich utid dem Unbewufiten.

ŞINELE
conştientului care au fost asimilate de eu, cu atît mai mult se

apropie eu-1 de sine, chiar dacă această apropiere nu poate fi
decît nesfîrşită. De aici rezultă însă inevitabil o inflaţie a
eu-lui16, dacă nu are loc o diferenţiere critică între eu şi figurile
inconştiente. Dar această discriminare nu poate avea loc practic
decît dacă criticii îi reuşeşte să pună limite raţionale, corespun
zătoare măsurii general-umane, eu-lui, pe de o parte, iar pe de
altă parte, să acorde figurilor inconştientului, adică sinelui, ani
mei, animusului şi umbrei o relativă autonomie şi realitate (de
natură psihică). O rezolvare psihologizantă a acestora din urmă
e ineficientă, respectiv amplifică doar inflaţia eu-lui. Nici o si
tuaţie nu se rezolvă declarînd-o ireală. Factorul ce produce
proiecţia este de o realitate de netăgăduit. Cel care o tăgăduieş
te totuşi devine identic cu el, ceea ce nu e numai îngrijorător,
ci de-a dreptul periculos pentru sănătatea viitoare a individu
lui. Toţi cei care au de-a face cu asemenea cazuri ştiu ce peri
col vital reprezintă inflaţia. O treaptă sau un parchet lustruit
pot fi de ajuns pentru a provoca accidente mortale. Pe lîngă
motivul acestor «casus ab alto», se găsesc şi alte motive psiho
somatice şi psihice, nu mai puţin supărătoare, pentru reducţia
stării de «umflare». Să nu înţelegem prin asta o stare conştientă
de aroganţă. Nici pe departe nu este vorba întotdeauna de
asta. Nu eşti absolut deloc conştient în mod direct de starea
aceasta, ci, în cel mai bun caz, îi poţi deduce prezenţa din
simptome indirecte. Dintre acestea face parte şi ceea ce au de
spus cei din jur despre noi. Inflaţia măreşte, bunăoară, pata
16 în acord cu limbajul din l.C o r.5.2: «înfiaţi estis (pephysiom enoi) et non ma-
gis lu ctu m habuistis.» etc. («sînteţi um flaţi (...) şi nici m ăcar întristaţi.») Asta
referitor la un incest m atern tolerat.
159
EU- l . , U M B R A , A N I M A Ş l A N I M U S , Ş I N E L E
oarbă din fundul ochiului şi cu cît mai mult sîntem asimilaţi

de factorul ce produce proiecţii, cu atît mai mult avem tendin
ţa să ne identificăm cu el. Un simptom clar al acestei situaţii
este dezinteresul ce intervine faţă de reacţiile celor din jur, re
fuzul de a le percepe şi de a ţine seama de ele.
45 Asimilarea eu-lui de către sine echivalează cu o catastrofă
psihică. Imaginea deplinătăţii rămîne în inconştient şi de aceea
e contaminată, pe de o parte, de natura arhaică a acestuia, iar
pe de altă parte se află în continuumul spaţio-temporal, relativ
din punct de vedere psihic, caracteristic acestuia17. Ambele în
suşiri sînt numinoase şi de aceea absolut decisive pentru con
ştientul eu-lui, care e diferenţiat, adică despărţit de inconştient
şi se află, în plus, într-un spaţiu absolut şi un timp absolut. Şi
e o necesitate vitală să fie aşa. De aceea, dacă eu-1 cade pentru
un anumit timp sub controlul vreunui factor inconştient, adap
tarea sa e perturbată şi calea e lăsată liberă tuturor accidentelor
cu putinţă.
46 Ancorarea eu-lui în lumea conştientului şi întărirea conşti
entului printr-o adaptare cît mai precisă posibil sînt, de aceea,
de cea mai mare importanţă. Pentru asta sînt extrem de nece
sare, pe latura morală: anumite virtuţi, ca atenţia, conştiinciozi
tatea, toleranţa etc., iar pe latura intelectuală: observarea preci
să a simptomaticii inconştientului şi autocritica obiectivă.
47 Se poate lesne întîmpla ca accentuarea personalităţii eu-lui
şi a lumii conştientului să ia o atît de mare amploare încît figu
rile inconştientului să fie psihologizate, iar şinele să fie asimilat
de eu. Deşi procesul acesta este tocmai invers celui descris mai
17 Vezi Jung, Der Geist der Psychobgie.
160
ŞINELE
sus, intervine totuşi aceeaşi consecinţă, adică inflaţia. în acest

caz, lumea conştientului ar trebui deconstruită în favoarea rea
lităţii inconştientului. în primul caz, realitatea trebuia apărată
de o stare de vis arhaică, «veşnică», «ubicuitară»; în ultimul,
dimpotrivă, trebuie să-i acordăm visului spaţiu vital, în detri
mentul lumii conştiente. în acel prim caz se recomanda mobili
zarea tuturor virtuţilor; în cazul acesta din urmă, aroganţa
eu-lui nu poate fi potolită decît de înfrîngeri morale. Acest lu
cru e necesar, pentru că altfel nu poate fi atins acel grad mediu
de modestie indispensabil pentru menţinerea unei stări echili
brate. Nu este vorba, aşa cum ne-am aştepta eventual, de o slă
bire a moralei înseşi, ci de un efort moral exercitat în altă di
recţie. Cel care nu e, de pildă, suficient de conştiincios, are
nevoie de o realizare morală pentru a face faţă cerinţelor. Dar
pentru cel care este, datorită eforturilor sale, bine înrădăcinat
în lume, nu e o realizare morală mică să-şi slăbească într-un
anume sens relaţia cu lumea şi să-şi reducă realizările din do
meniul adaptării. (Amintesc aici pe fratele Klaus, canonizat
acum, care, pentru a-şi salva sufletul, şi-a lăsat soţia împreună
cu numeroşii lui urmaşi să se descurce singuri!)
Cum adevăratele probleme morale încep toate dincolo de 48
codul penal, soluţia lor nu se poate sprijini decît rar sau poate
chiar niciodată pe precedente, nemaivorbind de porunci sau
paragrafe. Căci adevăratele probleme iau naştere din conflicte de
datorie. Un om supus sau suficient de comod, îşi poate lua ho-
tărîrile cu ajutorul unei autorităţi exterioare. Dar cel care are la
fel de puţină încredere în ceilalţi ca şi în sine însuşi, n-ar ajun
ge absolut niciodată la o hotărîre, dacă aceasta nu i s-ar impu
ne într-un mod care în Common Law se numeşte un «act of
161
God»18. în Oxford Dictionary, conceptul e definit ca «operation

of uncontrollable natural forces»19. în orice caz, apare aici o
autoritate inconştientă care pune capăt îndoielilor, punînd
omul în faţa unui fait accompli20. (Pînă la urmă, şi în cazul ce
lor ce se supun, spre a-şi lua hotărîrile, unei autorităţi exterioa
re, se întîmplă tot aşa, doar sub o formă mai voalată.) Desigur,
putem numi această instanţă «voia Domnului» sau «operation
of natural forces»21, dar din punct de vedere psihologic nu e,
totuşi, indiferent drept ce anume o luăm. Interpretarea raţiona
lă, satisfăcătoare pentru subiectul modem, a autorităţii lăuntri
ce drept «forţă naturală», respectiv instinct, are considerabilul
dezavantaj că puterea decisivă, aparent victorioasă a instinctu
lui lezează demnitatea morală, drept care preferăm să ne con
vingem că lucrul a fost hotărît exclusiv prin decizii raţionale,
voite. Omului civilizat îi este atît de teamă de «crimen laese
maiestatis humanae»22, încît recurge la răstălmăciri ulterioare
ale faptelor, de natură să-i ascundă sentimentul înfrîngerii mo
rale suferite. Intr-adevăr, mîndria lui e să creadă în capacitatea
sa de autocontrol şi în atotputernicia voinţei sale şi să dispreţu
iască pe cel ce se lasă tras pe sfoară de simpla natură.
49 Dacă însă autoritatea interioară e înţeleasă ca «voia Dom
nului» (ceea ce implică faptul că «forţele naturale» ar fi forţe
divine), apare un avantaj pentru conştiinţa de sine, întrucît ho-
18 act al lui D um nezeu (în engleză, n.t.)
19 acţiunea unor forţe naturale incontrolabile (în engleză, n.t.)
20 fapt îm plinit (în franceză, n.t.)
21 lucrarea u nor forţe n aturale (în engleză, n.t.)
22 crim a lezării m aiestăţii u m an e (în latină, n.t.)
162
ŞINELE
tărîrea apare ca un act de supunere, iar rezultatul ei ca o îm

plinire a intenţiei divine. împotriva acestei interpretări se va ri
dica, cu oarecare îndreptăţire, obiecţia că soluţia e nu numai
foarte comodă, dar mai şi îmbracă slăbiciunea morală în haina
virtuţii. Această obiecţie este însă îndreptăţită numai în cazurile
în care se ascunde cu bună ştiinţă bunul plac egoist după o
construcţie făţarnică de vorbe mari. Dar aceste cazuri nu con
stituie nicidecum regula, deoarece în mod obişnuit şi cel mai
adesea se impun tendinţe instinctive pro sau contra intereselor
subiective, cu sau fără asentimentul unei autorităţi exterioare.
Autoritatea interioară nici nu mai trebuie să fie consultată, de
oarece este a priori prezentă în intensitatea tendinţelor ce se
zbat să susţină o hotărîre. Omul nu este niciodată numai spec
tator la această luptă, ci ia parte la ea mai mult sau mai puţin
«liber consimţit» şi încearcă să pună în balanţă greutatea senti
mentului libertăţii sale morale. Lucrurile rămîn aici, desigur,
nelămurite în privinţa motivaţiilor cauzale, eventual inconştien
te ale hotărîrii sale resimţite ca liberă. Ea este probabil deopo
trivă un «act of God» şi o catastrofă naturală. Această chestiu
ne mi se pare nerezolvabilă, deoarece rădăcinile sentimentului
libertăţii morale sînt necunoscute şi totuşi existenţa lor e la fel
de certă ca cea a instinctelor resimţite ca fiind coercitive.
Una peste alta, nu e doar mai avantajos, ci şi mai «corect» 50
din punct de vedere psihologic să interpretăm drept «voia

Domnului» forţele naturale ce apar în noi ca instincte. Căci ne
aflăm astfel în acord cu habitusul vieţii psihice strămoşeşti, adi
că funcţionăm atunci aşa cum a funcţionat omul pretutindeni şi
în toate timpurile. Existenţa acestui habitus dovedeşte că el
este viabil, căci, dacă nu ar fi, toţi cei ce l-au urmat ar fi pierit
163
din pricina proastei lor adaptări. Iar dacă sîntem în acord cu ei,
avem, raţional vorbind, o şansă să putem trăi. Cînd o concepţie
obişnuită garantează aşa ceva, nu numai că nu avem nici un
motiv să spunem că e incorectă, ci dimpotrivă, avem toate mo
tivele să o considerăm «adevărată» sau «corectă», şi anume în
sens psihologic. Adevărurile psihologiei nu sînt cunoştinţe me
tafizice, ci mai degrabă moduri obişnuite de a gîndi, de a simţi
şi de a acţiona, care în cursul experienţei s-au dovedit a fi
oportune şi prielnice.
51 Iar cînd spun că imboldurile pe care le găsim în noi ar trebui
înţelese ca fiind «voia Domnului», vreau să subliniez faptul că ele
nu trebuie privite ca dorinţe şi vreri arbitrare, ci ca date absolute,
la care, ca să zicem aşa, trebuie să învăţăm cum să ne raportăm în
mod adecvat. Voinţa nu poate să le biruie decît în parte. Reuşeşte,
eventual, să le reprime, dar nu şi să le schimbe natura, iar cele re
primate apar în alt loc, sub altă formă, dar de data aceasta împo
vărate de un resentiment, care transformă imboldul natural, în
sine inofensiv, în duşmanul nostru. Nici conceptul de «Dumne
zeu» din «voia Domnului», n-aş vrea să fie înţeles în sensul lui
creştin, ci mai degrabă în sensul în care-1 foloseşte Diotima, cînd
spune: «Erosul, dragă Socrate, e un mare demon»23. Termenul
grecesc de daimon sau daimonion se referă la o putere determi
nantă ce se abate asupra omului din exterior, ca cea a previziunii
destinului. Hotărîrea etică a omului e păstrată aici. Dar el trebuie
să ştie ce hotărîre are de luat şi ce face; dacă ascultă, nu-şi urmea
ză doar bunui plac personal, iar dacă renunţă, nu-şi distruge doar
propria invenţie.
23 «U n dem on, Socrate, un m are d em on e erosul.», din Banchetul lui Platon.
164
ŞINELE
Punctul de vedere pur biologic, respectiv de ştiinţă a natu- h

rii nu e recomandabil în psihologie, întrucît este, în principal,
numai intelectual. Faptul că este aşa nu constituie nici un de
zavantaj în sine, întrucît metoda ştiinţelor naturii s-a dovedit a
fi extrem de valoroasă din punct de vedere euristic în dome
niul cercetării psihologice. Dar fenomenul psihic nu poate fi se
sizat în întregime de intelect, pentru că nu constă numai din
sens, ci şi din valoare, aceasta din urmă bazîndu-se pe intensita
tea tonalităţilor afective ce-1 însoţesc. Avem nevoie, aşadar, cel
puţin de cele două funcţii «raţionale»24 pentru a schiţa o sche
mă aproape completă a fenomenului psihic.
Cînd în studiul fenomenelor psihice ţinem seama, aşadar, 53
nu numai de judecata intelectuală, ci şi de cea de valoare, re

zultă în mod necesar nu numai o imagine mai completă a con
ţinutului respectiv, ci şi poziţia particulară pe care acesta o
ocupă în ierarhia conţinuturilor psihice în genere. Valoarea
dată de sentiment reprezintă un criteriu foarte important, de
care psihologia nu se poate lipsi, deoarece determină în mare
măsură rolul pe care îl va juca conţinutul accentuat în econo
mia psihicului. Căci valoarea afectivă este o măsură a gradului
de intensitate a unei reprezentări, iar intensitatea, la rîndul ei,
exprimă tensiunea energetică a acelei reprezentări, capacitatea
sa de a acţiona. Umbra, de pildă, are de regulă o valoare afec
tivă pronunţat negativă, anima, în schimb, ca şi animus, una
mai degrabă pozitivă. în timp ce umbra e însoţită îndeobşte de
tonalităţi afective evidente şi exprimabile, anima şi animus pre-
2 4 Vezi Psychologische Typen.

Descrierea generală a tipuribr psihologice, în voi. II al antologiei de faţă (n.t.)
165
EU-L, U M B R A , A N I M A Ş I A N I M U S , Ş I N E L E
zintă, dimpotrivă, calităţi afective mai dificil definibile. Căci ele

sînt resimţite îndeobşte ca fascinante sau numinoase. De cele
mai multe ori, sînt înconjurate de o atmosferă de susceptibilita
te, intangibilitate, taină, intimitate penibilă ori au un caracter
absolut. Aceste însuşiri sînt expresia relativei autonomii a celor
două formaţiuni. în ce priveşte ierarhia afectivă, animusul şi
anima se raportează la umbră cam aşa cum se raportează
aceasta la conştientul eu-lui. Aparent, acesta din urmă e cel ce
hotărăşte de accentul afectiv principal, reuşind, în orice caz, cu
preţul unor cheltuieli considerabile de energie, să refuleze, mă
car temporar, umbra. Dar dacă dintr-un motiv sau altul incon
ştientul capătă supremaţia, atunci valoarea umbrei etc. creşte
proporţional, iar ierarhia se răstoarnă, ca să zicem aşa. Ceea ce
se afla cel mai departe de conştientul în stare de veghe şi pă
rea inconştient, capătă, ca să zicem aşa, forme ameninţătoare,
iar valoarea afectivă creşte în ordinea nivelelor: conştient al
eu-lui, umbră, anima, sine. Această răsturnare a stării conştien
te în starea de veghe are loc regulat la trecerea de la veghe la
somn, în această din urmă stare ieşind la iveală mai cu seamă
ceea ce era inconştient ziua. Orice «abaissement du niveau
mental» provoacă o relativă răsturnare a valorilor.
m Vorbesc aici de accentuările afective subiective, supuse schim
bărilor mai mult sau mai puţin periodice, descrise mai sus. Există
însă şi valori obiective, care se bazează pe un consens general, bu
năoară valori morale, estetice şi religioase, adică idealurile general
recunoscute sau reprezentările colective accentuate afectiv (acele
«representations collectives» ale lui Levy-Bruhl25). Accentuările
25 Les Fonctions mentales dans les societes inferieures.
166
ŞINELE
afective subiective, respectiv «cantităţile de valoare» se recunosc

uşor după natura şi numărul constelărilor, respectiv simptomelor
de tulburare pe care le produc26. Idealurile colective nu au, de re
gulă, accentuări emoţionale subiective, dar îşi păstrează totuşi va
loarea afectivă. De aceea, ele nu pot fi urmărite prin simptome su
biective, ci, de bună seamă, prin atributele de valoare proprii
unor atari reprezentări colective, pe de o parte, iar pe de alta
printr-o simbolică caracteristică, ca să nu mai vorbim de forţa lor
sugestivă.
Problema are şi un aspect practic întrucît se poate lesne în- ss
tîmpla ca o idee colectivă importantă în sine să fie reprezentată
în vis, din lipsa unei accentuări afective subiective, numai
printr-un atribut subordonat, de pildă: un zeu prin atributul
său teriomorf, ori se poate întîmpla invers, ca ideea să-şi piar
dă în conştient accentuarea afectivă ce i s-ar cuveni de fapt, ea
trebuind atunci retranspusă în contextul ei arhetipal - lucru de
care se ocupă, de regulă, poeţii şi profeţii. Aşa, de pildă,
Holderlin, în «Imn libertăţii», redă conceptului de libertate, ba
nalizat prin prea mult uz şi abuz, toată splendoarea sa pri
mordială.27
De cînd braţul ei m-a smuls din colburi,

Inima-n cereşti plăceri mi-o scald;
Ars de-ale sărutului ei volburi,
Mi-e obrazul strălucit şi cald;
2 6 Jung, Liber psychische Energetik und das Wesen der Traume., & 14ff şi 20ff.
27 H olderlin, Gesammelte Werke II (Gedichte), p .53

Aici în trad u cerea lui Şt.A ug.D oinaş şi Virgil N em oianu din Imnuri şi ode,
Ed. M inerva, 1977 (n.t.)
167
Orice zvon din gura-i de poveste

îmi hrăneşte nobilul nesaţ -
Duhuri! ascultaţi a Muzei veste!
Şi-ascultînd, stăpînei vă-nchinaţi!
% Se înţelege imediat că aici ideea e din nou retranspusă în
starea sa dramatică primordială, şi anume în figura luminoasă
a animei care, scăpată de orice povară pămîntească şi de orice
tiranie a simţurilor, arată, ca psihopomp, calea spre tărîmul fe
ricirii.
57 Primul caz, cel în care ideea colectivă e reprezentată în vis
printr-un aspect minor al ei, ar trebui să fie cel mai frecvent:
«zeiţa» apare ca pisică neagră, iar divinitatea însăşi ca «lapis
exilis» (piatră ordinară). Pentru interpretare sînt necesare
atunci, fireşte, anumite cunoştinţe, care au de-a face mai puţin
cu zoologia sau mineralogia cît mai degrabă cu existenţa unui
consensus omnium28 istoric privind obiectele în chestiune.
Aceste aspecte «mitologice» ale lucrurilor sînt întotdeauna pre
zente, chiar dacă în cazul dat rămîn inconştiente. Cînd, de pil
dă, întrebîndu-ne dacă poarta dinspre grădină ar trebui vopsită
în verde sau alb, nici nu ne mai trece prin minte că verdele
este culoarea speranţei şi a vieţii, aspectul simbolic al «verde-
lui» este totuşi prezent ca un sous-entendu29 inconştient. Aşa
stau lucrurile: ceea ce e de cea mai mare însemnătate pentru
viaţa inconştientului, ocupă în conştient ultimul loc ca valoare
şi invers. Chiar şi figura umbrei ţine de domeniul schemelor
goale, nemaivorbind de animus şi anima, care par să survină
28 con sen s general (în latină, n.t.)
29 ceva subînţeles (în franceză, n.t.)
168
ŞINELE
exclusiv ca proiecţii asupra semenilor. Iar şinele e complet rupt

de domeniul celor personale şi apare, dacă mai apare, numai
ca mitologem religios, iar simbolurile sale oscilează între su
blim şi umil. Cel ce se identifică cu jumătatea diurnă a existen
ţei sale psihice, va considera, în consecinţă, visele nocturne
drept nule şi neavenite, deşi noaptea e la fel de lungă ca ziua
şi orice conştienţă se întemeiază pe inconştienţă, îşi trage rădă
cinile din aceasta şi dispare în aceasta în fiecare noapte. Mai
mult, psihopatologia ştie cu destulă certitudine ce-i poate face
inconştientul conştientului şi-i acordă, de aceea, o atenţie care
nespecialistului i se pare adesea, la prima vedere, de neînţeles.
Căci se ştie că ceea ce ziua e mic, noaptea e mare şi vice-versa
şi, de aceea, se mai ştie şi că lîngă orice lucru mărunt al zilei
stă întotdeauna, chiar dacă e invizibilă, puterea cea mare a
nopţii.
Cunoaşterea acestui fapt constituie condiţia preliminară in- ss
dispensabilă oricărei integrări, un conţinut neputînd fi integrat
decît atunci cînd aspectul său dublu e conştientizat şi cînd nu
e sesizat numai intelectual, ci e înţeles şi potrivit valorii sale
afective. Dar intelectul şi sentimentul se lasă greu înhămate
laolaltă, căci se resping reciproc - per definitionem30. Celui ce
se identifică cu un punct de vedere intelectual, sentimentul,
sub forma animei, i se arată ostil şi invers, animusul intelectual
agresează cu violenţă punctul de vedere afectiv. Aşadar, cel
care vrea să atingă performanţa de a realiza ceva nu numai in
telectual, ci şi potrivit valorii sale afective, va trebui să se con
frunte vrînd-nevrînd cu animus sau anima spre a găsi calea că-
30 prin definiţie (în latină, n.t.)
169
tre o reunire superioară, către o coniunctio oppositorum31. Iar

asta constituie condiţia preliminară indispensabilă deplinătăţii.
59 Deşi, la prima vedere, «deplinătatea» nu pare a fi decît un
concept abstract (ca şi animusul şi anima), acest concept e to
tuşi empiric, întrucît e anticipat în psihic de simboluri sponta
ne, respectiv autonome. Acestea sînt simboluri de cuaternitate şi
de niandala32, care survin nu numai în visele modernilor nepre
veniţi, ci şi răspîndite în monumentele istorice ale multor po
poare şi epoci. Semnificaţia lor de simboluri ale unităţii şi de
plinătăţii este din plin confirmată istoric, precum şi
empiric-psihologic. Aşadar, ceea ce ne apare a fi, la prima ve
dere, un concept abstract, corespunde în realitate unei existenţe
empirice, care îşi vesteşte spontan prezenţa apriorică. Prin ur
mare, deplinătatea constituie un factor obiectiv, care iese, auto
nom, în calea subiectului, ca şi animus sau anima şi aşa cum
acestea au o poziţie ierarhic superioară umbrei, deplinătatea re
clamă o poziţie şi o valoare ce depăşesc pe cele ale syzygiei.
Aceasta din urmă pare să reprezinte cel puţin o porţiune esen
ţială a deplinătăţii, dacă nu chiar ceva de felul celor două ju
mătăţi ale ei, adică perechea regală frate-soră, aşadar acea ten
siune a contrariilor din care descinde copilul divin, ca simbol
al unităţii33.
m Unitatea şi deplinătatea se află pe treapta cea mai înaltă a
scalei valorilor obiective, căci simbolurile lor nu mai pot fi di-
31 unire a contrariilor (în latină, n.t.)
32 d iagram ă m istică budistă, care serveşte d rep t obiect al m editaţiei (n.t.)
33 Vezi şi Jung şi Kerenyi, Einfiihrung in das Wesen der M ythobgie, p recu m şi

Jung Psychobgie und Alchemie (filius philosoforum , infans şi herm aphroditus).
170
ŞINELE
stinse de imago Dei34. Toate afirmaţiile privind imaginea divi

nităţii sînt aşadar direct aplicabile simbolurilor empirice ale de
plinătăţii. Experienţa arată că orice mandala individuală este
un simbol al ordinii, drept care apare la pacienţi mai cu seamă
în perioadele de dezorientare psihică, respectiv de reorientare.
Ea ţine sub vrajă şi exorcizează ca un cerc magic puterile lumii
întunericului, nesupuse nici unei legi şi reprezintă o ordine sau
impune o ordine ce transformă haosul în cosmos35. Conştientu
lui i se prezintă la început ca ceva neînsemnat, punctiform36 şi
este nevoie, de regulă, de o muncă îndelungată şi temeinică şi
de integrarea multor proiecţii, pînă cînd amploarea simbolului
e întrevăzută aproape complet. Această înţelegere, dacă ar fi
numai intelectuală, ar putea fi, desigur, lesne căpătată, căci toa
te afirmaţiile din lume despre Dumnezeul din noi şi de deasu
pra noastră, despre Cristos şi corpus mysticum, despre at-
man37-ul personal şi suprapersonal ş.a.m.d. sîn t' formulări pe
care intelectul filozofic se înstăpîneşte cu uşurinţă. De aici pro
vine îndeobşte iluzia că am fi ajuns astfel în posesia lucrului.
Dar n-am obţinut decît numele lui, căruia din cele mai vechi
timpuri i se asociază prejudecata că ar reprezenta în chip ma
gic lucrul însuşi şi că, de aceea, ar fi suficient să numim lucru
rile cu numele lor pentru a le pune la punct definitiv. în cursul
mileniilor, intelectul a avut desigur suficiente prilejuri să se
convingă de deşertăciunea acestei prejudecăţi, ceea ce nu ne
34 im aginea lui D um nezeu (n.t.)
35 Vezi şi Jung, Psychologie und Alchemie, 11,3.
36 Vezi Aion, & 340
3 7 con cep t din religia buddhistă (n.t.)
171
împiedică însă să mai considerăm încă şi astăzi pe deplin prac

ticabilă calea luării în stăpînire intelectuale. Şi tocmai expe
rienţa psihologică e cea care arată cu toată claritatea posibilă că
din «conceperea» intelectuală a unui fapt psihologic nu rezultă
decît un «concept» al lui, care nu înseamnă cu mult mai mult
decît un nume, un «flatus vocis»38. Asemenea monede de
schimb pot fi manevrate apoi, desigur, fără nici o dificultate.
Trec lesne din mînă în mînă, deoarece nu sînt împovărate de
nici o substanţă. Au, ce-i drept, un sunet plin, dar nu conţin
totuşi nimic şi deşi numesc o sarcină şi o îndatorire dintre cele
mai grele, nu obligă totuşi la nimic. Intelectul este, ce-i drept,
de o neîndoielnică utilitate în propriul lui domeniu, dar dinco
lo de acesta e un mare farsor şi prestidigitator, mai ales cînd
încearcă să manevreze valori.
6i Se pare că unele ştiinţe pot fi practicate numai cu intelec
tul, dar nu şi psihologia, al cărei obiect are mai multe aspecte
decît cele două date, respectiv, de percepţia senzorială şi de
gîndire. Funcţia valorii, sentimentul tocmai, e parte integrantă a
orientării conştientului şi de aceea nu are voie să lipsească
dintr-o judecată psihologică mai mult sau mai puţin completă,
căci altfel modelul pe care ni-1 construim pentru a reprezenta
procesul real ar fi incomplet. Oricărui proces psihic îi este ine
rentă o caracteristică valorică, adică o tonalitate afectivă. Aceas
ta ne spune în ce măsură e afectat subiectul de proces, respectiv
cîtă însemnătate are acesta pentru el (în măsura în care proce
sul ajunge în genere la conştienţă). Prin «afect», subiectul este
implicat şi începe să simtă toată gravitatea realităţii. Deosebirea
38 vorbă goală (fig.) (în latină, n.t.)
172
ŞINELE
este, oarecum, ca aceea dintre descrierea unei boli grave despre

care citim dintr-o carte şi boala reală pe care o avem. Psiholo
gic, nu posedăm nici un lucru pînă nu am trăit realmente ex
perienţa lui. De aceea, o înţelegere pur intelectuală a lucrurilor
înseamnă prea puţin, deoarece ştim doar cuvinte despre ele,
dar nu le cunoaştem substanţa lăuntric.
Există cu mult mai mulţi oameni cărora le e frică de incon- 62
ştient decît ne-am aştepta. Lor le e frică chiar de propria um

bră. Cînd ajungem pînă şi la anima şi animus, frica le sporeşte
pînă la panică. De fapt, syzygia reprezintă tocmai acele conţi
nuturi psihice care irup în conştient în cazul unei psihoze (cel
mai clar în cazul formelor paranoide ale schizofreniei)39. învin
gerea acestei frici înseamnă cîteodată, deja în sine, o realizare
morală de o amploare neobişnuită şi nici măcar nu este singu
ra condiţie ce trebuie îndeplinită pe calea spre trăirea reală a
experienţei sinelui.
Umbra, syzygia şi şinele sînt factori psihici despre care nu a
ne putem face o imagine satisfăcătoare decît pe baza unei ex
perienţe mai mult sau mai puţin complete. Cum conceptele
acestea au rezultat din trăirea realităţii, ele nu pot fi elucidate
decît, iarăşi, printr-o trăire a experienţei lor. O critică filozofică
va avea de adus numai obiecţii în ce le priveşte, dacă nu va
observa la timp că e vorba numai de fapte şi că aşa-numitul
concept nu înseamnă în acest caz nimic altceva decît o descrie
re prescurtată sau o definire a faptelor. Dar, oricum, nu va im
pieta asupra obiectului mai mult decît o eventuală critică zoo-
3 9 U n caz clasic este cel publicat d e Nelken. D eopotrivă, autobiografia lui

Schreber: Denkwiirdigkeiten eines Nervenkranken.
173
EU-L, U M B R A , A N I M A Ş l A N I M U S , Ş I N E L E
logică asupra omitorincului. Nu este vorba de concept; el este

oricum doar un cuvînt şi o monedă de schimb şi are însemnă
tate şi utilitate numai pentru că reprezintă o sumă de experien
ţe. Pe acestea nu le pot transmite, din păcate, publicului meu.
Am încercat, ce-i drept, în cîteva publicaţii să prezint cu ajuto
rul materialului cazuistic natura acestor experienţe şi totodată
metoda ce le favorizează evoluţia. Ori de cîte ori metoda mea
e realmente urmată, faptele pe care le descriu se confirmă. Pu
teai să vezi sateliţii lui Jupiter şi pe vremea lui Galilei, dacă îţi
luai osteneala să-i foloseşti luneta.
m In afara domeniului restrîns al specialităţii psihologice,
aceste figuri găsesc înţelegere la toţi cei care posedă oarecari
cunoştinţe de mitologie comparată. In «umbră», ei recunosc
lesne reprezentantul ostil al lumii întunericului chtonian, a că
rui figură poartă trăsături universale. Syzygia e imediat inteli
gibil ca model psihic al tuturor perechilor de zei. Şinele, în
fine, se dovedeşte a fi, în virtutea caracteristicilor sale empirice,
eidos-ul (ideea) tuturor reprezentărilor supremei deplinătăţi şi
unităţi, inerente în special tuturor sistemelor monoteiste şi mo
niste.
m Consider că aceste paralele au importanţă în măsura în
care reuşim să raportăm prin ele reprezentări aşa-zis metafizice
ce şi-au pierdut temeiul natural al experienţei, la un eveniment
psihic viu, universal prezent, reprezentările recăpătîndu-şi ast
fel adevăratul sens, sensul lor originar. Se restabileşte astfel co
nexiunea dintre eu şi acele conţinuturi proiectate ce au fost for
mulate ca «viziuni» metafizice. Din păcate, după cum
spuneam, prezenţa conceptelor metafizice şi faptul că se crede
în ele nu duce nicidecum la o fiinţare reală a conţinutului sau
174
ŞINELE
obiectului lor, deşi suprapunerea viziunii cu realitatea, sub for

ma unei stări psihice deosebite, a unei status gratiae40 nu poate
fi declarată imposibilă, dar nici nu poate fi impusă voit subiec
tului. Odată ce şi-au pierdut capacitatea de a reaminti şi de a
evoca experienţa primordială, conceptele metafizice nu numai
că devin inutile, ci se mai şi dovedesc a fi adevărate piedici în
calea evoluţiei ulterioare. Ne cramponăm tocmai de posesiuni
ce constituiau cîndva bogăţii şi cu cît mai lipsite de eficacitate,
de sens şi de viaţă devin, cu atît mai mult ne îndîrjim să le
menţinem. (Ne îndîrjim, desigur, numai în a susţine idei sterile;
cele vii au suficient conţinut şi sînt suficient de bogate ca să nu
dea ocazie la îndîrjiri.) Aşa se converteşte, în cursul timpului,
ceea ce era plin de sens într-un non-sens. Acesta este, din pă
cate, destinul reprezentărilor metafizice.
Se pune astăzi într-adevăr problema: ce mai pot să însemne 66
oare asemenea idei? Publicul - în măsura în care nu a întors spa
tele complet tradiţiei - nu mai doreşte de mult să asculte «mesa
je», ci vrea mai degrabă să le afle sensul. Chiar simplele vorbe ce
răsună de la amvon sînt de neînţeles şi se cer explicate: cum
ne-am mîntuit prin moartea lui Cristos, cînd nimeni nu se simte
totuşi mîntuit? cum e Cristos un om divin şi ce înseamnă asta? ce
vor să însemne Sfînta Treime, imaculata concepţie, mîncatul tru
pului şi băutul sîngelui etc. etc. în ce straniu raport se află lumea
unor atari concepte cu cea a vieţii cotidiene, a cărei realitate pal
pabilă e sesizată pe o scară cît se poate de largă de ştiinţele na
turii? Cel puţin şaisprezece ore din douăzeci şi patru trăim exclu
siv în această lume, iar pe celelalte opt le petrecem într-o stare cu
40 stare de graţie (n.t.)
275
precădere inconştientă. Unde sau cînd se petrece ceva care să

amintească măcar pe departe de ocurenţe ca îngeri, miracolul îm
părtăşaniei, împărăţia cerurilor, învierea morţilor ş.c.l.? Iată de ce
a fost o adevărată descoperire cînd s-a aflat că în cursul stării de
somn lipsite de conştienţă survin intervale numite «vise» şi că în
acestea se observă cîteodată scene ce au o asemănare deloc negli
jabilă cu motivele mitice. Miturile sînt povestiri fantastice şi se re
feră tocmai la toate acele lucruri care sînt foarte adesea şi obiecte
de credinţă.
a în lumea cotidiană a conştientului nu există, desigur, nimic
asemănător, adică, mai precis: pînă în 1933, am putea spune că
numai unii psihopaţi au fost găsiţi în posesia unor fragmente
mitologice vii. După această dată, lumea eroilor şi monştrilor
s-a întins ca un foc pustiitor peste naţiuni întregi, ceea ce a do
vedit că mitul şi lumea sa stranie nu şi-au pierdut nimic din
vitalitate, nici măcar în secolele raţiunii şi luminilor. Dacă în
ziua de azi conceptele metafizice nu mai au putere de fascina
ţie, asta nu se datoreşte în nici un caz lipsei de arhaism şi pri
mitivitate a sufletului european, ci exclusiv faptului că simbo
lurile de pînă acum nu exprimă acele lucruri rezultate din
evoluţia creştină multiseculară a conştiinţei care, venind din in
conştient, îşi cer acum dreptul de a se exprima. Este vorba de
un adevărat antimimon pneuma, un antispirit de aroganţă, iste
rie, confuzie, amoralitate criminală şi îndîrjire doctrinară, pro
ducător de rebuturi spirituale, de surogate de artă, de bîlbîieli
filozofice şi excrocherii utopice, numai bune să îndopi cu ele
en gros pe omul maselor de azi. Aşa arată spiritul postcreştin.
176
INDICE
-p o sed at de anim a 146, 158

A •proiecţia anim ei 140, 144, 148, 153
ab stracţiu n e 62 157
A d am 120 - relaţie anim a-an im us 147
ad ap tare 18, 24, 69, 70, 76, 7 7 ,1 3 4 ,1 3 7 , anim us 136, 140, 145, 146, 148, 149
143, 163 150, 153, 159, 165, 166, 168, 169, 170,
- m o m en tan ă 77 173
- p ertu rb are a ad ap tării 160 - definiţie 146
a d e v ă r ob iectiv 42 - integrarea anim usului 148, 154
ad ult 30, 32, 36 -p roiecţia anim usului 140, 146, 148,
afect 60, 72, 73, 1 1 8 ,1 3 7 ,1 4 8 , 1 5 3 ,1 6 5 , 153, 157
172 -relaţie an im a-anim us 147
afectiv 53, 54, 8 7 ,1 6 9 antropozofie 44
v alo are afectivă 165 anturaj
A frodita 156 -influenţa anturajului 155
ag h easm ă 75 apercepţie 53, 55
alchim ie 115, 120, 121, 122 ap otropaic 91
am biţie 150 arbore (m otiv mitic) 120
an aliză 31 arhaic 176
- m etod ă analitică 174 arhetip 36, 37, 38, 74, 75, 76, 77, 117,
- p roces analitic 157 118, 121, 136, 140, 145. 149. 154, 156,
an alogie 63 167
- m agie p rin an alogie 65 - arhetipul anim ei 145
an atom ie 33 -arh etipu l bătrînului înţelept 157
anim a 1 3 6 ,1 4 0 ,1 4 5 ,1 4 6 ,1 4 8 ,1 4 9 ,1 5 0 , - arhetipul familiei 74
153, 159, 165, 166, 1 6 8 ,1 6 9 ,1 7 0 , 173 -arh etip u l hierogam iei 143
- arh etip ul anim ei 145 - arhetipul m am ei 35, 38
- definiţie 144 -au ton om ia arhetipului 155
- in tegrarea anim ei 148, 154 - definiţie 35
777
I NDI CE
- d esp rin dere de arhetip 36 C arus 9 6 ,1 3 4

- m u m a chtonian ă 157 catolicism 75
•p uterea arhetipului 37 cau zalitate 55, 1 0 3 ,1 0 7
arhetipal - şi finalitate 104
- vis arhetipal 119 - explicaţie cau zală 32
artă 23, 41, 44 căderea îngerilor 76
- m edicală 111 călcîi (m otiv m itic) 59, 61
- m ed ievală 67 cecitate periferică 56
asim ilare 46, 82, 83, 92, 93, 119, 158 cerb (m otiv m itic) 120
- a eu-lui de către sine 160 civilizaţie
- a eu-lui de un com p lex 90 - om civilizat 155, 162
- sinelui de către eu 160 C lem ens din A lexan d ria 157
asociaţii colectiv 148, 167
- vezi exp erim en t de asociere - idee colectivă 167
- vezi m etod ă a asociaţiilor - om colectiv 119
astrologie 70 - teorie colectivă 155
astron om ie 71 Common Law 161
ateism 31 com o ară (m otiv m itic) 118, 119
atenţie 55 com p en sare 1 1 3 ,1 1 4 , 123, 145, 155
atitudine 13, 16, 24, 26, 82, 87, 152 - definiţie 112
-a conştientului 113 - prin funcţia onirică 1 1 4 ,1 1 6 ,1 2 1 ,1 2 3
- a inconştientului 19, 113
- generală 15 com p lex 28, 32, 82, 83, 84, 87, 88, 92,
- raţională 26 93, 95, 96, 97, 98
- spirituală 31 - afectiv 82
au ton om - al eu-lui 90
- con ţinu t au to n o m 30, 31 - al puterii 94
au ton om ie 88 - asim ilarea eu-lui de un com p lex 90
- a arhetipului 155 - autonom ia com p lexu lui 28, 30, 89,
- a com p lexu lui 28, 87, 91 9 1 ,9 9
-a inconştientului 112, 153 - constelarea com p lexelor 86
au toritate 75 -cu rb ă de intensitate a com p lexu lui
- exterio ară 161 87
- inconştientă 162 - erotic 94
- interioară 162, 163 - frică de com p lex 92, 95
- identificare cu com p lexu l 90
B - infantil 30
b asm 118 - m atern 26, 29, 30, 34, 35, 38
bătrînul înţelept (m otiv mitic) 119 - norm al 94, 95, 99
Biblia 62, 120 - originea com p lexelor 89
biologie 69 - p atern 34
biserică 74, 75, 156 - rolul pozitiv al com p lexelor 95
botez 75 com p ortam en t 1 3 7 ,1 4 8
Buddha 25 con cep t 173
- m etafizic 174
c conflict de d atorie 161
caracter 34, 88 constelaţie
C artea lui T obit 94 - de con ţinu turi 15
178
I NDI CE
con stelare 8 4 , 85, 166 copil divin (m otiv m itic) 170

- a co m p lexelo r 86 creaţie 23, 44, 76
con strîn g ere 55 - a inconştientului 23
con ştien t 14, 30, 31, 34, 36, 46, 57, 60, cred inţă 176
6 9, 76, 77, 78, 91, 112, 113, 119, 156, creier 32
166, 168, 176 creştin ism 65, 75, 157, 176
-a titu d in e a con ştien tulu i 113 d ogm a creştină 74
-c îm p al conştientului 129, 130, 131, criptom nezie 63, 67
134 C ristos 65, 74, 120, 156, 171, 175
- co n ţin u t al con ştien tulu i 34, 54, 55, cu atem itate 170
5 8 , 129 - evan gh elică 121
- definiţie 68 - m atrim onială 157
•d isociere a con ştien tulu i 88 cultu ră 36
ru p a re a con ţin u tu rilor conştiente - originea culturii 37
2 cun oaştere 20, 82
- p ato lo g ic m ărgin it 55 - a inconştientului 28
- p ertu rb are a con ştien tulu i 86 -d e sine 44, 137, 157
- raţio n alitatea conştientului 45 - p rocesul cunoaşterii 53
-u n ilateralitatea conştientului 112, cu trem u r de p ăm în t 73
119, 123, 155
co n ştien tizare 2 1 , 24, 27, 28, 32, 60, D
108, 150, 153, 156 decizie 15, 47, 56, 133, 161, 162
co n ştien ţă 17, 18, 19, 36, 37, 125, 154 -p u tere de decizie 124
- criteriu al con ştien ţei 129 aem en tia p ra e co x 57, 66
rest d e con ştien ţă 58 D em eter 143
con ştiin ţă d em on 30, 73, 90, 98, 164
- cu ltu rală 76 depen d enţă 134
- e v o lu a tă 17 - de factori exteriori 15
- m o d e rn ă 4 1 , 4 2 , 91 - infantilă 31, 32
con ţin u t deplinătate 119, 154, 160, 170, 174
- al an im ei 154 descîntec 64
- al an im u su lu i 154 destin 117, 119, 152, 155, 156
- al con ştien tu lu i 34, 51, 54, 55, 5 8 ,1 0 5 diagnostic 104
-a l in conştientu lui 21, 28, 30, 31, 38, diavol 28, 73, 74
5 7 , 131 disociere 36, 98
- al in conştientu lui colectiv 45 - a conştientului 88
- au to n o m 3 0 , 31, 33 - a personalităţii 88, 92
- con stelaţie d e con ţinu turi 15 dobîndit 32, 36, 132, 136
- co n stelat 84 - conţinut dobîndit 34
- d ob în d it 34, 36 d or 29, 31, 35, 37, 142
ru p a re a con ţin u tu rilor conştiente - d o r infantil de m am ă 29
2 d ragon 33, 71, 74, 1 1 9 ,1 4 3
- n econ ştien tizab il 131 d ragoste 147
- sub lim in al 131 duh 30, 72, 74
- su p ra e stim a re a conţinutului co n D um nezeu 43, 74, 75, 157
ştien t 36 -im ag o Dei 170
co n v in g ere 155 -v o ia D om nului 162, 163, 164
cop il 3 6 , 3 7 , 74, 75, 1 4 1 ,1 4 3 «d urere de inim ă» 60
179
INDI CE
filozofie 42, 77, 78, 96, 125, 148, 173

E - a naturii 71
echilibru 115, 119, 161 - antică tîrzie 68
- psihic 38, 113 - m ed ievală 68
- sufletesc 16, 116 finalitate 5 5 ,1 0 4
ed u caţie 21, 34, 40, 149 fizică 72
- m orală 150 - m o d ern ă 81
Elena 156 - teorii fizice 71
em oţie 90, 138 foam e 29, 30
em oţion al 54, 87, 8 9 ,1 1 8 ,1 3 7 ,1 4 8 ,1 6 7 fobie 23, 57, 91
energie 22, 27, 84, 87, 1 6 5 ,1 6 6 folclor 8 9 ,1 1 6
E popeea lui G ilgam esh 94 - d anez 89
Eriniile 91 Francisc (sfîntul) 26
eros 141, 142, 146, 147, 152, 1 5 6 ,1 6 4 Freu d 2 1 ,2 3 ,2 4 ,5 6 , 94, 96, 9 8 ,1 0 8 ,1 1 3
erou (m o tiv mitic) 33, 71, 118, 176
E sculap 114 frică 93, 95, 96
estetică 166 - de com p lex 92, 95
etică 43, 47 - de inconştient 173
eu 15, 16, 25, 89, 9 2 ,1 1 9 ,1 2 9 ,1 3 0 ,1 3 2 , frustrare 34
133, 134, 136, 137, 139, 148, 149, 153, funcţie
154, 158, 159, 174 - raţională 165
- baza psihică a eu-lui 130, 131 - psihică fu n dam entală - vezi sen
- b aza som atică a eu-lui 130, 131 zaţie, gîn d ire, sentim en t, intuiţie
- co m p lex al eu-lui 90
- in dividu alitatea eu-lui 133 G
- libertatea eu-lui 98 Geneza 61
E um enid ele 91 gîndire 56, 172
E v a 61 - definiţie 53
ev reu 75 globus histericus 60
exp erim en t G oethe 26
- aran jam en t exp erim en tal 82
- de asociere 56, 82, 84, 85, 86 H
- rep etat 86 H ali, Stanley 116
- m eto d ă exp erim en tală 81 halucinaţie 66
- situaţie exp erim en tală 82, 83 haos şi cosm os 171
H artm an n , E d u ard v o n 96, 134
F H ecate 156
fam ilie 94 H erm es 156
fantezie 71, 116 h ierogam ie 75, 143
fantezii 24, 27, 33, 55, 72, 73, 74, 117, hipn otism 55
144 H om er 67
- creato are 27 h om o sexu al 143
- sexu ale 27 H olderlin 167
fan tom ă 94
faraon 43, 73 I
fen om en reflex p sih ogalvan ic 85 iad 43
fetiş 74 idee 7 7 ,1 1 8
figură de stil 63 - colectivă 167
180
INDICE
id entificare 160 inflaţia eu-lui 1 5 9 ,1 6 0

- cu com p lexu l 90 - red u cţia inflaţiei 159
igienă (psihică) 154 inhibare 23
iluzie 138, 139, 144 iniţiere 119
im acu lata con cep ţie 67, 175 - cerem onie de iniţiere 37
im ag in aţie activ ă 153 - rit de iniţiere 37
im ag in e 151 insom nie 73, 124
- a lum ii 18, 20, 24, 26, 44 instinct 16, 24, 25, 34, 35, 36, 38, 54, 76,
- a lum ii (n atu rală) 45 95, 131, 135, 1 4 8 ,1 5 0 , 155, 162, 163
- a m am ei 34, 35, 141 - vezi şi im bold, pulsiune
- a tatălu i 151 in tegrare 119, 154, 169
- atem p o rală a lum ii 39 -a anim ei 148, 154
- in conştientă 34, 39 - a anim usului 148, 154
- m o m en tan ă a lum ii 39 - a con ţinu turilor inconştiente 158
im bold 15, 22, 27, 7 3 ,1 6 4 - a proiecţiei 150, 154
- vezi şi instinct, pulsiune - a um brei 137, 156
in conştient 2 5 ,2 6 , 28, 3 5 ,3 6 ,5 5 ,5 6 ,5 7 , intelect 4 1 , 7 1 ,1 4 6 , 165, 1 6 9 ,1 7 1
5 8 ,5 9 , 63, 76, 77, 94, 9 8 ,1 1 1 ,1 1 3 ,1 2 4 , - filozofic 171
125, 134, 139, 142, 144, 154, 158, 166, intenţie 19, 87, 112
168 intuiţie
- an aliza inconştientului 114 ■definiţie 54
-a titu d in e a inconştientului 113 iraţional 5 5 ,1 0 3 , 105, 1 4 9 ,1 5 0
- a u to n o m ia inconştientului 112 Isis 65
- con ţin u t al inconştientului 30, 38, 57, isterie 23, 28, 57, 90
131 - surzenie isterică 55
- c u n o aşte rea inconştientului 28 izolare
- definiţie 2 2 , 27, 130 - a subiectului 138
- frică d e in conştient 173
- rolul c re a to r al inconştientului 22 J
- su p raestim are a inconştientului 124 Jam es, W illiam 94
in con ştien t colectiv 34, 39, 68, 69, 70, Janet, Pierre 87
75, 77, 117, 135, 1 4 3 ,1 5 3 jertfă 37
- con ţin u t al inconştientului colectiv justiţie
45, 136 - crim inalistică 86
- definiţie 34, 6 4 , 68 - interogatorii în cru cişate 86
in con ştien t p erson al 64, 117, 135, 136, -ju d ecarea responsabilităţii 132
140, 156 - responsabilitate lim itată 87
- con ţin u t al inconştientului personal
136 K
- definiţie 68 Kabbala 43
in d iv id u aţie 1 1 5 ,1 1 7 ,1 1 9 K ant 9 6 ,1 3 4
infantil Klaus (Sfîntul) 161
- co m p le x infantil 30 kobolzi 88
- d ep en d en ţă infantilă 31, 32
•d o r infantil d e m a m ă 29 L
- d o rin ţă infantilă 24 lapsus 56, 90, 9 5 ,1 1 3
in ferioritate legendă 70
- sentim en tu l inferiorităţii 149 Leibniz 96, 134
181
INDICE
L evy-B ruh l 71, 166 - cantitativă 85

liber arb itru 36, 54 -exp erim en tală 81, 103
libertate 133, 134 - ipoteză m etodologică 81
- a eu-lui 98 m igrenă 27
- lipsă de libertate 87 m ister 143
linie an cestrală 32, 35, 45 - ultim 74
liturghie 65 m isterele eleusine 73
logică 147 m istic
logos 1 4 6 ,1 5 6 - în văţătu ri m istice 37
lună (m o tiv m itic) 72 m isticism 31
luptă p en tru existen ţă 16 m it 71, 7 3 ,1 4 3 ,1 7 6
M ithra 67, 73
M mitic
m agic 141 - evenim ent m itic 64
- definiţie 37 - im agini m itice 45
- n u m e m ag ic 44 - vezi şi m otiv m itic
- p erson alitate m agică 74 m itologem 117
- p ractici m ag ice 77 - vezi şi m otiv mitic
•p u tere m ag ică 43 m itologie 45, 62, 63, 66, 69, 70, 116,
- rit m ag ic 30 1 1 9 ,1 4 0 ,1 4 4 ,1 6 8 ,1 7 4
m agie 30, 92 - egipteană 61
- m agie p rin an alogie 65 - teorii m itologice 72
M agn a M ater 36, 71 m o arte 1 1 7 ,1 1 8
m am ă 29, 34, 36, 61, 74, 75, 141, 142, m odestie 161
143, 151 m onoteism 174
- arhetipul m am ei 145 m onstru (m otiv m itic) 33, 176
- d or infantil de m am ă 29 m orală 78, 96, 137, 143, 149, 160, 161,
- im agine colectivă a m am ei 35 162, 163, 166
- im aginea m am ei 34, 141 - conflict m oral 89
- im ago-u l m am ei 143 - curaj m oral 19
- relaţie m am ă-co p il 34, 35 - educaţie m orală 150
m an a 74, 75, 77 -ju d ecată m orală 137
m an d ala 170, 171 - p recepte m orale 24
M aria (Sfînta) 67, 74 - realizare m orală 138, 173
m ase - resentim ent m oral 21
- om ul m aselor 176 m oştenire
m aterialism raţionalist 24, 26, 31 - spirituală 65
- v ezi şi raţionalism m oştenit 33, 34, 35
m ed iu 34, 40, 69, 70, 76 m otiv
- condiţiile m ediului 73 - m itic 64, 6 9 ,1 1 7 ,1 1 8 , 119, 169, 176
m eg alom an ie 6 6 ,1 4 9 -on iric 106, 1 0 7 ,1 0 9 ,1 1 1
m em orie 87, 8 8 ,1 3 1 - psihic 159
- lacune de m em orie 86 - psihosom atic 159
m etafizică 52, 125, 174 m otivaţie 19
m etaforă 6 2 , 90
m etodă N
- a asociaţiilor 109 N ab u cod on osor (visul lui) 120
- analitică 174 N ap oleon 26
182
I NDI CE
n atu ră 37, 4 5 , 121, 150 - p arte inconştientă a personalităţii

- conflict cu n atu ra 4 6 1 3 2 ,1 3 3
- n atu ra din noi 46 personificare 30, 89, 144, 148, 154
n ev ro ză 2 1 , 25, 28, 29, 30, 57, 60, 61, peşte (m otiv mitic) 33
92, 1 1 0 ,1 1 3 , 123, 153, 155 p eşteră (m otiv m itic) 1 1 8 ,1 1 9
- com p u lsion ală 23, 139 Platon 7 4 ,1 6 4
- g astrică 28, 35 politică
-tra ta m e n tu l n evro zei 114 - viaţă politică 75
N ietzsch e 96 p orum bel (m otiv m itic) 67, 74
«nod în gît» 60 p osed at 28, 74, 90, 137
n orm al - de anim a 1 4 6 ,1 5 8
- om n orm al 153 prim itiv 176
num e - aşezări prim itive 157
- «ad ev ăratele n um e» 42 - definiţie 99
- m agia n u m elo r 92, 171 - om prim itiv 17, 34, 37, 46, 71, 76, 90
- n u m e m ag ic 44 9 3 ,1 3 7
n um inos 98, 145, 160, 165 -p sih ologie p rim itivă 116
- spirit prim itiv 30, 36, 43, 62, 72, 98
O - structuri sociale p rim itive 157
obsesie 23, 1 1 7 ,1 3 7 - suflet prim itiv 42
opinie 1 4 8 ,1 4 9 , 155 - trib prim itiv 71
- definiţie 146 p rognoză
orgoliu 60 - a stărilor p atologice 104
Osiris 73 proiecţie 38, 69, 75, 139, 150, 159, 160,
ostia 73 174
O tto, R u d olf 98 - a anim ei 1 4 0 ,1 4 4 , 1 4 9 ,1 5 3 ,1 5 7
- a anim usului 140, 146, 149, 153, 157
P -a um brei 1 3 8 ,1 3 9
Papa 75 - definiţie 138
p aran oia 66, 173 - integrare a proiecţiei 150
«p articip ation m ystique» 71 -retrag erea proiecţiei 139, 143, 151,
părin te 37 1 5 2 ,1 5 3 ,1 5 8
p ercep ţie 51, 56 p rotestant 75
- senzorială 5 3 , 68, 83 psihanaliză 23, 24, 26, 31
- sublim inală 2 7 ,1 0 4 - definiţie 21
p erech e reg ală (m o tiv mitic) 170 psihic 34, 51, 57, 59, 63, 69, 70, 71, 77,
pericol 75, 155 81, 86, 88, 9 4 ,1 0 3 ,1 1 7 ,1 2 5 , 130
Perseph on e 1 4 3 ,1 5 6 - definiţie 131
p erson alitate 40, 4 4 ,1 1 4 ,1 1 9 ,1 2 9 ,1 3 6 , - e x tra co n ştie n fî 34
1 3 7 ,1 4 9 ,1 5 4 psihism 55, 56, 81
- accen tu area p ersonalităţii 160 - definiţie 131
- d esăvîrşirea p ersonalităţii 41 - individual 68
- disociere a personalităţii 88, 92 psihologie analitică 21, 40, 44, 45, 46,
-ev o lu ţia person alităţii 115, 133 47
- fragm en t de p erson alitate 154 - definiţie 21
- p erson alitate m ag ică 74, 75 - şi W eltanschauung 31
- p erson alitate m an a 75 psihologie exp erim en tală 21, 52, 82
- m odificare a p ersonalităţii 90 psihologie fiziologică 21
183
INDI CE
psihologie m ed icală 103 - de iniţiere 37

p sih op atologie 8 2 ,1 6 9 - prînz ritual 45
p sih op om p 148, 168 R ousseau 46
p sih oterap ie 137 R um pelstilzchen 42
p sih oză 89, 113, 173 Rusalii 67
p ulsiune 24, 26
- forţă pulsională 32 S
- vezi şi im bold, instinct Sabbatus Sanctus 75
p u tere săn ătate 159
•sete de p u tere 27 Schelling 96, 134
schizofrenie 57, 173
R S c h o p e n h a u e r134
raţional 55, 61, 64, 71, 75, 162 scoică (m otiv mitic) 118
raţion alism 26, 65 senin ătate 16
- vezi şi m aterialism raţionalist sentim ent 54, 84, 165, 169, 172
raţiune - definiţie 54
- raţiu n ea m o d ern ă 46 senzaţie 130, 172
război m o n d ial 99 - definiţie 53
reacţie 14, 69, 76, 8 4 ,1 5 2 - en dosom atică 130
- com p lexu ală 98 sex
- la condiţiile m ediului 69 - atracţia dintre sexe 35
- m o torie 83 sexualitate 21, 27, 72, 73
- p ertu rb are a reacţiei 84 , 85 Sfînta Treim e 175
- ratată 82 Sfîntul Spirit 67, 74
- tim p de reacţie 82, 84, 85 sim bol 45, 62, 76, 115, 117, 141, 167,
reflex 83, 131 1 6 8 ,1 7 0 , 171, 176
refulare 21, 22, 23, 25, 27, 30, 60, 68, -a l deplinătăţii 170
9 6 ,1 0 9 - al ordinii 171
- sexu ală 26 - falie 75
relaţie 114 sim p to m 64, 85, 104, 159
- aru m a-an im u s 147, 148 sine 129, 158, 1 5 9 ,1 6 0 , 168, 174
- dintre o m şi lum e 16 - definiţie 133
- m am ă-co p il 34, 35 - sch em ă a sinelui 157
- m am ă-fiu 61, 141, 142 sinucidere 114
- tată-fiică 145 soare (m otiv m itic) 66, 70, 72
- u m an ă 148, 149 som n 56, 72
religie 77, 116, 125, 148, 166 som n am b u lism 55
- con vin geri religioase 38 Sophia 74
- istoria religiilor 28 spaţiu şi tim p
•p ractici religioase 38 - absolut 160
- raţio n alizarea religiilor 30 ■relativ 160
- rep rezen tări religioase 38, 77 spiriduşi 89
- viaţă religioasă 75 spirit 2 3 ,1 4 6 ,1 4 8
resen tim en t 2 1 ,1 4 8 , 150, 164 - ştiinţific 43
revelaţie 45, 75 - critic 19
rezistenţă 95, 96, 97, 110, 137 - individual 47
- m o rală 150 - natural 46
rit 30, 36, 38 - obiectiv 43
184
I NDI CE
-p o stcre ştin 176

- p rim itiv 30, 36, 62 u
- u m an 22, 33, 65, 117 um bră 136, 137, 139, 140, 149, 157,
Spitteler 144 165, 170, 173, 174
stare de v eg h e 56, 58 -in teg rarea um brei 137
stea (m o tiv m itic) 70 - proiecţia um brei 138
strigoi 93 unilateralitate 41, 115
sub lim are 24 -a conştientului 119 155
sublim inal 130, 131
- p ercepţii sublim inale 104 V
- p ro cese sublim inale 27 valoare 172
sub p erso n alitate 88 -afectivă 165
suferinţă 25, 26, 28, 66, 143 -m o rală, estetică, religioasă 166
-p sih o g en ă 113 -ob iectivă 166
suflet 144 -sub iectivă 166
- atem p oral 69 - şi sens 165
- in dividu al 32 - pred icate de valoare 84
- n atu ral 47 valorizare 53
- p arţial 89 vanitate 146, 150
- su p rain d iv id u al 65 Vechiul Testament 94
sufocare 59 V eraguth 85
sup erstiţie 65 vindecare 64, 66, 114
su p ran atu ral 30 vis 23, 55, 56, 58, 59, 61, 64, 89, 93, 95,
sy zy g ia 156, 1 7 3 ,1 7 4 104, 105, 111, 118, 121, 125, 141, 144
153, 167, 176
ş -an aliza visului 23, 61, 108, 115
şam an 75 -arh etipal 119
şarp e (m o tiv m itic) 61, 63, 64, 71, 72, -c a rte a e vise 107, 111
73, 74, 118 -com p en sare prin vis 112, 114, 116,
ştiinţă 26, 40, 41, 42, 43, 44, 47, 98, 144 121, 123, 121
- a n aturii 26, 71, 8 1 ,1 0 3 , 164, 175 - form a viselor 106, 122
- con cep te centrale ale ştiinţei 78 - interpretarea freudiană a visului 23
- oam eni de ştiinţă 19 -in terp retarea visului 104, 105, 109,
- spirit ştiinţific 43 110, 113, 116, 123
- şi W eltan sch au u n g 40 -în registrarea contextului unui vis
109, 110, 119
T - m otiv oniric 106
tabu 97, 98, 151 - personaje din vis 89
tabula rasa 32, 33 -p rim u l vis 117
T alleyrand 84 -sen s al visului 107, 108, 112
tată 34, 36, 74, 75, 147, 148, 151, 152 -serii de vise 107, 115
tatuaj 37 -stru ctu ra dram atică a visului 122,
tehnică 41 123
teozofie 4 4 -«m are» 1 1 6 ,1 1 7 ,1 1 9
totem - rep etat 107
- străm o şi totem ici 45 -«tipic» 106
trau m ă 89 -visu l lui N abucodonosor 120
Trinitate 74 V ischer, Friedrich Theodor 88
185
I NDI CE
viziune 67, 117, 144

- m etafizică 174 w
vînt (m o tiv m itic) 66, 68 W eltan schau u ng 13, 16, 17, 19, 20, 21
vîrste 24, 25, 40, 41, 43, 46, 47
-b ătrîn eţe 118 - şi psihologie analitică 31
- copilărie 142 - şi ştiinţă 40
-m ijlocul vieţii 117, 118 W u n d t 94
- p ub ertate 117
- tinereţe 117 z
voinţă 28, 29, 36, 54, 86, 87, 112, 114, zeu 30, 38, 72, 73, 99, 167
124, 131, 133, 134, 137, 138, 154, 164 - p ereche de zei 155
CĂRŢI APĂRUTE LA EDITURA ANIMA
C o n stan tin R ăd u lescu-M otru

S u fletu l n eam u lu i nostru (epuizat)
V. G o zm an , A .Etkind
D e la cu ltu l p u terii la pu terea oam en ilor (epuizat)
G u stav e Le Bon
P sihologia m u lţim ilor
A lexan d ru A urel S. M orariu
Iuliu M an iu . T rei discu rsu ri
E lena Siupiur
S iberia d u s-în tors, 73 d e ru ble
M ihail B u lgak ov
O u ăle fa ta le şi D em on iada
C o n stan tin R ăd u lescu-M otru
In vrem u rile n oastre de an arhie (epuizat)
E lena Siupiur
B asarabia prin v ocile ei
S erafina Brukner
C ecilia C u ţescu -S torck
M ax W eb er
P olitica, o vocaţie şi o p rofesie
G u stav e Le Bon
R ev olu ţia fr a n c e z ă şi psihologia revolu ţiilor
în co lab o rare cu CIRSS - M ilano:
P olon ia restitu ia. L'ltalia e la ricostitu zion e della P olon ia (1918-1921)
R isorgim en to. Italia e R om ania 1859-1879
M ih a i E m inescu . A n tologia critica
Ida A lexan d rescu , lo an L ăzărescu
Lim ba g erm an ă, o lim bă g rea?!
C ărţile p o t fi co m an d ate la E d itu ra A nim a, Bucureşti, C .P . 34-31, tel. 6 1 3 25 32.

adaptare
alchim ie
arhetip
artă
astrologie
basm
Suddba
com plex
crim inalistică
descîntec
dragoste
Dum neieu
echilibru psihic
Freud
inconştient
instinct
tnayd
Photo: G .CF.Rr
m ase
mctiv mitic
refulare
revelaţie
rit de iniţiere
Cari Gustav JUNG
PUTEREA SUFl.ETULUI schizofrenic
simbol
Antologie în patru volume ştiinţă a naturii
I. Psihologie analitică. Temeiuri
II. Descrierea tipurilor psihologice V i ti
III. Psihologie individuală şi socială
IV. Reflecţii teoretice privind natura psihismului
editura anim,
Puterea sufletului
Antologie
ъ l Ift
A doua parte
Descrierea
tipurilor psihologice
In trod u ce re
T ip u l extravertit
Tip u l introvertit
Definiţii
Texte alese şi traduse din limba germană de dr. Suzana Holan

,() 1971, W alter Verlag AG, Solothurn
ţ 1994, Editura Anima, pentru prezenta versiune rom ânească
Imprimat la Tipografia Editurii Anima
ISBN 973-9053-15-7
CARL GUSTAV JUNG
PUTEREA SUFLETULUI
ANTOLOGIE
Texte alese şi traduse din limba germană de dr. Su/ana Holan
A DOUA PARTE
DESCRIEREA TIPURILOR PSIHOLOGICE
E d itu ra A n im a , B u cu reşti, 1994

N O T Ă IN TR O D U C T IV Ă
După cum spuneam în nota introductivă la primul volum al antologiei, Cari

Gustav Jung a creat o nouă im agine a om ului şi, implicit, a culturii, introducînd
idei noi, precum inconştientul personal şi inconştientul colectiv, arhetipul şi rolul
com pensator al inconşientului, înnoind idei precum libido-ul şi com plexul şi mo-
dificînd m etodele de interpretare a visului şi fanteziilor.
Pe lîngă toate acestea, Jung a dat şi o tipologie psihologică. Jung descrie opt
tipuri psihologice «pure». D upă Jung, există, mai întîi, două tipuri de atitudine
generală: tipul extravertit şi tipul introvertit. Aceste două tipuri se subîm part
apoi, fiecare, în cîte patru sub-tipuri. în cîte patru, deoarece Jung defineşte patru
funcţii psihice fundam entale, iar preponderenţa unei funcţii sau a alteia in eco
nom ia psihică defineşte tipul psihologic. în glosarul din Psi/chologische Typen
(vezi a doua parte a volum ului de faţă), Jung spune:
«D eosebesc în total patru funcţii fundam entale, două raţionale şi două iraţio
nale, şi anum e: gîndirea şi sentim entul, respectiv senzaţia şi intuiţia. Nu pot da a
priori un m otiv pentru care consider fundam entale tocmai aceste patru funcţii,
pot releva doar faptul că m i-am format această concepţie în urma unei expe
rienţe îndelungate. Deosebesc aceste funcţii între ele deoarece nu depind una de
cealaltă, respectiv: nu se lasă reduse una la cealaltă.»
în alte scrieri ale lui Jung (Psychologische Typologie, 1928; Struktur der Seele,
1931, tradusă sub titlul de Structura psihicului în primul volum al antologiei de
faţă; Tavistock Lectures, 1935), cele patru funcţii sînt prezentate sim plu, după cum
urmează: senzaţia este funcţia care ne spune că ceva este, gîndirea ne spune ce
anume este acel ceva, sentim entul ne spune ce valoare are, iar intuiţia: dincotro
vine şi spre ce se îndreaptă acel ceva. Gîndirea şi sentim entul sînt funcţii judi-
cative şi, deci, raţionale - după Jung. Prima produce judecăţile logice, iar a doua:
judecăţile de valoare. Senzaţia şi intuiţia sînt funcţii perceptive şi, deci, iraţio
nale. Prima este funcţia percepţiei senzoriale a realului (exterior şi interior), în
timp ce a doua este o funcţie de percepere a posibilităţilor.
In general, om ul se orientează şi se adaptează folosindu-şi funcţia cea mai
bine dezvoltată, cea mai diferenţiată, cea mai conştientă sau altfel spus: cea mai
supusă voinţei. Această funcţie îi defineşte şi tipul psihologic. Pe lîngâ funcţia
principală, mai poate intra în joc şi o funcţie auxiliară, a doua ca importanţă în
procesele psihice, care este însă opusă ca natură funcţiei principale. Dacă funcţia
principală este raţională, cea auxiliară e iraţională şi invers. Căci principiile
funcţiilor de acelaşi fel sînt antagoniste. De pildă: o gîndire pură cere excluderea
sentim entului (ceea ce revine, pe alt plan, la faptul de la sine înţeles că o teorie
nu poate fi ştiintifică dacă are nuanţe afective). Pot apare apoi, desigur, com bi
naţii ale acestor tipuri, în diferite proporţii, la un om sau la altul. Jung descrie
însă doar opt tipuri «pure», corespunzătoare preponderenţei absolute a unei
funcţii din cele patru, în ipostaza sa extravertită sau introvertită. Obţine astfel
opt m agistrale portrete-robot, tot atîtea puncte de sprijin spre a ne face capabili
să ne contem plăm şi să ne înţelegem sem enii şi, nu în ultim ul rînd, pe noi
înşine.
Dacă primul volum al antologiei de faţă este o selecţie de scrieri ce introduc
cititorul în lumea ideilor lui Jung, al doilea volum constituie o prezentare a ti
pologiei sale. Jung şi-a publicat ideile legate de tipologia psihologică în Psycho-
logische Typen, carte apărută în 1921. Primele nouă capitole ale cărţii constituie o
lungă introducere, o trecere în revistă critică a tipologiilor anterioare, discutate
şi ilustrate prin diferite exemple, în special din literatura beletristică a vremii.
Capitolul X cuprinde, propriu-zis, descrierea tipurilor jungiene. A cest capitol
constituie prima parte a volumului de faţă. El este însă urmat şi de capitolul XI
al cărţii Psychologische Typen, capitol intitulat Definiţii şi cuprinzînd un glosar al
term enilor jungieni, care, pe de o parte, facilitează atît lectura tipologiei cit şi a
oricărei scrieri jungiene, iar pe de altă parte, constituie un fel de com pendiu al
psihologiei analitice.
Astfel, prim ele două volume ale antologiei oferă o imagine a ideilor lui Cari
Gustav Jung. U rm ătoarele două volume cuprind, respectiv, scrieri aplicative, pri
vind psihologia vîrstelor, a educaţiei, a căsătoriei şi a totalitarism ului şi o lucrare
teoretică tîrzie, de mai m are anvergură, care sintetizează ideile lui Jung în forma
lor ultimă şi le pune totodată în corelaţie cu zone extra-psihologice ale culturii,
precum filozofia, mitologia, alchimia, dar şi fizica şi biologia m odernă.
dr. Suzana Holan

SU M A R
D escrierea generală a t ip u r il o r .................................................................. 9
1. In trod u cere .................................................................................................... ll

2. T ip u l extravertit .......................................................................................... 16
a) Atitudinea generală a co n ştie n tu lu i............................................................................. 16
b) Atitudinea in co n ştien tu lu i............................................................................................... 21
c) Particularităţile funcţiilor psihologice fundamentale
în cazul atitudinii extravertite............................................................................................... 27
G ÎN D IREA ................................................................................................................................. 27
TIPUL G ÎN D IRE E X T R A V E R T IT Ă .................................................................................... 33
SENTIM ENTUL............................................................................................................................ 45
TIPU L SEN TIM EN T E X T R A V E R T IT ............................................................................... 47
REZU M A TU L TIPU RILO R R A Ţ IO N A L E ...................................................................... 52
SEN ZA ŢIA ................................................................................................................................. 55
TIPUL SEN ZA ŢIE EXTRAVERTITĂ ............................................................................... 57
IN TUIŢIA ................................................................................................................................... 61
TIPUL IN TUITIV E X T R A V E R T IT ...................................................................................... 63
REZU M A TUL TIPU RILO R IRAŢIO N ALE .................................................................... 67
3. Tipul in tro v e rtit............................................................................................ 71

a) Atitudinea generală a co n ştie n tu lu i............................................................................. 71
b) Atitudinea in co n ştien tu lu i.............................................................................................. 76
с) Particularităţile funcţiilor psihologice fundamentale
în cazul atitudinii in tro v ertite ...................................................................................................79
G ÎN D IR E A .......................................................................................................................................79
TIPUL GÎN DIRE INTROVERTITĂ ........................................................................................83
SEN TIM EN TU L ........................................................................................................................... 88
TIPUL SEN TIM EN T IN T R O V E R T IT .................................................................................. 90
REZUM ATUL TIPURILOR RAŢIONALE ..........................................................................94
S E N Z A Ţ IA .................................................................................................................................... 96
TIPUL SEN ZA ŢIE IN T R O V E R T IT Ă ..................................................................................... 99
IN T U IŢ IA ................................................................................................................................... 103
TIPUL INTUITIV IN TRO V ERTIT...................................................................................... 106
REZUM ATUL TIPURILOR IR A ŢIO N A L E .................................................................... 109
FUNCŢIE PRINCIPALĂ ŞI FUNCŢIE AUXILIARĂ ................................................ 111
D EFIN IŢII ......................................................................................................................... 115
Abstractizare (119) - Afect (121) - Afectivitate (123) - Anima, anim us (123) -

Apercepţie (123) - Arhetip (124) - Asimilare (124) - Atitudine (125) - Colec
tiv (129) - Com pensare (130) - Complexul puterii (133) - Concretism (133) - Con
structiv (135) - Conştient (138) - Diferenţiere (138) - Disim ilare (139) - Empatie
(139) - Enantiodrom ie (139) - Eu (141) - Extravertire (142) - Fantezie (142) -
Funcţie (150) - Funcţie slab diferenţiată (151) - Funcţie transcendentă (153) -G în d
(153) - Gîndire (153) - Idee (154) - Identificare (158) - Identitate (159) - Imagi
naţie (160) - Imagine (160) - Imaginea sufletului (167) - Imbold (170) - Incon
ştient (171) - Individ (174) - Individualitate (175) - Individuaţie (175) - Inte
lect (177) - Introiecţie (177) - Introvertire (178) - Intuiţie (179) - Iraţional (180) -
Libido (182) - Nivel obiect (182) - Nivel subiect (183) - Orientare (184) - «Partici-
pation mystique» (184) - Persona (185) - Proiecţie (185) - Psihic (186) - Raţio
nal (186) - Reductiv (188) - Sentiment (Ftihlen) (188) - Sentim ent (Gefuhl) (192) -
Senzaţie (192) - Simbol (195) - Sine (204) - Sintetic (206) - Suflet (206) - Tip (213)
- Voinţă (215)
DESCRIEREA GENERALĂ
A TIPURILOR
Capitolul X din Psychologische Typen, carte apărută în 1921 şi reeditată

în repetate rînduri. Tradus după Gesammelte Werke, voi. VII, §621-740.
1. IN TRO D U C ERE
reau să încerc, în cele ce urm ează, să dau o descriere gene- ьи

rală a psih ologiei tipurilor. Va trebui, m ai întîi, să descriu
cele două tipuri generale pe care le-am denum it: introvertit şi
extravertit. Voi încerca, apoi, să dau cîte o caracterizare acelor
tipuri particulare al căror specific provine din faptul că in d iv i
dul se adaptează sau se orientează bazîndu-se în principal pe
funcţia sa cea m ai diferenţiată. Prim ele două tipuri le-aş denum i
tipuri de atitudine generală, ele definindu-se prin orientarea inte
resului lor, prin direcţia fluxului lor de libido. Pe celelalte, în
schim b, le-aş denum i tipuri funcţionale.
T ipu rile de atitudine generală se definesc - aşa cum am ară- «2
tat în repetate rînduri în capitolele precedente - prin atitudinea

lor caracteristică faţă de obiect. Introvertitul se com portă faţă de
obiect abstractiv ; în fond, el este m ereu gata să sustragă o biec
tului libid o-u l, de parcă ar trebui să se păzească m ereu de o
even tuală dom inaţie a lui. Extravertitul, în schim b, are un com
p o rtam en t p ozitiv faţă de obiect. El dă atît de m ultă im portanţă
obiectu lu i în cît îşi orientează statornic atitudinea subiectivă
după obiect, raportîndu-şi-o tot tim pul la acesta. în fond, i se
pare m ereu că obiectu lu i nu i s-a conferit suficientă valoare şi
11
Di м КІІ К І.Л ( И М . K A L A Л TI PURII. O R
de aceea se sim te m ereu obligat să-i sporească însem n ătatea.

C ele două tipuri sînt atît de deosebite, ele con trastează în mod
atît de frapant, încît pînă şi profanului în ale p sih olog iei - de
înd ată ce i s-a atras atenţia asupra acestui fapt - îi d evine im e
diat clar că ele există. Tuturora le sînt cu noscu te acele firi în ch i
se, greu accesibile, uneori chiar ostile, care se află în cel m ai p u
ternic co n trast im aginabil cu celelalte caractere - deschise,
accesib ile, aproape tot tim pul bine dispuse sau m ăcar p rieten o a
se şi sociab ile, care se înţeleg cu toată lum ea sau poate se ceartă
cu toată lum ea, dar oricum sînt în relaţii strînse cu ea, o in
fluenţează şi se lasă influenţaţi de ea. La prim a ved ere sîntem
d esigu r în clin aţi să credem că toate aceste caracteristici ţin de
nişte cazuri individuale, izolate, de conform aţie specifică a c a
racterului. Dar cel care are prilejul să cunoască tem ein ic foarte
mulţi oam eni, descoperă fără nici o dificultate că nu poate fi
vorba nicidecum de nişte cazu ri individuale şi că avem de-a
face aici, m ai d egrabă, cu atitudini tipice, m ult m ai generale
decît ar cred e cei cu o experienţă psihologică lim itată. De fapt -
aşa cu m trebu ia să fi reieşit deja din capitolele preced ente - este
vorba de o opoziţie fu ndam entală, uneori m ai văd ită, alteori
m ai p u ţin văd ită, dar foarte vizibilă ori de cîte ori avem de-a
face cu in d iv izi ce au o personalitate ceva m ai pron un ţată. Intîl-
nim asem en ea indivizi nu n um ai printre cei cu ltiv aţi, ci în abso
lut toate pătu rile populaţiei. Tipurile acestea apar atît la sim pli
m uncitori şi ţărani cît şi la reprezentanţii cei m ai diferenţiaţi ai
unei naţiuni. N ici deosebirea dintre sexe nu schim bă lucrurile.
A ceeaşi opoziţie se regăseşte şi printre fem eile tu tu ro r p ătu rilor
popu laţiei.
ea O răspîn d ire atît de largă nu ar putea apărea, de bu nă sea
m ă, dacă ar fi vorba de ceva ce ţine de conştient, adică de o ati
tu d ine co n ştien t şi intenţionat aleasă. E xponentu l p rincip al al
72
I NTRODUCERE
u nei atari atitu d in i ar trebu i atunci să fie un anum it grup social,

cu co eziu n ea dată de o aceeaşi educaţie şi form aţie. Un asem e
nea grup ar fi, deci, local lim itat. O r nu este nicid ecu m aşa,
după cu m am văzut. D im potrivă, tipurile par să fie distribuite
co m p let întîm p lător. într-o aceeaşi fam ilie, de pildă, un copil e
in tro v ertit şi altul extravertit. C onform tu turor acestor fapte,
aşad ar, tipu l de atitudine, ca fenom en general şi, după toate
ap aren ţele, întîm p lător distribuit, neputînd fi o chestiune de ju
d ecată sau de intenţie conştientă, îşi datorează, p esem n e, exis
tenţa u nu i tem ei inconştient, instinctual. O poziţia tipu rilor, ca
fen om en p sih ologic general, trebuie deci să aibă, în tr-u n fel sau
altul, un an teced en t biologic.
D in p u nct de vedere biologic, relaţia dintre subiect şi obiect 624
constă în totd eau n a dintr-un raport de adaptare, orice relaţie

dintre su biect şi obiect presupunînd acţiuni ale unuia asupra ce
luilalt, acţiu n i ce duc la acele m odificări reciproce ale subiectu
lui şi o b iectu lu i care constituie însăşi adaptarea. Tipu rile de ati
tu d ine faţă de obiect sînt, aşadar, m od alităţi ale p ro cesu lu i de
adaptare. N atura cunoaşte două căi fundam ental deosebite de
ad aptare şi deci de perpetuare a speciilor biologice: una dintre
căi con stă dintr-o prolificitate sporită, însoţită de o cap acitate de
apărare relativ slabă şi o durată de viaţă relativ scurtă a indivi
dului izolat; cealaltă cale constă dintr-o dotare a individului cu
m u ltiple m ijloace de au toconservare, însoţită de o prolificitate
relativ slabă. A ceastă alternativă din dom eniul biologiei m i se
pare a fi nu n u m ai analogul, ci chiar şi tem eiul ultim al celor
două m od uri de adaptare psihologică de care dispunem . M -aş
lim ita aici la o constatare de ordin general: m -aş referi, pe de o
parte, la felul caracteristic al extravertitului de a se dărui stator
nic, de a se răsp în d i în toate cele din jur şi, pe de altă parte, la
tendinţa in trovertitu lu i de a se apăra de solicitările exterioare,
13
D ESCRI ERE A GENERAI.Ă A T IP U RI LO R
de a se feri cît poate de orice cheltuială de en ergie ce priveşte

în m od d irect o biectu l, spre a-şi consolida în sch im b propria
poziţie, spre a şi-o face cît m ai sigură şi m ai pu ternică. Blakes a
avu t o in tu iţie bu nă, aşadar, denum ind aceste tip u ri respectiv
«prolific» şi «d evou rin g type». După cu m se ştie d in biolog ie,
am bele căi sîn t practicabile, fiecare fiind, în felul ei, eficientă.
A celaşi lucru îl p u tem spune şi despre atitudinile tipice. C eea ce
unul p u n e la cale folosind o pu zderie de m ijloace, e obţin u t de
celălalt p rin tr-u n m onopol.
(,25 U neori, atitu dinea tipică poate fi fără greş recu n oscu tă încă
d in p rim ii ani de viaţă ai unui copil. A cest fapt ne obligă să ad
m item că ceea ce ne constrînge la o anum ită atitu d in e nu este
n icid ecum lupta p entru existenţă, în înţelesu l cu ren t al acestui
term en. S-ar p u tea obiecta, fireşte, şi încă pe bu nă d rep tate, că
şi cop ilu l m ic, ba ch iar şi sugarul au deja de făcut u n efo rt de
ad aptare psih ologică in con ştien tă, reacţiile specifice ale copilului
fiind, deci, d eterm inate m ai cu seam ă de caracteristicile in flu en
ţei m aterne. D acă în sprijinu l acestui argum ent p o t fi aduse fap
te n eîn d o ieln ice, un alt fapt, la fel de n eîn d oieln ic, îl contrazice:
doi cop ii ai aceleiaşi m am e pot prezenta foarte d evrem e caracte
ristici op u se fără să se facă sim ţită vreo m od ificare cît de m ică
a atitu d in ii m aterne. N u aş vrea n icid ecum să m in im alizez in fi
nita im portan ţă a influ enţei părinteşti, dar faptu l de m ai sus mă
obligă totu şi să conchid că factorul decisiv trebu ie cău tat în p re
d ispoziţia n ativă a copilului. Faptul că în con d iţii exterio are cît
se p oate de asem ănătoare, un copil dezvoltă u n an u m it tip psi
h ologic, iar altul - tipul contrar, nu poate fi pus decît pe seam a
p red isp o ziţiei lui individuale. E adevărat că am aici în vedere
n u m ai in d iv izi aflaţi în condiţii norm ale. în con d iţii an orm ale,
ad ică atu n ci cînd atitudinea m am ei este dusă la extrem şi deci
a n o rm ală, co p iii pot fi constrînşi să adopte atitu d in i sim ilare,
74
I NTRODUCERE
v iolîn d u -li-se pred ispoziţia individuală, care ar fi dus p robabil

la u n alt tip dacă n u ar fi intervenit influenţele exterioare anor
m ale, p ertu rbatoare. De regulă, atunci cînd are loc o asem enea
falsificare a tipului, pricinuită de influenţe exterioare, individul
d evine cu tim pu l neurotic, nem aiputîndu-se în săn ăto şi decît
p rin restabilirea atitudinii corespunzătoare n aturii sale indivi
duale.
In ce priveşte pred ispoziţia proprie fiecăruia, nu p ot să spun 626
decît că există în m od evident indivizi p entru care este fie mai

uşor, fie m ai la îndem înă, fie m ai prielnic să se adapteze într-un
anum e fel şi n u în altul. De aceea ar trebu i să ne pu nem pro
blem a u nor tem eiu ri inaccesibile cu noaşterii n oastre, dar de n a
tură fiziologică, în ultim ă instanţă. M i se pare verosim il să exis
te asem en ea tem eiu ri pentru că ştiu din proprie exp erien ţă că o
in vertire a tip u lu i poate prejudicia grav sănătatea fizică a o rg a
nism u lu i, p rovocînd, de regulă, o stare de profundă epuizare.
2. TIPUL EXTRAVERTIT
P
627 en tru ca expu nerea noastră să fie clară şi sistem atică, va tre
b u i să sep arăm în descrierea acestui tip, p recu m şi a celor
u rm ătoare, p sih ologia conştientu lui de cea a in con ştien tului.
V om în cep e aşad ar prin a descrie fenomenele conştiente.
a) A titudinea generală a conştientu lui
D
628 upă cu m se ştie, orice om se orientează după d atele ce i le
fu rnizează lum ea exterioară. C onstatăm însă că in flu enţa e x
terio ară poate fi hotărîtoare la unii, dar m ai p u ţin h otărîto are la
alţii. U nu l îşi pu ne palton u l de înd ată ce se face frig afară, altul
în să, avînd intenţia de a se căli, nu o face; unul adm iră noul te
nor p en tru că toată lum ea îl adm iră, celălalt însă nu-1 ad m iră, şi
nu pen tru că i-ar displăcea, ci pentru că este de părere că ceea ce
ad m iră to ţi n u e n eap ărat de adm irat; unul se supu ne con d iţiilor
date p en tru că, după cu m se ştie din experienţă, nici n u p o ţi face
altfel, altu l în schim b are convingerea că ceea ce a fu ncţionat de
o m ie de ori în tr-u n an um it fel, a o m ie una oară co n stitu ie un
caz cu totu l aparte ş.a.m .d. Prim ul se orientează după faptele ex-
16
TIPUL EXTRAVERTIT
terioare d ate, pe cînd celălalt răm îne la părerea lui, care se insi
nu ează în tre el şi ceea ce este obiectiv dat. D acă orientarea după
o biect şi după datele obiective predom ină, astfel încît cele m ai
frecven te şi cele m ai im portante h otărîri sau acţiuni sînt d eterm i
nate n u de p ăreri subiective, ci de condiţii obiective, atu nci vor
bim de o atitu dine extravertită. D espre cei care adoptă în m od
obişnu it o atitu dine extravertită spunem că sînt de tip extravertit.
C ei care g în d esc, sim t şi acţionează sau, în tr-u n cu vînt, trăiesc
con form în d u -se nemijlocit condiţiilor obiective şi cerinţelor aces
tora, atît în sens bu n cît şi în sens rău, sînt extravertiţi. Extraver
titu l trăieşte astfel în cît este întru totul evident că în conştientu l
său o b iectu l joacă un rol m ult m ai im portant, ca factor decisiv,
decît p ărerea sa subiectivă. Deşi are, fără nici o înd oială, păreri
p erso n ale, pu terea lor de decizie este m ult m ai slabă decît cea a
con d iţiilor exterioare obiective. N ici nu se aşteaptă, de altfel, ca
în propriul său interior să găsească vreu n factor necondiţionat,
asem en ea factori neexistînd, după el, decît în exterior. Interesul
său ced ează epim eteic cerinţelor exterioare, desigur nu fără lup
tă, dar v icto ria finală este întotdeauna de partea con d iţiei obiec
tive. în tre g u l său con ştien t priveşte spre exterior, pentru că de
term in ările im portante şi decisive îi parvin întotd eau n a din
exterior. D ar îi p arv in de acolo pentru că de acolo le şi aşteaptă.
A m p u tea spune că din această atitudine fundam entală îi derivă
toate caracteristicile psih ologice, cu excepţia celor provenite din
p rim atu l u n ei anum ite fu ncţii psihologice sau din alte p articula
rităţi individuale.
Interesul şi atenţia extravertitului sînt îndreptate statornic spre 629
even im en tele obiective, în prim u l rînd spre cele ale im ediatei veci
nătăţi. N u n um ai persoanele, dar şi lucrurile din jur îi captivează
interesu l. în m od analog, acţiunea îi este şi ea determ inată de
influenţa persoanelor şi lucrurilor din ju r; se raportează la date şi
27
DI S C R I E R I Л G E N E R A L A a t i p u r i l o r
m otivaţii o biective şi pare a fi întru totul explicabilă p rin acestea:

dacă nu se află într-u n raport pur reactiv faţă de provocările m e
diului, atu nci are n egreşit un caracter reductibil la rap ortu ri reale,
găsindu-şi în lim itele datelor obiective un spaţiu de jo c în d estu lă
tor şi potrivit sieşi. N u are nici cea m ai m ică ten d in ţă de a le
depăşi. A celaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte interesu l:
ev en im en tele obiective sînt de u n farm ec aproape in ep u izabil,
astfel în cît, în m od norm al, interesul nici nu tînjeşte după altceva.
L egile m orale se suprap un perfect cu prescripţiile sociale date, res
p ectiv cu con cepţia m orală general valabilă. D acă viziu n ea general
v alabilă ar fi alta, atunci şi reperele m orale subiective ar fi altele,
fără ca totalitatea habitus-ului psihologic să aibă de su ferit vreo
m od ificare.
mo A ceastă condiţionare strictă prin factorii o biectivi nu denotă
nicidecum o adaptare deplină sau, m ai m ult, ideală la co n d iţiile de
viaţă în genere, deşi poate face o atare im presie. P rivită d intr-u n
p u nct de ved ere extravertit, o asem enea integrare în ceea ce este
obiectiv dat pare să echivaleze cu o deplină ad aptare, deoarece,
con form acestu i pu nct de ved ere, nici nu există v reu n alt criteriu
al adaptării. D in tr-u n p u nct de ved ere superior în să, nu se poate
spune în nici un caz că ceea ce este obiectiv dat este, în orice îm
p reju rări în su şi norm alu l. C ondiţiile obiective pot fi, în tr-u n m o
m ent istoric dat sau în tr-u n anum it loc, anorm ale; iar un individ
con form at u nor con d iţii an orm ale participă la stilul an orm al al an
tu raju lui său, dar este, îm preună cu cei din ju r, în tr-o stare an or
m ală faţă de leg ea'gen eral valabilă a vieţii. Poate chiar p ro sp era, în
p articular, dar num ai pînă în m om entul cînd se va duce de rîpă
îm preună cu toţi cei din ju ru l său din cauză că a p ăcătu it îm p o tri
va legii generale a vieţii. Şi el va trebui să ia parte la d eclin cu
aceeaşi co n vin g ere cu care s-a conform at m ai în ain te situaţiei
o b iectiv date. El este integrat, dar nu adaptat, p en tru că adaptarea
Î8
TIPUL EXTRAVERTIT
p resu p u n e m ai m ult decît o înscriere perfectă în situaţia m om en

tu lui şi în an tu raju l im ediat. (S ne am intim aici de Epim eteu al lui
S p itteler1). A daptarea presupune respectarea unor legi m ai gene
rale d ecît con d iţiile date într-un anum it m om ent sau loc. D ar tipul
extrav ertit n orm al răm îne la o pură integrare.
Pe de o parte, tipului extravertit îi este proprie o «norm a lita- ьзі
te» d atorată faptului că el se acom odează relativ uşor condiţiilor
date şi că, p rin natura sa, nu are altă pretenţie decît să realizeze
p o sib ilităţile obiectiv date, bunăoară să îm brăţişeze cariera care
oferă în m om en tu l şi în locul respectiv cele m ai prom iţătoare
p ersp ectiv e; să producă sau să facă ceea ce au nevoie cei din jur
sau ceea ce se aşteaptă din partea lui, abţinîndu-se de la orice
în n oire care n u -i e foarte la îndem înă sau care ar întrece întru-
cîtva aşteptările. Pe de altă parte însă, această «norm alitate» a
sa are d rep t consecinţă faptul că extravertitul ţine cont m ult
prea p u ţin de existenţa propriilor sale trebuinţe şi necesităţi
subiective. Şi tocm ai aici se află punctul său slab, căci tipul său
are o ten d in ţă atît de puternică de a se întoarce către exterior
în cît n u ia su ficient în considerare nici m ăcar faptul subiectiv
cel m ai u şor percep tibil, şi anum e starea propriului său orga
nism , ch iar şi aceasta părîndu-i-se o chestiune m ult prea puţin
o biectivă, m ult prea pu ţin «exterioară». Astfel, nu se mai reali
zează n ici m ăcar satisfacerea unor trebuinţe elem entare, indis
p en sabile sănătăţii fizice. în consecinţă, trupul suferă şi sufletul
- de asem en ea. N ici această din urm ă îm prejurare nu prea este
luată în seam ă de extravertit, de regulă. D ar cu atît m ai m ult o
rem arcă cei ap rop iaţi lui. El însuşi îşi va da seam a că şi-a pier
dut ech ilib ru l abia atunci cînd va avea parte de senzaţii corp o
rale anorm ale.
1 Cari Spitteler (1845-1924), scriitor elveţian mult citat de Jung. (n.t.)
19
D ESCRI ERE A GE NER ALA A T IP U RI LO R
632 Un fapt atît de palpabil nu-1 va m ai putea n eglija, dar va co n si

d era, fireşte, că e vorba de ceva concret, «obiectiv», căci, con form
m entalităţii sale, n ici nu poate fi vorba de altceva în cazu l lui, deşi
în cazul altora ştie foarte bine să observe «iluzia». O atitu d in e m ult
prea extrav ertită poate fi atît de lipsită de con sid eraţie faţă de su
b iect în cît îl sacrifică com p let în favoarea aşa-ziselor cerinţe o b iec
tive, bu n ăo ară în favoarea extinderii în trep rin d erii sub m otiv că
există co m en zi şi că, oricum , toate posibilităţile ce se iv esc trebuie
exploatate.
633 Pericolul care îl am eninţă pe extravertit este acela de a fi cu
totul absorb it de obiectiv şi de a se pierde com plet în acesta. T u l
bu rările fu ncţionale (de natură nervoasă) sau tu lbu rările organice
efectiv e care rezultă au un rol com pensator, ele obligîndu-1 să se
restrîngă asupră-şi ch iar fără voia sa. Dacă sim p tom ele sînt
fu ncţionale, ele pot fi, în felul lor, exp resii sim bolice ale situaţiei
p sih ologice. La un cîntăreţ, de pildă, ajuns foarte rep ed e în culm ea
gloriei şi ob lig at în consecinţă să-şi cheltuiască en ergia fără m ăsu
ră, se p ierd e bru sc, p rin inhibiţie n ervoasă, registrul înalt. La un
om aju n s în foarte scurt tim p, de la în cep u tu ri m ai m ult d ecît m o
d este la o poziţie socială influ entă şi plină de p ersp ectiv e, se in sta
lează, p sih og en , toate sim ptom ele răului de altitudine. U n bărbat
pe cale să se însoare cu o fem eie cam dubioasă, pe care o adoră şi
o su p raestim ează n em ăsu rat, este ch in uit de spasm e faringien e,
fiind silit să se lim iteze la două căn i de lapte pe zi, d eo arece are
n evoie de cîte trei ceasuri ca să le îngurgiteze. El este, aşad ar, îm
p ied icat, în m od foarte eficient, să-şi m ai viziteze log od n ica, ne-
m aip u tîn d u -se ocupa decît de h rănirea prop riu lu i organism . U n
o m care nu m ai are forţa de m uncă necesară în trep rin d erii sale
e n o rm extin se prin propriul său m erit, este ch in u it de accese de
sete n erv o asă, în urm a cărora cade pradă rapid u nu i alcoolism
isteric.
20
T I P U L E X T R AV E R T I T
N evro za cel m ai frecvent întîlnită la tipu l extravertit m i se pare 634
a fi isteria. C azu l clasic de isterie se caracterizează întotdeauna

prin exacerb area relaţiilor cu persoanele din jur, o altă particu lari
tate tip ică a sa fiind conform area de-a dreptul m im etică la circu m
stanţe. Trăsătu ra fundam entală a persoanei isterice este tendinţa
sa con tinu ă de a se face interesantă şi de a face im presie altora. De
aici d eriv ă şi proverbiala sa sugestionabilitate, istericul fiind ex
trem de exp u s in flu en ţei altor persoane. O inconfundabilă extra-
vertire se m anifestă şi în nevoia istericului de a com unica, nevoie
care îl d u ce u neori pînă la a face confesiuni cu un con ţinu t pur
fan tezist şi de aici provine o prim ă form ă a m inciu nii isterice. La
în cep u t, «caracterul» isteric constă doar dintr-o exacerbare a atitu
dinii n orm ale, dar m ai tîrziu apar com plicaţii datorate reacţiilor
com p en satorii venite din partea inconştientului, care se opune ex-
travertirii exacerb ate silind energia psihică, prin tu lbu rări o rgan i
ce, să se introvertească. D atorită reacţiei in con ştien tului apare o
altă categ orie de sim ptom e, cu un caracter ceva m ai introvertit.
P rintre acestea se n um ără, în prim ul rînd, o activare patologic de
intensă a fanteziei. D upă această caracterizare generală a atitudinii
extravertite, ne vom putea îndrepta atenţia spre descrierea m od ifi
cărilor suferite de funcţiile psihologice fundam entale în cazu l unei
atitu d in i extravertite.
b) A titudinea inconştientului
oate să pară ciudat că vorbesc despre o «atitudine a incon- 635
ştientu lu i». D ar după cum am arătat deja pe larg, înţeleg

relaţia dintre in conştient şi conştient ca fiind com pensatorie.
C on form acestu i pu nct de vedere, trebuie să-i revină şi in
con ştien tu lu i, întocm ai ca şi conştientului, o atitudine.
22
DESCRIEREA GENERALĂ A TIPURILOR
636 în p arag rafu l preced ent am pus în evidenţă tendinţa atitu din ii
extrav ertite spre o oarecare u nilateralitate, în sensul că în d esfă
şurarea fen om en elor psihice sînt lăsaţi să predom ine factorii o b iec
tivi. T ip u l extravertit este m ereu ispitit să se sacrifice (aparent) în
favoarea o biectu lu i, asim ilîndu -şi subiectul obiectului. A m p rezen
tat în d etaliu con secinţele unei exacerbări a atitudinii extravertite,
arătînd cît de nocivă poate fi reprim area factorilor subiectivi. Este
aşadar de aştep tat ca o com pensare a atitu dinii extravertite
co n ştien te să p u nă accentul îndeosebi pe elem en tu l subiectiv. Prin
u rm are, v o m avea de cău tat în inconştient o tendinţă p u ternic eg o
cen trică. Şi, în tr-ad evăr, practica m edicală reuşeşte să pu nă în ev i
denţă o asem en ea tendinţă. N u intru aici în cazu istică, o las pentru
parag rafele u rm ătoare, în care voi încerca să prezint atitu d in ea ca
racteristică a in conştientului pentru fiecare tip fu ncţional în parte,
în acest p aragraf, fiind vorba doar de com pensarea u nei atitu d in i
extravertite g enerale, m ă voi rezum a la o caracterizare de asem e
nea generală a atitu dinii com pen satorii a inconştientului.
637 P entru a în treg i în m od eficace atitudinea con ştien tă extrav erti
tă, atitu d in ea in con ştien tu lu i trebuie să aibă un an u m it caracter de
in troversiu n e. In conştien tu l concentrează energia asupra elem en
tului su b iectiv , adică asupra acelor trebu inţe şi exig en ţe care sînt
rep rim ate sau refu late printr-o atitudine conştientă excesiv extra
vertită. E ste lesne de în ţeles - după cu m trebuia să fi reieşit şi din
p arag rafu l p reced en t - că o orientare după obiect şi după ceea ce
este o b iectiv dat n edreptăţeşte o serie de im boldu ri, p ăreri, dorinţe
şi n ecesităţi subiective, răpindu-le energia ce le-ar rev en i în m od
n atu ral. O m u l nu este însă un m ecanism din care să p oţi con stru i
la n ev o ie un alt m ecan ism , destinat altor scopuri, care să fu ncţio
neze în cu to tu l alt m od, dar cu o la fel de m are precizie. O m u l
p o artă m ereu cu sine întreaga sa istorie şi chiar în treag a istorie a
o m en irii, iar factoru l istoric constituie o nevoie vitală faţă de care
22
TIPUL EXTRAVERTIT
trebuie să d ăm dovadă de m ultă înţelepciune. C ele trecute trebuie

să aibă u n cu vînt de spus în ceea ce este nou şi trebu ie să con
vieţuiască, în tr-u n fel sau altul, cu noul. De aceea, o totală asim ila
re cu o biectu l va avea de înfruntat protestul de m inoritate repri
m ată al celor ce au fost şi au fiinţat dintotdeauna. D in aceste
con sid eraţii foarte generale este lesne de înţeles de ce pretenţiile
in conştiente ale tipului extravertit sînt de un egoism de-a dreptu l
prim itiv şi infantil. A firm aţia lui Freud că in conştientul ar şti
«doar să dorească» este în m are m ăsură valabilă în ce priveşte in
con ştien tu l tipu lu i extravertit. C onform area la şi asim ilarea cu cele
obiectiv date îm pied ică conştientizarea im boldurilor subiective
insu ficient de intense. A ceste tendinţe (gînduri, dorinţe, afecte, tre
bu inţe, sentim en te etc.) cap ătă, corespunzător gradului lor de re
fulare, u n caracter regresiv, adică devin cu atît m ai infantile şi m ai
arhaice cu cît sînt m ai p u ţin luate în seam ă. A titudinea conştientă
le p rivează de toată energia de care se pot lipsi, lăsîndu -le-o n um ai
pe cea care nu le m ai poate fi răpită. D ar acest rest de forţă care nu
trebuie n icid ecu m subestim at, constituie tocm ai ceea ce se n u m eş
te in stinct originar. Instinctu l nu poate fi extirp at p rin m ăsu rile ar
bitrare ale u nu i singur individ, ci num ai p rintr-o lentă m etam o rfo
ză organică desfăşurată de-a lungul m ai m ultor generaţii, căci
in stinctul este expresia energetică a unei structuri organice date.
Pînă la u rm ă, fiecare tendinţă reprim ată răm îne cu o con sid era- взв
bilă can titate de energie, energia corespunzătoare forţei sale in
stinctuale, p ăstrîn d u -şi astfel eficacitatea, chiar dacă, p rin privarea
sa p arţială de energie, a devenit inconştientă. C u cît m ai desăvîrşit
extravertită este atitudinea conştientă, cu atît m ai infantilă şi m ai
arhaică este atitudinea inconştientă. C eea ce caracterizează uneori
atitu d inea in conştientă este u n egoism brutal, depăşind de departe
eg oism u l cop ilu lu i şi frizînd infam ia. A ici întîlin im , în plină floare,
acele d orinţe incestuoase pe care le descrie Freud. E de la sine
23
DESCRIEREA GENERALA A TIPURILOR
în ţeles că aceste lu cru ri sînt total inconştiente, rărnînînd d eci as

cu nse o ch iu lu i p ro fan atîta tim p cît atitudinea co n ştien tă extrav er
tită nu d ep ăşeşte o anum ită lim ită. D acă se ajunge în să la o exa
cerbare a p o z iţiei conştiente, atunci in con ştien tul în cep e să se
m anifeste sim p tom atic, adică egoism ul, in fan tilism ul şi arh aism u l
in co n ştien t îşi pierd caracterul com pensator iniţial, intrînd m ai
m ult sau m a i p u ţin deschis în opoziţie cu atitu dinea conştientă.
A re loc m ai în tîi o exacerbare absurdă a p o ziţiei co n ştien te, exacer
b are al cărei ro l ar fi să reprim e inconştientul, dar care sfîrşeşte, de
regu lă, în tr-o red u ctio ad absurdum a atitudinii co n ştien te şi, pînă
la u rm ă, într-o prăbuşire. C atastrofa finală poate fi de natură
o b iectiv ă , scopurile obiective fiind falsificate de scop u ri subiective.
U n tip og raf, bu năoară, se ridicase printr-o m uncă în d îrjită de două
d ecen ii, de la situaţia de sim plu salariat la cea de unic p rop rietar
al unei întrep rind eri de m are prestigiu. întrep rind erea se extin d ea
tot m ai m ult, iar el era tot m ai absorbit de ea, sacrificîn d u -i treptat
toate interesele sale colaterale. întrep rind erea l-a în g h iţit pur şi
sim plu şi asta l-a dus la p răbu şire, în felul urm ător: Sp re co m p en
sarea in teresu lu i său exclusiv p en tru în trep rin d ere, i-au reînviat,
in co n ştien t, an u m ite am in tiri d in copilărie. Pe atu nci îi plăcu seră
foarte m u lt p ictu ra şi desenul. în loc să-şi facă acu m , d in aceste în
clin aţii, o ocu p aţie secundară com pen satorie, o ocu p aţie în sine şi
p en tru sine, şi le-a can alizat tot spre întrep rind ere şi a în cep u t să
viseze la o p rezen tare «artistică» a produ selor sale. D in nefericire,
visu rile au d ev en it realitate: a în cep u t să prod u că, în tr-ad ev ăr,
după p ro p riu l lu i gust prim itiv şi infantil, rezu ltatu l fiind că în
cîţiva an i şi-a d u s întreprinderea la falim ent. El a acţion at con form
u nu i «id eal» al civilizaţiei noastre, după care om u l de acţiu n e tre
b u ie să-şi p u n ă toate forţele în slujba unui unic ţel final. A m ers
în să p rea d ep arte şi a căzu t pradă forţei ch em ărilor su biective in
fantile.
24
TIP UL EXTRAVERTIT
D ezn od ăm în tu l tragic poate fi şi de natură subiectivă, luînd 639
form a u n ei p răb u şiri nervoase. U n asem enea d ezn od ăm înt are loc
ori de cîte ori opoziţia inconştientă reuşeşte în cele din urm ă să pa
ralizeze acţiu n ea conştientă. în acest caz, pretenţiile in con ştien tu
lu i se im p u n con ştien tu lui în m od categoric, provocînd astfel o n e
fastă d ezbin are, care se exteriorizează cu precădere prin faptu l că
oam en ii fie că nu m ai ştiu ce vor de fapt şi nu m ai au ch ef de
n im ic, fie că vor prea m ulte lucruri deodată şi au prea m u lt chef,
dar p en tru trebu ri im posibile. înăbu şirea dorinţelor in fan tile şi
prim itive, ceru tă adesea de civilizaţia noastră, duce lesne la n ev ro
ză sau la abu z de droguri - alcool, m orfină, cocaină şi altele. în ca
zuri şi m ai grave, dezbinarea sfîrşeşte p rin sinucidere. O caracte
ristică p reg n an tă a tendinţelor in conştientului este că ele capătă un
caracter d istructiv exact în m ăsura în care sînt p rivate de energie
p rin desconsiderare conştientă şi că încetează de în d ată să m ai fie
com pen satorii. D ar ele încetează să m ai acţioneze com pensator
abia atu nci cînd aju ng la un n ivel foarte jos, coresp u n zător unui
grad de civilizaţie absolut incom patibil cu al nostru. D in acest m o
m ent, ten d in ţele in conştiente form ează o coaliţie, opusă din toate
p u nctele de ved ere atitu din ii conştiente, iar existenţa acestei co a
liţii d uce la u n con flict deschis.
E ch ilib ru l p sih ic este, în general, expresia faptului că atitudinea 640
in con ştien tu lu i o com pensează pe cea a conştientului. Fireşte că o

atitudine extravertită norm ală nu înseam nă nicidecum că indivi
dul se co m p o rtă întotdeauna şi peste tot conform schem ei extra
vertite. Se p o t întotd eaun a observa la un acelaşi individ n u m ero a
se fen om en e p sihologice în cazul cărora se poate pu ne problem a
m ecan ism u lu i introversiunii. N um im extravertit un an u m it habi-
tus doar p en tru că extraversiunea îi este preponderentă. în acest
caz, fu ncţia psihică cea m ai diferenţiată este utilizată în m od extra
vertit, pe cînd funcţiile slab diferenţiate sînt utilizate în m od intro-
25
DESCRI EREA GENERALA A T IP U R I L O R
vertit, ceea ce este ech iv alent cu a spune că fu ncţia su p erioară este

cea m ai co n ştien tă, cea m ai d eplin supusă co n trolu lu i co n ştien t şi
in ten ţiei co n ştien te, în tim p ce funcţiile slab diferenţiate sîn t m ai
pu ţin con ştien te, respectiv parţial inconştiente şi m ult m ai pu ţin
su bord onate liberu lu i arbitru conştient. In tim p ce fu ncţia su p e
rioară exp rim ă întotd eau n a personalitatea con ştien tă cu in tenţiile,
voin ţa şi înfăp tu irile sale, funcţiile slab d iferenţiate ţin de acele lu
cru ri care i se în tîm p lă, pur şi sim plu, individului. A cestea nu tre
b u ie n eap ărat să fie lapsus linguae sau lapsu s calam i2 sau altfel de
scăp ări, ci p o t p roven i pe ju m ătate sau pe trei sfertu ri şi din in
ten ţii, căci funcţiile slab diferenţiate sînt şi ele în oarecare m ăsură
co n ştien te. U n exem plu clasic în acest sens oferă tip u l sentim en t
ex trav ertit, care se bucură de relaţii afective excelente cu cei din
ju r, dar căru ia i se poate întîm p lă uneori să p ronunţe ju d ecăţi de o
lipsă de tact inegalabilă. A ceste ju d ecăţi p ro vin d in gîndirea sa
slab d iferenţiată şi p u ţin conştientă, aflată doar p arţial sub con trol
şi d eci in su ficien t raportată la obiect, gîndire care-1 poate face să
pară în m are m ăsură lipsit de consid eraţie faţă de cei d in jur.
64i în atitu d in ea extravertită, funcţiile slab d iferenţiate trădează
p erm an en t o con d iţion are extrem de subiectivă, p ro n u n ţat eg o
cen trică şi excesiv părtinitoare, fapt care indică strînsa lor corelare
cu in con ştien tul. P rin ele, in con ştien tul iese con stan t la iveală. Nu
trebu ie n icid ecu m să ne înch ip u im că in con ştien tul stă veşn ic în
gropat sub cîte şi m ai cîte straturi suprap use şi că n u poate fi des
co p erit d ecît p rintr-u n fel de trudnic foraj la adîncim e. In co n ştien
tul se in sinu ează con stan t în fenom enul psihic co n ştien t, ch iar în
aşa m are m ăsu ră în cît observatorulu i îi este u neori g reu să decidă
care trăsătu ri de caracter sînt de pu s pe seam a p erso n alităţii co n
ştien te şi care pe seam a celei inconştiente. A ceastă dificu ltate inter-
2 scăpări în vorbire sau scăpări în scriere (n.t.)
26
TIPUL EXTRAVERTIT
vine m ai ales în cazu l unor persoane care se exteriorizează ceva

m ai ab u n d en t decît altele. Fireşte, depinde în m are m ăsură şi de
atitu dinea observ atoru lu i dacă el sesizează de preferinţă caracte
rul in co n ştien t sau pe cel conştient al unei personalităţi. în general,
un o bserv ator p red isp u s să judece va sesiza m ai degrabă caracte
rul co n ştien t, în tim p ce un observator perceptiv prin natura sa va
fi in flu en ţat m ai m ult de caracterul inconştient, pentru că ju decata
se in teresează m ai m ult de m otivaţia conştientă a fenom enului
psihic, în tim p ce percepţia înregistrează m ai curînd fenom enul
pur. D ar în tru cît ne folosim percepţia şi judecata d eopotrivă, se
poate lesne întîm p la ca o personalitate să ne apară şi introvertită şi
extravertită în acelaşi tim p, fără să ştim spune m ăcar cărei atitu
dini îi ap arţine funcţia superioară. în astfel de cazuri, num ai o ana
liză tem ein ică a caracteristicilor funcţiilor ne poate ajuta să găsim
in terpretarea corectă. în acest scop, trebuie să ved em m ai întîi care
fuxicţie este întru totul supusă controlului conştient şi m otivaţiei
conştiente şi care funcţii au caracterul întîm plătorului şi al spon ta
neităţii. Prim a funcţie este întotdeauna m ai diferenţiată decît u lti
m ele, acestea avînd în plus caracteristici întrucîtva infantile şi p ri
m itive. P rim a funcţie dă adesea im presia n orm alităţii, pe cînd
celelalte au ceva anorm al sau patologic în ele.
c) P articu larităţile funcţiilor psihologice fundam entale

în cazul atitudinii extravertite
GÎNDIREA
D
acă în treag a atitudine este extravertită, gîndirea se orien- м2
tează şi ea după obiect şi după datele obiective. O astfel de
orientare a gînd irii dă naştere unui caracter foarte specific.
27
643 G înd irea în genere se hrăneşte pe de o parte d in izv oare su biec

tive, în ultim ă instanţă inconştiente, iar pe de altă parte d in datele
obiective furnizate de percepţia senzorială. G îndirea extravertită
va fi d eterm in ată în m are m ăsură de acestea din urm ă şi m ai puţin
de cele dintîi. Ju d ecata are nevoie întotdeauna de o n orm ă; p entru
ju d ecata extrav ertită, valabilă şi hotărîtoare este, în p rin cip al, n o r
ma dictată de raportu rile obiective, indiferent dacă se p rezin tă sub
form a u nu i fapt obiectiv, senzorial p erceptibil sau a u nei idei
o b iectiv e, căci o idee obiectivă, chiar dacă este acceptată subiectiv,
răm în e totuşi ceva dat sau îm prum utat din exterior. D e aceea, g în
d irea extravertită nu trebuie neapărat să fie o gîndire pu r con cretă,
em p irică , ci poate fi, la fel de bin e, şi o gîndire pu r id eatică, atîta
tim p cîi id eile cu care operează se dovedesc a fi în m are m ăsură
îm p ru m u tate din exterior, adică furnizate de tradiţie, ed u caţie sau
instrucţie. T reb u ie să ne întrebăm , aşadar, dacă n orm a după care
se o rien tează ju decata este furnizată din exterior sau e de origine
subiectivă - acesta ar fi un prim criteriu după care ne p u tem da
seam a dacă o gîndire este extravertită.
644 U n alt criteriu este orientarea finală a p roceslu i gîndirii: trebu ie
să ne în tre b ă m dacă gîndirea este orientată de p referin ţă spre exte
rior sau nu. F ap tu l că o gîndire este preocu pată de obiecte co n cre
te nu co n stitu ie o dovadă a n aturii sale extravertite, căci m ă pot
ocupa, în gînd, de un obiect con cret fie abstrăgînd u -m i g în d u l de
la el, fie concretizîndu-m i-1 prin el. D acă gîndirea îm i este p reo cu
pată de lu cru ri con crete şi deci ar putea fi con sid erată extravertită,
m ai răm îne încă de lăm urit o chestiune esenţială: ce orien tare va
avea g în d u l sau, m ai precis, se va întoarce oare g în d u l în d es
făşu rarea sa u lterioară la date obiective, la fapte exterioare sau la
co n cep te gen erale gata date sau nu? în gîndirea practică a co m er
cian tu lu i, a teh nician u lu i sau a cercetătoru lu i n aturii, orientarea
sp re o b iect este evidentă. în ce p riveşte gîndirea filozofu lu i însă,
28
TIPUL EXTRAVERTIT
pot ap ărea dubii, gîndirea acestuia fiind înd rep tată spre idei. în
acest caz, trebu ie văzu t, pe de o parte, dacă nu cum va aceste idei
sînt p u re abstractizări din experienţa asupra obiectelor, con sti
tuind, ca atare, doar concepte colective superioare care însum ează
fapte obiective şi m ai trebuie văzut, pe de altă p arte, dacă nu cu m
va ideile acestea (atunci cînd nu sînt abstractizări evidente din ex
perienţa nem ijlocită) sînt rezultate din tradiţie sau îm prum utate
din m ed iu l spiritu al înconjurător. Dacă răspunsul la aceste în tre
b ări este afirm ativ, atunci ideile respective fac de asem enea parte
din categ o ria datelor obiective, iar gîndirea corespun zătoare poate
fi con sid erată tot extravertită.
D eşi n u m i-am propus să prezint natura gîndirii introvertite 645
aici, ci în tr-u n p arag raf urm ător, m i se pare totu şi necesar să fac
cîteva referiri la ea de pe acum . C ăci reflectînd m ai îndeaproape
asupra celor deja spuse despre gîndirea extravertită, se poate ajun
ge lesne la con clu zia că m -aş fi referit, de fapt, la absolut tot ce se
poate în ţeleg e p rin gîndire. O gîndire care nu se în d reap tă nici
spre fapte obiective, n ici spre idei generale, n u m ai m erită să fie
num ită «gîndire» - s-ar putea spune. Ştiu prea bine că epoca
noastră şi reprezen tanţii ei de seam ă nu cunosc şi nu recu nosc
decît tip u l extravertit de gîndire. A ceastă situaţie provine, în parte,
din fap tu l că, de regulă, toată gîndirea vizibilă la suprafaţa lum ii -
sub fo rm ă de ştiinţă, filozofie sau chiar artă - ori izvorăşte direct
din ob iecte, ori sfîrşeşte în idei generale. A cestea sînt cele două te
m eiuri care o fac să pară, dacă nu chiar întotdeauna evid entă,
m ăcar în Unii m ari inteligibilă şi totodată, relativ valabilă. In acest
sens, s-ar p u tea spune că nu se cunoaşte, de fapt, decît intelectu l
extravertit, adică tocm ai cel orientat după datul obiectiv.
D ar iată că există - şi ajung astfel să vorbesc d espre intelectu l 646
introvertit - şi u n m od cu totul diferit de a gîndi, căru ia nu-i

p u tem refuza cu uşurinţă num ele de gîndire, deşi nu se orientează
29
D ESCRI ERE A GENERAI.A A T I PUR ILOR
nici după o experienţă obiectivă nem ijlocită, nici după idei g en e

rale de proven ien ţă obiectivă. A jung la aceast alt m od de a gîndi în
felul u rm ător: cînd m ă ocup în gînd de un obiect co n cret sau de o
idee generală şi an um e în aşa fel în cît gîndul m eu revine în cele
din urm ă la tem a sa iniţială, acest proces in telectu al n u este u nicul
proces psihic ce se desfăşoară în m ine pe m om ent. Fac abstracţie
de toate senzaţiile şi sentim entele care îşi pot face sim ţită p rezen ţa,
tu lb u rîn d u -m i m ai m ult sau m ai puţin firul gîndului şi scot în ev i
d enţă fap tu l că p rocesul m eu de gîndire, pornit de la date o b iecti
ve şi tin zîn d spre ceva obiectiv, răm îne totuşi într-o p erm anentă
relaţie cu subiectul. Relaţia aceasta constituie o con d iţie sine qua
n on , o co n d iţie fără de care nu ar putea să aibă loc absolu t nici un
fel de p ro ces de gîndire. C hiar dacă procesul m eu de gîn d ire se
o rien tează cît poate de m ult după datele obiective, el răm îne totuşi
p ro cesu l meu, subiectiv, de gîndire, care nici nu poate evita im ix
tiu nile subiectivu lu i şi n ici nu se poate lipsi de ele. O ricît m -aş
străd u i să dau p rocesului m eu de gîndire o orientare în toate p ri
vin ţele ob iectivă, nu p o t înlătu ra totuşi p rocesul su biectiv paralel
şi nici p erm an en ta sa con lu crare, fără să-i sting gîn d u lu i m eu
în să şi flacăra vieţii. A cest proces subiectiv paralel are tendinţa
firească, ev itab ilă doar într-o oarecare m ăsu ră, de a subiectiviza
d atu l o b iectiv, adică de a-1 asim ila subiectului. Iar dacă accentu l
p rin cip al aju nge să cadă pe p rocesul subiectiv al gîn d irii, atunci
apare şi acel alt m od de a gîndi, opus tipu lu i extravertit, care se
o rien tează d u pă subiect şi după datele subiective şi pe care-1 n u
m esc introvertit. D in acest alt fel de orientare ia n aştere o gîn dire
care n ici n u este determ inată de fapte obiective şi n ici n u se în
d reap tă spre d atu l obiectiv; o gîndire, aşadar, care p o rn eşte de la
d ate su b iectiv e şi se înd reaptă către idei subiective sau către fapte
de n atu ră de asem en ea subiectivă. N u voi m ai stărui aici asupra
acestei g în d iri, am vru t doar să-i stabilesc existenţa, p en tru ca,
30
TIPUL EXTRAVERTIT
alătu rîn d u -i procesu lu i de gîndire extravertită acest com plem en t

n ecesar, să pu n în lum ină esenţa sa.
G înd irea extravertită ia naştere, aşadar, p rin sim pul fapt că 647
orientarea obiectivă capătă o anum ită preponderenţă. A cest fapt

nu schim b ă cu nim ic logica gîndirii, ci duce doar la acea d iferen
ţiere în tre gîn d itori despre care Jam es scria că ar fi o ch estiu n e de
tem peram ent. P recu m spuneam , orientarea după obiect n u schim
bă cu n im ic esenţa funcţiei gîndirii, dar îi schim bă cu atît m ai m ult
aparenţa. O rientată fiind spre datul obiectiv, gîndirea extravertită
este ca şi fascinată de obiect. E ca şi cu m nici n-ar putea să existe
fără această orientare din exterior. A pare ca o cvazi-u rm are a fap
telor exterio are sau pare să-şi fi atins culm ea atu nci cînd reuşeşte
să-şi găsească debu şeu l într-o idee general valabilă. Pare p erm a
nent d eterm in ată de datele obiective şi pare să nu-şi poată trage
con clu ziile decît în concordanţă cu acestea. De aceea, face im presia
că-i lipsită de independenţă şi uneori chiar de orizont, în ciuda
abilităţii sale în dom eniu l lim itat de graniţele obiectivului.
C eea сё d escriu aici nu este decît im presia exterioară pe care o 648
face g în d irea extravertită unui observator care oricu m trebu ie să

fie situat pe o altă poziţie pentru că altfel n ici nu i-ar putea obser
va din exterio r aparenţa. D ar situat fiind pe altă p oziţie, un astfel
de observ ator îi ved e totuşi num ai aparenţa, nu şi esenţa; în tim p
ce u n o bserv ator aflat în însu şi m iezul acestei gîndiri, îi va sesiza
foarte b in e esenţa, dar nu şi aparenţa. Judecind după pura aparen
ţă, p u tem n ed rep tăţi esenţa, dînd astfel, de cele m ai m ulte ori, v er
dicte d epreciative. Judecată după esenţa sa, gîndirea extravertită
nu este cu nim ic m ai p u ţin fructuoasă sau m ai puţin creatoare de
cît gîn d irea introvertită, doar că ceea ce îi stă ei în pu teri serveşte
altor scopuri. A ceastă deosebire se face sim ţită m ai ales atunci
cînd gîn d irea extravertită se înstăpîneşte pe un m aterial ce ţine de
o tem atică specifică gîndirii subiectiv orientate. Aşa se întîm p lă,
31
DESCR IER EA GE NER ALĂ A T I P UR I L O R
bu n ăo ară, atu nci cînd o convingere subiectivă este exp licată an ali
tic fie pe baza u nor fapte obiective, fie ca u rm are sau con secinţă a
unor id ei obiective. Pentru conştientu l nostru orien tat spre ştiin ţe
le n aturii, deosebirea dintre cele două m od uri de gîn d ire d evine şi
m ai evid entă atu n ci cînd gîndirea subiectiv orientată în cearcă să
in trod ucă în ceea ce este obiectiv dat o coerenţă care n u este o b iec
tiv dată, sau, cu alte cu vinte, cînd încearcă să su bsu m eze datul
obiectiv u n ei idei subiective. In am bele cazu ri avem senzaţia că se
face un abu z, fap t care arată că cele două tipuri de gîn d ire îşi scot
la iveală recip roc um brele: gîndirea subiectiv orientată cap ătă ap a
renţa arb itraru lu i pur, în tim p ce gîndirea extravertită p are de o
p latitu d in e şi de o ban alitate fără seam ăn. Iată de ce sîn t cele două
p o ziţii în tr-o n eîn cetată vrajbă.
649 S-ar zice că se poate pune capăt cu uşurinţă acestei d isp u te, d e
limitând n et tem atica de natură subiectivă de cea de natu ră o b iecti
vă. D ar, d in păcate, această delim itare e de d om eniu l im p o sib ilu
lu i, d eşi n u p u ţin i au încercat să o facă. Şi chiar dacă ar fi p osibilă,
o asem en ea d elim itare n u ar duce decît la u n m are d ezastru , dat
fiind că am b ele orien tări sînt, prin natura lor, u nilaterale, valabile
n u m ai în an u m ite lim ite şi tocm ai de aceea au n evoie să se in flu
en ţeze reciproc. D acă datul obiectiv aduce în p rea m are m ăsu ră
g în d irea sub influ enţa sa, o face sterilă, redu cînd-o la starea de
sim p lu acceso riu al său, ea nem aifiind în stare să se elibereze în
n ici o p riv in ţă de d atu l obiectiv spre a-şi form a co n cep te abstrase
d in acesta. P ro cesu l gîn d irii se lim itează atu nci la o pură «gîndire
d esp re», n u în sen su l u nei «reflecţii», ci în sensul u nei p u re im ita
ţii, care n u sp u n e, în esenţă, absolut nim ic n ou faţă de ceea ce exis
ta o ricu m , în m od n em ijlo cit şi vizibil, în datul obiectiv. U n asem e
nea p ro ces de gîn d ire se întoarce, fireşte, în m od n em ijlo cit înapoi
la d atu l o b iectiv , dar nu duce niciodată dincolo de acesta, n u duce
n ici m ăcar la v reo idee obiectivă legată de exp erienţă şi invers,
32
TIPUL EXTRAVERTIT
cînd o astfel de gînd ire are ca tem ă o idee obiectivă, ea n u m ai e în

stare să aju ngă la experienţa singulară concretă şi se m enţine m e
reu în tr-o stare m ai m ult sau m ai p u ţin tautologică. M entalitatea
raţion alist-m aterialistă oferă exem ple strălucite în acest sens.
C înd gîndirea extravertită este prea pu ternic d eterm inată de eso
obiect şi su com b ă, ca urm are, datului obiectiv, ea se p ierde com
plet - p e de o parte - în experienţele singu lare, p rod u cîn d u n m al
dăr de m ateriale em pirice nedigerate. M ulţim ea cop leşitoare de
experienţe singu lare, m ai m ult sau m ai p u ţin incoerentă, produce
o stare de disociere a gîndirii, care cere, de regulă - pe cealaltă
parte - o com p en sare psihologică. C om pensarea constă dintr-o
idee pe cît de sim plă, pe atît de generală, chem ată să dea coerenţă
sau m ăcar o vagă im presie de coerenţă întregului ansam blu adu
nat laolaltă, d ar n elegat interior. Idei cu m ar fi «m ateria» sau
«energia» sîn t foarte potrivite unui astfel de scop. C înd în să gîndi
rea nu d ep ind e în prim u l rînd şi în prea m are m ăsură de fapte ex
terioare, ci m ai degrabă de o idee preluată din exterior, atunci
com pen sarea p recarităţii unui asem enea gînd se traduce în tr-o cît
m ai im p resio n an tă acum ulare de fapte, grupate de-a dreptu l p ărti
nitor, d u pă u n p u nct de vedere relativ m ărginit şi steril, ceea ce fa
ce în m od sistem atic ca aspecte m ult m ai valoroase şi m ai sem nifi
cative ale lu cru rilor să fie com plet pierdute din vedere. U n procent
regretabil de m are din am eţitoarea bogăţie a aşa-num itei literaturi
ştiinţifice de astăzi îşi datorează existenţa acestei false orientări.
TIPUL GÎNDIRE EXTRAVERTITĂ
D
upă cu m arată experienţa, funcţiile p sihologice fu nd am en - ьт
tale arareori au sau nu au niciodată toate aceeaşi forţă sau
acelaşi grad de d ezvoltare în unul şi acelaşi individ. D e regulă,
33
DESCR IER EA GE NER ALA A TIP UR ILOR
p recu m p ăn eşte o funcţie sau alta, atît ca forţă cît şi ca d ezv o l

tare. Iar d acă p rim atu l între funcţiile psihologice revine gîn d irii
sau, cu alte cu vinte, dacă individul este condus în toate faptele
v ieţii sale în p rincip al de către consid eraţii ale g în d irn , astfel
în cît toate acţiun ile sale de oarecare im portanţă au drep t m obil
m otive in telectu al gîndite ori au, cel puţin, o asem en ea ten d in ţă,
atu n ci este vorba despre u n tip gîndire. U n astfel de tip poate fi
in tro vertit sau extravertit. N e ocupăm aici m ai în tîi de tipul gîn
dire extravertită.
652 A cesta va fi, aşadar, conform definiţiei, un om care se stră
d uieşte - d esigur doar în m ăsura în care este u n tip pu r - să-şi
subord oneze toate m anifestările vieţii unor decizii intelectu ale,
orientate întotd eaun a, în ultim ă instanţă, după ceea ce este o biec
tiv dat, adică: fie după fapte obiective, fie după idei g en eral v ala
bile. N u num ai în ce-1 priveşte pe el însuşi, ci şi în ce-i p riveşte pe
cei din jur, tip u l acesta conferă puterea decisivă realităţii obiective,
respectiv form ulei sale intelectuale obiectiv orientate. A ceasta este
form ula care dă m ăsura binelu i şi a răului, ea h otărăşte de frum os
şi de urît. E ad evărat tot ce o confirm ă; fals - ceea ce o infirm ă şi
în tîm p lăto r tot ce se petrece indiferent de ea. C u m form ula aceasta
pare conform ă spiritului lum ii, ea devine în săşi legea u niv ersală a
lu m ii, lege care trebuie să se îm plinească totd eaun a şi p retu tin
d eni, atît în individual cît şi în general. T ipu l gîndire extravertită
se subordonează form ulei sale şi toţi ceilalţi, spre p ro p riu l lor bine,
trebuie să facă la fel, căci cine nu o face - greşeşte, co n travin e legii
u niversale şi este, deci, iraţional, im oral şi iresponsabil. T ipu l de
gîndire extravertită are o m orală ce nu-i perm ite să tolereze ex cep
ţii. Idealu l său trebuie transpus în realitate cu orice p reţ, deoarece
este - crede el - cea m ai perfectă form ulare a realităţii obiective
înseşi şi este, de aceea, totodată, adevărul g eneral valabil fără de
care om enirea nu ar putea fi salvată. C ăci nu iu birea aproapelu i
34
TIPUL EXTRAVERTIT
contează p en tru el, ci un p u nct de vedere m ult m ai înalt: cel al

dreptăţii şi adevărului. T ot ce a resim ţit în propria sa fire ca fiind
n ecoresp u n zător form ulei constituie fie, pu r şi sim plu, o deficienţă
trecătoare, o disfuncţie întîm plătoare ce va fi elim inată cu prim a
ocazie, fie - dacă acest lucru nu reuşeşte - ceva net patologic. Cînd
se în tîm p lă ca d in form ulă să facă p arte, totuşi, şi com pasiunea
faţă de bo ln avi, suferinzi sau anorm ali, atu nci se iau m ăsuri, înte-
m ein d u -se, bu năoară, instituţii filantropice, spitale, închisori, co lo
nii şi altele, respectiv se fac planu ri şi proiecte în acest sens. D ar,
de regu lă, p en tru a realiza efectiv ceva, n u e de ajuns să aperi cau
za d rep tăţii şi adevărului, ci m ai e n evoie şi de o efectivă iubire a
aproapelu i, care are de-a face însă m ai m ult cu sentim entele decît
cu o form u lă intelectuală. Form ulări precum : «trebuie să se» sau
«este n ecesar să se» joacă u n rol im portant. D acă form ula sa e su
ficient de g eneroasă, tipul acesta poate avea un rol extrem de util
în viaţa socială ca reform ator, ca acuzator pu blic şi epu rator de
conştiinţe sau ca propagator al unor în n oiri im portante. D ar cu cît
form ula îi este m ai m eschin ă, cu atît devine m ai pisălog, m ai pe
dant, m ai critic, m ai convins de propria-i dreptate, m ai doritor să
se în co rseteze pe sine şi pe alţii într-o schem ă. Iată cele două extre
me în tre care oscilează m ajoritatea reprezentanţilor acestui tip.
C oresp u n zăto r n atu rii atitu din ii sale extravertite, acţiunile şi ьэз
declaraţiile acestei p ersonalităţi au efecte cu atît m ai binefăcătoare
şi m ai bin e ven ite cu cît se exercită la o distanţă m ai m are în exte
rior. A sp ectu l său cel m ai pregnant pozitiv se găseşte la periferia
sferei sale de acţiune. C u cît pătrunzi m ai adînc în dom eniu l său
de au toritate, cu atît m ai puternic se fac sim ţite con secinţele n efas
te ale p o rn irilo r sale tiranice. La periferie m ai pulsează încă o altfel
de viaţă, o viaţă ce resim te adevărul form ulei drept o con tribu ţie
de p reţ p rintre altele. Pătrunzînd însă m ai adînc în d o m en iu l de
autoritate al form ulei, orice viaţă necorespunzătoare ei piere. Cei
35
DESCRI EREA GE NERALĂ A T I PU RI LO R
care gustă din plin urm ările neplăcute ale form ulei extrav ertitu lu i
sînt m em brii prop riei sale fam ilii, ei fiind prim ii pe care îi feri
ceşte, n eîn d u răto r, form ula. D ar cel m ai m ult are de p ătim it de pe
urm a form ulei sale însu şi subiectul şi iată că aju n gem astfel la cea
laltă faţă a p sih olog iei acestui tip.
654 D at fiind că nu există şi nici nu va exista vreod ată o form ulă in
telectuală care să poată îngloba şi exprim a în m od ad ecv at toată
b ogăţia v ieţii şi a posibilităţilor sale, se ajunge la in hibarea, resp ec
tiv elim in area m ultor form e de viaţă im portante şi m u ltor p reo cu
pări esenţiale vieţii. La acest tip, vor fi supuse refu lării în prim u l
rînd acele form ule de viaţă care ţin de sentim ent, bu năoară p reo
cu p ările estetice, gustul, sim ţul artistic, cultivarea p rieten iei şi aşa
m ai departe. Form ulele iraţionale, precum exp erienţele religioase,
p asiu nile şi altele asem enea sînt de cele m ai m ulte ori sugrum ate
încă în faşe, răm înînd total inconştiente. A ceste form e de v iaţă, ex
trem de im portan te uneori, duc o existenţă m ereu am eninţată, în
m are parte inconştientă. Cu toate că există oam eni de excep ţie care
îşi pot jertfi întreaga viaţă u nei form ule an um ite, cei m ai m ulţi nu
sînt în stare totuşi să trăiască vrem e înd elun gată în tr-u n asem enea
exclu sivism . M ai d evrem e sau m ai tîrziu - în fu ncţie de situaţia
exterio ară şi structu ra interioară a fiecăruia - form ele de viaţă re
fulate de atitu d in ea intelectuală se fac sim ţite in d irect, tulburînd
conduita con ştien tă. D acă aceste tu lbu rări d epăşesc u n an um it
nivel, se vo rb eşte despre o nevroză. Totuşi, în m ajoritatea cazu
rilor nu se ajunge atît de departe, individul în g ăd u in d u -şi, in stin c
tiv, anum ite atenuări preventive ale form ulei, d eg hizate, fireşte,
într-u n v eşm în t raţional adecvat. Se deschide astfel o supap ă de
sigu ran ţă.
655 C a u rm are a faptului că sînt relativ sau total in co n ştien te, ten
d in ţele şi fu ncţiile excluse de către atitudinea con ştien tă răm în
în tr-o stare relativ nedezvoltată. Ele răm în în inferioritate faţă de
36
T IP UL EXTRAVERTIT
funcţia con ştien tă. în m ăsura în care sînt inconştiente, răm în con
topite cu celelalte conţinu tu ri ale inconştientului şi capătă astfel un
caracter de bizarerie. în m ăsura în care sînt conştiente, joacă un rol
secundar, d eşi au o vădită însem nătate pentru tabloul psihologic
general. în p rim u l rînd sentim entele sînt afectate de in hibiţia p ro
venită din con ştien t p en tru că ele, contrazicînd cel m ai flagran t o
form ulă intelectu ală rigidă, se cer cel m ai puternic refu late. N ici o
funcţie p sih ică nu poate fi însă com plet elim inată, ci doar în cel
m ai în alt grad denaturată. în m ăsura în care se lasă subordonate şi
în m od arbitrar m odelate, sentim entele vor trebu i să sprijine atitu
dinea con ştien tă intelectuală şi să se adapteze intenţiilor acesteia.
Dar acest lu cru nu este posibil decît pînă la un anum it punct; o
parte din sentim ente răm în recalcitrante şi trebuie deci refulate.
Dacă refu larea reuşeşte, ele dispar din conştient şi desfăşoară apoi,
sub pragu l conştienţei, o activitate potrivnică intenţiilor con ştien
te, activitate care ajunge uneori să aibă efecte a căror provenienţă
constituie o adevărată enigm ă pentru individ. A şa, de p ild ă, un
altruism con ştien t, adesea ieşit din com un, este zădărnicit de un
egoism secret, ascuns chiar şi individului însuşi, egoism care pune
pecetea in teresu lu i personal pe acţiuni de fapt dezinteresate. In
tenţii etice cu rate pot aduce individul în situaţii critice, îl pot face
să aibă m ai m ult decît aparenţa că decisive pentru el ar fi cu totul
alte m otive decît cele etice. Există salvatori voluntari sau păzitori
de m oravuri care, la un m om ent dat, par să aibă ei înşişi nevoie să
fie salvaţi sau se dovedesc a fi com prom işi. Intenţia lor de a-i salva
pe alţii îi determ ină adesea să folosească m ijloace num ai bu ne să
provoace exact ceea ce era de evitat. Există idealişti extravertiţi
care ţin atît de m ult la realizarea idealului lor de salvare a om enirii
încît n u se dau în lături să recurgă - tocm ai ei - la m in ciu nă sau la
alte m ijloace necinstite. Există, în ştiinţă, destule triste exem p le de
cercetători m eritu oşi care, profund convinşi de adevărul universal
37
valabil al prop riei lor form ule, au falsificat dovezi spre a le aduce
în sprijinu l idealu lu i lor. Şi asta potrivit form ulei: sco p u l scuză
m ijloacele. N u m ai o funcţie sentim ent de calitate in ferioară, care
lucrează n eştiu tă în inconştient, ducînd în ispită, p oate p rodu ce
asem en ea rătăciri la oam eni de cea m ai bună calitate în rest.
656 C alitatea in ferioară a sentim entelor se m ai exterio rizează şi în
alt m od la acest tip. A titudinea conştientă este, p o triv it form ulei
strict legate de obiect care predom ină, m ai m ult sau m ai p u ţin im
p erso n ală, ad esea în aşa m ăsură încît in teresu l faţă de persoana
u m an ă are în m od serios de suferit. D acă atitu dinea conştientă
este ex trem ă, atu nci orice consideraţie faţă de persoana um ană
d isp are, ch iar şi cea faţă de propria persoană. P ropria sănătate este
n eglijată, p oziţia socială ajunge în declin, prop riei fam ilii îi sînt
ad esea v iolate cele m ai vitale interese, îi sînt aduse p reju d icii m o
rale, finan ciare şi fizice - totu l în num ele idealului. Interesu l
pen tru persoana altora lipseşte în general, fiind excep taţi doar cei
ce sînt, din în tîm p lare, p rom otori ai aceleiaşi form ule. De aceea,
n u arareori se deovedeşte că în tim p ce o lum e întreag ă răsună de
faim a u m an itarism u lu i său, m em brii fam iliei - p ro p rii copii, b u n ă
oară - nu cu nosc u n asem enea tată decît sub asp ectu l u nu i cu m plit
tiran. Şi nu în ciud a, ci tocm ai datorită caracteru lu i foarte im p erso
nal al atitu d in ii con ştien te, sentim entele sînt - in con ştien t - de o
extrem ă susceptibilitate de ordin personal, generînd an u m ite p re
ju d ecăţi ascun se, în speţă o anum ită predispoziţie spre a interpreta
o op oziţie obiectivă faţă de form ulă, de pildă, d rep t o rea-voinţă
p erso n ală sau spre a face m ereu supoziţii n egative în ce priveşte
ca lită ţile altora p en tru a le dim inua p reventiv forţa arg u m en telor
- fireşte, întru m enajarea p ropriei susceptibilităţi. D atorită su scep
tib ilită ţii in con ştien te, tonul vocii devine foarte frecven t tăios,
a sp ru , ag resiv. Se fac auzite foarte des insinuări. S en tim en tele au
u n ca ra cter retroactiv şi retrograd, pe m ăsura calităţii in ferioare a
38
TIPUL EXTRAVERTIT
funcţiei. E xistă, de aceea, o pronunţată predispoziţie pen tru resen

tim ent. O ricît de generos s-ar sacrifica individul pe sine spre a-şi
atinge sco p u l intelectual, sentim entele îi răm în totuşi m eschin sus
p icioase, sum bre, conservatoare. Tot ce e nou, tot ce nu e deja con
ţinut în form ulă va fi p rivit printr-u n văl des de ură in conştientă şi
ju d ecat în consecinţă. S-a în tîm p lat pe la jum ătatea v eacu lu i trecut
ca u n m edic bine cu noscu t ca m are filantrop să-şi am eninţe asis
tentul cu con ced ierea pe m otiv că acesta folosise un term om etru ;
or form ula suna aşa: «febra se recunoaşte după puls». Există, după
cum se ştie, o m ulţim e de cazuri de acest fel.
C u cît sînt m ai pu ternic refulate, cu atît sentim entele exercită o 657
influenţă m ai proastă şi m ai ascunsă asupra gîndirii, gîndire care

poate fi, în rest, într-o stare ireproşabilă. Poziţia intelectu ală care,
în nu m ele realei sale valori, şi-ar putea perm ite să pretind ă o recu
n oaştere universală, suferă, sub influenţa susceptibilităţii incon
ştiente în ce priveşte propria persoană, o transform are caracteris
tică: d evine dogm atic-rigidă. A supra ei se transferă afirm area de
sine a p ersonalităţii. A devărul nu m ai este lăsat să acţion eze în
mod firesc, ci este tratat, ca urm are a identificării su biectului cu el.
ca o păpu şică sensibilă pe care un critic fioros a făcut-o să sufere.
C riticul va fi desfiinţat, chiar cu atacuri la persoană, dacă se poate,
şi la o adică n ici cel m ai urît argum ent nu va fi consid erat nedem n
de a fi folosit. A devărul trebuie im pus public neapărat - pînă cînd
pu blicul în cep e să priceapă că, în m od vădit, nu este vorba atît de
adevăr, cît de persoana celui ce-1 susţine.
D ogm atism ul poziţiei intelectuale suferă uneori şi alte trans 658
form ări caracteristice datorate im ixtiunii inconştiente a senti

m entelor p ersonale din inconştient, transform ări în tem eiate mai
puţin pe sentim ent sensu strictori, cît m ai degrabă pe am estecul
altor factori inconştienţi, care sînt contop iţi în in conştient cu
sentim en tul refulat. D eşi tocm ai raţiunea este cea care arată că o
39
DESCRI EREA GE NER ALĂ A T IP U RI LO R
form ulă in telectu ală nu poate fi decît u n ad evăr lim itat ca v ala
b ilitate, nep u tînd deci pretinde nicid ecu m su veranitatea absolu
tă, în practică form ula cap ătă totuşi o asem enea am p loare încît
faţă de ea toate celelalte poziţii şi posibilităţi pălesc. Ea în lo cu
ieşte orice viziu ne m ai generală, m ai nedefinită şi d eci m ai
cu m p ătată şi m ai adevărată, asupra lum ii. D e aceea se su bstitu
ie şi acelei v iziu n i generale ce poartă num ele de religie. A stfel,
form u la aju n ge să devină religie, ch iar dacă, p rin n atu ra sa, nu
are n im ic d e-a face cu ceva de ordin religios. C ap ătă astfel şi
acel caracter al n econdiţionatu lu i care este p ro p riu religiei.
D evin e, am p u tea spune, o superstiţie intelectu ală. D ar toate
ten d in ţele p sih olog ice refulate din cauza ei fac corp co m u n în
in co n ştien t, con stitu in d o poziţie adversă şi stîm in d înd oieli. Iar
atitu d in ea co n ştien tă, spre a contracara înd oielile, d evine fan a
tică, fan atism u l nefiin d n im ic altceva decît o înd oială supracom -
pensată. A ceastă evolu ţie duce, în cele d in u rm ă, la o poziţie
con ştien tă hip eraccentu ată şi la form area u nei p o ziţii in co n ştien
te a b solu t opuse care, în con trast cu raţion alism u l co n ştien t, de
p ild ă, este ex trem de iraţională sau, în con trast cu spiritul
ştiin ţific extrem al p o ziţiei conştiente, extraord in ar de arhaică şi
su p erstiţioasă. Iată de unde provin acele puncte de ved ere stu
p id e şi rid icole, bine cu noscute din istoria ştiinţei, la care eşu ea
ză în cele d in urm ă m ulţi cercetători de seam ă. U neori, la un
asem en ea bărb at, latura inconştientă se încarnează în tr-o fem eie.
659 P otrivit exp erien ţei m ele, acest tip, desigur bin e cu n o scu t citito
ru lu i, se în tîln eşte m ai cu seam ă la bărbaţi, dat fiind că, în genere,
g în d irea este o funcţie aptă să predom ine m ai d egrabă la bărbat
d ecît la fem eie. D acă la o fem eie gîndirea ajunge să fie su verană,
de cele m a i m ulte ori este vorba - pe cît p o t eu să-m i dau seam a -
de o gîn d ire rezu ltată dintr-o activitate spirituală p rep o n d eren t in
tu itivă.
40
TIPUL EXTRAVERTIT
T ipu l de gîndire extravertită are o gîndire pozitivă sau, cu ш>

alte cu vinte, productivă. Ea duce fie la fapte noi, fie la concepţii
generale asupra unor m ateriale experim entale disparate. Ju d e
cata sa este în general sintetică. C hiar dacă d escom p un e, re
con stru ieşte, depăşind m ereu analiza printr-o nouă sinteză,
printr-o altă con cep ţie, ce reuneşte elem entele în alt m od, adău
gind m aterialu lu i dat ceva în plus. De aceea, acest m od de a
judeca s-ar putea n u m i în general predicativ. în orice caz, e ca
racterizat de faptu l că nu este niciodată absolut depreciativ sau
distructiv, ci dim potrivă: înlocuieşte m ereu o valoare distrusă
printr-o alta. A ceastă însuşire a m odului de a gîndi provine, la
acest tip, d in faptul că gîndirea este - ca să zicem aşa - p rinci
pala arteră în care-i pulsează energia vitală. V iaţa aflată în
veşnică înn oire se m anifestă în gîndirea sa şi de aceea gîndul
său are u n caracter înnoitor şi productiv. G îndirea sa nu este
stagnantă şi cu atît m ai p u ţin regresivă. A stfel de însuşiri devin
însă caracteristice gîndirii atu nci cînd întîietatea în con ştien t nu
îi revine ei. C u m în tr-u n asem enea caz, e relativ lipsită de în
sem nătate, îşi pierde şi caracterul de activitate vitală pozitivă.
C alcă pe u rm ele altor funcţii; devine epim eteică, fiind cam ca
«m intea ţăran u lu i cea de pe urm ă», m ulţum indu-se să gîndeas-
că în to td eau n a du pă, rum egînd cele ce au fost şi s-au dus,
disecîndu -le şi digerîndu-le ulterior. C um de data aceasta creati
vitatea aparţine altei funcţii, gîndirea nu m ai este înnoitoare, ci
stagnantă. Ju d ecata sa capătă un pronunţat caracter de inerenţă,
răm înînd strict lim itată la m aterialul ce-1 are la dispoziţie, fără
să-i depăşească în vreu n sens graniţele. Se m ulţum eşte cu con
statări m ai m ult sau m ai puţin abstracte, fără să confere m ate
rialului exp erim en tal vreo valoare care să nu fi fost dinainte
conţinută în acesta. Judecata de inerenţă a gîndirii extravertite
este orientată către obiect sau, cu alte cuvinte, constatările sale
41
sînt în to td eau n a făcute în sensul sem nificaţiei obiective a ex p e

rienţei. D e aceea, nu n u m ai că răm îne sub in flu en ţa d atu lui
obiectiv care o orien tează, ci răm îne ch iar tribu tară exp erien ţei
singu lare, d espre care nu afirm ă nim ic în plu s faţă de ceea ce
era deja co n ţin u t în ea. O astfel de gîndire se p oate lesne obser
va la acei oam en i care niciodată nu pierd ocazia să p u n cteze o
im p resie sau o experienţă p rintr-o rem arcă raţion ală şi, fără în
d oială, p erfect ad evărată, care însă nu iese cu n im ic d in p erim e
trul d at al experienţei. O astfel de rem arcă spune în fond doar:
«A ha, am înţeles. A sta o ştiu şi eu.» Şi cu asta s-a term in at. O
asem en ea ju d ecată înseam nă cel m ult că exp erienţa a fost în ca
d rată în tr-o anum ită corelaţie obiectivă, fiind însă de la b u n în
cep u t clar că acolo se şi încadra,
бы D acă în con ştien t prim ează, în tr-u n grad şi m ai m are, o altă
fu ncţie decît gîndirea, atunci aceasta cap ătă, în m ăsu ra în care
m ai e în genere conştientă şi în m ăsura în care n u e d irect d e
pen d entă de funcţia predom inantă, u n caracter negativ. In m ăsu
ra în care gîn d irea este subordonată fu ncţiei p red o m in an te, ea
p o ate, fireşte, să pară p ozitivă, dar cercetîn d -o m ai în d eap ro ap e
se p oate lesne d ovedi că ea ţine doar isonu l fu n cţiei p red o m i
n an te, su sţinîn d -o pe aceasta cu argum ente aflate adesea în tr-o
flagran tă co n trad icţie cu principiile logicii prop rii gîndirii. G în
direa aceasta iese deci din d om eniu l con sid eraţiilor n oastre de
faţă. N e o cu p ăm m ai degrabă de caracteristicile acelei gîndiri
care nu poate fi subordonată p rim atu lu i altei fu n cţii, răm înînd
cred in cio asă prop riilor sale principii. O bservarea şi cercetarea
acestei g în d iri este, de altfel, dificilă, d eoarece, în cazu rile co n
crete, ea este întotd eau n a m ai m ult sau m ai p u ţin refu lată de
către atitu d in ea conştientu lui. De aceea, în m ajoritatea cazu rilor,
ea treb u ie scoasă la iveală tocm ai din cu lisele co n ştien tu lu i,
d acă n u cu m va se întîm p lă să iasă singură la su p rafaţă în tr-u n
42
TIP UL EXTRAVERTIT
m om en t de neatenţie. De cele m ai m ulte ori trebu ie s-o ade

m eneşti cu întrebarea: «D ar, de fapt, ce gîndeşti d u m n eata, în
sinea d u m itale, la urm a urm elor, despre asta?». Sau trebuie
chiar să recu rg i la un şiretlic, form ulînd întrebarea cam aşa:
«Dar ce crezi că gîndesc eu despre asta?». Form u larea aceasta
trebuie aleasă în special atunci cînd gîndirea este de fapt incon
ştientă şi d eci proiectată.3 G îndirea astfel adem enită la suprafaţa
con ştien tu lu i are anum ite însuşiri caracteristice d in pricina că
rora o şi n u m esc negativă. C el m ai pregnant sem n distin ctiv al
habitu s-u lu i său este vorba: «dar asta nu-i decît...». G oethe a
p ersonificat această gîndire în figura lui M efisto. Ea are, înainte
de toate, ten d in ţa să reducă obiectul ju d ecăţii sale la o ban ali
tate, despuindu-1 de însem n ătatea sa intrinsecă, de sine stătătoa
re. Şi o face înfăţişînd obiectu l judecăţii ca depinzînd de un alt
obiect ban al. D acă între d oi oam eni se iveşte u n con flict de
natură, d u pă toate aparenţele, obiectivă, gîndirea negativă zice:
«C herchez la fem m e»4. D acă cineva susţine sau prop ovăd u ieşte
ceva, g în d irea n egativă, în loc să se intereseze de însem n ătatea
acelui lu cru , întreabă: «D ar ce cîştigă el la afacerea asta?».
Vorba atribu ită lu i M oleschott: «D er M ensch ist w as er iSt»5,
ţine tot de acest cap itol, ca şi m ulte alte m axim e şi puncte de
vedere p e care n u m ai e nevoie să le citez aici întocm ai.
D istru ctivitatea acestei gîndiri, precum şi utilitatea lim itată 662
de care d ă d ovadă, nu m ai necesită, desigur, lăm uriri supli

m entare. Există însă şi o altă form ă de gîndire negativă pe care,
3 Proiecţie înseam nă transferul uni conţinut subiectiv în obiect. Pentru definiţia

proiecţiei, vezi capitolul Dtfiniţii, articolul Proiecţie, (n.t.)
4 «Căutaţi fem eia» (în franceză, n.t.)
5 «Der M ensch ist was er ist» înseam nă «Omul este ceea ce este». «Der M ensch
ist was er ifit» înseam nă «Omul este ceea ce mănîncă» (în grm ană, n.t.)
43
la p rim a ved ere, abia dacă o poţi recunoaşte ca atare, şi aceasta

este gîndirea teozofică, ce se răspîndeşte astăzi rapid în toate
p ărţile lu m ii, p ro babil ca reacţie la m aterialism ul raţio n alist al
ep o cii im ed iat prem ergătoare. A parent, gîndirea teozofică nu
este n icid ecu m redu ctivă, ea înălţînd totul la ran gu l de idei
tran scen d en te şi atotcu prinzătoare. U n vis, bu n ăo ară, n u m ai
este u n sim plu vis, ci o trăire «în alt plan». Existen ţa d eo cam
dată in explicabilă a telepatiei se explică foarte sim p lu prin
«vibraţii» care trec de la un om la altul. O tu lbu rare n ervoasă
obişn u ită se explică foarte sim plu prin faptu l că s-a ciocn it ceva
de «corp u l astral». A num ite caracteristici an trop olog ice ale lo
cu ito rilo r de pe coasta A tlanticu lu i se explică uşor prin scu fu n
d area A tlantidei şi aşa m ai departe. E su ficient să d esch izi o
carte de teozofie ca să afli cu stupoare că totul este deja explicat
şi că «ştiinţa spiritului» n-a lăsat absolut n ici o en ig m ă n ed ez
legată. M od alitatea aceasta de gîndire este în fond la fel de n e
gativă ca şi gîndirea raţionalist-m aterialistă. C înd aceasta din
urm ă ved e în p sih ologie transform ări chim ice ale celu lelo r gan-
g lion are sau exten sia şi contracţia d en dritelor celu lare sau cine
ştie ce secreţie internă, ea este exact la fel de su p erstiţio asă ca
teozofia. Sin gu ra deosebire este că m aterialism ul acesta reduce
totu l la fizio lo gie, ştiinţă fam iliară nou ă, pe cînd teozofia rap o r
tează to tu l la concepte de m etafizică indiană. Să red u ci v isu l la
un stom ac prea plin n u înseam nă să-l explici, iar să exp lici tele-
p atia printr-o «vibraţie» înseam nă la fel de puţin. C ăci ce este în
fond o «vibraţie»? A m bele m oduri de a explica lu cru rile sînt nu
n u m ai lipsite de forţă, ci sînt chiar n ocive, deoarece, detu rnînd
in teresu l p rin tr-u n sim ulacru de explicaţie de la fap tu l în sine şi
canalizîndu-1 în prim u l caz către stom ac, iar în al doilea către
n işte v ib raţii im ag in are, îm piedică o cercetare serioasă a p ro b le
m ei. A m bele m od uri de a gîndi sînt sterile şi sterilizante. C arac-
44
TIPUL EXTRAVERTIT
terul n eg ativ al acestei gîndiri provine d in faptul că este nespus

de sim p listă, adică săracă în energie productivă şi creatoare. E o
gîn d ire-satelit a altor fu ncţii psihice.
SENTIMENTUL
S
en tim en tu l6, în atitudine extravertită, se orientează după без
d atu l obiectiv, obiectu l fiind, în acest caz, ceea ce determ in ă
cu n ecesitate m od ul de a sim ţi. Sentim en tul se află într-o
perfectă con cord anţă cu valorile obiective. C el ce n u cunoaşte
sentim en tele decît ca stări subiective, nu va înţelege prea lesne
natura sen tim en tu lu i extravertit, căci sentim entul extravertit se
eliberează cît poate de factorul subiectiv, subordonînd u-se total,
în schim b , in flu en ţei obiectului. Iar dacă se dovedeşte a fi
totuşi, după toate aparenţele, independent de calităţile obiectu
lui co n cret, răm îne negreşit tributar valorilor tradiţionale sau
altor v alo ri general valabile. M ă pot sim ţi înd em n at să folosesc
p redicatu l «frum os» sau «bun», nu pentru că găsesc obiectul
«frum os» sau «bun» conform sentim entelor m ele subiective, ci
pentru că aşa se cuvine, aşa se cuvine întru cît o ju decată contrară
ar jign i, în tr-u n fel sau altul, sentim entele generale. în cazul
unei atari ju d ecăţi de convenienţă a sentim entului nu este vorba
însă n icid ecu m de o sim ulare şi cu atît m ai p u ţin de o m in
ciună, ci de u n act de integrare. A şa, bu năoară, u n tablou poate
fi declarat «frum os» deoarece, în general, un tablou atîrnat pe
6 «Das Ftihlen» se referă la sentiment ca funcţie, iar «dus G efiihl» la anum ite senti
mente, produse ale funcţiei sentiment. Distincţia rezultă de cele mai m ulte ori din
context, unde apare de regulă «die Gefuhle» (sentimentele), la plural. Ca adjectiv,
s-a folosit, conform limbajului curent, «afectiv» (de exemplu în «dus Gefiihlsurteil»
- judecata afectivii), deşi la Jung sentim entul este un afect diferenţiat, (n.t.)
45
p eretele u nu i salon şi sem nat de un pictor cu noscu t este p resu

pu s a fi «frum os» sau deoarece p redicatu l «urît» ar p u tea m îhni
fam ilia fericitu lu i posesor sau deoarece m usafiru l are in tenţia să
creeze o atm osferă afectivă plăcută şi pen tru asta e n eap ărat n e
cesar ca totu l să insp ire sentim ente plăcute. Sen tim en tele de
acest fel se orien tează după norm a unor d eterm in an ţi o biectivi
şi sîn t, ca atare, autentice, constituind întreaga funcţie sentim en t
vizibilă. E xact ca gîndirea extravertită, care se d ebarasează cît
p o ate de m u lt de influenţele subiective, sentim en tu l extravertit
are de asem en ea de trecut printr-u n anum it p ro ces de d ife
ren ţiere spre a se pu rifica de orice ingredient subiectiv. Valoriză
rile rezu ltate d in actele sentim entului corespund fie nem ijlocit
v alo rilo r o b iectiv e, fie, cel puţin, anum itor norm e v alorice trad i
ţion ale şi g en eral răspîndite.
ем A cest m od de a sim ţi este cel căruia i se d atorează, în m are
p arte, fap tu l că atît de m ulţi oam eni m erg la teatru sau la con cert
sau la biserică şi că o fac cu sentim ente pozitive, p erfect co resp u n
zătoare. T o t lu i i se datorează şi m oda şi încă cev a, m u lt m ai
preţios: sp rijin u l p o zitiv acord at de m ultă lum e u nor in stitu ţii so
ciale, filan tro p ice sau culturale. în asem enea lu cru ri, sentim en tu l
ex trav ertit se d ovedeşte a fi u n factor creator. Fără acest sentim en t,
o fru m oasă şi arm onioasă viaţă de societate, bu n ăo ară, ar fi de n e
con cep u t. în aceste privinţe, sentim en tul extravertit co n stitu ie o
forţă ce acţion ează la fel de raţional şi are efecte la fel de b in efă
căto are ca g în d irea extravertită. Efectele sale salutare se pierd însă
de în d ată ce o biectu l capătă o influenţă exagerată. C ăci în acest
caz, sen tim en tu l, m ult prea extravertit, atrage m u lt prea m ult
p erso n alitatea în obiect, astfel încît obiectu l asim ilează p ersoana,
p ie rz în d u -se, în con secinţă, acel caracter personal al sen tim en tu lu i
care co n stitu ie p rin cip alu l său farm ec. Sentim en tele d ev in astfel
reci, lu cid e, o biective şi neconvingătoare. T răd ează o intenţie
46
TIPUL EXTRAVERTIT
ascunsă sau, în orice caz, trezesc o asem enea băn uială o bserv ato
rului n ep reven it. N u m ai fac acea im presie plăcută şi înviorătoare
care în soţeşte orice sentim ent autentic, ci aduc a poză sau a
prefăcătorie, ch iar dacă intenţia egocentrică este, p robabil, total
necu noscută încă. U n asem enea sentim en t, exag erat extravertit,
satisface, ce-i d rept, toate aşteptările de natură estetică, dar nu m ai
vorbeşte in im ilor, ci poate doar sim ţurilor sau - m ai rău - poate
doar in telectu lu i. P oate, ce-i drept, să facă faţă în tr-u n m od foarte
estetic u n ei situaţii, dar se lim itează la atît, fără să aibă vreu n alt
efect. D evine steril. D acă acest proces continu ă, se instalează
treptat o d isociere uim itor de contradictorie a sentim entului: el se
m stăpîneşte, cu valorizările sale caracteristice, pe toate obiectele
ce-i ies în cale, stabilind astfel nenum ărate relaţii care se contrazic
reciproc în m od flagrant. C um asem enea lucruri n u ar fi în nici un
caz posibile în p rezen ţa unui subiect cît de cît accentu at, pînă şi
ultim ele răm ăşiţe ale u nei poziţii realm ente personale sîn t repri
m ate. Su b iectu l este în aşa m ăsură absorbit de procesele singulare
ale sen tim en tu lu i, în cît observatorul capătă im presia că n u m ai are
în faţă n ici u n subiect al sentim entului, ci doar u n pur proces al
lui. S en tim en tu l ajuns în această stare este com plet p rivat de
căldura sa u m ană originară şi face o im presie de poză, de capriciu,
de neseriozitate şi, în cazu ri m ai grave, de sindrom isteric.
TIPUL SENTIMENT EXTRAVERTIT
I n tru cît sentim entele sînt, indiscutabil, în m od m ai văd it carac-

teristice psih ologiei fem inine decît gîndirea, cele m ai pure
665
form e ale tipu lu i sentim ent se întîlnesc la sexul fem inin. D acă
sentim entul extravertit deţine întîietatea, vorbim de tip u l sen ti
m ent extravertit. Exem plele care îm i vin în m inte p en tru acest
47
DESCRI EREA G EN ER ALĂ A T IP U R I L O R
tip sînt aproape fără excepţie fem ei. Fem eile de felul acesta au
d rep t fir co n d u cător în viaţă sentim entele lor. S en tim en tu l lor a
d ev en it p rin ed u caţie o funcţie perfect integrată, supu să co n
tro lu lu i conştient. în cazurile care nu sînt extrem e, sentim en tele
au un caracter personal, chiar dacă subiectivu l a fost deja în
m are m ăsu ră reprim at. De aceea, p ersonalitatea ap are ca fiind
p erfect in teg rată raportu rilor obiective. Sentim en tele corespund
situ aţiilo r obiective şi valorilor general valabile. La o fem eie,
acest lu cru n u se vede n icăieri m ai lim pede d ecît în persoana
a şa-n u m itu lu i «ales al inim ii sale». Este ales om u l «potrivit» şi
în n ici u n caz vreu n altul şi el este «potrivit» n u p en tru că ar
avea cev a de spus fiinţei subiective a fem eii - d espre asta, de
o b icei, ea n u ştie absolut nim ic - , ci pentru că el coresp u n d e
p erfect ca p oziţie, vîrstă, posibilităţi m ateriale, ran g social şi
resp ectab ilitate a fam iliei, tuturor exigenţelor raţionale. O
asem en ea form u lare ar putea fi lesne respinsă, fireşte, ca fiind
ironică şi d ep reciativ ă, dacă n u aş fi pe d eplin co n v in s că sen ti
m en tu l iu b irii corespun d e perfect, în cazul acestei fem ei, alegerii
sale. E au ten tic, n u e con trafăcu t raţional. Există n enu m ărate
căsăto rii «raţionale» de acest fel şi ele n u sînt n ici pe departe
cele m ai proaste. F em eile de acest tip sînt bu ne tovarăşe de
viaţă p en tru soţii lor şi bu ne m am e, atîta tim p cît constitu ţia
psihică a soţu lu i sau a cop ilu lu i este cea con sfinţită de obiceiul
locului. N u p oţi avea sentim ente «corecte» d ecît dacă n im ic nu
vine să ţi le tulbure. Şi nim ic nu tulbură m ai rău sentim en tu l
d ecît gîndirea. D e aceea, e lesne de înţeles că, la acest tip, gîn
d irea este cît se poate de refulată. Şi totuşi, în nici un caz nu
trebu ie să afirm ăm că o asem enea fem eie nu ar gîndi deloc;
d im p o triv ă, ea gîndeşte, probabil, foarte m ult şi foarte in teli
g ent, d o a r că la ea, gîndirea nu este n iciodată su i g eneris, ci
n u m a i o anexă epim eteică a sentim entului. C eeea ce n u poate
48
TIPUL EXTRAVERTIT
sim ţi, nu poate n ici gîndi în m od conştient. «D ar nu p ot să gîn-

desc ceea ce n u sim t!» m i-a declarat odată, pe u n ton foarte
in d ignat o p acientă. A tît cît i-o perm it sentim en tele, ea poate
gîndi foarte bin e, dar orice raţionam ent, oricît de logic, este din
capul lo cu lu i respin s dacă duce la conclu zii ce co n travin senti
m entelor. A sem en ea lu cru ri sînt, pu r şi sim plu, de n egîndit. Şi
astfel, tot ceea ce, potriv it u nei valorizări obiective, este b u n - e
preţu it sau iu bit; toate celelalte par pur şi sim plu in existente în
viaţa ei.
A ceastă im ag in e se schim bă însă de în d ată ce în sem n ătatea «><,
o biectu lu i atin ge un grad şi m ai înalt. D upă cu m am arătat deja
m ai sus, rezu ltă atu nci o asem enea asim ilare a su biectului cu
o biectu l, în cît su biectu l sentim entului dispare m ai m ult sau mai
puţin. S en tim en tu l îşi pierde caracteru l p ersonal, devine sentim ent
în sine şi cap eţi im presia că personalitatea se dizolvă co m p let în
sentim en tele m om entului. D ar cum în viaţă se perindă neconten it
situaţii sch im b ătoare, care declanşează to nalităţi afective diferite
sau ch iar co n trad icto rii, p ersonalitatea se descom p un e în tot atîtea
sentim en te diferite. Ba eşti una, ba eşti alta - în ap aren ţă, căci în
realitate o asem en ea dem ultiplicare a p ersonalităţii e de dom eniul
im p osibilu lu i. B aza eu -lu i răm îne totuşi m ereu identică sieşi şi
intră, ca atare, în tr-o vădită opoziţie cu stările afective schim b ă
toare. C a u rm are, observatorul nu m ai resim te sentim en tul afişat
ca pe o exp resie a sim ţăm intelor persoanei, ci îl resim te, mai
degrabă, ca pe o alterare a eu-lui ei, ca pe un cap riciu, aşadar.
D u pă g ra d u l disocierii dintre eu şi starea afectivă a m om en tu lu i,
se iv esc m a i m u lte sau m ai puţine sem ne ale d ezbinării cu sine,
ceea ce în se a m n ă că atitudinea iniţial com pen satorie a in co n ştien
tului se tran sfo rm ă într-o opoziţie m anifestă. La în cep u t, această
opoziţie se m anifestă sub form a unei exteriorizări afective exacer
bate, de pildă prin predicate afective p roferate insistent şi zgo-
49
m otos, cărora însă le lipseşte parcă ceva spre a fi d em ne de creza

re. Sună găun os şi nu conving, ci dim potrivă, te fac ch iar să te
g în d eşti că p rin ele este supracom pensată, poate, o rezisten ţă şi că,
deci, o asem en ea ju d ecată afectivă ar p u tea suna şi în cu totu l alt
fel. Şi p u ţin m ai tîrziu chiar sună în alt fel. E de ajuns ca situaţia să
se schim be doar p u ţin spre a se face auzită o v alorizare com plet
opusă a acelu iaşi obiect. în urm a unei experienţe de felul acesta,
o b serv atoru l nu m ai poate lua în serios nici p rim a, n ici a doLia
ju decată. D in acest m om ent, el îşi rezervă d reptu l să răm în ă la
p ro p riile sale ju d ecăţi. D ar cu m pentru acest tip n im ic n u este m ai
im p o rta n t d ecît să stabilească relaţii afective in tense cu cei d in ju r,
su b iectu l se va sim ţi n evoit să depună efortu ri în zecite spre a
în v in g e rezervele celorlalţi. A stfel, situaţia se va în rău tăţi, intrînd
în cerc vicios. C u cît m ai pu ternic devine accentu l p u s pe relaţia
afectivă cu o b iectu l, cu atît m ai m ult iese la su p rafaţă opoziţia
in con ştien tă.
667 A m văzu t deja că tip u l sentim en t extravertit îşi rep rim ă m ai
cu seam ă gîn d irea, dat fiind că gîndirea, tocm ai, este cea m ai
aptă să tu lbu re sentim entul. D in acelaşi m otiv, g în d irea, la rîn-
d u l ei, cînd vrea să ajungă la rezu ltate cît de cît p u re, exclude
m ai cu seam ă sentim en tul, căci n im ic n u e m ai apt să tulbure
gîn d irea şi să o falsifice decît valorile afective. G în d irea tipu lu i
sen tim en t extravertit, în m ăsura în care m ai răm în e o funcţie
au ton o m ă, este deci refulată. A şa cu m am m en ţion at deja, nu
este co m p let refu lată, ci doar în m ăsura în care logica sa im p la
cabilă du ce, în m od obligatoriu, la conclu zii ce n u corespun d
sen tim en telo r. Ea este însă tolerată ca slujitoare a sentim en tu lu i
sau m ai bin e zis ca sclavă a lui. Şira spinării îi este frîn tă, n u se
m ai p o a te im pu ne ea însăşi, con form p ro p riilo r sale legi. D ar
cu m există totuşi o logică şi conclu zii im placabil co recte, acestea
îşi cro iesc d ru m undeva, dar în afara con ştien tu lu i, adică în
50
TIPUL EXTRAVERTIT
inconştient. De aceea, conţinutul inconştient al acestui tip

constă, în prim u l rînd, dintr-un anum e fel de gîndire. A ceastă
gîndire este infantilă, arhaică şi negativă. A tîta tim p cît senti
m entul co n ştien t îşi păstrează caracterul personal, sau, cu alte
cu vinte, atîta tim p cît p ersonalitatea n u este com plet resorbită în
stări afectiv e d isparate, gîndirea inconştientă are un caracter
com pensatoriu . D ar cînd personalitatea se disociază, descom -
punîndu-se în stări afective izolate şi reciproc contradictorii,
identitatea eu -lu i se pierde şi subiectul devine inconştient. D ar
căzînd în in con ştien t, subiectul se asociază cu gîndirea in
conştientă şi îi deschide acesteia din urm ă, în anum ite ocazii,
calea spre conştienţă. C u cît m ai puternică este relaţia afectivă
conştientă şi cu cît m ai m ult se depersonalizează afectul, cu atît
m ai pu ternică devine şi opoziţia inconştientă. Ea se m anifestă
îng răm ăd in d , tocm ai în ju ru l celor m ai preţu ite obiecte, gînduri
inconştiente care le m inim alizează acestora, fără înd u rare, valoa
rea. G în d irea în stilul lui «dar asta nu e decît...» se află aici în
elem en tu l ei, căci subm inează autoritatea absolută a sentim en te
lor legate de obiect.
G înd irea in conştientă iese la iveală sub form a unor relevaţii 668
bruşte, adesea obsedante, avînd, în general, un caracter negativ şi
depreciativ. D e aceea, fem eile de acest tip au m om ente în care
asociază cele m ai rele gînduri tocm ai acelor obiecte pe care senti
m entul le ap reciază cel m ai m ult. G îndirea negativă se serveşte de
toate p reju d ecăţile infantile şi de toate analogiile apte să p u nă la
îndoială valorile afective şi apelează la toate instinctele prim itive
spre a p u tea interpreta sentim entul drept u n «dar asta nu e
decît...». M en ţion ez aici, m ai m ult ca o observaţie co laterală, faptul
că în felu l acesta se face ap el şi la inconştientul colectiv, la to talita
tea im agin ilor p rim ord iale, d in a căror prelucrare rezultă apoi
posibilitatea u nei refaceri a atitudinii pe alte baze.
57
D ESCR IER EA GE NER ALĂ A T I P UR I LO R
669 P rin cip ala form ă de nevroză a acestui tip este isteria cu lu
m ea sa caracteristică de im agini inconştiente in fan til-sexu ale.
REZUMATUL TIPURILOR RAŢIONALE
670 ✓ '" ie le două tipu ri precedente le num esc tipu ri raţion ale sau
V — ju d icative, deoarece se caracterizează p rin p rim atu l unor
fu ncţii raţio n al judicative. O notă com ună am belor tip u ri este că
v iaţa lor se supu ne, în m are m ăsură, ju d ecăţii raţion ale. Trebu ie
totu şi să ţin em seam a dacă vorbim despre ele de pe p oziţiile
p sih o lo g iei su biective a individului sau de pe p o ziţiile u nu i ob
serv ato r care p ercepe şi ju decă din exterior. U n asem en ea o b ser
vato r poate aju nge lesne la o concluzie contrară, în sp ecial dacă
sesizează in tu itiv doar fapticu l şi ju d ecă în con secinţă. C ăci
viaţa acestu i tip n u este niciodată d ependentă, în totalitatea sa,
ex clu siv de ju d ecata raţională, ci, într-o m ăsură ap roap e la fel
de m are, şi de iraţionalitatea inconştientă. Iar dacă u rm ărim ex
clu siv fap ticu l, fără să acordăm vreo im p ortan ţă econ om iei
in tern e a con ştien tu lu i individului, se poate lesne în tîm p la să
fim în m ai m are m ăsură im presionaţi de anum ite m an ifestări
in con ştien te ale individului, iraţionale şi arbitrare, d ecît de
intenţiile şi m otivaţiile sale conştiente, dictate de raţiu ne. îm i în
tem eiez, de aceea, ju d ecata pe ceea ce resim te in d iv id u l ca fiind
psih olog ia sa conştientă. R ecunosc însă că o asem en ea p sih olo
gie ar p u tea fi înţeleasă şi prezentată şi com p let in vers. Sînt
co n v in s ch iar că eu însum i, dacă aş avea o altă p sih olog ie in d i
v id u a lă , aş d escrie tipurile raţionale, privin du-le din sp re in co n
ştien t, co m p let invers, ca fiind iraţionale. A ceastă situaţie face
foarte d ificilă, în tr-u n m od ce nu trebuie su bap reciat, p rezen ta
rea şi în ţeleg erea fenom enelor psihologice, sporind nem ăsu rat
52
TIPUL EXTRAVERTIT
posibilitatea u nor neînţelegeri. D iscuţiile care rezultă din asem e

nea n eîn ţeleg eri sînt lipsite de orice p erspective, căci in ter
locu torii n u vorbesc aceeaşi lim bă. A sem enea exp erienţe au
con stitu it p en tru m ine u n m otiv în plus p en tru a m ă întem eia
în această expu nere pe psihologia subiectiv con ştien tă a indivi
dului, d eo arece astfel avem cel p u ţin u n p u nct de p orn ire bine
determ inat, obiectiv, care ne-ar lipsi cu totu l dacă am vrea să
în tem eiem o legitate psihologică pe inconştient. C ăci în acest
caz n u ar m ai fi posibilă nici o com unicare cu o biectu l, acesta
ştiind m a i m ulte d espre orice altceva d ecît despre p ro p riu l său
inconştient. Ju d ecata ar fi lăsată atu nci exclusiv în seam a obser
vatoru lu i, a su biectului - prilej sigur pen tru ca acesta să se în te
m eieze pe propria sa psihologie, atribuindu-i-o celu i observat.
Aşa se în tîm p lă, după părerea m ea, atît în p sih ologia freudiană
cît şi în cea adleriană. Individul este com plet expu s, în felul
acesta, b u n u lu i plac al observatorului care îl judecă. A cest lucru
nu se p o ate întîm p lă însă dacă este luată drept bază p sih ologia
conştientă a celui observat. în acest caz, el este cel com p eten t
căci n u m ai el singur îşi cunoaşte m otivaţiile conştiente.
R aţionalitatea con d uitei conştiente a acestor două tipu ri presu- vn
pune o exclu d ere conştientă a întîm plătorului n esu pus legilor
raţiunii. Ju d ecata raţională reprezintă, în această psih ologie, o
forţă care im p u ne sau m ăcar încearcă să im pună dezord onatu lu i şi
întîm p lăto ru lu i evenim entelor reale anum ite form e. Se face, astfel,
pe de o p arte, o anum ită selecţie a posibilităţilor ce apar în viaţă,
fiind acceptate con ştien t n um ai cele conform e raţiu nii, iar pe de
altă p arte, acelor fu ncţii psihice care servesc percepţiei fap ticu lu i li
se în g răd eşte substanţial autonom ia şi influenţa. A ceastă îngrăd ire
a senzaţiei şi a in tuiţiei n u este, fireşte, una absolută. A ceste funcţii
există şi aici ca pretu tindeni, doar că îşi supun rezu ltatele unei
selecţii făcu te de ju decata raţională. Forţa absolută a senzaţiei,
53
b u năoară, nu constitu ie un factor hotârîtor în m otivarea acţiunii,

h otărîtoare fiind doar judecata.
672 Funcţiile p ercep tive îm părtăşesc, aşadar, într-u n an um e sens,
soarta sen tim en tu lu i din cazul prim ului tip şi pe cea a gîn d irii din
cazu l al doilea. Ele sînt relativ refulate şi, ca atare, în tr-o stare slab
d iferenţiată. In această situaţie, inconştientul am belor n oastre ti
puri cap ătă o notă caracteristică: ceea ce fac oam en ii în mod
co n ştien t şi in tenţion at este dictat de raţiune (de propria lor
raţiu ne!); ceeea ce li se întîm p lă însă corespunde naturii unor
senzaţii infan til-p rim itiv e, pe de o parte, şi pe de altă p arte, unor
in tu iţii de acelaşi fel. V oi încerca să explic ce se înţeleg e p rin aceste
n oţiu n i în paragrafele urm ătoare. In orice caz, ceea ce li se în tîm
plă acestor tip u ri este iraţional (fireşte din pu nctul lor de vedere!).
Iar cu m există foarte m ulţi oam eni care trăiesc m ai m ult din ceea
ce li se în tîm p lă şi m ai p u ţin din ceea ce fac con form u nor intenţii
raţion ale, se poate lesne întîm p lă ca un asem enea om să declare,
d u pă o ju dicioasă analiză, că am bele noastre tipu ri sîn t iraţionale.
T reb u ie să le con ced em însă că n u arareori in co n ştien tu l unui om
face o im presie m ult m ai puternică decît con ştien tu l lui şi că fap
tele lui cîntăresc adesea substanţial m ai greu decît m otiv aţiile sale
raţionale.
673 R aţionalitatea am belor tipu ri este obiectiv orien tată, d ep en d en
tă de datul obiectiv. R aţionalitatea lor concordă cu ceea ce e u n a
nim accep tat drep t raţional. Su biectiv , ei nu acceptă d rep t raţional
n im ic altceva d ecît ceea ce este în general con sid erat raţional. D ar
ch iar şi raţiu nea este în bu nă parte subiectivă şi in dividuală. în
cazu l n o stru , această parte este refulată şi anum e cu atît m ai m ult
cu cît m ai m are este im portanţa acordată obiectului. De aceea, su
b iectu l şi raţiu nea subiectivă sînt m ereu am eninţate de refu lare, iar
atu nci cînd îi su com bă, cad sub dom inaţia in con ştien tu lu i, care
are, în acest caz, p articularităţi foarte dezagreabile. D espre gîndi-
54
TI PUL EXTRAVERTIT
rea sa am vorbit deja. Ei i se m ai adaugă, pe de o p arte, senzaţii

prim itive, care se m anifestă ca obsesii senzoriale, de pildă sub for
ma unei senzu alităţi anorm ale, obsesive, ce poate lua toate form ele
cu putinţă şi, pe de altă parte, intuiţii prim itive, care pot deveni un
adevărat ch in p entru cel afectat de ele şi pentru cei din ju ru l lui. El
iscodeşte după tot ce e m ai dezagreabil şi m ai penibil, bănuieşte
de tot ce e respingător, urît sau rău şi în asem enea cazu ri este
vorba, de obicei, de ju m ătăţi de adevăruri, cu m nu se poate m ai
potrivite să producă neînţelegeri dintre cele m ai înven in ate. In
fluenţa pu ternică a conţinuturilor inconştiente aflate în opoziţie
duce, în m od necesar, la o frecventă încălcare a regulilor raţionale
conştiente, adică la o surprinzătoare dependenţă de evenim entele
întîm p lătoare, care ajung să exercite, fie datorită forţei senzaţiilor
provocate, fie datorită im portanţei ce li se acordă inconştient, o
influenţă de-a dreptul coercitivă.
SEN ZA ŢIA
/V 7
I
n atitu dinea extravertită, senzaţia7 este determ inată cu precă- 674
dere de obiect. Ca percepţie senzorială, senzaţia depinde,
fireşte, de obiect. D ar e la fel de firesc să depindă şi de subiect şi
de aceea există şi o senzaţie subiectivă, extrem de diferită prin
natura sa de senzaţia obiectivă. în atitudinea extravertită, com p o
nenta subiectivă a senzaţiei, în m ăsura în care se pune problem a
utilizării sale conştiente, este inhibată sau refulată. Tot aşa se
întîm plă şi atu nci cînd gîndirea sau sentim entul deţin întîietatea:
7 în cele ce urm ează, sînt traduse prin «senzaţie» atît «das Empfinden», care se
referă la funcţia senzaţie, cît şi «die Empfindung», care se referă la o anumită sen
zaţie, deoarece distincţia rezultă din context, «die Emfindungen» (senzaţiile) apă-
rînd, de regulă, la plural, (n.t.)
55
senzaţia, ca funcţie iraţională, este relativ refulată, adică fu n cţio

nează co n ştien t n u m ai în m ăsura în care atitu d in ea con ştien tă
ju d icativă lasă percep ţiile întîm p lătoare să devină co n ţin u tu ri ale
co n ştien tu lu i sau, cu alte cu vinte, le realizează. F u n cţia sen zo ria
lă este, sensu strictori, absolută prin natura sa căci toate sînt,
b u n ăo ară, v ăzu te sau auzite în m ăsura în care e fiziologic p o si
b il, dar n u toate ating acea valoare de prag pe care o p ercepţie
trebu ie să o aibă spre a fi şi apercepută. Situaţia se schim b ă însă
d acă în tîieta tea nu e deţinută de vreo altă funcţie, ci tocm ai de
fu ncţia senzaţie. în acest caz, din senzaţiile co resp u n zăto are
o b iectu lu i n u se exclude şi nu se refulează n im ic (cu excep ţia
co m p o n en tei subiective, aşa cu m am m ai spus). Sen zaţia este
d eterm in ată în m od p referenţial de obiect, iar obiectele care
d eclanşează cele m ai p u ternice senzaţii joacă un rol decisiv în
p sih olog ia individului. A pare astfel o dependenţă p ro n u n ţat senzo
rială de obiect. De aceea, senzaţia este o funcţie v itală, funcţia
d o tată cu cel m ai puternic im puls vital. Intrucît d eclan şează sen
zaţii, o b iectele sînt acceptate şi, totodată, în m ăsura în care e în
gen ere p o sib il pe calea senzaţiilor, ele sînt com plet în reg istrate în
co n ştien t, in d iferent dacă ele con vin sau n u co n v in ju d ecăţii
raţion ale. C riteriu l valoric este dat exclusiv de in tensitatea sen za
ţiilor p ro v o cate de p roprietăţile obiectelor. Ca u rm are, în m ăsura
în care d eclanşează vreo senzaţie, toate procesele obiective ajung
în con ştien t. D ar, în atitudinea extravertită, n um ai obiectele sau
fen o m en ele senzorial perceptibile concrete p ot provoca senzaţii
şi, m ai p recis, exclu siv acelea care pretu tin d eni şi în toate tim p u
rile ar fi resim ţite de către oricine drept concrete. De aceea, in d i
v id u l este orien tat după realitatea faptică pur senzorială cea m ai
ev id en tă. Fu n cţiile ju d icative răm în în inferioritate faţă de faptele
co n crete ale sen zaţiei şi au, de aceea, toate caracteristicile fu n cţii
lo r slab d iferen ţiate, bu năoară o anum ită negativitate cu trăsături
56
TIPUL EXTRAVERTIT
infantil-arhaice. D ar cel m ai puternic afectată de refu lare este,

fireşte, fu ncţia com plem en tară senzaţiei, şi anum e p ercepţia in
conştientă, intuiţia.
TIPUL SENZAŢIE EXTRAVERTITĂ
N
u există n ici u n alt tip um an care să poată egala în realism 675
tip u l senzaţie extravertită. A cest tip are un sim ţ al realităţii

faptice obiective extrem de dezvoltat. în tot cu rsu l vieţii sale
acu m ulează trăiri reale ale obiectului concret, dar, cu cît m ai
pronunţat îi este tipul, cu atît m ai puţin face uz de experienţa
sa. în u nele cazu ri, trăirile sale nici nu se tansform ă în ceva care
să m erite num ele de «experienţă». Senzaţiile îi servesc cel m ult
ca fir călău zito r spre noi senzaţii şi absolut tot ce apare nou în
sfera sa de interes vine pe calea senzaţiei şi trebuie să servească
scopurilor acesteia. Întrucît există tendinţa de a con sid era că un
pronunţat sim ţ al pu rei realităţi faptice este foarte raţional,
oam enii de acest fel v o r fi socotiţi raţionali. În realitate în să, nu
sînt n icid ecu m raţionali, ei fiind subjugaţi de senzaţiile p rovoca
te de accid en tu l iraţion al în aceeaşi m ăsură ca şi de cele provo
cate de even im en tu l raţional. U n om de acest tip - se pare că
de cele m ai m ulte ori este vorba de bărbaţi - nu se va con sid e
ra, fireşte, «subjugat» de senzaţii. Va rîde, m ai degrabă, de o
asem enea vorbă - com plet nepotrivită, după părerea sa - , d eoa
rece, p en tru el, senzaţiile sînt, pur şi sim plu, sem nul concret al
vitalităţii şi reprezintă toată bogăţia adevăratei vieţi. Intenţiile
sale se în d reap tă spre desfătările concrete, ca şi m oralitatea sa,
de altfel, căci adevăratu l hedonist îşi are m orala sa proprie,
cum pătarea şi principialitatea sa proprie, devotam entul şi sp iri
tul său de sacrificiu. N u este, neapărat, o brută senzorială, îşi
57
poate d iferenţia senzaţia pînă la cea m ai m are p u ritate estetică,

fără să-şi trădeze vreod ată, n ici chiar în cele m ai abstracte
senzaţii, p rin cip iu l senzorialităţii obiective. Ciceronele plăcerilor
neîngrădite ale vieţii al lui W u lfen 8 este profesiu nea de cred in ţă,
sinceră şi n eîn fru m u seţată, a om u lu i de acest tip. C red că, p ri
vită d in acest u nghi, cartea m erită să fie citită.
676 Pe o treap tă in ferioară, acest tip este un om al realităţii p alp ab i
le, lipsit de înclin aţii spre reflecţie şi lipsit de intenţii dom inatoare.
C eea ce îşi doreşte statornic este să sim tă obiectu l, să aibă senzaţii
şi, pe cît p osibil, să se desfete. N u e dezagreabil, ci d im p o triv ă, d e
bord ează de o fericită şi vie cap acitate de a se b u cu ra, fiind uneori
un v esel am ic, iar alteori un rafinat estet. în p rim u l caz, m arile
p roblem e ale v ieţii atîrnă de o m asă bună sau m ai p u ţin bu n ă, iar
în cel d e-al d oilea ţin de bu nu l gust. D acă a avu t p arte de senzaţii,
co n sid eră că to t ce era esenţial s-a spus şi s-a făcut. N im ic n u este
m ai p resu s d ecît con cretu l şi realul; iscodirile în afara senzaţiilor
sau d in co lo de ele sînt adm ise num ai în m ăsura în care intensifică
sen zaţiile. N u cere n um aidecît o intensificare a lor în sens plăcut,
acest tip n efiin d u n senzual oarecare; el îşi doreşte doar sen zaţii cît
m ai in ten se cu p u tinţă, pe care, p o triv it n aturii sale, trebu ie să le
cap ete în to td eau n a din exterior. C eea ce vine d in in terior i se pare
a fi m alad iv şi reprobabil. în m ăsura în care are g în d u ri sau sen ti
m ente, le red u ce întotd eau n a, chiar cu preţu l celor m ai flagrante
d isto rsio n ări ale logicii, la bazele lor obiective, adică la influ enţe
p ro v en ite de la obiect. R ealitatea palp abilă este lăsată să-şi spună
cu v în tu l în orice condiţii. în această privinţă este de o n eaştep tată
n aivitate. C orelează, bu năoară, fără să stea prea m u lt pe gîn d u ri,
u n sim p tom p sih og en cu nivelu l scăzut al baro m etru lu i, even tuala
8 W ilhelm van W ulfen, Der Genufimensch: ein Cicerone im rticksichtslosen Lebensge-

nufi, 1911.
58
TIPUL EXTRAVERTIT
existenţă a unui con flict psihic părîndu-i-se, în schim b, o boln ăvi

cioasă năzărire. D ragostea i se întem eiază, fără doar şi poate, pe
cel m ai ev id en t farm ec senzorial al obiectului. Dacă este norm al,
este în m od m anifest integrat realităţii date - în m od m anifest,
pentru că acest lucru este întotdeauna vizibil. Idealurile sale ţin de
realitatea faptică, este extrem de atent în această privinţă. N u are
idealuri în p lan u l ideilor şi deci nu are nici un m otiv să se în străi
neze în v reu n fel de realitatea faptică. Toate exteriorizările sale
dovedesc acest lucru. Se îm bracă bine, ţinînd seam a de condiţia sa,
se m ănîncă b in e la el, se stă com od sau m ăcar se sim te că gustul
său ales este p esem n e exigen t faţă de tot ce îl înconjoară. Te con
vinge ch iar că m erită cu prisosinţă să faci unele sacrificii de dragul
stilului.
D ar pe m ăsură ce senzaţia devine precum pănitoare, subiectul ь-п
dispărînd în spatele propriilor sale senzaţii, acest tip de om devine
tot m ai d ezagreabil. Se transform ă fie într-u n desfrînat grosolan,
fie în tr-u n estet rafinat, lipsit de scrupule. O biectul îi devine atît de
necesar în cît n u îi m ai recunoaşte n ici o valoare ca fiinţă de sine
stătătoare. II oprim ă şi îl exploatează cu neruşinare, utilizîndu-1
exclusiv ca prilej de a avea senzaţii. D ependenţa sa de obiect îşi
atinge astfel apogeul. D ar, totodată, inconştientul este forţat să-şi
părăsească rolu l com pensator şi intră deschis în opoziţie. înain te
de toate se fac sim ţite intuiţiile refulate, şi anum e sub form a unor
proiecţii asupra obiectului. Se ivesc suspiciuni dintre cele m ai
bizare; dacă este vorba despre un obiect sexual, rolul principal îl
joacă g elo ziile fanteziste şi anxietăţile. în cazuri m ai grave, se dez
voltă fobii de tot felul şi, în special, sim ptom e obsesionale.
C on ţinutu rile patologice au un rem arcabil caracter de irealitate şi
sînt, ad esea, de coloratură m orală sau religioasă. Frecvent, se
dezvoltă u n caracter arţăgos şi cicălitor, cu o m oralitate ridicol de
scrupuloasă şi de o religiozitate prim itivă, supersiţioasă, «m agi-
59
că», ce recurge la rituri confuze. Toate acestea izvorăsc din

fu ncţiile refu late, slab diferenţiate, care, în astfel de cazu ri, se opun
net co n ştien tu lu i, ieşind în evidenţă în tr-u n m od cu atît m ai
şocant, cu cît m ai absurde par supoziţiile pe care se în tem eiază,
su p o ziţii ce co n travin total sim ţului realităţii conştient. Toată cu l
tura sen tim en tu lu i şi a gîndirii apare desfigurată în această a doua
p erso n alitate, căp ătînd alura unui p rivitivism p atologic. R aţiu nea
este sofistică şi tăiere a firului în patru, m orala e dăscăleală deşartă
şi văd it fariseism , religia e o absurdă credinţă în su p erstiţii, iar
facultatea in tu iţiei, acest dar de excepţie al om u lu i, este o subtilă
su spiciune p ersonală care adulm ecă pe după co lţu ri şi care, în loc
să d eschid ă largi persp ective, se pierde în în g u stim ea p rea o m e
n eştilor fleacuri.
678 C aracteru l tipic obsesional al sim ptom elor n eu rotice rep rezin
tă co n trap artea inconştientă a n on şalanţei m orale con ştien te
caracteristice unei atitu d in i pu r senzoriale, care, din p u n ctu l de
v ed ere al ju d ecăţii raţionale, înregistrează fără d iscern ăm în t
fapticu l. C h iar dacă această lipsă de criterii a tipu lu i senzaţie nu
ech iv alează n icid ecu m cu o lipsă totală de princip ii şi de lim ite,
totuşi, în g răd irile extrem de im portante date de ju d ecată sînt
absente în cazu l lui. Ju d ecata raţională reprezintă în să o con-
strîngere con ştien tă căreia tipul raţion al i se supu ne de bu nă
voie. în cazu l tipu lu i senzaţie, această constrîngere trebu ie să fie
im pusă de către inconştient. în plus, datorită existen ţei ju d ecăţii,
în cazu l tipului raţional condiţionarea de către obiect nu va
avea n iciodată atîta însem n ătate ca acea necond iţionată atracţie
pe care o exercită obiectul asupra tipului senzaţie. De aceea,
d acă atitu d in ea acestuia din urm ă ajunge la o u nilateralitate
a n o rm ală, el riscă să fie prins la fel de strîns în ghearele in
co n ştien tu lu i pe cît de strîns legat îi este con ştien tu l de obiect.
C înd d ev in e n eurotic, este foarte greu de tratat în m od raţional,
60
TI PUL EXTRAVERTIT
căci fu ncţiile cărora m ed icu l li se adresează se află în tr-o stare

relativ n ed iferen ţiată şi deci nu te poţi bizui pe ele aproape
deloc sau ch iar deloc. E nevoie m ai degrabă de m ijloace de
con strîng ere afectivă pen tru a-1 face să conştientizeze ceva.
INTUIŢIA
I
n tuiţia, ca funcţie a percepţiei inconştiente, este întru totul 679
în d rep tată, în atitudinea extravertită, către obiectele exterioare.
C um in tu iţia este un proces în principal inconştient, natura sa e
foarte greu sesizabilă conştient. în conştient, funcţia intuitivă se
prezintă ca o anum e atitudine de aşteptare, ca o cu prindere şi o
pătru nd ere a obiectului cu privirea şi abia rezultatul ei final ne
poate sp u n e ce aparţinea obiectului în m od real şi ce i s-a atri
buit odată cu iscodirea. Ca şi senzaţia, care atunci cînd deţine
întîietatea, nu este doar un proces reactiv, lipsit de orice în sem
n ătate ulterioară pentru obiect, ci este m ai degrabă o acţiune ce
pune stăpîn ire pe obiect şi îi dă chip; nici intuiţia nu este doar
o p ercep ţie, o pură contem plare, ci un proces activ şi creator
care în ch ip u ie în obiect tot atît cît extrage din acesta. Aşa cum
îşi extrag e, inconştient, im aginea intuitivă, produce şi un efect
in con ştien t în obiect. Intuiţia ne furnizează, ce-i drept, în prim ul
rînd d oar im agin i şi viziu ni de relaţii şi rapoarte, care, prin
m ijlocirea altor funcţii, nu ar putea fi însă obţinute decît pe căi
foarte ocolite sau chiar deloc. A ceste im agini au valoarea unor
cu noştin ţe bine determ inate, care influenţează în m od decisiv
acţiun ea, atu nci cînd principala pondere îi revine intuiţiei. G în
direa, sentim en tul şi senzaţia sînt relativ refulate, senzaţia fiind
cel m ai grav afectată, deoarece, ca funcţie senzorială conştientă,
ea este cea m ai stînjenitoare pentru intuiţie. Senzaţia perturbă
61
DESCRI EREA GE NERALĂ A T I PU R IL OR
intuiţia pu ră, n epărtin itoare şi naivă prin excitări senzoriale ag a

sante, care opresc privirea la suprafeţele fizice, adică to cm ai la
acele lu cru ri din colo de care caută să pătrundă intuiţia. C u m în
atitu d in ea extrav ertită, intuiţia se îndreaptă cu p recăd ere spre
obiect, ea se aseam ăn ă foarte m ult, de fapt, cu sen zaţia, căci ati
tu d inea de aşteptare în faţa obiectelor exterioare se p oate servi,
cu o p ro babilitate aproape la fel dea m are, de senzaţie. De
aceea, p en tru ca intuiţia să poată funcţiona, senzaţia trebu ie să
fie în m are m ăsură reprim ată. Prin senzaţie în ţeleg em aici im
presia senzorială sim plă şi directă, ca dat fiziologic şi psihic
bine con turat. A cest lucru trebuie precizat din cap u l locului,
căci d acă în treb i un intuitiv după ce se orientează el, va vorbi
d espre lu cru ri care seam ănă perfect cu senzaţiile. Se va servi
ch iar, de m u lte ori, de cu vîntu l «senzaţie». E l are în tr-ad ev ăr
sen zaţii, dar nu se ghidează după aceste senzaţii în sine, ele
fiin d u -i doar pu ncte de plecare pen tru form area im agin ii in tu i
tive. Se face o selecţie a senzaţiilor după prem ize in con ştien te.
N u sen zaţia cea m ai intensă fiziologic cap ătă valoarea p rin ci
pală, ci o o arecare alta, a cărei valoare e co n sid erabil sporită de
atitu d in ea in conştientă a intuitivului. Ea poate căp ăta astfel
v aloarea p rin cip ală, apărînd conştientu lui in tu itivu lu i ca şi cu m
ar fi o pu ră senzaţie. D ar, de fapt, nu este.
680 D u pă cu m senzaţia în atitudinea extravertită cau tă să aju ngă la
cea m ai intensă realitate faptică, deoarece num ai aşa cap ătă im p re
sia că trăieşte din plin, intuiţia se am biţionează să descop ere m a
rile posibilităţi, deoarece num ai întrezărind posibilităţi îşi poate
g ăsi flerul in tu itivu lu i m arile sale satisfacţii. N ăzuinţa in tu iţiei e să
d esco p ere p o sib ilităţi în datul obiectiv şi de aceea, ch iar ca funcţie
su bo rd o n ată d oar (adică atu nci cînd nu ei îi revine în tîietatea), ea
este m ijlo cu l salvator ce intră autom at în funcţiune în situaţiile
fără ieşire în care nici o altă funcţie nu e în stare să facă faţă. D acă
62
TIPUL EXTRAVERTIT
intuiţia are întîietatea, toate situaţiile obişnuite ale vieţii apar ca şi

cum ar fi sp aţii închise pe care intuiţia trebuie să le deschidă. Ea
caută n eco n ten it n oi drum uri şi noi posibilităţi vieţii exterioare.
Prin atitu d in ea intuitivă, orice situaţie a vieţii se tran sform ă, cît ai
clipi d in o ch i, într-o recluziune, într-o încătuşare ap ăsătoare, din
care trebu ie să evadezi. O biectele par, în anum ite m om en te, de o
valoare ap roap e exacerbată, şi anum e în acele m om ente cînd au de
adus serv icii tocm ai în vederea evadării, a găsirii unei soluţii sau a
unei n o i posibilităţi. De îndată ce şi-au înd eplin it rolul de tram bu
lină sau de pu nte de legătură, răm în lipsite parcă de orice valoare
şi sîn t în lătu rate ca un balast inutil. O situaţie dată e acceptată
n um ai dacă ascunde n oi posibilităţi, posibilităţi ce o depăşesc,
eliberîndu-1 pe individ de ea. N oile posibilităţi ce se ivesc co n sti
tuie m otivaţii stringente, cărora intuiţia nu li se poate sustrage şi
cărora le jertfeşte tot restul.
TIPUL INTUITIV EXTRAVERTIT
înd intuiţia predom ină, rezultă o psihologie specifică, ш

in con fun d abilă. C înd intuiţia se orienteaza după obiect, se
rem arcă o puternică dependenţă de situaţiile exterioare, doar că
natura acestei d ependenţe este extrem de diferită de cea a tipu
lui senzaţie. Intuitivu l nu se află niciodată acolo unde sînt de
găsit valorile efective, general recunoscute, ci întotd eau n a acolo
unde se în trev ăd posibilităţi. Are un fler fin p entru ceea ce ger
m inează şi prom ite. N u se află niciodată în raportu ri stabile de
m ult statorn icite şi bine întem eiate, general recu n oscu te, dar
lim itate ca valoare. C um e m ereu în căutare de n oi posibilităţi,
raportu rile stabile riscă să-l sufoce. Se ataşează, ce-i d rept, cu
m are pu tere şi uneori cu extraordinar entuziasm , de n oi obiecte
63
şi căi, spre a le părăsi însă cu sînge rece, fără p ietate, uitîndu-le

p arcă, de în d ată ce lim itele lor sînt stabilite şi n u m ai lasă să se
în trev ad ă vreo evolu ţie ulterioară rem arcabilă. A tîta tim p cît
există o p osibilitate, intuitivu l este legat de ea p rin în săşi forţa
d estinu lu i. E ca şi cu m întreaga sa viaţă s-ar con su m a în noua
situaţie. A i im p resia, pe care, de altfel, el în su şi o îm p ărtăşeşte,
că to cm ai acu m ar fi ajuns la răscrucea finală a v ieţii sale şi că
de acu m în co lo n u va m ai putea gîndi şi sim ţi n im ic altceva.
D ar, în tr-o bu nă zi, chiar dacă raţional şi oportu n ar fi să co n
tinue aşa, ch iar dacă toate argum entele din lum e ar p led a în fa
voarea stabilităţii, nim ic nu-1 va putea opri să con sid ere situaţia
ce i se păru se o eliberare şi o soluţie drept o reclu ziu n e şi să o
trateze ca atare. N ici raţiunea, nici sentim entele nu-1 p ot reţine
sau d escu raja în faţa u nei n oi p osibilităţi, nici ch iar dacă se în-
tîm p lă ca aceasta să-i contrazică toate con vin gerile anterioare.
G în d irea şi sentim en tu l, com ponentele in d isp en sabile ale
co n v in g erii, sîn t, la el, funcţii slab diferenţiate, care nu au o
p o n d ere h otărîto are şi n u au, deci, pu terea să opună o rezis
tenţă su sţinu tă intuiţiei. Şi totuşi, n um ai aceste fu ncţii sînt în
stare să com p en seze eficient p rim atu l intuiţiei, dîndu-i in tu iti
vu lu i judecata, de care duce m are lipsă tipu l lui. M oralitatea
in tu itiv u lu i nu e n ici intelectu ală, n ici afectivă, el avînd propria
sa m orală: e cred incios viziu nii sale şi se lasă de b u n ăv oie su b
ju g a t de p u terea ei. C onsideraţia pentru buna stare a celor din
ju r e n eîn sem n ată. Sănătatea lor fizică contează la fel de puţin
ca a sa p ro p rie - argum ent im batabil. M anifestă la fel de p u ţin
resp ect faţă de convingerile şi obiceiurile celor din ju r, astfel
în cît n u a rareo ri trece drept un av en tu rier‘im oral şi ireverenţios.
C u m intuiţia sa se ocupă de obiecte exterioare şi are fler pen tru
p o sibilităţi exterio are, îşi alege de p referinţă p ro fesiu n i în care
să-şi poată d esfăşu ra talentele din plin. M ulţi com ercian ţi, antre-
64
TIPUL EXTRAVERTIT
prenori, oam en i de afaceri, agenţi de bursă, politicieni şi alţii

aparţin acestu i tip.
A cest tip apare la fem ei ceva m ai frecvent decît la bărbaţi. La 682
acestea în să, activitatea intuitivă îşi arată valenţele m ai p u ţin în

d om eniu l p ro fesio n al şi m ai m ult în cel al relaţiilor sociale. A sem e
nea fem ei se p ricep să exploateze posibilităţile sociale, să-şi facă
relaţii sociale, să descopere bărbaţi capabili, spre a renunţa m ereu
la toate de d ragu l u nei n oi posibilităţi.
Se în ţeleg e de la sine că un asem enea tip este d eosebit de ввз
im p ortan t p en tru econom ia naţională, precum şi ca prom otor al
culturii. C înd e de bu nă calitate, adică atunci cînd nu are o atitu
dine prea eg oistă, poate să-şi cîştige m ari m erite ca iniţiator sau cel
pu ţin ca p rom otor al tu turor începuturilor de drum . Kste un
susţinător firesc al tu turor m inorităţilor cu perspective de viitor.
D acă e m ai p u ţin preocu pat de lucruri şi m ai m ult de oam eni, ştie
să d escop ere cu flerul său fin talentele şi capacităţile ce se ascund
în cîte cin ev a şi poate chiar «să-l facă om» pe respectivul. N im eni
nu are m ai m ult talent să insufle curaj sau entuziasm pen tru un
lucru n ou sem en u lu i său, chiar dacă a doua zi deja îl părăseşte. Cu
cît m ai pu ternică îi este intuiţia, cu atît m ai m ult i se contopeşte
su biectu l cu posibilitatea întrevăzută. O însufleţeşte, o pune în va
loare în tr-u n m od foarte plastic, convingător de călduros, o în tru
pează ch iar - s-ar putea spune. Şi nu e vorba aici de histrionism , ci
de un destin.
O astfel de atitud ine com portă m ari riscuri, căci intuitivul îşi 684
risipeşte cu m ult prea m ultă uşurinţă viaţa, însufleţind oam eni şi
lucruri, răspînd ind din belşug în jurul lui viaţă, viaţă pe care însă
nu o trăieşte el, ci alţii. Dacă ar putea prinde rădăcini, ar primi
răsplata m un cii sale, dar se sim te m ereu îndem nat, m ult prea
d evrem e, să fugă după noi posibilităţi, părăsindu-şi cîm pul abia
în săm în ţat spre a fi cules de alţii. Şi, pînă la urm ă, răm îne cu
D ESCR IER EA GE NER ALĂ A T IP U RI LO R
m îinile goale. D ar dacă lasă lucrurile să m eargă atît de d eparte,

atu nci şi p ro p riu l lui in conştient îi va sta îm potrivă.
685 In conştien tul in tuitivu lu i se aseam ănă întru cîtva cu cel al
tipului senzaţie. G îndirea şi sentim entul sînt relativ refu late şi
prod uc în in con ştien t gînduri şi sentim ente in fan til-arh aice,
co m p arab ile cu cele ale tipului contrar. Ele ies la iveală la fel:
sub form a u nor p roiecţii in tense şi sînt la fel de absu rd e ca şi
cele ale tip u lu i senzaţie, doar că le lipseşte, m i se p are m ie,
caracteru l m istic; ele privesc, de obicei, lu cru ri cv azi-reale, fiind
su sp iciu n i de ord in sexual, financiar sau de altă n atu ră, cu m ar
fi, de p ild ă, suspectarea unor m aladii ascunse. A ceastă p articu
laritate pare să provină din refularea senzaţiilor privin d o b iec
tele reale. A cestea din urm ă se fac rem arcate, de regu lă, şi prin
faptul că intuitivu l cade, pe n eaşteptate, în m rejele u nei fem ei
sau, invers, ale unui bărbat ce nu i se p o triveşte sub nici o
form ă şi asta deoarece s-a în tîm p lat ca p ersoanele resp ectiv e să-i
atingă sfera sen zaţiei arhaice. De aici rezultă o leg ătu ră in co n
ştientă cu obiectu l, de natură obsesională, de regulă v ăd it lipsită
de orice p ersp ective. D ar în tr-u n asem enea caz se m anifestă
deja un sim p tom obsesional, extrem de caracteristic, de altfel,
acestu i tip. El îşi revendică aceeaşi libertate şi aceeaşi in d e
p en d en ţă ca tip u l senzaţie, n esu p u n înd u -şi h otărîrile n ici unei
ju d ecăţi raţionale, ci exclusiv percep ţiei unor p o sibilităţi în tîm -
plătoare. Su sp en d ă îngrădirile im pu se de raţiu ne şi, ca urm are,
cad e v ictim ă, în n evroză, obsesiei inconştiente, sofisticii, p ed an
teriei şi depen d en ţei senzoriale de obiect. în con ştien t, tratează
senzaţia şi obiectul senzaţiei cu o suverană su p erioritate şi lipsă
d e respect. N u că ar avea cum va intenţia să fie lipsit de respect
sau să-şi dea aere de superioritate, ci, pu r şi sim plu , nu vede
o b iectu l pe care oricine poate să-l vadă şi trece peste el, exact ca
tip u l sen zaţie; doar că acesta din urm ă n u v ed e su fletu l obiec-
66
TIPUL EXTRAVERTIT
tului. O biectu l se răzbună m ai tîrziu pentru toate acestea şi

anum e sub form a unor idei fixe ipohondrice, a unor fobii şi a
tu turor senzaţiilor corporale absurde cu putinţă.
REZUMATUL TIPURILOR IRAŢIONALE
ele două tipuri precedente le num esc iraţionale din m otivul

C 686
d eja d iscu tat că nu-şi întem eiază com portam en tu l pe ju d e

căţi raţio n ale, ci pe forţa absolută a percepţiei. P ercepţia şi-o
înd reap tă spre fapticul im ediat, nesu punîndu -şi-o nici unei
selecţii d ictate de judecată. în această privinţă, ultim ele două ti
puri sîn t sensibil superioare prim elor două, celor judicative.
F apticu l obiectiv poate fi legic sau poate fi întîm p lător. Întrucît
este leg ic, este accesibil raţiunii, dar întru cît este întîm p lător,
este in accesib il acesteia. S-ar putea spune şi invers, că: din toate
faptele, le n u m im legice pe cele ce apar raţiunii noastre ca atare
şi d eclarăm întâm plătoare pe cele în care nu pu tem descoperi
nici o legitate. P ostu latul unei legităţi universale răm îne un
postu lat al raţiu nii noastre exclusiv şi nu este nicidecum un
p ostu lat al fu ncţiilor noastre perceptive. C um acestea din urm ă
nu se în tem eiază în n ici un fel pe principiu l raţiunii şi pe pos
tu latele sale, sînt iraţionale prin natura lor. De aceea spun şi
d espre tip u rile perceptive că sînt iraţionale prin natura lor.
A r fi în să cu totu l incorect să consid erăm că aceste tipuri, de 687
vrem e ce îşi subordonează judecata percepţiei, sînt «com plet lipsi

te de raţiu ne». Ele sînt doar în m are m ăsură empirice, bazate num ai
pe exp erien ţă şi încă într-atît încît, de obicei, ju decata lor nu poate
ţine p asu l cu experienţele acum ulate. Dar funcţiile judicative
există totuşi, doar că duc o existenţă precară, în cea m ai m are parte
inconştientă. Întrucît inconştientul, în ciuda separării sale de
67
DESCRI EREA GENERALĂ A T I P UR I L O R
su biectu l con ştien t, intră totuşi în scenă m ereu, se fac rem arcate şi
în viaţa tipu lu i iraţion al ju d ecăţi uim itoare şi acte de alegere u im i
toare, avînd form a unor raţionam ente cu aparenţă de sofism e, a
unor rem arci critice făcute cu sînge rece şi a unei selecţii în apa
renţă p rem ed itate a persoanelor şi situaţiilor. A ceste m anifestări
p oartă p ecetea in fan tilism ului şi ch iar a privitiv ism u lu i; uneori
sînt u im itor de naive, alteori jign itoare, tranşante şi bru tale. U nui
raţion al poate lesne să i se pară că, prin ad evăratu l lor caracter,
aceşti oam en i sîn t raţion alişti şi p rem editaţi în sensul rău. A ceastă
ju d ecată este valabilă însă num ai pentru in con ştien tul lor şi n icid e
cu m p en tru psih ologia lor conştientă, care are o atitu d in e p u r p er
cep tiv ă şi este com p let ininteligibilă ju d ecăţii raţion ale d in pricina
n atu rii sale iraţionale. U nu i om cu atitudine raţională p o ate să i se
p ară că, la urm a u rm elor, o asem enea aglom erare de con tingen ţe
nici n u m erită m ăcar num ele de «psihologie». C el iraţion al îşi va
lua revan şa p en tru această ju decată depreciativă p rin im p resia pe
care i-o face lui raţionalul: îl vede ca pe ceva doar pe ju m ătate viu,
care n u are alt scop în viaţă decît să încorseteze raţio n al tot ce
trăieşte, sufocîn d orice viaţă cu ju decăţile sale. A cestea sînt, fireşte,
extrem e crase, dar există totuşi.
688 D upă ju d ecata raţionalului, om u l iraţion al poate fi lesne p re
zen tat d rep t un raţional de proastă calitate, m ai ales dacă este
în ţeles prin ceea ce i se întîm p lă. C ăci lui n u i se în tîm p lă nim ic
fortu it - aici el este m aestru l - , ci ju decata raţion ală şi intenţia
raţională sîn t lucrurile cu care îl confru ntă viaţa. A cest lu cru e
a p ro ap e de n eîn ţeles pentru cel raţional; e p en tru el de o absu rd i
tate n eeg alată d ecît de consternarea u nu i iraţion al cînd descoperă
că cin ev a pu ne ideile raţionale m ai p resus de fapticu l real şi viu.
A şa cev a i se pare ap roap e incredibil. De regulă, e o cau ză d inainte
p ierd u tă să v rei să-i sugerezi ceva de ordin p rin cip ial în această
p riv in ţă, căci o în ţeleg ere raţională îi este la fel de străină, ba ch iar
68
TIPUL EXTRAVERTIT
antipatică, pe cît de absurd i s-ar părea raţionalului să înch eie un

contract fără d iscu ţii şi angajam ente bilaterale.
A ceste con sid eraţii m ă conduc la problem a relaţiei psihice din- 689
tre rep rezen tanţii u nor tipuri diferite. M ai nou, relaţia psihică este
num ită în p sih iatrie, conform term inologiei şcolii franceze de hip-
notişti, «raport». R aportul constă în prim u l rînd d in sentim entul
existenţei unui consens, în ciuda deosebirilor recu n oscu te de am
bele părţi. C hiar recunoaşterea existenţei d eosebirilor constituie
deja, de vrem e ce este com ună, un raport, un sentim en t al con
sensului. In eventualitatea că în cercăm să conştientizăm în m ai
m are m ăsu ră acest sentim ent, d escoperim că el nu este doar un
sim plu sen tim en t cu o constituţie neanalizabilă m ai adînc, ci, toto
dată, u n m od de înţelegere sau un conţinut de cu noaştere care
reprezintă sub form ă ideatică punctul de consens. A ceastă rep re
zentare raţion ală este valabilă însă exclusiv pentru cel raţion al şi
n icid ecu m p en tru cel iraţional, căci raportul acestuia n u se b a
zează deloc pe ju d ecată, ci pe paralelism ul even im en telor şi m ai
ales al fap ticu lu i viu. La acesta, sim ţăm întul con sen su lu i e dat de
p ercepţia com u n ă a u nei senzaţii sau intuiţii. R aţionalul va spune
că rap o rtu l cu iraţionalu l se bazează pe pura întîm plare. D acă se
întîm p lă la u n m om ent dat ca situaţiile obiective să con cord e, ia
naştere ceva de felul unei relaţii um ane, dar nu se ştie niciodată
cîtă v alab ilitate are şi cît va dura această relaţie. E un gînd de-a
d reptu l ch in u itor p en tru raţional că relaţia durează exact atîta
tim p cît se întîm p lă ca circum stanţele exterioare să ducă la com u
niune. I se pare aproape inum an să fie aşa, în tim p ce iraţionalul
ved e to cm ai în asta o deosebit de frum oasă latură a om enescului.
R ezu ltatu l este că cei doi se consideră unul pe altu l in abord abili,
oam en i pe care nu te p oţi bizui şi cu care nu te poţi înţelege. La un
asem en ea rezu ltat se ajunge, fireşte, num ai dacă încerci să dai
socoteală în m od conştient de natura relaţiei cu celălalt. C um o
69
DESCRI EREA GENERALĂ A T I P U R I L O R
asem enea scrup ulozitate psihologică este o raritate, se întîm p lă

frecvent ca, în ciuda unei deosebiri absolute de poziţii, să ia
n aştere un fel de raport, şi anum e în felul urm ător: u nu l p resu
pu ne printr-o proiecţie tacită că celălalt are, în p u nctele esenţiale,
aceleaşi păreri, în tim p ce celălalt are senzaţia sau intuiţia că există,
în m od obiectiv, o com uniu ne, despre care însă p rim u l n u are nici
cea m ai vag ă idee conştientă şi a cărei existenţă ar şi tăgădui-o
im ediat, după cu m celu i din urm ă nu i-ar trece prin gînd n iciodată
că relaţia sa ar trebu i să se bazeze pe opinii com une. R aportul de
acest fel este cel m ai frecvent; el se bazează pe o p ro iecţie, care
d evine m ai tîrziu sursă de neînţelegeri,
еда R ap o rtu l p sih ic în atitudinea extravertită se reg lează în to t
d eau na d u p ă factori obiectivi, după con diţii exterioare. C eea ce
este lău n tric n u are niciodată o însem n ătate decisivă. în civilizaţia
n oastră co n tem p oran ă, dătătoare de m ăsură în problem a relaţiilor
um ane este, în p rincipiu , atitudinea extravertită; p rin cip iu l in tro
v ertit există, fireşte, dar n u m ai cu statut de excep ţie şi apelează la
toleran ţa lu m ii d in jur.
3. TIPUL INTROVERTIT
a) A titudinea generală a conştientului
upă cu m am arătat deja în introducerea acestui cap itol, tipu l m

in tro v ertit se deosebeşte de cel extravertit prin faptu l că nu
se orien tează cu precădere după obiect şi după datul obiectiv, ci
după factori subiectivi. în paragrafu l m enţionat şi în altele, am
afirm at că la introvertit, între perceperea obiectului şi felul cum
este el tratat se interpun considerente subiective care îm piedică
acţiunea să cap ete u n caracter corespunzător datului obiectiv.
A cesta este, fireşte, un caz special, prezentat doar pentru exem
plificare şi spre a servi drept o ilustrare sim plă a situaţiei. Aici
va trebu i, bin eînţeles, să cău tăm form ulări m ai generale.
C on ştien tu l in trovertit vede, ce-i drept, condiţiile exterioare, 692
dar in vesteşte cu putere decisivă doar ceea ce îl determ ină în m od
subiectiv. D e aceea, tipul acesta se ghidează după un factor al p er
cep erii şi al cu noaşterii ce constă din dispoziţia subiectivă cu care
se în reg istrează stim ulul senzorial. Două persoane văd, de pildă,
u nu l şi acelaşi obiect, dar nu îl văd niciodată în aşa fel încît cele
două im ag in i form ate să fie absolut identice. Lăsînd la o parte
com p let acu itatea diferită a organului de sim ţ şi ecuaţia personală,
răm în d eo sebiri adesea foarte profunde în m odul şi în m ăsura asi
m ilării im ag in ii percepute. A stfel, în tim p ce tipul extravertit este
71
p reo cu p at cu p recăd ere de ceea ce îi parvine de la obiect, in tro v er

titul se op reşte m ai cu seam ă asupra celor constelate în su biect de
către im presia exterioară. în cazul particular al unei an u m ite aper-
cep ţii, d eosebirea poate fi, desigur, foarte fină, dar în totalitatea
eco n om iei p sih ice, ea se face rem arcată în cel m ai în alt grad, şi
an um e sub form a unei «retractilităţi» a eu-ului. S-o sp u n em din
cap u l locului: con sid er că acel punct de vedere, care vrea să d ecla
re, cu W ein in ger, această atitudine drept filautică sau drep t auto-
ero tică sau eg ocentrică sau subiectivă sau egoistă, este d in p rin ci
piu ero n at şi depreciativ. El derivă din preju d ecăţile atitu dinii
extravertite faţă de natura introvertitului. Nu trebu ie să uităm
niciod ată ceea ce pu nctul de vedere extravertit uită cu prea m ultă
u şu rinţă: că orice percepţie şi cunoaştere este condiţionată nu n u
mai o b iectiv , ci şi subiectiv. Lum ea nu este num ai în şi p en tru sine,
ci şi aşa cu m îm i apare m ie. Şi, m ai m ult, nu avem în fond nici un
criteriu care să ne perm ită să ju d ecăm o eventuală lum e n easim ila
bilă de către subiect. Ar însem na să tăgăduim existenţa m arelui
d u biu p rivind posibilitatea unei cunoaşteri absolute, dacă am scă
pa din ved ere factorul subiectiv. A m lua astfel calea acelui găunos
şi fad p ozitiv ism care a desfigurat încep u tu l nostru de secol, p re
cu m şi calea acelei aroganţe intelectuale care anunţă o abru tizare a
sen tim en telo r, precu m şi violenţe, pe cît de stupide, pe atît de
p rezu m ţio ase. Prin supraestim area cap acităţii de cu noaştere o b iec
tivă, n egăm însem n ătatea factorului subiectiv şi chiar în sem n ăta
tea su biectu lu i. D ar ce este subiectul? Subiectu l este om u l, noi
sîn tem subiectu l. N u e norm al să uităm că orice cu noaştere are un
su b iect şi că n u există absolut n ici o cunoaştere şi deci n ici o lum e
a n oastră în care cineva să poată spune «Eu cunosc» fără să afirm e
to cm ai p rin asta lim itarea subiectivă a oricărei cu noaşteri. A celaşi
lu cru este v a la b il p en tru toate funcţiile psihice: ele au un subiect şi
su b iectu l le este la fel de indispensabil ca obiectul.
72
TIPUL I NTROVERTI T
Este caracteristic valorizărilor noastre actuale extravertite fap- ьад

tul că un cu vîn t ca «subiectiv» sună, în anum ite ocazii, aproape ca
un b lam şi, în orice caz, în expresia «subiectivism pur» constituie o
arm ă de tem u t, înd rep tată, desigur, îm potriva celui care nu e pe
deplin con vin s de superioritatea necondiţionată a obiectului. De
aceea, trebu ie să precizăm foarte clar ce înţelegem prin «subiectiv»
în stu d iu l de faţă. N um esc factor subiectiv acea acţiune sau
reacţiune care se contopeşte cu im pactul obiectual constitu ind un
fapt p sih olog ic nou. Şi întrucît factorul subiectiv răm îne din cele
m ai v ech i tim pu ri şi la toate popoarele de pe faţa păm întu lui în
m are m ăsu ră identic sieşi - percepţiile şi cunoştinţele elem entare
fiind, am putea spune, pretitudinteni şi în toate tim purile ace
leaşi - , el constitu ie o realitate la fel de bine întem eiată ca obiectul
exterior. D acă nu ar fi aşa, nici nu s-ar putea vorbi despre vreo rea
litate efectivă de lungă durată şi în esenţă constantă, iar consensul
cu tradiţia ar fi de dom eniul im posibilului. In felul acesta, deci,
factorul subiectiv este ceva la fel de inexorabil dat ca întinderea
m ărilor şi raza păm întului. în felul acesta, şi factorul subiectiv se
cere pe d ep lin respectat ca o entitate definitorie a lum ii, entitate ce
n iciod ată şi nicăieri nu poate fi scăpată din vedere. Este cealaltă
lege a U niversu lu i, iar cel întem eiat pe această lege, se întem eiază
pe tot atîta certitu d ine, pe tot atîta valabilitate şi statornicie ca cel
ce se reven d ică de la obiect. Dar după cum obiectul şi datul o biec
tiv n u răm în nicid ecu m m ereu aceleaşi, fiind supuşi efem erităţii,
precum şi accid en talităţii, factorul subiectiv suferă de asem enea
schim bări şi v ariaţii individuale accidentale. Şi astfel şi valoarea sa
este doar relativă. C ăci o dezvoltare excesivă a poziţiei subiective
în co n ştien t nu duce la o m ai bună şi m ai pertinentă utilizare a
factoru lu i su biectiv, ci la o falsă subiectivizare a conştientului, care
nu poate fi scutită de reproşul «subiectivism ului pur». Apare
astfel co n trap artea depersonalizării conştientului din cazul acelei
7Л
DESCRI EREA GE NER ALĂ A T IP U RI LO R
atitu d in i exacerb at extravertite, care îşi m erită pe d ep lin d en u m i

rea de «m izau tică», dată de W eininger.
694 A tîta tim p cît atitu dinea introvertită se bazează pe o condiţie
absolut in d ispen sabilă a adaptării psihice, condiţie u n iv ersal p re
zentă şi cît se poate de reală, folosirea unor calificative ca «filau-
tic», «egocentric» şi altele asem enea e deplasată şi rep ro babilă, d e
oarece trim ite la prejudecata că nu ar fi vorba aici, de fapt, decît de
m ult iu bitu l n ostru eu. N im ic nu ar fi m ai absurd d ecît o asem en ea
răstălm ăcire. D ar o întîln im frecvent, dacă exam in ăm ju d ecata e x
trav ertitu lu i în ce-1 priveşte pe introvertit. N u aş vrea, totu şi, n ici
d ecu m să p u n această eroare pe seam a in divizilor extrav ertiţi, ci
m ai d egrabă pe socoteala p u nctului de ved ere extravertit, g eneral
v a la b il în m om en tu l de faţă, care nu se lim itează la tip u l extrav er
tit, fiind su sţin u t în aceeaşi m ăsură şi de ceilalţi, ch iar îm p o triva
lor în şile. A cestora d in urm ă li se poate ch iar rep roşa, pe bu nă
d rep tate, că n u sîn t cred incioşi prop riei lor n atu ri, în tim p ce p ri
m ilo r n u li se poate reproşa, m ăca,r un asem enea lucru.
695 A titu d in ea introvertită se ghidează, în cazu l n orm al, după
p rin cip iu l structu rii psihice ereditare - o en titate ce sălăşlu ieşte în
subiect. D ar nu trebuie nicid ecu m să con sid erăm că această en ti
tate ar fi pur şi sim plu identică eu-lui d in subiect, aşa cu m se în
tîm plă în cazu l calificativelor m ai sus am in tite, ea fiind însăşi
structu ra p sih ică a subiectului, existentă d inaintea oricărei form ări
a u n u i eu. Su b iectu l ce constituie într-ad evăr tem eiu l, adică şinele
este cu m ult m ai cu prinzător decît eu-1, el îng lobîn d şi in co n ştien
tul, în tim p ce eu-1 este, în esenţă, centru l con ştientu lui. D acă eu-1
ar fi id en tic cu şinele, ar fi de neînţeles cu m de ne p u tem apărea
nou ă în şin e în vis sub form e şi cu sem nificaţii co m p let schim bate.
Şi to tu şi, o p articu laritate caracteristică in trovertitu lu i este că el,
u rm în d u -şi p rop ria înclinaţie şi supunîndu-se totodată p reju d e
căţii gen erale, îşi con fun dă eu-1 cu şinele şi îşi ridică eu-1 la rangu l
74
TI P UL I NTROVERTI T
de su biect al procesu lu i psihic, ajungînd astfel tocm ai la acea su-

b iectivizare p atologică a conştientului, m ai sus m enţion ată, care îl
înstrăin ează de obiect.
S tru ctu ra p sih ică este tocm ai ceea ce num ea Sem on 9 tnnetne şi 696
ceea ce eu n u m esc inconştient colectiv. Şinele in d ivid ual este num ai
o p arte d in sau o secţiune în sau un reprezentant al u nei m od a
lităţi de d esfăşu rare a fenom enului psihic, m od alitate ce există
p retu tin d en i, în orice fiinţă vie, sub form e corespunzătoare şi care
renaşte m ereu în orice nouă fiinţă. M odalitatea înnăscută a acţiunii
se n u m eşte, în că d in vechim e, instinct, în tim p ce m odalitatea sau
form a sesizării psihice a obiectului am propus să fie num ită
arhetip. C e se în ţeleg e prin instinct pot presup une, de bu nă seam ă,
cunoscut. Situ aţia e alta însă cu arhetipul. Prin acesta înţeleg
acelaşi lu cru pe care l-am num it, inspirîndu-m ă de la Jakob Burck-
hard t, «im agine prim ordială». A rhetipul este o form ulă sim bolică
ce intră în fu ncţiu ne în toate ocaziile cînd conceptele conştiente fie
nu există în că, fie n u e nicidecum cu putinţă să existe din m otive
interioare sau exterioare. C onţinuturile in conştientului colectiv
sînt rep rezen tate în con ştien t p rin înclin aţii şi concepţii categorice.
De reg u lă, in d iv id u l le consideră obiectiv condiţionate - în m od
fals, de fap t căci ele provin din structura inconştientă a p sih icu
lui şi n u sîn t d ecît declanşate de im pactul obiectual. A ceste în cli
naţii şi co n cep ţii subiective sînt m ai puternice decît influenţa
obiectu ală, valoarea lor psihică este m ai m are, astfel în cît se su p ra
pun o ricărei im presii. D upă cu m introvertitului i se pare de n eco n
ceput ca o biectu l să joace întotdeauna, în m od o bligatoriu , rolu l
hotărîtor, p en tru extravertit răm îne o enigm ă cu m de o p oziţie
subiectivă poate fi pusă m ai presus de situaţia obiectivă. A cesta
9 Richard Sem on, Die M nem e a/s erhaltendes Prinzip im W echsel des organischen
Geschehens, 1904.
75
D ESCRI ERE A GE NER ALĂ A T IP U RI LO R
ajunge negreşit la bănuiala că introvertitul este sau u n egoist

în fu m u rat sau un fanatic bine îndoctrinat. în zilele n oastre, aju n ge,
p oate, la ipoteza că in trovertitu l e sub influenţa u n u i co m p lex al
p u terii inconştient. Fără îndoială, in trovertitu l iese în în tîm p in area
acestei p reju d ecăţi extravertite p rin faptu l că m od u l său de ex
p rim are, categ oric şi puternic generalizator, face im p resia că ar
exclu d e de la cap ăt orice altă opinie. In plu s, ch iar ferm itatea şi
inflexibilitatea ju d ecăţii subiective, supraordonate a p rio ri oricăru i
dat obiectiv ar fi de ajuns spre a produce im presia u n u i pu ternic
eg ocen trism . în faţa acestei prejudecăţi, introvertitu lu i îi lip seşte,
în d eo b şte, arg u m en tu l potrivit, căci el n u ştie n im ic d esp re prem i-
zele in co n ştien te, dar extrem de general valabile ale ju d ecăţii sale
su biectiv e sau ale p ercep ţiei sale subiective. P otrivit stilu lu i ep ocii,
cau tă în afara şi n u în d ărătu l con ştien tu lu i său. D acă e întru cîtva
n eu ro tic, aju nge astfel la o identificare m ai m ult sau m ai puţin
d ep lină a eu -lu i cu şinele, şinele fiind redus la zero ca în sem n ătate,
iar eu-1 am p lificat, în schim b, fără m ăsură. Puterea n eîn d o ieln ică şi
d efin ito rie p en tru lu m e a factorului subiectiv e co m p rim ată atunci
în eu , p rod u cîn d o nem ăsurată sete de pu tere şi u n eg ocen trism
d e-a d rep tu l stupid. A cea psihologie care redu ce esen ţa om u lu i la
n evoia in con ştien tă de putere s-a n ăscu t pe u n asem en ea fond.
Lipsa de gust frecven t întîlnită la N ietzsche, de p ild ă, îşi datorează
existenţa su b iectivizării conştientului.
b) A titu dinea in conştientului
697 T ~ )o z iţia privileg iată a factorului subiectiv în co n ştien t presu-

J- p u n e o slabă v alorizare a factorului obiectiv. O biectu l nu
are acea în sem n ătate care i-ar reveni de drept. D u p ă cu m în
atitu d inea extravertită joacă un rol prea m are, în atitu d in ea in-
76
TIPUL INTROVERTIT
trovertită are prea puţine de spus. In m ăsura în care con ştien tu l

in tro v ertitu lu i se subiectivizează, acordînd eu -lu i o necuvenită
în sem n ătate, apare, faţă de obiect, o poziţie co m p let de n esu s
ţinut m ai m ultă vrem e. O biectul e o entitate de o neîndoielnică
p u tere, în tim p ce eu-1 este ceva extrem de m ărginit şi efem er.
Situ aţia ar fi alta dacă obiectului i-ar fi con trap u s şinele. Şinele
şi lu m ea sîn t en tităţi de aceeaşi speţă - tocm ai de aceea, o atitu
dine in trovertită norm ală are acelaşi drept la existenţă şi aceeaşi
valabilitate ca o atitudine extravertită norm ală. D ar dacă eu-1
p retind e să p reia rolul subiectului, atunci apare în m od n atu ral,
spre co m p en sare, o intensificare inconştientă a in flu en ţei o biec
tuale. A ceastă schim bare se face rem arcată prin faptu l că, în ciu
da u n o r efortu ri u neori de-a dreptul încrîn cen ate de a asigura
eu -lu i su p rem aţia, obiectu l şi datul obiectiv exercită influenţe de
o p u tere extraord in ară, influenţe de neînvins - cu atît m ai m ult
cu cît ele asaltează individul pe calea inconştientului im punîn-
du-se fără d rep t de apel conştientului. D atorită p recarităţii
relaţiei eu -lu i cu obiectul - căci tendinţele d om inatoare n u co n
stituie u n m od de adaptare - , în inconştient îşi face loc o relaţie
com p en satorie cu obiectul, care se face sim ţită sub form a unui
ataşam en t n econd iţionat faţă de obiect şi a u nei in vincibile de
pen d enţe de acesta. C u cît m ai m ult caută eu-1 să-şi asigure
toate lib ertăţile cu p u tin ţă, cu cît m ai in d epen d ent şi m ai p u
ternic se vrea, cu atît m ai m ult cade în sclavie faţă de datul
obiectiv. L ibertatea spiritului se îm potm oleşte într-o ru şinoasă
d ep en d en ţă financiară, nonşalanţa acţiunii suferă o bru scă p ră
buşire în faţa opiniei publice care îi produce spaim ă, su p e
rioritatea m orală se rătăceşte în hăţişul unor relaţii d u bioase,
tendinţa d om inatoare sfîrşeşte într-o jalnică sete de a fi iubit.
In co n ştien tu l se îngrijeşte în prim ul rînd de relaţia cu o biectu l 698
şi anum e în m od ul cel m ai potrivit pentru a distruge din tem elii
77
D ESCRI ERE A GE NER ALĂ A T IP UR IL OR
iluzia p u terii şi fanteziile de superioritate. O biectu l ia prop orţii

în frico şăto are, în ciuda m inim alizărilor conştiente. C a urm are,
d istanţarea eu -lu i de obiect şi dom inaţia eu -lu i asupra obiectu lu i
sînt ceru te cu şi m ai m ultă ardoare. în cele d in u rm ă, eu-1 se în co n
joară cu un în treg sistem de apărare (foarte bine descris de A dler),
care încearcă să p ăstreze cel p u ţin iluzia superiorităţii. A stfel,
in trovertitu l se separă însă cu totul de obiect şi îşi m acin ă toate
pu terile lu în d u -şi, pe de o parte, m ăsuri de apărare şi în cercîn d , pe
de altă parte, fără n ici un rezultat, să se im pună o biectu lu i şi să i
se contrapună. A ceste osteneli sînt însă statornic zăd ărn icite de
im presia cop leşitoare pe care i-o face obiectul. îm p o triva voin ţei
sale, obiectu l i se im pu ne cu încăpăţînare, îi provoacă afecte dintre
cele m ai d ezagreabile şi m ai stăruitoare şi-l urm ăreşte pas cu pas.
Are n evoie m ereu de o enorm ă trudă lăuntrică p en tru ca «să nu se
lase». Iată de ce form a sa tipică de nevroză e neurastenia, o b o ală ce
se caracterizează, pe de o parte, prin h ipersensibilitate, iar pe de
alta p rin fragilitate şi extenuare cronică.
699 O analiză a in conştientului personal scoate la iveală o m ulţim e
de fantezii de p u tere, însoţite de anxietăţi în faţa o biectelor in v es
tite cu p u teri cărora introvertitul poate chiar realm en te să le cadă
pradă cu u şu rinţă. T ocm ai din team a de obiect, se d ezvo ltă o
laşitate specifică în a se afirm a sau în a-şi afirm a p ărerile, de frica
u nei accen tu ări a in flu en ţei obiectului. E speriat de afectele im p re
sionante ale altora şi nu-şi poate risipi n ici un m om en t team a de a
căd ea sub o influenţă străină. Tocm ai obiectele au p en tru e l atribu
te ale pu terii, înfricoşătoare, pe care n u le poate analiza con ştien t,
ce-i drept, dar pe care crede că le percepe prin in co n ştien tu l său.
C u m relaţia sa conştientă cu obiectul este relativ refu lată, ea trece
p rin in con ştien t, încărcîndu-se de toate atributele acestuia. A ceste
atribu te sîn t în prim u l rînd infantil-arhaice. C a urm are, relaţia sa
cu obiectu l d evine prim itivă şi capătă toate particu larităţile speci-
78
TIPUL I NT RO VE R TI T
fice u nei relaţii prim itive cu obiectul. E ca şi cu m obiectu l ar avea

pu teri m agice. O biectele noi, străine stîm esc team ă şi suspiciuni,
ca şi cu m ar ascunde prim ejdii necu noscute; de o biectele vechi,
răm ase d in bătrîni, e legat sufleteşte cu fire in vizibile; orice schim
bare e su p ărătoare, dacă nu cum va e de-a d reptu l p ericu loasă, căci
pare să fie exp resia vie a p u terii m agice ce sălăşluieşte în obiect. O
insulă singu ratică, în care să nu se m işte decît lucrurile cărora li se
îngăd uie să se m işte, devine idealul. Rom anul lui F .T h.V ischer
Auch Einer oferă o excelentă im agine a acestei latu ri a stării sufle
teşti in tro v ertite, şi chiar a sim bolisticii subiacente a in co n ştien tu
lui colectiv, pe care o las însă deoparte în această d escriere a tip u
rilor d eoarece nu aparţine doar tipului, ci este generală.
c) P articu larităţile funcţiilor psihologice fu ndam en tale

în cazu l atitudinii introvertite
GÎNDIREA
înd am descris gîndirea extravertită, am dat deja o scurtă 700

caracterizare a gîndirii introvertite, la care aş vrea să mă
refer aici din nou. G îndirea introvertită se orientează în prim u l
rînd d u pă factoru l subiectiv. Factorul subiectiv se p rezintă cel
pu ţin sub form a unui presentim ent subiectiv al o rien tării pe
care o ia p în ă la urm ă judecata. U neori este ch iar o im agin e,
m ai m u lt sau m ai pu ţin definită, care serveşte oarecu m drept
norm ă. G înd irea poate fi preocupată de entităţi con crete sau ab
stracte, dar, în pu nctele esenţiale, se ghidează în to td eau n a după
d atul subiectiv. N u duce, aşadar, de la experienţa con cretă
în ap o i la lu cru rile obiective, ci la un conţinut subiectiv. Faptele
exterioare nu sîn t cauze sau scopuri ale acestei gîndiri, deşi in-
79
D ESCRI ERE A GE NER ALĂ A T IP U RI LO R
trovertitu l ar vrea, de foarte m ulte ori, să dea o atare aparenţă

g în d irii sale; d im potrivă, gîndirea aceasta încep e în subiect şi
d uce în ap o i la subiect, chiar dacă întreprind e cel m ai lu ng ex
cu rs în d o m en iu l realităţii pur faptice. D e aceea, e im p o rtan tă în
p rin cip al in d irect în stabilirea unor fapte noi, în tru cît fu rnizează
în p rim u l rînd n oi puncte de ved ere şi m u lt m ai p u ţin
cu noştin ţe privin d fapte noi. Pune problem e, d eschide p ersp ec
tive şi dă idei, dar, faţă de fapte, păstrează o atitu d in e rezer
vată. Ele îi co n v in ca exem ple ilustrative, dar nu au voie să
p recu m p ăn ească. Faptele sînt adunate doar ca d o v ezi şi n icio
d ată de d rag u l lor înşile. A cest lucru, dacă are loc, este făcut, în
g en ere, d o ar ca u n om agiu adus stilu lu i extravertit. Pentru
această gîn d ire, faptele sînt de o însem n ătate secu n d ară, de cea
m a i m are im p ortan ţă părînd a fi, în schim b, d ezvoltarea şi p re
zen tarea id eii su biective, a im aginii sim bolice in iţiale, existen te,
m ai m u lt sau m ai p u ţin obscur, în faţa o ch iu lui interior. De
aceea, g în d irea in trovertită nu aspiră niciodată la o recon stru cţie
id eatică a realităţii faptice concrete, unica sa n ăzu in ţă fiind să
d ea im ag in ii in iţial obscure form a u nei idei lim p ezi. V rea să
aju n gă la realitatea faptică, vrea să vad ă faptele exterio are în-
cad rîn d u -se în ideea sa şi îşi dovedeşte forţa creatoare p rin ca
p acitatea sa de a g ăsi acea idee, care deşi n u se afla în faptele
exterio are, e totu şi cea m ai pertinentă expresie abstractă a lor.
Sarcin a sa e înd eplin ită cînd ideea form ulată apare ca p ro v e
n ind d in fap tele exterioare, valabilitatea sa p u tînd fi d em o n stra
tă p rin acestea.
7oi D ar pe cît de p u ţin îi reuşeşte vreodată gîn d irii extravertite să
sm u lg ă fap telor con crete un ingenios con cept em p iric sau să p ro
d u că, în tr-u n fel sau altul, fapte noi, pe atît de p u ţin îi izbu teşte şi
gîn d irii in tro v ertite să-şi traducă vreodată im aginea iniţială într-o
id ee p erfect con form ă faptelor. D upă cu m , în p rim u l caz,
80
T IP UL I NTR OVE RTI T
m u lţim ea fap telor pur em pirice adunate înăbuşe gîndul şi m u ti

lează m in tea, în cel de-al doilea, gîndirea introvertită m anifestă
ten d in ţa periculoasă de a încorseta faptele în form a im aginii sale
sau ch iar de a le ignora spre a-şi putea desfăşura fanteziile. A junsă
aici, ideea prezen tată n u-şi va putea tăgădui proven ien ţa d intr-o
obscură im agin e arhaică. Va căpăta o notă m itologică, care va fi
luată d rep t u n fel de «originalitate», iar în cazu ri m ai grave drept
bizarerie, caracteru l său arhaic nefiind transparent sp ecialiştilor
nefam iliarizaţi cu m otivele m itologice. Puterea de con vin g ere su
biectivă a u n ei atari idei este de obicei foarte m are, ba ch iar cu atît
m ai m are, cu cît m ai p u ţin are de-a face cu fapte exterioare. D eşi
celui ce o susţine poate să i se pară că m otivul pentru care ideea sa
e d em nă de crezare, precum şi cauza ce-o face valabilă provin din
m aterialu l său faptic precar, nu este totuşi aşa; căci ideea îşi trage
pu terea de convingere d in arhetipul său inconştient, care, ca orice
arhetip, e general valabil şi adevărat şi va fi în vecii vecilor ad evă
rat. D ar acest ad evăr este de o form ă atît de generală şi de un nivel
atît de sim bolic încît, pentru a deveni un adevăr p ractic de o o are
care viab ilitate, trebuie întotdeauna să-şi găsească m ai întîi un loc
printre cu noştin ţele deja recunoscute sau gata să fie recunoscute
ale epocii. C ăci ce ar însem na, bu năoară, o cau zalitate de n erecu
n oscu t n icăieri în cauze practice şi efecte practice?
A ceastă gîndire se pierde lesne în im ensul adevăr al factorului 702
subiectiv. Făureşte teorii de dragul teoriei, avînd în ved ere, apa

rent, fapte reale sau cel p u ţin posibile, dar cu tendinţa clară de a
tran sg resa dom eniu l ideilor şi de a trece în cel al im aginilor pure.
C e-i d rep t, sîn t întrevăzute astfel o m ulţim e de p osibilităţi, dintre
care în să niciu n a n u se realizează, iar în cele d in urm ă sînt p lăs
m uite d oar im ag in i ce nu m ai exprim ă absolut nim ic din realul
exterior, fiind «doar» sim boluri ale incognoscibilului pur. A stfel,
gîn d irea aceasta ajunge m istică şi la fel de sterilă ca o gîndire
81
D ESCRI ERE A GE NER ALĂ A T IP UR IL OR
d esfăşu rată în cadru l strict al faptelor obiective. A ceasta d in urm ă

eşuează la nivelul reprezentării faptelor, în tim p ce p rim a se sp u l
beră în rep rezen tarea n ereprezentabilu lu i, care e o ricu m din colo
de orice im agin e posibilă. R eprezentarea faptelor e d_‘ un adevăr
in d iscu tabil, căci factorul subiectiv este exclus, iar fap tele se ad e
v eresc p rin ele însele. Reprezentarea n erep rezen tab ilu lu i e de
a sem en i de o putere de convingere subiectivă n em ijlo cită şi se
ad ev ereşte p rin propria sa existenţă. P rim ul spune: Est, erg o est;
iar u ltim ul, d im potrivă: C ogito, ergo cogito. O gîndire in trovertită
dusă la extrem ajunge la evidenţa p ropriei sale fiinţe su biective, pe
cînd una extravertită - la evidenţa identităţii sale d ep line cu faptul
obiectiv. Şi după cu m aceasta d in urm ă, d izolvîn d u-se co m p let în
obiect, se tăgăd uieşte pe sine, cealaltă, d etaşîn d u-se de toate
co n ţin u tu rile şi de orice conţinu t, se m ulţum eşte cu pu ra sa exis
tenţă. A stfel, în am bele cazuri, pulsul vieţii e elim inat din funcţia
gîn d irii şi izg onit în zona altor funcţii psihice, pînă acu m relativ
in con ştien te. C aren ţa faptelor obiective în gîndirea in trovertită e
co m p en sată printr-o abundenţă a faptelor inconştiente. C u cît m ai
m ult se lim itează conştientu l, cu funcţia gîndirii, la un cerc cît m ai
restrins şi pe cît posibil vid, ce pare să cuprindă totu şi întreag a
plinătate a d ivinulu i, cu atît m ai m ult se îm bo g ăţeşte fantezia
in con ştien tă cu o m ultitudine de fapte de factură arh aică, cu un
p an d em on iu m de entităţi m agice şi iraţionale, care, d u pă natura
funcţiei ce preia prim a locul gîndirii ca p u rtătoare a im p u lsu lu i
v ital, cap ătă înfăţişări specifice. Dacă e vorba de funcţia intuitivă,
«cealaltă parte» e văzută cu ochii unui K u bin sau M eyrink. D acă e
fu ncţia sen tim en t, apar relaţii afective fantastice, n em aip o m en ite
şi ju d ecăţi afectiv e cu caracter contradictoriu, in in teligibil. D acă e
fu ncţia sen zaţie, sim ţurile descoperă, înău ntru l şi în afara p ro p riu
lui co rp , nou tăţi nem aitrăite. C ercetînd m ai în d eap ro ap e aceste
m od ificări, se poate lesne dovedi că iese la iveală psih ologia prim i-
82
T I P UL I N T R O V E R T I T
tivă cu to ate însem n ele sale. D ar cele trăite n u sînt, desigur, doar
p rim itive, ci şi sim bolice şi cu cît m ai pregn ant arată a străvechi şi
a p rim o rd ial, cu atît m ai aproape sînt de adevăruri viitoare. Căci
tot străvech iu l inconştientului nostru vesteşte un viitor.
în m od obişnu it, nu reuşeşte nici m ăcar trecerea în «cealaltă 703
parte», n em aivorbin d de m întuitoarea străbatere a inconştientului.

T recerea e de cele m ai m ulte ori îm piedicată de rezistenţa con
ştientă la orice supunere a eu-lui realităţii faptice inconştiente, rea
lităţii determ in ante a obiectului inconştient. Starea e de disociere
sau, cu alte cu vinte, de nevroză cu caracter de uzură interioară şi
de ep u izare cerebrală progresivă, de neurastenie.
TIPUL GÎNDIRE INTROVERTITĂ
upă cu m un D arw in, de pildă, ar putea reprezenta tipul

D
704
gîn d ire extravertită norm al, Kant, spre exem plu , ar putea fi
d esem n at ca tip opus, ca tip gîndire introvertită norm al. După
cu m p rim u l evocă fapte, al doilea invocă factorul subiectiv.
D arw in se avîntă spre vastele întinderi ale realităţii faptice
o biective, în tim p ce K ant se opreşte asupra criticii cunoaşterii
în genere. D acă luăm un C uvier şi i-1 opunem pe N ietzsche,
facem co n trastu l şi m ai puternic.
T ip u l gîn d ire introvertită se caracterizează prin prim atul gîndi- 705
rii d escrise m ai sus. El este, ca analogul său extravertit, influenţat

în m od d ecisiv de idei, care nu izvorăsc însă din datul obiectiv, ci
din tem eiu l subiectiv. îşi urm ează, ca extravertitul, ideile, dar în
sens co n trar, nu înspre exterior, ci către interior. A spiră spre ap ro
fundare şi n u spre extindere. A ceastă structură fundam entală a sa
îl d eosebeşte de analogul său extravertit în foarte m are m ăsură şi
în tr-u n m od inconfundabil. A taşam entul puternic faţă de obiect,
83
D ESCRI ERE A GE NER ALĂ A T I PU R IL OR
p rin care se rem arcă celălalt, îi lipseşte aproape cu d esăv îrşire, ca

de altfel, oricărui tip introvertit. D acă obiectul este u n om , acesta
sim te clar că, de fapt, nu e luat în consid erare decît n eg ativ , adică,
în cel m ai b u n caz, conştientizează faptul că e de p riso s, iar în
cazu ri m ai grave, se sim te de-a dreptu l respins ca fiind supărător.
A ceastă relaţie negativă cu obiectul, m ergînd de la in d iferenţă
pînă la resp in gere, e caracteristică oricăru i in trovertit şi face d eo se
b it de dificilă descrierea tipului introvertit în genere. T o tu l în el
tin d e spre d isparen ţă şi disim ulare. Ju decata pare să-i fie rece,
in flex ib ilă, arbitrară şi ireverenţioasă, deoarece se rap o rtează m ai
p u ţin la o b iect d ecît la subiect. N u te face să sim ţi p rin n im ic că ar
acorda o oarecare valoare obiectului, ci trece m ereu o arecu m peste
şi d in colo de acesta, făcîndu-te să sim ţi superioritatea subiectului.
C u rto azia, am abilitatea, atitudinea p rietenească p o t să n u -i lip
sească, dar de cele m ai m ulte ori au straniul iz al u nei anum ite
an xietăţi, ce trădează parcă o intenţie ascunsă şi anum e in tenţia de
a d ezarm a adversarul. A cesta trebuie p otolit sau red u s la tăcere,
p en tru că ar putea deveni supărător. N u este u n ad versar, ce-i
d rep t, dar, dacă e susceptibil, se va sim ţi respins şi poate ch iar
dispreţu it. O b iectu l e supus m ereu u nei oarecari d esco n sid erări
sau, în cazu ri m ai grave, e încon ju rat cu m ăsuri de p recau ţie in u ti
le. A stfel, tipu l acesta dispare bu cu ros în tr-u n nor de n eîn ţeleg eri,
care d evine cu atît m ai dens cu cît m ai m ult în cearcă să-şi ia, spre
co m p en sare, cu aju torul funcţiilor sale slab d iferenţiate, m asca
unei an u m ite u rbanităţi, care e însă în cel m ai strid en t co n trast cu
ad evărata sa natură. C hiar dacă în construcţia lum ii sale ideatice
nu-1 sp erie n im ic şi nu dă înapoi din faţa nici unei în d răzn eli, oricît
de riscan te, şi nu renunţă niciodată să gîndească un gînd p en tru că
ar fi p ericu los, subversiv, eretic sau jignitor, e totuşi cu p rin s de cea
m ai teribilă în g rijorare, dacă gîndul său tem erar u rm ează să d ev i
nă efectiv o realitate exterioară. A sta îl înfioară. C h iar dacă îşi
84
TIPUL INTROVERTIT
scoate id eile în lum e, nu le veghează paşii ca u n părinte grijuliu, ci

le exp u n e doar şi se înfurie îngrozitor dacă acestea nu-şi croiesc
d ru m singu re. Lipsa sa de sim ţ practic, de obicei enorm ă sau aver
siunea sa faţă de reclam ă vin, în orice caz, să-i dea tot concursul în
acest sens. D acă rezu ltatul său i se pare, subiectiv, corect şi ad e
vărat, atu n ci e negreşit adevărat şi ceilalţi n-au decît să se încline,
pur şi sim p lu , în faţa acestui adevăr. Poate că nici nu m erge pînă
în tr-acolo în cît să încerce să cîştige pe cineva, şi încă pe cineva
in flu en t, de partea lui. Iar dacă o face totuşi, o face, de cele m ai
m ulte ori, cu atîta neîndem înare încît obţine tocm ai contrariu l
celor u rm ărite. Cu concurenţii din propria sp ecialitate are, de
obicei, ex p erien ţe neplăcute, deoarece nu se p ricepe deloc să le
intre în g raţii; ba chiar, de regulă, le dă de înţeles cît de inutili îi
sînt cu toţii.
în u rm ărirea ideilor sale este de obicei înd ărătn ic, în căp ăţîn at şi 706
de n einflu enţat. Sugestionabilitatea sa sub influenţa anum itor

persoane con trastează în m od ciudat cu toate acestea. D acă ajunge
la ideea că obiectu l e, după toate aparenţele, in ofensiv, devine
extrem de accesibil, în special unor elem ente de proastă calitate,
care au priză asupra lui dinspre inconştient. Se lasă bru talizat şi
exp loatat cu neruşinare, num ai să nu fie deranjat în urm ărirea
ideilor sale. N ici nu observă că e prădat m işeleşte şi efectiv p ăg u
bit, căci relaţia cu obiectul îi este secundară şi nu e co n ştien t de
preţu l p u s în m od obiectiv pe rezultatele sale. D eo arece îşi gân
deşte p rob lem a cu cea m ai m are scrupulozitate p osibilă, o com
plică şi, de aceea, este m ereu cuprins de toate înd oielile cu putinţă.
O ricît de clară i-ar fi structura internă a ideilor sale, îi răm îne com
plet n eclar la ce anum e din lum ea reală se referă ele şi în ce fel. Nu
se poate resem n a decît cu greu să adm ită că ceva ce lui îi este clar,
nu pare tototdată clar oricui. Stilul său este de cele m ai m ulte ori
greoi, d in pricina tuturor adaosurilor, restricţiilor, precauţiilor şi
85
p ro b lem atizărilo r ce p rovin din scrup ulozitatea sa. L u crarea îi iese

g reu d in m înă. D acă n u e taciturn, dă peste oam en i ce nu-1 în ţeleg ;
adu nă astfel p ro be ale p rostiei om eneşti fără m argini. D acă se
în tîm p lă la u n m om en t dat să fie înţeles, cedează cred u l ten d in ţei
de a se su p raap recia. D evine adesea victim a unor fem ei am biţio a
se care se p ricep să profite de lipsa lu i de spirit critic în ce priveşte
o b iectu l sau d acă nu, se transform ă în tr-u n celibatar m izan trop cu
in im ă de copil. D e m ulte ori, e stîngaci şi ca în făţişare exterioară;
cam p rea m eticu los în g rijit, ca n u cum va să bată la o ch i p rin ceva
sau to cm ai b ătăto r la och i de n eglijen t şi de o n aivitate co p ilăreas
că. în d o m en iu l specialităţii în care lu crează stârneşte o p o ziţii din
cele m a i v eh em en te, cărora n u ştie cu m să le răspun d ă, d acă n u se
lasă cu m v a an trenat, p rin afectul său prim itiv, în tr-o p o lem ică pe
cît de în v en in a tă , pe atît de inutilă. în cercuri largi, trece drep t un
o m lip sit de con sid eraţie pen tru ceilalţi şi foarte au toritar. D ar cu
cît e cu n o scu t m ai înd eap roap e, cu atît m ai favorabilă d evine ju d e
cata asu p ra lu i, iar cei apropiaţi ştiu să-i p reţu iască d eosebit de
m u lt in tim itatea. C elor înd ep ărtaţi le pare arţăgos, in ab o rd ab il şi
tru faş, ad esea ch iar înăcrit, date fiind p rejudecăţile sale d efav o ra
b ile societăţii. C a profesor, în particular, are prea p u ţin ă in flu enţă,
căci m en talitatea elev ilor săi îi este necu noscută. în fon d , n ici nu-1
in teresează deloc profesoratu l, dacă acesta n u co n stitu ie cu m va,
în tîm p lăto r, u na d in problem ele lui teoretice. E u n p ro feso r p rost,
d eo arece, în tim pu l pred ării gîndeşte asupra celor p red ate şi n u se
m u lţu m eşte să le p rezinte doar.
707 O d a tă cu accentu area tipu lu i său, con vin gerile îi d evin tot m ai
rig id e şi m ai inflexibile. Influ enţele străine sîn t exclu se, d evine tot
m ai a n tip a tic, şi ca persoană, celor înd ep ărtaţi şi, în co n secin ţă, e
to t m a i d ep en d en t de cei apropiaţi. Felu l său de a v o rb i devine
strict p e rso n a l şi lipsit de consid eraţie p en tru ceilalţi, id eile sale
aju n g p ro fu n d e, dar inexprim abile în m od satisfăcător p rin m ate-
86
TIP UL I N TR OVE RTI T
rialu l ex isten t în acel m om ent. D eficienţa e suplinită prin em oti

vitate şi susceptibilitate. Inrîuririle străine pe care, exterior, le
respin ge în m od categoric, năpădesc asupra lui d in interior,
dinsp re in co n ştien t şi trebuie să aducă nenu m ărate argum ente
îm p o triv a lor, îm p otriva unor lu cru ri care, p rivite d in exterio r, par
co m p let anodine. C um în absenţa relaţiei cu o biectu l, con ştien tu l i
se su b iectivizează, consideră drept cel m ai im p ortan t acel lucru
care-i p riv eşte cel m ai m ult, într-ascu ns, persoana. Şi în cep e să-şi
con fu n d e ad evăru l subiectiv cu propria persoană. N u încearcă să
im pu nă n im ănu i, personal, convingerile sale, dar se năp u steşte cu
în verşu n are şi cu atacuri la persoană îm potriva oricărei critici,
oricît de înd rep tăţite. în felul acesta se izolează trep tat în toate
privin ţele. Ideile sale iniţial fecunde d evin d istru ctive, înven in ate
fiind de toată am ărăciunea adunată în fu ndu l sufletului lui. O dată
cu izolarea în sp re exterior, se înteţeşte lupta cu înrîu rirea incon
ştientă, care în cep e să-l paralizeze p u ţin cîte puţin. O tendinţă tot
m ai accen tu ată spre însingurare ar trebui p esem n e să-l apere de
înrîu ririle in con ştien te, dar, de regulă, îl adînceşte şi m ai m u lt în
co n flictu l care-1 m acină interior.
G înd irea introvertitu lu i este pozitivă şi sintetică în ce priveş- roe
te d ezvo ltarea unor id ei ce se apropie în m are m ăsură de v ala
bilitatea veşnică a im aginilor prim ordiale. C înd însă legătu ra lor
cu exp erien ţa obiectivă slăbeşte, devin m itologice şi nead evărate
p en tru vrem u rile din acel m om ent. De aceea, gîn direa aceasta
are valoare p en tru contem porani num ai atîta tim p cît e în m od
vădit şi exp licit legată de fapte cunoscute în epocă. A ju ngînd
însă m ito lo gică, devine irelevantă şi se derulează în sine însăşi.
Funcţiile relativ inconştiente contrapuse acestei g în d iri, adică
sentim en tu l, intuiţia şi senzaţia sînt slab d iferenţiate şi au un
caracter extravertit prim itiv care poartă răspunderea tu tu ro r in
flu en ţelor obiectu ale apăsătoare cărora le este supus tipu l gîndi-
87
DESCRI EREA GENERALĂ A T IP U RI LO R
re introvertită. M ăsurile de autoapărare şi «terenul m inat» cu

care obişnu iesc să se înconjoare asem enea oam eni sîn t suficient
de bine cu noscu te ca să nu m ai fiu n evoit să le descriu aici.
Toate acestea servesc apărării de înrîuriri «m agice»; aici se în ca
d rează şi team a de sexul fem inin.
SENTIMENTUL
704 en tim en tu l introvertit este determ inat în princip al de factorul

L-/ su biectiv, ceea ce înseam nă că ju decata afectivă introvertită
se d eo seb eşte radical de cea extravertită, exact ca in troversiun ea
gîn d irii de extraversiu ne. Este, neîndoielnic, unul d in lucrurile
cele m ai d ificile cu putinţă să p rezinţi sau să d escrii, fie şi ap ro
xim ativ , p rocesu l sen tim en tului introvertit în lim baju l in telec
tu lui, deşi natura sa specifică, odată rem arcată, este absolut
evidentă. C u m acest sentim ent se supune în p rin cip al unor pre-
con d iţion ări su biective şi este p reocu pat doar în m od secundar
de obiect, el se m anifestă extrem de p u ţin şi, de reg u lă, m an i
festările sale sînt greşit înţelese. Este u n sentim en t care d ev alo
rizează parcă obiectele şi care se rem arcă, în co n secin ţă, m ai
m ult n egativ. Existenţa unui sentim en t p ozitiv este doar indirect
d ed u ctibilă, am putea spune. Sentim en tu l introvertit n u încearcă
să se in tegreze obiectivului, ci să i se su p raord on eze, cău tînd,
in con ştien t, să-şi realizeze propriile im agini fu nd am en tale. De
aceea, este tot tim pul în căutarea u nei im agin i de n eg ăsit în
realitate, pe care ar fi zărit-o oarecum , cînd va dem ult. Pare să
plu tească absent pe deasupra obiectelor, care nu sîn t niciod ată
pe m ăsu ra ţelu rilo r sale. N ăzuieşte spre o intensitate in terioară
la care o b iectele contribuie cel m ult ca stim ulent. P rofu n zim ea
acestu i sen tim en t nu poate fi decît bănuită şi nicid ecu m clar
88
TIPUL INTROVERTIT
percepută. îi face pe oam eni calm i şi greu accesibili, căci se

retrage ca o m im oză din faţa brutalităţii o biectelor spre a-şi
satura străfu n d u rile subiective. Se apără avansînd ju d ecăţi afec
tive n egativ e sau afişînd o uluitoare indiferenţă.
D upă cu m se ştie, im aginile prim ordiale sînt atît idei cît şi 710
sentim en te, deopotrivă. De aceeea, ideile fu ndam entale, precum

d ivin itate, libertate, nem urire, sînt tot atît de im portante ca v a
lori afective, pe cît de m ultă însem nătate au ca idei. Tot ce s-a
spus d esp re gîndirea introvertită poate fi transpus, aşadar,
asupra sen tim en tu lu i introvertit, doar că tot ce a fost acolo
gînd, va fi de astă dată sentim ent. Dar faptul că gîndurile sînt,
de regu lă, m ult m ai uşor de exprim at în m od inteligibil decît
sen tim en tele, face ca acest sentim ent să aibă nevoie de o cap aci
tate cu to tu l n eobişn uită de exprim are verbală sau artistică spre
a-şi p u tea exterioriza sau spre a-şi putea îm părtăşi, m ăcar cu
ap roxim aţie, bogăţia. Şi cu m gîndirea subiectivă, din pricina
necorelării sale cu exteriorul reuşeşte doar anevoie să se facă
înţeleasă în m od adecvat, acelaşi lucru este valabil, poate în şi
m ai m are m ăsu ră, pentru sentim entul subiectiv. Spre a fi îm p ăr
tăşit alto ra, trebuie să-şi găsească o form ă de exteriorizare care
să fie ap tă, pe de o parte, să-l reproducă în m od corespun zător,
iar pe de altă parte să-l transm ită sem enilor în aşa fel încît să
provoace în aceştia un proces paralel. D atorită asem ănării in te
rioare (ca şi exterioare) relativ m ari a oam enilor, un astfel de
efect poate fi obţinut, deşi este extrem de dificil să-i găseşti o
form ă co n ven abilă unui sentim ent, atîta tim p cît el se mai
o rien tează încă, de fapt, după com oara sa de im agini prim or
diale. D acă este însă falsificat prin egocentrism , devine antipatic,
căci p reocu p area sa principală va fi legată atunci, în
exclu sivitate, de eu. Va face negreşit o im presie de am or pro
priu m elod ram atic, de n evoie-de-a-creşte-în-proprii-săi-ochi sau
89
DESCRI EREA GENERALĂ A T IP U R I L O R
chiar de au tocon tem plare m aladivă. D upă cu m co n ştien tu l su-

biectivizat al gîndirii introvertite tinde spre o abstracţiu n e a
abstracţiu nilor, obţinînd astfel doar m axim a in ten sitate a u nu i
proces de gînd ire vid în sine, sentim entul egocenU ic se adîn-
ceşte în tr-o pasionalitate fără conţinut, care nu se sim te decît pe
sine. A ceastă etapă este m istic-extatică şi p reg ăteşte trecerea
spre funcţiile extravertite reprim ate de sentim ent.
711 D upă cu m gîndirea introvertită are drept con trap arte u n sen ti
m en t prim itiv de care obiectele se ataşează cu p u teri m agice p arcă,
sen tim en tu lu i in trovertit i se contrapune o gîndire p rim itiv ă fără
p erech e în con cretism şi în aservire faţă de fapte. S en tim en tu l se
em an cip ează p rogresiv din legăturile sale cu obiectu l şi îşi for
m ează o libertate de acţiune şi de conştiinţă m orală în g răd ită doar
su biectiv , care se dezice uneori de toate norm ele date de tradiţie.
D ar cu atît m ai m ult cade pradă gîndirea in conştientă p u terii d atu
lui obiectiv.
TIPUL SENTIMENT INTROVERTIT
m întîln it p rim atu l sentim entului in tro vertit m ai cu seam ă

A
712
la fem ei. Zicala «apele liniştite sînt adînci» se p o triv eşte p er
fect acestor fem ei. Ele sînt de obicei liniştite, greu accesib ile, de
n eîn ţeles, ad esea ascunse după o m ască copilăroasă sau ban ală,
adesea ch iar de un tem peram ent m elancolic. N u strălu cesc şi nu
ies în evid enţă. D eoarece se lasă conduse cu p recăd ere de sen ti
m en tu l su b iectiv orientat, adevăratele lor m otivaţii răm în în
m are m ăsu ră ascunse. în exterior arată o arm onioasă discreţie,
un calm p lăcu t şi un sim patic paralelism , care n u v rea să in flu
en ţeze sau să im presioneze pe alţii, necu m să-i prelu creze sau să
îi p resch im b e. C înd acest aspect exterior este ceva m ai pregn ant,
90
TIPUL INTROVERTIT
p lan ează asupra lor o vagă bănuială că ar fi in diferente şi reci,

această băn u ială accentuîndu-se eventual pînă la convingerea că
sînt n ep ăsăto are faţă de soarta bună sau rea a celorlalţi. Se sim te
atu nci clar cu m fluxul afectiv se abate de la obiect. La tipul
n orm al acest lucru se întîm plă, ce e drept, n u m ai dacă obiectul
acţion ează, în tr-u n fel sau altul, cu prea m ultă forţă. A rm onioasa
acom p an iere afectivă ţine doar atîta tim p cît obiectul evoluează
pe calea sa proprie, la un n ivel afectiv m ediu, fără să în cerce să
in tersecteze calea celuilalt. A devăratele em oţii ale obiectu lu i nu
îşi găsesc ecou l, ci sînt potolite sau respinse sau, m ai bine zis,
«răcorite» printr-o judecată afectivă negativă. D eşi d ispu s oricînd
să i se alătu re în m od arm onios şi calm , acest tip n u are faţă de
obiectu l străin n ici am abilitate, nici căldură p revenitoare, ci o ati
tu dine ap aren t ind iferentă, rece sau chiar distantă. Te face uneori
să-ţi sim ţi existenţa de prisos. Faţă de ceva an trenan t, entuzias-
m ant, p ăstrează u n fel de neutralitate binevoitoare, avînd cînd şi
cînd u n u şor aer critic, de superioritate, care, unui obiect su scep
tibil, îi frînge lesne aripile. O em oţie năvalnică este însă im ediat
înăbu şită cu o ucigătoare răceală, dacă nu se întîm p lă cu m va să
in vad eze in d iv id u l dinspre inconştient, adică, cu alte cu vinte,
să-i cap tiv eze sentim en tul p rin însufleţirea vreu n ei im agini afec
tive prim ord iale. D acă un asem enea lucru se întîm p lă, fem eia de
acest tip se sim te pen tru o clipă pur şi sim plu p aralizată, dar, ne
greşit, spre a se îm p otrivi cu atît m ai vehem ent pe u rm ă, atin-
gînd o biectu l în pu nctu l său cel m ai vulnerabil. R elaţia cu o biec
tul este m enţinu tă la un n ivel m ediu, cît se poate de calm şi de
sigur, iar pasiu nea, cu excesele sale, este refuzată cu încăp ăţîn a-
re. E xp rim area sentim entelor răm îne astfel precară, iar obiectul,
în cazu l în care conştientizează situaţia, se sim te m ereu prea
p u ţin p reţu it. Fireşte, acest lucru nu are loc întotd eau n a, lipsa de
p reţu ire răm înînd foarte frecvent neconştientizată şi atunci
91
DESCRI EREA GENERALĂ A T IP U RI LO R
obiectul d ezvoltă cu tim pul, din pricina exig en ţelor afective

in con ştien te, sim ptom e destinate să atragă în m od forţat atenţia.
7П C um tipul acesta pare m ai m ult rece şi rezervat, o ju d ecată
superficială îi contestă lesne orice sentim ent. G reşeală fu n d a
m entală, căci sentim entele acestui tip sînt, de fapt, in tensiv e şi
nu exten siv e. Ele se dezvoltă în adîncim e. în tim p ce u n sen ti
m ent exten siv de com pasiune, bu năoară, se exterio rizează prin
vorbe şi fapte la m om entul oportun şi poate astfel să-şi recapete
înd ată libertatea, o com pasiune intensivă se retrage d in faţa o ri
cărei exp rim ări, se adînceşte pătim aş în sine, cu prin de jalea unei
lum i şi în crem en eşte astfel. Poate să aibă, even tual, o excesivă
izbu cn ire, care să ducă la un act năucitor, de-u n caracter ce s-ar
putea num i eroic, faţă de care însă n ici obiectu l n ici subiectul
nu-şi pot găsi corecta raportare. Privită din exterior, prin ochii
orbiţi ai extravertitu lu i, o astfel de com pasiune pare glacială,
căci ea nu făptu ieşte nim ic vizibil, iar în forţe in vizibile extra
vertitul nu poate să creadă. Să fie rău înţeles - e u n even im en t
caracteristic în viaţa acestu i tip, un even im en t în reg istrat, de
regulă, ca arg u m en t de m are greutate în d efavoarea oricărei
relaţii afective m ai profu nd e cu obiectul. C are an um e este ad e
văratu l obiect al p reo cu p ărilor acestui sentim ent - ch iar tipului
n orm al abia dacă îi este dat să întrevadă. El îşi exp rim ă sieşi
ţelul şi co n ţin u tu l, poate sub form a unei secrete religiozităţi, te
m ător ferite de p riviri profan e, sau poate sub form e p o etice, de
asem en ea ascunse, spre a-şi cîştiga astfel un ascen d en t asupra
obiectului. Fem eile care au copii, le tran sm it acestora m ulte
asem en ea lu cru ri, insuflîndu-le în taină p asionalitatea lor.
7i4 D eşi, la tipul norm al, tendinţa abia schiţată de a-i su p raord o-
na od ată pe faţă obiectului sau de a-i im pune o d ată, cu forţă
co v îrşito are, tot ce e resim ţit în taină, nu joacă u n rol supărător,
n ed u cîn d niciod ată la vreo tentativă serioasă în acest sens; ceva
92
TIPUL I NTROVERTI T
din toate acestea transpare totuşi în efectu l persoanei asupra

o biectu lu i, sub form a unei influenţe d om inatoare, adesea greu
de definit. Se sim te ceva de genul unei senzaţii de apăsare, de
sufocare, ceva ce-i prinde pe cei din jur în m reje. T ipu l acesta
cap ătă astfel u n fel de tainică putere, care îl poate fascina în cel
m ai în a lt grad pe bărbatu l extravertit m ai cu seam ă, căci îi
atinge in con ştien tul. Puterea aceasta provine din im aginile in
con ştien te aduse în sim ţire, dar conştientul o poate lesne atribui
eu-lui, in flu en ţa fiind astfel falsificată, ca sens, în tiranie p erso
nală. C înd subiectul inconştient este însă iden tificat cu eu-1,
atu nci şi tainica putere a sentim entului intensiv se transform ă
într-o ban ală şi arogantă dorinţă de a dom ina, în van itate şi în
ap u cătu ri tiranice. R ezultă astfel o fem eie-tip, bine cu noscu tă şi
n efav o rab il apreciată din pricina am biţiei sale lipsite de scru p u
le şi d in pricin a cru zim ii sale perfide. O astfel de întorsătu ră a
lu cru rilor duce însă la nevroză.
A tîta tim p cît eu-1 se sim te inferior subiectului in con ştien t şi 715
de sen tim en t hotărăşte ceva m ai înalt şi m ai p u ternic d ecît eu - 1,

tipul este n orm al. G îndirea inconştientă este, ce-i d rept, arhaică,
dar co m p en sează totuşi cu folos, prin reducţii, even tualele v elei
tăţi de rid icare a eu -lu i la rangul de subiect. D acă acest ultim
lucru se întîm p lă totuşi, datorită unei totale rep rim ări a in flu en
ţei gîn d irii inconştiente reductive, atunci gîndirea inconştientă
trece în op oziţie, proiectîndu-se în obiecte. Su biectu l devenit
eg ocentric în cep e astfel să sim tă puterea şi însem n ătatea o biec
telor su bapreciate. C onştientul începe să sim tă «ce gîn desc cei
lalţi». C eilalţi gîndesc, fireşte, toate infam iile p osibile, pun la
cale rău tăţi, bagă zîzanie şi intrigi pe ascuns ş.a.m .d. Subiectul
trebuie să preîntâm pine toate acestea, aşa că în cep e el însuşi,
preventiv, să um ble cu intrigi, să suspecteze, să iscodească şi să
tragă sfori. Se ia după orice zvon şi are m ereu de făcut eforturi
93
cu m plite ca să transform e, pe cît se poate, in ferioritatea de care

se crede am eninţat în superioritate. A par n enu m ărate rivalităţi
de natură m isterioasă şi în aceste con fru ntări am arnice nu n u
m ai că nu şovăie să folosească orice m ijloace, m u rd are sau jo s
n ice, ci abu zează chiar de virtuţi doar ca să aibă încă u n atu de
jucat. O astfel de evoluţie duce la epuizare. Form a n evro zei e
m ai d eg rab ă neurastenică decît isterică, la fem ei fiind adesea
însoţită de o intensă participare a stării corporale, sub form a
u nei an em ii, de exem plu , cu toate consecinţele sale.
REZUMATUL TIPURILOR RAŢIONALE
7i6 Д m înd ouă tipurile p recedente sînt raţionale, ele în tem ein -
i \ . d u - s e pe fu ncţii raţional judicative. Ju decata raţion ală nu se
în tem eiază n u m ai pe datul obiectiv, ci şi pe cel subiectiv.
P rep o n d eren ţa unui factor sau a celuilalt, determ in ată de o d is
p oziţie psihică existentă adesea încă din fragedă tin ereţe, m od e
lează, d esig u r, raţiunea. C ăci o ju decată cu adevărat raţion ală ar
trebu i să ia în con sid eraţie deopotrivă atît factorul o biectiv cît şi
pe cel su biectiv şi ar trebu i să poată face dreptate am în d orura.
D ar acesta ar fi u n caz ideal, care ar presupune ca extravertirea
şi in tro v ertirea să fie dezvoltate în egală m ăsură. C ele două ten
dinţe se exclud însă reciproc şi, atîta vrem e cît altern ativ a lor
există, n u pot funcţiona în p aralel, ci doar, în cel m ai bu n caz,
co n secu tiv , ceea ce face ca o raţiune ideală să nu fie în m od
o b işn u it posibilă U n tip raţional are întotdeauna o raţiu n e sp e
cifică tip u lu i său. A stfel, tipurile raţionale in trovertite au, fără
în d o ială, o ju d ecată raţională, doar că această ju d ecată se
orien tează m ai m ult după factorul subiectiv. Logica poate să nu
fie d istorsion ată în nici un punct, căci u nilateralitatea se află
94
TIPUL INTROVERTIT
deja în prem iză. Prem iza constă în prepon d eren ţa factorului

su b iectiv, existentă anterior oricăror raţionam ente sau judecăţi.
Factoru l su biectiv apare din capul locu lu i cu o valoare de la
sine în ţeles superioară celui obiectiv. D upă cum am spus, nu
este vorba aici nicidecum de o valoare anum e atribuită, ci de o
d isp oziţie n aturală existentă anterior oricărei atribuiri de v a
loare. D e aceea, p entru introvertit, judecata raţională are întru-
cîtva altă nuanţă decît pentru extravertit. Să m enţion ăm cazul
cel m ai general: o înlănţu ire de raţionam ente care duce la fac
torul su biectiv i se pare introvertitului ceva m ai raţională decît
una care duce la obiect. A ceastă diferenţă, m ai curînd n eîn sem
nată şi ap roap e im perceptibilă în cazuri izolate, dă naştere, la
scară m are, unor contradicţii insurm ontabile şi cu atît m ai iri
tante cu cît m ai p u ţin sînt conştientizate, în cazurile izolate,
m icile d eosebiri de puncte de vedere date de prem izele psih olo
gice. O eroare fundam entală pe care o com item totu şi în m od
regulat este că, în loc să recunoaştem deosebirea dintre p rem i
zele p sih olog ice, ne străduim să găsim o eroare în raţionam ent.
O ricăru i tip raţional îi vine greu să recunoască această d eose
bire, căci valabilitatea aparent absolută a principiilor sale ar fi
pusă la înd oială astfel, iar el însuşi s-ar sim ţi expus oponentului
său, ceea ce ar echivala cu o catastrofă.
In trov ertitu l este expu s unor înţelegeri greşite poate m ai 717
m ult ch iar d ecît tipul extravertit şi nu pentru că extravertitu l ar

fi un ad versar m ai necruţător şi m ai critic decît ar putea fi el
însuşi, ci p en tru că stilul epocii, la care chiar şi el aderă, se
întoarce îm p o triva lui. El se află în m inoritate nu faţă de extra
v ertiţi, ci faţă de W eltanschauung-ul nostru occid ental în genere
şi de bu nă seam ă n u num eric, ci ca sim ţăm inte. C u m participă
cu toată convingerea la stilul general, îşi aduce sieşi prejudicii,
căci stilu l actual, care recunoaşte aproape exclusiv ceea ce este
95
vizibil şi tan gibil, este contrar principiu lu i său. E n ev o it să nu

pu nă p reţ pe factoru l subiectiv, acesta nefiind ceva v izib il şi îşi
im pu ne să p articip e la supraestim area tipic extravertită a o b iec
tului. El în su şi preţu ieşte m ult prea p u ţin factorul su biectiv şi e
ch in u it, ca u rm are, de com plexe de inferioritate. D e aceea n u e
deloc de m irare că tocm ai în tim purile noastre şi m ai ales în
acele m işcări care îşi devansează întru cîtva ep oca, factoru l su
b iectiv se exterio rizează în m od exacerbat şi d eci cu lipsă de
gust şi caricatu ral. M ă refer la arta contem porană. Su bap recierea
p ro p riu lu i său principiu îl face pe introvertit eg oist şi îl obligă
să-şi asu m e psih ologia asupritului. C u cît m ai eg oist d evin e, cu
atît m ai m u lt cred e, totodată, că ceilalţi, cei ce p o t p articip a ap a
rent fără reţin eri la stilul contem p oran, ar fi asu p ritorii de care
trebu ie să se apere şi îm potriva cărora trebuie să se înarm eze.
N u -şi dă seam a deloc că în felul acesta cade tocm ai în greşeala
sa fu n d am en tală, cea de a nu fi ancorat în factoru l su biectiv cu
aceeaşi fid elitate şi acelaşi d evotam ent cu care extrav ertitu l se
o rien tează d u pă obiect. D atorită subaprecierii p ro p riilo r sale
p rin cip ii o ia in evitab il pe panta egoism u lui, ju stificîn d astfel
p reju d ecata extravertitului. D acă ar răm îne cred incios p rin cip iu
lu i său , ar fi p rofu nd g reşit să-l con sid eri egoist, iar fap tu l că
atitu d in ea sa e în d reptăţită s-ar confirm a p rin efectele sale g en e
rale şi n eîn ţeleg erile s-ar risipi.
SENZAŢIA
ne ✓ '-'ih ia r şi sen zaţia, înd reptată prin în săşi natura sa către obiect
V — şi stim u lu l obiectiv, suferă în atitudinea in trovertită
co n sid era b ile m od ificări. A re şi ea u n factor subiectiv căci, pe
lîn g ă o b iectu l care e resim ţit, există un subiect care resim te şi
96
T I P UI , I N T R O V E R T I T
care ad au gă stim ulu lu i obiectiv dispoziţia sa subiectivă. în atitu

dinea in tro v ertită, senzaţia se întem eiază cu precădere pe com
p on enta subiectivă a percepţiei. Sensul acestei afirm aţii e foarte
bine ilu strat de operele de artă ce reproduc obiecte exterioare.
D acă m ai m u lţi artişti pictează unul şi acelaşi peisaj, bunăoară,
străd u in d u -se să-l redea cît m ai fidel, tablourile vor diferi totuşi,
şi n u n u m ai p en tru că pictorii ar da dovadă de m ai m ultă sau
m ai pu ţin ă iscusinţă, ci m ai cu seam ă datorită m odului de a v e
dea, d iferit de la pictor la pictor. U n e le . tablouri vor da chiar în
v ileag , prin atm osfera şi dinam ica desenului şi a culorii,
p articu larităţi de natură evident psihică. A ceste particularităţi
trădează o p articipare m ai m ult sau m ai p u ţin intensă a factoru
lui subiectiv.
F acto ru l subiectiv al senzaţiei este în esenţă acelaşi ca al funcţii- пч
lor despre care am vorbit deja. Este o dispoziţie inconştientă, care
m od ifică p ercepţia senzorială încă din m om entul ivirii sale, răpin-
du-i astfel caracteru l de im pact pur obiectual. în acest caz, senzaţia
se rap ortează cu precădere la subiect şi abia în al doilea rînd la
obiect. A rta ne arată cel m ai clar ce forţă extraordinară poate avea
factoru l subiectiv. Preponderenţa factorului subiectiv m erge u ne
ori pînă la com p leta reprim are a im pactului pur obiectual şi totuşi
senzaţia răm în e senzaţie; doar că, în acest caz, devine o percepţie
a factoru lu i su biectiv, iar im pactului obiectual nu-i m ai răm îne
decît rolu l de stim ulent. Senzaţia introvertită tinde spre o asem e
nea stare. A re loc, ce-i drept, o percepţie senzorială corectă, dar,
după toate ap aren ţele, e ca şi cum obiectul nici n-ar fi pătru ns în
vreu n fel pînă la subiect şi ca şi cum subiectul ar vedea lucrurile cu
totul altfel sau ar vedea cu totul alte lucruri decît ceilalţi oam eni,
în realitate, su biectu l percepe aceleaşi lu cru ri ca oricine altcineva,
dar nu se opreşte deloc asupra im pactului pur obiectual, ci se ocu
pă de percep ţia subiectivă declanşată de stim ulul obiectiv.
97
DESCRI EREA GE NER ALĂ A T IP U R I L O R
720 P ercep ţia subiectivă e vădit deosebită de cea obiectivă. N u e de

regăsit deloc sau e de regăsit cel m ult aluziv în o biect, adică, deşi
p oate p rezen ta sim ilitu din i la m ai m ulţi oam eni, n u -яі are totuşi
tem eiu l în m od nem ijlocit în aspectul obiectiv al lu cru rilor. N u
face im p resia u nu i rezu ltat conştient, fiind ceva m ult p rea genuin.
Face, în schim b , im presia unui produs psihic, fiind recog noscibile
în ea elem en tele u n ei ordini psihice superioare. A ceastă ordine nu
este în să în con sen s cu conţinuturile conştientu lui. E v o rba de
p rem ize şi d isp o ziţii colectiv-inconştiente, de im ag in i m itologice,
p o sib ilităţi prim ord iale de reprezentare. P ercep ţiei su biective îi
este p ro p riu caracterul sem nificativului. Spune m ai m ult decît
p u ra im ag in e a obiectu lu i, fireşte num ai celu i căru ia factoru l su
b iectiv îi spune în genere ceva. A ltuia i se pare că im presia su biec
tivă rep ro d u să suferă de neajunsul că, neavînd o su ficien tă asem ă
n are cu obiectu l, şi-a greşit ţinta. Senzaţia in trovertită sesizează,
d eci, m ai m ult dedesubtu rile decît suprafaţa lu m ii p sih ice. N u
resim te ca decisivă realitatea obiectului, ci realitatea factorului
su biectiv, adică a im aginilor p rim ord iale, care, în to talitatea lor,
form ează o altă lum e, o lum e în oglindă, de natură psihică. A ceas
tă oglin d ă are însă facultatea, foarte specifică ei, de a n u rep rezen
ta co n ţin u tu rile actuale ale con ştien tu lu i sub form a lor cu ren tă,
bin ecu noscu tă, ci, în tr-u n anum e sens, sub specie aetern itatis sau,
cu alte cu vinte, cam aşa cu m le-ar vedea o con ştiinţă avînd o vîrstă
de m ilioan e de ani. O asem enea conştiinţă ar vedea fiinţa p rezen tă
şi m om en tan ă a lu cru rilor laolaltă cu devenirea şi trecerea lor şi,
m ai m ult, laolaltă chiar cu acel altceva ce-a fost în ain tea deven irii
lor şi va fi d u pă ce vor trece. C lipa prezentă e lipsită de v erid ici
tate p en tru această conştiinţă. Bineînţeles, n u e vorba aici decît de
o m etafo ră, pe care m i-am p erm is totuşi s-o folosesc spre a da
cu m va o im ag in e a n atu rii specifice senzaţiei in trovertite. Senzaţia
in trovertită oferă o viziu ne ce constitu ie m ai p u ţin o rep ro d u cere a
98
obiectu lu i şi m ai m ult o înveşm întare a lu i în sed im entu l exp e

rien ţei su biective străvechi şi viitoare. A stfel, sim pla im presie
senzorială tinde spre profu nzim i încărcate de presim ţiri, în tim p
ce sen zaţia extravertită sesizează fiinţa de o clipă, clară ca lum ina
zilei, a lucru rilor.
TIPUL SENZAŢIE INTROVERTITĂ
rim atu l senzaţiei introvertite p rodu ce un tip bine definit, care

P
721
se d istin ge p rin anum ite particularităţi. Este un tip iraţional,

în tru cît n u selectează fapticul cu precădere după ju d ecăţi raţio
nale, ci se ghidează după fapticul im ediat. în tim p ce tipul
senzaţie extravertită este determ inat de intensitatea im pactului
obiectu al, an alogu l său introvertit se orientează după intensitatea
co m p o n en tei subiective a senzaţiei declanşate de stim u lu l o biec
tiv. în felu l acesta, înrtre obiect şi senzaţie nu se stabileşte o co
relaţie de p rop orţion alitate - lucru clar vizibil - , ci, după toate
ap aren ţele, o corelaţie extrem de disproporţionată şi arbitrară. De
aceea, d in exterio r s-ar putea spune că niciodată nu e prev izibil
ce va face im p resie şi ce nu. In prezenţa u nei cap acităţi şi a unei
dorinţe de exprim are proporţionale cu intensitatea senzaţiei,
iraţion alitatea acestu i tip ar fi extraordinar de frapantă. A şa s-ar
întîm p la, de pildă, dacă individul ar fi un artist activ. D ar cu m
un asem en ea caz constitu ie o excepţie, dificultăţile de exp rim are
caracteristice in trovertitu lu i ascund şi iraţionalitatea acestui tip.
El p oate frap a, dim potrivă, prin calm ul sau p asivitatea sa, ori
p rintr-o stăpîn ire de sine cum pătată. A ceste p articu larităţi, care
induc în eroare ju decata superficială, îşi datorează existenţa nera-
p ortării la obiecte. în cazul norm al, obiectul nu este nicidecum
desconsid erat în m od conştient, ce-i drept, dar îi este sustrasă
99
DESCRI EREA GENERALA A T I P UR I LO R
orice putere de seducţie, prin înlocu irea sa im ediată de către o

reacţie subiectivă, care n u se m ai raportează, în co n tin u are, la
realitatea efectivă a obiectului. A sta produ ce, fireşte, efectu l unei
d esco n sid erări a obiectului. U n asem enea tip te poate face lesne
să te în trebi de ce să m ai existe în genere o biecte, de ce să m ai
aibă ele u n d rep t la existenţă, d in m om ent ce, oricu m , tot ce e
im p ortan t se petrece fără obiect. In cazuri extrem e, această în tre
bare ar putea fi înd reptăţită, dar în cazul n orm al nu, căci sen za
ţiei îi este in d isp en sabil stim ulu l obiectiv, doar că el p rodu ce cu
totu l altceva d ecît te-ai aştepta, ju decind după situaţia exterioară.
722 D in exterio r p rivin d , totul arată ca şi cu m im p actu l obiectu al
n ici n -ar fi răzbătu t deloc pînă la subiect. A ceastă im presie e co rec
tă în tru cît u n con ţinu t subiectiv de proven ien ţă in co n ştien tă vine
să se in terp u n ă şi interceptează im pactul obiectual. A ceastă in ter
ven ţie poate avea loc cu atîta bru scheţe încît răm îi cu im presia că
in d iv id u l se apără făţiş de im pactele obiectuale. In cazu ri ceva m ai
accentu ate, este într-adevăr prezentă o asem enea rezistenţă d efen
sivă. D acă in con ştien tu l capătă doar p u ţin m ai m ultă p u tere, co m
p on enta subiectivă a senzaţiei devine atît de vie în cît acoperă
ap roap e co m p let im pactul obiectual. De aici rezu ltă, pe de o p arte,
pen tru o b iect, sentim en tu l unei totale desconsid erări, iar pe de altă
p arte, p en tru subiect, o înţelegere fantezistă a realităţii, care îl face
însă n u m ai în cazu ri patologice pe individ să nu m ai fie în stare să
facă d istin cţie în tre obiectu l real şi percepţia senzorială. D eşi o d is
tin cţie atît de im portan tă dispare com plet abia într-o stare aproape
psih otică, p ercep ţia subiectivă poate influenţa totu şi, cu m ult
în ain te, în m are m ăsu ră, gîndirea, sentim en tul şi acţiu n ea, chiar
dacă o b iectu l e v ăzu t lim p ede, în toată realitatea sa. în cazu rile în
care im p actu l obiectu al, datorită unor îm p reju rări d eosebite, b u n ă
oară d atorită u n ei intensităţi deosebite sau u n ei d ep line analogii
cu im agin ea in con ştien tă, răzbate totuşi pînă la subiect, ch iar şi re-
100
TIP UL I NTR OVE RTI T
p rezen tan tu l n orm al al acestui tip este pu s în situaţia să acţioneze

co n fo rm m od elu lu i său inconştient. Ţinînd con t de realitatea obi
ectivă, acţiun ea aceasta are un caracter fantezist şi este, de aceea,
extrem de stranie. D ezvăluie dintr-o dată su biectivitatea străină de
realitate a acestu i tip. C înd însă im pactul obiectu al nu răzbate pînă
la cap ăt, întîm p ină o binevoitoare n eutralitate, trădînd o relativă
n ep articip are şi avînd m ereu tendinţa de a calm a şi de a aplana.
M ult p rea u m ilul e înălţat puţin, m ult prea în altu l e coborît ceva
m ai jo s, entu ziastu l e potolit, extravagantul înfrîn at, iar n eobiş
nuitu l este adus la o form ulă «corectă» - toate acestea spre a
m enţine im p actu l obiectual în lim itele necesare. Tocm ai de aceea,
tipul acesta are u n efect apăsător asupra celor d in ju r, atîta vrem e
cît totala sa bu nă-credinţă nu este în afara oricărei îndoieli. D ar
dacă se în tîm p lă să fie aşa, individul devine lesne victim a ag resivi
tăţii celorlalţi şi ţinta tendinţelor lor dom inatoare. De regulă, ase
m enea o am en i îi lasă pe cei din jur să abuzeze de ei şi se răzbu nă
apoi, d ar n u unde e cazu l, prin rezistenţă sporită şi înd ărătn icie.
în lipsa unei capacităţi de exprim are artistică, toate im presiile 723
coboară în ad încurile interioare şi ţin conştientu l ca sub o vrajă,

fără ca acesta să fie în stare să dom ine, p rin exprim are con ştien tă,
im presiile fascinante. Pentru im presiile sale, acest tip n u are la d is
poziţie d ecît oarecari m odalităţi arhaice de exp rim are, deoarece
gîndirea şi sentim en tu l îi sînt relativ inconştiente, iar în m ăsu ra în
care sîn t co n ştien te, nu dispun decît de banalele exp resii cotid iene
de strictă necesitate. Ele sînt deci total im p rop rii, ca fu ncţii
con ştien te, să redea în m od adecvat percepţiile su biective. De
aceea, tip u l acesta este extrem de greu accesibil în ţeleg erii o biecti
ve, m ai ales că n ici el însu şi nu reuşeşte, de cele m ai m ulte ori, să
se în ţeleag ă pe sine.
Pe m ăsu ră ce se accentuează, tipul acesta se înd ep ărtează m ai 724
cu seam ă de realitatea efectivă a obiectului şi răm îne astfel expus
101
DESCRI EREA GE NER ALA A T I PUR ILOR
percep ţiilor sale subiective, care îi orientează con ştien tu l potrivit

sensu rilor unei realităţi arhaice, cu toate că această situaţie, din
lipsa unei ju d ecăţi com parative, îi răm îne co m p let n ecu noscută.
D ar, de fapt, evolu ează tot tim pu l într-o lum e m itologică, în care
oam en ii şi an im alele, trenurile şi casele, m unţii şi rîurile îi apar în
parte ca zei în d u răto ri şi în parte ca dem oni rău voitori. N u este
co n ştien t că îi apar astfel. D ar îi influenţează ju d ecata şi acţiunea
ca atare. Ju d ecă şi acţionează ca şi cu m ar avea de-a face cu astfel
de puteri. în cep e să-şi dea seam a de acest lucru abia atu n ci cînd
d escoperă că senzaţiile sale sînt în totală discordanţă cu realitatea.
D acă are oarecari înclin aţii spre raţionalitatea o biectivă, resim te
d rep t m orbid ă această discordanţă, dar dacă, d im p otriv ă, fidel
iraţion alităţii sale, e gata să atribuie valoare de realitate senzaţiei
sale, lum ea o b iectiv ă devine p entru el o aparenţă şi o com edie.
D ar n u m ai cazu rile cu înclin aţii spre extrem e aju ng la această
altern ativ ă. D e regu lă, individul se m ulţum eşte să răm înă în ch is în
sine şi să con sid ere lum ea o banalitate, pe care o tratează însă,
in con ştien t, în m od arhaic.
725 In con ştien tu l său este m arcat m ai cu seam ă de refu larea in tu i
ţiei, aceasta din urm ă avînd un caracter extravertit arhaic. In tim p
ce in tu iţia extravertită are acea ingeniozitate caracteristică, acel
«n as bun» pentru toate posibilităţile realităţii obiective, intuiţia
in co n ştien tă cu caracter arhaic are talen tul de a adu lm eca toate
d ed esu b tu rile îndoielnice, în tu necate, necurate sau p rim ejd ioase
ale realităţii. P entru această intuiţie, adevăratele in ten ţii con ştien te
ale o b iectu lu i nu înseam nă nim ic, ea adu lm ecînd pe dedesubt
toate n iv elele arh aice inferioare ale unor atari intenţii. A re, de
aceea, u n m od de-a dreptul prim ejdios de a su bm in a, aflat de
obicei în cel m ai strident contrast cu bu năv oinţa candidă a
con ştien tu lu i. A tîta tim p cît individul nu se în d ep ărtează prea
m ult de o biect, intuiţia inconştientă are un efect salu tar, com pen -
î 02
TIPUL INTROVERTIT
sînd atitu d in ea conştientă cam fantezistă, înclinată spre cred u li

tate. D ar cînd inconştientul intră în opoziţie faţă de conştient,
intuiţiile de acest fel ies la suprafaţă şi desfăşoară acţiuni nocive,
supu nîn d individul unor obsesii şi stîrnindu-i idei fixe dintre cele
m ai d ezagreabile în ce priveşte obiectul. N evroza rezultată de aici
este de regulă o nevroză obsesională, în care trăsăturile isterice
sînt m ascate de sim ptom e astenice.
INTUIŢIA
/V
I
n atitu dinea introvertită, intuiţia se înd reaptă spre obiectele 726
in terioare, cu m am putea num i, pe bună dreptate, elem entele

in conştientului. C ăci obiectele interioare se raportează la
con ştien t în tru totul analog cu obiectele exterioare, cu toate că nu
au o realitate fizică, ci una psihică. O biectele interioare apar per
cep ţiei in tu itive ca im agini subiective ale unor lucruri care nu
pot fi în tîln ite în experienţa exterioară, ci constituie conţinuturile
incon ştien tu lu i, ale inconştientului colectiv, în ultim ă instanţă. în
existenţa lor în şi pentru sine, aceste conţinuturi nu sînt, fireşte,
accesibile nici unei experienţe - particularitate pe care o au în
com u n cu obiectu l exterior. După cum obiectele exterioare sînt
doar în tru totu l relativ aşa cum le percepem , form ele de apariţie
ale o biectelor interioare sînt de asem enea relative - produse ale
esenţei lor inaccesibile nouă şi ale specificului fu ncţiei intuitive.
Intuiţia are, ca şi senzaţia, factorul ei subiectiv, care în intuiţia
extravertită este cît se poate de reprim at, dar în cea introvertită
devine o en titate dătătoare de m ăsură. C hiar dacă intuiţia intro
vertită îşi cap ătă, poate, im pulsul de la obiectul exterior, ea nu se
opreşte totu şi asupra posibilităţilor exterioare, ci zăboveşte
asupra celor declanşate interior de cele exterioare. în tim p ce
Ш
DESCRI EREA GE NERALĂ A T IP U R I L O R
senzaţia in trovertită se m ărgineşte, în p rincipal, la percep ţia

fen om en elor caracteristice de inervaţie prin in con ştien t şi zăbo
v eşte asupra lor, intuiţia reprim ă această latură a factoru lu i su
b iectiv şi p ercepe im aginea care a prileju it această inervaţie.
D acă cin ev a are o criză psihogenă de am eţeală, spre exem p lu ,
senzaţia zăboveşte asupra aspectelor specifice acestei tu lbu rări
de in ervaţie şi percepe în am ănunt toate caracteristicile sale,
in ten sitatea sa, d esfăşu rarea sa în tim p, felul în care apare şi
d isp are; fără să se ridice însă cîtuşi de p u ţin deasupra lor spre a
trece la co n ţin u tu l din care a proven it tulburarea. In tu iţia, în
sch im b , cap ătă din partea senzaţiei doar im pu lsul spre a intra
im ed iat în acţiu n e, caută să vadă dedesubt şi p ercep e n eîn tîrziat
im ag in ea in terioară care a p rileju it fenom enul m an ifest, adică
am eţeala. V ed e im aginea u nu i om ce se clatină cu inim a străp u n
să de o săgeată. A ceastă im agine fascinează activitatea intuitivă,
care zăb o v eşte asupra ei, căutînd să-i surprindă toate am ăn u n
tele. R eţin e im ag in ea, stăruitor, şi constată, cu cea m ai vie p arti
cipare, cu m se m od ifică şi se desfăşoară spre a se p ierd e în final.
727 In felu l acesta, intuiţia in trovertită percepe toate procesele
su bteran e co n ştien tu lu i cam cu aceeaşi acuitate cu care senzaţia
ex trav ertită p ercep e obiectele exterioare. D e aceea, p en tru intuiţie,
im ag in ile in con ştien te capătă dem nitate de lucruri sau de obiecte.
D ar, d at fiind că intuiţia exclude colaborarea senzaţiei, ea capătă
d oar cu n o ştin ţe insuficiente sau n u ia cu noştinţă de loc de tu lbu ră
rile de in ervaţie, de înrîuririle im aginilor in con ştien te asupra
corp u lu i. Im aginile ap ar astfel ca detaşate de subiect, ca existente
p en tru ele în sele, fără vreo legătură cu persoana. C a u rm are, in tu i
tiv u lu i in tro vertit afectat de criza de am eţeală din exem p lu l de
m ai sus n ici n u -i va trece p rin m inte că im aginea p ercep u tă s-ar
p u tea referi, în tr-u n fel sau altul, la propria sa p ersoană. Un
asem en ea lu cru i se pare aproape de n econceput u nu i om predis-
104
pu s să ju d e ce , dar este totuşi u n fapt real pe care l-am con statat

adesea la acest tip.
U lu ito area indiferenţă a intuitivului extravertit faţă de obiectele m
exterio are, o are şi cel introvertit faţă de obiectele interioare. După
cu m in tu itiv u l extravertit adulm ecă neîncetat după n oi şi n oi p o si
b ilităţi, u rm ărind u -le indiferent dacă sînt spre binele sau spre răul
său p ro p riu sau al altora, înaintînd n epăsător faţă de orice co n si
d eren te u m an e şi dem olînd iarăşi şi iarăşi, în veşnica sa dorinţă de
sch im b are, ceea ce abia a fost construit; cel introvertit evolu ează
din im ag in e în im agine, în vînătoarea sa după toate posibilităţile
d in sîn u l fecund al inconştientului, fără să realizeze corelaţia im a
ginilor ce-i apar cu propria sa persoană. D upă cu m pentru cel ce o
p ercep e p u r şi sim plu , lum ea nu devine niciodată o problem ă m o
rală, n ici p en tru intuitiv lum ea im aginilor n u devine n iciodată o
p ro blem ă m orală. Ea constituie atît pentru unul cît şi p entru celă
lalt o problemă estetică, o chestiune de percepţie, ceva ce «produce
senzaţie». în felu l acesta, intuitivului in trovertit îi dispare
con ştiinţa p ro p riei sale existenţe corporale, precu m şi cea a efectu
lu i e i asupra celorlalţi. D in punct de vedere extravertit, s-ar zice că
«realitatea n ici n u există pentru el» şi că «se lasă în v o ia unor
reverii sterile». C ontem plarea im aginilor in con ştien tu lu i, in ep u i
zabil de ab u n d en t izvodite de forţa sa creatoare, este, de bună
seam ă, sterilă în ce p riveşte utilitatea im ediată. T otu şi, în tru cît
aceste im ag in i p o t da n aştere unor concepţii cap abile u n eo ri să dea
un n ou cu rs en ergiilor, chiar şi această funcţie, cea m ai străină de
realitatea exterioară, este indispensabilă în eco n om ia psihică
globală, d u p ă cu m n ici tipul corespunzător nu are voie să lipseas
că, în n ici u n caz, din viaţa psihică a unui popor. Israelu l nu şi-ar
fi avu t p ro feţii, dacă acest tip nu ar fi existat.
In tu iţia in trovertită sesizează im aginile provenite din tem eiuri- 729
le sp iritu lu i in con ştien t, tem eiuri existente a priori, adică ereditar.
105
DESCRI EREA G ENER ALĂ A T I P U R I L O R
A ceste arh etipu ri, a căror natură intrinsecă este in accesibilă exp e
rien ţei, rep rezintă sed im entu l fu ncţionării p sih ice de-a lu n g u l în
treg ii linii an cestrale, reprezintă, adică, exp erienţa existen ţei o rg a
nice în g enere, exp erienţă acum ulată şi con d ensată în tip u ri p rin
rep etarea sa de m ii şi m ii de ori. în aceste arh etipu ri sîn t d eci p re
zente toate exp erienţele ce s-au făcut vreodată, d in cele m ai v ech i
tim p u ri, pe această planetă. Ele apar cu atît m ai m u ltă acu itate în
arh etip u ri, cu cît m ai frecvente şi m ai intense au fost. A rh etip u l ar
fi, folosind lim baju l lu i K ant, ceva de g en u l n o u m en o n -u lu i im ag i
n ii pe care in tu iţia o percepe şi o produce p rin percep ere. D ar dat
fiind că in co n ştien tu l n u este n icid ecum ceva ce zace d o ar inert,
p u r şi sim p lu , p recu m un cap u t m ortu u m 10 p sih ic, ci m ai curînd
cev a ce ia parte la viaţă, suferind tran sform ări lău n trice, tran sfo r
m ă ri lău n tric corelate cu tot ceea ce se p etrece în g enere, intuiţia
in tro v ertită fu rnizează, prin p ercepţia p roceselor in terio are, an u
m ite d ate care pot fi de o extraordinară im portan ţă p en tru în ţe le
gerea celor ce se p etrec în general; ea poate chiar să p rev ad ă, m ai
m u lt sau m ai p u ţin clar, noile p osibilităţi, p recu m şi ceea ce are să
se îm p lin ească realm en te m ai tîrziu. C larviziu nea sa p ro fetică se
exp lică p rin relaţia sa cu arhetipurile care în tru ch ip ează d esfăşu ra
rea legică a tu tu ror lu cru rilor accesibile experienţei.
TIPUL INTUITIV INTROVERTIT
730 S p e c i f i c u l in tu iţiei in trovertite prod u ce, atu nci cînd această

iZ ^funcţie cap ătă în tîietatea, u n tip caracteristic, şi an u m e tip u l
v isă to ru lu i m istic şi al vizionaru lu i, pe de o p arte şi tip u l fan tas
tu lu i şi al artistului, pe de alta. C azu l n orm al este p esem n e
10 expresie din alchim ie, pentru un produs final, inert (n.t.)
106
u ltim u l, d at fiind că în general tipul acesta este înclin at să se

m ărgin ească la caracteru l perceptiv al intuiţiei. T ip u l intuitiv
răm în e, de regu lă, la percepere, problem a sa p rincipală este să
p erceap ă şi în tru cît este u n artist creator, să dea form ă p ercepţiei
sale. F a n ta stu l în să se m ulţum eşte cu con tem p larea im aginii
in tu itive, pe care o lasă să-i dea lui însu şi form ă, adică să-l d eter
m ine. A d în cirea in tuiţiei are ca efect firesc o înd ep ărtare adesea
ieşită d in co m u n a individului de realitatea im ed iată, astfel în cît
el în su şi d evine o enigm ă pentru an tu raju l său apropiat. C înd e
artist, arta sa vesteşte lucruri ieşite d in com un, ru pte de realitate,
scîn tein d în lu ciri m ulticolore, lu cru ri sem nificative şi ban ale,
fru m oase şi groteşti, sublim e şi bizare, în acelaşi tim p. C înd n u e
artist, este ad esea u n geniu neînţeles, un m are talen t irosit, u n fel
de în ţelep t sm intit, adevărat personaj de rom an «psihologic».
D eşi n u p rea stă în firea tipu lu i intuitiv in tro vertit să facă d in 731
p ercep ţie o p roblem ă m orală, căci asta ar p resup une ca funcţiile

ju d icativ e să cap ete o oarecare forţă, e totuşi suficientă ch iar şi o
relativ slab ă d iferenţiere a ju decăţii p entru a transpu ne viziunea
d in p la n u l esteticu lu i pu r în tr-u n plan m oral. A pare astfel o v a
rian tă a acestu i tip, care, deşi fundam ental deosebită de varianta
estetică, e to tu şi caracteristică intuitivului introvertit. Problem a
m orală ap are atu n ci cînd intuitivul se corelează pe sine cu viziu
nea sa, cînd n u se m ai m ulţum eşte cu pura contem p lare a im aginii
in tu itive şi cu aprecierea sau m odelarea ei estetică, ci ajunge la
întrebarea: C e înseam n ă acest lucru pentru m ine sau p en tru lum e?
Ce d ato rie sau sarcină rezultă de aici p entru m ine sau p entru
lum e? In tu itiv u l p u r, care refulează judecata sau n ici n u o are decît
im plicit, în cad ru l p ercepţiei, n u ajunge, în fond, n iciod ată la în tre
barea aceasta, căci întrebarea sa e doar u n «cum ?» referitor la p er
cepţie. D e aceea, găseşte problem a m orală de n eîn ţeles sau chiar
absurdă şi de aceea îşi interzice, pe cît e cu p u tinţă, să gîndească
107
D ESCRI ERE A GE NER ALA A T IP U RI LO R
asupra celor contem p late. C u totul altfel stau lu cru rile în cazu l
in tu itivu lu i cu atitudine m orală. A cesta este p reo cu p at de sem n ifi
caţia v iziu n ii sale; este prea p u ţin interesat de posibilităţile ei e ste
tice, ci m ai degrabă de posibilele ei efecte m orale, ce reies p en tru
el d in sem n ificaţia conţinu tu lui viziunii. Ju d ecata îi adu ce la
cu n o ştin ţă, adesea doar nedeslu şit, ce-i drept, că el în su şi, ca om ,
ca d ep lin ătate, este im plicat cu m va în viziu nea sa, că viziu n ea sa
este cev a ce n u poate fi doar contem plat, ea cerînd să d evin ă în săşi
viaţa subiectului. Lu înd cunoştinţă de acest lucru, el se sim te dator
să-şi în tru ch ip eze viziu nea în propria sa viaţă. D ar cu m p rin cip a
lul şi u nicul său p u nct de sprijin este exclusiv această v iziu n e,
ten tativa sa m orală cade în unilateralitate; el face u n sim bol din
viaţa sa şi din sine însuşi, adaptîndu -se, ce-i d rept, sen su lu i adînc
şi veşn ic al celor ce se petrec, dar răm înînd n ead ap tat realităţii de
fapt a m om en tu lu i. îşi răpeşte astfel şi posibilitatea de a avea un
efect asu p ra acesteia, căci răm îne de neînţeles. L im b aju l său n u e
cel v o rb it de toată lu m ea, ci u nu l m ult prea subiectiv. A rg u m en te
lor sale le lipseşte acel «ratio» care convinge. E l p o ate doar să
m ărtu risească sau să vestească. E vocea celu i ce p red ică în deşert.
732 In tu itivu l in tro vertit refulează m ai cu seam ă sen zaţia o b iectu a
lă. A cest fap t îi m arch ează inconştientul. în in con ştien t su bzistă, ca
fu ncţie co m p en sato are, o funcţie senzaţie extravertită cu caracter
arh aic. D e aceea, personalitatea inconştientă poate fi fo arte bine
d escrisă ca u n tip senzaţie de speţă m ai joasă, prim itivă. Im p u lsi
v itatea şi n ecu m p ătarea sînt caracteristice acestei sen zaţii, laolaltă
cu o extrao rd in ară dependenţă de im presia senzorială. A ceastă
calitate co m p en sează aerul rarefiat de m are în ălţim e al atitu d in ii
co n ştien te, d în d u -i o oarecare greutate şi îm p ied icîn d astfel o to ta
lă «su b lim are». D ar dacă, datorită u nei su p ralicitări forţate a
atitu d in ii co n ştien te, in tervine o totală su bordonare faţă de p er
cep ţia in terio ară, in con ştien tu l trece în opoziţie şi apar sen zaţii ce
108
TIPUL I NTR OVE RTI T
se îm p o triv esc atitu din ii conştiente. Form a de n evroză este n evro

za o bsesională, prezentând ca sim ptom e atît m anifestări ipohon-
drice cît şi o hiperestezie, precum şi ataşam ente obsesionale faţă
de an u m ite persoane sau alte obiecte.
REZUMATUL TIPURILOR IRAŢIONALE
ele d ou ă tipuri înfăţişate m ai sus sînt aproape inaccesibile 733

u n ei ju d ecăţi exterioare. D at fiind că sînt in trovertite şi au,
deci, o m ult prea precară capacitate sau dorinţă de a se exp ri
m a, oferă p rea puţine prilejuri spre a fi în m od corespunzător
ju d ecate. D at fiind că principala lor activitate se îndreaptă în
spre in terior, exterior n u arată lum ii decît retractilitate, lipsă de
desch id ere, n eparticipare sau nesiguranţă şi o stinghereală apa
rent n em otiv ată. D acă exteriorizează totuşi ceva, e vorba, în
m are p arte, de m anifestări indirecte ale funcţiilor slab diferen
ţiate şi relativ inconştiente. A sem enea exteriorizări provoacă, fi
reşte, la cei d in ju r, prejudecăţi potrivnice acestor tipuri. Ca ur
m are, o am en ii de acest fel sînt în m are parte subestim aţi sau cel
p u ţin n eîn ţeleşi. în m ăsura în care ei înşişi nu se în ţeleg pe sine,
lipsind u -le în m are m ăsură tocm ai judecata, n ici nu pot pricepe
de ce sîn t m ereu subestim aţi de către opinia publică. C ăci nu îşi
dau seam a că ceea ce oferă exterior este în tr-ad evăr de proastă
calitate. P rivirea le e fascinată de bogăţia even im en telor su biec
tive. C eea ce li se întîm p lă interior este atît de pasio n an t, de un
farm ec atît de inepuizabil, încît nici nu observă m ăcar că ceea
ce îm p ărtăşesc celor d in ju r conţine de regulă doar extrem de
p u ţin d in ceea ce trăiesc ei înşişi, de fapt. C aracteru l fragm entar
şi în d eo bşte pu r episodic al celor îm părtăşite cere prea m ult, ca
înţelegere şi solicitudine, din partea celor din ju r şi, în plus,
109
com u n icarea le e lipsită de acel flux de căldură în d rep tat spre

obiect, care ar putea con stitu i singura lor forţă de con vin gere.
D in co n tra, tip u rile acestea m anifestă foarte frecv en t u n co m
p o rtam en t aspru şi d istant înspre exterior, fără să o ştie m ăcar
şi fără să aibă astfel de intenţii. Ju d eci m ai d rep t astfel de
o am en i şi îi tratezi cu m ai m ultă îngăd uinţă, dacă ştii cît de
greu p o t fi tradu se în tr-u n lim baj in teligibil cele v ăzu te de
o ch iu l interior. O ricu m , nu trebuie m ers atît de d ep arte cu în g ă
d u in ţa în cît să-i scuteşti de orice incitare la a com u n ica. A sta
le-ar face cel m ai m are rău. D estinu l însu şi îi su p u ne, poate
ch iar m ai des decît pe alţi oam eni, la grele în cercări exterio are,
d estin ate parcă să-i deştepte din beatitu dinea co n tem p lării lău n
trice. D ar, de cele m ai m ulte ori, trebuie să aju ngă la m are
an an g h ie spre a le fi stoarsă, în fine, o com un icare om enească.
734 D in tr-u n pu nct de ved ere extravertit şi raţion alist, o am en ii de
tipu rile acestea sîn t de bu nă seam ă cei m ai inu tili din tre inutili.
D ar p riviţi d in tr-u n pu nct de vedere superior, sînt m ărtu rii v ii ale
fap tu lu i că lu m ea atît de bogată şi variată, p recu m şi v iaţa sa d e
bord an tă şi îm b ătăto are fiinţează n u num ai exterior, ci şi lăuntric.
S ig u r că tipu rile acestea sînt d em onstraţii u nilaterale ale n atu rii,
d ar sîn t foarte in stru ctive p entru cei care n u se lasă orbiţi de m oda
in telectu ală a vrem ii. O am en ii cu o asem enea atitu d in e sîn t p ro
m oto ri ai cu ltu rii şi ed u caţiei, în felul lor. V iaţa lor ne în v aţă m ai
m u lte d ecît ceea ce spun. în ţeleg em din viaţa lor şi, n u în u ltim ul
rînd , ch iar d in m arile lor defecte, din incapacitatea lor de a co m u
n ica, u na d in m arile ero ri ale civilizaţiei n oastre, şi an um e cred inţa
o arbă în d iscu rsu ri şi reprezentări, supraap recierea n em ăsu rată a
în v ă ţă rii p rin v o rbe şi m etode. Sigur că unui copil, cu v in tele m ari
ale p ă rin ţilo r îi im p u n respect şi se pare că ne în ch ip u im ch iar că
p rin cu v in te se edu că un copil. In realitate însă, cop ilu l este edu cat
de ceea ce trăiesc părinţii, iar cele adăugate de ei sub form ă de ges-
110
turi şi cu v in te n u fac decît să zăpăcească, cel m ult, copilul. A celaşi

lucru este v alab il şi în ce priveşte profesorul. D ar se crede atît de
m ult în m etod e în cît e suficient ca m etoda să fie bu nă p entru ca şi
p ro feso ru l care o aplică să fie ridicat în slăvi. U n om de proastă ca
litate n u este niciod ată un profesor bun. D ar îşi ascunde această
nocivă p roastă calitate, cu care-şi ovtrăveşte într-ascu ns elevii,
după o m etod ică excelentă şi după o capacitate de exprim are in te
lectuală d eopotrivă strălucită. Fireşte, tot ce îşi doreşte un elev m ai
copt ca vîrstă este cu noaşterea celor m ai eficiente m etode, d eoare
ce e co n fo rm at deja atitu dinii generale, care crede în atotbiruitoa-
rea m etod ă. A avut deja ocazia să vadă că orice cap sec care repetă
m ecanic o m etod ă este considerat un bun elev. T o ţi cei d in ju r cau
tă să-l co n vin g ă cu vorba şi cu fapta că orice succes şi orice fericire
e în exterio r şi că nu ai nevoie decît de o m etodă bu nă p entru ca să
obţii tot се -ţi doreşti. îi poate oare arăta viaţa m entoru lu i său reli
gios acea fericire ce radiază din bogăţia im aginilor interioare con
tem p late? D esigu r, tipurile introvertite iraţionale nu ne învaţă ce
este u n om deplin. Le lipseşte raţiunea şi etica raţiunii, dar viaţa
lor ne arată cealaltă posibilitate, cea de care duce o dureroasă lipsă
civilizaţia n oastră actuală.
FUNCŢIE PRINCIPALĂ ŞI FUNCŢIE AUXILIARĂ
u aş vrea nicidecum ca descrierile de mai sus să dea im- 735

p resia că aceste tipuri ar putea fi întîlnite p ractic în toată
p u ritatea lor cu o frecvenţă relativ m are. Ele sînt, în felul lor,
doar fo to grafii de fam ilie de tip G alton, care cu m ulează trăsă
tura co m u n ă şi, deci, tipică, accentuînd-o astfel disproporţionat,
trăsăturile ind ivid uale fiind, în schim b, şterse, deopotrivă de
d isproporţionat. D in cercetarea m ai atentă a cazu rilor individua-
111
D ESCRI EREA GENERALĂ A T I P UR I LO R
le rezultă faptu l văd it legic că, pe lingă funcţia cea m ai d iferen

ţiată, este în totd eau n a prezentă în con ştien t şi relativ d eterm i
n antă o a doua fu ncţie, de însem n ătate secundară şi, d eci, de o
m ai slabă diferenţiere.
736 Să m ai rep etăm o dată, de dragul clarităţii: co n ştien te p o t fi re
zu ltatele tu tu ror fu ncţiilor, dar vorbim de con ştien ţa u nei fu ncţii
d oar atu n ci cînd nu num ai că exercitarea ei stă la d isp oziţia v o in
ţei, dar p rin cip iu l ei este totodată dătător de m ăsu ră în orien tarea
con ştien tu lu i. A cest din urm ă lucru se întîm p lă însă n u m ai dacă
gîn d irea, de p ild ă, n u este doar o reflecţie şi o ru m egare u lterioară,
ci raţio n am en tele sale au o valabilitate absolută, astfel în cît co n clu
ziile logice au, oricînd, valoare de m otivaţie, p recu m şi de g aran
ţie, fără v reo altă justificare. A ceastă autoritate absolută îi revine,
em p iric, în to d eau n a u nei singure fu ncţii şi nici n u poate rev en i d e
cît u n ei singu re funcţii, căci intervenţia la fel de au ton om ă a altei
fu n cţii ar da în m od necesar o altă orientare, care ar co n trazice-o,
în p arte cel p u ţin , pe prim a. C u m însă o condiţie vitală a p ro cesu
lu i de ad ap tare con ştien tă este să aibă întotd eau n a sco p u ri clare şi
u n iv o ce, e in terzisă în m od n atural concu renţa u nei a doua funcţii.
D e aceea, a doua funcţie poate fi doar de o în sem n ătate secun d ară
- lu cru ce se con firm ă şi em piric. însem n ătatea sa secu n d ară co n
stă în fap tu l că, spre deosebire de funcţia prim ară, n u trece n icio
dată, ea singu ră, drept decisivă şi n u inspiră o în cred ere absolută,
ci e lu ată în con sid erare m ai m ult ca funcţie au xiliară sau su p li
m entară. Fireşte, poate in terven i ca funcţie secu n d ară n u m ai o
fu ncţie a cărei natu ră n u con trastează cu cea a fu ncţiei principale.
Pe lîngă g în d ire, de p ild ă, n u poate interveni ca o a d ou a funcţie
sen tim en tu l, d eoarece natura sa contrastează prea p u tern ic cu cea
a gînd irii. G în d irea trebu ie să excludă cu scrup ulozitate sen tim en
tu l, d acă v rea în tr-ad ev ăr să fie o gîndire au tentică, fid elă p rin ci
p iu lu i său. A sta n u exclude, fireşte, existenţa unor in d iv izi la care
112
gîn d irea să fie la acelaşi n ivel cu sentim entul, am bele avînd

aceeaşi pu tere m otivaţională conştientă. în tr-u n asem enea caz
însă, n u este vorba de un tip diferenţiat, ci de o gîndire şi un sen
tim en t relativ nediferenţiate. Egala conştienţă şi in conştienţă a
fu ncţiilor este, deci, sem nul unei stări psihice prim itive.
C on fo rm experienţei, funcţia secundară este întotd eaun a de 737
altă natu ră decît funcţia principală, dar nu de o natură contrară ei;

astfel, de p ild ă, gîndirea ca funcţie principală poate fi foarte bine
însoţită de intuiţie ca funcţie secundară, sau deopotrivă şi de sen
zaţie, în să , după cu m am spus, niciodată de sentim ent. Intuiţia,
p recu m şi senzaţia nu sînt contrare gîndirii, ceea ce înseam n ă că
nu trebu ie n eap ărat să fie excluse, căci nu sînt de aceeaşi natură,
dar de sens con trar cu gîndirea, aşa cu m este sentim en tu l, care
con cu rează cu succes, ca funcţie ju dicativă, gîndirea, ci sîn t funcţii
p ercep tive, care acordă un ajutor bine venit gîndirii. D ar de îndată
ce aju n g la o d iferenţiere de acelaşi n ivel cu a gîndirii, determ ină o
m od ificare a atitu dinii, care contravine tendinţelor gîndirii. C ăci
tran sform ă atitu dinea ju d icativă într-u na perceptivă. A stfel, p rin
cipiul raţio n alităţii in d ispensabil gîndirii e reprim at în favoarea
iraţion alităţii p ercep erii pure. Funcţia auxiliară este, deci, posibilă
şi utilă n u m ai în tru cît serveşte funcţia principală, fără să ridice p re
tenţii la o au ton om ie a principiu lu i său.
P en tru toate tipurile ce există în realitate este, deci, valabilă 738
axiom a că pe lîngă funcţia principală conştientă, posedă o funcţie

auxiliară, în toate privinţele deosebită ca natură de cea principală.
D in aceste com b in aţii rezultă profiluri bine cu noscu te, bu năoară
in telectu l p ractic, care e însoţit de senzaţie, in telectu l sp ecu lativ,
susţinut de in tuiţie, intuiţia artistică, cea care îşi alege şi îşi rep re
zintă im ag in ile cu ajutorul ju decăţii afective, intuiţia filozofică, cea
care, d atorită u n u i intelect pu ternic îşi poate transpune viziu nea în
sfera in telig ib ilu lu i ş.a.m .d.
Ш
D ESCRI ERE A GE NER ALA A T I P UR I L O R
739 C oresp u n zător raportu lui funcţiilor con ştien te, se fo rm ează şi
g rup aju l fu ncţional inconştient. A şa, bu năoară, u nu i in telect p rac
tic co n ştien t îi corespunde o atitudine in conştientă in tu i tiv-a fecti-
v ă, funcţia sentim en tu lu i fiind supusă u n ei in h ib ă’ i ceva m ai
pu ternice d ecît intuiţia. A ceastă particularitate p rezin tă, desigur,
in teres n u m ai p en tru cel care se ocupă de tratam entu l psih ologic
p ractic al u nor atari cazuri. P entru aceştia însă e im p o rtan t să o
ştie. C ă ci de m u lte ori m i-a fost dat să văd, de p ild ă, cu m u n m edic
se străd uieşte să dezvolte direct din in conştient fu ncţia sen tim en
tu lui la un tip p rin excelenţă intelectiv. A sem enea în cercări sînt
însă în to td eau n a sortite eşecului, întru cît p resu p u n o p rea p u ter
n ică violare a p o ziţiei conştiente. Iar dacă violarea reu şeşte, apare,
în co n secin ţă, o adevărată dependenţă obsesională a p acien tu lu i
de m ed ic, u n «transfer», ce nu m ai poate fi în lătu rat d ecît p rin b ru
talitate, căci în urm a violării, pacientul îşi p ierde orice p u n ct de
sp rijin şi îşi face u n punct de sprijin din m ed icu l său. A ccesu l la
in co n ştien t şi la funcţia cea m ai puternic refulată se obţine în să -
am p u tea spune - de la sine, păstrîndu-se în d eaju n s şi poziţia
co n ştien tă, dacă se lucrează asupra funcţiei secu n d are, adică, în
cazul unui tip raţional, asupra funcţiei iraţionale. A ceasta, tocm ai,
conferă p o ziţiei conştiente o asem enea clarviziune şi p rev iziu n e în
ce p riveşte cele posibile şi cele ce se întîm p lă încît co n ştien tu l c a
p ătă în co n secin ţă suficientă forţă de apărare în faţa acţiu n ilo r d i
stru ctive ale inconştientului. Invers, u n tip iraţion al necesită o m ai
p u tern ică d ezvoltare a funcţiei auxiliare raţionale p rezen te în
co n ştien t p en tru a fi înd eaju n s de pregătit spre a în cep e o co n fru n
tare cu in con ştien tu l.
740 F u n cţiile in con ştien te se află într-o stare arh aic-anim alică. E x
p resiile lor ap ăru te în vise şi fantezii constau în d eo bşte d in lupta
sau în fru n ta rea a două anim ale sau a doi m onştri.
114
DEFINIŢII
C apitolul XI din Psychologische Typen, carte apărută în 1921 şi reeditată

în repetate rînduri. Tradus după Gesavnuelte Werke, voi. VII, & 741-921.
ititoru lu i i se v a părea poate superfluu să ad au g textu lui 741
a cestu i stu d iu vin cap itol special de definire a conceptelor.

A m av u t în să d in plin ocazia să constat că tocm ai în lucrările
de p sih o lo g ie con cep tele şi expresiile nu sînt n iciodată în d eaju n s
de a ten t fo lo site, întru cît tocm ai în dom eniul psih ologiei, ca
nicăieri în altă p arte, apar variante foarte diferite ale co n cep
telor, lu cru care dă loc unor neînţelegeri dintre cele m ai p ersis
tente. Situ aţia aceasta p roastă nu provine num ai d in fap tu l că
psihologia este o ştiinţă tînără, ci şi din cauză că m aterialu l
exp erim en tal, m aterialu l studiului ştiinţific, nu poate fi adu s -
ca să z ice m aşa - în m od concret, în faţa ochilor cititorului.
C ercetăto ru l p sih o lo g se vede m ereu obligat să p rezin te reali
tatea pe care o observă p rin descrieri am ple şi - am putea
spune - in d irecte. N u m ai dacă sînt com unicate fapte elem en tare
accesibile m ăsu răto rii şi exprim ării num erice, poate fi vorba,
eventual, de o p rezen tare directă. D ar cît oare din ad evărata
psihologie a o m u lu i se poate trăi şi observa p rin fapte m ăsu
rabile şi n u m eric exp rim abile? Există asem enea situaţii, şi cred
că am d em o n stra t tocm ai prin studiile m ele privin d asocierile că
pînă şi situ a ţii co m p licate p o t fi accesibile u n ei m etode can ti
727
DEFINIŢII
tativ e.1 D ar cel care intră m ai adînc în esenţa p sih olog iei şi cere
m ai m ult de la psihologie ca ştiinţă, adică n u con sid eră că ea
trebu ie să fie supusă unei existenţe chinuite în graniţele
m etod icii ştiinţelor naturii, acela trebuie să-şi fi dat seam a că
niciod ată şi n icăieri n u -i va reuşi u nei m etod ici experim entale
să d ea socoteală de esenţa sufletului om enesc, ba n ici m ăcar să
schiţeze o im agine relativ fidelă a fenom enelor su fleteşti com
plicate.
742 D ar dacă părăsim dom eniul faptelor num eric exp rim ab ile, ră-
m în em cu conceptele, care trebuie să înlocu iască exp rim area n u m e
rică. Precizia pe care o conferă exprim area nu m erică faptelor
o b serv ate nu poate fi înlocuită decît de precizia conceptelor. Dar,
după cu m o ştie foarte bine orice cercetător sau p ractican t al
acestui d om eniu , conceptele psihologice curente su feră, în p re
zent, de o atît de m are im precizie şi am biguitate că abia reu şim să
ne în ţeleg em reciproc. Să luăm de pildă con cep tu l de «sentim ent»
şi să în cercăm să ne am intim cîte se în ţeleg p rin acest co n cep t şi
vo m căp ăta o im agine a variabilităţii şi am bigu ităţii con ceptelor
psihologice. Şi totuşi, acest concept exprim ă ceva an u m e, ceva
caracteristic, inaccesibil exprim ării num erice, dar totuşi existen t şi
sesizabil. N u p u tem renunţa pu r şi sim plu la el, cu m a făcu t p sih o
logia fiziologică a lui W undt, să făgăduim acest fapt ca fenom en
fu nd am en tal, esenţial şi să-l înlocu im cu fapte elem en tare sau să-l
d esco m p u n em în astfel de fapte. Pierdem astfel o parte esenţială a
psihologiei.
743 Spre a d epăşi această dificultate apărută p rin su praap recierea
m etodicii ştiin ţelor naturii, sîntem n evoiţi să recu rg em la concepte
solide. Pentru a obţine astfel de concepte e n evoie de con lu crarea
1 Jung, D iagnostische Assoziationsstudien, Gesammelte Werke, voi. II.

Vezi prim ele pagini din Consideraţii generale privind teoria com plexelor din voi. I al
acestei antologii (n.t.)
118
ABSTRACTIZARE
m ultor o am en i, oarecu m de u n consensu s gentium . D ar cu m acest

lucru n u se poate obţine sim plu şi, în special, nu ce poate obţine
im ed iat, fiecare cercetător în parte trebuie m ăcar să-şi ia osteneala
să dea co n cep telo r sale oarecare soliditate şi p recizie şi o poate
face ce l m ai b in e discu tînd de fiecare dată con ceptele pe care le fo
loseşte, astfel ca oricine să aibă posibilitatea să vad ă la ce se referă.
P entru a răsp u n d e acestei cerinţe, aş vrea să discut în cele ce 744
urm ează co n cep tele m ele psihologice principale, în ordine alfabe

tică. A ş v rea totod ată să rog cititorul să bin evoiască să-şi aducă
am inte, în cazu l oricărei n elăm uriri, de aceste explicaţii. E de la
sine în ţeles că în aceste explicaţii şi definiţii m ă voi referi num ai la
sensu l în care folosesc eu con cep tele, fără să vreau să spun în
vreu n fel că această folosire a lor ar fi, în orice condiţii, singura po
sibilă sau cea n eco n d iţio n at corectă.
A b stra ctiz a re . A bstractizarea este, aşa cu m o sugerează cuvîn- 745
tul în su şi, o extrag ere sau desprindere a unui conţinut (a unei

sem n ificaţii, a u n ei caracteristici generale etc.) din tr-u n ansam blu
care co n ţin e şi alte elem en te, a căror com binaţie, în în treg u l ei, este
ceva unic în felu l său sau individual şi ca atare ceva n ecom p arabil
cu n im ic. C eea ce este unic în felul său, irepetabil şi incom parabil
este g reu a ccesib il cu noaşterii, drept care celelalte elem en te legate
de co n ţin u tu l resim ţit a fi esenţial trebuie să-i apară v o in ţei de
cu noaştere ca n eap arţin în d u -i acestuia din urm ă.
A b stractizarea este, prin urm are, acea activitate m entală care 746
eliberează starea de fapt sau conţinutul resim ţit a fi esen ţial din
con exiu nile sale cu elem entele resim ţite ca n eap arţin în d u -i, deose-
bindu-1 de acestea sau, cu alte cuvinte, diferenţiindu-1 (vezi D ife
ren ţiere). în tr-u n sens m ai larg, abstract este tot ceea ce este extras
din co n ex iu n ile sale cu ceea ce este resim ţit a nu-i fi aferen t din
p u n ctu l de v ed ere al sem nificaţiei.
119
DEFI NI ŢII
747 A bstractizarea este o activitate proprie tu turor fu ncţiilor p sih o

logice. Există o g în d ire abstractivă şi un sen tim en t, o sen z a ţie şi o
in tu iţie (vezi aceste concepte) abstractive. G îndirea abstractivă
prelevă un con ţinu t caracterizat, con form gîndirii, ca avînd pro
prietăţi logice, dintre alte conţinu tu ri ce n u -i sîn t aferente. Senti
m entu l abstractiv face acelaşi lucru cu un con ţinu t caracterizat
con form sen tim en tului şi la fel senzaţia şi intuiţia. Există aşadar
atît gînduri abstracte cît şi sentim ente abstracte. Pe acestea din
urm ă Su lly 2 le clasifică în intelectuale, estetice şi m orale. N ah
lo w sk y 3 le m ai adaugă şi sentim entul religios. Sen tim en tele ab
stracte, aşa cu m le înţeleg eu, ar corespunde sentim en telor «supe
rioare» sau «ideale» ale lui N ahlow sky. Pun pe acelaşi plan
sentim en tele abstracte cu gîndurile abstracte. Senzaţia abstractă
am pu tea-o denum i senzaţie estetică, spre deosebire de senzaţia
pur senzorială (vezi S en zaţie), intuiţia abstractă ar fi intuiţia sim
bolică spre d eosebire de intuiţia fantastică (vezi F a n tezie şi In
tu iţie).
748 în această lucrare, asociez co n ceptu lu i de abstractizare totodată
şi im aginea u nu i proces psihoenergetic corelat ei: cînd am o atitu
dine abstractivă faţă de obiect, atunci nu las obiectu l în treg să
acţion eze asupra m ea, ci desprind o parte a acestuia din con exiu
n ile sale, excluzînd tot ceea ce nu-i este aferent. In tenţia m ea este
să m ă d ebarasez de obiect ca întreg unic şi irep etabil şi să extrag
n u m ai o parte a lui. De fapt, im aginea întregului îm i este dată, dar
eu nu m ă adîncesc în contem plarea ei, interesul m eu nu se în
dreaptă spre întreg , ci se întoarce dinspre obiect ca în treg , laolaltă
cu p artea desprinsă din el, îndărăt asupră-m i, adică în lu m ea m ea
con cep tu ală prefigurată sau constelată în ved erea abstragerii unei
2 Sully, The Human M ind, 1892, II, cap.16.

3 N ahlow sky, Das GefUhlsIeben, 1907, p.48.
120
A B S T R A C T I Z A R E - AFECT
părţi a o biectu lu i. (N ici nu se poate face o abstragere din obiect

altfel d ecît în v irtu tea unei con stelaţii subiective de concepte). «In
teresul» îl în ţe le g ca energie = lib id o (vezi acolo), pe care îl acord
obiectu lu i ca valoare sau pe care obiectul şi-l atrage asupră-şi,
even tual fără să o vreau sau fără să fiu con ştien t de ceea ce se în
tîm plă. îm i im ag in ez, aşadar, p rocesul abstractiv ca pe o retragere
a lib id o -u lu i de la obiect, ca o curgere a valorii în d ărăt, dinspre
obiect spre co n ţin u tu l abstract subiectiv. A bstractizarea înseam nă,
deci, p en tru m in e şi o devalorizare energetică a obiectidui. A bstracti
zarea este, cu alte cu vinte, un flux de libido care introverteşte (vezi
In tro v ertire).
S p u n că o a titu d in e (vezi acolo) este abstractivă, dacă, pe de o 749
parte, d u ce la in trovertire şi dacă, pe de altă parte, asim ilează toto

dată p artea resim ţită ca fiind esenţială a obiectului cu conţinuturi
abstracte p refig u rate în subiect. Cu cît m ai abstract este un
conţinu t, cu atît este m ai nereprezentabil. U rm ez aici concepţia lui
Kant4 co n fo rm căreia u n co n cep t este cu atît m ai abstract «cu cît
m ai m ulte d istin cţii ale lu cru lu i sînt lăsate la o parte», în sensul că
m axim a ab stractizare duce la o distanţare absolută de obiect şi în
consecinţă la o totală n ereprezentabilitate. O astfel de abstracţiune
o n u m esc id e e (vezi acolo). D in contra, o abstracţiu ne care m ai
poate fi rep rezen tată sau im aginată este un con cept con cret (vezi
C o n cretism ).
A fect. P rin afect se înţeleg e o stare a sentim entelor caracteriza- 750
tă, pe de o p arte, p rin tr-o considerabilă inervaţie corporală şi pe de

altă p arte p rin tr-o p ertu rbare specifică a derulării rep rezen tărilor.5
4 Kant, Logik, §6.

5 Vezi şi W u n d t, G rundziige der phi/siologischen Psychologie, Ediţia а V a , voi. III,
1903, p.209.
121
D E F I NI Ţ I I
Ca sinonim pentru afect folosesc şi emoţie. în con trad icţie cu Bleu-

ler (vezi A fectiv itate), deosebesc sentim en tul de afect, deşi trece
rea sentim entului în afect este continuă, în tru cît orice sentim ent,
dacă atinge o anum ită intensitate, declanşează inervaţ'.i corporale,
devenind astfel un afect. D in considerente practice în să, e bine să
deosebim afectul de sentim ent, întru cît sentim en tu l p oate fi o
funcţie supusă voinţei, ceea ce în cazu l afectului, de regulă, n u se
întîm plă. D eopotrivă, afectul se distinge clar de sen tim en t prin
inervaţiile corporale considerabile, în tim p ce în cazu l sen tim en tu
lui aceste inervaţii lipsesc în m are m ăsură sau sîn t de o in tensitate
atît de m ică încît pot fi puse în evidenţă num ai cu instru m ente
foarte fine, de pildă prin fenom enul p sih ogalvanic.6 A fectu l se
autoam plifică prin senzaţia inervaţiilor corporale d eclanşate de el.
Perceperea acestui fapt a dus la teoria Jam es-L ang e a afectului,
care consid eră drept sursă a afectului tocm ai inervaţiile corporale.
C ontrar acestei concepţii extrem e, eu consider afectu l, pe de o
parte, o stare em oţională psihică şi, pe de altă p arte, o stare de
inervare fiziologică, stări ce se influenţează am p lificîn d u -se reci
proc, ceea ce înseam nă că unui sentim ent in tensificat i se alătură o
com ponentă de senzaţii, care apropie afectul m ai m ult de sen z a ţii
(vezi acolo) şi-l deosebeşte esenţialm ente de o stare a sen tim en
telor. C onsid er că afectele propriu-zise, adică cele însoţite de iner-
6 Fere, Note sur des modifications de la resistance eleetrique, etc. în: Câmpies rendus
de la Soeiete de Biologie, 1888, p.217. Veraguth, Das psychogalvam sche Reflexphăno-
men, în: M onatsschrift fu r Psyehologie und Neurologie, XXI (1907), p.387. Jung, Uber
die psychopln/sischen Begleiterscheinungen im A ssoziatiousexperim ent, Gesammelte
Werke, voi. И. Binswanger, Uber das Verhalten des psychogalvnnischen Phdnomens,
etc. în: Diagnostische Assoziationsstudien, voi.II, p.113.
Este vorba de modificările rezistenţei electrice a pielii în cazul stărilor em oţiona
le puternice, fenomen pe care se bazează şi detectorul de m inciuni şi care a fost
folosit de Jung în diagnosticarea com plexelor prin metoda asocierilor (vezi şi în
Comidern[ii generale privind teoria complexelor din voi. I al acestei antologii) (n.t.)
122
AF E CT - A F E C T I V I T A T E - A N I M A , A N I M U S - AP E R C E P Ţ I E
vaţii co rp o rale v iolen te, nu ţin de dom eniu l funcţiei sentim ent, ci
de d o m en iu l fu n cţiei senzaţie (vezi Funcţie).
A fe ctiv ita te . A fectivitatea este u n concept form at de H. Bleuler.

A fectivitatea d esem n ează şi subsum ează «nu num ai afectele în
sens p ro p riu , ci şi sentim en tele vag i sau tonalităţile afective ale
bu nei sau p ro astei d isp o ziţii».7 Bleuler distinge de afectivitate, pe
de o p arte, senzaţiile exterioare şi toate senzaţiile corporale, iar pe
de altă p arte, «sentim en tele», in m ăsura în care ele sînt procese de
percepţie in terioară (de pildă: sentim entul certitu d inii sau vero si
m ilităţii) şi în m ăsura în care sînt gînduri sau cu noştinţe neclare.8
A n im a , a n im u s. V ezi S u fle t, Im ag in ea su fle tu lu i. 712
A p e rce p ţie . A percep ţia este un proces psihic prin care un 753
conţinut n ou este ataşat unor conţinu tu ri sim ilare deja existente, în

aşa fel în cît să poată fi consid erat înţeles, sesizat sau clar d esem
nat9. Se p o t d eo seb i o apercepţie activă şi una pasivă; prim a este un
proces p rin care su b iectu l sesizează conştient, cu atenţia co n cen
trată, cu de la sine pu tere şi din propriile sale m otive un con ţinu t
nou şi îl asim ilează altor con ţinu tu ri, deja prezente; a doua este un
proces p rin care în con ştien t apare un conţinut nou ven in d din
exterior (pe calea sim ţurilor) sau din interior (din inconştient),
im p u n în d u -se o arecu m atenţiei şi înţelegerii. în activitatea din
prim u l caz, accen tu l cade pe eu, în cel de-al doilea, pe conţinutul
nou ce se im pu ne.
7 Bleuler, A ffektivitiit, Suggestibilitiit, Paranoia, 1906, p.6.
8 op.cit., p.13.
9 Vezi W undt, G rundziige dur physiologischen Psychologie, I, 1902, p.322.
723
DEFINIŢII
754 A rh aism . Prin arhaism indic caracterul vechi al con ţinu tu rilor şi
fu ncţiilor psihice. N u este vorba aici de ceva arh aizan t, adică de
un arhaic4 contrafăcu t, ca de pildă în arta rom ană tîrzie sau în «go
ticul» secolului X IX, ci de însuşiri ce au caracterul u nor vestigii. Pot
fi desem nate ca astfel de însuşiri toate acele trăsătu ri psihologice
care coin cid, în esenţă, cu însuşirile m entalităţii p rim itive. Evident,
arhaism ul este propriu în prim u l rînd fanteziilor in con ştien tului,
adică produ selor activităţii de fantazare ajunse în conştient.
A spectul im aginii este arhaic atu nci cînd are p aralele m itologice
in con fu n d abile.10 Sînt arhaice asocierile prin analogie ale fanteziei
in con ştien te, precu m şi sim bolism ul lor (vezi S im b o l). E arhaică
relaţia de identitate cu obiectul (vezi Id en titate), aşa-nu m ita «par-
ticip a tio n m ystiq u e» (vezi acolo). E arhaic con cretism u l gîndirii şi
sentim entului. M ai sînt arhaice şi pornirile irezistibile şi lipsa stă-
pînirii de sine (îm pătim irea). E arhaică contop irea fu ncţiilor p sih o
logice (vezi D ife ren ţiere), de exem plu a gîndirii cu sentim en tu l, a
sen tim en tului cu senzaţia, a sentim entului cu intuiţia şi, de asem e
nea, contop irea părţilor unei funcţii (audition coloriee), du bla ten
dinţă şi am bivalenţa (Bleuler) sau, cu alte cu vinte, con top irea cu
con trariu l, de pildă a sentim entului cu sentim en tul contrar.
755 A rh etip .11 V ezi Im agine.
7% A sim ila re. A sim ilarea este identificarea unui con ţinu t conştient
nou cu m aterialul subiectiv deja existent, fiind astfel scoasă în evi-
10 Vezi Jung, Wandlungen und Symbole der Libido, în ediţie nouă: Symbole der
Wandlung, Gesam melte Werke, voi. V.
11 Structura arhetipală a constituit întotdeauna o problem ă centrală în cercetările
lui Jung. Varianta finală a conceptului s-a form at însă în decursul tim pului. Vezi
Jung: Die Beziehungen zwischen dem Ich und dem Unbewuflten, Von den Wurzeln des
Bewujltseins ş.a. (Vezi şi vol.IV al antologiei de faţă - n.t.)
124
ARHAISM - ARHETIP - ASIMILARE - ATITUDINE
denţă în sp ecial asem ănarea noului con ţinu t cu m aterialu l

subiectiv ex iste n t,12 even tu al în detrim entul p ro p rietăţilo r in trin
seci ale n o u lu i co n ţin u t13. A sim ilarea este, în fond, u n proces de
apercepţie (vezi A p ercep ţie), care se deosebeşte însă de apercepţia
pură p rin elem en tu l identificării cu m aterialul subiectiv. în acest
sens spvme W u n d t că «A ceastă m odelare (adică asim ilarea) apare
în ch ip u l cel m ai în ved erat în cazul reprezentării atu nci cînd ele
m entele asim ilatoare rezultă din reproducere şi cele de asim ilat
dintr-o im p resie senzorială nem ijlocită. în obiectul exterior sînt
tran sferate atu n ci, oarecu m , elem ente ale im aginilor din m em orie,
astfel în cît, m ai ales atu nci cînd obiectu l se deosebeşte în m od p ro
n u n ţat de elem en tele reprodu se, percepţia senzorială rezultată
pare să fie o ilu zie care ne înşeală în privinţa ad evăratei alcătu iri a
lu cru rilo r» 14.
E u fo lo sesc asim ilarea în tr-u n sens ceva m ai larg, şi anum e ca 757
id en tificare a obiectu lu i cu subiectul în genere şi îi con trapun

disimilarea ca id en tificare a su biectului cu obiectul şi ca înstrăin are
a su b iectu lu i de el în su şi în favoarea obiectului, in diferent dacă e
vorba de u n obiect exterior, sau de un obiect «psihologic», cu m ar
fi de ex em p lu o idee.
A titu d in e . A cest co n cep t este relativ nou în psihologie. El p ro 781
vine de la M u eller şi Sch u m an n 15. în tim p ce K iilp e16 defineşte ati

tu d inea ca pe o pred isp oziţie a centrilor senzoriali sau m otorii
p en tru o an u m ită excitaţie sau un im puls constant, E bbin g h au s17 o
12 W undt, Logik. I, 1906, p.20.
13 Lipps, Leitfaden der Psychologie, ed.II, 1906, p.104.
14 W undt, G rundziige der physiologischen Psychologie, III, 1903, p.52.
15 Pfliigers A rchiv, voi. 45, p.37.
16 G runderifi der Psychologie, 1893, p.44.
125
DEFI NI ŢII
con cepe, în tr-u n sens m ai larg, ca pe u n fen om en b azat pe exer

ciţiu, care reduce neobişnuitul la obişnuit. D in con cep tu l de atitu
dine al lui E bbinghau s derivă şi m od ul n ostru de a folosi acest
concept. A titu dinea este pentru noi o predispoziţie a psihicului de
a acţion a sau de a reacţiona într-o anum ită direcţie. C on cep tul este
foarte im portan t tocm ai pentru psihologia fen om en elor sufleteşti
com p lexe în tru cît exprim ă acel fenom en psih ologic specific care
face ca anum iţi stim uli, în anum ite m om ente, să acţion eze p u ter
nic, iar alţi stim uli să acţioneze slab sau să nu acţioneze deloc. Să
ai o anum ită atitudine înseam nă să fii predispus p en tru un anum it
lucru, chiar dacă acest lucru este inconştient, căci a avea o atitu
dine este ech iv alent cu a fi aprioric direcţionat spre u n anum it
lu cru , in d iferent dacă avem sau nu o reprezen tare a acelui lucru.
P red ispoziţia pe care o consider atitudine constă în totd eau n a din
faptul că există o anum ită constelare subiectivă, o anum ită com bi
naţie de factori sau conţinuturi psihice, care fie că dirijează acţiu
nea în tr-o direcţie sau alta, fie că fac ca un stim ul exterio r să fie re
cep tat în tr-u n anum it m od sau în altul. Fără atitu d in e ap ercep ţia
(vezi acolo) activă este im posibilă. A titudinea are în to td eau n a un
pu nct de reper care poate fi conştient sau in con ştien t, d eoarece o
com bin aţie preexistentă de conţinuturi va releva n egreşit în actul
ap ercepţiei unui nou conţinut acele p roprietăţi sau m om en te care
apar a fi aferente conţinutului subiectiv. A re loc, de aceea, o ale
gere sau o ju decată, care exclude tot ce nu este aferent. C om binaţia
sau con stelaţia de conţinuturi preexistentă este cea care decide ce-i
este aferen t şi ce nu. Pentru efectul selectiv al atitu d in ii nu con
tează dacă pu nctul de reper e con ştien t sau in con ştien t, întru cît
alegerea este deja a priori dată de atitudine şi are loc, de altfel,
autom at. D ar din punctul de vedere al practicii e im p o rtan t să
17 Grundztige der Psychohgie, I, 1905, p.681.
126
ATITUDINE
facem distin cţie în tre ceea ce este conştient şi ceea ce este in
conştient, în tru cît extrem de frecvent există chiar două atitudini,
adică: o atitu d in e con ştien tă şi una inconştientă. V rem să spunem
prin asta că p red isp o ziţia con ştien tu lu i este dată de alte co n ţin u
turi d ecît cea a in con ştien tu lu i. A ceastă dedublare a atitu d in ii iese
în ev id en ţă d eo sebit de clar în nevroză.
C o n cep tu l de atitu dine are o anum ită înru dire cu co n cep tu l de 782
apercepţie al lu i W u nd t, dar se deosebeşte totuşi de acesta, d eo a
rece co n cep tu l de apercepţie include procesul corelării co n ţin u
tului p reexisten t cu con ţinu tu l nou al apercepţiei, în tim p ce co n
cep tul d e atitu d in e se referă exclusiv la con ţinu tu l subiectiv
p reexisten t. A p ercep ţia este, în tr-u n fel, podu l care leagă co n ţi
n utu l d eja p rezen t, p reexisten t, cu cel nou, în tim p ce atitudinea
con stitu ie o a recu m cap ul de pod de pe u n m al, iar con ţinu tu l nou
- cap u l de p od de pe celălalt m al. A titudinea înseam n ă o aşteptare,
iar aştep tarea are în totd eau n a un efect selectiv şi direcţionant. Un
con ţinu t foarte accentu at, aflat în cîm pul vizual al con ştientu lui
form ează (ev entu al în com binaţie cu alte conţinu tu ri) o anum ită
constelaţie, care e ech ivalentă cu o atitudine bine d eterm in ată, dat
fiind că u n asem en ea con ţinu t conştient prom ovează p ercepţia şi
apercepţia sim ilaru lu i şi o inhibă pe cea a disim ilarului. P roduce
atitu dinea ce-i corespun d e. A cest fenom en autom at este u n tem ei
esenţial p e n tru u nilateralitatea orientării conştiente. El ar d u ce la o
totală p ie rd ere a ech ilibru lui, dacă în psihic nu ar exista o funcţie
au toreg latoare, compensatorie (vezi com p en sare), care co rectează
atitudinea con ştien tă. în acest sens, dualitatea atitu d in ii este,
aşadar, u n fen o m en n orm al, care se m anifestă su p ărăto r num ai
dacă u n ilateralitatea conştientă este excesivă. A titu dinea poate fi,
sub asp ectu l atenţiei obişnu ite, un fenom en parţial, relativ n eim
portan t sau p o ate fi un principiu general d eterm in ant p en tru în
tregul p sih ic. D in m otive în tem eiate pe propria dispoziţie sau pe
127
DEFINIŢII
influenţe ale anturajului sau pe educaţie sau pe în treag a exp erien

ţă de viaţă ori pe anum ite convingeri, poate fi p rezen tă în mod
obişnu it o constelaţie de conţinuturi care produce co n stan t şi d ese
ori pînă în cele m ai m ărunte m anifestări, o anum ită atitudine. Cei
care resim t d eosebit de profund n eplăcerile v ieţii vor avea, prin
în săşi natura lor, o atitudine care se va aştepta m ereu la neplăceri.
A ceastă atitudine conştientă excesivă este com p en sată printr-o ati
tudine in conştientă îndreptată spre plăcere. O rop situ l are o atitu
dine con ştien tă deschisă spre tot ce l-ar putea orop si, alege din
exp erienţele v ieţii acest m om ent, îl adulm ecă pretu tin d eni; atitu d i
nea sa in conştientă caută însă puterea şi superioritatea.
783 D u pă natura atitudinii sale obişnuite, întreaga psih ologie a
in d ividului este orientată, chiar în trăsăturile sale fu ndam entale,
diferit. C hiar dacă legile psihologice generale sînt valabile pentru
toţi indivizii, ele nu caracterizează totuşi pe fiecare individ în
parte, d eoarece m od ul în care acţionează ele diferă co m p let de la o
atitu d ine generală la alta. A titudinea generală este în to td eau n a un
rezu ltat al tu turor factorilor ce pot influenţa con sid erabil psihicu l,
adică al pred ispoziţiei înnăscute, al edu caţiei, al in flu en ţei an
tu raju lui, al experineţelor de viaţă, al părerilor şi convingerilor
obţinute prin d iferen ţiere (vezi acolo), al reprezen tărilor colective
ş.a.m .d. Fără însem nătatea absolut fundam entală a atitudinii,
existenţa u nei psihologii individuale ar fi exclusă. A titudinea
generală aduce însă atît de m ari m od ificări rap o rtu lu i de forţe şi
relaţiilor d in tre funcţii, încît apar de aici efecte globale ce pun
adesea sub sem n u l întrebării legile psihologice generale. D eşi, de
pildă, d in consid erente fiziologice şi p sih olog ice, exercitarea
fu ncţiei sexuale într-o anum ită m ăsură se d ovedeşte a fi in d is
p en sabilă, există totuşi indivizi ce se pot lipsi de ea în m are m ăsu
ră fără vreu n fel de prejudiciu, adică fără fen om en e p ato lo g ice şi
fără vreo scădere evidentă a p rodu ctivităţii lor, în tim p ce în alte
128
ATITUDINE - COLECTIV
cazuri, ch iar tu lbu rări neîn sem n ate în acest dom eniu pot atrage
după sine u rm ări g enerale întru totul consid erabile. C ît de p u ter
nice sîn t d iferenţele individuale, se poate vedea foarte bine în
ch estiu n ea p lăcerii şi neplăcerii. A ici dau greş toate regulile. Există
oare ceva care în anum ite ocazii să n u poată produce oam enilor
plăcere sau ceva care, în alte ocazii, să nu le producă n eplăcere?
O rice im bo ld , orice funcţie se poate subordona alteia, însoţind-o.
C om p lexu l eu -lu i sau al p u terii se poate servi de sexualitate sau
sexualitatea se poate folosi de eu. G îndirea poate înăbu şi tot restul
sau sen tim en tu l poate în g h iţi gîndirea şi senzaţia - şi toate acestea
depind de atitu dine.
în fo n d , atitu d in ea este un fenom en individual şi se sustrage 7S4
an alizei ştiin ţifice. în p ractică însă, se pot deosebi anum ite tipuri
de atitu d in e, d u p ă cu m se p o t deosebi şi anum ite fu ncţii psihice.
Cînd o fu n cţie, în m od obişnu it, precum păneşte, rezultă o atitu
dine tipică. D u p ă natura fu ncţiei diferenţiate, se form ează co n ste
laţii de co n ţin u tu ri, care produ c atitudini corespunzătoare. A şa se
face că există o atitu d in e tipică a gînditorului, a afectivu lu i, a sen
zitivului şi a intuitivului. în afară de aceste tipuri pur p sihologice
de atitu d in e, al căror num ăr m ai poate fi p robabil m ărit, există şi
tipuri so cia le, adică tipuri pe care îşi pune pecetea o im agine co lec
tivă. Ele se caracterizează prin diferitele -ism e. A ceste atitu d in i co
lectiv co n d iţio n ate sînt, în orice caz, foarte im portante, în anum ite
cazuri im p o rtan ţa lor o poate întrece chiar pe cea a atitu d in ilor pur
psihologice.
C o lectiv . N u m esc colective toate acele con ţinu tu ri p sih ice care 838
sînt p ro p rii n u n u m ai unui individ, ci m ai m ultor indivizi în

acelaşi tim p , ad ică u nei societăţi, unui p op or sau om en irii în
genere. A stfe l de con ţinu tu ri sînt acele «reprezentări colective
m istice ale p rim itiv ilor» (representations collectives) descrise de
129
DEFINIŢII
Levy B ru h l18, şi, deopotrivă, conceptele generale cu ren te de drept,

stat, religie, ştiinţă ş.a.m .d., ale om ului civilizat. D ar ele nu sînt
num ai concepte şi viziuni, denum ite colective, ci şi sentimente.
L evy-Bru hl arată că la p rim itivi reprezentările colective constituie
totodată şi sentim ente colective. Tocm ai din pricina acestei valori
afective colective num eşte el «reprezentările co lective» şi «m isti
ce», reprezentările acestea nefiind doar intelectu ale, ci şi em oţio
n a le.19 La om ul civilizat, de anum ite concepte colective se leagă şi
sentim ente colective, de pildă de ideile colective de D um nezeu,
drept, patrie etc. C aracteru l colectiv nu este propriu n u m ai anum i
tor elem en te sau conţinuturi psihice, ci poate fi şi trăsătura unei
funcţii (vezi F un cţie) în genere. A şa, bu năoară, gîn direa în genere,
respectiv întreaga funcţie gîndire poate avea un caracter colectiv,
şi anum e în m ăsura în care este o gîndire general valabilă, cores
punzătoare, bunăoară, legilor logicii. Tot aşa, sentim en tu l, respec
tiv întreaga funcţie sentim ent, poate avea u n caracter colectiv, în
m ăsura în care este, bu năoară, identică sentim en telor generale
sau, cu alte cu vinte, corespunzătoare aşteptărilor g en erale, resp ec
tiv con ştiinţei m orale generale. Este, d eop otrivă, co lectiv ă acea
senzaţie sau acea m odalitate a senzaţiei şi acea in tu iţie, care e p ro
prie unui grup m ai m are de oam eni în acelaşi tim p. C aracterul
opus celui colectiv este caracterul in d iv id u al (vezi acolo).
839 C om p en sare înseam nă echilibrare sau suplinire. C on cep tu l de

com p en sare a fost introdus, de fapt, de A d ler20 în psihologia
nevrozelor.21 El înţelege prin com pensare ech ilibrarea funcţională
18 Levy-Bruhl, Les fonctions mentales dans Ies societes inferieures, 1912, p.27.
19 Levy-Bruhl, op.cit., p.28.
20 Adler, Uber den nervosen Charakter, 1912.
21 Aluzii la doctrina compensării se găsesc şi la Gross, care se inspiră din Anton.
130
COLECTI V - C OMP ENS ARE
a sen tim en tu lu i in feriorităţii printr-u n sistem psihologic co m

pensator, co m p arab il d ezvoltărilor com pensatorii ale unor organe
în cazu l su b d ezv oltării altui organ. A dler spune: «O dată cu sep a
rarea de o rgan ism u l-m am ă începe pentru aceste organe şi sistem e
organice su b d ezv oltate lupta cu lum ea exterioară, care izbucneşte
în m od n e cesa r şi se in stalează cu o m ai m are violenţă decît în ca
zul u nu i ap arat n orm al dezvoltat... C aracteru l de foetu s conferă
însă totod ată o posibilitate sporită a com pensării şi su pracom pen-
sarii, creşte cap acitatea de adaptare la obstacole obişnuite şi
neobişn uite şi asigu ră constituirea unor form e noi, superioare, a
unor ran d am en te n oi şi superioare.»22 Sentim en tu l inferiorităţii la
n eu rotic, care, d u pă A dler, corespunde etiologic unei subdezvol-
tări org an ice, d ă loc unei «construcţii aju tătoare»23, tocm ai unei
com p en sări, care constă dintr-o ficţiune ce con trabalan sează in fe
rioritatea. F icţiu n ea sau «conduita fictivă» este un sistem psih olo
gic care în cearcă să transform e inferioritatea într-o superioritate.
Ceea ce este de reţin u t din această concepţie este existenţa de
netăgăd u it, dacă ţii seam a de experienţă, a u nei funcţii co m p en sa
torii în d o m en iu l p roceselor psihologice. Ea corespun d e unei
funcţii a n alo g e d in d om eniu l fiziologic, au tocontrolu lui sau au to
reglării o rgan ism u lu i.
în tim p ce A d ler îşi lim itează conceptul de com p en sare la 84o
con trab alan sarea sentim en tu lu i inferiorităţii, eu înţeleg co n cep
tul co m p en să rii ca pe o echilibrare funcţională generală, ca pe o
au toreglare a ap aratu lu i psihic24. în acest sens, în ţeleg activ ita
tea in co n ştien tu lu i (vezi In co n ştien t) ca pe o com p en sare a
22 Adler, Studie tiber M inderwertigkeit von Organen, 1907, p.73.

23 A dler, Ober den nervosen Charakter, p.14.
2 4 Jung, O ber die Bedeutung des Unbewufiten in der Psychopatologic, Gesannnrltc

Werke, voi. III.
737
DEFINIŢII
u nilateralităţii produse de funcţia conştientă în atitudinea gene

rală. P sihologilor le place să com pare con ştien tu l cu och iu l, se
vorbeşte d espre un cîm p vizual şi despre un p u nct de ved ere al
conştientu lui. C u această com paraţie, natura fu ncţiei conştiente
este caracterizată în m od adecvat: num ai p u ţine con ţinu tu ri pot
atinge grad ul cel m ai înalt de conştienţă şi n u m ai u n num ăr
lim itat de conţinu tu ri pot fi m enţinute sim u ltan în cîm pul
conştienţei. A ctivitatea conştientului este selectivă. Selecţia p resu
pu ne o direcţionare. D irecţionarea presupune însă excluderea tu
turor conţinuturilor ce nu aparţin direcţiei respective. D e aici trebuie
să rezulte întotdeauna o anum ită unilateralitate a orientării
conştiente. C onţinuturile excluse şi inhibate de direcţia aleasă
cad mai întîi în inconştient, dar constituie apoi totuşi, datorită
existenţei lor efective, o contrapondere a orientării conştiente,
care sporeşte odată cu sporirea u nilateralităţii con ştien te şi duce,
în cele din urm ă, la o tensiune notabilă. A ceastă tensiune
înseam nă o anum ită inhibare a activităţii con ştien te, care poate
fi înfrîn tă, ce e drept, prin efortu ri con ştien te sporite. D ar cu
tim pul, tensiunea creşte într-atît în cît con ţinu tu rile inconştiente
inhibate se arată totuşi conştientului, şi anum e pe calea viselor
şi a im aginilor «spontane». Cu cît e m ai pron u n ţată u n ilaterali
tatea atitudinii conştiente, cu atît m ai puternic an tagon ice îi sînt
con ţinu tu rile provenite din inconştient, astfel încît se poate
vorbi de un adevărat contrast între conştient şi inconştient. In
acest caz, com pensarea apare sub form a u n ei fu ncţii con tras
tante. A cest caz este extrem . De regulă, com pensarea de către
in conştient nu se opune orientării conştiente, ci o ech ilibrează şi
o com pletează. Inconştientul furnizează, bunăoară în vise, toate
conţinu tu rile constelate de situaţia conştientă, dar inhibate de
alegerea conştientă, a căror cunoaştere ar fi indispensabilă
con ştien tu lui pentru o adaptare deplină.
132
COMP ENS ARE - COMPLEXUL PUTERII - C ON C RE TI S M
în stare n orm ală, com pensarea este in con ştien tă, adică exercită
in con ştien t u n efect reglator asupra activităţii conştiente. în n evro
ză, in co n ştien tu l aju nge într-u n contrast atît de p u ternic cu
con ştien tu l în cît com p en sarea este perturbată. De aceea, terapia
analitică are d rep t ţel conştientizarea con ţinu tu lui in conştient
pentru a restab ili în felul acesta com pensarea.
C o m p le x u l p u terii. N um esc u neori com plex al p u terii în treg u l ssi

com plex al tu tu ro r acelor reprezentări şi năzuinţe care au tendinţa
să ridice eu-1 d easupra altor influenţe şi de a le subordona pe
acestea eu -lu i, in d iferent dacă aceste influenţe provin de la oam eni
sau d in an u m ite relaţii sau dacă provin din propriile im boldu ri,
sentim en te sau gîn d u ri subiective.
C o n cre tism . P rin con cep tu l de concretism în ţeleg o anum ită ca- 842
racteristică a gîndirii şi sentimentului, care con stitu ie opu su l
abstracţiunii. C on cret înseam nă de fapt «crescut laolaltă». Un
con cept gîn d it con cret este un concept reprezen tat con crescu t,
con top it cu alte concepte. U n astfel de con cept nu este abstract, nu
este izo lat şi g în d it în sine, ci în corelaţie şi în am estec cu altceva.
Nu este u n co n cep t diferenţiat, ci conţine încă m aterial intuitiv
fu rnizat de sim ţuri. G îndirea concretă lucrează exclu siv cu
co n cep te şi viziu n i concrete şi se raportează m ereu la senzoriali-
tate. D eo p o triv ă, sentim en tul concret nu se d elim itează niciodată
de d ep en d en ţa senzorială.
G înd irea p rim itivă şi sentim entul prim itiv sînt exclusiv concre- 843
te, ele se rap o rtează întotd eaun a la senzorialitate. G îndul p rim iti
vilor n u are o au ton o m ie bine delim itată, ci aderă la fenom enul
m aterial. El se rid ică cel m ult la treapta analogiei. Tot aşa, sen ti
m entul p rim itiv este întotd eaun a raportat la fenom enul m aterial.
G înd irea şi sen tim en tu l se bazează pe senzaţie şi diferă doar în
133
DE F I NI Ţ I I
m ică m ăsură de aceasta. De aceea, concretism ul este un arhaism

(vezi acolo). Influenţa m agică a fetişului nu este trăită ca stare
afectivă subiectivă, ci resim ţită ca senzaţie a efectulu i m agic. Iată
un co n cretism al sentim entului. Prim itivul nu trăieşte g in d u l de
zeitate ca pe un conţinut subiectiv, ci arborele sfînt este sălaşul
zeului, ba chiar zeul însuşi. Iată u n concretism al gîndirii. La om ul
civilizat, con cretism ul gîndirii constă, de pildă, în incapacitatea de
a gînd i altceva decît fapte de provenienţă senzorială, nem ijlocit
în ved erate, ori în incapacitatea de a deosebi sentim en tul subiectiv
de obiectu l senzorial dat al sentim entului.
844 C on cretism u l este un concept subsum at co n ceptu lu i m ai gene
ral de « p articip atio n m y stiq u e» (vezi acolo). A şa cum această
«p articipation m ystique» constituie o întrepătru n d ere a indivi
dului cvi obiectele exterioare, con cretism ul constitu ie o întrep ă
tru nd ere a gîndirii şi sentim entului cu senzaţia. C on cretism u l face
ca întotd eau n a obiectul gîndirii şi sentim en tu lu i să fie totodată şi
obiect al senzaţiei. A ceastă întrep ătru n d ere îm p ied ică d iferen ţie
rea gînd irii şi sentim entului şi m enţine cele două fu n cţii în sfera
senzaţiei, adică a dependenţei senzoriale, ele n ep u tîn d u -se, astfel,
dezvolta în fu ncţii pure, ci răm înînd m ereu în soţitoare ale sen
zaţiei. Se instalează astfel o precum pănire a factoru lu i senzaţie în
orientarea psihologică. (Pentru sem nificaţia factoru lu i senzaţie
v ezi S e n z a ţie şi T ip ).
845 D ezavantaju l concretism ului constă în ataşarea fu ncţiei de
senzaţie. C u m senzaţia este o percepţie a stim ulilor fiziologici,
con cretism u l fie m enţine tot tim pul funcţia în sfera senzorială, fie
o read u ce m ereu în această sferă. Efectul este o d epen d en ţă senzo
rială a fu ncţiilor psihologice, care lim itează au tonom ia p sih ică a
in d ivid ului, în favoarea datelor senzoriale. P entru o recu n oaştere
a faptelor, o asem enea orientare este, desigur, bine v en ită, dar nu
şi p en tru o interpretare a lor şi a raportării lor la individ. C on cretis-
134
CONCRETISM - CONSTRUCTIV
m ul d u ce la o precu m p ăn ire a însem n ătăţii faptelor şi totod ată la

o rep rim are a in d iv id u alităţii şi a libertăţii acesteia, în favoarea
p ro cesu lu i obiectiv. D ar cu m individul nu este d eterm in at num ai
de stim u li fizio lo gici, ci şi de factori ce se opu n uneori faptelor
exterioare, co n cretism u l produce o proiecţie a acestor factori in te
riori asupra fap telor exterioare şi duce totodată la o supraevalu are
- am p u tea spune - superstiţioasă a faptelor pure, exact ca la p ri
m itivi. U n b u n exem p lu în acest sens este con cretism ul sen tim en
tului la N ietzsch e şi acea supraapreciere a regim ului alim entar
apărută la el în con secinţă, precu m şi m aterialism ul lui M oleschott
(«O m ul este ceea ce m ănîncă»25). U n alt exem plu de su p raap re
ciere su p erstiţio asă a faptelor este ipostazierea n oţiunii de energie
în m on ism u l lu i O stw ald.
C o n stru ctiv . A cest con cep t îl folosesc în m od asem ănător cu 846

cel de sintetic, oarecu m ca explicaţie a acestuia din urm ă. A co n
strui în seam n ă şi «a com pune». Folosesc term enii «constructiv»
şi «sintetic» p entru desem narea unei m etode contrare celei re-
ductive. M etod a con stru ctivă se foloseşte în prelucrarea p ro d u
selor in co n ştien te (vise, fantezii). Ea porneşte de la p rodu su l in
co n ştien t ca de la o expresie sim bolică (vezi S im b o l), ce
rep rezintă cu an ticip aţie un fragm ent de evolu ţie psihică'.26
M aed er v o rb eşte, în acest sens, de o adevărată funcţie prospectivă
a in co n ştien tu lu i, care anticipează, parcă ludic, evo lu ţia p sih olo
gică v iito are.27 Şi A d ler recunoaşte o funcţie de p rem oniţie a in-
25 Vezi nota 6 la capitolul Descrierea generală a tipurilor.
26 Un exem plu relevant în acest sens se găseşte în Jung, Zur Psychologie и ml Pu-
thologie sogem vm ter occulter PM nomene, Gesammelte Werke, voi. I.
27 M aeder, Uber das Traumproblem, în Jahrbuch fu r psychoanalitischc und psi/chopa-

thologische Forschungen, vol.V, p.647.
735
DEFINIŢII
con ştien tu lu i.28 Fără îndoială, produsul in con ştien tului nu tre
buie privit unilateral, ca ceva îm plinit, oarecum ca un p rod u s fi
nal, căci ar trebu i să-i făgăduim atu nci orice rost. C h iar şi Freud
conferă visu lu i un rol teleologic, cel p u ţin ca «păzitor al som n u
lui»29, în tim p ce funcţia sa prospectivă o red u ce, în esenţă, la
«dorinţe». Dar, prin analogie cu alte fu ncţii psihologice sau
fiziologice, caracterul de finalitate al tendinţelor in conştiente nu
poate fi n egat a priori. N oi înţelegem , de aceea, produsul in con
ştientu lu i ca pe o expresie orientată spre un ţel sau spre un
scop, care îşi prezintă însă ţinta în tr-u n lim baj sim bolic.30
847 In conform itate cu această concepţie, m etoda constru ctivă de
in terpretare nu se ocupă de izvoarele sau de m aterialele iniţiale de
la care porneşte produsul inconştient, ci caută să aducă produsul
sim bolic la o expresie com ună in teligibilă.31 A sociaţiile libere la
produsul inconştient nu sînt deci luate în consid erare în sensul
proven ien ţei, ci în sensul orientării spre u n scop. Ele sînt privite
din pu nctu l de ved ere al acţiunii viitoare; raportu lui lor cu starea
con ştien tu lu i i se dă m ultă atenţie, deoarece co n fo rm înţelegerii
com p en satorii a inconştientului, activitatea in co n ştien tu lu i are
însem n ătate, în principal, ca activitate de ech ilibrare sau întregire
a stării conştiente. C um este vorba de o p reorien tare, se pu ne m ult
m ai p u ţin problem a relaţiei reale cu obiectul decît în cazu l p ro
ced eu lu i reductiv, care se ocupă de relaţii cu obiectu l ce au avut
loc în realitate. Este vorba m ai degrabă de atitudinea subiectivă, în
care obiectu l are m ai m ult un rol de sem nal p en tru tendinţele
28 Adler, Uber den nevrosen Charakter.
29 Freud, Traumdentung.
30 Silberer, în formularea sem nificaţiei anagogice, exprim ă ceva asem ănător. Vezi
Probleme der M ystik und ihrer Symbolik, 1914, p.149.
3 1 Jung, Uber die Psychologie des Unbexuuflten, p.145, Gesam melte W erke, voi. VII.
136
CONSTRUCTIV
subiectului. S co p u l m etodei constructive este, de aceea, găsirea

unui sens al pro d u su lu i in con ştien t, referitor la atitudinea viitoare
a su biectului. C u m in con ştien tu l nu poate prod u ce, de regulă,
decît ex p resii sim b olice, m etoda constructivă cau tă să lăm urească
sensu l e x p rim a t sim bolic, pînă cînd rezultă d in el o sugestie co rec
tă p en tru orien tarea con ştien tă, o sugestie prin care să se obţină
acel co n sen s cu in con ştien tu l care este necesar subiectului în acţiu
nile sale.
D at fiind că n ici o m etodă de interpretare p sihologică nu se 848
bazează exclu siv pe m aterialu l asociaţiilor celui an alizat, nici

p u n ctu l de v ed ere con stru ctiv n u se lim itează la atît, ci se serveşte
şi de an u m ite m ateriale de com paraţie. A şa cum interpretarea re-
du ctivă se serv eşte de anum ite reprezentări analoge de ordin
biologic, fizio lo g ic, folcloristic, literar ş.a.m .d., procesul constru ctiv
trebuie să recu rg ă, în cazu l problem elor de gîndire, la paralele
filozofice, ia r în cazu l celor de intuiţie, la paralele din m itologie şi
istoria religiilor.
M etod a con stru ctiv ă este n ecesarm en te individuală, deoarece o 849
atitu d ine colectivă viitoare se dezvoltă num ai prin individ.

D im p otriv ă, m etod a reductivă este colectivă, deoarece p lecînd de
la cazu l in d iv id u al duce în ap o i la atitudini sau fapte fu ndam en tale
generale. M etod a constru ctivă poate fi aplicată şi de către su biec
tul în su şi asupra m aterialelor sale subiective. In acest ultim caz, ea
este o m etod ă intuitivă, folosită pentru extragerea sensu lu i general
al u nu i p rod u s al in conştientului. A ceastă extragere a sensului are
loc prin an exarea altor m ateriale, pe cale asociativă (aşadar nu activ
ap ercep tivă, v ez i acolo), acestea îm bogăţind şi adîncind expresia
sim bolică a in co n ştien tu lu i (bunăoară visul) pînă cînd se ajunge la
acea claritate care face posibilă conceperea sa conştientă. Prin
îm bogăţirea exp resiei sim bolice, ea îşi va găsi locul în corelaţii mai
generale şi va fi astfel asim ilată.
737
D E F I NI Ţ I I
758 C o n ştien t. Prin conştient înţeleg corelarea con ţinu tu rilor p si
hice cu eu-1 (vezi acolo), în m ăsura în care eu-1 resim te ca atare
această corelare.32 Relaţiile cu eu-1 n eresim ţite ca a trre sînt in
co n ştie n te (vezi acolo). C onştientu l este funcţia sau activitatea33
care în treţin e relaţiile conţinuturilor psihice cu eu-1. C on ştientu l
nu este identic cu psihicul căci psihicu l reprezintă an sam blu l tu tu
ror con ţinu tu rilor psihice, care n u sînt toate, în m od n ecesar, direct
legate de eu, adică nu sînt toate într-atît de corelate cu eu-1 încît să
li se poată atribui calitatea de a fi conştiente. Există o m ultitudine
de com plexe psihice care nu sînt legate în m od necesar de eu .34
778 D ife re n ţie re înseam nă dezvoltarea distinctului, distingerea

părţilor dintr-un întreg. In lucrarea de faţă, folosesc con ceptu l de
diferenţiere în principal cu referire la funcţiile psihologice. A tît
tim p cît o funcţie m ai este contopită cu una sau m ai m ulte alte
funcţii, de pildă gîndirea cu sentim entul sau sentim en tu l cu sen za
ţia ş.a.m .d., într-atît încît nu se poate m anifesta deloc de sine stătă
tor, ea este într-o stare arh aică (vezi acolo), ea nu este d iferenţiată,
adică separată ca o parte anum e din tr-u n întreg şi existen tă, ca
atare, p entru sine. O gîndire nediferenţiată este in cap ab ilă să
gîndească independent de alte funcţii, adică în ea se am estecă
statornic senzaţii sau sentim ente sau intuiţii; un sen tim en t n ed ife
renţiat se am estecă, de pildă, cu senzaţii şi fantezii, ca în cazul
sexualizării sentim entului şi gîndirii în nevroză (Freud). De regu
lă, funcţia nediferenţiată este caracterizată şi prin fap tu l că are
32 Natorp, Finleitune in dic Psi/cholovie, p . l l , deopotrivă şi I ipps, Leitfaden der

P s ih o lo g ie , 1906, p.3.
33 Vezi Riehl, în Zur Einfuhrung in die Phylosophie, p.161, unde conştientul este
înţeles de asem enea ca «activitate», ca «proces».
34 Jung, Uher die Psychologie der Dement ia preacox, Gesnmmelte W erke, voi. III.
138
C O N Ş T I E N T - D I F E R E N Ţ I E R E - D I S 1 M I L A R E - E M O Ţ I E - E M P A T I E - EN A N T I O D R O M I E
prop rietatea ambivalenţei sau dublei tendinţe35, ceea ce înseam n ă că

orice p o ziţie este în m od notabil însoţită de negaţia sa, de aici pro
venind in h ibiţiile caracteristice în utilizarea fu ncţiei nediferenţiate.
Funcţia n ed iferen ţiată îşi are şi propriile sale părţi con top ite, aşa,
bu n ăo ară, facu ltatea sim ţu rilor este prejudiciată de faptu l că sfere
diferite de sen zaţii se am estecă (audition coloriee), iar sentim entul
n ed iferen ţiat se caracterizează, de pildă, printr-u n am estec de ură
şi iubire. în m ăsu ra în care o funcţie este întru totul sau în m are
parte in co n ştien tă, ea n u este nici diferenţiată, ci îşi are părţile co n
topite şi este con top ită, la rîndul ei, cu alte funcţii. D iferenţierea
constă în sep ararea fu ncţiei de alte funcţii şi în separarea p ro p rii
lor sale e lem en te unele de altele. Fără diferenţiere, orientarea este
im p osib ilă, că ci orien tarea u nei funcţii, respectiv dirijarea sa, se
bazează p e izo larea şi exclud erea elem entelor neaferente ei. Prin
con top irea sa cu elem en te n eaferente ei, dirijarea funcţiei devine
im p osibilă; n u m ai o funcţie diferenţiată se dovedeşte a fi dirijabilă
D is im ila r e . V ezi A sim ilare. 779
E m o ţie. V e z i A fect. 785
E m p a tie . E m p atia este o in tro iecţie (vezi acolo) a obiectului. 78o

P entru o d escriere m ai am ănunţită a conceptului em patiei vezi
cap itolu l V II (vezi şi P roiecţie).
E n a n tio d ro m ie. Enantiodrom ie înseam nă «trecerea unui lucru 793
în o p u su l său». A cest con cep t este folosit în filozofia lui H eraclit36
35 Bieuler, Die negative Suggestibilităt în Psychiatrisch-N eurologische W ochenschrift,

1904; Z ur Theorie des schizophrenen Negativismus, 1910; Lehrbuch der Psychiatrw,
1916, p.92, 285.
36 Stobaeus, Ekl. I, 60.
DEFINIŢII
pen tru a d escrie jocu l contrariilor în desfăşurarea even im en telor,

într-o versiu ne conform căreia tot ceea ce este trece în o p u su l său.
«V iul devine m ort, iar m ortul devine viu, tîn ăru l b ătrîn iar bă-
trînul tînăr, cel treaz devine adorm it, iar ad orm itul treaz, fluxul
izvodirii şi sfîrşirii nu se opreşte n iciodată.» «C ăci form area şi
d istrugerea, distrugerea şi form area, aceasta este norm a care stă la
baza tu turor cercurilor vieţii naturii, a celor m ărunte ca şi a celor
m ari. A şad ar şi cosm osul însuşi, aşa cu m a ieşit din focu l p rim o r
dial, se va întoarce la acesta - un dublu proces care se d eru lează în
intervale m ăsu rate, chiar dacă enorm e şi aşa se va întîm p la iarăşi
şi iarăşi m ereu .»37 A ceasta este enanţiodrom ia lui H eraclit, după
spusele unor interpreţi com petenţi. Sînt nenum ărate vorbele lui
H eraclit care dau glas acestei opinii. El spune: «Şi natura tinde
spre contrarii şi obţine arm onia d in acestea şi n u d in cele asem ă
nătoare.»
794 «Cînd se nasc, sînt destinate să trăiască şi p rin asta să suporte
m oartea.»
79s «Pentru suflare, m oartea înseam n ă să devină apă, p en tru apă
m oartea este să devină păm înt. D in p ăm în t se va face apă, iar din
apă suflare.»
796 «Schim barea are loc alternativ, totul se schim bă în foc şi focul
se schim bă în tot, aşa cum se schim bă aurul pe m ărfu ri şi m ărfu
rile pe aur.»
797 Ca aplicaţie psihologică a principiu lu i său, H eraclit spune: «Să
nu vă lipsească niciodată bogăţia, efesieni, p entru ca decăderea
voastră să poată ieşi la iveală.»38
798 Prin enantiodrom ie, eu înţeleg apariţia con trariu lu i din incon
ştient, şi anum e în ordine tem porală. A cest fen om en caracteristic
37 Zeller, Die Philosophie des Griechen, voi. I, 1856, p.456
3 8 G om perz, Griechische Denker, voi. I, 1911, p.53
140
E N A N Ţ I O D R O M I E - EU
are loc ap ro ap e peste tot unde dom ină o direcţie extrem de u n ila
terală a v ieţii con ştien te, astfel că în tim p se form ează o poziţie
opusă in co n ştien tă, la fel de puternică, care se exteriorizează la
în cep u t p rin in hibarea activităţii conştiente, iar m ai tîrziu prin
schim b area d irecţiei conştiente. U n exem plu b u n de en antiod ro-
m ie este p sih olog ia lui P avel şi convertirea sa la creştin ism ; d eo
potrivă isto ria con vertirii lui R aym u nd us Lullius; iden tificarea cu
C ristos a lu i N ietzsch e boln av; idolatrizarea lui W agner şi apoi
ad versitatea lu i faţă de acesta; m etam orfozarea lui Sw ed en borg
d intr-u n în v ă ţa t în clarvăzător ş.a.m .d.
Eu. P rin «eu» în ţeleg un com plex de reprezen tări care se ею

co n stitu ie p en tru m in e în centru l cîm pului m eu con ştien t şi îm i
apare ca fiin d de o pron un ţată continuitate şi identitate cu sine
însuşi. D e aceea vorbesc despre un complex al eu-lui,39 C o m p le
xul eu -lu i este u n con ţinu t al conştientu lui, dar totodată şi o
condiţie a existen ţei con ştien tu lui (vezi C o n ştien t), deoarece un
elem ent p sih ic îm i este conştient atunci cînd el se corelează cu
com plexu l eu-lui. În tru cît însă eu-1 este num ai cen tru l cîm pului
co n ştien tu lu i, el nu este identic cu totalitatea psihicului m eu, ci
doar u n co m p lex printre alte com plexe. De aceea, d eosebesc eu-l
de sine, căci eu-1 este doar subiect al conştientu lui m eu, pe cînd
şinele este subiectul întregu lu i m eu psihic, inclusiv al celui
inconştient. în acest sens, şinele ar fi o en titate (ideală) care
include eu-1. Şinele apare în fanteziile inconştiente de preferinţă
ca personalitate su p raord on ată, cam ca Faust la G oethe şi Z arat-
hustra la N ietzsch e. De dragul idealizării, trăsăturile arhaice ale
sinelui sîn t rep rezen tate oarecu m separate de şinele «superior»,
la G oeth e sub form a lu i M efisto, la Spitteler sub form a lui
39 J ung, Uber die Psychologie der Dement ia praecox, p.45; Gesam melte Werke, voi.III.
242
DEFINIŢII
Kpim eteu, în psihologia creştină ca diavol sau an ticrist, iar la

N ietzsche Z arathu stra îşi descoperă um bra în «oam en ii odioşi».
799 Extravertire. Extravertire se num eşte o în to arcere spre exterior

a lib id o -u lu i (vezi acolo). Cu această noţiune d esem n ez o vădită
raportare a subiectului la obiect în sensul u nei d ep lasări pozitive a
in teresu lu i subiectiv către obiect. C el care se află în tr-o stare extra
vertită, gînd eşte, sim te şi acţionează raportîndu-se la obiect şi încă
în tr-u n m od direct şi clar perceptibil din exterior, astfel în cît nu
răm îne nici o îndoială privind atitudinea sa pozitivă faţă de obiect.
D e aceea extravertirea este oarecum o deplasare însp re exterio r a
interesu lu i, din subiect înspre obiect. D acă extravertirea este in te
lectuală - subiectul se gîndeşte pe sine însuşi în obiect; dacă este
bazată pe sentim ent, subiectul se sim te pe sine în su şi în obiect,
este em patic faţă de obiect. în starea de extravertire este prezentă
o p u ternică, dacă nu chiar exclusivă condiţionare prin obiect. Se
p oate vorbi despre o extravertire activă, atu nci cînd extravertirea
este voită, este intenţionată şi despre o extravertire p asiv ă cînd
extravertirea este determ inată de obiectul care îşi atrag e asupră-şi
interesu l subiectului, eventual îm potriva v o in ţei acestuia.
800 D acă starea de extravertire este obişnu ită, apare tipul extravertit
(vezi T ip ).
вед F an tezie. Prin fantezie înţeleg două lu cru ri distincte, şi anum e,

în prim u l rînd , fantasma şi în al doilea rînd, activitatea imaginativă.40
R ezultă d in textu l lucrării m ele la ce m ă refer de fiecare dată prin
expresia de fantezie. Prin fantezie ca fantasmă în ţeleg u n com plex
de rep rezen tări care se distinge de alte com plexe de reprezentări
40 în primul caz, în traducerea de faţă, apare cuvîntul fantezie (de obicei la plu
ral: fantezii), iar în al doilea caz: fantazare. (n.t.)
142
EU - E X T R A V E R T I R E - F A NT E Z I E
prin fap tu l că n u -i corespun d e n ici o stare de lu cru ri exterioară.

C hiar dacă fan teziile se pot întem eia, iniţial, pe am intiri ale unor
trăiri ce au avu t loc într-ad evăr, conţinu tu l lor nu corespunde
totuşi n ici u n ei realităţi exterioare, ci este, în esenţă, n u m ai un re
zu ltat în v e d e ra t al activităţii spirituale creatoare, o activizare sau
un p ro d u s al co m b in ării unor elem ente psihice încărcate de en er
gie. In tru cît en ergia psihică poate fi supusă unei dirijări voite, fan
teziile p o t fi p rovocate con ştien t şi voit, fie în întreg im e, fie num ai
în parte. In p rim u l caz, n u este vorba decît de n işte com bin aţii de
elem en te con ştien te. A cest caz nu este totuşi decît un exp erim en t
artificial, de în sem n ătate teoretică. în realitatea exp erienţei p sih o
logice co tid ien e, fanteziile sînt îndeobşte fie declanşate de o atitu
dine in tu itiv ă aflată în aşteptare, fie de o irupţie de con ţinu tu ri in
co n ştien te în conştient.
Se p o t d eo seb i fan tezii active şi fantezii pasive; p rim ele se 859
p rod u c p rin in tu iţie, adică printr-o atitudine îndreptată spre
percep ţia co n ţin u tu rilo r inconştiente, care face ca libido-ul să se
reverse n eîn tîrziat asupra tu turor elem entelor ce se ivesc din
in con ştien t şi să le aducă pe acestea, p rin asociere cu alte m ate
riale p aralele, la u n în alt grad de claritate şi p erceptabilitate; pe
cînd celelalte apar de la sine într-o form ă perceptibilă fără să fie
p reced ate sau în soţite de o atitudine intuitivă, subiectul resp ec
tiv avînd o atitu d in e com plet pasivă. A ceste fantezii aparţin
«au tom atism elor» psihice (Janet). Fanteziile de tipu l al doilea
survin, fireşte, n u m ai într-o stare relativ disociată a p sih icu lu i,
căci ivirea lor p resu p u n e ca o cantitate considerabilă de energie
să se fi su stras con trolu lu i conştient spre a în su fleţi m aterialele
in con ştien te. Bu năoară, viziunea lui Saul p resup une faptul că el,
in co n ştien t, era deja u n creştin, fapt care scăpa totuşi înţeleg erii
sale con ştien te. Fanteziile pasive provin, de bună seam ă, în to t
d eau na, d in tr-u n proces inconştient aflat în con trad icţie cu
143
DEFINIŢII
con ştien tu l, proces care acum ulează cam tot atîta en ergie cîtă
are atitu d inea conştientă, căpătînd astfel pu terea de a înfrînge
rezistenţa acesteia.
860 Fanteziile active, în schim b, nu îşi datorează existenţa, în mod
u nilateral, n um ai unui proces inconştient intens, aflat în opoziţie,
ci, d eopotrivă, tendinţei atitudinii conştiente de a recep ţio n a frag
m entele relativ neaccentuate sau abia sugerate ale u nor corelaţii
in conştiente şi de a le da form ă p rin asocierea u nor elem en te p ara
lele, ad u cînd u -le la o deplină perceptibilitate. în cazu l fanteziilor
active, nu este vorba, aşadar, neapărat, de o stare p sih ică d isociată,
ci m ai degrabă de o participare pozitivă a conştientului.
861 în tim p ce form a pasivă de fantazare poartă nu arareori
p ecetea m aladivului sau cel puţin a anorm alului, form a sa acti
vă ţine adesea de cele m ai elevate activităţi spiritu ale um ane,
deoarece activitatea aceasta apare la confluenţa p ersonalităţii
con ştien te şi a celei inconştiente a subiectului, dînd u n produs
com u n al lor, care are totodată rolul de a le reuni. O fantezie
astfel prod usă poate fi cea m ai elevată expresie a u n ităţii unei
ind iv id u alităţi şi poate chiar genera această in d iv id u alitate toc
m ai prin expresia perfectă a unităţii sale. (V ezi şi co n cep tu l lui
Sch iller de «acord estetic».) Fantazarea p asivă, nu este, de bună
seam ă, niciod ată expresia unei individualităţi aju nse la unitate,
căci, după cu m am spus, presupune o accentuată d isociere, care,
la rînd u l ei, nu se poate întem eia decît pe o la fel de accentuată
con trad icţie între inconştient şi conştient. De aceea, fanteziile ce
irup în con ştien t într-o asem enea stare n u vor p u tea fi, desigur,
niciod ată expresia perfectă a unei in dividualităţi u nitare, ci vor
reprezenta, în principal, poziţia p ersonalităţii in con ştien te. Viaţa
lui P avel e un b u n exem plu pentru cele spuse: co n v ertirea sa la
cred inţa creştină a echivalat cu o acceptare a p o ziţiei anterior
in conştiente şi totodată cu refularea p oziţiei co n ştien te anti-
144
F ANT E Z I E
creştine de p în ă atu nci, poziţie ce s-a m anifestat apoi în crizele

sale de isterie. Fanteziile pasive au nevoie, deci, întotd eau n a, de
o critică v en ită d in p artea conştientu lui, pentru ca ele să nu im
pună u n ilateral pu nctu l de ved ere al opoziţiei inconştiente. D in
contră, fan teziile active, fiind, pe de o parte, produse ale unei
atitu d in i co n ştien te ce nu se opune inconştientului şi, pe de altă
parte, p ro d u se ale unor procese inconştiente care nu vin să co n
trazică, ci d oar să com penseze conştientul, nu au nevoie de
această critică, ci, pu r şi sim plu, de înţelegere.
Ca în cazu l viselor (care nu sînt nim ic altceva d ecît fantezii 862
pasive), şi în cazu l fan teziilor trebuie să deosebim un sens manifest

şi un sen s latent. P rim u l sens rezultă dintr-o con tem p lare n em ij
locită a im ag in ii p ro ven ite din fan tazare, din ceea ce spune n e
m ijlocit co m p lex u l de rep rezen tări fantastice. A desea, sensul
m anifest n u p rea m erită nu m ele de sens, deşi în cazu l fantazării
este în to td eau n a cu m ult m ai dezvoltat decît în vis, ceea ce se
datorează, p ro bab il, faptu lu i că, de regulă, fanteziile din vis nu au
nevoie de p rea m ultă energie spre a se putea contrapune rezis
tenţei slabe a con ştien tu lu i aflat în stare de som n, putînd ajunge
astfel la lim ita p erceptibilităţii ch iar tendinţe ce nu sînt într-o
opoziţie accen tu ată, ci vin doar să producă uşoare com pensări.
Fanteziile în stare de veghe trebuie însă neapărat să dispu nă de o
en ergie co n sid erab ilă pentru a învinge inhibiţia proven ită de la
atitu d inea conştientă. De aceea, opoziţia inconştientă trebu ie să fie
deja de m are im portanţă, pen tru a putea ajunge în conştient. D acă
ar consta n u m ai din su g estii vag i şi greu inteligibile, nu ar fi n icio
dată în stare să atragă aten ţia (libido-ul conştient) în aşa m ăsură
încît să p o ată ru pe co eren ţa conţinu tu rilor conştiente. C onţinutu l
inconştient are d eci n ev o ie de o foarte accentuată coeren ţă in
terioară, care se exteriorizează tocm ai într-u n sens m anifest
evident.
745
D E F I NI Ţ I I
863 Sensu l m anifest are întotdeauna caracterul unui proces concret,

clar percep tibil, care, din pricina irealităţii sale obiective, n u poate
satisface cerinţele de inteligibilitate ale conştientului. D e aceea, se
va trece la căutarea unei alte sem nificaţii a fanteziilor, la căutarea
unei interpretări a lor, adică a unui sens latent. C hiar dacă existenţa
unui sens latent al fanteziei nu este de la b u n în cep u t certă, chiar
dacă n im ic nu ne opreşte să contestăm posibilitatea existen ţei unui
sens latent, totuşi, nevoia unei înţelegeri m ulţum itoare con stitu ie o
m otivaţie suficient de puternică pentru căutarea u nor sensuri m ai
profunde. A ceastă căutare a sensului latent poate fi, în prim ă
instanţă, de ord in pur cauzal, punîndu-se p roblem a cau zelo r p si
hologice ce au dat naştere fanteziilor. A cest m od de a p u n e p ro b le
ma duce pe de o parte la m otivele aflate m ai în p rofu n zim e ce au
declanşat fantezia şi, pe de altă parte, la stabilirea forţelor in stinc
tuale ce pot fi făcute răspunzătoare energetic pen tru g enerarea ei.
După cum se ştie, Freud a lucrat deosebit de m ult în această direc
ţie. A cest m od de interpretare l-am n um it reductiv. Justificarea
unei concepţii reductive este fără doar şi poate evid entă şi, deop o
trivă, este m ai m ult decît acceptabil că p entru u n an u m it tem p era
m ent acest m od de interpretare a faptelor p sih olog ice are ceva
satisfăcător în sine, astfel că nu se va m ai ridica n ici o pretenţie
pentru vreu n alt m od de înţelegere. D acă cineva a strigat după
ajutor, faptul acesta este în suficientă m ăsură şi pe d ep lin satisfă
cător explicat dacă se descoperă că respectivul se afla în acel m o
m ent în pericol de m oarte. D acă cineva visează o m asă întin să şi se
descoperă că îi era foam e cînd s-a dus la cu lcare, visu l lui este
m ulţum itor explicat. Dacă cineva care îşi refulează sexu alitatea, un
sfînt m edieval - de pildă - , are fantezii sexuale, fap tu l acesta se
explică suficient de bine prin reducţie la sexualitatea refu lată.
864 Şi totuşi, dacă am vrea să explicăm viziu nea lui P etru, redu-
cînd -o la faptul că ar fi suferit de foam e şi de aceea ar fi căp ătat din
146
F ANT E Z I E
inconştient som aţia de a m înca anim ale necurate sau la faptul că a

m înca an im ale necu rate ar însem na, pînă la urm ă, doar a-ţi îm p li
ni o dorinţa in terzisă, o asem enea explicaţie nu ar avea nim ic prea
m ulţum itor n sine. D eop otrivă, nu ar satisface aşteptările noastre
să red u cem viziu nea lui Saul, de pildă, la invidia sa refulată,
provocată de ro lu l pe care îl ju ca C ristos faţă de co n aţionalii săi,
invidie în v irtu tea căreia el s-ar fi identificat cu C ristos. A m bele
explicaţii co n ţin , p oate, u n oarecare adevăr în ele, dar nu au,
totuşi, n ici o legătu ră cu psihologia istoric condiţionată a lui Petru
sau a lui Pavel. A ceastă explicaţie este prea sim plă şi prea ieftină.
Istoria u niv ersală nu p oate fi tratată ca o problem ă a psihologiei
sau a u nei cro n ici de scand al personale. A cest punct de ved ere ar
fi prea m ărginit. Sîn tem n evoiţi, aşadar, să lărgim consid erabil
con cep ţia asupra sensu lu i latent al fanteziilor, în prim u l rînd în ce
priveşte cau zalitatea lor: psihologia individului nu poate fi exp li
cată exh au stiv p rin el însu şi, ci trebuie să ne lăm urim pe deplin
dacă şi în ce fel este condiţionată această psihologie de situaţia
istorică. Ea n u este doar o problem ă fiziologică, biologică sau
p erso n ală, ci şi o problem ă a epocii istorice. Şi apoi, niciodată o
stare de fap t psih ologică nu va putea fi explicată exh austiv num ai
p rin cau zalităţile sale; ca fenom en al vieţii, ea este întotdeaun a
in d isolu b il înlăn ţu ită în continu itatea procesului vieţii, astfel încît,
deşi este m ereu, pe de o parte, ceva ce trece, pe de altă parte însă
este în to td eau n a ceva ce devine, ceva ce se creează.
M om en tul p sihologic are două feţe, ca Ianus: priveşte şi îndărăt ees
şi înainte. C ăci înfăp tu in d u -se pregăteşte şi cele viitoare. Dacă nu
ar fi aşa, in ten ţia, scopul, stabilirea unor ţeluri, plănu irea sau pre
sentim entul ar fi p sih olog ic im posibile. C înd cineva exprim ă o
opinie, iar n o i rap o rtăm acest lucru num ai la faptul că un altul a
exp rim at a n terio r o altă op in ie, explicaţia aceasta este, practic, cu
totul in su ficien tă , căci noi nu vrem să aflăm num ai provenienţa
147
DEFINIŢII
acţiunii sale spre a o înţelege, ci vrem să ştim şi la ce se referă, ce

rost şi ce scop are, ce vrea să obţină p rin acţiunea sa. D acă le ştim
pe toate acestea, sîntem , de regulă, m ulţum iţi. In viat"1 cotidiană,
dăm exp licaţiilor, fără ezitare şi com plet in stinctiv, şi m asp ect de
finalitate; ba chiar considerăm decisiv, adesea, tocm ai acest aspect,
trecînd cu ved erea com plet peste m om entul cauzal, iar asta, în
m od evid ent, datorită unei recunoaşteri instinctive a m om entului
creator propriu existenţei psihice. D acă în experienţa cotidiană
proced ăm astfel, atunci şi o psihologie ştiinţifică trebuie să dea
socoteală de această situaţie, şi anum e nededicînd u-se exclusiv
poziţiei strict cauzale, pe care a preluat-o iniţial din ştiinţele n a
turii, ci ţinînd seam a şi de aspectele de finalitate ale psihism ului,
ввб D acă, aşadar, orientarea finalistă a conţinu tu rilor conştientului
este, în virtutea experienţei cotid iene, d easupra oricărei îndoieli,
nu există absolut nici un m otiv să p resup un em , pînă la proba con
trarie, că nu ar fi valabil acelaşi lucru şi în cazu l conţinu tu rilor in
conştiente. C onform experienţei m ele, nu există nicid ecu m vreun
m otiv să contestăm orientarea finalistă a con ţin u tu rilor in con ştien
te, ci, d im potrivă, cazurile în care nu poate fi obţin ută o explicaţie
m ulţum itoare decît prin introducerea pu nctu lu i de ved ere finalist
sînt de-a dreptul num eroase. D acă, aşadar, studiem viziu nea lui
Saul, bu năoară, avînd în vedere m isiunea universală a Sfîntului
Pavel şi ajungem astfel la concluzia că Saul, deşi la nivelu l con
ştientului era un prigonitor al creştinilor, adoptase in conştient o
poziţie creştină şi că prin victoria şi irupţia in con ştien tu lu i a fost
făcut creştin, dat fiind că personalitatea sa in conştientă se îndrepta
spre acest ţel, înţelegînd instinctiv necesitatea şi însem n ătatea
acestei fapte, m ie mi se pare că această explicaţie a sem nificaţiei
celor în tîm p late este m ai adecvată decît o explicaţie red u ctiv ă prin
m om ente personale, chiar dacă acestea din urm ă au fost, fără
îndoială, m ărturisite într-o form ă sau alta, căci «m ult p rea om e-
148
F A NT E Z I E
n escu l» n u lipseşte nicăieri. De asem enea, explicaţia finalistă a

viziu n ii lu i P etru , sugerată în istoria faptelor apostolilor, este m ult
m ai accep tabilă d ecît orice ipoteză fiziologic-personală.
R ezu m în d cele de m ai sus, pu tem spune, aşadar, că fanteziile 867
trebuie în ţelese atît în cau zalitatea cît şi în finalitatea lor. Explicaţia

cau zală le p rezin tă ca simptome ale unei stări fiziologice sau p erso
nale, rezultând din even im en te anterioare. Explicaţia finalistă, în
schim b, p rezin tă fanteziile ca simboluri, care, cu aju toru l m ateria
lelor existen te, cau tă să form uleze sau să m archeze un anum it ţel
sau m ai d eg rab ă o anum ită linie de dezvoltare psihologică v iito a
re. D eo arece fan tazarea activă este trăsătura principală a activităţii
spiritu ale artistice, artistul n u este doar u n prezentator, ci un creator
şi ch iar u n educator, d at fiind că operele sale au valoarea unor sim
bo lu ri ce in d ică linii ale evolu ţiei viitoare. V alabilitatea socială mai
largă sau m ai restrîn să a sim bolurilor depinde de vitalitatea mai
cu p rin zătoare sau m ai m ărginită a individualităţii creatoare. Cu
cît m ai an orm ală este in d ivid ualitatea sau, altfel spus, cu cît mai
lipsită de v italitate este, cu atît m ai îngrăd ită este valabilitatea so
cială a sim bolu rilo r pe care le produce, chiar dacă sim bolurile sînt
de o în sem n ă ta te absolută pentru individualitatea respectivă.
E xisten ţa sen su lu i latent al fanteziilor ar putea fi con testată n u 868
m ai dacă am con sid era totodată că procesele n aturale în genere

sîn t lip site de u n sens acceptabil. Ştiinţele n aturii au relev at totuşi
un sens al p ro ceselo r naturale, sub form a legilor naturii. L egile n a
turii sîn t în g en eral în ţelese ca ipoteze ale oam en ilor, elaborate
pentru exp licarea p roceselor naturale. D ar în m ăsura în care se sta
bileşte cu certitu d in e că legea elaborată e în con cord anţă cu p ro ce
sul o b iectiv , sîn tem în d rep tăţiţi să vorbim despre u n sens al fen o
m enu lu i n atu ral. Iar în m ăsura în care reu şim să descop erim o
legitate a fan teziilor, sîn tem de asem enea în d reptăţiţi să vorbim
despre u n sen s al lor. D ar sensul găsit este num ai atu nci accepta-
149
DEFINIŢII
bil, sau cu alte cuvinte: legitatea desprinsă îşi m erită n u m ai atunci

num ele, cînd redă în m od adecvat esenţa fanteziilor. Există o legi
tate în cad ru l căreia se desfăşoară fenom enul n atu ral şi o legitate
intrinsecă a fenom enului natural. Este, ce-i drept, legic să visezi în
tim pul som nulu i, dar asta nu este o legitate care să spună ceva de
spre esenţa visului. Este doar o condiţie a lui. D escop erirea unei
p roven ien ţe fiziologice a fanteziilor înseam nă că s-a găsit o condi
ţie a existen ţei lor, dar nu o lege a esenţei lor. Fanteziile fiind un
fen om en psihologic, legea lor trebuie să fie tot de ordin psihologic.
869 A jungem acum la al doilea punct al explicaţiilor n o astre p ri
vind, de această dată, conceptul de fantazare ca activitate imagina
tivii. Im aginaţia este activitatea de reprezentare sau de creaţie a
spiritului în genere, fără să fie o facultate de sine stătătoare, căci se
poate desfăşura sub toate form ele fundam entale ale fenom enului
psihic, ca gîndire, sentim ent, senzaţie sau intuiţie. Fantazarea ca
activitate im aginativă este p entru m ine, pur şi sim plu , expresia
nem ijlocită a activităţii vitale psihice, a en ergiei p sih ice, care nu se
arată con ştien tu lu i decît sub form ă de im agin i sau conţinu tu ri,
după cu m nici energia fizică nu iese la iveală decît sub form ă de
stări fizice care excită, pe cale fizică, organele de sim ţ. D upă cum
nici o stare fizică - privită energetic - nu este altceva d ecît un sis
tem de forţe, nici un conţinut psihic nu este nim ic altceva - dacă îl
p rivim en ergetic - decît un sistem de forţe ce se arată con ştien tu
lui. De aceea, din acest punct de vedere, se poate spune că fan te
ziile nu sînt nim ic altceva decît o anum ită cantitate de libido, care
nu se poate arăta niciodată conştientului altfel decît sub form a
unei im agini. Fanteziile sînt «idei-forţă». Fantazarea ca activitate
im aginativă este identică desfăşurării procesului en ergetic psihic.
807 F u n cţie (vezi şi F u n cţie slab d iferen ţiată). Prin fu ncţie p sih olo
gică în ţeleg o anum ită form ă de activitate psihică, care răm în e ase-
Î50
F A NT E Z I E - F U N C Ţ I E - F U N C Ţ I E S L A B D I F E R E N Ţ I A T A
m enea sieşi în îm p reju rări diferite. Privită din pu nct de vedere

en ergetic, fu n cţia este o form ă de m anifestare a lib id o -u lu i (vezi
acolo), care răm în e, în p rincipiu , asem enea sieşi în îm p reju rări
d iferite, ca m în acelaşi fel în care forţa fizică poate fi con sid erată ca
o form ă de m an ifestare anum ită a en ergiei fizice. D eosebesc în to
tal p atru fu n cţii fu nd am en tale, două raţionale şi două iraţionale,
în speţă gîndirea şi sentimentul, respectiv senzaţia şi intuiţia. Nu pot
da a p rio ri n ici u n tem ei conform căruia tocm ai aceste patru funcţii
ar fi fu n d am en tale, p ot afirm a doar că am ajuns la această co n cep
ţie în u rm a u n ei experienţe îndelungate. D eosebesc aceste funcţii
între ele, d eo arece n u p ot fi puse într-o relaţie reciprocă, respectiv
nu p o t fi red u se una la alta. Principiul gîndirii, bu năoară, este
absolut d iferit de p rin cip iu l sentim entului ş.a.m .d. D eosebesc în
m od p rin cip ia l aceste funcţii de fantazare, deoarece fantazarea îmi
apare ca o fo rm ă de activitate caracteristică, care se poate m ani
festa în toate cele p atru funcţii fundam entale. Voinţa mi se pare un
fen om en în tru to tu l secundar şi atenţia, de asem enea.
F u n cţie sla b d ife ren ţiată.41 Prin funcţie slab diferenţiată 852
în ţeleg acea fu ncţie care răm îne în urm ă în procesul de d iferen
ţiere. C ă ci, co n fo rm experienţei, n u prea este p osibil - din p rici
na co n d iţiilo r în general nefavorabile - , ca cineva să-şi dezvolte
toate fu n cţiile p sih ologice în acelaşi tim p. C hiar cerin ţele sociale
fac ca o m u l să-şi diferenţieze în prim ul rînd şi în cea m ai m are
m ăsură fie acea fu ncţie pentru care are, prin natura sa, cele m ai
m ulte ap titu d in i, fie pe cea care îi oferă cele m ai eficiente
m ijloace de ob ţin ere a unor succese sociale. Foarte frecvent, ba
chiar de reg u lă, om u l se identifică m ai m ult sau m ai puţin cu
41 Pentru m m derw ertige Funktion, traducerea ad literam ar fi «funcţie de valoare

inferioară». în traducerea de faţă am folosit însă expresia echivalentă, tocmai
conform definiţiei de aici a autorului, de «funcţie slab diferenţiată» (n.t.).
757
DE F I NI Ţ I I
funcţia sa favorizată şi, deci, în cea m ai m are m ăsu ră dezvol

tată. In felul acesta iau naştere tipurile (vezi T ip ) psihologice.
D atorită unilateralităţii acestui proces de evolu ţie, o funcţie sau
m ai m ulte răm în în urm ă ca dezvoltare, în m od necesar. Ele pot
fi n um ite, aşadar, în m od adecvat, «slab d iferenţiate», şi anum e
în sens psihologic, dar nu în sens psih op atologic, deoarece
aceste fu ncţii nedezvoltate nu sînt în n ici u n caz patologice, ci
doar retardate faţă de funcţia favorizată. Funcţia slab dife
renţiată este, ce-i drept, ca fenom en, conştientă, dar valoarea sa
intrinsecă nu este recunoscută. Se com portă ca m ulte alte
con ţinu tu ri refulate sau insuficient avute în ved ere, care sînt
parţial conştiente, dar parţial inconştiente, cam aşa cu m se în
tâmplă ca un om să-ţi fie cunoscut ca figu ră, dar să nu ştii prea
bine cine este. în cazuri norm ale, funcţia slab diferenţiată este,
cel puţin în ce priveşte efectele sale, conştientă, în nevroză însă
cade parţial sau în cea m ai m are parte în zona inconştientă.
Tocm ai în m ăsura în care întregul libido este acord at fu n cţiei fa
vorizate, funcţia slab diferenţiată evoluează reg resiv, adică rev i
ne la stadiile arhaice anterioare, devenind astfel in com patibilă
cu funcţia conştientă favorizată. D acă o funcţie care în m od
norm al trebuie să fie conştientă, cade în in con ştien t, atunci şi
energia proprie acestei funcţii cade în inconştient. O fu ncţie n a
tu rală, cu m este de pildă sentim entul, posedă o en ergie ce-i este
în m od n atural atribuită, ea constituie un sistem viu bine orga
n izat, căreia nu-i poate fi răpită com plet energia, în nici un caz.
853 D evenind inconştientă, funcţia slab diferenţiată tran sm ite restul
ei de en ergie inconştientului, inconştientul fiind astfel nefiresc
însufleţit. A par astfel fanteziile aferente fu ncţiei care a devenit
arhaică. O eliberare prin analiză a fu ncţiei slab diferenţiate din
in conştient poate avea loc, deci, num ai p rin con tu rarea fan teziilor
inconştiente provocate tocm ai de funcţia d even ită inconştientă.
152
F U N C Ţ I E SI -AB D I F E R E N Ţ I A T Ă - F U N C Ţ I E T R A N S C E N D E N T Ă - C Î N D - G Î N D I R E
Prin co n ştien tizarea acestor fantezii, este readusă în con ştien t

totod ată şi fu ncţia slab diferenţiată şi îi este redată posibilitatea de
a se d ezvolta.
F u n cţie tra n sce n d e n tă .42 V ezi S im b o l. <no
G în d . G în d u l este un con ţinu t sau un m aterial al fu ncţiei gîn- sos

dire (vezi G în d ire ) d eterm inat printr-o discrim inare intelectuală.
G în d ire . C on sid er gîndirea ca fiind una dintre cele patru 774
funcţii p sih olog ice fu ndam en tale (vezi F un cţie). G îndirea este acea
funcţie p sih olog ică, care, con form propriilor sale legi, aduce an u
m ite co n ţin u tu ri, an um ite reprezen tări într-o corelaţie (con ceptu a
lă). E ste o activ itate ap ercep tivă şi se îm p arte, ca atare, în activitate
de gîn d ire activă şi pasivă. G îndirea activă este o acţiune voită, iar
gîndirea p asiv ă o în tîm p lare. în prim u l caz îm i supun rep re
zentările u nu i act v o it de ju d ecată, în cel de-al doilea se form ează
corelaţii co n cep tu ale, au loc ju d ecăţi, care uneori pot veni în co n
tradicţie cu intenţiile m ele, p ot să nu corespundă scopurilor m ele
şi de aceea îm i d etu rnează direcţia sentim entului, deşi, ulterior,
printr-u n act de apercepţie activă pot ajunge să le dau dreptate.
G îndirea activă corespun d e, aşadar, conceptului m eu de gîndire
dirijată,43 Gîndirea pasivă a fost desem nată, inadecvat, în lucrarea
mea m ai sus citată, ca «fantazare». A ş num i-o astăzi gîndire in
tuitivă.
O sim plă în şiru ire de reprezentări, num ită de an um iţi psihologi 775
gîndire asociativă, nu o consider gîndire, ci pură reprezentare.
42 V ezi Ju ng , D ie transzendente Funktion, Gesammelte Werke, voi. VIII.
4 3ju n g , W andlungen umi Symbote der Libido, p. 7. Ediţie noua: Si/m bolr der Wnnd-
lung, Gesanunelte W erke, vol.V.
153
D E F I NI Ţ I I
D espre gîn dire nu putem vorbi decît acolo unde ap are o corelare a
rep rezentărilor printr-u n concept, adică acolo unde se face un act
de ju d ecată, indiferent dacă acest act de ju d ecată coresp u n d e in
tenţiei noastre sau nu.
776 C ap acitatea de gîndire dirijată o denum esc intelect, capacitatea
de gîndire pasivă sau nedirijată o num esc intuiţie intelectuală.
A poi, num esc gîndirea dirijată, intelectul, funcţie raţion ală (vezi
R a ţio n a l), întru cît ordonează reprezentările con form u nei norm e
de care sînt conştient. D im potrivă, gîndirea n ed irijată, intuiţia in
telectuală este pentru m ine o funcţie iraţională (vezi Ira ţio n a l), în
trucît judecă şi ordonează reprezentările după norm e ce n u -m i sînt
con ştien te şi deci raţional recunoscute. Pot însă, cîteod ată, să-m i
dau seam a ulterior că şi actul ju decăţii intuitive corespunde raţiu
nii, deşi a lu at naştere pe o cale ce m i s-a păru t a fi iraţională.
777 Prin gîndire afectivă nu înţeleg gîndirea in tu itivă, ci o gîn
d ire depend entă de sentim ent, adică o gîndire care nu se supu
ne propriului său principiu logic, ci princip iu lu i sentim entului,
în gîndirea afectivă, legile logicii sînt prezente d o ar aparent,
căci în realitate sînt date la o parte spre a lăsa loc intenţiilor
sentim entului.
8П Id ee. Folosesc în această lucrare conceptu l de idee pentru a

desem na un anum it elem ent psihologic strîns corelat cu ceea ce
num esc im a g in e (vezi acolo). Im aginea poate fi de provenienţă
personală sau impersonală. în al doilea caz este colectivă şi se
rem arcă prin trăsături m itologice. O n um esc atu n ci imagine
primordială. D acă nu are totuşi caracter m itologic, ad ică îi lipsesc
trăsăturile de viziune concretă şi este doar co lectiv ă, atunci
vorbesc despre o idee. Folosesc deci cuvîntul idee referindu-m ă
la sensul unei im agini prim ordiale, sens care e rupt, abstras din
con cretism ul im aginii. Întrucît ideea este o abstracţie, ea pare
154
G Î N D I R E - I DEE
dedusă sau d ezvoltată din ceva elem entar, pare un produs al

gîndirii. In acest sens, de ceva secundar, de ceva dedus a fost
înţeleasă id eea de către W undt44 şi alţii.
D ar în tru cît ideea nu este decît sensul form ulat al unei im a- «12
gini p rim o rd iale, im agine prin care ea a fost deja prezentată

simbolic, n atu ra id eii n u este de ordinul a ceva dedus sau p ro
dus, ci, d in p u nct de ved ere psihologic, este ceva a priori exis
tent, ca o p o sib ilitate generală de corelare a gîndurilor, dinainte
dată. D e aceea, ideea este prin natura sa (nu şi p rin form ularea
sa) o en titate p sihologică a p riori existentă şi determ inantă. în
acest sens, la P laton, ideea este o im agine originară a lucrurilor,
la K ant un «m od el originar de folosire a intelectu lu i», un co n
cept tra n scen d en t, care depăşeşte, ca atare, graniţele exp e
rienţei45, u n co n cep t al raţiunii, «al cărei obiect nu se poate
întîln i d eloc în exp erien ţă»46. K ant spune: «C hiar dacă trebuie
să sp u n em to cm ai despre conceptele raţiunii că ele sînt doar idei,
nu în seam n ă că le con sid erăm inutile sau lipsite de im portanţă.
Cu toate că p rin ele n u se poate defini nici un obiect, ele pot
totuşi serv i, în fond şi pe neobservate, intelectului, drept canon
al fo lo sirii sale g enerale şi unanim e, prin care acesta nu cu
n oaşte, ce-i d rep t, nim ic în plus faţă de ceea ce ar cunoaşte prin
co n ceptele sale, dar va fi condus în această cu noaştere m ai bine
şi m ai d ep arte. N em aivorbin d că ele fac p robabil posibilă o
trecere de la co n cep tele n atu rale la cele practice şi pot crea în
felul acesta co n sisten ţa ideilor m orale cu cunoştinţele sp ecu lati
ve ale raţiu n ii.»47
44 P h/losophische S tu d ia t, voi. VII, 13.

45 K ritik d er rein eii V e r m n ft. Ed. K ehrbaeh, p.279.
46 L ogik, p .140.
47 K ritik d er rein en V ernu nft. Ed. K ehrbaeh, p.284.
755
D E F I NI Ţ I I
813 Sch op en h au cr spune: «înţeleg aşadar prin idee orice treaptă

determ inată şi bine stabilită a obiectivării voin ţei, în m ăsu ra în
care e lucru în sine şi deci străin de plu ralitate, treap tă care se
referă totuşi la lucrurile singulare, ca form e veşnice sa\ m od ele ale
lor»48. La Schop enhauer ideea este, totuşi, de ordinul viziu nii, căci
el o concepe exact în sensul în care înţeleg eu im agin ile p rim or
d iale, ea fiind incogniscibilă de către individ şi relevîndu-se num ai
«subiectului pur al cunoaşterii», care s-a ridicat deasupra voinţei şi
ind ivid ualităţii.49
814 H egel ipostaziază deplin ideea, conferindu-i atributul unicei
existenţe reale. Ea este «conceptul, realitatea conceptu lu i şi u ni
tatea am în d u rora.»50 Este «eterna creaţie».51
815 La Lassw itz, ideea este o «lege care arată direcţia în care trebuie
să se d ezvolte experienţa noastră». Ea este «cea m ai certă şi cea
m ai înaltă realitate».52
816 La C oh en ideea este «conştiinţa de sine a co n cep tu lu i», «funda
m entarea» fiinţei.53
817 Nu voi continua cu m ărturiile privind natura p rim ară a ideii.
C itatele sînt deja suficiente pentru a arăta că ideea este înţeleasă ca
o en titate fundam entală, a priori existentă. A ceastă din urmă
calitate o are de la treapta sa anterioară, im ag in ea (vezi acolo)
p rim ord ială, sim bolică. N atura sa secundară, a abstractu lui şi
d ed u su lu i o are de la prelucrarea raţională căreia îi este supusă
im aginea prim ordială, spre a o face aptă pentru o u tilizare raţio-
48 W e lt «/ я W H h ' u r n i VorsteUung, vol.I, §25.
49 op.cit. §49.
50 Asthettk, vol.I, 138
51 Logik, vol.III, p.242.

52 W irklichkeiten, pp.152, 154.
53 Logik der reinen Erketmtins, pp.14, 18.

I DE E
nală. Im agin ea prim ord ială fiind o entitate psihologică ce reapare

m ereu şi p retu tin d en i în form e adecvate, se poate spune - în tr-u n
anum e sens - acelaşi lucru şi despre idee, deşi ea este în m ult m ai
m are m ăsu ră su p u să, prin natura sa raţională, schim bării date de
p relu crarea sa raţională p u ternic influenţată de m om en t şi de
îm p reju rări, p relu crare ce îi conferă form ulările corespun zătoare
sp iritu lu i fiecărei epoci. D atorită p roven ien ţei sale din im aginea
prim ord ială, u n ii filozofi îi conferă calităţi transcendente, care, de
fapt, n u -i rev in id eii, aşa cu m o con cep eu, ci m ai degrabă im aginii
p rim ord iale, căreia îi este proprie calitatea atem poralităţii, ea fiind
d in to td eau n a şi p retu tin d eni dată spiritu lu i u m an ca parte in te
grantă a lui. A u ton om ia ideii provine de asem enea de la im aginea
p rim o rd ială, care nu este niciodată produsă, ci perm an ent p re
zentă, a p ărîn d de la sine în percepţie, astfel încît s-ar putea spune
chiar că ar tin d e de la sine la realizarea sa, fiind resim ţită de spirit
ca p o ten ţialitate activ determ inantă. A ceastă viziu ne nu este totuşi
generală, ci este, de bu nă seam ă, o chestiune de atitu dine (vezi
cap.V II).
Ideea este o en titate psihologică, care determ ină nu n u m ai gîn- sig
direa, ci (ca id ee practică) şi sentim entul. De regulă, folosesc totuşi
term enu l de id ee n u m ai dacă vorbesc de d eterm inarea gîn d irii la
gîn d itor; d ar aş p u tea vorbi, deopotrivă, de idee la d eterm in area
sen tim en tu lu i la afectiv. D in p u nct de vedere term in olog ic, este
corect să v o rb im totu şi de o determ inare p rin im aginea p rim o r
dială atu n ci cînd se pu ne problem a determ in ării apriorice în cazul
unei fu ncţii ned iferen ţiate. N atura dublă a ideii, ca ceva prim ar şi
totodată secu n d ar face ca expresia să fie folosită uneori în indis-
tincţie cu «im ag in e prim ordială». Pentru atitudinea in trovertită,
ideea este u n p rim u m m ovens, iar pentru cea extravertită - un
prodvis.
157
DEFINIŢII
819 Id e n tifica re . Prin identificare se înţelege un proces psihologic

prin care personalitatea se disimilează (vezi A sim ilare), parţial sau
total, de sine însăşi. Identificarea este o înstrăin are a subiectu lu i de
sine însu şi, în favoarea unui obiect în care subiectul se înveşm în-
tează, în oarecare m ăsură. Identificarea cu tatăl, de p ild ă, în seam
nă p ractic o adoptare a m odului de a fi al tatălui, ca şi cu m fiul ar
fi id entic cu tatăl şi nu o individualitate diferită de tată. Id en tifica
rea se d eosebeşte de imitaţie prin faptul că id en tificarea este o
imitaţie inconştientă, în tim p ce im itaţia este o copiere conştientă.
Im itaţia este un m ijloc indispensabil p ersonalităţii ju v en ile aflate
încă în dezvoltare. Are un efect favorabil, atîta tim p cît nu se re
cu rge la acest m ijloc din pură com oditate, fiind îm p ied icată astfel
obţin erea u nei m etode individuale potrivite. Identificarea poate fi
şi ea favorabilă, atîta tim p cît calea individuală nu este încă practi
cabilă. D ar dacă se iveşte o posibilitate individuală m ai bună,
identificarea îşi dovedeşte caracterul patologic p rin fap tu l că d evi
ne pe atît de inhibantă, pe cît de m obilizatoare şi favorabilă era.
Are atu nci un efect disociant, subiectul d ezbin îndu -se d in pricina
ei în două personalităţi străine una de alta.
820 Id entificarea n u este legată întotdeauna de p erso an e, ci uneori
şi de lu cru ri (de pildă de o m işcare spirituală, de o afacere etc.) sau
de funţii psihologice. U ltim ul caz este chiar deosebit de im portant
(vezi cap.II). In acest caz, se ajunge la form area u n u i caracter
secun d ar şi anum e prin faptul că individul se identifică cu cea m ai
bine d ezvoltată funcţie a sa în aşa m ăsură încît se înd ep ărtează în
m are parte sau întru totul de constituţia iniţială a caracteru lu i său,
adevărata sa individualitate căzînd astfel în inconştient. A cest caz
constitu ie aproape o regulă la toţi oam enii cu o fu ncţie dife
renţiată. Este chiar un punct prin care se trece în m od n ecesar pe
calea oricărei individuaţii. Identificarea cu părinţii sau cu alte
persoane apropiate din fam ilie este, în parte, un fen o m en norm al,
158
IDENTIFICARE - IDENTITATE
în m ăsu ra în care coincide cu identitatea familială a p riori existentă,

în acest caz, e recom and abil să vorbim nu de id en tificare, ci, co res
pu n zăto r situ aţiei, de identitate. Identificarea cu cei din fam ilie se
deosebeşte de id en titate tocm ai prin aceea că nu este u n fapt a
p riori d at, ci se iveşte doar în m od secundar p rin u rm ătoru l
proces: in d iv id u l pe cale să iasă, în dezvoltarea sa, din identitatea
fam ilială iniţială întîm p ină în p rocesul ei de adaptare şi dezvoltare
o dificu ltate de n eîn lătu rat cu uşurinţă; ca urm are se produce o
acu m ulare de libido care îşi caută, pînă la urm ă, o ieşire regresivă.
Prin reg resiu n e sîn t retrăite stări anterioare, printre altele şi id en ti
tatea fam ilială. A ceastă identitate depăşită deja, de fapt, şi retrăită
acu m reg resiv este id en tificarea cu cei din fam ilie. Toate id en tifică
rile cu p erso an e apar pe calea aceasta. Identificarea urm ăreşte
în to td eau n a sco p u l de a obţine un avantaj sau de a înlătura o d ifi
cultate sau de a rezolva o p roblem ă pe calea şi cu m ijloacele altuia.
Id e n tita te . V orbesc despre identitate în cazul unei ech iv alen ţe 821
psih ologice. Id en titatea este întotd eaun a u n fenom en in con ştien t,

căci o ech iv alen ţă conştientă ar fi deja conştienţa a două lucruri
care sîn t ech iv alen te, ceea ce ar presupune deci o sep arare a
su biectu lu i de obiect, fenom enul identităţii fiind astfel înlătu rat.
Id en titatea p sih olog ică trebuie să fie inconştientă. Este o caracteris
tică a m en ta lită ţii prim itive şi adevăratul fu nd am en t al acelei «par-
ticip atio n m y stiq u e», care, de fapt, nu este nim ic altceva decît o
răm ăşiţă a in d istin cţiei psihice prim ordiale dintre subiect şi obiect,
adică a stării p rim o rd iale inconştiente; m ai este şi o caracteristică a
stării sp iritu lu i in fan til tim puriu şi, în fine, este, de asem en ea, o
caracteristică a co n ţin u tu lu i inconştient la om ul civilizat adult,
con ţinu t care, dacă n u a devenit conştient, răm îne m ultă vrem e
într-o sta re de id en titate cu obiectul. Pe identitatea cu părinţii se
b azează id e n tifica re a (vezi acolo) cu părinţii; d eopotrivă, pe
759
DEFINIŢII
această identitate se bazează şi p ro iecţia (vezi acolo) şi in tro iecţia

(vezi acolo).
822 Identitatea este în prim ul rînd o echivalenţă in con ştien tă cu
obiectul. Nu este o echivalare, o identificare, ci o ech iv alen ţă aprio
rică, care, în genere, nu a fost niciodată obiect al con ştien tu lui. Pe
identitate se bazează prejudecata naivă că psihologia unuia ar fi la
fel cu psihologia altuia, că la toţi sînt valabile aceleaşi m otivaţii, că
ceva ce îm i place m ie este fără doar şi poate o plăcere şi pentru
celălalt, că ceva ce m ie m i se pare im oral, trebu ie să fie im oral şi
pentru celălalt ş.a.m .d. Pe identitate se bazează tendinţa generală
de a încerca să corectezi la celălalt ceea ce ar trebu i să corectezi, de
fapt, la tine însuţi. Pe identitate se bazează, apoi, posibilitatea
sugestion ării şi contam inării psihice. D eosebit de clar iese în evi
denţă identitatea în cazurile psihop atologice, de pildă în delirul
paranoic, cînd propriile conţinuturi subiective sînt atribu ite, fără
ezitare, altora. Dar identitatea face totodată p osibil şi u n colecti
vism conştient, o atitudine socială conştientă care şi-a g ăsit exp re
sia cea m ai înaltă în iubirea creştină a aproapelui.
823 Im a g in a ţie. V ezi Fantezie.
759 Im a g in e. C înd vorbesc despre im agine în lucrarea de faţă, nu

mă refer la copia im aginii obiectului exterior, ci m ai degrabă la o
v iziu ne, în sensul lim bajului poetic, adică la o im agine a fanteziei,
care e corelată doar indirect cu percepţia obiectului exterior. Im a
ginea aceasta se bazează pe activitatea inconştientă a fan teziei m ai
d eg rabă, şi apare conştientului, în m od m ai m ult sau m ai puţin
abru pt, ca un produs al acestei activităţi, ca o viziu ne sau ca o
h alucin aţie, eventual, dar fără să aibă caracteru l p atolog ic al
acestora, adică fără să aparţină tabloului clinic al u nei boli. Im agi
nea are caracteru l psihologic al unei reprezen tări a fan teziei şi
160
I D ENT IT AT E - I M A GI N A Ţ I E - I MAGI NE
niciodată caracteru l cvazi-real al halucinaţiei, adică nu vine n icio

dată să în lo cu iască realitatea şi este deosebită întotdeaun a de rea
litatea sen zorială ca fiind o im agine «interioară». De regulă, e
lipsită to tod ată de orice proiecţie în spaţiu, deşi, în cazuri excep ţio
nale, p o ate să apară, într-o oarecare m ăsură, şi din exterior. A cest
m od de ap ariţie poate fi num ai arh aic (vezi acolo), dacă nu e în
prim ul rînd p atolog ic, ceea ce nu-i înlătură însă caracterul arhaic.
La n ivelu l p rim itiv, adică în m entalitatea prim itivilor, im aginea
interioară se p lasează lesne în spaţiu, ca viziune sau ca halucinaţie
auditivă, fără să fie patologică.
C hiar dacă im ag in ii nu-i revine, de regulă, o valoare de realita- 7ы>
te, i se p o ate ataşa totuşi o însem n ătate m are în viaţa sufletească,
adică o v aloare psihologică m are, ea reprezentînd o realitate «inte
rioară», care în trece u neori ca însem n ătate realitatea «exterioară»,
în acest caz, in d iv id u l nu este orientat către adaptarea la realitate,
ci către adap tarea la cerinţele interioare.
Im aginea in terioară este o entitate com plexă, com pusă din dife- 7Ы
rite m ateriale de proven ien ţe foarte diferite. Dar nu este un co n
glom erat, ci u n p rod u s u nitar în sine, care are sensul său propriu,
au tonom . Im aginea este o expresie concentrată a situaţiei psihice
globale, şi nu n um ai - şi nici m ăcar cu precădere - a con ţinu tu rilor
in co n ştien te pu r şi sim plu. Este, ce e drept, expresia unor co n ţin u
turi in co n ştien te, dar nu a absolut tuturor conţinu tu rilor, ci num ai
a celor m o m en ta n constelate. A ceastă constelare rezultă pe de o
parte d in activitatea proprie a inconştientului, iar pe de alta din
starea m om en tan ă a conştientu lui, care stîrneşte întotdeauna,
sim ultan, şi activitatea m aterialelor sublim inale aferente ei şi le
inhibă pe cele neaferen te. Ca atare, im aginea este o expresie a
situaţiei m o m en tan e in con ştien te, precum şi conştiente. T ălm ăci
rea sen su lu i ei n u poate porni, deci, nici dinspre conştient num ai,
n ici d in sp re in co n ştien t n um ai, ci exclusiv din relaţia lor reciprocă.
161
D E F I NI Ţ I I
762 N um esc im aginea primordială54, atunci cînd are u n caracter ar

haic. V orbesc despre un caracter arhaic atu nci cînd im agin ea coin
cide în m od frapant cu m otive m itologice cunoscute. în acest caz,
exprim ă, pe de o parte, m ateriale preponderent colectiv-inconştiente
(vezi In co n ştie n t) şi, pe de altă parte, indică faptu l că starea
m om entană a conştientului se află sub influenţe de natură nu atît
personală, cît m ai degrabă colectivă.
763 O im agine personală nu are nici caracter arhaic, nici însem n ătate
colectivă, ci exprim ă conţinuturi p ersonal-inconştiente şi o stare
p ersonal condiţionată a conştientului.
764 Im aginea prim ordială, pe care am denum it-o şi «arhetip», este
întotd eauna colectivă, adică este com ună cel p u ţin unui popor
întreg sau anum itor epoci. Principalele m otive m itologice sînt
com une, probabil, tuturor raselor şi epocilor; astfel, am putut
urm ări o serie de m otive ale m itologiei greceşti în v isele şi fante
ziile unor psihopaţi de cea m ai pură rasă n eagră.55
765 D in punctul de vedere cauzal al ştiinţelor n atu rii, im aginea
prim ordială poate fi înţeleasă ca un sedim ent m n em ic, o engramă
(Sem on), care s-a form at prin condensare, d in n en u m ărate procese
asem ănătoare între ele. Privită astfel, este un sed im ent şi totodată
o form ă fundam entală tipică a unei anum ite trăiri su fleteşti ce
revine m ereu. Ca m otiv m itologic, este o expresie m ereu reluată şi
m ereu eficace, care fie trezeşte, fie dă o form ă adecvată anum itor
trăiri sufleteşti. D in acest punct de vedere, este expresia psihică a
unei constitu ţii bine determ inate anatom ic şi fiziologic. Privită de
pe poziţia conform căreia structurile anatom ice s-ar form a prin
54 Lin exemplu remarcabil de imagine arhaică se găseşte în Jung, Wandlungen

und Symbole der Libido, p.35, ediţie nouă: Symbole der W andlung, Gesam m elte Wer-
ke, vol.V.
55 Mă inspir aici de la J.Burckhardt. Vezi Jung, Wandlungen und Sym bole der Li-
bido, p.35, în ediţie nouă: Symbole der Wandlung, Gesam melte Werke, vol.V.
162
I MAGI NE
acţiunea con d iţiilor m ediu lu i asupra m ateriei organice, im aginea

prim ord ială ar trebu i să corespundă, cu ocurenţa sa statornică şi
general răsp în d ită, unei acţiuni exterioare la fel de g enerale şi sta
tornice, care trebu ie, deci, să aibă caracterul unei legi a naturii. în
felul acesta, m itu l ar p u tea fi raportat la natură, m iturile solare, de
pildă, la răsăritu l şi apu su l zilnic al soarelui sau la succesiunea, la
fel de ev id en tă, a anotim p urilor şi aşa îl şi concep, de fapt, m ulţi
m itologi. D ar răm îne astfel deschisă o problem ă: de ce nu apar
atunci d rep t co n ţin u tu ri ale m itului, în m od direct şi neînvăluit,
soarele şi m od ificările sale m anifeste? Faptul că soarele sau luna
sau fen o m en ele m eteorologice apar într-un mod cel puţin alegoric
ne in d ică în să existenţa unei colaborări autonom e a psihicului,
care nu p o a te fi în n ici un caz doar un produs sau un calc al co n
d iţiilor de m ed iu . C ăci de unde i s-ar m ai trage atunci capacitatea
de a ad o p ta o p o ziţie cu totu l exterioară percepţiei senzoriale? De
unde i-ar m ai v en i atu nci cap acitatea de a produce m ai m ult sau
altceva d ecît cele atestate p rin m ijlocirea sim ţurilor? în faţa acestor
întrebări, teoria ştiin ţific-cau zală a engram elor lui Sem on nu mai
este su ficientă. T rebuie să adm item , de aceea, prin forţa lucrurilor,
că stru ctu ra cerebrală dată nu-şi datorează m odul de a fi num ai
acţiun ii co n d iţiilo r de m ediu, ci, deopotrivă, şi alcătuirii caracteris
tice şi au ton o m e a m ateriei organice şi, deci, unei legi date odată
cu v iaţa. A lcătu irea dată a organism ului este, deci, un produ s al
con d iţiilor exterio are, pe de o parte, iar pe de alta, a p red isp o ziţii
lor in eren te fiinţei vii. Ca atare, im aginea prim ordială trebuie co re
lată şi ea, pe de o p arte, fără îndoială, cu anum ite procese din
n atură, p ercep tib ile p rin sim ţuri, procese ce se repetă şi îşi fac efec
tul m ereu , d ar pe de altă parte, deopotrivă fără nici o îndoială, cu
anum ite p red isp o z iţii interioare ale vieţii spirituale şi ale vieţii în
genere. L u m in a este în tîm p inată de organism printr-o form aţie
sp ecifică, o ch iu l, iar fenom enul n atural este întîm p inat de spirit
163
DEFI NI ŢI I
printr-o im agine, care îl sesizează exact aşa cu m sesizează ochiul

lum ina. Şi exact aşa cum ochiul este o m ărturie a activităţii crea
toare autonom e caracteristice m ateriei organice, im a g ire a p rim o r
dială este o expresie a forţei form ative proprii, n econdiţionate a
spiritului.
766 Im aginea prim ordială este astfel o expresie con cen trată a proce
sului vital. Ea dă percepţiilor senzoriale şi celor interioare,
spiritu ale, care apar la încep ut în dezordine şi in coeren t, u n sens
ordonator şi corelant şi eliberează astfel energia psihică din d ep en
denţa sa de percepţia pură şi neînţeleasă. Ea leagă însă, totodată,
energiile descătuşate prin percepţia stim ulului, de un an um it sens
ce dirijează apoi acţiunea pe căile corespunzătoare lui. Dă un curs
en ergiilor inutilizabile acum ulate, îndreptînd spiritu l către natură
şi transpunînd im boldul pur natural în form e spirituale.
767 Im aginea prim ordială este treapta prem ergătoare ideii (vezi
Id ee), este substratul ei germ inativ. D in ea dezvoltă raţiu nea, dînd
la o parte concretismul (vezi C o n cretism ) caracteristic şi necesar
im aginii prim ordiale, un concept - adică tocm ai o idee - , care se
d eosebeşte însă de toate conceptele celelalte prin fap tu l că nu e dat
de experienţă, ci se dovedeşte a fi un principiu su biacen t tuturor
experienţelor. A ceastă caracteristică a ideii derivă din im aginea
prim ordială, care, ca expresie a structurii cerebrale sp ecifice, con
feră, totod ată, o anum ită form ă oricărei experienţe.
768 G radu l eficacităţii psihologice a im aginii p rim ordiale este de
term inat de atitudinea individului. Dacă atitu dinea este
introvertită, rezultă, în m od natural, ca urm are a sustragerii libi-
do-ului de la obiectul exterior, o m ai m are accentu are a obiectu
lui interior, a gîndului. De aici urm ează o d ezvoltare deosebit
de intensă a gîndului pe linia prescrisă in conştient de im aginea
prim ordială. In felul acesta, im aginea prim ordială se m anifestă
m ai întîi indirect. C ontinuarea dezvoltării pe p lan u l gîndului
164
I MAGI NE
duce la idee, care nu este nim ic altceva decît im aginea p rim or
dială aju n să la o form ulare de ordinul gîndului. D incolo de idee
duce n u m ai d ezvoltarea fu ncţiei opuse, ceea ce înseam n ă că
ideea, od ată sesizată intelectu al, va acţiona pînă la urm ă asupra
vieţii. E a im p lică p en tru asta sentim entul, care este în să, în acest
caz., cu m u lt m ai p u ţin d iferenţiat şi, deci, m ai con cret decît
gîndirea. D e aceea, sentim en tul este im pur şi, fiind n ed ife
renţiat, este în că în contop ire cu inconştientul, iar individul este
incapab il să reu nească un astfel de sentim ent cu ideea. In acest
caz, im ag in ea prim ordială apare ca sim b o l (vezi acolo) în
cîm pul v iz u a l in terior; cu prin d e, pe de o parte, datorită naturii
sale co n crete, sentim en tu l aflat într-o stare nediferenţiată co n cre
tă; d ar sesizează, totod ată, datorită sem nificaţiei sale, şi ideea -
a cărei n ăscă to a re este ea însăşi, de altfel - şi reuneşte astfel
ideea cu sentim en tul. în m od u l acesta, im aginea prim ordială
intervine ca m ijlocitor şi dă dovadă tocm ai de acea eficacitate
eliberatoare, pe care a avu t-o întotdeauna în religii. De aceea, aş
pune m ai degrabă pe seam a im aginii prim ordiale ceea ce spune
Sch op enh au er despre idee, ideea trebuind înţeleasă, aşa cum am
arătat la articolu l Id ee, nu ca ceva întru totul şi exclusiv ap rio
ric, ci to cm a i ca ceva totodată dedus şi dezvoltat. De aceea, în
citatele p e care le dau m ai jos din Schopenhauer, rog cititorul să
în lo cu iască de fiecare dată în text cuvîntul «idee» cu «im agine
p rim o rd ială», ca să ajungă la înţelegerea celor la care m ă refer
aici.
«De către individ ca atare, ea - ideea - n u este cu noscu tă nicio- 769
dată, ci n u m ai de cel care s-a ridicat deasupra oricărei v reri şi
deasupra o rică rei individualităţi, la subiectul pur al cu noaşterii: ea
este, d eci, accesib ilă, n u m ai geniului sau, încă, celui care printr-u n
spor al fo rţei sale pu re de cunoaştere, p rovocat în d eo bşte de opera
geniului, aju n ge în tr-o dispoziţie genială: de aceea ea nu este
165
DEFINIŢII
direct, ci doar condiţionat com unicabilă, ideea sesizată şi rep ro

dusă (de ex.) în opera de artă vorbind fiecăruia n u m ai după
m ăsura valorii sale intelectuale proprii» etc.
770 «Ideea este unitatea descom pusă, în virtu tea apreh end ării
noastre intuitive a tim pului şi spaţiului, unitatea d escom p usă în
m ultiplicitate.»
771 «C on cep tul se aseam ănă cu un recipient m ort, în care tot ceea
ce s-a introdus stă, într-adevăr, laolaltă, dar din care nici nu se
poate scoate m ai m ult decît s-a introdus: ideea, dim potrivă,
d ezvoltă în cel care a sesizat-o, reprezentări ce sînt n oi în raport cu
conceptu l cu acelaşi num e: ea se aseam ănă cu un o rgan ism viu, în
d ezvoltare, dotat cu forţă productivă, care scoate la iveală ceea ce
nu era înm agazinat în el.»56
772 Sch op enh auer a recunoscut clar că la «idee», la im aginea
p rim ord ială, după definiţia m ea, nu se poate aju nge pe calea pe
care se form ează un concept sau o «idee» («ideea» în ţeleasă în
sensul lui K ant, ca un «concept din n oţiun i»57), ci că asta ţine şi de
un elem en t de dincolo de in telectu l form ativ, ceva de ordin ul
«dispoziţiei geniale», după spusele lui Sch op en h au er, p rin care nu
se înţeleg e nim ic altceva decît o stare afectivă. C ăci de la idee se
ajunge la im aginea prim ordială num ai continu înd d ru m u l ce a dus
la idee, dincolo de culm ea ideii, în funcţia opusă.
773 Im aginea prim ordială are, faţă de claritatea ideii, avantajul vita
lităţii. Este un ad evărat organism viu, «dotat cu forţă productivă»,
căci im aginea prim ordială este o organizare ereditară a energiei
psihice, un sistem stabil, care nu este num ai expresia, ci şi p osibi
litatea d esfăşu rării procesului energetic. C aracterizează, pe de o
parte, m odul în care s-a desfăşurat dintotdeauna, iarăşi şi iarăşi în
56 p,',> vVe/f a ]s \AJHle und VorsteUung, vol.I, 49.
57 K ritik der Reinert Vernunft, Ed. Kehrbach, p.279.
166
I MA GI NE - I M A G I N EA SUFLETULUI
acelaşi fel, p rocesu l en ergetic şi face posibilă totod ată m ereu

aceeaşi desfăşu rare legică, perm iţînd o aprehendare sau sesizare
psihică a situ aţiilo r în aşa fel în cît vieţii să-i poată fi întotd eau n a
dată o n ou ă con tinu are. Este, astfel, contrapartea n ecesară a in
stinctului, care e o acţiune adecvată, dar presupune o sesizare pe
cît de co n fo rm ă sim ţurilor, pe atît de adecvată a fiecărei situaţii.
A p reh en d area situ aţiei date este asigurată de im aginea a priori
existentă. Ea reprezintă form ula aplicabilă, fără de care ap reh en
darea u n ei situaţii noi ar fi im posibilă.
Im a g in e a s u fle tu lu i. Im aginea sufletului este un caz particu lar 887

al imaginilor (vezi Im a g in e) psihice pe care le produce in co n ştien
tul. D u pă cu m p erso n a58, atitudinea exterioară, este reprezentată
în vise p rin im agin ea anum itor persoane care posedă însuşirile
respective în tr-o form ă deosebit de p ronunţată, sufletul, adică ati
tudinea in terio ară, este de asem enea reprezentat de către in co n
ştient p rin anum ite p ersoane care posedă însuşiri corespun zătoare
sufletului. O asem en ea im agine o num im im agine a sufletului.
U neori este vorba chiar de persoane com plet n ecu noscute sau
m itologice. D e regulă, la bărbaţi, sufletul este reprezen tat de către
in co n ştien t p rin tr-u n personaj fem inin, iar la fem ei, printr-u n
personaj m ascu lin . în acele cazuri în care in dividualitatea este
in con ştien tă şi, deci, asociată cu sufletul, sufletul apare ca un
caracter de acelaşi sex. în toate acele cazuri în care este p rezen tă o
identitate cu persona (vezi S u fle t) şi, deci, sufletul este in con ştien t,
im aginea sufletu lu i este atribuită unei persoane reale. A ceastă
persoană este o b iectu l u nei iubiri intense sau a u n ei uri la fel de
intense (sau este chiar obiect al fricii). Influenţele acestei p ersoane
au un ca ra cter n em ijlocit, de constrîngere n econd iţionată, ele
58 Noţiunea de persona este definită la articolul S u flet, §879. (n.t.)
167
DEFINIŢII
provocînd întotd eau n a un răspuns afectiv. A fectu l provine din

faptu l că o ad evărată adaptare conştientă la obiectu l ce reprezintă
sufletul este im posibilă. D atorită im posibilităţii şi in existen ţei unei
relaţii obiective, libido-ul se acum ulează şi exp lod ează într-o
d escărcare afectivă. A fectele vin întotd eaun a să înlocu iască adap
tările nereuşite. O adaptare conştientă la obiectul ce reprezintă
sufletul este im posibilă tocm ai pentru că sufletul îi este inconştient
subiectului. D acă i-ar fi conştient, l-ar putea deosebi de obiect şi ar
putea înlătu ra totodată efectele nem ijlocite ale obiectu lu i, căci
aceste efecte provin din proiecţia sufletului asupra o b iectu lu i.59
888 Ca pu rtător real al sufletului, la bărbat cea m ai p o triv ită este
o fem eie, datorită aspectului fem inin al sufletului său, iar p en
tru fem eie se potriveşte cel m ai m ult un bărbat. O ri de cîte ori
între sexe se instalează o relaţie necondiţionată, cu efecte - am
putea spune - m agice, este vorba de o proiecţie a im aginii su
fletului. Iar cu m asem enea relaţii sînt frecvente, sufletul trebuie
să fie foarte frecvent inconştient, adică m ulţi o am en i trebuie să
fie inconştienţi de felul cu m se raportează ei la procesele psihice
interioare. D eoarece această inconştienţă m erge întotd eaun a
m înă în m înă cu o relativ deplină iden tificare cu persona, este
evid ent că o astfel de identificare trebuie să fie de asem enea
frecventă. Iar acest fapt corespunde realităţii, în tru cît m ulţi
o am en i se identifică, într-adevăr, cu atitudinea lor exterioară şi
nu au, d eci, u n com portam ent conştient faţă de procesele inte
rioare. T otu şi, se întîlnesc şi cazu ri inverse, în care im aginea
sufletului nu este proiectată, ci răm îne în subiect, ceea ce p ro
duce o asem enea identificare cu sufletul încît su b iectu l respectiv
răm îne convins că m odul în care se com portă faţă de procesele
sale in terioare este singurul şi adevăratul său caracter. în acest
59 Vezi lung, Die Psychoiogie der Ubertragung, Gesammelte W erke, voi.XVI.
168
I MA GI N EA SUFLETULUI
caz persona, fiind inconştientă, este proiectată, şi anum e asupra

unui obiect de acelaşi sex, ceea ce constitu ie fundam entul
m ultor ca-'u ri de h om osexu alitate m anifestă sau m ai m ult la
tentă sau a u nor cazu ri de transfer asupra tatălui la bărbaţi şi
asupra m am ei la fem ei. In asem enea cazuri, este vorba în to t
d eau n a de o am en i cu o adaptare exterioară deficientă şi cu o
relativă lipsă de relaţii, căci identificarea cu sufletul produce o
atitu d in e orien tată prep on d eren t spre percepţia proceselor inte
rioare, o biectu l fiind p rivat astfel de o influenţă determ inantă.
D acă im ag in ea su fletului este proiectată, intervine o legătură 889
afectivă n eco n d iţio n ată cu obiectul. Dacă nu este proiectată,

apare o stare de relativă inadaptare, pe care Freud a descris-o,
p arţial, sub n u m ele de narcisism. Proiecţia im aginii sufletului
d ezleagă de p reocu p area privind procesele interioare, atîta tim p
cît co m p o rtam en tu l obiectu lu i e în concordanţă cu cel al im a
ginii su fletului. A stfel, subiectul e pus în situaţia să-şi trăiască şi
să-şi d ezvo lte persona. D ar oricum , obiectul nu va fi în nici un
caz în stare să corespun d ă statornic cerinţelor im aginii su fletu
lui, d eşi există fem ei care, neglijîndu-şi propria viaţă, reuşesc să
rep rezinte p en tru soţii lor, foarte m ultă vrem e, o im agine a su
fletului. Le dă con cu rsu l în acest sens instinctul fem inin. A celaşi
lucru îl p o ate face, inconştient, şi un bărbat pentru soţia sa,
doar că este îm p in s astfel la fapte ce îi depăşesc pînă la urmă
cap acităţile, atît în bine cît şi în rău. Şi aici îşi dă concursul
instinctul b io lo g ic m asculin.
D acă im agin ea sufletului nu este proiectată, se instalează cu 840
tim pul o diferenţiere de-a dreptu l patologică a relaţiei cu incon

ştientul. S u b iectu l va fi copleşit în m ăsură tot m ai m are de co n
ţinuturi in co n ştien te pe care din cauza lipsei relaţiilor cu o b iec
tul, n u le p o ate nici valorifica, nici prelucra în vreu n fel. К de la
sine în ţe le s că asem en ea conţinu tu ri prejudiciază în foarte m are
169
DEFINIŢII
m ăsură raportul cu obiectul. A ceste două atitu d in i sînt, fireşte,

cazu ri lim ită, două extrem e, între care se plasează atitudinile
norm ale. D upă cu m se ştie, cel n orm al n u se rem arcă nicidecum
printr-o deosebită claritate, puritate sau profu nzim e a fen om e
n elor sale psihologice, ci m ai degrabă p rintr-o n ebu lozitate ge
nerală a lor şi prin caracterul lor şters. La oam en i cu o atitudine
exterioară blîndă şi lipsită de agresivitate, im aginea sufletului
are de regulă un caracter rău. U n exem plu literar de acest fel
este fem eia d em onică, însoţitoare a lui Z eus în Olympische Frtih-
ling a lui Spitteler. Bărbatul ratat este adesea un pu rtător al
im aginii sufletului pentru fem eile idealiste, de unde şi «fantezia
salvării» foarte frecventă în asem enea cazu ri; acelaşi lucru se în
tîm plă şi la bărbaţi la care prostituata e încon ju rată de aureola
sufletului ce trebuie salvat.
9П Im b o ld . 60 C înd în această lucrare sau în altele vorbesc despre

im bold, m ă refer la ceea ce se înţelege în m od obişnu it p rin acest
cuvînt, şi anum e constrîngerea la anum ite acţiuni. C on strîngerea
poate ven i de la u n stim ul extern sau in tern care declanşează
psihic m ecan ism u l im boldului sau de la fenom ene fu nd am en tale
organice ce se află în afara sferei relaţiilor cau zale psihice. Este
pornit din imbold orice fenom en psihic care nu este cau zat de nici o
intenţie a voinţei, ci de o constrîngere dinam ică, fie că această
con strîngere provine direct din surse organice, deci extra-psihice,
fie că este, în esenţă, condiţionată de en ergii doar declanşate de
intenţii ale voin ţei, rezultatul produs depăşind efectu l voit. N oţiu
nea de im bold cuprinde toate procesele psihice de a căro r energie
60 Am tradus Trieb prin imbold, şi nu prin instinct, ca în traducerile franceze din

opera lui Jung, Jung folosind şi cuvîntul Instinkt, deseori într-un sens diferit de
Tricb (după cum rezultă chiar din paragraful de faţă); şi nici prin pulsiune, ca în
traducerile din Freud, acest cuvînt fiind deja încărcat de sensuri freudiene (n.t.).
170
I MAGI NEA SUFLETULUI - I M B O L D - I NCONŞT IENT
con ştien tu l nu poate d isp u n e .6 1 C onform acestei con cepţii, afectele

(vezi A fect) ap arţin şi ele proceselor de tipul im boldu rilor şi, de
asem en ea, procesele sentim entului (vezi S en tim en t). Procesele
psihice care în con d iţii norm ale sînt procese supuse voinţei (adică
supuse în în treg im e con trolu lu i conştient) pot deveni, în cazuri
an orm ale, p ro cese de tip u l im boldurilor, dacă le este insuflată o
en ergie in co n ştien tă. A cest fenom en se produce în toate cazurile în
care fie că sfera co n ştien tu lu i este îngrădită prin refularea unor
con ţinu tu ri incom p atibile, fie că are loc un «abaissem ent du ni-
veau m e n ta l » 6 2 (Janet) datorită oboselii, intoxicării sau proceselor
cereb rale p ato lo g ice în genere, într-u n cuvînt: în toate cazurile în
care co n ştien tu l nu m ai con trolează procesele pu ternic accentuate.
P ro cesele care au fost cînd va conştiente la un individ, dar cu 912
tim pu l au d ev en it automate nu le-aş denum i im bolduri, ci procese

autom ate. E le nici nu au, în m od norm al, com portam en t de im bol
duri, căci n u cap ătă n iciod ată, în con diţii norm ale, un caracter de
con strîngere. O fac doar dacă le revine o energie ce le este străină.
In co n ştie n t. C on cep tu l de inconştient este, pentru m ine, un 915
co n cep t exclusiv psihologic şi nu unul filozofic, cu sens m etafizic.

In co n ştien tu l este, în concepţia m ea, un concept lim ită psihologic
care aco p eră toate acele conţinuturi sau procese p sih ice ce nu sînt
co n ştien te, adică n u sîn t corelate în m od perceptibil cu eu-1.
în d rep tăţirea de a vorbi, în genere, despre existenţa p roceselor
in con ştien te, rezultă, p entru m ine, num ai şi num ai din experienţă,
şi anum e în p rim u l rînd din experienţa psihop atologică, din care
rezultă d o v ezi n eîn d oieln ice că, bunăoară într-un caz de am nezie
61 Vezi Ju ng, Instinkt und Unbewujltes, în Uher psychische Energetik urni dus Wcscii
der Traum e., p.259, G esanim elte Werke , voi.VIII.
62 «coborîre a nivelului mental» (în franceză, n.t ).
777
DEFINIŢII
isterică, eu-1 nu ştie nim ic de existenţa unor com plexe psihice

extinse, dar o procedură hipnotică sim plă e în stare să facă im ediat
reproductibil conţinutul pierdut. D in m iile de experienţe de acest
fel se deduce îndreptăţirea de a vorbi despre existenţa conţinutu-
rilor psihice inconştiente. Problem a stării în care se găseşte un
con ţinu t inconştient atîta tim p cît nu este anexat conştientu lui, se
sustrage oricărei cunoaşteri posibile. De aceea, e întru totul de
prisos să ne hazardăm în presupuneri în această p rivin ţă. Printre
fanteziile de acest fel se num ără ipoteza cereb raţiei, a procesu lu i
psihologic ş.a.m .d. Fste de asem enea întru totul im p o sib il să sp eci
ficăm care ar fi sfera inconştientului, adică ce co n ţin u tu ri ar fi cu
prinse in el. In această privinţă nu poate hotărî decît experienţa.
Din experienţă ştim m ai întîi că un conţinut conştient poate de
veni, prin pie'rderea valorii sale energetice, inconştient. A cesta este
procesul n orm al al uitării. A ceste conţinuturi n u se pierd pur şi
sim plu sub pragul conştienţei, lucru pe care îl ştim din experienţa
faptului că uneori, în îm p reju rări p rielnice, ele se p o t ivi chiar
după d ecenii, din străfunduri, bu năoară în vise, sub h ip n oză, în
criptom ne/ie63 sau prin îm prospătarea asociaţiilor cu conţinutul
uitat.
9i6 A lte experienţe ne învaţă că anum ite conţinu tu ri co n ştien te pot
căd ea, fără pierderi considerabile de valoare, sub pragu l co n
ştienţei, prin uitare intenţionată - fenom en num it de Freud refulare
a con ţinu tu rilor penibile. Un efect asem ănător apare p rin disocie
rea p ersonalităţii, adică prin disoluţia coeziunii con ştien tu lu i în
urm a unor afecte violente sau în urm a unui şoc n ervos sau prin
dezbinarea personalităţii în schizofrenie (Bleuler).
63 Vezi H oum oy, Des Îndes ii In Planete M ars, 1900; N ouvelles observatiotts sur un
cas de soninambulisnie avec glossolalie, în Archives de Psychologie, I, 1901, p.101 şi
Jung, 7,ur Psychologie und Pathologie sogenannter occulter Phiinomene, precum şi ar
ticolul despre criptoninezie, ambele în Gesammelte Werke, voi. I.
172
INCONŞTIENT
T ot din exp erienţă ştim că unele p ercepţii senzoriale, din prici- <m
na slabei lor in ten sităţi sau a distragerii atenţiei, nu aju ng apercep-
ţii co n ştien te, dar devin totuşi conţinuturi psihice prin apercepţie
in co n ştien tă, fapt ce poate fi d em onstrat tot p rin h ipn oză, bu n ăo a
ră. A celaşi lu cru se poate întâmpla cu anum ite raţionam ente şi alte
feluri de co m b in aţii, care, datorită u nei valori prea m ici sau a
d istrag erii aten ţiei, răm în inconştiente. în fine, experienţa ne m ai
în vaţă că există con ţinu tu ri psihice inconştiente coerente, de pildă
im agin i m ito lo gice, care nu au fost niciodată obiecte ale con-
ştienţei şi care p rovin, aşadar, întru totul dintr-o activitate
inconştientă.
Pînă aici, exp erien ţa ne oferă puncte de sprijin pentru a adm ite 9 is
existen ţa co n ţin u tu rilo r inconştiente. D ar ea nu ne poate spune în

nici un caz ce an um e ar pulea fi conţinut inconştient. Ar fi inutil să
ne h a zard ăm în a em ite ipoteze în această privinţă, deoarece e ab
solut im p rev izib il cîte lu cru ri ar putea fi conţinu tu ri inconştiente.
U nde se află lim ita in ferioară a percep ţiei senzoriale sublim inale?
Există vreo m ăsu ră a subtilităţii şi bogăţiei com bin aţiilor in co n
ştiente? C în d se şterge com plet u n conţinut uitat? A ceste întrebări
nu au răspuns.
E x p erien ţa n oastră de pînă acum privind natura con ţin u tu rilor 9™
in co n ştien te n e perm ite totuşi să facem o anum ită d ep artajare a

acestora. P u tem d eosebi un inconştient personal, care cu prin de
toate a ch iziţiile existenţei personale, adică cele uitate, cele refulate,
cele p ercep u te, gîndite şi sim ţite sublim inal. Pe lîngă aceste
con ţinu tu ri in co n ştien te personale există însă alte con ţinu tu ri care
nu p ro v in d in ach iziţii personale, ci din posibilitatea ered itară a
fu ncţionării p sih ice în genere, în speţă din structu ra cerebrală
ereditară. A cestea sînt conţinuturile m itologice coeren te, m otivele
sau im ag in ile care pot reapare oricînd şi oriunde fără tradiţie isto
rică sau m ig raţie. A ceste conţinuturi le num esc colectiv inconştiente.
173
DEFINIŢII
După cu m ne învaţă experienţa, conţinuturile in conştiente sînt im

plicate şi ele într-o anum ită activitate, ca şi cele conştiente. Aşa
cum din activitatea psihică conştientă reies anum ite rezultate şi
produse, din activitatea inconştientă reies de asem enea produse,
de pildă vise şi fantezii. E o speculaţie inutilă să ne în treb ăm cît de
m are ar putea fi aportu l conştientului la vise, bu năoară. U n vis ni
se prezintă, nu-1 creăm conştient. D esigur, reprodu cerea con ştien
tă sau chiar percepţia în sine m odifică m ult visu l, fără să suprim e
însă im bold u l creator de provenienţă inconştientă.
920 D espre raportul funcţional al proceselor in conştiente cu con
ştientul trebuie să spunem că este compensator (vezi C om p en sare),
procesul inconştient scoţînd la lum ină - după cu m arată exp e
rienţa - m aterialul sublim inal constelat în starea de conştienţă,
adică toate acele conţinuturi care, dacă totul ar fi conştient, nu ar
putea lipsi din im aginea situaţiei conştiente. Funcţia com p en sa
toare a in conştientului iese la lum ină cu atît m ai lăm u rit, cu cît mai
unilaterală este atitudinea conştientă, fapt p entru care patologia ne
furnizează din abundenţă exem ple.
829 In d iv id . Individul este o fiinţă unică, individul p sih olog ic este

caracterizat prin psihologia sa unică în felul ei şi în anum ite
privin ţe irepetabilă. Specificul psihicului individual apare m ai
p u ţin în elem entele sale şi m ai m ult în conform ările sale com plexe.
Individ ul (psihologic) sau individualitatea p sihologică există a
priori, inconştient, iar conştient num ai în m ăsura în care există o
conştienţă a specificului, adică o distingere con ştien tă de alţii.
O dată cu individualitatea fizică este dată, ca ceva co relat, şi indivi
du alitatea psihică, dar, aşa cu m spuneam , in iţial inconştient. E
n evoie de un proces conştient de diferenţiere, de in d iv id u a ţie
(vezi acolo) p entru ca individualitatea să devină con ştien tă, adică
pentru a o scoate din identitatea cu obiectul. Id en titatea in d iv id u a
174
INCONŞTIENT - INDIVID - INDIVIDUALITATE - INDIVIDUAŢIE
lităţii cu o b iectu l este ech ivalentă cu inconştienţa sa. D acă in d iv i

du alitatea este in con ştien tă, nu există un individ p sih ologic, ci
doar o p sih olog ie colectivă a conştientului. în acest caz, in d iv id u a
litatea in co n ştien tă apare ca fiind identică obiectului, este p ro iecta
tă asupra obiectu lu i. O biectu l are, în consecinţă, o valoare prea
m are şi este p rea pu ternic determ inant.
In d iv id u a lita te . P rin individualitate în ţeleg unicitatea şi p ar 824
ticu laritatea in d iv id u lu i din toate punctele de ved ere p sih olo

gice. In d iv id u al este tot ceea ce nu e colectiv, aşadar tot ceea ce
nu revine u n u i grup m ai m are de indivizi. Elem entele psihice
nu p o t fi co n sid erate in dividuale, ci doar grupările şi co n ţin u tu
rile lor u nice şi sp ecifice (vezi In d ivid ).
In d iv id u a ţie . N oţiu n ea de individuaţie nu joacă un rol 825
n eîn sem n at în psih ologia noastră. Individuaţia este, în general,

procesul form ării şi particu larizării fiinţei individuale, în speţă
d ezvoltarea in d ivid ului psihologic ca o fiinţă distinctă de cea
g enerală, de psih ologia colectivă. D e aceea, individuaţia este un
proces de diferenţiere care are drept ţel dezvoltarea p ersonalităţii
in d iv id u ale. In d ivid uaţia este o necesitate naturală în tru cît W r î-
n area e i p rin tr-o orientare făcută preponderent sau chiar exclusiv
d u pă n o rm e co lective înseam n ă o prejudiciere a activităţii vitale
in d iv id u ale. In d ivid ualitatea este însă chiar fizic şi fiziologic dată
şi se ex p rim ă, ca atare, şi psihologic. O pu ternică înfrîn are a in d i
v id u alităţii în seam n ă, de aceea, o m utilare atificială. Este, fără
doar şi p o ate, clar că u n grup social constitu it din ind iv izi m utilaţi
nu p o a te fi o in stituţie sănătoasă şi pentru m ultă vrem e viabilă,
căci n u m ai acea societate care îşi poate păstra coeziu nea internă şi
v alorile co lectiv e lăsînd cea m ai m are libertate posibilă in divizilor
are şansa u n ei v iab ilităţi de lungă durată. C um individul nu este
175
DEFINIŢII
doar fiinţă individuală, ci existenţa sa presup une şi relaţii colec

tive, n ici procesul individuaţiei nu poate avea loc în însingurare, ci
într-o corelaţie cît m ai intensă şi cît m ai extinsă cu colectivul.
82 ь Procesu l psihologic al individuaţiei este strîns legat de aşa-nu-
m ita funcţie transcendentă, prin această funcţie fiind date acele linii
ale dezvoltării individuale, la care nu se poate aju nge nicidecum
pe căile indicate de norm ele colective (vezi S im b o l).
82 ? Individuaţia nu poate fi în nici un caz unicul ţel al educaţiei
psihologice. înainte de a putea fi luată drept ţel individuaţia, tre
buie să se fi atins ţelul educării în sensul unei adaptări la norm ele
colective ce constituie m inim ul necesar pentru existenţă: o plantă
ce urm ează să fie adusă la m axim a desfăşurare a caracteristicilor
sale, trebuie m ai întîi să poată creşte în solul în care este plantată.
828 Individuaţia se află întotdeauna, m ai m ult sau m ai puţin, în
opoziţie cu norm a colectivă, căci e o despărţire şi o diferenţiere de
general şi o constituire a particularului, dar n u a unui particular
căutat, ci a unui particular a p riori întem eiat prin în săşi constituţia
individului. O poziţia cu norm a colectivă este, de fapt, doar
aparentă, poziţia individuală, privită m ai în d eap roap e, nefiind
orientată împotriva norm ei colective, ci doar în alt fel. C alea in d ivi
duală nici nu poate fi, propriu-zis, în opoziţie cu norm a colectivă,
d eoarece opusul acesteia din urm ă nu ar putea fi d ecît o normă
contrară. D ar calea individuală, tocm ai că nu este niciodată o nor
m ă. N orm a se constituie din totalitatea căilor individuale şi are un
d rept la existenţă şi un efect propice vieţii num ai atu nci cînd exis
tă, în genere, căi individuale ce tind să se orienteze, din cînd în
cînd, după o norm ă. O norm ă nu serveşte la nim ic dacă are o v a
labilitate absolută. U n conflict real cu norm a colectivă apare n u
m ai atunci cînd o cale individuală este ridicată la ran g de norm ă,
intenţie caracteristică individualism ului extrem . A ceastă intenţie
este, fireşte, patologică şi extrem de potrivnică vieţii. în consecinţă,
176
I N D I VI D U AŢ I E - I NTELECT - INTROIECŢIE
nu are n im ic de-a face cu individuaţia, care deşi propune o altă

cale, in d iv id u ală şi distinctă, are nevoie, tocm ai de aceea, şi de
n orm ă, p en tru orientarea în relaţiile cu societatea şi pentru stab ili
rea corelaţiei vital necesare a individului cu societatea. De aceea,
in d ivid uaţia d uce la o valorificare naturală a norm ei colective, în
tim p ce u nei orien tări exclusiv colective a vieţii, norm a îi devine în
tot m ai m are m ăsu ră superfluă, m oralitatea propriu-zisă pier/în-
du-se astfel. Cu cît mai puternică este normarea colectivă a omului, cu
atît mai pronunţată devine imoralitatea sa individuală. Individuaţia
coincid e cu d ezvoltarea con ştientu lui din starea iniţială de identitate
(vezi Id e n tita te ). D e aceea, individuaţia înseam nă o lărgire a sferei
co n ştien tu lu i şi a v ieţii p sihologice conştiente.
In te le ct. N u m esc in telect g în d irea (vezi acolo) dirijată. 830
In tro ie cţie . T erm en u l de introiecţie a fost introdus de Avena- 83 1
rius64 în tr-u n sens ech iv alen t proiecţiei. Procesul de transfer al

unui co n ţin u t subiectiv în obiect, la care se referea A venarius
poate fi foarte bine descris prin noţiunea de proiecţie, aşa încît,
pen tru acest p roces, ar trebui păstrat term enul de «proiecţie».
F eren czi, în schim b , defineşte noţiunea de introiecţie în opoziţie cu
«p roiecţia» şi an um e ca pe o atragere a obiectului în sfera de in te
res su b iectiv ă , «proiecţia» însem n înd , dim potrivă, un tran sfer spre
exterio r a u nu i con ţinu t subiectiv, în obiect. în tim p ce paranoicul
izgoneşte în afara eu-lui său pornirile devenite n eplăcu te, neuro-
ticul se salv ează preluînd în eu-1 său propriu o parte cît mai m are
cu p u tin ţă a lu m ii exterioare spre a o face obiect al unor fante/ii
in co n ştien te.65 P rim ul m ecanism este proiecţia, iar cel de-al doilea
64 Der m enschliche W eltbegriff, 1905, p.25.
65 Ferenczi, Iiitrojcktion и ml Ubcrtragung, 1910, p.10.
177
DEFINIŢII
este introiecţia. Introiecţia este un fel de «proces de diluare», o

«extindere a sferei de interes». D upă Ferenczi in troiecţia există şi
ca proces norm al.
832 D in punct de vedere psihologic, introiecţia este aşad ar un p ro
ces de disim ilare. Introiecţia înseam nă o identificare a obiectului
cu subiectul, iar proiecţia, dim potrivă: o distingere a obiectu lu i de
subiect, prin interm ediul unui conţinut subiectiv tran sferat în
obiect. Introiecţia este un proces de extravertire, d eoarece pentru
identificarea cu obiectul este nevoie de o sim ţire în o biect, adică de
em patie şi de o luare în posesie a lui. Se pot d eosebi introiecţii
pasive şi introiecţii active-, prim ei form e îi aparţin procesele de
transfer ce au loc în cursul tratam entu lu i n evrozelor şi absolut
toate cazurile în care obiectul exercită o atracţie necondiţionată
asupra subiectului; celeilalte form e îi aparţine em patia ca proces
de adaptare.
833 In trov ertire. Introvertire se num eşte o întoarcere spre interior a

lib id o -u lu i (vezi acolo). A cest lucru exprim ă un rap o rt n egativ al
subiectului cu obiectul. Interesul nu se deplasează spre obiect, ci
se retrage dinspre el, îndărăt asupra subiectului. C el care are o ati
tudine introvertită, gîndeşte, sim te şi acţionează în tr-u n m od care
lasă clar să se vadă că subiectul constituie m otivaţia p rincipală, în
tim p ce obiectu lu i îi revine o valoare cel m ult secundară. Introver-
tirea poate avea un caracter m ai degrabă intelectu al sau m ai de
grabă bazat pe sentim ent, după cu m poate fi caracterizat şi prin
intuiţie sau senzaţie. Introvertirea este activă dacă subiectul vrea o
anum ită izolare faţă de obiect şi pasivă, dacă su biectu l nu este în
stare să reîntoarcă asupra obiectului fluxul de libido v en it dinspre
acesta. D acă introvertirea este atitudinea obişnu ită, se vo rbeşte d e
spre un tip in trovertit (vezi Tip).
178
I N TR OI EC Ţ IE - 1NTROVF.RTIRE - I NTUIŢIE
In tu iţie . Intuiţia (de la intueri - a privi în) este, în concepţia ем

m ea, o fu ncţie psih olog ică fundam entală (vezi F un cţie). Intuiţia
este o fu ncţie psih ologică ce produce percepţii pe cale inconştientă.
A ceastă p ercep ţie poate avea ca obiect orice: obiecte exterioare şi
in terioare sau corelaţii ale lor. Intuiţia se caracterizează prin faptul
că n u este n ici p ercepţie senzorială, nici sentim ent, nici con clu zie a
in telectu lu i, cu toate că poate să apară şi în aceste form e. în cazul
in tuiţiei, orice conţinu t se p rezintă ca un tot gata con turat, fără ca
n oi să fim în stare să dăm socoteală sau să d escoperim în ce m od a
luat n aştere acest conţinut. Intuiţia este un m od de sesizare in
stinctivă, in d iferen t a căru i conţinut. Este, ca şi sen zaţia (vezi
acolo) o fu n cţie de p ercep ţie iraţio n ală (vezi acolo). C onţinutu rile
sale au, ca şi cele ale senzaţiei, caracterul a ceva d inainte dat,
con trar cara cteru lu i de «dedu s», «produs» al con ţinu tu rilor sen ti
m entu lu i şi gîndirii. C u n o ştin ţele intuitive au, de aceea, caracterul
lor specific de certitu d in e, caracteru l lor neîndoielnic, care i-a
perm is lu i Spin oza să co n sid ere «scientia intuitiva» drept o form ă
superioară de cu n o aştere66. Intuiţia are această trăsătură com ună
cu sen zaţia, a cărei certitu d in e are drept tem ei şi cauză fu n d a
m entu l său fizic. C ertitu d in ea in tuiţiei se bazează, d eopotrivă, pe
o stare p sih ică b in e d eterm in ată, dar a cărei naştere şi prezenţă nu
au fost con ştien tizate. Intuiţia apare în form ă subiectivă şi obiectivă;
p rim a este p ercep ţia unor stări psihice inconştiente, de p ro v e
n ienţă în p rin cip al subiectivă, iar a doua percepţia u nor stări ce se
b azează pe p ercep ţia sublim inală a unor obiecte şi pe sentim entele
şi g în d u rile sublim inale provocate de acestea. Se deosebesc şi
form e concrete şi abstracte de intuiţie, după gradul de participare al
senzaţiei. In tu iţia concretă duce la percep ţii legate de starea lu cru
rilor, pe cîn d cea abstractă duce la percepţia unor corelaţii ideatice.
66 Tot aşa şi B ergson.
179
DEFINIŢII
Intuiţia concretă este un proces reactiv, întru cît rezu ltă direct din
situaţiile date. Intuiţia abstractă însă necesită, ca şi senzaţia
abstractă, un anum it elem ent direcţionant, o voin ţă s a r o intenţie.
835 Intuiţia este, alături de senzaţie, o caracteristică a psih ologiei
infantile şi prim itive. Ea perm ite copilului şi p rim itivu lu i să p er
ceap ă, în contraparte cu im presia senzorială p u tern ică, im aginea
m itologică, treaptă anterioară id e ii (vezi acolo). In tu iţia se rapor
tează com p en sator la senzaţie şi este, ca şi senzaţia, m atricea din
care se d ezvoltă gîndirea şi sentim entul ca fu ncţii raţionale. In tui
ţia este o funcţie iraţională, deşi m ulte in tuiţii se pot descom p une
u lterior în com ponentele lor, m odul în care au ap ăru t p u tînd fi
adus astfel în consens cu legile raţiunii. C el care îşi orientează
atitudinea după principiul intuiţiei, adică după p ercepţiile
con ţinu tu rilor inconştiente, aparţine tipului intuitiv 67 (vezi Tip).
D upă felul cum este valorificată intuiţia, fie spre in terio r, pentru
cu noaştere şi contem p lare interioară, fie spre exterior, pentru
acţiune şi realizări, se distinge un intuitiv in trovertit şi u n u l extra
vertit. In cazuri anorm ale, intervine o exagerată con top ire cu şi de
pend enţă de conţinu tu rile in conştientului colectiv, tip u l intuitiv
d even in d astfel extrem de iraţional şi incom prehensibil.
836 Ira ţio n a l. Folosesc acest concept, nu în sensul de «contrar raţiu

nii», ci în sensul de «exterior raţiunii», referindu -m ă, m ai precis, la
ceea ce nu poate fi fundam entat raţional. A ici îşi au locu l faptele
elem en tare, de pildă faptul că Păm întul are o Lu nă, că, bunăoară,
clorul este un elem ent, că apa îşi atinge densitatea m axim ă la 4°C
etc. Iraţionalu l este, apoi, întîm plătorul, chiar dacă s-ar p u tea pune
în evidenţă ulterior o eventuală cauzalitate raţion ală.68 Iraţionalul
67 Meritul de a fi descoperit acest tip îi aparţine lui M .M oltzer.
68 Vezi Jung, Synchrcmizităt a h ein Prinzip akausater Zusamm enhănge, G es.W VIII.
180
I NTU IŢ IE - I RAŢI ONAL
este un factor al fiinţei, care, prin com plicarea exp licaţiilor raţio
nale, poate fi m ereu îm p in s îndărăt, dar care, pînă la urm ă,
com plică explicaţia în tr-atît încît depăşeşte puterea de în ţeleg ere
raţională a gîndirii, atingîndu-i lim itele înainte ca aceasta să fi
su b su m at în treag a lum e u nei reţele de legi ale raţiunii. O exp li
caţie p u r raţion ală a unui obiect real existent (nu num ai statuat,
aşadar) este o utopie sau u n ideal. N um ai un obiect statu at poate
fi exp licat pe d eplin raţional, căci în acesta nu este, de la bu n în ce
put, cu n im ic m ai m ult decît ceea ce a statuat raţiu nea gîndirii.
C hiar şi ştiin ţa em pirică statuează obiecte raţional lim itate, căci,
prin elim in area intenţionată a întîm p lătorului, nu perm ite studiul
o b iectu lu i real în totalitatea sa, ocupîndu-se n um ai de o parte a
acestu ia, p u să în evidenţă tocm ai în vederea studiului raţional.
A stfel, g în d irea ca funcţie dirijată este raţională, d eopotrivă şi
sentim en tu l. D acă în să aceste funcţii nu se opresc asupra unei
selecţii raţio n al d eterm in ate de obiecte sau însuşiri sau relaţii între
obiecte, ci asu p ra celor percepute întîm p lător, inerente obiectu lu i
real, atu n ci scapă de sub dirijare şi pierd astfel ceva din caracteru l
lor raţion al, d eoarece înregistrează întîm plătorul. D evin astfel
p arţial iraţionale. G îndirea şi sentim entul care se o rien tează după
p ercep ţii în tîm p lăto are şi sînt deci iraţionale, sînt, respectiv gîndire
şi sentiment de tip intuitiv sau senzorial. Intuiţia, p recu m şi senzaţia
sînt fu n cţii p sih ologice care îşi ating perfecţiu nea în perceperea
absolută a even im en tu lu i, în genere. Prin în săşi natura lor, deci,
trebuie să fie în d rep tate către întîm p lătorul absolut şi posibilitatea
acestuia; d eci trebu ie să fie com plet lipsite de dirijare raţională. Le
num esc, de aceea, fu ncţii iraţionale, spre deosebire de gîndire şi
sentim en t, care aju n g la perfecţiune printr-o conform are deplină
legilor raţiu nii.
D eşi ira ţio n a lu l ca atare nu poate fi niciodată obiectu l unei 837
ştiinţe, este de m are im portanţă pentru o psihologie practică să
181
DEFINIŢII
evalueze corect com ponenta iraţională. C ăci p sih ologia practică

ridică m ulte problem e care nu pot fi nicid ecu m soluţionate raţio
nal, ci necesită o dezlegare iraţională, adică dezlegarea pe o cale
care nu corespunde legilor raţiunii. Printr-o cău tare exclusivă a
căilor raţionale sau prin convingerea că orice conflict poate fi apla
nat raţional, găsirea adevăratei soluţii iraţionale poate fi de m ulte
ori com prom isă (vezi şi R aţional).
850 L ibid o.69 Prin libido înţeleg energia psihică. Energia p sih ică este
intensitatea procesului psihic, valoarea sa psihologică. P rin asta nu
trebuie să înţelegem vreo valoare de natură m orală, estetică sau
intelectuală conferită procesului psihic, valoarea lui psihologică
fiind definită pur şi sim plu de forţa sa determinantă, care se exterio
rizează în anum ite efecte psihice (în «eficienţa» sa). Prin libido nu
înţeleg nici o forţă psihică, aşa cu m au crezut adesea, în m od greşit,
criticii. Nu ipostaziez conceptul de energie, ci îl folosesc ca pe un
con cep t pentru intensităţi sau valori. Problem a existen ţei sau in
existenţei unei forţe psihice specifice nu are n im ic de-a face cu
con ceptu l de libido. Folosesc adesea expresia de libid o în acelaşi
sens cu «energie». A m arătat pe larg în lucrările in d icate în nota de
subsol că sîn tem îndreptăţiţi să num im energia p sih ică libido.
854 N ivel obiect. Prin interpretare la n ivel obiect în ţeleg acea

explicare a unui vis sau a unei fantezii, prin care persoanele şi
raportu rile apărute sînt puse în corespondenţă cu persoane sau
raportu ri reale, obiectiv existente. D in contră, printr-o in terpre
tare la nivel subiect (vezi acolo) persoanele şi raportu rile apăru
te în vis sînt puse în corespondenţă cu entităţi subiective.
69 Vezi Jung, Wandlungen und Symboien der Libido, p.119, în ediţie nouă: Sym bok
der Wandlung, Gesannnelte Werke vol.V şi Uber psychische Energetik und das Wesen
der Triiuiue, p .7, Gesnmmelte Werke, voi. VIII.
182
I RAŢ IONA L - L IB ID O - NI VEL OB IE CT - NIVEL SUBIECT
C on cep ţia lui Freud asupra visu lu i răm îne aproape exclusiv la
n ivel obiect, în tru cît dorinţele onirice sînt in terpretate ca fiind
raportate la obiecte reale sau sînt puse în corelaţie cu procese
sexuale, care ţin de sfera fiziologică, adică extra-p sih ologică.
N iv el su b ie ct. P rin interpretare la n ivel subiect în ţeleg acel 892

m od de a p rivi un vis sau o fantezie conform căruia p ersoanele
sau relaţiile ce apar în cad ru l lor sînt raportate la factori subiectivi,
aparţinînd în totalitate psihicului propriu al subiectului. Se ştie că
im aginea u nu i obiect în psihicul nostru nu este niciodată absolut
identică o b iectu lu i însu şi, ci, cel m ult, asem ănătoare. Se form ează,
ce-i d rep t, p rin percep ţia senzorială şi prin apercepţia stim ulului
resp ectiv , d ar totu şi p rin procese ce aparţin deja p sihicu lu i nostru
şi sîn t d o ar g en erate de obiect. M ărturia sim ţurilor noastre co in
cide, co n fo rm exp erien ţei, în m are m ăsură cu prop rietăţile o biec
tului, dar ap ercep ţia n oastră suferă influenţe subiective ce sînt
aproape im p o sibil de în trezărit, care îngreunează extrem de m ult
cu noaşterea corectă a u nu i caracter um an, bunăoară. O entitate
p sih ică atît de com plexă cu m este caracterul um an, oferă, de altfel,
p ercep ţiei senzoriale pure extrem de puţine puncte de sprijin.
C u n o aşterea sa cere şi em patie, reflecţie şi intuiţie. D atorită acestor
co m p licaţii, ju d ecata finală este, fireşte, întotdeauna, de o valoare
foarte în d o ieln ică, astfel că im aginea pe care ne-o form ăm despre
un obiect u m an, este în orice caz, extrem de subiectiv condiţionată.
De aceea, în psihologia practică e bine să facem o d eosebire strictă
între imago-ul unui o m şi existenţa sa reală. Ca urm are a form ării
sale ex trem de su biective, un im ago este n u arareori m ai degrabă
im aginea u nu i com plex de funcţii ale subiectului, decît im aginea
o biectu lu i însu şi. Iată de ce este esenţial, în exam inarea analitică a
p ro d u selo r in con ştien te, ca im ago-ul să nu fie consid erat identic
cu o b iectu l, ci să fie consid erat m ai degrabă o im agine a relaţiei
Ш
DEFINIŢII
subiective cu obiectul. Tocm ai în asta constă înţeleg erea la nivel

subiect.
893 D in exam inarea unui produs inconştient la nivel su biect rezultă
prezenţa unor ju decăţi şi tendinţe subiective, cărora obiectu l le
serveşte drept purtător. D acă, deci, într-u n produ s in conştient
apare im ago-ul unui obiect, nu este vorba n eapărat de obiectul
real, ci totodată, ba poate chiar în m ai m are m ăsură, de un
com plex de funcţii ale subiectului (vezi şi Im ag in e a su fletu lu i).
A plicarea interpretării la nivel subiect ne perm ite o interpretare
psihologică com pletă nu num ai viselor, ci şi a op erelor literare, în
care personajele sînt reprezentante ale unor com plexe de funcţii
relativ autonom e din psihicul autorului.
855 O rien tare. N um esc orientare principiu l general al unei atitu

dini (vezi A titu d in e). O rice atitudine se orientează după un
anum it punct de ved ere, fie că acest pu nct de ved ere este conştient
sau nu. O aşa-num ită atitudine de tip putere se orientează con
form pu nctului de vedere al puterii eu-lui asupra in flu en ţelor şi
cond iţiilor ce l-ar putea reprim a. O atitudine de tip gîn d ire se
orien tează, de pildă, după principiile logicii, ca legi ale sale su
prem e. O atitudine de tip senzaţie se orientează după percepţia
senzorială a faptelor date.
«se « P articip atio n m ystiq u e». A cest term en provine de la Levy-

B ru hl70 şi denum eşte un m od specific de ataşare psihologică de
obiect, care constă în faptul că subiectul nu se poate distinge clar
de obiect, ci este legat de acesta printr-o relaţie n em ijlocită, ce poa
te fi num ită şi identitate parţială. A ceastă identitate se întem eiază
pe o stare de indistincţie apriorică a obiectului şi subiectului.
70 I.evy-Bruhl, Les foncticms mentales dans les sociâtâs inferieures, 1912.
184
NIVEL S UB IECT - O RI ENT AR E - « PARTI CI PATI ON MYST1QUE» - PERSONA - PROIECŢIE
P articiparea inistică este, de aceea, răm ăşiţa unei stări prim ordiale.
Ea nu p riveşte Întreaga relaţie a subiectului cu obiectu l, ci num ai
an um ite r c 'a ţii în care apare fenom enul acestei corelări specifice.
D esigur, p a iticip a rea m istică este un fenom en ce poate fi observat
cel m ai b in e la prim itivi; dar există foarte frecvent şi la om ul civ i
lizat, ba p oate ch iar cu aceeaşi extindere şi intensitate. La om ul
civilizat, se instalează, de regulă, între persoane, m ai rar între o
persoană şi un lucru. în prim u l caz e vorba de o aşa-num ită relaţie
de tran sfer, în care caz obiectu l exercită (de regLilă) o acţiune o are
cu m m agică, adică necondiţionată asupra subiectului. în al doilea
caz, este vorba fie de o acţiune de felul acesta exercitată de un
obiect, fie de un fel de identificare cu un obiect sau cu ideea acelui
obiect.
P erso n a. Vezi S u fle t. 857
P roiecţie. P ro iecţie înseam nă transferarea în exterior, în tr-u n s?o

obiect, a u nu i p ro ces subiectiv (în opoziţie cu In troiecţia, vezi
acolo). P roiecţia este u n proces de disim ilare, deoarece un conţinu t
subiectiv este în străin at subiectului şi încorporat oarecu m într-un
obiect. P oate fi vorba atît de conţinuturi penibile, in com patibile,
de care su b iectu l se debarasează astfel, cît şi de v alori pozitive,
in accesibile subiectu lu i din anum ite m otive, de pildă ca urm are a
faptului că el se subestim ează. Proiecţia se întem eiază pe id en tita
tea (vezi acolo) arhaică a subiectului cu o biectu l, dar poate fi
num ită cu ad evărat proiecţie abia în m om entul în care intervine
necesitatea d esfacerii id entităţii cu obiectul. O astfel de necesitate
intervine atu n ci cînd identitatea devine supărătoare, adică atunci
cînd absenţa co n ţin u tu lu i proiectat aduce prejudicii im portante
ad aptării şi este d eci de dorit ca acest conţinut să fie readus în
subiect. D in acest m om en t, identitatea parţială existentă anterior
1Я5
DEFINIŢII
capătă caracter de proiecţie. Se num eşte proiecţie, aşadar, o stare

de identitate care a fost rem arcată şi a d even it astfel obiectu l cri
ticii, fie a criticii subiectului însuşi, fie a criticii altuia.
871 Se deosebesc proiecţii pasive şi p roiecţii active. P rim a form ă este
form a obişnu ită a tuturor proiecţiilor patologice şi a m u ltor p ro iec
ţii n orm ale, care nu sînt rezultatul vreu n ei in tenţii, ci sîn t ev en i
m ente exclusiv autom ate, întîm plătoare. C ealaltă form ă apare ca
p arte com ponen tă esenţială a actului empatiei. E m p atia (vezi acolo)
este, de fapt, în ansam blul ei, u n proces de in troiecţie deoarece
serveşte la aducerea obiectului într-o relaţie intim ă cu subiectul.
Pentru a realiza o astfel de relaţie, subiectul separă din sine însuşi
un con ţinu t, de pildă un sentim ent, îl transpu ne în obiect în su
fleţind u-1 astfel şi atrage în felul acesta obiectu l în sfera sa subiec
tivă. D ar form a activă a proiecţiei se regăseşte, totod ată, şi în actul
ju d ecăţii d estinate să separe subiectul de obiect. In acest caz, o
judecată subiectivă este desprinsă din subiect şi tran spu să în
obiect ca fiind realm ente inerentă lu cru rilor, d esp ărţin d u -se astfel
subiectul de obiect. Proiecţia este un proces de in tro vertire, deoa
rece, în opoziţie cu introiecţia, nu este însoţită de atragerea în in te
rior şi identificarea, ci de distingerea şi separarea obiectu lu i de
subiect. De aceea joacă un rol im portant în p aranoia, care du ce, de
regulă, la o totală izolare a subiectului.
872 P sih ic. V ezi S u f le t
873 R a ţio n a l este ceea ce corespunde raţiunii. în ţeleg raţiu nea ca

pe o atitudine al cărei principiu este să m od eleze gîndirea,
sentim entul şi acţiunea după valori obiective. V alorile obiective
se constitu ie din experienţa com ună a faptelor p sih olog ice pe de
o parte exterioare, pe de alta interioare. A ceste exp erien ţe ar
putea să nu constituie totuşi «valori» obiective, d acă n u ar fi
186
PROIECŢIE - PSIHIC - RAŢIONAL
«valorizate» ca atare de subiect, ceea ce este deja un act al

raţiunii. A titu d inea raţională, care ne perm ite să consid erăm
valabile v alorile obiective, nu este însă opera subiectului izolat,
ci a istoriei om enirii.
M ajoritatea valorilor obiective - şi, deci, im plicit, raţiunea 874
însăşi - sînt co m p lexe de reprezentări transm ise din vechim e şi
bine stab ilite, la a căror organizare au lucrat nenu m ărate secole,
din aceeaşi necesitate din care şi natura organism ulu i viu
reacţion ează, în genere, la condiţiile com une şi m ereu repetate
ale m ed iu lu i şi le vine în întîm p inare cu com plexe de funcţii
co resp u n zăto are, de pildă, cu ochiu l perfect adaptat naturii lu
m inii. D e aceea, s-ar putea vorbi despre o raţiune universală
m etafizică, p reexisten tă, dacă această preexistenţă nu ar fi în
genere in d isp en sa b il condiţionată de reacţia organism ului la
acţiun ea ex terio ară com ună - gînduri ce au fost exprim ate deja
de S ch op en h au er. R aţiu nea um ană, nu este, deci, nim ic altceva
decît exp resia ad ap tării la fapticitatea com ună, care s-a sed im en
tat trep tat în com plexe de reprezentări bine organizate, care
co n stitu ie valorile obiective. Legile raţiunii sînt, deci, acele legi
care d efin esc şi reglem entează atitudinea «corect» adaptată.
R aţio n al este tot ceea ce se conform ează acestor legi, iar ira ţio
n al (v ezi acolo) tot ceea ce iese din sfera acestor legi.
G înd irea şi sentim entul sînt funcţii raţionale, întru cît sînt
in flu en ţate decisiv de m om entul reflecţiei. Ele îşi ating pe d e
plin scop u l atu n ci cînd se conform ează perfect legilor raţiunii.
Funcţiile iraţion ale, în schim b, sînt cele care urm ăresc percepţia
pură, p recu m intuirea şi perceperea senzorială, căci ele trebuie
să înlătu re cît se poate de m ult raţionalul care p resup une exclu
derea a to t ceea ce e exterior raţiunii, spre a putea ajunge la o
p ercep ţie d ep lin ă a oricărei fapticităţi.
187
DEFINIŢII
876 R ed u ctiv înseam nă «ceea ce duce îndărăt». Folosesc această

expresie pentru a desem na acea m etodă de in terp retare psih olo
gică, care înţelege produsul inconştient nu din unghiul de vedere
al exprim ării sim bolice, ci semiotic, ca sem n sau sim p tom al unui
p roces m ai profund. în consecinţă, m etoda red u ctivă tratează
produsul inconştient în sensul unei reduceri la elem en tele sale, la
p rocesele sale de bază, fie că acestea sînt rem in iscenţe ale unor
even im en te ce au avut într-adevăr loc, fie că sînt p rocese elem en
tare ce afectează psihicul. M etoda reductivă este d eci orientată
înapoi, spre deosebire de m etoda con stru ctiv ă (vezi acolo), atît în
sensul istoriei, cît şi în sensul figurat al reducerii u nei entităţi co m
plexe şi diferenţiate la fenom ene generale şi elem entare. A tît m eto
da de interpretare freudiană, cît şi cea adleriană sînt reductive,
întrucît am îndouă fac o reducere la procese elem entare - dorinţe
sau tendinţe spre putere - , în ultim ă instanţă de natură infantilă
sau fiziologică. Produsului inconştient îi revine astfel, inevitabil,
num ai valoarea unei exprim ări inadecvate, p en tru care term enul
de sim b o l (vezi acolo) nu poate fi în nici un caz folosit. Efectul
red u cţiei în ce priveşte interpretarea procesu lu i in co n ştien t este un
efect de descom p unere, întru cît fie duce îndărăt la n ivelele istorice
anterioare ale fenom enului, anihilîndu-1, fie îl reintegrează acelor
procese elem entare din care a provenit.
801 S e n tim e n t (Fiihlen).7i C onsider sentim entul una din cele patru
funcţii psihologice fundam entale. N u m ă pot afilia acelei direcţii
p sih ologice care concepe sentim entul ca pe un fen om en secundar,
dependent de «reprezentări» sau senzaţii, ci co n sid er, cu H oef-
ding, W und t, Lehm ann, K iilpe, Baldw in şi alţii, că este o funcţie
71 Fiihleii se referă la funcţia sentiment, pe cînd Geftihl la sentim ente particulare.

Vezi şi nota 7 de la Descrierea generalii a tipurilor, (n.t.)
188
R AŢIONAL - R E D U C T I V - S ENTI MENT
autonom ă sui g eneris.72 Sentim en tul (Gefiihl) este m ai în tîi un

proces care are loc între eu şi un con ţinu t dat, şi anum e un proces
care co n feră con ţinu tu lu i o anum ită valoare, în sensul acceptării
sau resp in g erii («plăcere», «neplăcere»), iar apoi şi un proces care,
in d iferent de con ţinu tu l con ştien t m om en tan sau de senzaţiile
m om en tan e, poate apare - să zicem - izolat, ca «dispoziţie». A cest
din urm ă p ro ces poate să derive cauzal din conţinu tu ri con ştien te
an terioare, dar n u n eap ărat, căci poate să provină la fel de bine din
co n ţin u tu ri in con ştien te, după cu m o dovedeşte din plin p sih op a
tologia. D ar şi d ispoziţia, fie că e generală, fie că e doar sentim ent
parţial, co n stitu ie o valorizare, dar nu a unui conţinut singu lar
bine d efin it al con ştien tu lui, ci a stării globale m om en tane a
co n ştien tu lu i, şi an um e tot în sensul unei acceptări sau a unei
respingeri. S en tim en tu l este, deci, un proces în întregim e subiectiv,
care p o ate fi în toate p rivin ţele independent de stim uli exteriori,
chiar dacă se in sinu ează, de fapt, în orice senzaţie.73 C hiar o s e n
zaţie «in d iferentă» are o «tonalitate afectivă», şi anum e tocm ai pe
cea a in d iferenţei, p rin care e exprim ată tot o valorizare. S en tim en
tul este, de aceea, tot un m od de a judeca, d iferit însă de ju decata
in telectu ală, căci are loc nu în vederea form ării u n ei corelări co n
cep tu ale, ci în ved erea unei acceptări sau respingeri m ai degrabă
su biective. V alorizarea prin sentim en t se extinde asupra tuturor
co n ţin u tu rilo r con ştien tu lui, de orice natură ar fi acestea. Dacă
in ten sitatea sen tim en tului creşte, ia naştere un afect (vezi acolo),
? 2 P en tru istoria con cep tulu i de sentim en t şi pentru teoria sentim entului vezi
W u n d t, G rundrifi der Psychologie, 1902, p.35. N ahlow sky, Das Gefiihlsleben iu sei
nei! wesentlichsten Erscheinungen etc., 1907. Ribot, Psychologie der Gefiihle, 1903.
L eh m an n , Die H auptgesetze des menschilchen Gefuhlslebens, 1908. Villa, Einleilung
in die Psychologie der Gegemuart, 1902, p.208.
73 P en tru d eoseb irea d intre sentim ent şi senzaţie vezi W u n d t Grundziigc der pliy-
siologischen Psychologie, vo l.l, 1902, p.350.
189
D EFI NI ŢII
adică o stare afectivă cu inervări corporale con sid erabile. S en ti

m entu l se d eosebeşte de afect prin faptul că nu p rod u ce inervaţii
corporale observabile, adică nu produce n ici m ai m ulte, nici m ai
puţine decît un proces obişnuit de gîndire.
802 Sen tim en tu l obişnuit, «sim plu» este concret (vezi acolo),
adică am estecat cu elem ente ale altor funcţii, foarte frecven t cu
senzaţii, de pildă. în acest caz special poate fi d en u m it afectiv
sau (ca în această lucrare, de pildă) senzaţie afectivă, p rin care
în ţeleg em o contopire inseparabilă a sentim entului cu elem ente
de senzaţie. A cest am estec caracteristic există în toate cazurile în
care sentim en tu l se dovedeşte a fi ned iferen ţiat şi cel m ai evi
dent în psih icu l unui neurotic cu gîndire diferenţiată. Deşi
sentim en tu l este o funcţie în sine, au tonom ă, el poate deveni
d ep en d en t de o altă funcţie, de pildă de gîndire, devenind
astfel u n sentim en t care ţine isonul gîndirii şi care răm îne nere
fulat din con ştien t num ai în m ăsura în care se integrează în
corelaţiile intelectuale.
803 T rebuie să deosebim sentim entul abstract de sen tim en tu l obiş
nuit, concret. A şa cu m conceptul abstract (vezi G îndire) lasă la o
parte d istin cţiile dintre lucrurile pe care le con cep e, sentim entul
abstract se ridică deasupra deosebirilor con ţinu tu rilor singu lare pe
care le valorizează şi produce o «dispoziţie» sau o stare afectivă,
care include diferitele valori singulare, suspendîndu-le astfel. Aşa
cum gînd irea ordonează conţinuturile conştientu lui după co n
cep te, sentim entul ordonează conţinuturile conştiente după valori
le lor. C u cît este m ai concret sentim entul, cu atît m ai subiectivă şi
m ai personală este valoarea ce o conferă şi d im p otriv ă, cu cît este
m ai abstract sentim entul, cu atît m ai generală şi m ai obiectivă este
valoarea conferită de el. D upă cum un concept p erfect abstract nu
m ai acoperă unicitatea şi specificitatea lucrului, ci n u m ai ge
neralitatea şi nedeterm inatu l său, tot aşa nici sen tim en tu l perfect
190
SENTI ME NT
abstract n u se m ai suprap une cu m om en tu l singu lar şi caracteristi

cile sale a fectiv e, ci n u m ai cu totalitatea m om en telor şi cu n ed eter
m in atu l d in ele. S en tim en tu l este o funcţie raţională, ca şi gîndirea,
p entru că, d u pă cu m arată experienţa, valorile sînt con ferite în
general d u p ă legi ale raţiunii, aşa cu m şi co n ceptele se form ează
după leg i ale raţiunii.
Fireşte, cu d efiniţiile de m ai sus, nu este deloc caracterizată 804
natura sen tim en tu lu i, ci este doar circu m scris exterior sen tim en
tul. P u terea de în ţeleg ere intelectuală se dovedeşte a fi incapabilă
să form u leze în tr-u n lim baj conceptu al natura sentim en tului, căci
gîn d irea ap arţin e u nei categ orii incom ensurabile cu sentim en tul,
după cu m , de altfel, n ici una dintre funcţiile p sihologice fu nd a
m entale n u p o a te fi în totalitate exprim ată p rintr-o alta. Iată de ce
nici o d efin iţie in telectu ală n u va fi în stare vreodată să redea
specificu l sen tim en tu lu i în tr-u n m od cît de cît satisfăcător. Printr-o
clasificare a sentim en telor n u vo m cîştiga nim ic p entru înţeleg erea
naturii lor, d eoarece n ici cea m ai precisă clasificare n u ne va putea
da d ecît acel con ţinu t, in telectu al sesizabil, cu care se corelează
sen tim en tele, fără să fie sesizat astfel specificul sentim entului. C îte
co n ţin u tu ri d iferite, intelectu al sesizabile, există, atîtea sentim en te
vor fi d eo seb ite, fără ca sentim entele însele să fie astfel exh austiv
clasificate, că ci d in colo de toate clasele de con ţinu tu ri in telectu al
sesizabile p o sib ile, există încă sentim ente ce se sustrag oricărei
clasificări intelectu ale. C hiar gîndul u nei clasificări este in telectu al
şi d eci străin n atu rii sentim entului. De aceea trebu ie să ne
m u lţu m im cu o delim itare a conceptului.
M od u l de valorizare prin sentim ent poate fi asem ăn at cu 805
apercepţia in telectu ală, fiind, de fapt, o apercepţie a valorii. E xis

tă o ap ercep ţie afectivă activă şi una pasivă. A ctu l pasiv al sen ti
m entu lu i se caracterizează prin faptu l că u n con ţinu t trezeşte
sau atrag e sen tim en tu l, constrînge subiectul la p articipare afecti-
191
DEFINIŢII
vă. A ctul activ al sentim entului conferă, în schim b, valori,

pornind de la subiect, valorizează conţinu tu l co n fo rm intenţiei,
şi anum e con form unei intenţii afective şi nu in telectu ale. Sen ti
m entul activ este, deci, o funcţie dirijată, o acţiune a voin ţei, de
pildă a iubi în opoziţie cu a fi îndrăgostit, această d in urm ă sta
re fiind un sentim ent pasiv, nedirijat, aşa cu m o arată şi lim ba,
căci prim a situaţie e denum ită ca o activitate, pe cînd a doua ca
o stare. Sentim en tu l nedirijat este intuiţie afectivă. în tr-u n sens
strict, aşadar, num ai sentim entul activ, dirijat poate fi num it
raţional, în tim p ce sentim entul pasiv este iraţional, întrucît
produce valori fără participarea şi eventual chiar îm potriva in
tenţiei subiectului.
806 Dacă atitudinea globală a individului se orientează după
funcţia sentim ent, vorbim de un tip sentiment (vezi Tip).
sos S e n tim e n t (Gefiihl). Sentim entul este con ţinu tu l sau m aterialul
fu ncţiei sentim en t, determ inat printr-o discrim inare afectivă.
786 S en z a ţie . Senzaţia este în concepţia m ea una d in funcţiile

psih ologice fundam entale. W undt consid eră de asem en ea că face
parte din fenom enele psihice elem en tare74.
787 Senzaţia este o funcţie psihologică ce transform ă un stim ul
fizic în percepţie. Senzaţia este deci identică funcţiei percepţiei.
Senzaţia trebuie deosebită strict de sentiment, în tru cît sentim en
tul este un proces com plet diferit, care se poate in sinu a, even
tual, ca tonalitate afectivă, în senzaţie. Senzaţia se raportează nu
num ai la stim ulul fiziologic extern, ci şi la cel intern, adică la
74 Pentru istoria conceptului de senzaţie, vezi W u n d t, Grundziige der physiologi-

schen Psychologie, I, 1902, p .350. D essoir, Geschichte der neueren deutlichen Psycho
logie, 1894. Villa, Einleitung in die Psychologie der Gegenumrt, 1902. H artm an n , Die
m odem e Psychologie, 1901.
192
S E NT IM E NT - SENZAŢIE
m od ificări organ ice interne. Senzaţia este, de aceea, în prim ă

in stan ţă, p ercep ţie senzorială, adică percepţie prin m ijlocirea
organelor de sim ţ şi p ercepţie a senzaţiilor corporale (senzaţii
kin estezice, vasom otorice etc.). Ea este, pe de o p arte, un ele
m ent al rep rezen tării, în tru cît transform ă im aginea percepută a
obiectu lu i exterio r în tr-o reprezen tare, iar pe de altă p arte, un
elem en t al sentim en tu lu i, în tru cît prin percepţia m od ificărilor
corp orale co n feră sen tim en tului caracterul de afect (vezi A fect).
În trucît sen zaţia p rezintă con ştien tu lu i m odificările corporale, ea
rep rezintă şi im boldu rile fiziologice. N u este identică acestora,
căci este d o ar o funcţie perceptivă.
T reb u ie să facem distincţie între senzaţia con cretă, senzorială şi 788
cea abstractă. P rim a include form ele m ai sus p rezentate. A doua
este în să u n tip de senzaţie abstras, adică rupt de alte elem ente
psihice. S en zaţia con cretă nu apare niciodată în stare «pură», ci
însoţită în to td ea u n a de reprezentări, sentim ente şi gînduri. S en
zaţia a b stractă, în schim b, constituie o form ă de p ercepţie care ar
trebu i n u m ită «estetică», întru cît ea, urm îndu-şi propriul princi
piu, se izo lează de orice im ixtiune a distingerii obiectului per
ceput, p recu m şi de orice im ixtiune subiectivă al sentim entului şi
g în d u rilor, rid icînd u -se astfel la un grad de pu ritate pe care
senzaţia co n cretă nu-1 atinge niciodată. Senzaţia con cretă a unei
flori, de p ild ă, nu furnizează n u m ai percepţia florii în seşi, ci şi a
cod iţei, fru n zelo r, locu lu i florii etc. Ea se în carcă, de asem enea,
fără în tîrz iere, de sentim entele de plăcere sau de n ep lăcere p ro v o
cate de cele v ăzu te sau de percepţiile afective survenite co n co m i
tent sau de g în d u ri cu m ar fi, de p ild ă, clasificarea botanică resp ec
tivă. Sen zaţia abstractă, dim potrivă, ridică de îndată caracteristica
sen zorială evid en tă a florii, de pildă: culoarea sa roşie aprinsă, la
ran gu l de co n ţin u t principal sau unic al conştientu lui, rupt de
orice am estecu ri colaterale. Senzaţia abstractă este proprie, în prin-
193
DEFINIŢII
cipal, artistului. Ea este, ca orice abstracţie, u n p rod u s al dife

ren ţierii funcţiei, şi, aşadar, nu ceva originar. Form a originară a
fu ncţiei este întotdeauna concretă, adică am estecată (vezi A rh aism
şi C on cretism ). Senzaţia concretă este, ca atare, u n fen om en
reactiv. D im potrivă, senzaţia abstractă nu e niciod ată lipsită, ca
orice abstracţie, de altfel, de voinţă, adică de u n elem en t direcţio-
nant. V oinţa îndreptată spre abstractizarea senzaţiei este expresia
şi prom otoru l atitudinii estetice.
789 Senzaţia m archează foarte puternic firea copilului şi a p rim i
tivulu i, p recum pănind, în orice caz, faţă de gîndire şi sentim ent,
dar nu n eapărat faţă de intuiţie. C ăci consider senzaţia ca fiind
p ercepţia conştientă, în tim p ce intuiţia o consider p ercepţie
inconştientă. Senzaţia şi intuiţia co n stitu ie, după părerea m ea, o
p ereche de contrarii sau două fu ncţii ce se com pensează reci
proc, în to cm ai ca gîndirea şi sentim entul. Funcţiile gîndire şi
sentim en t ca funcţii autonom e se dezvoltă ontogenetic şi filoge-
netic din senzaţie. (Fireşte, şi d in intuiţie, ca o con trap arte n ece
sară a senzaţiei.)
790 S en zaţia, în m ăsura în care e un fenom en elem en tar, constituie
u n dat im ed iat, nesu pus legilor raţiunii, spre d eosebire de gîndire
şi sentim ent. Sp u n, de aceea, că senzaţia este o fu ncţie iraţională
(vezi Ira ţio n a l), chiar dacă raţiunii îi reuşeşte să com bin e un m are
num ăr de senzaţii într-o corelaţie raţională.
791 U n om , care îşi orientează atitudinea globală după principiul
senzaţiei, aparţine tipului senzaţie (vezi Tip).
792 Senzaţiile norm ale sînt relative, adică au o intensitate
aproxim ativ corespunzătoare intensităţii stim ulu lu i fizic. Sen
zaţiile patologice nu sînt relative, adică sînt an orm al de slabe
sau an orm al de puternice; în prim ul caz ele sînt in h ibate, în al
doilea, exagerat am plificate. Inhibiţia provine d in dom inaţia
altei funcţii, iar am plificarea dintr-o anorm ală co n top ire cu o
194
SENZAŢIE - SIMBOL
altă fu n cţie, de p ild ă cu o funcţie sentim ent sau gîn dire încă
n ed iferen ţiată. A m plificarea exagerată a senzaţiei încetează,
aşadar, de în d ată ce funcţia contopită cu senzaţia d evine o
funcţie în sin e, d iferenţiată. Exem ple deosebit de ed ificatoare în
acest sen s oferă psih ologia nevrozelor, în care se m anifestă o
p u ternică sexualizare (Freud) a altor funcţii, adică o con top ire a
senzaţiei sexu ale cu alte funcţii.
S im b o l. C o n cep tu l de sim bol este, în concepţia m ea, strict 894
diferit de co n cep tu l de sim plu semn. Sem nificaţia sim bolică şi

cea sem iotică sîn t lu cru ri co m p let diferite. în cartea lui Ferrero7S
nu este v o rb a p ro p riu -zis de sim bol, ci de semn. V echiul obicei,
b u n ăo ară, de a în m în a la vînzarea unui teren o bucată de glie e
n u m it în m od o b işn u it «sim bolic», dar p rin natura sa este exclu
siv sem iotic. B u cata de glie este un semn care reprezintă în tre
gul teren. R oata cu arip i a an gajaţilor căilor ferate nu este un
sim bol al căii ferate, ci un sem n ce m archează apartenenţa la
în trep rin d erea căilo r ferate. Sim bolul, în schim b, p resu p u n e în
totd eau n a ca exp resia aleasă să desem neze sau să form u leze cel
m ai bine cu p u tin ţă un fapt relativ necu noscut, dar a căru i
existen ţă este recu n oscu tă sau necesară. A şa încît, dacă roata cu
arip i a a n g a ja tu lu i căilor ferate ar fi interpretată ca sim bol, s-ar
afirm a astfel că om u l respectiv ar avea de-a face cu o en titate
n ecu n o scu tă, a cărei esenţă nu ar putea fi exprim ată m ai bine
p rin n im ic altceva decît p rin roata cu aripi.
O rice co n cep ţie care explică expresia sim bolică ca pe o an alo 895
gie sau d esem n are prescu rtată a unui lucru cu noscu t este semio
tică. O co n cep ţie care explică expresia sim bolică ca pe o form u
lare o p tim ă şi d eci, evident, n ereprezentabilă m ai clar sau m ai
75 F e rre ro , Les lois psy ch olog iqu es du symbolisme, 1895.
195
DEFINIŢII
caracteristic în nici un alt m od, a unui lucru relativ necu noscut,

este simbolică. O concepţie care explică expresia sim bolică ca pe
o circu m scriere sau reform ulare intenţionată a u nu i lu cru cu nos
cut, este alegorică. Interpretarea cru cii ca u n sim bol al iu birii lui
D u m n ezeu este semiotică, deoarece cuvintele «iubirea lu i D um
nezeu» reprezintă faptul ce trebuie exprim at în m od m ai adec
v at şi m ai bine decît o cruce, care m ai poate avea m ulte alte
sem nificaţii. Este, în schim b, sim bolică acea exp licare a crucii
care o priveşte, dincolo de orice explicaţie im agin abilă, ca pe o
exp resie a unui fapt m istic sau transcendent, a u n u i fapt,
aşad ar, în prim u l rînd psihologic, fapt pînă acu m n ecu n o scu t şi
neîn ţeles, care are drept cea m ai adecvată şi cea m ai bună
expresie a sa - crucea.
896 A tîta tim p cît un sim bol este viu, el este expresia unui lucru
ce nu poate fi caracterizat m ai bine în alt fel. Sim bo lu l este viu
num ai atîta tim p cît poartă în sine o sem nificaţie. D ar de îndată
ce sensul lui vede lum ina zilei, adică este găsită acea expresie
care form ulează lucrul cău tat, aşteptat sau b ăn u it, m ai bine
decît sim bolul de pînă acum , sim bolul este mort, ad ică n u m ai
are d ecît o im portanţă istorică. De aceea, se m ai poate vorbi
despre el ca despre u n sim bol, dar cu presu p u n erea tacită că se
vorbeşte despre ceea ce a fost pe cînd nu se n ăscu se încă din el
expresia sa m ai bună. M odul în care tratează Pavel, precu m şi
vech ea specu laţie m istică sim bolul crucii, arată că pe atu nci el
era un sim bol viu, care reprezenta, în tr-u n m od de neîntrecut,
ceva ce era de nespus. Pentru orice explicaţie ezoterică, sim
b o lu l este m ort, căci prin ezoterie el cap ătă - sau se p retin d e că
ar fi căp ătat - o expresie m ai bună, devenind astfel un sim plu
sem n con ven ţional pentru o corelaţie de altfel m ai d ep lin şi m ai
bine cunoscută. Sim bolul este viu num ai p en tru p o ziţia exo-
terică.
196
SIMBOL
O exp resie statuată pentru un lucru cu noscu t va răm îne pentru 897
totdeauna u n sim plu sem n şi nu va putea fi niciodată un sim bol.

De aceea, este absolut im posibil să form ezi un sim bol viu, încărcat
de sem n ificaţii, din corelaţii cunoscute. C eea ce se poate form a în
felul acesta n u va con ţine niciodată m ai m ult decît s-a introdus
acolo. O rice p ro d u s psihic, în m ăsura în care co n stitu ie, m o m en
tan, cea m ai b u n ă form ă de exprim are p entru o stare de fapt n ecu
noscută sau n u m ai relativ cunoscută anterior, poate fi în ţeles ca
sim bol, în tru cît sîn tem înclin aţi să acceptăm că expresia ar d e
sem na şi ceea ce este abia băn u it, şi ceea ce nu este încă prea clar
cu noscu t. In m ăsu ra în care o teorie ştiinţifică include o ipoteză şi,
deci, este o d esem n are anticip atoare a unor fapte încă necu noscu te
în esen ţa lor, ea este u n sim bol. A poi, orice fen om en psih ologic
este u n sim b ol, dacă ad m item ipoteza că el spune sau înseam n ă
m ai m u lte lu cru ri şi alte lu cru ri decît cele la care poate accede
cu n o aşterea actu ală. A ceastă ipoteză poate apare practic în toate
cazu rile cînd este prezentă o conştiinţă interesată de noi posibili
tăţi de in terp retare a lucrurilor. Ea este im posibilă, chiar pentru
aceeaşi co n ştiin ţă, n u m ai atunci cînd ea însăşi a form ulat o exp re
sie care trebu ie să spună exact atît cît s-a in tenţionat în m om en tul
form u lării ei, de exem plu: o expresie m atem atică. D ar această
în g răd ire n u răm în e n icid ecu m în vigoare pentru o altă conştiinţă.
C hiar şi exp resia m atem atică poate fi înţeleasă ca sim bol al unui
fapt p sih ic n ecu n o scu t, cu ţelurile form ării sale ascunse, în m ăsu ra
în care n u se p o ate dem onstra că acest fapt ar fi cu noscu t celu i care
a creat exp resia sem iotică şi deci, expresia n eputînd fi obiectul
unei u tilizări conştiente.
D acă ceva este sau nu este sim bol, depinde în p rim u l rînd de 898
atitu d in ea celu i care îl observă, a unui intelect, de p ild ă, care

p riv eşte fap tu l d at nu num ai ca atare, ci şi ca expresie a unor n e
cu n o scu te. D e aceea este pe deplin posibil ca cineva să definească
197
D EFI NI ŢII
un lucru care lui nu i se pare deloc sim bolic, dar acesta să pară
sim bolic altcuiva. C azul invers este de asem enea posibil. Există
totuşi produse al căror caracter sim bolic nu depinde n um ai de
atitudinea celui ce le observă, ci se revelează prin ele în sele ca sim
bolu ri, exercitîn d un efect sim bolic asupra observatorului. A cestea
sînt p rodu se în aşa fel structurate încît ar fi lipsite de orice sens
dacă nu ar avea un sens sim bolic. U n triunghi cu un ochi înscris în
el este atît de lipsit de sens ca fapt pur, încît observatorulu i îi este
im posibil să-l conceapă ca pe un sim plu joc întîm p lător. O asem e
nea structură im pune nem ijlocit înţelegerea sa sim bolică. A cest
efect este susţinut fie de apariţia frecventă şi identică a aceleiaşi
structu ri, fie de o execuţie deosebit de îngrijită a lui, însem n e ale
unei valori deosebite ce i se conferă.
894 Sim bolurile care nu au un efect prin ele însele, un efect de tipul
celui descris m ai sus, sînt fie m oarte, adică depăşite de form ulări
m ai bu ne, fie produse a căror natură sim bolică depinde exclusiv
de atitudinea observatorului. Putem num i, p rescu rtat, această
atitu d in e, care percepe fenom enul dat ca fiind sim bolic, atitudine
simbolică. Ea este num ai parţial justificată de natura lucru rilor,
fiind, p arţial, rezu ltatul unui anum it W eltan schau u n g76, care co n
feră even im en tu lu i, fie el m are sau m ărunt, un sens şi pune m ult
m ai m ult preţ pe acest sens decît pe fapticitatea pură. A cest mod
de a ved ea lucrurile se opune altuia, care pune întotdeaun a accen
tul pe fapticitatea pură şi subordonează sensul, faptelor. Pentru
această d in urm ă atitudine nu există niciodată sim boluri, acolo
unde sim bolistica depinde num ai de m odul de observare. Dar,
totuşi, există şi pentru ea sim boluri, şi anum e tocm ai d in acelea
care silesc o bservatorul să bănuiască existenţa u nu i sens ascuns.
Im aginea unui zeu cu cap de taur se poate interpreta ca un trup de
76 viziune asupra lumii (în germană, n.t.)
198
SIMBOL
om cu cap de taur. D ar o astfel de interpretare nu prea va ţine

p iept in terp retării sim bolice, căci sim bolul este prea evident
p en tru a p u tea fi trecu t cu vederea.
U n sim b ol a căru i natură sim bolică este evid entă, nu este 900
n eap ărat u n sim bol viu. El poate avea efect, de pildă, num ai
asupra in telectu lu i istoric sau filozofic. E de interes in telectu al sau
estetic. U n sim bol poate fi n um it viu n um ai dacă este o exp resie cît
se p o ate de b u n ă şi cît se poate de com pletă a celor întrezărite, dar
încă n eştiu te de observator. In aceste condiţii, sim bolul obligă la
particip are in con ştien tul. A re efecte dătătoare de viaţă şi p ro v o ca
toare la viaţă. C u m spune Faust: «Ce straniu efect are sem nul
acesta asu p ra m ea...».
S im b o lu l viu form ulează un fragm ent inconştient esenţial şi 901
cu cît m a i g en eral răspîndit este acest fragm ent, cu atît m ai

general este şi efectu l sim bolului, căci atinge în fiecare coarda
com ună. C u m sim bolul este, pe de o parte, expresia cea m ai
bu nă cu p u tin ţă şi cea m ai potrivită în epoca dată p entru ceea
ce este în că n ecu n o scu t, el trebuie să provină din tot ce are m ai
diferenţiat şi m ai com p licat atm osfera spirituală con tem p oran ă
lui. C u m , p e de altă p arte, însă, sim bolul trebuie să includă în
sine ceea ce apropie un grup m ai m are de oam en i, p en tru a
avea în g en ere efect asupra acestuia, el trebu ie să sesizeze
to cm ai ceea ce poate avea în com un acest grup de oam eni. Iar
asta n u p o ate fi niciodată ceea ce este cel m ai diferenţiat, cel
m ai g reu de atins, căci la acestea ajung şi pe acestea le în ţeleg
n u m ai cei p u ţin i, ci trebuie să fie ceva încă su ficien t de prim itiv
p en tru ca om n ip rezenţa sa să fie deasupra oricărei îndoieli.
N um ai d acă sesizează astfel de lucruri şi n u m ai dacă le aduce
la exp resia cea m ai adecvată cu pu tinţă, poate avea sim bolul un
efect g en eral. In asta constă efectul puternic şi totodată elib era
tor al u n u i sim b ol social viu.
199
D EFI NI ŢII
902 Şi exact acelaşi lucru pe care l-am spus aici despre sim bolul
social este valabil şi pentru sim bolul individual. Există produse
psihice individuale, care au, în m od evident, caracter de sim bol,
care cer în m od m anifest să fie înţelese ca sim boluri. A u pentru
individ o însem n ătate funcţională asem ănătoare cu cea a sim bolu
rilor sociale pentru un grup um an m ai m are. A ceste p ro d u se nu
sînt însă niciodată exclusiv conştiente sau de origine exclusiv
in con ştien tă, ci provin dintr-o conlucrare egală a co n ştien tu lu i şi a
inconştientului. Produsele pur conştiente, precum şi produsele
exclusiv inconştiente nu sînt, prin ele însele, neapărat sim boluri, ci
răm îne la latitudinea atitudinii sim bolice a conştiinţei ce le observă
să le confere caracter de sim bol. D ar pot fi înţelese deopotrivă şi ca
fapte condiţionate pur cauzal, oarecum în sensul în care erupţia
roşie a scarlatinei poate fi înţeleasă ca un «sim bol» al scarlatinei. Se
vorbeşte, totuşi, în acest caz, pe bună dreptate, de u n «sim ptom » şi
nu de un sim bol. Freud a vorbit, de aceea, pe bu nă drep tate, din
pu nctul lui de vedere, nu de tratam ente simbolice, ci simptomatolo-
gice77, deoarece pentru el fenom enele acestea n u sînt sim bolice, în
sensul definit aici, ci sem ne sim ptom atice ale u nu i an u m it proces
fu nd am en tal, general cunoscut. Există desigur n eu ro tici care cred
că prod u sele lor inconştiente, care sînt în prim u l rînd şi în p rin ci
pal sim ptom e de boală, sînt sim boluri de o însem n ătate deosebit
de m are. D ar, în general, nu se întîm plă aşa. D im potrivă, neuroti-
cul de astăzi este chiar prea m ult tentat să înţeleagă şi ceea ce are,
de fapt, însem n ătate, num ai ca «sim ptom ». Faptul că există două
con cep ţii contrare, susţinute cu ardoare şi de o parte şi de alta,
privind sensul sau lipsa de sens a lucrurilor, ne în vaţă că există,
fără doar şi poate, procese care n u exprim ă vreu n sen s deosebit,
care sînt pure consecinţe, nim ic altceva decît sim p tom e şi alte
77 Freud, Zur Psychopathologie des Alltagslebens.
200
SIMBOI.
procese, care p oartă în sine un sens ascuns, care nu decu rg, pur şi
sim plu, din cev a, ci m ai degrabă tind să devină ceva şi care, de
aceea, sîn t sim boluri. Răm îne la latitudinea tactului nostru şi a
sim ţulu i n ostru critic să hotărască unde avem de-a face cu sim pto-
m e şi u nde cu sim boluri.
Sim b o lu l este întotd eau n a o form aţiune de natură extrem de <>оз
com p lexă, căci se com pune din date ale tuturor funcţiilor psihice.
A re, ce-i d rep t, o latură ce vine în întîm p inarea raţiunii, dar şi o
latură in accesib ilă acesteia, căci este alcătuit nu num ai din date de
natură raţio n ală, ci şi d in date iraţionale ale percepţiei pure in te
rioare şi exterio are. C u bogăţia sa de sem nificaţii abia întrezărite,
sim bolu l se adresează atît gîndirii, cît şi sentim entului, iar p lastici
tatea sa sp ecifică , dacă ia form e senzoriale, stim ulează atît senzaţia
cît şi in tu iţia. S im b o lu l viu nu poate lua naştere în tr-u n spirit
obtuz şi n ed ezv o ltat, căci u n asem enea spirit se va m ulţum i cu
sim bolurile deja existente pe care i le oferă tradiţia. N um ai dorinţa
arzătoare a u n u i sp irit foarte dezvoltat, căruia sim bolurile oferite
n u -i m ai fu rnizează unirea suprem ă într-o singură expresie, poate
prod u ce u n n ou sim bol. În trucît însă sim bolul provine tocm ai din
realizările sale u ltim e şi suprem e şi trebuie totodată să includă şi
cele m ai p ro fu n d e tem elii ale fiinţei sale, el nu poate reieşi u nilate
ral d in fu n cţiile spiritu ale foarte diferenţiate, ci trebuie, în aceeaşi
m ăsu ră, să d ecu rg ă şi din pornirile de cea m ai joasă şi prim itivă
speţă. P en tru ca această conlucrare de stări con trad ictorii să fie în
genere p o sibilă, am bele stări trebuie să stea con ştien t alături, în
dep linătatea con trastu lu i lor. A ceastă stare trebuie să fie o violentă
dezbin are cu sine însu şi, întru cît teza şi antiteza se neagă, iar eu-1
trebu ie totu şi să recu n oască participarea sa necondiţionată atît la
teză, cît şi la an titeză. D acă are loc o subordonare a uneia din părţi,
sim b olu l va fi p rep o n d eren t produsul părţii celeilalte şi în aceeaşi
m ăsu ră va fi m ai pu ţin sim bol şi m ai m ult sim ptom , m ai precis
201
D E F I NI Ţ I I
sim ptom al u nei antiteze refulate. în m ăsura în care însă un sim bol
este pur şi sim plu sim ptom , îi lipseşte efectu l eliberator, căci nu
m ai exprim ă deplinul drept la existenţă al tu turor p ărţilor p sih icu
lui, ci am inteşte de reprim area antitezei, deşi co n ştien tu l n u -şi dă
seam a de acest lucru.
904 D acă însă subzistă o deplină egalitate şi înd rep tăţire a co n trarii
lor, datorată participării necondiţionate a eu -lu i la teză şi antiteză,
se ajunge la o stagnare a voinţei, căci nim ic nu m ai poate fi voit,
deoarece orice m otiv îşi are alături cu aceeaşi intensitate m otivul
contrar. C u m însă viaţa nu va suporta niciodată o stagn are, ia
naştere o acum ulare a energiei vitale, care ar duce la o stare in su
p ortabilă, dacă din tensiunea contrariilor nu s-ar co n stitu i o nouă
funcţie unificatoare, care conduce dincolo de contrarii. A ceasta se
con stitu ie însă în m od natural din regresia de libido produ să de
acum ulare. C u m din pricina totalei dezbinări a voin ţei, u n progres
nu m ai este posibil, libido-ul se scurge în d ărăt, to ren tu l curge
parcă înd ărăt spre izvoarele sale, adică prin su sp end area şi in acti
vitatea con ştientu lui, se produce o activitate a in conştientului,
unde îşi au rădăcinile com une, arhaice, toate fu ncţiile d iferenţiate,
unde subzistă acea indistincţie de con ţinu tu ri din care m en talita
tea prim itivă m ai are m ulte rem iniscenţe.
905 P rin activitatea inconştientului este scos la iveală astfel un
con ţinu t con stelat în egală m ăsură de teză şi de an titeză, care se
com portă com pensator (vezi C om pensare) faţă de am îndouă.
C u m acest con ţinu t prezintă o relaţie atît cu teza cît şi cu antiteza,
el constitu ie o tem elie com ună pe baza căreia con trariile se pot
uni. D acă ne referim , de pildă, la contradicţia dintre senzorialitate
şi spiritu alitate, atu nci conţinutul com un născut din in con ştien t, în
virtutea bogăţiei sale în raporturi spirituale, oferă o exp resie bine
venită tezei spirituale, iar în virtutea p lasticităţii sale senzoriale,
sesizează atitudinea senzorială. Iar eu-1 scindat între teză şi anti-
202
SI MBOL
teză îşi găseşte în tem eiu l com u n contrapartea, propria sa expresie

unică, pe care se grăbeşte să şi-o însuşească, spre a se salva din
scindare. De aceea, tensiunea contrariilor se scurge în expresia
com ună şi o apără de lupta, n um aidecît încep ută, ce are loc pentru
ea şi în ea, între con trariile care încearcă, am îndouă, să dea o
d ezlegare n oii exp resii în sensul lor. Spiritualitatea face din exp re
sia in co n ştien tu lu i ceva spiritual, iar senzorialitatea ceva senzorial,
una vrîn d s-o facă ştiinţă sau artă, iar cealaltă trăire senzorială.
D ezlegarea p ro d u su lu i in conştient într-u n fel sau altul reuşeşte
n um ai dacă eu-1 n u a fost com plet scindat, ci doar situat m ai m ult
de o p arte sau de cealaltă. D acă unei părţi îi reuşeşte dezlegarea
p ro d u su lu i in co n ştien t, atu nci nu num ai produsul inconştient va
cădea de acea p arte, ci şi eu-1, instalîndu-se astfel o identificare a
eu -lu i cu fu ncţia p rivilegiată (vezi F u n cţie slab d iferen ţiată). Ca
u rm are, p ro ce su l de scindare se va repeta m ai tîrziu, la un nivel
superior.
D acă, d ato rită ferm ităţii eu-lui, nu-i reuşeşte nici tezei, nici эдв
an titezei să d ezleg e prod u su l inconştient, atunci se dovedeşte că
exp resia in co n ştien tă este superioară atît unei părţi cît şi celeilalte.
F erm itatea eu -lu i şi superioritatea expresiei com une asupra tezei şi
an titezei m i se par a fi corelate, ele condiţionîndu-se reciproc.
U neori v a p ărea că ferm itatea individualităţii astfel n ăscu te este
d ecisiv ă, a lteo ri că expresia inconştientă devine o forţă superioară,
care obligă eu-1 la o n econdiţionată ferm itate. în realitate în să, s-ar
părea că ferm itatea şi determ inarea individualităţii, pe de o parte,
şi forţa su p erioară a expresiei inconştiente, pe de altă p arte, nu sînt
decît sem n e ale uneia şi aceleiaşi stări.
D acă exp resia inconştientă se m enţine în suficientă m ăsură, wr
atu nci ea se co n stitu ie într-o m aterie prim ă de n ed escom pu s, ci
doar de m o d ela t, care va d even i un obiect com un al tezei şi an ti
tezei. Ea v a d ev en i astfel un con ţinu t nou care, dom inînd întreaga
203
D E F I NI Ţ I I
atitu din e, în lătu ră scindarea ş i constringe forţa con trariilor la u n

curs com un. A stfel, stagnarea vieţii este suspendată, viaţa îşi poate
urm a cu rsu l cu forţe noi şi ţeluri noi.
908 P rocesu l acesta pe care tocm ai l-am descris, l-am n u m it, în tota
litatea sa, funcţie transcendentă, înţelegînd aici p rin «fu ncţie», nu o
funcţie fund am entală, ci o funcţie com plexă, com pu să din alte
funcţii, şi nereferindu-m ă prin «transcendent» la vreo calitate
m etafizică, ci la faptul că prin această funcţie se produce trecerea
de la o atitudine într-o altă atitudine. M ateria prim ă prelucrată de
teză şi antiteză, care prin procesul său de m od elare uneşte con tra
riile, este sim bolul viu. în m ateria sa prim ă de nedescom pu s
pentru o lungă perioadă, pentru o întreagă epocă, stă bogăţia sa în
sem nificaţii profunde, iar în form a pe care m ateria p rim ă o capătă
prin acţiunea contrariilor, stă efectu l său asupra tu turor funcţiilor
psihice. R eferiri vagi la fundam entele p ro cesu lu i de form are a
sim bolurilor se găsesc în relatările eliptice despre p erioad ele de
iniţiere ale fondatorilor de religii, de pildă Isus şi S atan a, Buddha
şi M ara, Luther şi diavolul, Z w ingli şi istoria sa an terioară lu
m ească, reînvigorarea lui Faust prin con tractu l său cu d iav olu l, la
G oethe. în Zarathustra găsim , spre sfîrşit, un exem plu excelen t de
reprim are a antitezei în personajul «om ului odios».
891 S in e .78 Ca un concept em piric, şinele sem nifică totalitatea

fen om en elor psihice din om. Exprim ă unitatea şi deplinătatea
în treg ii personalităţi. Întrucît însă aceasta din u rm ă, datorită
com p onen tei sale inconştiente, nu poate fi con ştien tă d ecît în
parte, noţiunea de sine este, de fapt, în parte, p o ten ţial em pirică
şi, deci, în aceeaşi m ăsură, un postulat. C u alte cu vinte, cuprinde
experim en tabilul şi inexperim entabilul, respectiv în că n eexp eri-
78 Această definiţie a fost scrisă în 1958 pentru voi. VII din Gesam m elte W?rke.
204
S I M B O L - SINE
m eritatul. A ceste însu şiri le are în com un cu m ulte n oţiun i din

ştiinţele n atu rii care sînt m ai m ult nom ina decît idei. Întrucît
d ep lin ătatea, constitu ită din conţinu tu ri con ştien te p recu m şi
in con ştien te, este un postulat, conceptu l coresp u n zător este
transcendent, căci presup un e, pe tem eiuri em pirice, prezenţa
unor factori in con ştien ţi şi caracterizează astfel o fiinţare ce nu
poate fi d escrisă d ecît în parte, răm înînd însă în parte pro
tem pore in cognoscibilă şi nedelim itabilă. C um , practic, există
fen om en e ale con ştien tu lu i şi ale inconştientului, şinele ca d ep li
nătate p sih ică are un aspect conştient, precum şi vinul in
conştient. E m p iric, şinele apare în vise, m ituri şi basm e sub fo r
ma «p erso n alităţii supraordonate», ca rege, erou , profet,
m în tu itor etc. sau sub form a unui sim bol al dep linătăţii ca
cercu l, p a tra tu l, qu ad ratu ra circuli, crucea etc. C u m reprezintă o
co m p lexio o p p ositoru m , o unificare a contrariilor, poate să
apară ca o d u alitate unită, cu m ar fi, bunăoară, tao ca un joc în
tre y an g şi y in , fraţii învrăjbiţi sau eroul şi ad versaru l său
(dragonul, fratele rău, duşm anul de m oarte, Faust şi M efisto
etc.); ceea ce în seam n ă că em piric, şinele apare ca un joc de
lu m ini şi u m b re, d eşi conceptu al este înţeles ca o d ep linătate şi
deci ca o u n itate, în care contrariile sînt unite. C u m u n asem e
nea co n cep t este de n eintu it el este - tertium n on datu r - şi din
acest m o tiv tran scen d en t. El ar fi chiar - logic - o specu laţie
goală, d acă n u ar desem na şi nu ar denum i sim bolul unităţii,
em p iric în tîln it. Şinele nu este o idee filozofică, în tru cît nu îşi
declară p ro p ria existenţă, adică nu se ipostaziază. Intelectual,
are n u m ai în sem n ătatea unei ipoteze. Sim bolurile sale em pirice
p osed ă, în sch im b , foarte frecvent, o însem nată numinozitate (ca,
de p ild ă, o m an d ala), adică o valoare em oţională apriorică (de
pildă «D eu s est circu lus...», tetratys-ul pitagoreic, cu aternitatea
etc.) şi se d o v ed eşte astfel a fi o reprezentare arhetipală, care se
205
DEFINIŢII
distinge de alte reprezentări de acest fel prin faptul că, cores

p u nzător însem n ătăţii conţinutului său şi n u m in ozităţii sale,
ocupă o poziţie centrală.
909 S in te tic. Vezi C onstructiv.
877 S u fle t. In cu rsu l cercetărilor m ele privind structura in con ştien

tului, m -am văzu t nevoit să fac o distincţie conceptu ală între suflet
şi psihic. Prin psihic înţeleg totalitatea proceselor p sih ice, atît con
ştiente cît şi inconştiente. Prin suflet, în schim b, în ţeleg un anum it
com plex de funcţii, bine delim itat, pe care l-am putea caracteriza
foarte bine ca pe o «personalitate». P entru a arăta m ai în am ănunt
la ce mă refer, trebuie să iau în consideraţie anum ite pu ncte de
ved ere m ai îndepărtate. Este vorba înd eosebi de fenom enele
som n am bu lism ului, dedublării caracterului, disocierii p ersonali
tăţii, în a căror cercetare s-au făcut rem arcaţi în p rim u l rînd cerce
tători francezi, care ne-au apropiat de pu nctul de ved ere al unei
posibile p lu ralităţi de personalităţi în unul şi acelaşi individ.
878 Este fără doar şi poate clar că o asem enea plu ralitate de p erso
n alităţi nu îşi poate face apariţia niciodată la un in d ivid norm al;
dar p osibilitatea unei disocieri a personalităţii, dem onstrată prin
aceste cazu ri, ar trebu i să existe, m ăcar sub form a u nor indicii, şi
în lim itele norm alului. Şi, într-adevăr, unei observaţii psihologice
făcute cu ceva m ai mulţi} acuitate îi reuşeşte fără prea m ari dificul
tăţi să d escopere la indivizi norm ali, cel pu ţin indicii sau urm e de
disociere a caracterului. E suficient, bu năoară, să u rm ărim atent pe
cineva, în îm p reju rări diferite, ca să descoperim cît de şocant i se
schim bă personalitatea la trecerea din tr-u n anturaj în altul,
reieşind de fiecare dată un caracter bine conturat şi în m od evident
diferit de cel dinainte. In zicătoarea «înger pe stradă, d iav ol acasă»
îşi găseşte o expresie izvorîtă din experienţa cotid iană, fen om en u l
206
S I N E - S I N T E T I C - S UF L E T
disocierii p ersonalităţii. U n anum it anturaj cere o anum ită atitu

dine. C u cît m ai m ult tim p sau cu cît m ai des este cerută această
atitu dine co resp u n zăto are anturajului, cu atît m ai lesne d evine o
atitu d in e obişnu ită. Foarte m ulţi oam eni din clasa cu ltivată trebuie
să se m işte în d eo bşte în două anturaje total diferite, în cercul de
acasă, în fam ilie şi în viaţa profesională. C ele două anturaje total
d iferite ce r d ou ă atitu d in i to tal diferite, care determ ină o d ed u bla
re a caracteru lu i proporţională cu gradul identificării eu -lu i (vezi
Iden tificare) cu fiecare atitudine. C onform condiţiilor şi n ecesi
tăţilor sociale, caracteru l social se orientează pe de o parte după
aştep tările şi cerinţele m ediu lu i profesional, şi pe de altă parte
după in ten ţiile şi am biţiile subiectului. C aracteru l de acasă ar
trebu i să se fo rm eze, de regulă, m ai m ult după n evoile de com fort
şi co m o d itate ale subiectu lu i şi aşa se face că oam eni extrem de
en ergici, în d ră z n eţi, în căp ăţîn aţi şi h otărîţi în viaţa publică par,
acasă şi în fam ilie, joviali, blînzi, toleran ţi şi slabi. C are să fie oare
ad evăratu l lor caracter, personalitatea lor reală? E im posibil de
răspuns la această întrebare.
A ceastă scurtă reflecţie arată că nici la individul n orm al diso- 879
cierea caracteru lu i nu este de dom eniul im posibilului. Şi tocm ai de
aceea, sîn tem în d rep tăţiţi să tratăm disocierea p erso n alităţii ca pe
o p ro b lem ă a p sih olog iei n orm ale, deopotrivă. D upă p ărerea m ea
- ca să co n tin u ă m d iscu ţia - la întrebarea de m ai sus s-ar putea
răsp u n d e că u n asem enea om nu are, în genere, un caracter real,
adică n u este, în g enere, individual (vezi acolo), ci co lectiv (vezi
acolo) sau, cu alte cu vinte, corespunzător îm p reju rărilor generale,
aştep tărilo r generale. D acă ar fi individual, ar avea un singur
caracter, u nu l şi acelaşi, cu toate diferenţele în atitudine. El nu ar fi
id en tic cu atitu d in ea m om entului şi nu ar putea şi nu ar vrea să-şi
îm p ied ice in d iv id u alitatea să se m anifeste cu m va, atît într-o stare
cît şi în cealaltă. D e fapt, el este individual, ca orice fiinţă, dar
207
DEFINIŢII
inconştient. Prin identificarea sa, m ai m ult sau m ai p u ţin totală, cu

atitudinea m om entului înşeală cel puţin pe ceilalţi şi adesea chiar
pe sine însuşi în ce priveşte adevăratul său caracter; îşi pune o
mască, d espre care ştie că e pe potriva intenţiilor sale, pe de o
parte, şi a cerinţelor şi opiniilor anturajului său, pe de alta, şi astfel
p recum păn eşte cînd un aspect, cînd celălalt. A ceastă m ască, adică
atitudinea adoptată ad hoc, o num esc persona79 cu m se num ea
m asca actorilor antici.
880 C ele două atitudini din cazul de m ai sus constituie două p erso
nalităţi colective, pe care le putem subsum a sim plu n um elu i de
persona sau personae. A m arătat deja m ai sus că adevărata in d ivi
dualitate este diferită de am îndouă. Persona este, ca atare, un
com plex de funcţii ce se form ează din m otive de adaptare sau din
nevoia de com oditate, dar nu este identică individualităţii.
C om plexul de funcţii al p ersonei se referă exclusiv la raportul cu
obiectul.
881 Dar relaţia individului cu obiectul exterior trebu ie deosebită
net de relaţia sa cu subiectul. Prin subiect în ţeleg în p rim u l rînd
acei vagi sau obscuri stim uli, sentim ente, gînduri sau sen zaţii, care
nu ne parvin în m od explicit din continuitatea trăirii con ştien te
legate de obiect, ci se ivesc m ai degrabă, tu lbu rător şi inhibant,
uneori ch iar presant, din interiorul obscur, din su bstraturile sau
cu lisele con ştien tu lui şi care constituie, în totalitatea lor, percepţia
vieţii inconştientului. Subiectul, conceput ca «obiect in terior», este
inconştientul. A şa cu m există un raport cu obiectul exterior, o
atitudine exterioară, există şi un raport cu obiectu l in terior, o atitu
dine interioară. Se înţelege că această atitudine in terioară, în virtu
tea n aturii sale extrem de intim e şi greu accesibile, este u n lu cru cu
79 Vezi şi Die. Bezichungen zwischett dem Ich und dem Unbexvufiten, p.61, Gesam melte
Werke, voi. VII.
208
S UF L E T
m ult m ai p u ţin cu noscu t decît atitudinea exterioară, direct vizibilă

oricui. T o tu şi, nu m i se pare prea dificil să-ţi faci o idee despre
această atitu d in e interioară. Toate acele aşa-num ite inhibiţii, ch e
furi, d isp o ziţii întîm p lăto are, sentim ente vagi şi fantezii frag m en
tare, care tu lbu ră d in cînd în cînd activitatea concentrată sau chiar
liniştea celu i m ai n orm al o m şi cărora li se găsesc explicaţii raţio
nale în cau ze organice sau alte pricini, îşi au aproape în m od reg u
lat tem eiu l n u în cauzele ce le sînt în m od con ştien t atribu ite, ci
sînt p ercep ţii ale unor procese inconştiente. Printre aceste fen om e
ne se n u m ără, fireşte, şi visele, pe care, după cu m se ştie, ne place
să le ex p licăm p rin cau ze exterioare şi superficiale ca indigestiile,
poziţia în tim p u l som n u lu i şi altele asem enea, deşi o astfel de
exp licaţie n u rezistă niciod ată u nei critici m ai severe. A titu dinile
oam en ilor faţă de aceste lu cru ri diferă fundam ental. U nul nu se
lasă im p resio n at cîtu şi de pu ţin de procesele sale interioare, e în
stare, am p u tea sp u n e, să treacă peste ele întru totul; altul este însă
în foarte m are m ăsură subjugat de ele: îndată ce se trezeşte, o
fantezie o arecare sau un sentim ent antipatic îi strică chefu l pentru
toată ziu a, o v ag ă senzaţie neplăcu tă îi sugerează ideea unei boli
ascu n se, d in tr-u n vis răm îne cu presentim ente sum bre, deşi, de
altfel, n u e d elo c superstiţios. A lţii, în schim b, sînt doar în anum ite
p erioad e accesib ili acestor stim uli inconştienţi sau sîn t accesibili
n u m ai u nei an u m ite categorii a lor. U nuia nu i-au apărut, poate,
absolu t n iciod ată în con ştien t ca lucruri la care ai putea să reflec
tezi, p en tru altu l însă constituie o problem ă cotidiană. Unul le
valorifică p sih olog ic sau le atribuie raporturilor cu aproapele său,
pe cînd altu l găseşte în ele o revelaţie religioasă.
A ceste m o d u ri com plet diferite de abordare a stim ulilor incon- 882
ştientu lu i ţin de obişnu in ţă, la fel ca atitudinile diferite faţă de

o b iectu l ex terio r. De aceea, atitudinea interioară corespun d e unui
co m p lex de fu n cţii la fel de bine definit ca atitudinea exterioară.
209
DEFINIŢII
A cele cazu ri în care procesele psihice interioare sînt, în aparenţă,

com plet trecute cu vederea, sînt la fel de p u ţin lipsite de o atitu
dine interioară tipică, pe cît de p u ţin sînt lipsite de o atitudine
exterioară cele care trec constant cu vederea peste o biectu l exte
rior, peste realitatea faptelor. Persona acesor din urm ă cazu ri, nu
foarte rare, se caracterizează printr-o lipsă de relaţie, u n eo ri chiar
printr-o oarbă lipsă de consideraţie, care, de m ulte ori, n u se frînge
decît în faţa unor puternice lovituri ale soartei. N u arareori, tocm ai
asem enea indivizi, cu persona caracterizată de o p ron u n ţată lipsă
de con sid eraţie, au faţă de procesele in con ştien tului o atitudine
caracterizată de o extrem ă influenţabilitate. Pe cît de n einflu en-
ţabile şi inaccesibile sînt din exterior, pe atît de slabe şi d eterm in a
bile sînt în faţa proceselor lor interioare. De aceea, în aceste cazuri,
atitud inea interioară corespunde unei personalităţi interioare
d iam etral opuse celei exterioare. C unosc, de pildă, u n om care a
distrus fără ruşine şi cu totală orbire fericirea celor apropiaţi lui,
dar care îşi întreru pea călătorii de afaceri im portan te p en tru a se
putea delecta cu frum useţea u nei d u m brăvi pe care o zărise din
tren. Tu tu ror le sînt, desigur, cunoscute asem enea cazu ri sau altele
asem ănătoare, aşa încît nu e nevoie să m ai dau exem ple.
883 A şa cu m ne îndreptăţeşte să vorbim despre o personalitate
exterioară, experienţa cotidiană ne înd reptăţeşte, d eop otrivă, să
ad m item şi existenţa unei personalităţi interioare. Personalitatea
in terioară este m odul în care se raportează cineva la p rocesele sale
psihice interioare, este atitudinea sa interioară, caracteru l cu care
se întoarce către inconştient. N um esc atitudinea exterioară, carac
terul exterior - persona, iar atitudinea interioară n um esc o anima,
suflet. în m ăsura în care o atitudine este obişnu ită, ea este un
com plex de funcţii m ai m ult sau m ai p u ţin stabil cu care eu-1 se
poate id entifica, în m ai m ică sau m ai m are m ăsură. Lim ba exprim ă
acest lucru foarte plastic; cînd cineva are o atitudine o bişnu ită faţă
210
SUF LET
de anum ite situaţii, se spune: e com plet altul, cînd face cu tare sau
cutare lucru. Se exprim ă astfel autonom ia com plexu lu i de funcţii
al unei atitu d in i obişnuite: e ca şi cum individul ar fi luat în stă-
pînire de o altă p ersonalitate, ca şi cu m «ar fi intrat în el un alt
spirit». A ceeaşi au ton om ie ce îi revine adesea atitudinii exterioare,
şi-o reven d ică şi atitu dinea interioară, sufletul. Una din realizările
cele m ai d ificile ale ed u caţiei este să schim be persona, atitudinea
exterioară. Şi e la fel de dificil să schim bi sufletul, căci structu ra lui
este de o b icei la fel de bine stabilită, ca cea a personei. După cum
persona este o fiinţă care constitu ie adesea întregul caracter m an i
fest al u nu i o m şi care îl însoţeşte, uneori, neschim bată, de-a
lu ngu l în treg ii sale vieţi, sufletul este, de asem enea, o fiinţă bine
co n tu rată cu un caracter au tonom , stabil şi uneori de neschim bat.
D e aceea, de cele m ai m ulte ori, poate fi foarte lesne caracterizat şi
descris.
In ce p riv eşte caracteru l sufletului, este valabilă, conform exp e- 884
rienţei m ele, legea generală că, în ansam blu, acesta se raportează
complementar la caracteru l exterior. Sufletul conţine în d eo bşte, aşa
cu m arată ex p erien ţa, toate acele însuşiri general um ane care îi lip
sesc atitu d in ii con ştien te. T iranu l bîntuit de vise rele, p resen tim en
te su m bre şi an xietăţi lăuntrice este o figură tipică. L ip sit, exterior,
de co n sid era ţie, rigid şi inaccesibil, el este accesibil in terior oricărei
u m bre, su p u s oricăru i cap riciu, ca şi cum ar fi fiinţa cea m ai lipsită
de au ton o m ie, cea m ai influenţabilă cu pu tinţă. Sufletul său
con ţine aşad ar acele însuşiri general um ane ale in flu enţabilităţii şi
slăbiciun ii care-i lipsesc cu desăvîrşire atitu dinii sale exterioare.
D acă p erso n a este intelectu ală, sufletul e fără n ici o înd oială sen ti
m ental. C aracteru l com plem en tar al sufletului priveşte însă şi ca
racteru l sex u lu i, după cu m am văzu t de m ulte ori în m odul cel
m ai clar. O fem eie foarte fem inină are un suflet de bărbat, un b ăr
b at fo arte m ascu lin - un suflet de fem eie. A ceastă opoziţie provine
211
DEFI NI ŢII
din faptul că bărbatul, de pildă, nu este în întreg im e şi în toate

lucrurile m asculin, ci are, în m od norm al, şi anum ite trăsături
fem inine. Cu cît m ai bărbătească este atitudinea sa exterioară, cu
atît m ai m ult sînt excluse din această atitudine trăsăturile fem in i
ne; ele îşi fac apariţia, deci, în inconştient. A ceastă situaţie explică
de ce tocm ai bărbaţii foarte m asculini sînt supuşi u nor slăbiciuni
caracteristice: ei au faţă de stim ulii inconştientului u n co m p o rta
m ent de o influenţabilitate fem inină. Invers, tocm ai cele m ai fem i
nine fem ei sînt adesea, faţă de anum ite lu cru ri in terioare, de o
in ed u cabilitate, de o îndărătnicie şi o încăp ăţîn are, ce n u pot fi
întîln ite, cu o asem enea intensitate, la bărbaţi, decît ca însu şiri ale
atitu dinii exterioare. Este vorba aici de trăsături m ascu line, care,
excluse din atitudinea fem inină exterioară, au d even it însu şiri ale
sufletului. De aceea, dacă vorbim de o anima la bărbaţi, la fem ei
trebuie să vorbim neapărat de un animus. D upă cu m la bărbaţi, în
general, în atitudinea exterioară, logica şi obiectivitatea p recu m p ă
nesc sau sînt, cel puţin, considerate ideale, la fem ei acest rol îl are
sentim entul. D ar în suflet, raportul se răstoarn ă; in terior, bărbatu l
sim te, iar fem eia reflectează. De aceea, bărbatu l aju nge m ai uşor
într-o totală d ezorientare, acolo unde fem eia m ai p o ate cred e şi
spera şi de aceea cedează m ai uşor decît fem eia. Pe cît de uşor
poate fem eia să cadă pradă conjuncturilor sociale, ca prostituată,
de pild ă, pe atît de uşor cedează bărbatul im pulsurilor in con ştien
tului, alcoolism ului sau altor vicii.
885 In ce priveşte însuşirile general um ane, caracterul sufletului se
poate d edu ce din caracterul personei. Tot ceea ce ar trebu i să fie în
m od norm al în atitudinea exterioară, dar lipseşte de acolo în m od
evid ent, se găseşte fără îndoială în atitudinea in terioară. A ceasta
este o regulă fundam entală, care m i-a fost con firm ată m ereu. In ce
priveşte însă însuşirile individuale, nu se poate d ed u ce n im ic de
felul acesta. Putem fi siguri doar că dacă cineva este id en tic cu
212
SUFLET - TIP
persona sa, atu nci însuşirile sale individuale sîn t asociate cu su fle
tul. D in această asociere provine sim bolul, foarte frecven t în vise,
al su fletu lu i ce poartă un copil, ceea ce am inteşte de im aginea
p rim ord ială a n aşterii eroului. C op ilu l ce urm ează să se nască
rep rezintă atu n ci individualitatea inexistentă încă în m od
con ştien t. A şa cu m persona, ca expresie a adaptării la m ediu este,
de reg u lă, p u tern ic influ enţată şi m odelată de m ediu, sufletul este,
de asem en ea, p u ternic m od elat de inconştient şi de calităţile aces
tuia. A şa cu m , in tr-u n m ediu prim itiv, persona capătă în m od
aproape n ecesar, trăsături prim itive, sufletul preia pe de o parte
trăsăturile arh aice ale inconştientului şi pe de altă parte caracterul
sim b olic-p ro sp ectiv al inconştientului. De aceea este atitudinea
in terio ară «p lină de presim ţiri» şi «creatoare».
Id en titatea cu p ersona determ ină autom at o identitate incon- 886
ştientă cu su fletu l, căci dacă subiectul, eu-1 este n ed iferen ţiat de
p ersona, n u are n ici o relaţie conştientă cu procesul in con ştien
tului. Şi de aceea este în su şi acest proces, este identic cu el. C el
care este, n econd iţionat, însu şi rolul său exterior, cade totodată
prad ă, în m od in exorabil, procesului interior, adică acesta din
urm ă îi va zăd ărn ici în unele ocazii, în m od absolut n ecesar, rolul
exterio r sau îl va reduce la absurd (vezi E n an tio d ro m ie). O afir
m are a lin iei in d ivid uale este astfel exclusă, iar viaţa se desfăşoară
în co n traste ireconciliabile. în acest caz, sufletul este întotd eau n a
p ro iectat în tr-u n obiect real corespunzător, faţă de care există, ca
u rm are, u n raport de dependenţă necondiţionată. T o ate reacţiile
ce p ro v in de la acest obiect au un efect nem ijlocit asupra su b iec
tului lău n tric acaparat. Este vorba adesea de legături tragice (vezi
Im a g in e a su fle tu lu i).
T ip . T ip u l este u n exem p lu sau un m odel ce redă în m od carac

teristic un ca ra cter al unei specii sau al unei grupări. în sensul m ai
273
DEFINIŢII
restrîns din lucrarea de faţă, tipul este m od elul caracteristic al unei

atitudini (vezi A titu d in e) generale ce apare in m ulte form e indivi
duale. Din num eroasele atitudini existente şi posibile relev în
studiul de faţă în total patru, şi anum e pe acelea ce se orien tează în
principal după cele patru funcţii psihologice fu nd am en tale (vezi
F u n cţie), adică după gîndire, sentim ent, intuiţie şi senzaţie. în
m ăsura în care o asem enea atitudine este obişnuită şi îşi pu ne, în
co n secin ţă, pecetea asupra carcterului individului, vorbesc de un
tip psihologic. Aceste tipuri bazate pe funcţiile fundamentale, pe
care le putem num i tip gîndire, sentiment, intuiţie şi senzaţie, se pot
îm părţi, după proprietăţile funcţiilor fundam entale, în două clase:
în tipuri raţionale şi iraţionale. Prim ei clase îi aparţin tipu l gîndire şi
tipul sentim ent; celei de a doua, tipul intuitiv şi tipul senzaţie (vezi
şi R a ţio n a l, Iraţio n al). O altă îm părţire în două clase se poate face
după fluxul de libido dom inant, adică după in tro v ertire sau extra-
vertire (vezi acolo). Toate tipurile fu ndam entale pot aparţine atît
unei clase cît şi celeilalte, după atitudinea lor dom inantă m ai m ult
in trovertită sau m ai m ult extravertită. U n tip gîndire poate
aparţine de clasa introvertită sau de cea extravertită şi la fel orice
alt tip. îm părţirea în tipuri raţionale şi iraţionale vine d in tr-u n alt
punct de vedere şi nu are nim ic de-a face cu in trovertirea şi extra-
vertirea.
9i4 în două com unicări anterioare privind tip ologia80, nu am
d eosebit tipul gîndire şi tipul sentim ent de tipurile in trovertit şi
extravertit, ci am identificat tipul gîndire cu tipu l in trovertit şi
tip u l sentim en t cu cel extravertit. Dar prelucrînd com plet m ate
rialul, m i-am dat seam a că tipul introvertit şi cel extravertit trebuie
con sid erate d rept categorii supraordonate tipu rilor funcţie.
8 0 Jung, Zur Frage der psychologischen Typen; şi apoi Die Psychologie der unbewufl-
teи Prozesse, în ediţie nouă: Uber die Psychologie des Unbewufiteii, GesauuiieHe Wer-
ke, voi. VII.
214
TIP - VOI NŢĂ
A ceastă sep arare corespunde foarte bine şi experienţei conform

căreia există, n eîn doieln ic, de pildă: două feluri de tip sentim ent,
dintre care u n u l se orientează m ai m ult spre trăirea afectivă iar
celălalt m ai m u lt spre obiect.
V o in ţă . P rin voinţă înţeleg sum a en ergiei psihice disponibile 921
con ştientu lui. A ctu l de voinţă ar fi aşadar un proces energetic

d eclanşat de o m otivaţie conştientă. N u voi num i, deci, act de
voinţă u n act psihic d eterm inat de o m otivaţie inconştientă. Voinţa
e u n fen o m en psihologic care îşi datorează existenţa cu ltu rii şi
edu caţiei m orale, deci care lipseşte în m are m ăsură din m entali
tatea p rim itivă.
IN ID ICE
А am or propriu 89
analogie 124, 133
abstractizare 120, 121
anatom ie 133
- definiţie 119
anem ie 94
abstracţiune 90, 133, 154, 194
anima 123, 212
activitate -d efiniţie 210
-im aginativă 142, 150 animus 123, 212
adaptare 11, 13, 15, 18, 74, 108, 112, anturaj 18, 207, 208
159, 161, 169, 178, 186, 187, 213 -influenţa anturajului 128
-biologică 13 anxietate 78, 84, 211
-co n ştien tă 168 apercepţie 56, 72, 125, 126, 127, 153,
-la norma colectivă 176 183
-p siholog ică 13 - a valorii 191
adevăr 35, 39, 40, 81 -a ctiv ă 1 23,153
-p ractic 81 -conştientă 173
Adler 53, 78, 130, 131, 135, 188 -definiţie 123
afect 23, 78, 122, 168, 171, 172, 190,193 -inconştientă 173
-d efin iţie 121 - intelectuală 191
- prim itiv 86 -p asiv ă 123
afectiv 166, 169 arbitrar 32
- constrîngere afectivă 61 arbore (m otiv mitic) 134
- exteriorizări afective 49 arhaic 138, 152, 161, 162, 185, 202, 213
-p red icate afective 49 arhaism 124, 134
-relaţie afectivă 50, 51 -d efin iţie 124
-v alo are afectivă 51 arhetip 81, 1 06,124
afectivitate 123 -d efin iţie 75, 162
alcoolism 212 -reprezentare arhetipală 205
alegorie 196 artă 29, 97, 101, 107, 149, 166, 194, 203
altruism 37 -o p eră literară 184
ambiţie 93, 207 artist 97, 99, 106, 113, 149
am nezie 171 asim ilare 49, 123, 124, 125, 137
216
I NDI CE
-c u obiectul 23 biologie 13, 14, 137

asociaţii 124, 137, 172 biserică 46
-lib e re 136 Bleuler 123, 124, 172
atac la persoană 39, 87 Buddha 204
atenţie 17, 127, 145, 151, 173 Burckhardt, Jakob 75
atitudine 11, 16, 65, 126, 127, 129, 142,
169, 180, 184, 186, 192, 197, 198, 204, С
207, 208, 210, 211 capriciu 47, 49, 211
- a conştientului 12, 23 caracter 12, 26, 158, 168, 183, 206, 208,
- a inconştientului 21, 22, 25 211, 214
- a observatorului 27 - a l personei 212
-ab stractivă 120, 121 - a l sufletului 211, 212
-co lectiv ă 137 -d edu blare a caracterului 206, 207
-co n ştien tă 36, 37, 38, 40, 56, 108, 127, -d isociere a caracterului 236, 207
128, 132, 144, 145, 174, 211 -exterior 211
-d ed u blare a atitudinii 127 - social 207
-d efin iţie 125 căsătorie 48
-estetică 194 cauzal 200
-exterioară 168,170, 2 0 8 ,2 0 9 ,2 1 0 ,2 1 1 , cauzalitate 81, 147, 148, 149, 162, 180
212 cauză 146, 209
-extravertită 17, 22, 25, 26, 27, 35, 56, cerc (simbol) 205
61, 62, 70, 74, 76, 77, 157 civilizaţie 24, 25, 110, 111
- faţă de obiect 11 - contem porană 70
-fem in in ă 212 -o m civilizat 130, 134, 159, 185
-g en erală 11, 128, 132, 214 clarviziune 106
-in con ştien tă 62, 127, 128 Cohen 156
-intelectu ală 36, 37 colectiv 137, 175, 177, 207
-interioară 167, 208, 209, 210, 211, 212 -co n ţin u t colectiv 129
- introvertită 74, 77, 96, 103, 157, 164, -d efin iţie 129
178 -n o rm ă colectivă 176
-in tu itiv ă 63, 143 -psihologie colectivă 175
-m ascu lin ă 212 -v alo are colectivă 175
-m od ificare a atitudinii 113 colectivism conştient 160
- perceptivă 68 compasiune 92
-raţio n ală 68 com pensare 20, 21, 25, 33, 49, 51, 59,
-re face re a atitudinii 51 64, 7 7 ,1 0 3 ,1 0 8 ,1 2 7 , 128, 130, 131,132,
-senzorială 60 133, 136, 145, 174, 180, 194, 202
-sim bo lică 198, 200 -definiţie 130
-so cială 160 complex 138, 141, 172
-su biectiv ă 136 -a l eu-lui 129, 141
-tip ică 12, 14 - a l puterii 76, 129, 133
audition coloriee 124, 139 - de funcţii 1 83,187, 206, 208, 209, 210,
auterotism 72 211
autonom ie 134, 211 - de inferioritate 96
- a ideii 157 com unicare 110
autoritate 35 com uniune 69, 70
Avenarius 177 concept 117, 118, 119, 121, 154, 155
156, 164, 166
В -ab stract 133, 190
Baldw in 189 -co lectiv 130
basm 205 -co n cret 121, 133
Bergson 179 -d iferenţiat 133
277
I NDI CE
* empiric 80 cunoaştere 69, 71, 72, 183, 197

-g en eral 130 -absolută 72
- transcendent 205 - obiectivă 72
concret 28, 56, 58, 79, 90 Cuvier 83
concretism 124, 134, 154, 164
-a l gîndirii 134 D
- a l sentim entului 134 Darwin 83
-d efin iţie 133 decizie 17
consens 69 -intelectuală 34
- cu tradiţia 73 delir (paranoic) 160
constelare 72, 120, 126, 127, 128, 129, dem on 102
132, 161, 174, 202 dependenţă 86, 108, 213
constrîngere 167, 170 -d e medic 114
conştient 12, 16, 17, 26, 41, 61, 78, 82, - de obiect 56, 59, 66, 77
93, 101, 124, 127, 132, 141, 143, 144, - de situaţiile exterioare 63
146, 148, 150, 153, 154, 161, 170, 171, -senzorială 134
174, 177, 193, 200, 202, 205, 208, 209 deplinătate 204, 205
-cîm p al conştientului 132, 141 destin 64, 65, 110
-co n ţin u t al conştientului 98, 141, 172 diavol 142, 204
-d efin iţie 138 diferenţiere 1 1 9 ,1 2 8 ,1 3 8 ,1 3 9 ,1 5 1 ,1 6 5 ,
-in tro vertit 7 1 ,7 7 169, 174, 175, 176, 194
conştientizare 23, 95, 133, 152, 179 - a gîndirii 134
contam inare (psihică) 160 - a sentim entului 134
contem plare 61, 108, 120 -d efin iţie 138
-lău ntrică 110 disimilare 125, 158, 178, 185
contrarii 204 disociere 83, 143, 144, 158
- lupta contrariilor 203 - a caracterului 206, 207
- tensiunea contrariilor 202, 203 - a gîndirii 33
- unirea contrariilor 202, 204, 205 - a personalităţii 49, 51, 172, 206, 207
conţinut 124, 126, 127, 138 - a sentim entului 47
-ab stract 121 divinitate 89
- a l inconştientului colectiv 174, 180 dogmatism 39
-a l inconştientului personal 173 dorinţă
-co lectiv 129 -interzisă 147
-co n ştien t 124, 132, 141, 172, 189, 205 -o n irică 183
- inconştient 3 7 ,1 3 2 , 133,145, 161,169, dragon 205
172, 173, 189, 205 dragoste 59, 192
-p roiectat 186 drept 130
-su biectiv 127, 177 dreptate 35
convingere 64, 86, 87 Dum nezeu 1 30,196
copil 14, 48, 180, 194
copil (m otiv m itic) 213 E
«corp astral» 44 Ebbinghaus 125
creativitate 41, 80 echilibru 19, 25, 127
creaţie 149, 150 econom ie 65
creier 163 educaţie 13, 28, 4 8 ,1 1 0 , 149, 176, 211
creştinism 141, 142, 148, 160 -m orală 215
criptom nezie 172 egocentrism 22, 26, 47, 72, 74, 76, 89
Cristos 141, 147 egoism 23, 24, 37, 65, 72, 76, 96
cruce (sim bol) 196, 205 elev 111
cuatem itate 205 emotivitate 87
cultură 46, 60, 65, 110, 215 em oţie 91, 122
218
I NDI CE
em patie 139, 142, 178, 183, 186 folclor 137

enanţiodrom ie 140, 213 Freud 23, 53, 136, 138, 146, 169, 172,
-d efin iţie 139 183, 188, 195, 200
energie 14, 21, 22, 23, 25, 41, 45, 143, frică 167
144, 145, 146, 150, 151, 152, 164, 166, - de obiect 78
170, 171, 182,202, 215 -d e sexul feminin 88
-d efin iţie 182 funcţie 17, 21, 33, 36, 42, 53, 56, 61, 72,
Epim eteu 142 120, 123, 124, 129, 130, 134, 138, 158,
erou 205, 213 165, 166, 194, 201, 204
estetică 36, 47, 58, 59, 1 0 5 ,1 0 7 ,1 0 8 ,1 9 9 -au xiliară 111, 112, 113, 114
etică 37, 111 -conştientă 37, 101, 113, 132, 152
eu 49, 74, 76, 77, 78, 83, 89, 9 3 ,1 2 3 ,1 3 3 , -d efiniţie 150
138, 171, 177, 184, 189, 201, 202, 203, -denaturată 37
207, 210, 213 -diferenţiată 25, 27, 111, 129, 158, 201,
-d efin iţie 74, 141 202
-ferm itatea eu-lui 203 - dirijată 181, 192
-id en titatea eu-lui 51 -extravertită 90
extaz 90 -fundam entală 151, 153, 179, 188, 191,
extravertire 11, 25, 36, 37, 94, 157, 178, 1 9 2,214
214 -inconştientă 82, 139
-a ctiv ă 142 -iraţională 56, 114, 151, 154, 179, 180,
-d efin iţie 142 181, 187, 194
-p asiv ă 142 -judicativă 52, 56, 67, 113
-nediferenţiată 138, 139, 157
F -perceptivă 54, 67, 113, 179, 193
fam ilie 36, 38, 207 -prim ară 112
fanatism 40, 76 -principală 27, 111, 112, 113
fantast 106 -raţională 52, 114, 151, 154, 180, 181,
fantazare 144, 145, 150,151, 153 187, 191
-activ ă 149 -refu lată 114
-p asiv ă 144 -secund ară 112, 114
fantezie 21, 81, 82, 114, 124, 135, 138, -sexu ală 128
141, 142, 143, 144, 146, 147, 149, 150, -sla b diferenţiată 25, 26, 54, 56, 60, 64,
152, 153, 160, 162, 172, 174, 177, 182, 84, 87, 109, 151, 152
183, 209 - unificatoare 202
- a salvării 170 funcţie transcendentă 176, 204
-a ctiv ă 1 4 3 ,1 4 4 ,1 4 5
- de putere 78 G
- de superioritate 78 gelozie 59
-p a siv ă 143, 145 geniu 107, 165
-sexu ală 146 gînd 165
Faust 141, 199, 204, 205 -ab stract 120
fenom en psihogalvanic 122 - definiţie 153
Ferenczi 177, 178 -su blim inal 179
Ferrero 195 gîndire 26, 28, 29, 39, 41, 48, 50, 54, 55,
fetiş 134 61, 64, 79, 81, 82, 100, 101, 112, 113,
filantropie 39, 46 120, 129, 133, 134, 137, 138, 142, 150,
filozof 157 151, 153, 157, 179, 181, 186, 187, 190,
filozofie 29, 137 191, 194, 201
finalitate 136, 148, 149 -abstractivă 120
fiziologie 44, 137, 188 -activ ă 153
fobie 59, 67 -afectivă 154
219
I ND I C E
- asociativă 153 idee fixă 6 7 ,1 0 3

-au tentică 112 identificare 1 2 4 ,1 2 5 ,1 5 1 ,1 5 8 ,1 5 9 ,1 8 6 ,
-colectivă 130 207, 210
-co n cretă 28, 124, 133 - cu funcţia 203
-d iferenţiată 134, 190 -c u o idee 185
-d irijată 154 - cu părinţii 158
- disociere a gîndirii 33 -c u persona 168, 212
-extravertită 28, 29, 31, 33, 41, 46, 80 -c u subiectul 178
-filozofică 28 -c u sufletul 168
-inconştientă 51, 90, 93 - cu tatăl 158
-infantilă 51 -c u un obiect 185
- introvertită 29, 31, 79, 80, 82, 87, 89, - definiţie 158
90 identitate 124, 160, 185
-intu itivă 153, 154 - c u obiectul 174
- la femeie 40 - cu părinţii 159
-m istică 81 -c u persona 167, 213
-ned iferenţiată 113, 138, 195 -c u sufletul 213
-ned irijată 154 - definiţie 159
-n egativ ă 42, 43, 51 -fam ilială 159
-p asiv ă 153 iluzie 20, 125
- pozitivă 41 - a puterii 78
- practică 28 im aginaţie activă 150
-p rim itivă 90, 133 im agine 71, 79, 81, 88, 100, 104, 105,
- procesul gîndirii 30, 32, 90 107, 150, 154, 161, 164, 173, 183, 184,
- proiectată 43 1 9 3 ,1 9 8
- refulată 42, 48, 66 - a sufletului 167, 168, 169, 170
- subiectivă 89 - a unui om 183
Goethe 141, 204 -arh aică 8 1 ,1 2 4
- colectivă 1 2 9 ,1 5 4 ,1 6 2
H -d efin iţie 160
habitus 18, 25 - inconştientă 93
halucinaţie 160 -interioară 161
hedonism 57 - intuitivă 61, 62
Hegel 156 -m itologică 9 8 ,1 7 3 ,1 8 0
H eraclit 139, 140 -p erson ală 1 5 4 ,1 6 2
hiperestezie 109 -prim ord ială 51, 75, 87, 89, 91, 9 8 ,1 5 4 ,
hipnoză 172, 173 1 5 6 ,1 5 7 ,1 6 2 ,1 6 3 ,1 6 4 , 1 6 5 ,1 6 6 , 213
Hoefding 189 - sim bolică 8 0 ,1 5 6
hom osexualitate 169 -«spontană» 132
-su biectivă 103
I imbold 22, 23, 129, 133, 164, 170, 171,
ideal 34, 38, 59 1 74,193
idee 29, 3 3 ,5 9 , 80, 81, 83, 85, 86, 87, 89, -v e z i şi instinct
121, 125, 150, 154, 155, 156, 157, 164, imitaţie
165,166 -d efin iţie 158
-co lectiv ă 130 incest 23
-d efin iţie 154 inconştient 16, 21, 26, 38, 51, 53, 54, 60,
-filozofică 205 66, 67, 68, 77, 78, 85, 87, 93, 100, 102,
-g en eral valabilă 29, 31, 34 103, 106, 108, 127, 131, 132, 136, 140,
- obiectivă 28, 32 141, 143, 144, 148, 158, 159, 161, 165,
-raţională 68 167, 1 74,199, 200, 202, 205, 212, 213
- subiectivă 30, 32 -accesu l la inconştient 114
220
I NDI CE
-co n fru n tare cu inconştientul 114 -ad leriană 188

-co n ţin u t al inconştientului 37, 145, -freu d ian ă 188
161, 169, 172, 173 - la nivel subiect 183, 184
-d efin iţie 171 - la nivelul obiect 182
-o p o ziţie a inconştientului 49, 50, 51, introiecţie 139, 160, 178, 185, 186
55, 59, 103, 108 -activă 178
inconştient colectiv 51, 79, 98, 103, 162 -d efiniţie 177
-co n ţin u t al inconştientului colectiv -p asiv ă 178
75, 1 7 3 ,1 8 0 introvertire 22, 25, 94, 121, 157, 186,
-d efin iţie 75, 173 214
inconştient personal 78, 162 -activ ă 178
-co n ţin u t al inconştientului personal -d efin iţie 178
173 -p asiv ă 178
-d efin iţie 173 introvertit 11
indiferenţă 89, 91, 105, 189 - definiţie 30
individ 175 intuiţie 40, 52, 53, 61, 62, 63, 64, 65, 69,
-d efin iţie 174 70, 82, 87, 103, 104, 107, 113, 114, 120,
individual 130, 137, 175, 176, 207, 213 124, 137, 138, 143, 150, 151, 179, 181,
individualism 176 183, 194, 201
individualitate 144, 156, 158, 165, 207, - abstractă 1 2 0 ,1 8 0
208 -afectiv ă 192
-co n ştien tă 174 -artistică 113
-d efin iţie 175 -concretă 179
- ferm itatea individualităţii 203 -d efin iţie 179
individuaţie 158, 174, 176, 177 -extravertită 102, 103
-d efin iţie 175 -fantastică 120
infantil 23, 25, 27, 51, 52, 78, 159, 180, -filozofică 113
188 -intelectu ală 154
infantilism 68 -introvertită 103, 104, 105
influenţabilitate 210, 211, 212 -obiectiv ă 179
inhibiţie 132, 139, 141, 145, 158, 194, -refu lată 54, 55, 57, 59, 60, 102
209 -sim bolică 120
iniţiere 204 -su biectivă 179
instinct 13, 23, 51, 75, 146,167 invidie 147
-fem in in 169 ipohondrie 109
-m ascu lin 169 ipoteză 173, 197
-v e z i şi imbold iraţional 3 4 ,4 0 ,5 2 ,5 7 ,6 7 ,6 8 ,6 9 ,8 2 ,9 9 ,
intelect 47, 88, 113, 155,166, 179, 197 181, 182, 192, 201
-d efin iţie 154, 177 -definiţie 180
- extravertit 29 iraţionalitate 102
-filo zo fic 199 isterie 2 1 ,4 7 , 94, 103, 145
- introvertit 29 -am nezie isterică 171
-p ra ctic 113 - minciună isterică 21
-sp ecu lativ 113 istorie universală 147
intenţie 26, 37, 57, 102, 120, 147, 153, Isus 204
1 5 4 ,1 7 0 , 180,186, 192, 207 iubire 4 8 ,1 3 9 ,1 6 7 , 192
- ascunsă 84 iubirea aproapelui 34, 35, 160
-raţio n ală 54, 68 izolare 87
interes 17, 178 - a subiectului 186
interpretare 136, 146, 188
- a unei opere literare 184 J
- a visului 184 James 31
221
I N D IC E
Janet, Pierre 143, 171 -spiritual 29

judecată 27, 28, 43, 60, 64, 67, 68, 69, 79, Mefisto 142, 205
84, 95, 102,108, 109, 126,153, 154,183, melancolic 90
186, 189 metafizică 204
-afectivă 50, 113 - indiană 44
-afectivă introvertită 88 metodă
-afectivă negativă 89, 91 - a asociaţiilor 117
- de convenienţă 45 -cantitativă 117
- de inerenţă 41 -constructivă 135, 136, 137, 188
-extravertită 28 -d e interpretare 137
- intelectuală 189 -intu itivă 137
-intu itivă 154 -red uctivă 136, 137, 146, 148, 188
- raţională 52, 53, 56, 60, 66, 67, 68, 94, metodică 111
99 mistic 90, 106, 130, 196
-refulată 107 -g în d ire mistică 81
- sintetică 41 m it 163, 205
-subiectivă 76 -so la r 163
mitologie 87, 102, 124, 137, 162, 167,
К 173
Kant 83, 106, 121, 155, 166 -g reacă 162
Kiilpe 189 -im ag in e mitologică 173, 180
m întuitor 205
L modă 46
lapsus 26 -intelectu ală 110
Lasswitz 156 M oleschott 135
Lehmann 189 monstru 114
Levy-Bruhl 130, 184 morală 18, 34, 57, 60, 64, 90, 105, 107,
liber arbitru 26 1 08,155
libertate 66, 77, 89 -con ştiinţă morală 130
libido 11, 121, 142, 143, 150, 151, 152, -im oralitate 177
159, 168, 178, 182, 202, 214 motiv
-co n ştien t 145 -m itic 81, 162, 173
-d efin iţie 182 motivaţie 18, 27, 37, 63, 90, 112, 113,
-retrag ere a libido-ului 121 146, 1 6 0,178, 202
linie ancestrală 106 -conştientă 215
logică 31, 42, 49, 50, 58, 94, 112, 154, -inconştientă 215
184, 212 - raţională 54
Lullius, Raym undus 141 M ueller 125
luptă pentru existenţă 14
Luther 204 N
Nahlowsky 120
M naivitate 58, 86
M aeder 135 narcisism 169
magic 82, 88, 134, 168, 185 natură 1 6 3,1 6 4
-p u te re m agică 79, 90 neurastenie 78, 83, 9 4 ,1 0 3
mamă 14, 48, 169 neutralitate 101
mandala 205 nevroză 15, 21, 25, 36, 60, 66, 76, 78, 83,
Mara 204 9 3 ,9 4 ,1 2 7 ,1 3 0 ,1 3 1 ,1 3 3 ,1 3 8 ,1 5 2 ,1 7 7 ,
m aterialism 135 190, 195, 200
-raţio n alist 33, 44 -obsesională 103, 109
-v ezi şi raţionalism -tratam en t al nevrozelor 178
mediu 18, 163, 187, 207 N ietzsche 76, 83, 135, 141, 142
222
I ND I C E
norm ă 28, 46, 79, 90, 154, 176,177 -conştientă 26, 144
-co lectiv ă 175, 176 -d iso ciere a personalităţii 49, 51, 172,
- tradiţională 46 206, 207
- valorică 46 -exterioară 210
norm al 18, 19, 27, 170, 206 - extravertită 27
num inozitate 205 -inconştientă 26, 144, 148
- interioară 210
O - introvertită 27
obsesie 59, 60, 6 6 ,1 0 3 - multiplă 206
-senzorială 55 - supraordonată 205
om de afaceri 65 Petru (Sfîntul) 146, 149
opinie 70, 76, 147 Pitagora 205
opinie publică 77, 109 Platon 155
opoziţie politician 65
- a inconştientului 24, 2 5 ,4 9 ,5 0 ,5 1 ,5 5 , pozitivism 72
59, 103, 108 prejudecată 160
Ostwald 135 prem oniţie 135
presentim ent 211
P primitiv 23, 25, 27, 51, 60, 8 3 ,1 3 0 ,1 3 5 ,
paranoia 17 7 ,1 8 6 1 8 0 ,1 8 5 ,1 9 4 ,1 9 9
-d e lir paranoic 160 -g în d ire prim itivă 133
«participation mystique» 124, 134, 159 -m ed iu prim itiv 213
-d efin iţie 184 -m entalitate prim itivă 124, 159, 161,
pasiune 36, 91 202, 215
patologic 27 -sentim en t prim itiv 133
patrat (simbol) 205 prim itivism 68
patrie 130 profesor 111
Pavel (Sfîntul) 141, 144, 147, 148, 196 profet 105, 106, 205
părinte 110 proiecţie 59, 66, 70, 93, 135, 160, 161,
percepţie 27, 28, 53, 56, 67, 69, 71, 72, 1 6 8 ,1 7 5 ,1 7 7 , 1 8 5 ,1 8 6 , 213
97, 104, 105, 107, 134, 143, 157, 169, - a imaginii sufletului 168, 169
179, 181, 192, 201, 208, 209 -activă 186
- a factorului subiectiv 97 - conţinut proiectat 186
- a senzaţiilor corporale 193 -definiţie 186
-co n ştien tă 194 -norm ală 186
- de posibilităţi 66 -p asivă 186
-estetică 193 -patologică 186
-inconştientă 61, 179, 194 prostituţie 212
-intu itivă 103 psihic 138, 141, 163, 183, 202, 206
-senzorială 55, 97, 100, 125, 163, 164, psihologie 118, 183
173, 179, 1 83 ,18 4, 193 -individuală 128
-su biectivă 76, 97, 100, 101 -practică 182
-su blim inală 173, 179 psihologie fiziologică 118
pericol 20, 79 psihopatologie 171, 189
persona 167, 168, 169, 208, 210, 211, psihoză 100
213 public (viaţă publică) 207
-caracteru l personei 212 putere (sete ae putere) 76
-id en tificare cu persona 212
-id en titate cu persona 213 R
personalitate 12, 35, 39, 46, 48, 141, raţional 36, 48, 54, 57, 61, 64, 68, 69
1 5 8 ,1 7 5 , 204, 206, 207, 211 102, 180, 181, 182, 186, 187, 192, 201
-co lectiv ă 208 raţionalism 40
223
I ND I C E
- vezi şi m aterialism raţionalist Schum ann 125

raţiune 39, 46, 52, 53, 54, 60, 64, 66, 67, scrupulozitate 85
94, 111, 154, 155, 180, 181, 182, 187, sem iotic 188, 195
191, 194, 201 sem n 1 9 5,197
- subiectivă 54 sens
-u m ană 187 -la te n t 145, 146, 147, 149
- universală m etafizică 187 - m anifest 145
reacţie 14, 18, 100 sentim ent 23, 30, 35, 36, 37, 38, 39, 45,
realism 57 46, 49, 50, 51, 54, 55, 61, 64, 72, 82, 87,
reflecţie 183 89, 100, 101, 112,113,114, 120, 122,
refulare 22, 23, 36, 37, 3 9 ,4 0 , 5 0 ,5 4 , 55, 129, 130, 133, 134, 138, 142, 150, 151,
56, 57, 61, 66, 78, 102, 144, 147, 152, 152, 153, 154, 157, 171, 179, 181, 186,
171, 172, 173, 190, 202 187, 188, 189, 190,191,192, 193,194,
- a sexualităţii 146 201, 209, 212
rege (m otiv oniric) 205 - a l inferiorităţii 131
relaţie 21, 61, 69, 7 7 ,1 3 3 ,1 6 8 ,1 6 9 ,1 8 3 , - abstract 1 2 0 ,1 9 0
186, 202, 210 - autentic 47, 48
- a subiectului cu obiectul 185 -clasificarea sentim entelor 191
-afectivă 26, 50, 51, 82, 92 -co lectiv 130
-co lectiv ă 176 -co n cret 124, 1 3 3 ,1 6 5 ,1 9 0
-c u inconştientul 169 -d iferenţiere a sentim entului 134
-c u lum ea 12 - disociat 47
-c u obiectul 77, 78, 85, 87, 9 1 ,1 3 6 ,1 6 9 , -estetic 120
208 - extravertit 45, 46
-c u societatea 177 - intelectual 120
- cu subiectul 208 - introvertit 88, 89, 90
-în tre sexe 168 -in tu itiv 181
- între tipuri diferite 69 - moral 120
- mam ă-copil 14, 92 -ned iferenţiat 113, 138, 139, 165, 190,
-negativă cu obiectul 84 195
- socială 65 -n ed irijat 192
- subiect-obiect 13 -n eg a tiv 88
- tată-copil 38, 158 -p a siv 192
- um ană 69, 70 - pozitiv 88
religie 36, 40, 60, 130, 165 -p rim itiv 90, 133
- fondator de religie 204 - refulat 39, 66
-isto ria religiilor 137 -religios 120
- revelaţie religioasă 209 -senzorial 181
resentim ent 39 - subiectiv 89, 90
retractilitate 72, 109 -su blim inal 179
rezistenţă 50, 83, 100, 101 senzaţie 30, 53, 55, 56, 57, 58, 59, 61, 62,
rit 60 69, 7 0 ,8 2 , 8 7 ,9 6 ,9 7 ,1 0 0 ,1 0 2 ,1 0 3 ,1 1 3 ,
s 120, 122, 123, 124, 129, 134, 138, 139,
150, 151, 179, 180, 181, 189, 190, 192,
sacrificiu 59 194, 195, 201, 209
Satana 204 -abstractă 120, 193
Saul 143, 147, 148 -afectiv ă 190
sănătate 38, 64 -com ponentă subiectivă a senzaţiei
-fizică 15, 19 99, 100
Schiller 144 -co n cretă 193
schizofrenie 172 -estetică 120
Schopenhauer 156, 165, 166, 187 -extravertită 104, 108
224
I NDI CE
- introvertită 97, 98, 9 9 ,1 0 4 Spitteler 142, 170

-n o rm ală 194 stat 130
-p atolog ică 194 stil 59, 85
- refulată 54, 55, 66, 108 - al epocii 76, 95
-su biectivă 55 - extravertit 80
senzorialitate 133, 202 subiectiv
senzualitate 55, 58 - factor subiectiv 73, 76, 79
sexualitate 52, 128, 129, 138, 183, 195, - poziţie subiectivă 73
211 subiectivism 73
-refu lată 146 subiectivizare
sim ţ practic (lipsă de) 85 - a conştientului 73, 75, 76, 87, 90
sim bol 20, 75, 79, 81, 83, 108, 124,135, subliminal 161, 173
136, 137, 149, 155, 156, 165, 176, 188, -g în d sublim inal 179
1 9 5 ,1 9 7 ,1 9 8 ,1 9 9 , 200, 201, 213 -percepţie sublim inală 173, 179
- al deplinătăţii 205 -sentim ent subliminal 179
- a l sinelui 205 suflet 167, 169, 206, 211, 213
- al unităţii 205 -caracterul sufletului 211, 212
- form area sim bolurilor 204 -d efiniţie 210
- im agine sim bolică 80 - identitate cu sufletul 213
- individual 200 -sentim ental 211
- originea sim bolului 200 sugestionabilitate 85
- sim bolul crucii 196 sugestionare 160
-so cia l 199, 200 Sully 120
-v iu 196, 199, 20 1 ,2 0 4 superstiţie 40, 60
sim bolic 188 susceptibilitate 38, 39, 87
-atitu d in e sim bolică 198, 200 Swedenborg 141
-ca ra cter sim bolic 198
-în ţeleg ere sim bolică 198
-in terp retare simbolică 199 ş
-s e n s sim bolic 198 ştiinţă 29, 37, 40, 44, 117, 130, 182, 203
sim ptom 149, 188, 200, 201 - a naturii 3 2 ,1 1 8 ,1 4 8 , 149, 162, 205
- obsesional 59, 66 -em p irică 181
- psihogen 59 - literatură ştiinţifică 33
sine 7 6 ,1 4 1 , 205 -teorie ştiinţifică 197
- definiţie 74, 204
- şinele şi lumea 77
T
sinucidere 25 tată 158,169
soţie 48 teatru 46
social 149, 151, 160,175, 212 telepatie 44
- caracter social 207 teorie 81
- poziţie socială 38 teozofie 44
- relaţii sociale 65 terapie
-tip social 129 -analitică 133
-v ia ţă socială 35 tip 152
societate 17 5 ,1 7 7 -d e atitudine generală 11
som nam bulism 206 - definiţie 213
Spinoza 179 - extravertit 17, 19, 22, 23, 26, 47, 50,
spirit 105, 150, 157, 163, 164, 199, 201, 57, 71, 74, 75, 95, 99, 105, 142, 180,
211 214
- critic 86 -falsificare a tipului 15
-u m a n 14 4 ,1 5 7 -fun cţional 11, 22
spiritualitate 202 -g în d ire 34, 41, 83, 88, 214
225
I NDI CE
- introvertit 71, 72, 74, 75, 76, 78, 80, -afectivă 50, 51, 89
84, 95, 9 6 ,1 0 4 ,1 0 5 ,1 0 6 ,1 0 7 ,1 0 8 ,1 0 9 , -g en eral valabilă 45, 48, 63
111, 178, 180, 214 -obiectivă 4 6 ,1 8 6 ,1 9 0
- intuitiv 63, 64, 65, 66, 104, 105, 106, -su biectivă 190
107, 108, 180, 214 - tradiţională 45
-iraţional 52, 54, 67, 99, 111, 114, 180, valorizare 46, 47, 50, 187, 189, 190, 192
214 - extravertită 73
-ju d icativ 52 - obiectivă 49
- perceptiv 67 -p rin sentim ent 190, 191
-raţio n al 52, 60, 94, 95, 214 violenţă 72
-sen tim en t 26, 47, 50, 192, 214 vis 114, 132, 135, 145, 162, 167, 172,
-sen zaţie 57, 60, 66, 99, 194, 214 174, 1 82,183, 205, 209, 211, 213
-social 129 - interpretare a visului 184
tipologie 214 vizionar 106
tiran 211 viziune 40, 61, 64, 98, 107, 108, 113,
tiranie 35, 38, 93 130, 156,157, 160
toleranţă 70 -colectivă 154
tradiţie 28, 45, 46, 73, 9 0 ,1 7 3 , 201 -co n cretă 133
transcendenţă 157 voinţă 78, 112, 122, 142, 151, 156, 170,
transcendent 196, 205 171, 1 8 0 ,1 9 2 ,1 9 4 , 202
- concept transcendent 205 - definiţie 215
- definiţie 204
transfer 114, 169, 185 w
tratam ent 60, 114 W agner 141
- a l nevrozelor 178 W eltanschauung 198
- sim bolic 200 - occidental 95
- sim ptom atologie 200 W undt 118, 1 2 7 ,1 5 5 ,1 8 9 ,1 9 2
u Y
um anitarism 38 yang şi yin 205
unilateralitate 22, 32, 60, 94, 108, 127,
132, 141, 152 z
ură 39, 139, 167 Zarathustra 141, 142, 204
zeu 1 0 2 ,1 3 4 ,1 9 8
V Zeus 170
valoare 121, 161, 182, 185, 189, 198 Zwingli 204
CĂRŢI APARUTE LA EDITURA ANIM A
C onstantin Rădulescu-M otru

Sufletul neamului nostru (epuizat)
V. G ozm an, A.Etkind
D e la cultul puterii la puterea oamenilor (epuizat)
G ustave Le Bon
Psihologia mulţimilor
A lexandru Aurel S. Morariu
Iuliu M aniu. Trei discursuri
Elena Siupiur
Siberia dus-întors, 73 de ruble
M ihail Bulgakov
Ouăle fa ta le şi Demoniada
Constantin Rădulescu-M otru
în vremurile noastre de anarhie (epuizat)
Elena Siupiur
Basarabia prin vocile ei
Serafina Brukner
Cecilia Cuţescu-Storck
M ax W eber
Politica, o vocaţie şi o profesie
G ustave Le Bon
Revoluţia fran ceză şi psihologia revoluţiilor
în colaborare cu CIRSS - Milano:
Polonia restituia. L'ltalia e la ricostituzione della Polonia (1918-1921)
Risorgimento. Italia e Romania 1859-1879
M ihai Eminescu. Antologia critica
Ida A lexandrescu, Ioan Lăzărescu
Limba germ ană, o limbă g rea ?!
Cărţile pot fi com andate la Editura Anima, Bucureşti, C.P. 34-31, tel. 613 25 32.
artist
atitudine
afect
apercepţie
caracter
civilizaţie
colectivism
Darw in
destin
funtezie
gîndire
idee
intelect
intuiţie
isterie
Kant
libido
Photo: G .C ER F logică
neurastenie
personalitate
profet
Cari Gustav JUNG
PUTEREA SUFLETULUI senTaţ"e
Antologie în patru volume: spirit
I. Psihologie analitică. Temeiuri voinţa
II. Descrierea tipurilor psihologice ^
editura anima
Puterea sufletului
A n to lo g ie
A treia parte
Psihologie individuală si socială
D e s p re fo rm a re a p e rso n a lită ţii

R ă s c ru c e a vieţii
C ă s ă to ria ca relaţie p s ih o lo g ic ă
W otan
D u p ă c a ta stro fă
B ătă lia îm p o triv a u m brei

CARL GUSTAV JUNG
PUTEREA SUFLETULUI
ANTOLOGIE
Texte alese şi traduse din limba germană de dr. Suzana Molan
A TREIA PARTE
PSIHOLOGIE INDIVIDUALĂ ŞI SOCIALĂ
E d itu ra A n im a, B ucureşti, 1994

NOTĂ INTRODUCTIVĂ
După primele două volume ale antologiei, volume ce constituie o oglindă a

concepţiei jungiene despre om, volumul al treilea vine să ofere cititorului cîteva
«aplicaţii» ale acestei concepţii la problemele psihologice curente ale individului
şi societăţii.
Volumul este compus din cîteva eseuri ale lui Jung, privind aspecte ale psiho
logiei educaţiei şi formării personalităţii (Despre formarea personalităţii), ale pro
blematicii psihologice a diferitelor vîrste şi, în special, a celei de a doua jumătăţi
a vieţii (Răscrucea vieţii) şi ale evoluţiei psihologice în cadrul căsătoriei (Căsătoria
ca relaţie psihologică).
Urmează apoi cele trei scrieri ale lui Jung privind psihologia socială a totali
tarismului, mai precis a totalitarismului german dinaintea şi din timpul celui de
al doilea război mondial, precum şi a rădăcinilor şi consecinţelor totalitarismului
pe planul psihologiei individului şi a societăţii. (Trebuie menţionat aici faptul
straniu, dar, pe de altă parte, firesc că aceste scrieri - dat fiind că sînt gîndite
dintr-un punct de vedere superior conflictelor momentului - i-au atras lui Jung
duşmănii din ambele tabere. Dacă, în urma lor, el a fost acuzat chiar de pro-na-
zism, naziştii înşişi i-au pus opera pe faimoasa listă Otto, arzîndu-i cărţile peste
tot unde le-au fost accesibile.)
Primul articol din această serie, Wotan, scris în 1936 este o foarte originală a-
naliză arhetipală a istoriei, cu caracter premonitoriu. După catastrofă, scris în
1946, este o analiză psihologică a celor petrecute în Germania hitleristă, precum
şi a stării de spirit din Germania post-hitleristă, iar Bătălia împotriva umbrei, o
încercare de a extrage învăţăminte din cele întîmplate în anii celui de-al doilea
război mondial. Desigur, ideile generale ce se desprind din aceste articole sînt
aplicabile oricînd şi oriunde.
5
Volumul acesta completează imaginea operei jungiene, cu partea sa eseistică.
Ultimul volum al antologiei, volumul al patrulea cuprinde o lucrare tîrzie a
lui Cari Gustav Jung, care constituie un fel de compendiu al întregii sale psiho
logii, în forma sa finală şi cu toate corelaţiile sale cu filozofia, medicina, etologia,
biologia, chiar cu fizica modernă, dar şi cu teologia, istoria religiilor şi alchimia.
dr. Suzana Holan

SUMAR
Despre formarea personalităţii ............................................................. 9

Răscrucea v ie ţii......................................................................................... 37
Căsătoria ca relaţie p sih ologică.......................................................... 61
W o t a n ........................................................................................................... 79
După catastro fă...................................................................................... 101
Bătălia împotriva umbrei .................................................................. 135
Indice 149
DESPRE
FORMAREA PERSONALITĂŢII
Conferinţă ţinută la «Kulturbund», Viena, în noiembrie 1932, sub titlul Die Stimme
des Innern, publicată apoi sub titlul de faţă în Wirklichkeit der Seele, Rascher, Ziirich,
1934, reeditat în 1939 şi 1947. Tradusă după Gesammelte Werke, voi.XVII, §284-323.
înt citate adesea, cu oarecare dezinvoltură, versurile goe- 284
theene:
Spun popoară, regii, sclavii
Că din cîte-n lume avem
Numai personalitatea
Este binele suprem 1
fiind exprimată astfel părerea că ţelul cel mai înalt şi dorinţa
cea mai arzătoare a tuturora ar consta în dezvoltarea fiinţei
umane pînă la acea deplinătate a sa, care se numeşte personalita
te. «Form area personalităţii prin educaţie» a devenit astăzi un
ideal pedagogic opus celui al omului normal sau colectiv
standardizat, cerut de masificarea generală, căci se ţine cont
acum de faptul istoric, pe bună dreptate recunoscut, că marile
înfăptuiri, marile izbăviri din istoria universală au pornit de la
personalităţi conducătoare şi niciodată de la masele inerte şi
indolente care au nevoie întotdeauna, chiar pentru mişcări
minore, de demagogi. Ovaţiile naţiunii italiene se adresează
1 Versuri din West-Ostlicher Divan, Buch Suleika, în traducerea lui Mihai

Eminescu. (n.t.)
11
DE S P R E F O R M A R E A P E R S O N A L I T Ă Ţ I I
personalităţii ducelui, iar cîntecele de jale ale altor naţionalităţi

deplîng absenţa marelui conducător.2 Căutarea febrilă a perso
nalităţii a devenit o adevărată problemă, de care sînt preocupa
te astăzi multe minţi, în timp ce odinioară numai un singur om
i-a bănuit însemnătatea, şi anume Friedrich Schiller, în scrisorile
sale despre educaţia estetică, după a căror apariţie, literatura s-a
cufundat, ca frumoasa din pădurea adormită, într-un somn se
cular. Putem fără doar şi poate afirma că Sfîntul Imperiu Ro
man al Naţiunii Germane nu i-a dat nici o atenţie lui Friederich
Schiller ca educator. în schimb, un adevărat furor teutonicus s-a
năpustit asupra pedagogiei, adică asupra educaţiei copiilor, a
făcut din psihologia infantilă calul său de bătaie, a început să
caute în omul adult infantilul, făcînd astfel din copilărie o stare
atît de importantă pentru viaţă şi destin, încît însemnătatea şi
capacitatea creatoare a existenţei ulterioare, adulte a fost pusă
complet în umbră. Iar vremurile noastre sînt lăudate, chiar cu
exaltare, ca fiind o «epocă a copiilor». Extinderea şi răspîndirea
asta nemăsurată a grădiniţei de copii echivalează cu o totală
uitare a problematicii pedagogice genial intuite de Schiller. Ni
meni nu va tăgădui şi nici măcar nu va minimaliza importanţa
vîrstei copilăriei; sînt mult prea evidente traumele adesea incu
rabile produse de o educaţie absurdă primită acasă sau la şcoală
şi mult prea incontestabilă necesitatea unor metode pedagogice
mai raţionale. Dacă vrem însă într-adevăr să stîrpim răul de la
rădăcină, atunci trebuie să ne punem întîi şi întîi întrebarea:
cum se face că au fost şi mai sînt încă aplicate metode peda
gogice stupide, lipsite de orice orizont? E absolut evident că
numai şi numai pentru că există educatori stupizi, care nu sînt
2 De cînd au fost scrise aceste rînduri, Germania şi-a găsit de asem enea condu
cătorul.
12
DESP RE FOR MA R EA PERSONALITĂŢII
oameni, ci automate umane de aplicat metode. Cel care vrea să

educe, trebuie să fie el însuşi educat. Dar învăţatul pe de rost şi
aplicarea mecanică a unor metode, practicate şi astăzi, nu con
stituie o educaţie, nici pentru copil, nici pentru educatorul
însuşi. Se tot spune că unui copil trebuie să-i formăm personali
tatea prin educaţie. Admir, desigur, acest înalt ideal pedagogic.
Dar cine face educaţia aceasta? Primul loc şi cel mai important
îl ocupă părinţii, oameni obişnuiţi, incompetenţi, care rămîn ei
înşişi toată viaţa copii, pe jumătate sau pe de-a-ntregul. în defi
nitiv, se aşteaptă oare cineva ca toţi aceşti părinţi obişnuiţi să
aibă «personalitate»? în schimb, ne aşteptăm, fireşte, la mai
mult din partea pedagogilor, a specialiştilor anume pregătiţi,
cărora, de bine de rău, li s-a predat totuşi psihologia, adică
punctele de vedere - de cele mai multe ori profund divergente
- ale unui sistem sau ale altuia, despre felul cum se presupune
a fi alcătuit un copil şi despre modul cum ar trebui tratat.
Despre tinerii care şi-au dedicat viaţa profesiunii de pedagog se
presupune că ar fi, ei înşişi, educaţi. Dar, de bună seamă,
nimeni nu presupune totodată că ei au deja, cu toţii, personali
tate. Ei au avut parte, în general, de aceeaşi educaţie deficitară
ca şi copiii pe care urmează să-i educe şi au, de regulă, la fel de
puţină personalitate ca şi aceştia. Modul în care punem noi
problema educaţiei suferă îndeobşte de unilateralitate, avînd în
vedere exclusiv copilul ce urmează a fi educat şi nedînd, în
schimb, nici o atenţie lipsei de educaţie a educatorului adult
însuşi. Orice om cu studiile terminate se consideră gata educat
sau, cu un cuvînt, maturizat. Ba chiar trebuie să se considere
aşa, să fie ferm convins de competenţa sa, spre a putea face faţă
luptei pentru existenţă. îndoiala şi sentimentul nesiguranţei ar fi
paralizante şi stingheritoare, i-ar submina încrederea, atît de
necesară, în autoritatea proprie şi l-ar face inapt pentru viaţa
13
DESPRE F O R MA R EA P E RS ONAL I TĂŢ I I
profesională. E de dorit să se spună despre el că e priceput şi

îşi stăpîneşte domeniul şi nu că se îndoieşte de sine şi de
competenţa sa. Specialistul e condamnat, fără drept de apel, la
competenţă.
285 Toată lumea ştie că situaţia aceasta nu este ideală. Dar în îm
prejurările date, este, cum grano salis, cea mai bună cu putinţă.
Nici nu ne putem închipui cum ar putea sta lucrurile altfel. Pur
şi simplu, nu ne putem aştepta la mai mult din partea educa
torului mediu decît din partea părintelui mediu. Dacă e un
specialist bun, trebuie să ne declarăm la fel de mulţumiţi de el
ca de părintele care îşi educă copiii cît poate de bine.
286 Ar fi mai bine să nu aplicăm în cazul copiilor înaltul ideal al
formării personalităţii prin educaţie. Pentru că ceea ce se înţele
ge îndeobşte prin «personalitate», adică acea deplinătate psihică
bine definită, capabilă să reziste şi dotată cu forţă este un ideal al
maturităţii, pe care oamenii sînt tentaţi să-l transfere copilăriei
numai într-o epocă în care individul e încă inconştient de
problemele aşa-zisei maturităţi sau - mai rău - le eludează cu
bună ştiinţă. Căci bănuiesc entuziasmul nostru pedagogic con
temporan de rea credinţă: se vorbeşte de copil, dar e vorba de
fapt de copilul din adult. Căci în adult se ascunde un copil, un
copil veşnic3, aflat mereu în devenire, niciodată împlinit, avînd o
statornică nevoie de îngrijire, atenţie şi educaţie. Este acea parte a
personalităţii umane care doreşte să se dezvolte spre a-şi atinge
deplinătatea. Dar deplinătatea aceasta e departe de omul vre
murilor noastre, ca cerul de pămînt. Bănuindu-şi vag deficienţa,
el se apucă să educe copiii şi se entuziasmează pentru psiholo
gia infantilă, pentru că îi place să creadă că în propria sa
3 Vezi Jung şi Kerenyi, Dus gotlliche Kind, în Ehifuhrung in dtis Wesen iier M i/lho-
logic.
14
D ESPRE FOR MA R EA P ERSONALI TĂŢI I
educaţie şi în dezvoltarea sa de copil trebuie să fi fost ceva în

neregulă, ceva care ar putea fi eliminat în cazul generaţiei ur
mătoare. Deşi demnă de toată lauda, această intenţie e zădărni
cită totuşi de faptul psihologic că un adult nu poate corecta la
copil o eroare căreia el însuşi îi este încă supus. Copiii nu sînt,
desigur, atît de naivi pe cît credem. Observă imediat dacă ceva
e autentic sau nu. Povestea lui Andersen cu hainele noi ale
împăratului conţine un adevăr nemuritor. Cîţi părinţi nu m-au
asigurat de intenţia lor lăudabilă de a-şi feri copiii de încercările
prin care au trebuit să treacă ei înşişi în copilărie. Iar cînd îi
întrebam: «Dar sînteţi sigur că Dvs. înşivă aţi ieşit de sub efec
tul acelor erori?», erau foarte convinşi că în cazul lor urmările
traumei erau de mult corectate. In realitate însă, nu erau. Dacă
avuseseră parte în copilărie de o educaţie prea severă, îşi răs-
făţau proprii copii cu o toleranţă ce friza lipsa de gust; dacă îi
chinuise faptul că în copilărie le fuseseră ascunse anumite
aspecte ale vieţii, îşi chinuiau acum la fel de rău copiii, dezvă-
luindu-le fără menajamente acele lucruri, dintr-o intenţie ilumi
natoare. Ei nu făceau, aşadar, decît să cadă în extrema cealaltă
- fapt ce demonstrează clar modul tragic în care se transmite
păcatul stămoşesc! Asta le scăpa însă din vedere complet.
Toate acele lucruri pe care am vrea să le schimbăm la copii 287
ar trebui verificate mai întîi cu toată atenţia spre a vedea dacă
nu e cum va vorba de ceva ce ar trebui schimbat, de preferinţă,
la noi înşine, de ceva ca entuziasmul nostru pedagogic, bunăoa
ră. Poate că e croit pe măsura noastră. Poate că înţelegem greşit
necesitatea educaţiei pentru că ne-ar aduce aminte, în mod
neplăcut, faptul că noi înşine mai sîntem încă oarecum copii şi
avem în mare măsură nevoie de educaţie.
în orice caz, îndoiala aceasta îşi are negreşit locul în cazurile 288
în care prin educaţie se urmăreşte formarea unor «personali-
75
DESPRE FORMAREA PERSONALITĂŢII
tăţi», deja din copii. Personalitatea e un germene în copil, un

germene ce se va dezvolta treptat abia în şi prin viaţă. Nici o
personalitate nu devine manifestă fără ferm itate, deplinătate şt
maturitate. Aceste trei trăsături nu pot fi şi nu ar trebui să fie
proprii copilului, pentru că el ar fi privat astfel de copilărie. Ar
fi nefiresc de precoce, o caricatură de adult. Dar educaţia m o
dernă produce asemenea mostre, îndeosebi în acele cazuri în
care părinţii dau dovadă de un adevărat fanatism în a face
mereu totul spre «binele» copiilor şi din «a trăi numai pentru
ei». Acest ideal atît de des invocat împiedică cu cea mai mare
eficienţă părinţii să se dezvolte ei înşişi şi-i face să se simtă
îndreptăţiţi să impună copiilor propriul lor «bine». Dar ce este
în realitate acest aşa-numit «bine»? Este tocmai ceea ce au negli
jat părinţii, în cea mai mare măsură, în propriul lor caz. în felul
acesta, copiii vor fi stimulaţi să realizeze ceea ce părinţii n-au
realizat niciodată şi li se vor insufla ambiţii pe care părinţii nu
şi le-au satisfăcut niciodată. Asemenea metode şi idealuri pro
duc monstruozităţi în educaţie.
289 Nimeni nu poate forma prin educaţie personalitatea pe care
el însuşi nu o are. Şi nu copilul, ci numai adultul poate ajunge
să aibă personalitate, rod pe deplin maturizat al realizărilor
unei vieţi trăite cu acest scop. Căci formarea personalităţii nu
presupune nici mai mult nici mai puţin decît dezvoltarea opti
mă a unei fiinţe individuale, particulare, în toată deplinătatea
sa. In nici un caz nu trebuie să uităm ce număr nesfîrşit de con
diţii trebuie să fie îndeplinite aici. Este nevoie aici de toată viaţa
unui om, cu toate aspectele sale biologice, sociale şi psihologice.
Personalitatea înseamnă realizarea perfectă a specificului înnăs
cut unei fiinţe vii particulare. Personalitatea e o înfăptuire a
celui mai mare curaj de a trăi, a afirmării absolute a fiinţării
individuale şi a adaptării celei mai reuşite la ceea ce e universal
16
DESPRF. F O R M A R E A P E R S O N A L I T Ă Ţ I I
dat, cu condiţia maximei libertăţi a deciziei proprii. Să îndrepţi

pe cineva prin educaţie spre asta, nu mi se pare a fi puţin lucru.
Este, de bună seamă, cea mai dificilă sarcină pe care şi-a pro
pus-o lumea spirituală modernă. O sarcină periculoasă, de fapt,
periculoasă într-o măsură pe care nici Schiller însuşi, cel care s-a
aventurat totuşi primul, în mod profetic, în această problemati
că, nu a bănuit-o, nici măcar cu aproximaţie. Este la fel de peri
culoasă ca iniţiativa cutezătoare şi nesăbuită a naturii de a lăsa
femeile să nască copii. Nu ar fi oare o nelegiuită îndrăzneală
prometeică sau poate luciferică dacă un supraom s-ar încumeta
să lase să se nască în retorta lui un homunculus din care să se
dezvolte cu timpul un Golem? Şi totuşi, el n-ar face decît ceea
ce face natura zi de zi. Nu există nici o monstruozitate sau
diformitate umană pe care o mamă iubitoare să n-o fi hrănit la
sînul ei. Aşa cum soarele străluceşte şi peste cei buni şi peste
cei răi şi aşa cum mamele poartă la sînul lor cu aceeaşi dra
goste pe fii lui Dumnezeu ca şi pe cei ai diavolului, indiferent
de ceea ce ar putea să urmeze, aşa facem şi noi parte din
această stranie natură care poartă în ea, ca mamele, imprevizibi
lul.
Personalitatea se dezvoltă în cursul vieţii dintr-un substrat 290
germinativ greu de desluşit sau chiar de nedesluşit şi abia prin

faptele noastre se va vădi cine sîntem. Sîntem ca soarele ce hră
neşte viaţa pămîntului, scoţînd la iveală tot felul de frumuseţi,
ciudăţenii şi urîciuni; sîntem ca mamele ce poartă în ele fericiri
şi suferinţe necunoscute. Nu ştim dinainte ce înfăptuiri sau
nelegiuiri, ce destin, ce bine şi ce rău purtăm în noi şi abia
toamna va arăta ce a zămislit primăvara şi abia seara va desluşi
lucrarea dimineţii.
Personalitatea, realizare totală a deplinătăţii fiinţei noastre, e 241
un ideal de neatins. Dar faptul că e de neatins nu impietează

DESPRE F OR MAR EA P ERS ONAL I T ĂŢ I I
asupra unui ideal, căci idealurile sînt doar călăuze şi niciodată

ţeluri.
292 După cum copilul trebuie să se dezvolte pentru a fi educat,
personalitatea trebuie de asemenea să se desfăşoare mai întîi
pentru a putea fi supusă educaţiei. Iar aici apare deja pericolul.
Avem de-a face cu ceva imprevizibil, nu ştim cum şi înspre ce
se va dezvolta personalitatea în devenire şi am aflat destule
despre natura şi realităţile lumii pentru a fi, pe bună dreptate,
cam neîncrezători. Am fost crescuţi chiar în doctrina creştină a
răului originar din natura umană. Dar şi cei care nu mai urm ea
ză doctrina creştină sînt în mod firesc neîncrezători şi temători
în ce priveşte posibilităţile ce zac în străfundurile lor. Chiar
psihologi luminaţi, materialişti, ca Freud ne dau o idee foarte
neplăcută despre culisele şi abisurile psihice latente ale naturii
umane. De aceea, să pledezi în favoarea dezvoltării personali
tăţii e deja, în sine, o faptă aproape îndrăzneaţă. Dar spiritul
uman e plin de stranii contradicţii. Avem cuvinte de laudă
pentru «sfînta maternitate» şi nici nu ne trece prin minte să o
tragem la răspundere pentru toţi monştri umani, bunăoară cri
minali, psihopaţi periculoşi, epileptici, idioţi şi handicapaţi de
tot felul, care au fost şi ei născuţi, totuşi. în schimb sîntem
cuprinşi de îndoieli profunde cînd ni se cere să nui oprim
dezvoltarea liberă a personalităţii umane. «Dar atunci ar trebui
să accepţi orice», se spune. Sau este repusă în discuţie obiecţia
prost inspirată a «individualismului». Niciodată individualismul
nu a fost o dezvoltare firească, ci o uzurpare nefirească, o poză
neadecvată şi neadaptată, im-pertinentă, care şi-a dovedit de
seori găunoşenia, chiar în faţa celei mai mici dificultăţi, printr-o
prăbuşire. Aici este vorba despre altceva.
293 Căci nimeni nu îşi dezvoltă personalitatea pentru că i-a spus
cineva că ar fi folositor sau recomandabil să o facă. Niciodată
W
DESPRE F OR MA R EA PERSONALI TĂŢI I
natura nu s-a lăsat impresionată de recomandări binevoitoare.

Natura, chiar cea umană, e pusă în mişcare numai de constrîn-
geri care acţionează cauzal. Fără să fie nevoie, nu se schimbă
nimic, şi cel mai puţin personalitatea umană. Ea este teribil de
conservatoare, ca să nu spunem inertă. Doar cea mai acută
nevoie o poate stîrni. Astfel încît nici dezvoltarea personalităţii
nu ascultă de nici o dorinţă, de nici o poruncă şi de nici o jude
cată, ci numai de nevoie; îi trebuie constrîngerea motivaţională a
destinului interior sau exterior. Orice altă dezvoltare ar fi in
dividualism, tocmai. Şi tocmai de aceea, imputarea individua
lismului este o insultă trivială, cînd se ridică împotriva unei
dezvoltări fireşti a personalităţii.
Se spune că «mulţi sînt chemaţi, puţini sînt aleşi» şi vorba 294
aceasta e mai valabilă aici decît oriunde; căci dezvoltarea perso

nalităţii din substratul ei germinativ pînă la o totală conştienţă
este o binecuvîntare şi totodată un blestem: prima ei consecinţă
e izolarea conştientă şi inevitabilă a fiinţei individuale de nedi-
ferenţierea şi inconştienţa turmei. Asta înseamnă însingurare şi
nu există vreun cuvînt mai consolator pentru asta. De asta nu
ne scapă nici cea mai reuşită adaptare, nici cea mai perfectă in
tegrare în anturajul dat, nici familia, nici societatea şi nici vreo
poziţie bună. Dezvoltarea personalităţii este o şansă ce nu poate
fi plătită decît scump. Cel care vorbeşte cel mai mult despre
dezvoltarea liberă a personalităţii, se gîndeşte cel mai puţin la
acele consecinţe ce ar putea descuraja deja în sine şi cît se poate
de profund, spiritele mai slabe.
Dar dezvoltarea personalităţii mai înseamnă şi altceva decît 295
frica pură şi simplă de avortoni odioşi sau de însingurare, ea

înseamnă şi fidelitate faţă de legea proprie.
Pentru cuvîntul fidelitate aş prefera să folosesc aici cuvîntul 2%
grecesc al Noului Testament, şi anume лкттіс;, care a fost tradus
19
DESPRE F OR MAR EA PERSONAL ITĂŢ II
eronat prin credinţă, cînd el înseamnă, de fapt, încredere, loiali

tate plină de încredere. Fidelitatea faţă de legea proprie înseam
nă încredere în legea aceasta, înseamnă o stăruinţă plină de
loialitate şi o speranţă plină de încredere şi totodată o atitudine
de felul celei pe care ar trebui să o aibă omul religios faţă de
Dumnezeu. Şi iată că aici devine clar ce dilemă teribilă prin
consecinţele sale grave se desprinde din culisele problemei noa
stre; căci personalitatea nu are cum să se desfăşoare fără să-ţi
alegi conştient, printr-o decizie morală conştientă, calea proprie.
Nu numai motivaţia cauzală, nevoia, ci şi decizia morală
conştientă trebuie să-şi aducă prinosul de forţă procesului
dezvoltării personalităţii. Dacă ar lipsi prima, adică nevoia,
atunci aşa-numita dezvoltare ar fi doar o acrobaţie a voinţei;
dacă ar lipsi cea de-a doua, adică decizia conştientă, atunci
dezvoltarea s-ar împotmoli într-un stupid automatism incon
ştient. Dar nu te poţi hotărî moral pentru propria ta cale decît
dacă o consideri cea mai bună. Dacă vreo altă cale este considerată
mai bună, atunci în locul propriei personalităţi este trăită şi
totodată dezvoltată calea aceea. Celelalte căi sînt convenţiile de
natură morală, socială, politică, filozofică şi religioasă. Faptul că
aceste convenţii sînt mereu în floare într-o formă sau alta dove
deşte că majoritatea covîrşitoare a oamenilor nu-şi aleg calea
proprie, ci aleg convenţia şi, ca urmare, nu se dezvoltă ei înşişi,
ci dezvoltă o metodă şi totodată ceva colectiv, în detrimentul
deplinătăţii proprii.
297 Aşa cum viaţa psihică şi socială a oamenilor este, la nivel
primitiv, exclusiv o viaţă de grup, însoţită de un mare grad de
inconştienţă a individului, aşa şi procesul de dezvoltare istorică
ulterior este şi va rămîne, de bună seamă, o chestiune colectivă.
De aceea cred în convenţie ca necesitate colectivă. Ea este însă
un expedient şi nu este un ideal, nici sub raport etic, nici sub
20
DESPRE F OR MAR EA PERSONALITĂŢII
raport religios, deoarece respectarea ei înseamnă întotdeauna o

renunţare la deplinătatea proprie şi o dezertare din faţa ultime
lor consecinţe ale dezvoltării proprii.
Iniţiativa dezvoltării personalităţii este de fapt un act teme- 298
rar, lipsit de popularitate, o deviere antipatică de la drumul
com un, o excentricitate egoistă de eremit, judecind după impre
sia celui ce o priveşte din exterior. De aceea, nu e de mirare că,
dintotdeauna, numai cei puţini au luat-o pe calea acestei stranii
aventuri. Dacă ar fi fost cu toţii nişte smintiţi, i-am putea exclu
de din orizontul interesului nostru ca pe nişte iSicnai, ca pe
nişte «persoane particulare» din punct de vedere spiritual. Din
nefericire însă, personalităţile sînt de regulă eroii legendari ai
omenirii, admiraţi, îndrăgiţi, adoraţi, adevăraţi fii de zei cu
nume «nemuritoare în veac». Ei sînt adevărata floare şi adevă
ratul rod, seminţele fecunde ale arborelui umanităţii. Referirea
la personalităţile istorice explică îndeajuns de ce formarea per
sonalităţii e un ideal şi de ce imputarea individualismului e o
insultă. Măreţia personalităţilor istorice nu a constat niciodată
din supunerea lor necondiţionată la convenţii, ci dimpotrivă,
din salutara lor independenţă de convenţii. Personalităţile s-au
ridicat ca nişte piscuri deasupra maselor cramponate de spaime
colective, de convingeri, legi şi metode şi şi-au ales calea pro
prie. Iar omului obişnuit i s-a părut întotdeauna ciudat că o că
rare îngustă şi prăpăstioasă ce duce în necunoscut ar fi de pre
ferat căilor băture, cu ţeluri bine cunoscute. Iată de ce s-a crezut
întotdeauna că într-un asemenea om, dacă nu e nebun,
sălăşluieşte totuşi un demon sau un zeu; căci miracolul acesta
că unul poate să facă altfel decît a făcut dintotdeauna omenirea
nu putea fi explicat decît printr-o înzestrare cu forţe demonice
sau spirit divin. In definitiv, ce altceva ar putea ţine în cumpă
nă apăsarea întregii omeniri şi a veşnicei obişnuinţe? De aceea
27
au eroii dintotdeauna atribute demonice. în concepţia nordică,

aveau ochi de şarpe, alţii aveau un demon al lor, erau vrăjitori
sau aleşi ai zeului. Toate aceste atribute, la care s-ar mai putea
adăuga felurite altele, arată că pentru omul obişnuit, personali
tatea proeminentă este un fenom en supranatural, am putea spune,
un fenomen ce nu poate fi explicat decît prin intervenţia unui
factor demonic.
299 Ce anume determină, pînă la urmă, un om să-şi aleagă calea
proprie şi să se ridice deasupra identităţii cu masele, ca deasu
pra unor vălătuci de ceaţă? Nevoia nu poate fi, pentru că nevoi
au mulţi şi ei se refugiază cu toţii în convenţii. Decizia morală
nu poate fi, pentru că, de regulă, oamenii se decid pentru con
venţii. Dar atunci ce a n u m e înclină cu m p ă n a în sp re n eo b işn u it?
300 Este ceea ce se numeşte chemare; un factor iraţional care îm
pinge în mod fatal spre emanciparea din gregaritate şi din căile
ei bătătorite. Adevărata personalitate are întotdeauna chemare şi
crede în ea, are pistis faţă de ea, ca faţă de divinitate, deşi, cum
ar spune omul obişnuit, nu este vorba decît de simţămîntul
unei chemări individuale. Dar această chemare acţionează ca o
lege divină, de la care nu poate exista abatere. Faptul că mulţi
pier pe calea lor proprie nu înseamnă nimic pentru cel care are
chemare. El trebuie să asculte de legea sa proprie, ca şi cum ar
fi un demon ce-1 îndeamnă spre căi noi, ciudate. Cel care are
chemare, aude chemarea vocii sale lăuntrice şi e determinat de aceas
tă chemare. Tocmai de aceea spune credinţa populară că are un
demon al lui, care îl sfătuieşte şi căruia trebuie să-i îndeplineas
că poruncile. Un binecunoscut exemplu de acest fel e Faust, iar
un caz istoric e daimonia lui Socrate. Şamanii primitivi au cîte
un duh de şarpe, iar Esculap, patronul medicilor, era reprezen
tat prin şarpele epidauric. El mai avea şi un demon al lui, pe
cabirul Telesphoros, care-i dicta, respectiv îi sugera, reţetele.
22
DESPRE F OR MAR EA PERSONALI TĂŢI I
Să ai chem are înseamnă, ca sens originar: să f ii chemat de о зоі

voce. Cele mai frumoase exemple de acest fel le găsim în măr
turiile profeţilor din Vechiul Testament. Iar faptul că nu e vorba
doar de un faţon de parler antic e dovedit de mărturiile unor
personalităţi istorice ca Goethe sau Napoleon, pentru a aminti
doar două exemple apropiate, de oameni care nu au făcut un
secret din faptul că se simţeau chemaţi.
Dar chemarea sau simţămîntul chemării nu este în nici un 302
caz prerogativa marilor personalităţi, ci şi a celor mai mici, pînă

la cei mărunţi; doar că pe măsură ce scade mărimea, chemarea
devine mai nebuloasă şi mai inconştientă. E ca şi cînd vocea
demonului interior s-ar trage îndărăt, tot mai departe şi ar vorbi
mai rar şi mai nedesluşit. Căci cu cît e mai măruntă persona
litatea, cu atît mai nedeterminată şi mai inconştientă devine şi
pînă la urmă se pierde prin nediferenţiere în societate, renun-
ţînd astfel la propria sa deplinătate şi dizolvîndu-se în plenul
grupului. Locul vocii lăuntrice e luat atunci de vocea grupului
social şi a convenţiilor sale, iar locul chemării - de necesităţile
colective. Dar nu sînt puţini cei cărora li se întîmplă să fie che
maţi de vocea individuală chiar şi în această stare social-incon-
ştientă, fiind astfel imediat diferenţiaţi de ceilalţi şi văzîndu-se
puşi în faţa unei probleme despre care ceilalţi nu ştiu nimic. De
cele mai multe ori, e cu neputinţă să-i explici omului de alături
ce s-a întîmplat, deoarece înţelegerea lui e împrejmuită de zidu
rile celor mai puternice prejudecăţi. «Eşti ca toţi ceilalţi», «aşa
ceva nu există» sau dacă există e, fireşte, «patologic» şi în plus
cît se poate de inoportun, e o «teribilă aroganţă să pretinzi că
aşa ceva ar putea avea importanţă» şi, mai mult, «nu e decît
psihologie». Tocmai această ultimă obiecţie se bucură în ziua de
azi de o foarte mare popularitate. Provine dintr-o stranie sub
apreciere a psihismului, care e privit, se pare, ca ceva arbitrar,
23
DESPRE F O R M A R E A P E R S ON AL I TĂ Ţ II
strict personal şi, deci, ca pură deşertăciune şi asta, în mod

paradoxal, în ciuda marelui entuziasm pentru psihologie. In
conştientul nu e, totuşi, decît o «fantezie»! S-a «inventat», pur şi
simplu, ceva ş.a.m.d. Te simţi ca un magician care face psihis
mul să apară şi să dispară prin vrăji, dîndu-i o formă sau alta,
după cum îi vine cheful. Sînt negate cele incomode, sînt subli
mate cele nedorite, se explică spaimele, se corectează erorile şi
la urmă se crede că toate s-au aranjat perfect. Doar că a fost
uitat principalul, şi anume faptul că psihismul e doar în mică
parte identic cu conştientul şi cu artificiile lui de magician şi în
mult mai mare parte este un fapt inconştient, care rămîne, tare
şi greu ca granitul, imobil şi inaccesibil şi care, plăcîndu-i legile
nebănuite, ne poate răsturna oricînd. Giganticele catastrofe de
care sîntem ameninţaţi noi acum, nu sînt fenomene ale naturii
fizice sau biologice, ci fenomene psihice. Noi sîntem în mod
înspăimîntător ameninţaţi de războaie şi revoluţii, care nu sînt
nimic altceva decît epidemii psihice. Se poate întîmpla oricînd
ca milioane de oameni să cadă pradă unei himere şi atunci vom
avea iarăşi un război mondial sau o revoluţie pustiitoare. în loc
să fie expus sălbăticiei animalelor, prăbuşirii stîncilor sau revăr
sării apelor, omul e expus acum dezlănţuirii elementelor lui
psihice. Psihismul e o mare putere, care întrece cu mult toate
puterile pămîntului. Iluminismul care a epurat natura şi insti
tuţiile umane de zei, a scăpat din vedere un Zeu al Groazei, care
sălăşluieşte în suflet. Frica de Dumnezeu îşi are locul, mai mult
ca oriunde, în faţa zdrobitoarei forţe a psihismului.
303 Toate acestea sînt, totuşi, pure abstracţiuni. Oricine ştie că
intelectul nostru, cel cu o mie de feţe, poate spune şi aşa şi
complet altfel. Dar este totuşi altceva cînd acel psihism obiectiv,
tare ca granitul şi greu ca plumbul iese în calea individului, ca
trăire interioară, şi-i spune cu voce desluşită: «Aşa este şi aşa a
24
DESPRE FO RM AR E A PERSONALITĂŢII
fost să fie». Atunci individul se simte decis, exact ca grupul

social cînd e vorba de război, revoluţie sau altă himeră. Nu de
geaba strigă tocmai epoca noastră după personalitatea salvatoa
re, adică după cel care se distinge sustrăgîndu-se atotputerniciei
colectivului şi se eliberează astfel, sufleteşte cel puţin, şi aprinde
pentru ceilalţi un far dătător de speranţe care vesteşte că măcar
unuia i-a reuşit să scape de fatala identitate cu sufletul colectiv.
Căci grupul nu are, din pricina inconştienţei sale, libertate de
decizie, drept care psihismul lucrează în el ca o lege neînfrîntă
a naturii. Şi atunci, evenimentele încep să se înlănţuie cauzal şi
cursul lor nu mai poate fi oprit decît de o catastrofă. Ori de cîte
ori simte pericolul psihismului, poporul tînjeşte după un erou,
după un învingător de balauri şi de aceea strigă după persona
litate.
Dar ce are de-a face personalitatea individuală cu nevoia 304
celor mulţi? în primul rînd, face oricum parte din popor ca

întreg şi e la fel de expus ca toţi ceilalţi forţei ce pune în
mişcare întregul. Singurul lucru prin care se deosebeşte de
ceilalţi este chemarea sa. Este chemat de acel psihism atotpu
ternic şi a toate stăpînitor, care e nevoia poporului său. Dacă
ascultă vocea, e distins şi izolat, pentru că s-a decis să urmeze
legea ce i s-a impus lăuntric. Toate chemările vor deveni «legea
lui proprie». El însuşi ştie foarte bine şi trebuie să ştie bine că
asta este de fapt legea în genere, chemarea în genere, la fel de
puţin a sa «proprie» ca leul care îl răpune, deşi acesta e totuşi,
fără îndoială, leul care îl ucide pe el şi nu vreun alt leu. Numai
în acest sens poate vorbi de chemarea «sa», de legea «sa».
Deja prin hotărîrea de a pune calea sa proprie mai presus de m
orice altă cale, el şi-a îndeplinit în mare parte misiunea izbăvi
toare pentru care a fost chemat. A anulat, pentru sine însuşi,
valabilitatea tuturor căilor celorlalte. A pus legea sa mai presus
25
DESPRE F O R MA R EA P ER SONA L IT ĂŢ I I
de toate convenţiile şi şi-a înlăturat astfel din drum tot ceea ce

marele pericol nu numai că nu împiedică, ci aduce chiar cu
sine. Căci convenţiile în sine sînt mecanisme neînsufleţite, care
nu pot niciodată surprinde decît aspectele de pură rutină ale
vieţii. Viaţa creatoare transcende mereu convenţia. Aşa se face
că atunci cînd rutina vieţii, sub forma convenţiilor tradiţionale,
predomină, trebuie să urmeze o izbucnire a forţelor creatoare.
Această izbucnire nu este însă catastrofală decît ca fen om en de
m asă şi niciodată în individul care se supune în mod conştient
acestor forţe superioare şi îşi pune toată priceperea în slujba lor.
Mecanismul convenţiei îi ţine pe oameni în inconştienţă, pentru
ca ei să poată umbla, ca sălbăticiunile, pe vechile lor cărări, fără
să aibă nevoie să ia decizii conştiente. Pînă şi în cazul celor mai
bune convenţii, acest efect imprevizibil este de neevitat, dar
reprezintă totuşi un pericol îngrozitor. Pentru că, de îndată ce
intervin situaţii noi, neprevăzute de vechile convenţii, la omul
ţinut în inconştienţă se instalează, ca la animal, panica, cu toate
urmările ei imprevizibile.
306 Dar personalitatea nu se lasă cuprinsă de panica celui abia
trezit la realitate, pentru că a depăşit deja momentul groazei.
S-a copt pentru schimbarea vremurilor şi este, fără s-o ştie şi
fără să vrea, călăuză.
307 Sigur că toţi oamenii sînt egali între ei, căci altfel nu ar putea
fi supuşi aceloraşi iluzii, iar substratul sufletesc pe care se
întemeiază conştiinţa individuală este desigur pretutindeni ace
laşi, căci altfel oamenii nu s-ar putea înţelege între ei. Astfel
încît, nici în acest sens personalitatea şi alcătuirea sa psihică
caracteristică nu sînt ceva unic şi irepetabil în felul lor. Unică în
felul ei este numai individualitatea personalităţii, ca orice altă
individualitate. Nu este prerogativa absolută a omului genial să
devină o personalitate. Ba mai mult, el poate fi genial fără să
26
DESP RE F OR MAR EA P ERSONALI TĂŢI I
aibă sau fără să fie o personalitate. Întrucît fiecare individ are

legea vieţii sale, înnăscută lui, fiecare are, teoretic, posibilitatea
să urm eze, înainte de toate, această lege şi să devină astfel o
personalitate, adică să-şi atingă deplinătatea. Dar cum viul
există numai sub forma unităţilor vii, adică a indivizilor, legea
vieţii tinde întotdeauna, pînă la urmă, spre o viaţă trăită indi
vidual. Deşi psihismul obiectiv, pe care, în fond, nu-1 putem
gîndi altfel decît ca pe un dat universal şi uniform, constituie o
premiză psihică identică pentru toţi oamenii, el trebuie, de în
dată ce vrea să se manifeste, să se individueze, căci nu are nici
o altă cale de ales decît cea a exprimării printr-un individ parti
cular. Dacă se întîmplă totuşi să se înstăpînească pe un grup,
atunci duce în mod inevitabil la catastrofă şi asta pentru sim
plul m otiv că a acţionat exclusiv inconştient, neasimilat de nici
un conştient şi s-a impus tuturor condiţiilor celorlalte, anterior
existente, ale vieţii.
Numai cel care poate spune da, în mod conştient, puterii 308
chemării lăuntrice cu care e confruntat, devine o personalitate;

cel care i se supune pur şi simplu, e prins în cursul orb al
evenimentelor şi nimicit. Măreţia de izbăvitor a oricărei perso
nalităţi adevărate stă tocmai în faptul că se jertfeşte printr-o
decizie liber consimţită chemării sale şi că traduce conştient în
realitatea sa individuală tocmai acel lucru care, trăit de grup în
mod inconştient, n-ar duce decît la nenorocire.
Istoria ne-a păstrat un exemplu dintre cele mai strălucite 309
pentru viaţa şi rostul unei personalităţi, prin viaţa lui Cristos.

Cultul roman al cezarului, care nu-1 privea numai pe împărat, ci
pe fiecare roman în parte - «civis romanus sum» - şi-a găsit
contrapartea în creştinism, care, în treacăt fie spus, a fost singu
ra religie cu adevărat urmată de romani. Ori de cîte ori cultul
cezarului şi creştinismul s-au înfruntat reciproc, opoziţia lor a
27
D ESPRE F O R M A R E A P E R SO NA L IT ĂŢ I I
devenit vădită. Dar după cum ştim din Evanghelii, şi anume

din referirile la evoluţia psihică a personalităţii lui Isus, opoziţia
aceasta a jucat un rol hotărîtor chiar şi în sufletul fondatorului
religiei creştine. Episodul ispitirii ne arată clar ce fel de putere
psihică a avut de înfruntat Isus: cel care l-a dus serios în ispită
în pustie a fost demonul puterii, caracteristic psihologiei acelor
vremuri. Acest demon era psihismul obiectiv care ţinea ca sub o
vrajă toate popoarele Imperiului Roman; de aceea a şi promis
lui Isus toate împărăţiile pămîntului, ca şi cînd ar fi vrut să facă
din el un adevărat cezar. Urmîndu-şi vocea lăuntrică, chemarea
şi menirea, Isus s-a expus de bunăvoie atacului himerei impe
rialiste care-i însufleţea pe toţi - învingători şi învinşi. A cu
noscut astfel natura psihismului obiectiv care adusese întreaga
lume într-o stare suferindă şi provocase acel dor de mîntuire
се-şi găsea expresia şi la poeţii păgâni. Acest atac psihic, pe care
l-a lăsat în mod conştient să acţioneze asupră-i, nu l-a reprimat
şi nici nu s-a lăsat reprimat de el, ci l-a asimilat. Şi aşa, din
cezarul stăpînitor al lumii a luat naştere o regalitate spirituală,
iar din imperiul roman - o împărăţie universală, nelumească a
lui Dumnezeu. Cum întreg poporul iudeu aştepta drept mesia
un erou cu puteri imperialiste şi forţă politică, Cristos şi-a înde
plinit chemarea mesianică mai mult pentru lumea romană decît
pentru naţiunea sa, relevînd omenirii vechiul adevăr că acolo
unde e stăpînă puterea, nu există iubire, iar acolo unde e stăpî-
nă iubirea, nici o putere nu rezistă. Religia iubirii era o replică
psihologică perfectă la demonia romană a puterii.
3io Exemplul lui Cristos ilustrează cel mai bine, cred, afirma
ţiile mele abstracte de mai sus. Această viaţă, după toate
aparenţele unică în felul ei, a devenit un simbol sfînt tocmai
pentru că e prototipul psihologic al singurei vieţi ce are sens, în
speţă al unei vieţi ce năzuieşte spre realizarea individuală, adică
28
DESP RE FO RM AR E A P ERSONALI TĂŢI I
absolută şi necondiţionată, a propriei sale legi caracteristice. în

acest sens, putem exclama ca Tertulian: «Anima naturaliter
christiana!».4
Zeificarea lui Isus, precum şi a lui Buddha, nu sînt surprin 311
zătoare, ci sînt dovezi concludente ale enormei preţuiri ce o

acordă omenirea acestor eroi şi totodată idealului formării
personalităţii. Cînd se spune că preponderenţa oarbă şi distru
gătoare a puterilor colective absurde ar fi alungat acum în
planul al doilea idealul personalităţii, este vorba doar de o re
voltă trecătoare împotriva puterii covîrşitoare a istoriei. Dacă
prin tendinţele revoluţionare, anistorice şi deci aculturale ale
noii generaţii, tradiţia va fi în suficientă măsură distrusă, atunci
se vor căuta şi se vor găsi iarăşi eroi. Pînă şi bolşevismul, care
nu lasă nimic de dorit ca radicalism, l-a îmbălsămat pe Lenin şi
a făcut din Karl Marx un mîntuitor. Idealul personalităţii este o
trebuinţă imprescriptibilă a sufletului omenesc, cu atît mai fana
tic susţinută, cu cît mai nepotrivit e fundamentată. Da, chiar
cultul cezarului a fost un cult al personalităţii prost înţeles, iar
protestantismul m odem , a cărui teologie critică a împuţinat tot
mai mult divinitatea lui Cristos, şi-a găsit un ultim refugiu
tocmai în personalitatea lui Isus.
Da, ceva mare şi tainic înconjură ceea ce se numeşte 312
«personalitate». Tot ce se poate spune despre ea este, în mod

ciudat, mereu nesatisfăcător şi inadecvat, iar discuţia e mereu
ameninţată de pericolul de a se pierde într-o vorbărie pe cît de
exaltată, pe atît de goală de sens. însuşi conceptul de perso
nalitate este, în limbajul comun, un cuvînt atît de vag şi de
prost definit, încît abia dacă s-ar găsi două minţi care să-i dea
acelaşi înţeles. Cînd propun aici un anumit mod de a-1 înţelege,
4 «Sufletul, prin natura sa, e creştin!» (n.t.)
29
DESPRE FOR MA RE A P E RS ONAL ITĂŢ II
nu-mi închipui că ar fi spus astfel ultimul cuvînt. Aş privi mai

degrabă tot ce am spus aici doar ca pe o încercare de a apro
xima problema personalităţii, fără pretenţia de a o şi rezolva.
De fapt, aş concepe încercarea mea mai curînd ca pe o descriere
a problemei psihologice a personalităţii. Mijloacele obişnuite ale
psihologiei şi paleta sa de culori dau greş puţin aici, exact ca în
cazul problemei omului genial sau creator. Deducerea din ere
ditatea familială sau din condiţiile mediului nu izbuteşte pe
deplin: romanţa copilăriei, atît de îndrăgită azi, sfîrşeşte - de
licat spus - în impropriu; iar explicarea prin necesitate - lipsa
banilor, boală ş.c.l. - rămîne împotmolită la nivelul celor ex
terioare. Mai intervine întotdeauna ceva iraţional, ceva neraţio-
nalizabil, un deus ex machina sau un asylum ignorantiae, bine
cunoscute moduri de a-1 supranumi pe Dumnezeu. Problema
pare să tindă aici spre o zonă extraumană, pentru care s-a fo
losit întotdeauna cîte un nume de zeu. După cum s-a văzut, a
trebuit să pomenesc şi eu vocea lăuntrică, chemarea, menirea şi
să o definesc ca pe un puternic psihism obiectiv, spre a o ca
racteriza aşa cum acţionează în personalitatea în devenire şi aşa
cum apare şi în mod subiectiv, cîteodată. Mefisto nu este
personificat în Faust doar pentru că se obţine astfel un efect
scenic sau dramatic mai mare decît dacă Faust s-ar moraliza
singur sau şi-ar invoca singur diavolul. Primele cuvinte din
închinare: «V-apropiaţi din nou, figuri şovăitoare», sînt mai mult
decît un efect estetic. Sînt, ca şi concretismul diavolului, o
mărturie a obiectivităţii trăirii psihice, o declaraţie timidă a
faptului că a fost chiar aşa, nu din dorinţe, temeri sau păreri
subiective, ci oarecum de la sine. Sigur, numai un nătărău s-ar
putea gîndi la fantome, dar de sub suprafaţa conştienţei diurne
raţionale pare să pîndească pretutindeni ceva de genul unui
nătărău primitiv.
30
DESPRE F OR MAR EA P ERSONALI TĂŢI I
De aici veşnica îndoială dacă psihicul aparent obiectiv este зіз

intr-adevăr obiectiv sau dacă nu e pînă la urmă o închipuire.
Dar se pune atunci, imediat, problema: mi-am închipuit oare
intenţionat aşa ceva sau mi-a fost în-chipuit? E o problemă
similară cu cea a neuroticului care suferă de un carcinom în
chipuit. El ştie şi i s-a spus de o mie de ori că e vorba de o în
chipuire şi vine să mă întrebe timid: «Da, dar cum se face totuşi
că îmi închipui aşa ceva? Doar nu o vreau.» Iar răspunsul este
următorul: ideea carcinomului i s-a în-chipuit lui, fără ca el să o
fi permis sau s-o fi ştiut dinainte. La baza acestui proces stă
faptul că în inconştientul lui are loc o creştere, o «proliferare»,
pe care nu şi-o poate conştientiza. El e înfricoşat de această
activitate. Cum este însă pe deplin convins că în interior, în
propriul lui suflet, nu poate fi totuşi nimic despre care el să nu
ştie, e nevoit să coreleze această frică tocmai cu un carcinom
organic, chiar dacă ştie că acesta nu există. Iar dacă i s-ar face
totuşi frică de carcinom, oricum o sută de medici l-ar asigura că
frica îi este complet neîntemeiată. Aşa încît, nevroza este un
refugiu din faţa activităţii lăuntrice obiective a sufletului sau o
încercare cam scump plătită de a se sustrage vocii lăuntrice şi
totodată chemării. Căci «proliferarea» aceasta este acea activitate
obiectivă, independentă de orice liber arbitru conştient, a sufle
tului, care ar vrea să vorbească, prin vocea lăuntrică, conştien
tului, spre a călăuzi omul spre deplinătatea sa. în spatele răs
tălmăcirii neurotice se ascunde chemarea, destinul şi devenirea
personalităţii, realizarea deplină a voinţei de a trăi înnăscute
individului. Neuroticul este omul fără amor fati; el se pierde pe
sine şi niciodată nu poate spune cu Nietzsche:5 «Nicicînd nu se
5 în ediţia anglo-am ericană a operelor această vorbă a fost atribuită lui Crom-
well.
31
ridică omul mai sus decît atunci cînd nu ştie încotro îl va mai
duce destinul».
314 în măsura în care, infidel propriei sale legi, omul nu devine
o personalitate, el îşi pierde rostul vieţii. Din fericire însă, marii
majorităţi a oamenilor, prea buna şi prea răbdătoarea natură nu
le-a adus pe buze întrebarea fatală privind rostul vieţii. Iar
unde nimeni nu întreabă, nimeni nu trebuie să răspundă.
315 Frica de carcinom a neuroticului este, aşadar, îndreptăţită, nu
este o închipuire, ci expresia logică a unei stări sufleteşti care,
inaccesibilă voinţei şi înţelegerii, există totuşi în zona extra-
conştientă. Dacă neuroticul s-ar duce să stea în pustie cu sine
însuşi şi şi-ar asculta, în singurătate, interiorul, atunci ar auzi
poate ce spune vocea lăuntrică. Dar de regulă, omul civilizat,
hipercultivat, e complet incapabil să perceapă adevărul vocii,
adevăr neconfirmat de nici o doctrină. Primitivii sînt în mult
mai mare măsură dotaţi pentru asta. Şamanii, cel puţin, dat
fiind că toate acestea ţin chiar de arsenalul lor profesional, se
pricep să vorbească cu spirite, arbori şi animale sau, mai bine
zis, să întîlnească sub forma acestor personificări psihismul
obiectiv, non-eu-1 psihic.
316 Deoarece nevroza este o tulburare de creştere a personalităţii,
noi, medicii psihiatri, sîntem constrînşi chiar prin cerinţele
meseriei să ne ocupăm de problema, aparent îndepărtată, a
personalităţii şi a vocii lăuntrice. în psihoterapia practică, aceste
fapte psihice, de altfel atît de vagi şi atît de des degenerate în
frazeologie, se ivesc din obscuritatea necunoaşterii şi se apropie
de domeniul vizibilului. Totuşi, acest lucru se întîmplă extrem
de rar în mod spontan, ca la profeţii Vechiului Testament; de
regulă, aceste stări psihice care provoacă tulburarea nu pot fi
conştientizate decît cu multă trudă. Dar conţinuturile ce ies la
lumină atunci corespund perfect «vocii lăuntrice» şi constituie
DESPRE FOR MAR EA PERSONALI TĂŢI I
chemarea destinului care, preluată şi integrată de conştient,

aduce cu sine dezvoltarea personalităţii.
Aşa cum efectul social al marii personalităţi e unul elibera- 317
tor, izbăvitor, reformator şi tămăduitor, aşa şi naşterea propriei

personalităţi are un efect salutar asupra individului. E ca şi cum
un curent pierdut pe un braţ lăturalnic înmlăştinat şi-ar fi regă
sit brusc matca sau ca şi cum piatra care zăcea pe o sămînţă
încolţită ar fi fost dată la o parte pentru ca vlăstarul să poată
purcede la creşterea sa firească.
Vocea lăuntrică e vocea unei vieţi mai pline, a unui conştient зів
mai larg, mai cuprinzător. Tocmai de aceea coincide, în sens
mitologic, naşterea eroului sau renaşterea simbolică cu răsăritul
soarelui, pentru că devenirea personalităţii este echivalentă cu o
sporire a conştientei. Din acelaşi motiv sînt înzestraţi cei mai
mulţi eroi cu atribute solare, iar momentul naşterii marii lor
personalităţi este numit iluminare.
Frica de vocea lăuntrică, resimţită de majoritatea oamenilor зіч
normali nu e aşa de copilărească cum îşi închipuie unii.
Conţinuturile cu care e confruntat conştientul, în îngrădirea lui,
nu sînt nicidecum inofensive, după cum arată exemplul clasic al
creştinismului sau trăirea mana, la fel de semnificativă, din le
genda lui Buddha, ci reprezintă de regulă tocmai pericolul care
este specific individului în cauză. Vocea lăuntrică vine să ne
aducă ceva ce nu e bun, ba e chiar rău. Şi aşa şi trebuie să fie,
în primul rînd pentru că nu sîntem atît de inconştienţi de virtu
ţile noastre ca de viciile noastre şi apoi pentru că de cele bune
suferim mai puţin decît de cele rele. Vocea lăuntrică aduce
conştientului, după cum am mai arătat, acel lucru de care sufe
ră întregul, adică poporul căruia îi aparţinem sau omenirea din
care facem parte. Dar prezintă răul acesta într-o formă indivi
duală, astfel încît la început s-ar zice că tot acest rău ar fi doar
DESPRE FOR MA RE A P ER SONA L IT ĂŢ I I
o particularitate a caracterului individual. Vocea lăuntrică vine

să ne prezinte răul într-un mod profund ispititor spre a ne
determina să-i sucombăm. Dacă nu i ne supunem în parte,
atunci nimic din acest rău nu intră, aparent, în noi şi atunci nici
nu poate avea loc vreo înnoire sau vreo mîntuire. (Numesc răul
vocii lăuntrice «aparent», ceea ce sună prea optimist.) Dacă eu-1
se supune complet vocii lăuntrice, atunci conţinuturile sale
acţionează ca tot atîţia diavoli, adică urmează o catastrofă. Dar
dacă eu-1 se supune numai în parte şi izbuteşte, prin stăpînire
de sine, să nu se lase complet înghiţit, atunci poate asimila
vocea şi atunci se dovedeşte că răul era doar un rău părelnic, în
realitate însă un aducător de mîntuire şi iluminare. Caracterul
vocii lăuntrice este «luciferic» în sensul cel mai propriu şi mai
strict al cuvîntului şi de aceea pune omul în faţa unor decizii
morale ultime, fără de care însă el nu ar putea ajunge nicicînd
la conştienţă şi nu ar căpăta nicicînd personalitate. In vocea
lăuntrică se amestecă adesea indecelabil mizerabilul cu subli
mul, supremul bine cu supremul rău, adevărul adevărat cu
minciuna sfruntată, stîrnind un abis de rătăciri, amăgiri şi dis
perări.
эго Este, fireşte, ridicol să învinuieşti vocea prea bunei şi prea
distrugătoarei naturi de răutate. Cînd ni se pare mai degrabă
rea, asta provine, în esenţă, din vechiul adevăr că binele e întot
deauna duşmanul mai binelui. Am fi desigur smintiţi dacă nu
ne-am ţine de binele tradiţional, atîta timp cît mai e cu putinţă.
Dar după cum spune Faust:
Cînd binele ne reuşeşte-n lume,

Mai-binele-i minciună şi miraj.6
6 Versuri din Faust 1, în traducerea lui Şt.Aug.Doinaş. (n.t.)
34
Dar un bine nu e, din păcate, veşnic bine, căci altfel n-ar mai
exista mai bine. Cînd e să vină mai binele, binele trebuie să se
dea la o parte. De aceea spunea Meister Eckhart: «Dumnezeu
nu e bun pentru că atunci ar putea fi şi mai bun».
Există, de aceea, epoci în istoria universală (şi a noastră pare 321
să facă parte dintre acestea), cînd un bine trebuie să se dea la o

parte şi, de aceea, ceea ce e menit să fie mai binele apare mai
întîi ca rău. Propoziţia tocmai enunţată arată cît de periculos
este fie şi să te atingi doar de această problemă; căci ce lesne se
poate insinua răul cînd se spune, pur şi simplu, că el ar fi mai
binele potenţial! Problematica vocii lăuntrice e plină de curse şi
capcane. Un teren primejdios, alunecos, deopotrivă de pri
mejdios şi de amăgitor ca viaţa însăşi, cînd renunţi la balustra
de. Dar cel care nu e în stare să-şi piardă viaţa, nici nu o va
cîştiga. Naşterea şi viaţa eroului sînt mereu ameninţate. Şerpii
Herei care-1 ameninţau pe copilul Heracle, Python care voia să
zădărnicească naşterea lui Apollo, zeu al luminii, uciderea prun
cilor din Betleem sînt tot atîtea exemple tipice. Devenirea perso
nalităţii e un act temerar şi e tragic că tocmai demonul vocii
lăuntrice reprezintă cel mai mare pericol şi totodată ajutorul ce
ne e strict necesar. E tragic, dar e logic. E firesc să fie aşa.
Mai putem lua atunci în nume de rău omenirii şi tuturor 322
păstorilor binevoitori ai turmei şi taţilor grijulii ai cetelor de

copii dacă ridică ziduri protectoare, expun icoane eficace şi re
comandă căi accesibile, care şerpuiesc printre prăpăstii?
Pînă la urmă, tot eroul, călăuza şi mîntuitorul e cel care 323
descoperă noua cale spre o mai mare siguranţă. Le-am putea

lăsa pe toate în vechea lor matcă, desigur, dacă această nouă
cale nu s-ar cere necondiţionat descoperită şi dacă omenirea
n-ar rătăci, supusă tuturor plăgilor Egiptului, pînă cînd noua
cale nu e aflată. Calea nedescoperită din noi e ca o fiinţă vie
35
psihică, pe care filozofia chineză clasică o numeşte «Tao» şi o

compară cu un curs de apă care îşi urmează implacabil drumul
spre ţelul său. A fi în Tao înseamnă desăvîrşire, deplinătate,
chemare împlinită, început şi sfîrşit şi realizare totală a sensului
existenţial înnăscut lucrurilor. Personalitatea e Tao.
RĂSCRUCEA VIEŢII
Conferinţă publicată parţial în Neue Zuricher Zeitung în 1930, apoi, prelucrată

şi lărgită, în volumul Seelenprobleme der Gegemmrt, Rasher, Ziirich, 1931, reeditat
în 1933,1939,1946 şi 1950. Tradusă după Gesammelte Werke, voi. VIII, §749-795.
ă vorbeşti despre problem ele vîrstelor om ului n-ar însem na, 749
nici mai mult nici mai puţin, decît să depeni întreaga po
veste a vieţii psihice, de la leagăn pînă la mormînt. Unei aseme
nea întreprinderi anevoioase nu-i putem face faţă, desigur, în
cadrul unei conferinţe, decît în linii foarte mari. Bineînţeles, nu
este cazul să descriem aici psihologia normală a diverselor
vîrste. Ceea ce avem de făcut, în schimb, este să ne ocupăm de
«probleme», adică de dificultăţi, nedumeriri, ambiguităţi sau,
într-un cuvînt, de chestiuni cărora li se pot da mai multe răs
punsuri şi încă, răspunsuri care niciodată nu sînt îndeajuns de
sigure, de neîndoielnice. De aceea, unele chestiuni, şi nu puţine,
vom fi nevoiţi să le gîndim în semne de întrebare, şi încă mai
rău, unor răspunsuri va trebui să le dăm crezare, pur şi simplu.
Ba din cînd în cînd va trebui chiar să speculăm.
Dacă viaţa noastră psihică ar consta exclusiv din fapte con- 750
crete - aşa cum se întîmplă, de altfel, în stadiile primitive -

atunci o empirie simplă şi sigură ne-ar fi suficientă. Dar viaţa
sufletească a omului, de îndată ce el devine fiinţă culturală, este
din plin problematică şi nici nu mai poate fi gîndită fără proble
matică. Procesele noastre psihice sînt, în marea lor majoritate,
39
R ĂSCRUCE A VI EŢI I
reflecţii, îndoieli, experienţe - adică numai şi numai lucruri pe

care sufletul inconştient, instinctiv al primitivului nici nu le
bănuieşte măcar. Existenţa problematicii o datorăm trezirii
conştientului, ea este calul troian pe care ni l-a dăruit cultura.
Desprinderea de instinct şi întoarcerea împotriva lui duc la form area
conştientului. Instinctul este natură şi cere natură. Conştientul, în
schimb, nu poate cere decît cultură sau, eventual, negarea cul
turii şi, ori de cîte ori, înaripat de dorul unui Rousseau, de
pildă, conştientul rîvneşte să revină la natură, «cultivă», de fapt,
natura. Atît cît sîntem încă natură, sîntem inconştienţi şi trăim
în siguranţa instinctului fără probleme. Tot ceea ce mai este în
noi natură, dă înapoi din faţa problemei, căci numele ei este
îndoială şi acolo unde domneşte îndoiala apare şi nesiguranţa,
odată cu posibilitatea mai multor căi. Iar atunci cînd mai multe
căi ne par a fi posibile, sîntem deposedaţi de îndrumarea sigură
a instinctului şi expuşi fricii. Căci acum, conştientul nostru ar
trebui să facă ceea ce natura a făcut dintotdeauna pentru copiii
săi, şi anume să ia decizii sigure şi univoce, fără să stea la
îndoială. Şi de aici ni se trage acea preaomenească teamă că
prometeica noastră cucerire, conştientul, nu va izbuti, pînă la
urmă, să imite natura.
75i Problemele ne duc la o însingurare de copii orfani, în care,
părăsiţi de natură, sîntem corvstrînşi să recurgem la conştientul
nostru. Nu mai avem încotro, trebuie să punem în locul eveni
mentelor naturale decizii şi soluţii conştiente. Fiecare problemă
ne oferă posibilitatea unei extinderi a conştientului, dar ne şi
obligă, totodată, să ne luăm rămas bun de la tot ceea ce este
inconştient, copilăresc şi natural în noi. Are loc astfel un eveni
ment psihic infinit de important, atît de important încît una din
principalele învăţături simbolice ale religiei creştine se referă
tocmai la el. Este vorba de jertfirea omului pur natural, a fiinţei
40
R Ă S C R U C E A VI EŢ I I
ingenue, inconştiente, o poveste tragică ce a început deja în

paradis, atunci cînd Adam a muşcat din măr. Binecunoscuta
cădere în păcat biblică ne înfăţişează devenirea conştientă drept
un blestem. Şi tot aşa ni se înfăţişează nouă, de fapt, orice
problemă care ne obligă la o şi mai mare conştienţă, îndepărtîn-
du-ne astfel şi mai mult de paradisul inconştienţei copilăreşti.
Problemelor - oricine le întoarce spatele bucuros; nici nu vrem
să auzim de ele sau, şi mai bine, le făgăduim existenţa. Dorim
ca viaţa noastră să fie simplă, sigură şi liniştită şi de aceea
problemele sînt tabu. Vrem certitudini şi nu îndoieli, vrem re
zultate şi nu experienţe, fără să ne dăm seama însă că numai
din îndoieli se pot naşte certitudini şi numai din experienţe -
rezultate. Eludarea artificială a problemei nu duce la formarea
unei convingeri. Este nevoie, mai degrabă, de un nivel cît mai
ridicat şi de un orizont cît mai larg al conştienţei spre a ajunge
la siguranţă şi limpezire.
Mi-a fost necesară această introducere, cam lungă, spre a vă 752
desluşi esenţa obiectului discuţiei noastre. Căci noi, atunci cînd

avem de-a face cu probleme, ne ferim, instinctiv, să ne aventu
răm în obscuritate şi neclarităţi. Dorim să ni se dea numai
rezultate clare, uitînd astfel cu desăvîrşire faptul că rezultatele
nu pot apărea decît după ce obscuritatea a fost străbătută. Dar
ca să putem răzbate prin obscuritate trebuie să chemăm în
ajutor toate puterile iluminatoare ale conştientului şi, cum spu
neam, trebuie chiar să speculăm. Pentru că, tratînd problematica
sufletului, dăm mereu peste chestiuni principiale ce aparţin
unor domenii luate deja în stăpînire de diversele noastre facul
tăţi. îi supărăm sau îi enervăm pe teologi nu mai puţin decît pe
filozofi, pe medici nu mai puţin decît pe pedagogi, ba încălcăm
chiar şi domeniile profesionale ale biologilor şi ale istoricilor.
Dar nu facem aceste extravaganţe din vreo lipsă de bunăcu-
41
RĂSCRUCEA VIEŢII
viinţă, ci, pur şi simplu, pentru că sufletul omului este un

amestec aparte de factori ce constituie, totodată, obiecte de
studiu ale unor vaste domenii ştiinţifice. Căci doar diii el însuşi
şi din propria sa constituţie şi-a creat omul ştiinţele. Ele sînt
simptome ale sufletului său.
753 Şi de aceea, dacă ne punem inevitabila întrebare: de ce are
omul, în genere, în contradicţie flagrantă cu tot restul lumii
animale, probleme?, atunci nimerim în acel ghem încîlcit de
gînduri ce au frămîntat mii de minţi iscusite de-a lungul mile
niilor. Nu voi trudi şi eu, sisific, la capodopera aceasta, ci mă
voi strădui doar să prezint, într-un mod cît mai simplu, ceea ce
aş putea să adaug la desluşirea acestei chestiuni principiale.
754 Probleme nu există fără conştienţă. De aceea, trebuie să
reformulăm întrebarea în felul următor: cum se face că omul
are, în genere, conştient? Nu ştiu cum se face, pentru că nu am
fost de faţă atunci cînd primii oameni deveneau conştienţi. Dar
mai putem urmări şi astăzi devenirea conştientă, la copiii mici.
Oricare părinte poate s-o vadă, dacă îi dă atenţie. Şi ceea ce
putem vedea este următorul lucru: cînd copilul cunoaşte ceva
sau pe cineva, atunci simţim că el este conştient. De bună
seamă, tocmai de aceea pomul cunoaşterii era în paradis, cu
fructele sale fatale.
755 Dar ce este cunoaşterea? Spunem că am căpătat o cunoştinţă
atunci cînd, avînd o nouă percepţie, de exemplu, reuşim să o
adăugăm, ca nouă verigă, unei corelaţii deja existente, şi anume
în aşa fel încît să avem în conştient, în acelaşi timp, nu numai
acea percepţie, ci şi părţi din corelaţia deja existentă. Cunoaş
terea se bazează deci pe corelaţii re-prezentate de conţinuturi
psihice. Un conţinut pe care nu-1 putem corela cu nimic, nici
nu-1 putem cunoaşte. De anumite conţinuturi nici nu putem
deveni conştienţi, atîta timp cît formarea conştientului nostru e
42
R Ă S C R U C E A VI EŢI I
încă într-o fază incipientă. Prima formă de conştienţă care este

accesibilă cunoaşterii noastre pare să fie o simplă corelare a
două sau a mai multor conţinuturi psihice. în această etapă
conştientul nostru este, prin urmare, total dependent de re-pre-
zentarea unor serii de corelaţii şi de aceea el este doar sporadic
şi memoria lui nu se păstrează pentru mai tîrziu. în primii ani
de viaţă nici nu există, de fapt, o memorie continuă. Există cel
mult insule de conştienţă, un fel de luminiţe singuratice sau
obiecte luminate pierdute în întunericul nopţii. Aceste insule de
memorie nu mai sînt însă pur şi simplu re-prezentări, ca acele
corelaţii iniţiale, căci în ele este cuprinsă deja o serie nouă,
foarte importantă de conţinuturi, şi anume aceea a însuşi
subiectului care îşi reprezintă, adică ale aşa-numitului eu. Dar
chiar şi această serie este mai întîi doar re-prezentată, ca şi
seriile de conţinuturi originare, fapt din cauza căruia copilul
foarte mic vorbeşte tot timpul despre el însuşi la persoana a
treia. Abia mai tîrziu seria eu-lui sau aşa-zisul complex al eu-lui
capătă, probabil prin exersare şi deprindere, energie proprie şi
atunci apare şi simţămîntul fiinţării subiective, adică simţămîn-
tul existenţei eu-lui. Asta se întîmplă, pesemne, atunci cînd
copilul începe să vorbească despre sine însuşi la persoana întîia.
Şi pesemne că tot în această fază începe şi memoria să fie con
tinuă, continuitatea memoriei fiind, aşadar, în esenţă, o conti
nuitate a amintirii de sine.
In etapa sa infantilă, conştientul nu ştie încă de probleme, 756
pentru că nimic nu depinde încă de subiect, copilul depinzînd
încă total de părinţi. E ca şi cum copilul nu s-ar fi născut încă
pe deplin, ca şi cum ar fi purtat încă de atmosfera sufletească a
părinţilor. Naşterea psihică, adică diferenţierea conştientă de
părinţi, are loc, în mod normal, abia la vîrsta pubertăţii, atunci
c'rnd în viaţa copilului irupe sexualitatea. Acestei revoluţii fizio-
RĂSCRUCEA VIEŢII
logice i se asociază şi o revoluţie spirituală. Căci fenomenele

corporale tensionează eu-1 atît de puternic, încît el caută să se
afirme cu o ostentaţie ce întrece orice măsură. Aceştia sînt,
după cum se ştie, anii impertinenţei.
757 Pînă în această perioadă, psihologia individului este, în
esenţă, instinctuală şi de aceea neproblematică. Chiar dacă
pornirilor subiective li se opun îngrădiri exterioare, reprimările
nu duc la dedublări ale individului. El li se supune sau le evită,
în deplin acord şi pe deplin unit cu sine însuşi. El nu cunoaşte
încă acele sciziuni interioare care apar în starea problematică. O
astfel de stare poate surveni abia atunci cînd îngrădirea exte
rioară devine una interioară, adică atunci cînd o pornire se
răzvrăteşte împotriva alteia. In termenii psihologiei s-ar spune:
starea problematică, dezbinarea interioară se instalează atunci
cînd, pe lîngă seria eu-lui, se constituie o a doua serie, de o
intensitate comparabilă cu cea a primei serii. Această a doua
serie, datorită valorii sale energetice, este de o importanţă
funcţională egală cu cea a complexului eu-lui. Este, oarecum , un
al doilea eu care, în unele ocazii, poate să preia comanda de la
primul. De aici rezultă dedublarea eu-lui, adică starea proble
matică.
758 Să revenim, pe scurt, asupra celor spuse. Prima formă a
conştientului, cea a purelor cunoaşteri este o stare anarhică sau
haotică. Etapa a doua, cea în care complexul eu-lui e deja for
mat, este o stare monarhică sau monistică. Iar în a treia etapă,
conştientul face încă un pas înainte: apare conştienţa dedublării,
a unei stări dualiste.
759 Şi abia acum ajungem, în fine, la tema noastră propriu-zisă,
şi anume la problematica vîrstelor. E vorba, în primul rînd, de
cea a tinereţii. Această etapă începe imediat după pubertate şi
durează pînă pe la mijlocul vieţii, adică pînă pe la 35-40 de ani.
44
Aţi vrea acum, desigur, să mă întrebaţi de ce încep cu a 760

doua etapă a vieţii omului, ca şi cum prima, cea a copilăriei, nu
ar prezenta probleme. In mod normal, copilul însuşi este încă
lipsit de probleme, chiar dacă, cu psihicul său complex, pune
probleme de prim ordin părinţilor, educatorilor şi medicilor.
Abia omul adult poate să-şi fie sieşi îndoielnic, să fie în deza
cord cu sine însuşi şi, deci, dezbinat.
Sursele problemelor acestei vîrste ne sînt bine cunoscute пьл
tuturora. La marea majoritate a oamenilor, cerinţele vieţii în
trerup, adesea cu brutalitate, starea de vis a copilăriei. Dacă
individul aduce cu sine o suficientă pregătire, trecerea la viaţa
profesională poate să aibă loc fără prea mari zguduiri. Dacă
rămîne însă cu iluzii ce contravin realităţii, atunci apar proble
me. Nimeni nu intră în viaţă fără prezumţii. Aceste prezumţii
sînt uneori false, adică nepotrivite condiţiilor exterioare întîlnite.
De multe ori, e vorba de speranţe prea mari sau de subapre
cierea greutăţilor exterioare sau de un optimism nejustificat sau
de negativisme. S-ar putea alcătui o listă lungă a prezumţiilor
false ce duc la declanşarea primelor probleme conştiente.
Dar problemele nu sînt puse întotdeauna de contradicţia pre- 762
zumţiilor subiective cu datele exterioare ci, poate la fel de des,
de dificultăţi sufleteşti interioare; ele există chiar şi atunci cînd,
exterior, totul merge bine. Sînt extrem de frecvente tulburările
echilibrului psihic cauzate de pulsiuni sexuale şi, probabil, la fel
de frecvente, complexele de inferioritate, care produc o suscepti
bilitate de nesuportat. Aceste conflicte interioare pot exista chiar
dacă adaptarea exterioară se realizează aparent fără nici o greu
tate, ba se pare chiar că acei tineri care au de luptat din greu în
viaţa lor exterioară sînt feriţi de problemele interioare, pe cînd
cei cărora, dintr-un motiv sau altul, adaptarea le este uşoară,
ajung să aibă fie probleme sexuale, fie complexe de inferioritate.
45
RÂ SC’R U C E A V I E Ţ I I
763 Naturile problematice sînt foarte frecvent neurotice, dar ar fi

o mare greşeală să confundăm problematica cu nevroza, căci
deosebirea decisivă dintre ele este că neuroticul e bolnav deoa
rece e inconştient de problematica sa, pe cînd problematicul
suferă din pricina problemei sale conştiente, fără să fie bolnav.
764 Dacă încercăm să extragem din varietatea inepuizabilă a
problemelor individuale ce apar la vîrsta tinereţii, ceea ce este
general şi esenţial, atunci dăm peste o anumită caracteristică ce
poate fi atribuită, pe cît se pare, tuturor problemelor acestei
vîrste: este vorba de o îndărătnicie, mai mult sau mai puţin
evidentă, în a rămîne la nivelul de conştienţă al copilăriei, de o
opoziţie în faţa acelor forţe ale destinului, aflate în noi sau în
jurul nostru, care vor să ne încurce, scoţîndu-ne în lume. Ceva
din noi ar vrea să rămînem copii, complet inconştienţi sau, cel
puţin, conştienţi doar de propriul nostru eu; să refuzăm tot ce
ne este străin sau, măcar, să le supunem pe toate voinţei
noastre; să nu facem nimic sau, cel mult, doar ce avem chef şi
ce ne convine. Se ascunde aici ceva din inerţia materiei, este
încăpăţînarea de a rămîne în starea de pînă acum, a cărei
conştienţă este mai mică, mai îngustă, mai egoistă decît
conştienţă fazei dualiste, în care individul se vede pus în situa
ţia de a-1 recunoaşte şi de a-1 accepta şi pe celălalt, pe cel străin
lui, drept propria sa viaţă şi drept un «tot eu».
765 Rezistenţa se îndreaptă împotriva expansiunii vieţii, care
constituie caracteristica esenţială acestei faze. De fapt, expansiu
nea vieţii, această «diastolă» a vieţii - ca să folosesc o expresie
a lui Goethe - începe cu mult mai devreme. începe odată cu
naşterea, atunci cînd copilul iese din împrejmuirea strimtă a
corpului matern, iar apoi sporeşte neîncetat pînă cînd îşi atinge
punctul culminant în starea problematică, stare în care individul
începe să se apere, opunîndu-i rezistenţă.
4ь
R ĂSCRUCEA VIEŢII
Ce i s-ar întîmpla oare dacă el s-ar preface, pur şi simplu, în 766

cel străin lui, în celălalt, în acel «tot eu» şi dacă şi-ar lăsa eu-1
anterior să dispară, pur şi simplu, în trecut? Asta ar fi o cale
extrem de convenabilă, se pare. Este doar evident că scopul ori
cărei educaţii religioase - începînd cu alungarea bătrînului
Adam şi pînă, îndărăt, la riturile de renaştere primitive - e să-l
prefacă pe om în cel ce vine, în cel nou, lăsîndu-1 pe cel vechi
să piară.
Psihologia ne învaţă însă că, într-un anume sens, nu există 767
nimic vechi în suflet, nimic care să poată pieri într-adevăr defi
nitiv - chiar şi lui Pavel i-a rămas un ghimpe înfipt în carne.
Cel care se apără de nou, de străin, regresînd spre trecut, este
în aceeaşi condiţie neurotică ca şi cel ce se identifică cu noul,
fugind de trecut. Singura deosebire este că unul se înstrăinează
de trecut, iar celălalt - de viitor. Amîndoi fac, în principiu,
acelaşi lucru: îşi salvează îngustimea conştientului, în loc să lase
conflictul contradicţiilor să izbucnească, sfărîmînd totul, spre
a-şi construi apoi o stare de conştienţă de nivel mai înalt şi cu
orizont mai larg.
O asemenea consecvenţă ar fi ideală, dacă ar putea fi practi-
cată în această etapă a vieţii. Dar naturii nu pare să-i convină
un nivel de conştienţă mai ridicat, iar societatea nu preţuieşte
nici ea asemenea opere de artă; ea preferă întotdeauna să răs
plătească realizările şi nu personalitatea, aceasta din urmă fiind
apreciată, de cele mai multe ori, doar postum. Aceste fapte duc
în mod obligatoriu la adoptarea unei anumite soluţii, şi anume
la o limitare la cele realizabile, la diferenţierea anumitor aptitu
dini, după cum o cere, de fapt, felul de a fi propriu indivizilor
socialmente realizaţi.
Realizările, eficienţa ş.a.m.d. sînt idealurile care par să indice tm
calea de ieşire din mărăcinişul problemelor. Ele sînt stelele
47
R ĂSCRUCEA VIEŢII
călăuzitoare spre extinderea şi consolidarea existenţei noastre

fizice, spre înrădăcinarea noastră în lume, dar nu şi spre o mai
mare dezvoltare a conştiinţei umane, adică spre ceea ce se
numeşte cultură. Dar oricum, în tinereţe, decizia normală este
aceasta şi este în orice caz mai bună decît persistenţa în proble
maticul gol.
770 Problema se rezolvă, aşadar, prin adaptarea datelor trecutu
lui la posibilităţile şi cerinţele viitorului. Ne limităm la cele
realizabile, ceea ce, psihologic, înseamnă o renunţare la toate
celelalte posibilităţi sufleteşti. La unii se pierde astfel o bună
parte din trecut, iar la alţii - o bună parte din viitor. Vă am in
tiţi cu toţii, de bună seamă, de anumiţi prieteni sau colegi de
şcoală care fuseseră cîndva tineri ideali, promiţători şi pe care
i-aţi reîntîlnit apoi, peste ani, închistaţi în şabloane şi cu orizon
tul îngustat. Iată astfel de cazuri.
771 Marile probleme ale vieţii nu sînt niciodată definitiv rezol
vate. Cînd ni se pare că sînt, sîntem întotdeauna în pierdere.
Căci se pare că rostul acestor probleme nu este să le rezolvăm,
ci să lucrăm necontenit la rezolvarea lor. Numai aşa ne putem
salva de la imbecilizare şi împietrire. Soluţia problemei tinereţii
prin limitarea la cele realizabile nu este nici ea valabilă decît
temporar; nu este, în fond, o soluţie de durată. în orice caz,
obţinerea unui statut social şi modelarea naturii proprii în aşa
fel încît să se potrivească, mai mult sau mai puţin, cu acest
statut, constituie o realizare cu totul remarcabilă. Este rezultatul
unei lupte cu interiorul şi cu exteriorul, comparabilă cu lupta
din copilărie pentru existenţa eu-lui. Acea luptă se desfăşoară,
fireşte, mai mult în obscuritate, dar cînd vedem cu ce obstinaţie
sînt menţinute chiar şi mai tîrziu iluziile, prezumţiile şi obiceiu
rile copilăriei, ne putem da seama cîtă forţă trebuie să fi fost
folosită cîndva spre a fi obţinute. Şi tot aşa se întîmplă acum cu
48
idealurile, convingerile, ideile călăuzitoare, atitudinile ş.a.m.d.

care ne introduc în viaţă în tinereţe, pentru care luptăm, sufe
rim şi învingem: ele cresc laolaltă cu fiinţa noastră, ne prefacem
aparent în ele şi de aceea le perpetuăm ad libitum, cu acelaşi
firesc cu care adolescentul îşi impune eu-1, nolens volens, în faţa
lumii şi în faţa lui însuşi.
Cu cît mai mult se apropie omul de mijlocul vieţii şi cu cît 772
mai bine reuşeşte să-şi consolideze atitudinea personală şi si

tuaţia socială, cu atît mai mult i se pare că a descoperit calea
cea bună în viaţă, precum şi adevăratele idealuri şi principii de
comportament. De aceea îşi închipuie că acestea sînt etern va
labile şi îşi face o virtute din a le rămîne mereu fidel. Dar scapă
din vedere astfel un fapt esenţial, faptul că atingerea ţelurilor
sociale se face în detrimentul împlinirii personalităţii. Multă,
mult prea multă viaţă, care ar fi putut fi şi ea trăită, zace, pro
babil, în magazia cu vechituri, printre amintiri prăfuite, iar
uneori, sub cenuşa stinsă mai ard mocnit cărbuni.
Statistic, la bărbaţii în jur de 40 de ani, stările depresive pre 773
zintă o frecvenţă crescută. La femei, tulburările neurotice încep,

de regulă, ceva mai devreme. Căci în această fază a vieţii, între
35 şi 40 de ani, se pregăteşte o modificare de mare însemnătate
a sufletului omenesc. Fireşte, la început nu are loc nici o mo
dificare conştientă şi evidentă, ci este vorba mai degrabă de
indiciile indirecte ale unor modificări ce par să-şi facă începutul
în inconştient. Uneori este ceva de genul unei modificări lente a
caracterului, alteori îşi fac apariţia din nou caracteristici dispă
rute încă din copilărie, ori, bunăoară, înclinaţiile şi interesele de
pînă acum încep să pălească, lăsînd loc altora, ori, foarte frec
vent, convingerile şi principiile de pînă acum, mai ales cele
morale, încep să se accentueze şi să se rigidizeze, ceea ce poate
duce treptat, către 50 de ani, pînă la intoleranţă şi fanatism - e
49
RĂSCRUCEA VIEŢII
ca şi cînd existenţa acestor principii ar fi ameninţată şi ele ar

trebui cît mai repede şi cît mai bine consolidate.
774 Vinul tinereţii nu se limpezeşte întotdeauna la maturitate, ba
uneori chiar se tulbură. Toate aceste fenomene se observă cel
mai bine în cazul oamenilor întrucîtva unilaterali. Ele apar
uneori mai devreme, alteori mai tîrziu. Deseori apariţia lor este
întîrziată, mi se pare, de faptul că părinţii persoanelor în cauză
mai sînt încă în viaţă. în acest caz, e ca şi cînd etapa tinereţii
s-ar prelungi mai mult decît se cuvine. Am văzut acest lucru în
special la bărbaţi, cînd tatăl lor a rămas mai multă vrem e în
viaţă. Moartea acestuia acţionează atunci asupra lor ca o m a
turizare precipitată, acţionează, am putea spune, catastrofal.
775 Am cunoscut cîndva un bărbat cucernic, care era epitrop şi
care de pe la 40 de ani devenise de o insuportabilă intoleranţă
morală şi religioasă. Iar dispoziţia sa se întuneca văzînd cu
ochii. Căpătase, pînă la urmă, un aer sumbru şi nu mai era
decît un vajnic stîlp al bisericii. Şi a dus-o aşa pînă la 55 de ani,
cînd, odată, în toiul nopţii, s-a ridicat brusc în capul oaselor în
pat şi i-a zis nevestei lui: «De-acuma, gata. Ştiu. Sînt un nem er
nic.» Această revelaţie a sa nu a rămas fără urmări practice. Şi-a
petrecut ultimii ani ai vieţii făcîndu-şi de cap în fel şi chip şi
risipindu-şi astfel o bună parte din avere. Evident, nu e cu totul
antipatic acest om capabil de ambele extreme!
776 Tulburările neurotice foarte frecvente ale vîrstei adulte au
toate ceva în comun, şi anume dorinţa de a trece faimosul prag
al maturităţii, păstrînd totuşi o psihologie proprie tinereţii. Cine
oare nu-i cunoaşte pe acei înduioşători domni în vîrstă, care
simt mereu nevoia să-şi reînsufleţească amintirile din studenţie
şi nu-şi pot aţîţa flacăra vieţii decît redeşteptînd eroismul acelor
vremuri homerice, ei fiind închistaţi, de altfel, într-un filistinism
fără speranţe? Ei au măcar, de regulă, un singur avantaj de
50
nepreţuit şi anume acela că nu sînt neurotici, ci, de obicei, doar

plicticoşi şi stereotipi.
Neurotic este mai degrabă acela căruia nimic nu vrea să-i 777
reuşească în prezent aşa cum ar dori-o şi de aceea nici nu se

poate bucura de ceva din trecut. Aşa cum, pe vremuri, nu se
putea desprinde de copilărie, acum nu e în stare să se despartă
de tinereţe. Pare să nu se poată împăca cu gîndul întunecat al
îmbătrînirii şi se încrîncenează, de aceea, să privească îndărăt,
căci priveliştea a ceea ce urmează îi e de nesuportat. Aşa cum
omul infantil dă înapoi cu groază în faţa necunoscutului lumii
şi al vieţii, aşa şi adultul bate în retragere în faţa celei de-a
doua jumătăţi a vieţii, ca şi cum acolo l-ar pîndi sarcini necu
noscute, primejdioase sau ca şi cum ar fi ameninţat acolo de
sacrificii şi pierderi pe care nu şi le-ar putea asuma sau ca şi
cum viaţa de pînă acum i-ar părea atît de frumoasă sau i-ar fi
atît de scumpă încît nu se mai poate lipsi de ea.
Să fie vorba oare, în ultimă instanţă, de frica de moarte? Nu 778
prea mi se pare verosimil pentru că, de regulă, moartea e încă

foarte departe şi de aceea e ceva abstract. Experienţa arată mai
degrabă că, de fapt, cauza fundamentală a tuturor dificultăţilor
acestei treceri constă într-o profundă şi uimitoare modificare a
sufletului. Ca să vă lămuresc despre ce este vorba, voi folosi o
comparaţie, şi anume cu mersul zilnic al soarelui pe cer. Imagi-
naţi-vă un soare care este însufleţit de simţăminte omeneşti şi
care poate fi conştient, pentru o clipă, de ceea ce vede, ca şi
omul. In zori, el iese din marea întunecată a inconştientului şi
iată că zăreşte lumea cea largă şi pestriţă, pe o întindere ce
devine tot mai largă, pe măsură ce el se ridică pe firmament. în
această lărgire a sferei sale de influenţă ce are loc ca urmare a
înălţării sale îşi va vedea soarele însemnătatea, iar ţelul suprem
şi-l va zări în ridicarea sa la o înălţime cît mai mare şi totodată
57
R ĂSCRUCEA v i e ţ i i
în răspîndirea cît mai largă a binefacerilor sale. Cu acestă con

vingere îşi atinge soarele înălţimea neprevăzută de la amiază -
neprevăzută, căci existenţa sa individuală, unică şi irepetabilă,
nu-şi poate cunoaşte dinainte punctul culminant. La orele 12 ale
amiezii începe deja apusul. Şi apusul e răsturnarea tuturor valo
rilor şi idealurilor dimineţii. Soarele devine inconsecvent. E ca şi
cum şi-ar retrage în sine razele. Lumina şi căldura scad pînă la
stingerea finală.
779 Toate comparaţiile şchioapătă. Comparaţia aceasta nu şchioa-
pătă însă cu nimic mai rău decît altele. Un aforism franţuzesc
condensează adevărul acestei comparaţii cu cinism şi resemnare.
El sună aşa: «Si jeunesse savait, si vieillesse pouvait».1
780 Din fericire, noi oamenii nu sîntem chiar ca soarele, pentru
că am sta prost atunci cu valorile noastre culturale. Dar ceva
asemănător soarelui există în noi. Zorii sau primăvara vieţii,
asfinţitul sau toamna vieţii nu sînt doar vorbe goale sau senti
mentalisme, ci adevăruri psihologice, ba chiar mai mult, fapte
psihologice, pentru că răsturnarea de la amiază inverteşte chiar
şi caracteristicile noastre corporale. Mai cu seamă la popoarele
sudice se observă că femeilor mai în vîrstă li se îngroaşă vocea,
le cresc mustăţi, li se înăspresc trăsăturile feţei şi se masculini
zează în multe privinţe. Şi invers, bărbaţilor li se înmoaie figura
şi le apar trăsături feminine, se îngraşă, fac burtă şi li se îmblîn-
zeşte expresia feţei.
781 Există în literatura etnologică o comunicare interesantă
despre un războinic şi şef de trib indian, căruia, pe la mijlocul
vieţii i se arătă în vis marele spirit şi îl vesti că de acum înainte
va trebui să stea printre femei şi copii, să poarte haine femeieşti
şi să mănînce mîncarea femeilor. El a dat ascultare arătării din
1 «Dacă tinereţea ar şti, dacă bătrîneţea ar putea» (n.t.)
52
vis fără să-şi fi stricat astfel reputaţia. Această viziune este o

expresie fidelă a revoluţiei psihice de la amiază, de la începutul
apusului. Valorile omului, ba chiar şi corpul lui, se prefac în
contrariul lor, măcar aluziv.
Masculinul şi femininul, inclusiv caracterele psihice mascu 782
line şi feminine, s-ar putea compara, de exemplu, cu o anumită

provizie de substanţe care, în prima jumătate a vieţii, sînt
consumate oarecum inegal. Bărbatul îşi consumă provizia lui
mare de substanţe masculine şi nu-i mai rămîne decît cantitatea
mică de substanţă feminină, care ajunge acum să fie folosită.
Invers, femeia îşi pune acum în funcţiune rezerva încă nefolo
sită de masculinitate.
Această schimbare se face simţită în cele psihice mai mult 783
chiar decît în cele fizice. Cît de des se întîmplă, de pildă, ca

bărbatul, pe la 45-50 de ani, să fi dat faliment şi ca atunci ne
vasta să-şi pună pantaloni şi să deschidă un mic magazin, în
care bărbatul o face, poate, doar pe băiatul de prăvălie. Există
foarte multe femei la care conştiinţa socială şi responsabilitatea
socială se trezesc cu adevărat abia după 40 de ani. în viaţa de
afaceri modernă, de pildă, şi mai cu seamă în America, aşa-nu-
mitul break-down, prăbuşirea nervoasă, este un fenomen extrem
de frecvent după patruzeci de ani. Dacă victima este cercetată
mai îndeaproape, se constată că ceea ce s-a prăbuşit este stilul
bărbătesc de pînă atunci, iar ceea ce a rămas este un bărbat
feminizat. Şi invers, se poate observa că, în aceleaşi cercuri,
există femei care, cam la aceeaşi vîrstă, capătă o bărbăţie şi o
forţă a intelectului extraordinare, alungîndu-şi în culise inima şi
sentimentele. Aceste prefaceri sînt însoţite foarte frecvent de
catastrofe matrimoniale de tot felul, pentru că nu e prea greu
de imaginat ce se poate întîmplă atunci cînd bărbatul îşi desco
peră simţămintele delicate, iar femeia - intelectul.
53
R ĂSCRUCEA v i e ţ i i
784 Ce e mai grav în aceste lucruri este însă că oameni inteli

genţi şi cultivaţi ajung să le trăiască fără să fi ştiut măcar de
posibilitatea unor atari modificări. Ei întîmpină a doua jumătate
a vieţii total nepregătiţi. Sau există oare undeva vreun fel de
cursuri, nu universitare, ci postuniversitare, pentru cei de patru
zeci de ani, care să-i pregătească pentru viaţa lor viitoare şi
pentru cerinţele ei, aşa cum şcolile noastre generale şi superioa
re îi introduc pe tineri în cunoaşterea vieţii şi a lumii? Nu, noi
intrăm profund nepregătiţi în după-amiaza vieţii şi, încă mai
rău, o facem presupunînd în mod fals că adevărurile şi idealu
rile noastre de pînă acum rămîn valabile. Nu putem trăi în
după-amiaza vieţii după acelaşi program ca în dimineaţa ei, căci
din ceea ce am avut mult dimineaţa ne rămîne puţin seara şi
ceea ce a fost adevărat dimineaţa a devenit neadevărat seara.
Am avut de tratat prea mulţi oameni în vîrstă, am privit prea
des în tainiţele sufletelor lor, pentru ca să nu fiu zguduit de
adevărul acestei legi fundamentale.
785 Omul care îmbătrîneşte ar trebui să ştie că viaţa lui nu mai
urcă şi nu se mai ex tin d e, ci că un proces intern implacabil o
sileşte să se restrîngă. Pentru omul tînăr este aproape un păcat
sau cel puţin un pericol să se ocupe prea mult de sine însuşi,
pentru omul care îmbătrîneşte însă, este o datorie şi o
necesitate să se dedice unui studiu cît mai serios al si
nelui său. După ce şi-a risipit razele pe o lume întreagă, soarele
şi le retrage acum, spre a se lumina pe sine însuşi. în loc de
asta, mulţi oameni în vîrstă preferă să devină ipohondri, avari,
pedanţi notorii, laudatore temporis acti sau poate chiar tineri
veşnici, toate acestea fiind surogate lamentabile pentru ilumi
narea sinelui, dar rezultînd inevitabil din iluzia deşartă că a
doua jumătate a vieţii ar trebui să fie guvernată tot de princi
piile primei jumătăţi.
54
Spuneam mai înainte că noi nu am avea şcoli pentru cei de 786

patruzeci de ani. Dar asta nu e întru totul adevărat. Religiile
noastre sînt, din vechi timpuri, asemenea şcoli sau, cel puţin, au
fost cîndva. Pentru cîţi vor mai fi fiind? Cîţi dintre noi, oameni
mai în vîrstă, sîntem într-adevăr pregătiţi în asemenea şcoli
pentru tainele celei de-a doua jumătăţi a vieţii, pentru bătrîneţe,
moarte şi eternitate?
Cu siguranţă că omul nu ar atinge vîrsta de 70 sau 80 de 787
ani, dacă această longevitate n-ar avea un sens pentru speţa sa.
De aceea şi apusul vieţii sale trebuie să-şi aibă rostul, nu poate
să fie doar o jalnică prelungire a ceea ce a fost înainte de
amiază. Sensul dimineţii este, fără îndoială, dezvoltarea indi
vidualităţii, consolidarea şi înrădăcinarea sa în lumea exterioară
şi grija pentru urmaşi. Toate acestea ţin, evident, de scopurile
naturii. Dar cînd aceste scopuri sînt atinse, chiar cu vîrf şi înde
sat, mai trebuie oare să continue statornic, dincolo de orice sens
raţional, acumularea de bani, ascensiunea socială şi extinderea
existenţei? Cel care tîrăşte după el, în felul acesta, fără să aibă
nevoie, pînă la apusul vieţii, legea dimineţii, adică scopul na
turii - o va plăti cu neplăceri psihice, tot aşa cum un tînăr care
vrea să-şi păstreze egoismele copilăreşti la maturitate, îşi va
plăti greşeala cu insuccese sociale. Să cîştigi bani, să-ţi asiguri
existenţa socială, să ai grijă de familie şi de urmaşi sînt încă
lucruri ce ţin doar de natură şi nu de cultură. Cultura se află
dincolo de scopurile naturii. Oare rostul celei de a doua jumă
tăţi a vieţii ar putea fi atunci în cultură?
La triburile primitive, de pildă, vedem că aproape întot- -ая
deauna bătrînii sînt păstrătorii misterelor şi legilor, iar cultura
tribului se exprimă în primul rînd prin acestea. Cum stăm noi
în această privinţă? Unde este înţelepciunea bătrînilor noştri?
Unde sînt tainele şi viziunile lor? La noi, bătrînii vor aproape
55
R ĂSCRUCE A VI EŢI I
întotdeauna să-i imite pe tineri. în America, idealul este, am

putea spune, ca tatăl să fie fratele fiului său, iar m ama, dacă se
poate, sora cea mică a fiicei sale.
789 Nu ştiu cît din această rătăcire poate fi pusă pe seama unei
reacţii împotriva exacerbării de altădată a respectabilităţii şi cît
pe seama unor idealuri false. Acestea din urmă există, fără nici
o îndoială: aceşti oameni nu-şi au ţinta în faţă, ci în urmă. Şi se
străduiesc să şi-o atingă mergînd îndărăt. Trebuie să le conce-
dem că e greu să-ţi dai seama ce ţeluri ar trebui să aibă a doua
jumătate a vieţii, altele decît cele din prima: extinderea vieţii,
utilitatea, eficienţa, reuşita în viaţa socială, netezirea căii
urmaşilor către căsătorii convenabile şi situaţii bune - destule
rosturi în viaţă! Din păcate însă, rosturi neîndestulătoare pentru
mulţi care nu sînt în stare să vadă în îmbătrînire decît o simplă
împuţinare a vieţii şi nu sînt în stare să simtă decît că idealurile
de odinioară au pălit şi s-au uzat. Desigur, dacă ei şi-ar fi
umplut cupa vieţii pînă la refuz şi dacă ar fi golit-o pînă la
fund la timpul potrivit, ar simţi acum cu totul altfel; nu ar fi
rămas în urmă cu nimic, tot ce era de ars ar fi ars şi liniştea
bătrîneţii le-ar fi binevenită. Dar să nu uităm că foarte puţini
oameni sînt artişti ai vieţii, că arta de a trăi este cea mai nobilă
şi cea mai rară dintre arte. Să goleşti toată cupa cu graţie - cui
îi reuşeşte oare asta? Aşa încît, mulţi oameni rămîn cu viaţa în
mare parte netrăită - de multe ori chiar cu posibilităţi pe care
nu le-ar fi putut trăi nici cu cea mai mare bunăvoinţă - şi astfel
ajung în pragul bătrîneţii cu năzuinţe neîmplinite, care, fără
voia lor, le întorc privirile îndărăt.
790 Dar e un mare pericol pentru astfel de oameni să privească
îndărăt. Ei ar avea absolută nevoie de o perspectivă în faţă şi
de o ţintă în viitor. Şi tocmai pentru asta există în toate marile
religii făgăduinţa unei lumi de dincolo, o ţintă supralumească,
56
R Ă S C R U C E A VI EŢ I I
ce le permite muritorilor să-şi trăiască a doua jumătate a vieţii

cu o finalitate, aşa cum şi-au trăit-o şi pe prima. Dar, pe cît de
mult crede omul de astăzi în ţelul ascensiunii sau extinderii
vieţii, pe atît de îndoielnică sau de-a dreptul incredibilă i se
pare ideea vreunei vieţi de după moarte. Şi totuşi, sfîrşitul
vieţii, adică moartea, nu poate constitui un ţel raţional decît
dacă viaţa îţi este atît de mizerabilă încît eşti, în cele din urmă,
fericit să înceteze odată ori, bunăoară, dacă ai căpătat convinge
rea că soarele îşi urmăreşte, cu aceeaşi consecvenţă cu care s-a
înălţat pînă la amiază, şi apusul, căci el apune «spre a lumina
tărîmuri îndepărtate». Dar puterea de a crede este în ziua de
azi o artă atît de dificilă, încît a devenit aproape inaccesibilă,
mai ales părţii cultivate a omenirii. Ne-am obişnuit prea mult
cu gîndul că, în ce priveşte nemurirea şi altele asemenea, există
doar tot felul de opinii contradictorii şi nici un fel de dovezi
convingătoare. Cum cuvîntul nostru de ordine contemporan,
avînd o putere de convingere aparent absolută este «ştiinţa»,
am dori dovezi «ştiinţifice». Dar acei oameni dintre cei cultivaţi,
care gîndesc, ştiu foarte bine că o asemenea dovadă e de dome
niul imposibilităţilor filozofice. Pur şi simplu, nu putem şti
nimic despre asta.
Mai trebuie oare să adaug şi observaţia că, din aceleaşi mo- 791
tive, nu se poate şti dacă nu cumva se întîmplă totuşi ceva

după moarte? Răpunsul este un non liquet, nici pozitiv, nici
negativ. Pur şi simplu nu ştim nimic ştiinţific determinat despre
asta şi sîntem deci în aceeaşi situaţie ca atunci, de pildă, cînd
ne punem întrebarea dacă există sau nu locuitori pe Marte, iar
marţienilor, dacă ar exista vreunul, puţin le-ar păsa dacă noi le
confirmăm sau le făgăduim existenţa. Ei pot să existe sau să nu
existe. Aşa se întîmplă şi cu aşa-numita nemurire şi cu asta am
putea clasa problema definitiv.
57
RĂSCRUCEA VI EŢII
792 Dar aici se trezeşte conştiinţa mea de medic care mai are
ceva esenţial de spus în această chestiune. Căci am avut ocazia
să observ că o viaţă îndreptată spre un ţel este, în general, mai
bună, mai bogată şi mai sănătoasă decît una lipsită de ţel şi că
e mult mai bine să mergi în pas cu timpul, înainte, decît în
răspăr cu timpul, îndărăt. Bătrînul care nu se poate despărţi de
viaţă i se pare medicului psihiatru la fel de debil şi de bolnav
ca şi tînărul care nu a fost în stare să-şi facă o viaţă a lui. Şi,
intr-adevăr, în multe cazuri este vorba de acelaşi nesaţ copi
lăresc, de aceeaşi spaimă, de aceeaşi sfidare şi încăpăţînare, la
unul ca şi la celălalt. Ca medic, sînt convins că este, ca să zic
aşa, mai igienic să vezi în moarte un scop pe care trebuie să-l
urmăreşti decît să i te împotriveşti, împotrivirea fiind ceva nesă
nătos şi anormal, deoarece îi răpeşte celei de-a doua jumătăţi a
vieţii, ţelul. De aceea, găsesc că toate religiile cu un ţel supralu-
mesc sînt extrem de raţionale, privite din punctul de vedere al
igienei psihice. Dacă aş trăi într-o casă despre care aş şti că în
următoarele 14 zile mi se va dărîma în cap, toate funcţiile mele
vitale ar fi afectate de acest gînd; dacă, dimpotrivă, m-aş simţi
în siguranţă acolo, aş putea trăi tihnit şi normal. Ar fi, aşadar,
bine, din punctul de vedere al medicului psihiatru, dacă am
putea gîndi că moartea e doar o trecere, o fază a unui nebănuit
de amplu şi de îndelungat proces al vieţii.
793 In ciuda faptului că majoritatea oamenilor nu ştiu pentru ce
are nevoie organismul lor de sare, toţi o doresc dintr-o nevoie
instinctivă. Aşa se întîmplă şi cu cele psihice. Dintotdeauna,
majoritatea oamenilor au resimţit nevoia unei vieţi de apoi. De
aceea, nu cădem, cu constatarea noastră, alături, ci chiar în
mijlocul marelui fir central al vieţii umanităţii. Aşa încît gîndim
corect, în sensul propriul vieţii, chiar dacă nu înţelegem ce
gîndim.
58
RĂSCRUCEA v i e ţ i i
Dar oare înţelegem noi, în genere, ceva din ce gîndim? 794
înţelegem doar acele gînduri care nu sînt nimic altceva decît

nişte ecuaţii din care nu rezultă niciodată mai mult decît am
introdus în ele. Acesta este intelectul. Dar, dincolo de el, există
o gîndire în imagini primordiale, în simboluri, care sînt mai
vechi decît omul istoric şi înnăscute lui din cele mai vechi
timpuri, supravieţuind tuturor generaţiilor şi împlinind, veşnic
vii, adîncurile sufletului nostru. O viaţă deplină este posibilă
numai în armonie cu ele, înţelepciunea este reîntoarcerea la ele.
Nu este vorba, în realitate, nici de credinţă, nici de ştiinţă, ci de
armonia gîndirii noastre cu imaginile primordiale ale inconştien
tului nostru, mumele ireprezentabile ale tuturor gînd urilor pe
care conştientul nostru le-ar putea născoci vreodată. Şi unul din
gîndurile acestea primordiale este ideea vieţii de dincolo de
moarte. Ştiinţa este incompatibilă cu aceste imagini primordiale.
Ele sînt date iraţionale, condiţii a priori ale imaginaţiei, care
există pur şi simplu şi a căror utilitate şi îndreptăţire ştiinţa nu
o poate descoperi decît a posteriori, aşa cum a descoperit, de
pildă, funcţia tiroidei, care înainte de secolul al nouăsprezecelea
nu putea fi considerată decît un organ fără sens. Imaginile
primordiale sînt pentru mine tocmai ceva de felul unor organe
sufleteşti cărora le port de grijă pe cît se poate şi de aceea, unui
pacient mai în vîrstă ar trebui să-i spun cam aşa: «Imaginea
dumneavoastră despre Dumnezeu sau ideea dumneavoastră de
nemurire este atrofiată şi ca urmare metabolismul dumneavoa
stră sufletesc este dereglat». Străvechiul срарцакоѵ аЭаѵааіаg,
leacul nemuririi, este mult mai plin de înţelesuri şi mai profund
decît credeam noi.
Daţi-mi voie să mă mai întorc o clipă, în încheiere, la compa- 795
raţia cu soarele. Cele 180 de grade ale arcului vieţii noastre se

împart în patru părţi. Prima pătrime, cea de la răsărit, este
59
RĂSCRUCEA VIEŢII
copilăria, adică acea stare lipsită de probleme în care sîntem

doar o problemă pentru alţii, dar nu sîntem conştienţi încă de
propria noastră problematică. Problematica noastră conştientă
acoperă a doua şi a treia pătrime, iar în ultima pătrime, cea a
senectuţii, ne cufundăm iarăşi în acea stare în care, indiferent
de atitudinea noastră conştientă, devenim din nou o problemă
pentru ceilalţi. Deşi extrem de diferite, prima copilărie şi adînca
bătrîneţe au ceva în comun, şi anume cufundarea în sufletescul
inconştient. Cum sufletul copilului se dezvoltă din inconştient,
psihologia lui, deşi cu greu, poate fi desluşită totuşi mai degra
bă decît cea a bătrînului care se scufundă din nou în inconştient
spre a dispărea treptat acolo. Copilăria şi senectutea sînt stările
lipsite de probleme ale vieţii şi de aceea nici nu m-am ocupat
de ele aici.
CASATORIA
CA RELAŢIE PSIHOLOGICĂ
Articol apărut pentru prima oară în volumul Das Ehe-Buch. Eine neue Smngebung im
Zusammenldang der Stiimnen fuhrenden Zeitgenossen, editat de Hermann Keyserling,
Kampmann, Celle, 1925; apoi în volumul Seelenprobleme der G egem iwt, Rascher,
Ziirich, 1931, reeditat în 1969. Tradus după Gesammelte Werke, voi.XVII, § 324-345.
ăsătoria, ca relaţie psihologică, este o construcţie compli- 324
cată. E alcătuită dintr-o serie întreagă de date subiective şi

obiective, avînd, indiscutabil, o natură foarte eterogenă. Cum în
expunerea mea aş vrea să mă limitez la problema psihologică a
căsătoriei, voi fi nevoit să exclud, în esenţă, datele de natură
juridică şi socială, deşi aceste fapte influenţează relaţiile dintre
soţi în extrem de mare măsură.
Ori de cîte ori vorbim de o «relaţie psihologică», presupu- 325
nem existenţa unui conştient. O «relaţie psihologică» între doi

oameni aflaţi amîndoi într-o stare inconştientă nu există. Priviţi
din punct de vedere psihologic, ei sînt complet lipsiţi de relaţii.
Văzuţi din alte puncte de vedere, din punct de vedere fiziolo
gic, bunăoară, ar putea fi totuşi într-o relaţie, dar o asemenea
relaţie nu o putem numi psihologică. Oricum, o inconştienţă
totală, ca cea presupusă aici, nu survine niciodată ca atare, dar
există totuşi inconştienţe parţiale, de o extindere ce nu e neîn
semnată. în măsura în care asemenea inconştienţe există, relaţia
psihologică este, de asemenea, îngrădită.
La copil, conştientul se iveşte din adîncurile vieţii sufleteşti З2ь
inconştiente, la început sub forma unor insule disparate, care se
63
C A S Ă T O R I A CA R E L A Ţ I E P S I H O L O G I C Ă
unesc abia pe urmă, treptat, într-un «conştient» coerent. Proce

sul progresiv de dezvoltare spirituală înseamnă o extindere a
conştientului. Din clipa formării unui conştient coerent, este dată
posibilitatea unei relaţii psihologice. Conştientul este întotdeau
na, în măsura în care ne putem noi da seama, o conştienţă de
sine. Spre a fi conştient de mine însumi, trebuie să mă pot
distinge de ceilalţi. Numai dacă această distincţie este făcută, se
poate satbili o relaţie. Chiar dacă, în general, distincţia aceasta
se face, ea rămîne, în mod normal, întotdeauna lacunară, căci
zone foarte extinse ale vieţii sufleteşti sînt, poate, inconştiente,
în ce priveşte conţinuturile inconştiente, nu există nici o
distincţie şi de aceea, în domeniul lor, nici nu se poate forma
vreo relaţie; în zona lor domneşte încă starea originară,
inconştientă, de identitate primitivă a eu-lui cu ceilalţi, domneşte,
aşadar, o lipsă totală de relaţii.
327 Tînărul aflat la vîrsta însurătorii are, ce-i drept, o conştienţă
de sine (fata, de regulă, mai mult decît băiatul), dar nu a trecut
încă prea multă vreme de cînd a ieşit din ceţurile inconştienţei
originare. Are, de aceea, zone vaste aflate încă în umbra in
conştienţei şi care, atît cît se extind, nu permit formarea unei
relaţii psihologice. Practic, asta înseamnă că tînărului nu-i este
dată decît o cunoaştere incompletă a celorlalţi, precum şi a sa
proprie şi de aceea el nu poate fi edificat decît insuficient în ce
priveşte motivaţiile celorlalţi, precum şi ale sale proprii. El
acţionează, de regulă, conform unor motivaţii în mare parte
inconştiente. Lui, subiectiv, i se pare, fireşte, că ar fi conştient,
deoarece supraestimăm întotdeauna conţinuturile noastre
conştiente, iar faptul că ceea ce considerăm a fi o culme în fine
cucerită nu e, în realitate, decît treapta cea mai de jos a unui
foarte lung urcuş, este şi rămîne pentru noi o mare şi surprin
zătoare descoperire. Cu cît mai extins este domeniul
64
cas At o r i a c a r e l a ţ i e P S I H O L O G I C A
inconştienţei, cu atît mai puţin poate fi vorba, în cazul căsăto

riei, de o alegere liberă - lucru ce se face simţit în mod subiec
tiv prin acea clar perceptibilă forţă a destinului de care te simţi
constrîns cînd eşti îndrăgostit. Iar dacă nu este vorba de dra
goste, te poţi simţi totuşi constrîns, dar, fireşte, într-un mod mai
puţin plăcut.
Motivaţiile încă inconştiente sînt de natură personală sau 328
generală. Este vorba, mai întîi, de motive ce provin din influe7iţa

părinţilor. în acest sens, tînărul este determinat de raportul cu
mama, iar tînăra fată de raportul cu tatăl. Cel dintîi factor care
îi influenţează în mod inconştient, le favorizează sau le com
plică alegerea, este gradul în care sînt legaţi de părinţi. O iubire
conştientă faţă de tată sau mamă favorizează alegerea unui soţ
asemănător tatălui, respectiv a unei soţii asemănătoare mamei,
în schimb, o legătură inconştientă (care nu se exteriorizează
neapărat ca iubire) complică alegerea şi constrînge la anumite
modificări specifice ale ei. Spre a le înţelege, trebuie să ştim, în
primul rînd, de ce provenienţă este legătura inconştientă şi în
ce condiţii duce la modificări forţate sau la inhibări ale alegerii
conştiente. De regulă, toată acea viaţă pe care părinţii ar f i putut-o
trăi, dar şi-au refuzat-o din motive artificiale, rămîne moştenire, într-o
form ă răsturnată, copiilor sau, cu alte cuvinte, aceştia din urmă
sînt constrînşi în mod inconştient să-şi trăiască viaţa într-un
sens care să compenseze neîmplinirile din viaţa părinţilor. Aşa
se face că părinţi hipermorali au copii aşa-zis amorali, că un
tată iresponsabil şi decăzut are un fiu de o ambiţie bolnavă
ş.a.m.d. Urmările cele mai nefaste le are inconştienţa artificială a
părinţilor. O mamă, bunăoară, care îşi refuză în mod artificial
conştienţa spre a păstra intacte aparenţele unei căsătorii reuşite,
îşi leagă fiul de sine în mod inconştient, oarecum ca surogat al
bărbatului ei. Fiul, dacă nu este împins astfel de-a dreptul la
65
C A S Â T O R I A CA R E L A Ţ I E P S I H O L O G I C Ă
homosexualitate, este constrîns, în schimb, la alte modificări ale

alegerii, de fapt complet improprii lui însuşi. Se însoară, de pil
dă, cu o fată care este în mod evident inferioară mamei (mamei
lui) şi care, deci, nu o poate concura pe aceasta sau, bunăoară,
se lasă prins în mrejele unei femei cu caracter tiranic şi arogant,
care să-l poată smulge în oarecare măsură mamei. In prezenţa
unui instinct sănătos, alegerea poate rămîne independentă de
astfel de influenţe, dar acestea se fac simţite totuşi, mai devre
me sau mai tîrziu, sub forma unor inhibiţii. O alegere mai mult
sau mai puţin pur instinctivă ar trebui să fie cea mai bună din
punctul de vedere al perpetuării speciei, dar din punct de vede
re psihologic, nu este totuşi o alegere întotdeauna fericită, deoa
rece personalitatea pur instinctivă şi cea individual diferenţiată
se află adesea la o enorm de mare distanţă. Intr-un atare caz,
spiţa poate fi, ce-i drept, îmbunătăţită sau împrospătată prin
alegerea pur instinctivă, dar cu preţul sacrificării unei fericiri
individuale. (Noţiunea de «instinct» nu înseamnă, fireşte, nimic
altceva decît o însumare a tuturor factorilor organici şi sufleteşti
cu putinţă, a căror natură e în mare parte necunoscută.)
329 Dacă individul nu ar avea altă menire decît cea de instru
ment al perpetuării speciei, atunci alegerea pur instinctivă a
soţului sau a soţiei ar fi, de bună seamă, pe departe cea mai
bună. Dar cum temeiurile unei atari alegeri sînt inconştiente, ea
nu permite decît întemeierea unui raport impersonal, de felul
celui ce poate fi observat foarte bine la primitivi. Dacă într-un
asemenea caz am mai putea vorbi, în genere, de o «relaţie», ar
fi vorba doar de un raport şters, distant, de natură pronunţat
impersonală, reglementat complet prin obiceiuri şi prejudecăţi
tradiţionale, prototip al oricărei căsătorii convenţionale.
330 In măsura în care inteligenţa sau şiretenia sau aşa-numita
iubire prevenitoare a părinţilor nu a aranjat căsătoria copiilor şi
66
cas At o r i a c a R E L A Ţ I E P S I H O L O G I C A
în măsura în care la copii, instinctul primitiv nu a fost mutilat

nici printr-o falsă educaţie şi nici prin influenţele ascunse exer
citate de complexele refulate şi neglijate ale părinţilor, alegerea
soţului sau a soţiei se va face, în mod normal, conform unor
motivaţii instinctive inconştiente. Inconştienţa implică nedife-
renţiere, identitate primitivă. Rezultatul practic este că fiecare
presupune despre celălalt că are o structură psihologică de ace
laşi fel cu a sa proprie. Sexualitatea normală, trăire comună şi
îndreptată în aparenţă spre un ţel comun, întăreşte sentimentul
unităţii şi identităţii. Această stare va fi numită deplină armonie
şi va fi preţuită ca o mare fericire («un trup şi un suflet»), desi
gur pe bună dreptate, deoarece întoarcerea la acea stare origi
nară de inconştienţă şi de unitate lipsită de conştienţă este ca o
întoarcere în copilărie (de unde şi gesturile copilăroase ale în
drăgostiţilor), ba mai mult, ca o întoarcere la viaţa prenatală, la
acea mare grea de vagile presentimente ale unei plenitudini
creatoare încă inconştiente. Da, este, fără putinţă de tăgadă, o
autentică trăire a divinului, a cărui putere covîrşitoare destramă
şi resoarbe absolut tot ce e individual. Este o adevărată comu
niune cu viaţa însăşi şi cu destinul impersonal. Voinţa proprie,
care te face să rămîi tu însuţi, se frînge, femeia devine mamă,
bărbatul devine tată, amîndoi fiind privaţi astfel de libertate şi
devenind unelte ale vieţii се-şi urmează cursul.
Relaţia rămîne limitată la ţelul biologic instinctiv, la perpe- ззі
tuarea speciei. Cum acest scop e de natură colectivă, relaţia psi
hologică dintre cei doi soţi este, în esenţă, de natură de aseme
nea colectivă şi, de aceea, nu poate fi privită, în sens psihologic,
ca o relaţie individuală. Despre o asemenea relaţie putem vorbi
abia atunci cînd natura motivaţiilor inconştiente este cunoscută,
iar identitatea originară - în mare parte înlăturată. Arareori sau
- am putea spune - niciodată o căsătorie nu evoluează fără
67
C A S Ă T O R I A CA R E L A Ţ I E P S I H O L O G I C A
zguduiri şi fără crize către o relaţie individuală. Nu există

conştientizare fără suferinţă,
ззіа Căile ce duc la conştientizare sînt multe, dar ele urmează, to
tuşi, anumite legi. Prefacerile încep, în general, odată cu intrarea
în a doua jum ătate a vieţii. Mijlocul vieţii constituie o perioadă de
foarte mare importanţă psihologică. Copilul îşi începe viaţa psi
hologică într-un cerc restrîns, în jurul mamei şi în familie. Oda
tă cu maturizarea sa progresivă, i se lărgeşte orizontul şi sfera
de influenţă. Speranţele şi intenţiile i se îndreaptă spre lărgirea
sferei puterii şi posesiunilor sale, dorinţele i se întind acapara
toare asupra lumii, pe zone tot mai largi. Voinţa individului de
vine identică, în tot mai mare măsură, cu scopurile naturale ale
motivaţiilor inconştiente. Astfel, omul insuflă lucrurilor oarecum
propria sa viaţă, pînă cînd, în cele din urmă, acestea încep să
trăiască ele însele şi să se înmulţească, iar omul este depăşit, pe
nesimţite, de ele. Mamele sînt întrecute de copiii lor, bărbaţii de
propriile lor creaţii, iar ceea ce a fost adus cîndva pe lume trud
nic, probabil cu mari osteneli, nu mai poate fi ţinut în loc. A
fost cîndva o pasiune, a devenit apoi îndatorire şi în cele din
urmă s-a transformat într-o insuportabilă povară, într-un vam
pir ce-a supt viaţa propriului său creator. Mijlocul vieţii este
momentul celei mai mari înfloriri, omul aflîndu-se încă la lucru
cu întreaga sa forţă şi cu toată voinţa sa. Dar tocmai în această
clipă se naşte înserarea, începe a doua jumătate a vieţii. Pasiu
nea îşi schimbă faţa şi se numeşte de acum datorie, orice
«vreau» devine un inexorabil «trebuie», iar întorsăturile de
drum, surprizele şi descoperirile de altădată, devin obişnuinţe.
Vinul a fiert şi-ncepe să se limpezească. Omul capătă tendinţe
conservatoare, dacă totul merge bine. Priveşte adesea, fără să
vrea, îndărăt şi nu înainte şi începe să-şi dea socoteală de felul
cum i s-a scurs viaţa pînă acum. îşi caută adevăratele motivaţii
68
C A S A T O R I A CA R E L A Ţ I E P S I H O L O G I C A
şi face descoperiri. Privirea critică asupra sa însuşi şi asupra

propriului destin îi oferă prilejul de a-şi cunoaşte felul de a fi.
Dar cunoaşterea acestor lucruri nu vine de la sine. Această cu
noaştere nu se obţine decît cu preţul unor mari zguduiri.
Cum în a doua jumătate a vieţii ţelurile sînt altele decît în 331b
prima, o mult prea largă adăstare în atitudinea juvenilă duce la

o lipsă de unitate a voinţei. Conştientul zoreşte încă înainte,
ascultînd oarecum de propria sa inerţie, inconştientu însă trage
îndărăt, căci forţa şi voinţa lăuntrică de extindere sînt epuizate.
Această lipsă de unitate cu sine însuşi produce nemulţumire, iar
neconştientizarea propriei stări duce, de regulă, la proiectarea
motivelor asupra soţului sau a soţiei. Se instalează astfel o at
mosferă critică, condiţie indispensabilă conştientizării. Fireşte,
această stare nu se instalează, de regulă, la ambii soţi simultan.
Nici cea mai reuşită căsătorie nu poate şterge cu desăvîrşire
particularităţile individuale, astfel ca stările soţilor să fie absolut
identice. îndeobşte, unul dintre soţi îşi găseşte locul în căsătorie
mai repede decît celălalt. Unul, bazat pe un raport pozitiv cu
părinţii, va avea puţine dificultăţi sau nu va avea dificultăţi
deloc în adaptarea sa la celălalt, pe cînd celălalt se va împie
dica, poate, de o profundă legătură inconştientă cu părinţii. De
aceea, va ajunge abia mai tîrziu la o deplină adaptare şi adapta
rea aceasta, fiind obţinută mai greu, se va menţine, poate, mai
multă vreme.
D eosebirile de ritm, pe de o parte, iar pe de altă parte amploa 331c
rea personalităţii spirituale sînt cele două condiţii ce produc o

dificultate tipică ce îşi arată efectele în momentul critic. N-aş
vrea să se creadă că printr-o «personalitate spirituală de mare
amploare» înţeleg întotdeauna o natură deosebit de generoasă
sau bogată. Nu este nicidecum aşa. Mă gîndesc aici, mai degra
bă, la o natură spirituală într-un anume sens complicată, compa-
69
C A S Ă T O R 1 A CA R E L A Ţ I E P S I H O L O G I C Ă
rabilă cu o piatră cu multe faţete, contrapusă unui simplu cub.

E vorba de naturi multilaterale, de regulă problematice, marcate
de unităţi psihice ereditare mai mult sau mai puţin incompati
bile. Adaptarea la astfel de naturi sau adaptarea lor la persona
lităţi mai simple este întotdeauna dificilă. De regulă, astfel de
oameni, cu o structură întrucîtva disociată, au totodată capacita
tea de a renunţa, pentru mai multă vreme, la anumite trăsături
de caracter incompatibile şi de a-şi compune astfel o aparenţă
de simplitate ori, bunăoară, «multilateralitatea» lor, caracterul
lor sclipitor, le poate da un farmec cu totul deosebit. în astfel
de naturi, oarecum labirintice, celălalt se poate pierde uşor sau,
cu alte cuvinte, poate găsi o asemenea bogăţie de trăiri posibile
încît interesul său personal îşi găseşte cu prisosinţă ocupaţii;
desigur, nu întotdeauna plăcute, deoarece ocupaţia sa constă
adesea din a-1 urmări pe cel dintîi pe tot felul de căi lăturalnice
sau greşite. Oricum, personalitatea mai simplă are astfel la înde-
mînă posibilitatea atîtor trăiri încît este complet învăluită sau
chiar complet capturată de ele, mistuindu-se oarecum în perso
nalitatea mai amplă şi nemaivăzînd nimic dincolo de ea. Feno
menul acesta este aproape curent: o femeie complet cuprinsă
spiritual de bărbatul ei sau un bărbat complet cuprins afectiv de
nevasta lui. Am putea numi situaţia asta problema celui cuprins şi
a celui cuprinzător.
332 Cel cuprins este, în esenţă, întru totul înăuntrul căsătoriei. Se
întoarce, nefragmentat, către celălalt, în exterior nemaiexistînd
pentru el n ici o în d a to rire im portan tă şi nimic care să-i captive
ze interesul. Partea neplăcută a acestei stări, de altfel «ideale», e
dependenţa neliniştitoare de o personalitate c a m im p r e v iz ib ilă ,
care nu prezintă, deci, încredere sau nu e întru totul demnă de
crezare. Avantajul e propria stare de nefragmentare - un factor
ce nu e de d isp reţu it în e co n o m ia su fletească!
70
cas At o r i a c a r e l a ţ i e p s i h o l o g i c ă
rabilă cu o piatră cu multe faţete, contrapusă unui simplu cub.

E vorba de naturi multilaterale, de regulă problematice, marcate
de unităţi psihice ereditare mai mult sau mai puţin incompati
bile. Adaptarea la astfel de naturi sau adaptarea lor la persona
lităţi mai simple este întotdeauna dificilă. De regulă, astfel de
oameni, cu o structură întrucîtva disociată, au totodată capacita
tea de a renunţa, pentru mai multă vreme, la anumite trăsături
de caracter incompatibile şi de a-şi compune astfel o aparenţă
de simplitate ori, bunăoară, «multilateralitatea» lor, caracterul
lor sclipitor, le poate da un farmec cu totul deosebit. în astfel
de naturi, oarecum labirintice, celălalt se poate pierde uşor sau,
cu alte cuvinte, poate găsi o asemenea bogăţie de trăiri posibile
încît interesul său personal îşi găseşte cu prisosinţă ocupaţii;
desigur, nu întotdeauna plăcute, deoarece ocupaţia sa constă
adesea din a-1 urmări pe cel dintîi pe tot felul de căi lăturalnice
sau greşite. Oricum, personalitatea mai simplă are astfel la înde-
mînă posibilitatea atîtor trăiri încît este complet învăluită sau
chiar complet capturată de ele, mistuindu-se oarecum în perso
nalitatea mai amplă şi nemaivăzînd nimic dincolo de ea. Feno
menul acesta este aproape curent: o femeie complet cuprinsă
spiritual de bărbatul ei sau un bărbat complet cuprins afectiv de
nevasta lui. Am putea numi situaţia asta problema celui cuprins şi
a celui cuprinzător.
332 Cel cuprins este, în esenţă, întru totul înăuntrul căsătoriei. Se
întoarce, nefragmentat, către celălalt, în exterior nemaiexistînd
pentru el nici o îndatorire importantă şi nimic care să-i captive
ze interesul. Partea neplăcută a acestei stări, de altfel «ideale», e
dependenţa neliniştitoare de o personalitate cam imprevizibilă,
care nu prezintă, deci, încredere sau nu e întru totul demnă de
crezare. Avantajul e propria stare de nefragmentare - un factor
ce nu e de dispreţuit în economia sufletească!
70
Cel cuprinzător, cel care din pricina structurii sale cam diso- ззз
ciate, ar avea o deosebită nevoie să-şi găsească unitatea într-o
iubire deplină, nefragmentată, faţă de un altul, va fi întrecut în
această strădanie, desigur trudnică, a sa, de către personalitatea
mai simplă. în timp ce caută în celălalt tot felul de subtilităţi şi
complicaţii care să servească drept completare şi drept contra-
parte propriilor sale faţete, tulbură simplitatea acestuia. Iar cum
în toate împrejurările obişnuite, simplitatea e în avantaj faţă de
complicaţii, va trebui în curînd să renunţe la încercările sale de
a-i provoca unei naturi simple reacţii subtile şi problematice.
Oricum, celălalt, cel care potrivit naturii sale simple, caută în el
răspunsuri simple, îi va da în curînd destul de furcă, deoarece
tocmai prin aşteptarea unor răspunsuri simple «constelează»
(cum spune termenul de specialitate) complicaţiile celui dintîi.
Cel dintîi va trebui, nolens volens, să se retragă din faţa puterii
de convingere a simplităţii. Cele spirituale (procesele de con
ştientizare, în general) presupun eforturi atît de mari din partea
omului, încît el preferă în orice condiţii simplul, chiar dacă nici
măcar nu e adevărat. Iar dacă e măcar pe jumătate adevărat, îi
cade pradă - am putea spune. Natura simplă are asupra celei
mai complicate efectul unei camere prea mici, care nu-i oferă
spaţiu îndestulător. Natura complicată, în schimb, oferă celei
mai simple prea multe camere cu prea mult spaţiu, astfel încît
acesta din urmă nu ştie niciodată prea bine unde-i e locul, de
fapt. Aşa se face că, în mod foarte firesc, cel mai complicat îl
cuprinde pe cel mai simplu. Cel dintîi nu se poate însă consu
ma în cel din urmă, îl înconjură, dar el însuşi nu e înconjurat.
Dar cum are, poate, mult mai multă nevoie decît cel din urmă
să fie înconjurat, se simte exterior căsătoriei şi, de aceea, joacă,
de fiecare dată, rolul problematic. Cu cît mai statornic este cel
cuprins, cu atît mai expulzat se simte cel cuprinzător. Prin sta-
77
tornicia sa, cel dintîi pătrunde stăruitor înăuntru şi cu cît mai

mult pătrunde, cu atît mai puţin o poate face celălalt. De aceea,
cel cuprinzător aruncă mereu priviri mai mult sau mai puţin
iscoditoare pe fereastră, spre exterior - la început, fireşte, in
conştient. Dar cînd ajunge la mijlocul vieţii, se trezeşte în el un
dor şi mai puternic de acea unitate şi nefragmentare de care,
din pricina naturii sale disociate, ar avea foarte mare nevoie şi
tocmai atunci se petrec, de obicei, lucruri care-1 aduc în conflict
cu conştiinţa sa. Devine conştient că îşi doreşte o întregire şi
starea de cuprindere, de nefragmentare, de care a dus lipsă me
reu. Pentru cel cuprins, evenimentul acesta înseamnă în primul
rînd o confirmare a dureroasei incertitudini pe care a resimţit-o
mereu; descoperă că în camerele ce-i aparţineau în aparenţă, lo
cuiesc şi alţii, oaspeţi nepoftiţi. Speranţa unei certitudini viitoare
piere şi această dez-amăgire îl constrînge să revină asupra lui
însuşi, dacă nu reuşeşte cumva, cu mari şi înzecite eforturi, să-l
îngenuncheze pe celălalt, forţîndu-1 să recunoască şi convingîn-
du-1 că dorul său de unitate nu e decît o fantezie de copil sau
de om bolnav. Dacă acest tur de forţă nu-i reuşeşte, acceptarea
înfrîngerii îi va face un mare bine, deoarece îi va oferi prilejul
să afle că acea certitudine pe care o căutase mereu în alţii, nu
poate fi găsită decît în el însuşi. Se regăseşte astfel pe sine
însuşi şi descoperă totodată în natura sa simplă toate acele
complicaţii pe care cel cuprinzător le căutase zadarnic la el.
334 Dacă cel cuprinzător nu va suferi o prăbuşire în faţa acelui
lucru pe care, în general, obişnuim să-l numim o criză matrimo
nială, ci va crede în îndreptăţirea lăuntrică a dorului său de
unitate, atunci va începe prin a lua asupră-şi sfîşierea. O diso
ciere nu se vindecă prin scindare, ci prin sfîşiere. Toate forţele
ce aspiră spre unitate, întreaga dorinţă sănătoasă de a se vrea
pe sine însuşi se vor răzvrăti împotriva acestei sfîşieri şi-l vor
72
C A S Ă T O R I A CA R E L A Ţ I E P S I H O L O G I C A
ajuta astfel să conştientizeze posibilitatea unei unificări interioa

re, pe care mai înainte o căutase mereu în exterior. Şi îşi va
găsi, astfel, starea de nefragmentare în sine însuşi, ca pe un bun
al său.
Iată ce se întîmplă, extrem de frecvent, la vremea amiezii 335
vieţii şi iată cum îl constrînge minunata natură pe om la trece

rea din prima în a doua jumătate a vieţii, la metamorfozarea
dintr-o stare în care omul e doar unealta naturii sale instinctua
le într-o altă stare, în care nu mai e unealtă, ci el însuşi, la
prefacerea naturii în cultură şi a instinctului în spirit.
Ar trebui, de fapt, să ne ferim să întrerupem această evoluţie 336
necesară prin silnicii morale, deoarece obţinerea unei atitudini

spirituale prin înlăturarea şi reprimarea instinctului este, indis
cutabil, o falsificare. Nimic nu e mai dezgustător decît o spiri
tualitate într-ascuns sexualizată; e ceva la fel de necurat ca o
senzualitate ţinută la prea mare cinste. Calea trecerii e însă
lungă şi cei mai mulţi rămîn împotmoliţi pe această cale. Dacă
toată această evoluţie sufletească în şi prin căsătorie ar putea fi
lăsată inconştientă, aşa cum se întîmplă la primitivi, prefacerile
acestea ar putea avea loc fără prea mari conflicte şi fără rest.
Printre aşa-numiţii primitivi, pot fi întîlnite personalităţi spiri
tuale în faţa cărora nu poţi simţi decît un adînc respect, ca în
faţa lucrării desăvîrşit maturizate a unui destin neştirbit. Spun
asta din proprie experienţă. Dar unde se mai găsesc oare printre
europenii noştri de astăzi asemenea figuri nemutilate de nici un
fel de silnicii morale? Mai sîntem încă îndeajuns de barbari ca
să credem în asceză şi în contrariul ei. Dar roata istoriei nu
poate fi întoarsă. Nu putem merge decît înainte în năzuinţa
noastră spre acea atitudine care să ne permită să trăim aşa cum
o cere, de fapt, destinul neştirbit al omului primitiv. Numai aşa
vom fi în stare să nu ne pervertim spiritul în senzualitate şi
73
senzualitatea în spirit, căci trebuie să trăiască amîndouă, ele

trăgîndu-şi seva una din cealaltă.
337 Conţinutul esenţial al relaţiei psihologice din căsătorie este
această prefacere pe care am descris-o aici cît se poate de
succint. Ar fi multe de spus despre iluziile care servesc scopuri
lor naturii şi duc, totodată, la acele prefaceri ce marchează
mijlocul vieţii. Armonia specifică primei jumătăţi a vieţii (atunci
cînd se ajunge într-adevăr la o asemenea acomodare) se înte
meiază în esenţă (aşa cum se dovedeşte apoi în faza critică) pe
proiecţia anumitor imagini tipice.
338 Fiecare bărbat poartă în sine imaginea eternului fem inin , nu
imaginea unei femei anume, ci a unei femei în genere. Această
imagine este, în fond, o însuşire ereditară transmisă din vremuri
străvechi şi înscrisă în sistemul organic, un «tip» (un «arhetip»)
al tuturor experienţelor liniei ancestrale privind natura femini
nă, un sediment al tuturor impresiilor privind femeia, un sistem
de adaptare moştenit. Dacă nu ar mai exista femei pe lume, din
această imagine inconştientă s-ar putea oricînd deduce cum ar
trebui să fie alcătuită sufleteşte o femeie. Acelaşi lucru e valabil
şi în ce priveşte femeia, ea are o imagine înnăscută a bărbatului.
Experienţa ne învaţă că mai corect ar fi să spunem: o imagine a
bărbaţilor, pe cînd în cazul bărbatului e vorba mai degrabă de o
imagine a fem eii. Această imagine, fiind inconştientă, e proiec
tată întotdeauna, în mod inconştient, asupra fiinţei iubite şi
constituie unul din temeiurile esenţiale ale atracţiei pasionale
sau ale contrariului ei. Am numit această imagine anima şi
găsesc foarte interesantă întrebarea: habet mulier animam?1 a
scolasticilor, întrebarea fiind, după părerea mea, inteligentă,
întrucît îndoiala pe care o exprimă este îndreptăţită. Femeia nu
1 au femeile suflet? (în latină, n.t.)
74
C A S A T O R I A CA R E L A Ţ I E P S I H O L O G I C A
are o anima, ci un animus. Anima are un caracter erotic-emoţio

nal, în timp ce animus-ul caută să raţioneze şi de aceea, aproa
pe tot ce ştiu să spună bărbaţii despre erotica feminină şi
despre viaţa afectivă feminină în genere, se bazează pe proiecţia
propriei lor anima şi este, în consecinţă, anapoda. Uluitoarele
fantezii şi ipoteze ale femeilor în ce priveşte bărbaţii se bazează
pe înrîurirea animus-ului lor, care constituie o inepuizabilă
sursă de judecăţi ilogice şi de false cauzalităţi.
Atît anima, cît şi animus-ul se caracterizează printr-o extraor- 339
dinară multilateralitate. Intr-o căsătorie, întotdeauna cel cuprins

proiectează asupra celui cuprinzător această imagine, în timp ce
acestuia din urmă nu-i reuşeşte decît parţial să-şi proiecteze
imaginea asupra celuilalt. în acest caz, imaginea aceasta, extrem
de fascinantă, atîrnă în gol, aşteptînd parcă să fie împlinită de
un om real. Dar există tipuri de femeie parcă anume făcute de
natură să ia asupra lor proiecţii de anima. S-ar putea vorbi
chiar de un tip anume. Este indispensabil aşa-numitul caracter
de «sfinx», cu două sau mai multe înţelesuri, dar nu de un
echivoc nebulos de care să nu poţi lega nimic, ci de un echivoc
incitant, avînd tăcerea grăitoare a unei Mona Lisa - bătrînă şi
tînără, mamă şi fiică, de o castitate îndoielnică, infantilă şi cu o
inteligenţă naivă dezarmantă pentru bărbaţi. Nu orice bărbat de
mare spirit poate fi animus, deoarece trebuie să exceleze mai
puţin în idei bune şi mai mult în cuvinte potrivite, să aibă
cuvinte pline de înţelesuri, care să pară a spune mai multe decît
spun. Mai trebuie să fie şi întrucîtva neînţeles sau măcar într-un
fel oarecare certat cu lumea, pentru ca ideea jertfirii de sine să
poată interveni. Trebuie să fie un erou posibil, de un caracter
echivoc, dar nu e deloc sigur, totuşi, că o proiecţie a animei nu
descoperă adesea cu mult înaintea inteligenţei lente a omului
mediu, un adevărat erou.
75
340 Atît pentru bărbat, cît şi pentru femeie, în măsura în care

sînt cuprinzători, împlinirea acestei imagini constituie o trăire
plină de consecinţe, deoarece apare aici posibilitatea de a găsi o
replică a propriilor complicaţii în fiinţa multiformă a celuilalt.
Aici par să se deschidă acele spaţii largi de care te poţi simţi
înconjurat şi cuprins. Spun special că «par», deoarece posibili
tatea aceasta e cu două tăişuri. După cum proiecţia animus-ului
femeii poate avea flerul să descopere un bărbat de valoare,
necunoscut celor mulţi şi, mai mult decît atît, îi poate chiar aju
ta să-şi găsească adevărata vocaţie, susţinîndu -1 moral, bărbatul
poate, de asemenea, să-şi formeze, prin proiecţia animei, o
«femme inspiratrice». Dar, de cele mai multe ori, pe cît se pare,
e vorba doar de o iluzie cu urmări nefaste. Un insucces, deoare
ce credinţa nu a fost suficient de puternică. Pesimiştilor trebuie
să le spun că în aceste imagini sufleteşti primordiale se ascund
valori pozitive extraordinare, pe optimişti, în schimb, trebuie
să-i avertizez că fantezia i-ar putea orbi şi duce la cele mai
absurde rătăciri.
341 Dar nu trebuie să credem că această proiecţie ar fi o relaţie
individuală şi conştientă. La început nu e nicidecum aşa. Pro
duce o dependenţă obsesivă, bazată pe motivaţii inconştiente,
deşi de altă natură decît motivaţiile biologice. She al lui Rider
Haggard, bunăoară, arată ce lume uluitoare de reprezentări
instituie proiecţia animei. E vorba, în esenţă, de conţinuturi
spirituale, avînd adesea un veşmînt erotic, fragmente evidente
ale unei mentalităţi mitologice primitive, compuse din arheti
puri, al căror tablou complet constituie aşa-numitul inconştient
colectiv. Ca atare, o asemenea relaţie este, în fond, colectivă şi
nu individuală. (Benoît, care în Atlantida a creat un personaj
fantastic, coincizînd în amănunt cu She, afirmă că nu l-a plagiat
pe Rider Haggard.)
76

ta să-şi găsească adevărata vocaţie, susţirundu-1 moral, bărbatul
absurde rătăciri.
pe Rider Haggard.)
76

ta să-şi găsească adevărata vocaţie, susţinîndu -1 moral, bărbatul
absurde rătăciri.
pe Rider Haggard.)
76
Dacă la unul din cei doi soţi are loc o atare proiecţie, atunci 342
relaţiei colective biologice i se contrapune o relaţie colectivă spi

rituală şi se produce astfel acea sfîşiere a celui cuprinzător, pe
care am descris-o mai sus. Dacă acesta reuşeşte să nu-şi piardă
capul, atunci tocmai datorită conflictului se va găsi pe sine. în
acest caz, se poate spune că proiecţia, în sine periculoasă, l-a
ajutat să treacă de la o relaţie colectivă la una individuală. Asta
echivalează cu o deplină conştienţă a relaţiei din căsătorie. Cum
în expunerea mea mi-am propus să discut despre psihologia
căsătoriei, psihologia raporturilor bazate pe proiecţii e în afara
temei mele. Mă mulţumesc aici doar cu menţionarea faptelor.
Nu se poate vorbi, de bună seamă, despre relaţia psihologică 343
din căsătorie, fără să aminteşti măcar în treacăt, chiar cu riscul

de a fi greşit înţeles, de natura trecerii critice. După cum bine se
ştie, în ce priveşte psihologia, nimic nu poate fi înţeles fără s-o
fi trăit tu însuţi. Şi totuşi, faptul acesta nu clinteşte pe nimeni
din convingerea că numai judecata sa proprie e completă şi
adevărată. Această stranie situaţie provine din inevitabila supra-
estimare a conţinuturilor conştiente momentane. (Fără această
concentrare a atenţiei, omul nici nu ar putea fi conştient.) Aşa
se face că fiecare vîrstă îşi are propriile adevăruri psihologice,
adevărurile sale programatice - am putea spune - şi tot aşa se
întîmplă cu fiece nivel al evoluţiei psihice. Există chiar nivele la
care numai puţini ajung - o chestiune de rasă, familie, educaţie,
dotare şi pasiune. Natura este aristocratică. Omul normal e o
ficţiune, chiar dacă există anumite legităţi general valabile. Viaţa
sufletească este o evoluţie ce se poate opri chiar la nivele infe
rioare. E ca şi cum fiecare om ar avea o greutate specifică,
conform căreia urcă sau rămîne la acel nivel la care îşi atinge
limitele. Iar ideile şi convingerile şi le formează în conformitate
cu acest nivel. De aceea, nu e de mirare că marea majoritate a
77
căsătoriilor îşi ating limita superioară în menirea lor biologică,

fără vreun prejudiciu pentru sănătatea spirituală sau morală.
Relativ puţini ajung într-o mai adîncă dezbinare cu ei înşişi.
Acolo unde nevoile exterioare sînt multe, conflictul nu poate
ajunge la o tensiune dramatică, din lipsă de energie. Dar
proporţional cu siguranţa socială, creşte nesiguranţa psihologică,
la început inconştient, provocînd nevroze şi apoi conştient,
ducînd la despărţiri, certuri, divorţuri şi alte «crize matrimo
niale». La un nivel şi mai înalt, se cunosc alte posibilităţi ale
evoluţiei psihice, care ating sfera religiosului, sferă în care jude
cata critică nu-şi mai are locul.
344 La oricare din nivelele acestea se poate instala o stagnare,
însoţită de o deplină inconştienţă a celor ce ar putea urma la un
nivel superior al evoluţiei. De regulă, accesul la nivelul următor
este chiar baricadat complet de prejudecăţi apărate cu îndîrjire
şi de frici superstiţioase, lucru, desigur, deosebit de oportun,
deoarece un om căruia i s-ar permite, din întîmplare, să trăiască
la un nivel prea înalt pentru el, ar deveni un nebun periculos.
345 Natura nu e numai aristocratică, ci şi ezoterică. Dar nici un
om inteligent nu se va lăsa ispitit să ţină secrete, deoarece îşi va
da seama foarte bine că secretele evoluţiei psihice nu pot fi
niciodată trădate, pur şi simplu pentru că evoluţia ţine de apti
tudinile fiecăruia.
WOTAN
Apărut pentru prima oară în Neue Sdmmzer Rundschau, Ziirich, 1936, apoi în volumul
Aufsdtze zur Zeitgeschichte, Ziirich, 1946. Tradus după Gesavimelte Werke, vol.X, §371-399.
En Germanie naistront diverses sectes,
S'approchant fort de l'heureux paganisme,
Le coeur captif et petites receptes,
Feront retour â payer le vraye disme.
Propheties de M aistre Micheî N ostraâamus, 15551
S e pare că odată cu războiul mondial, a început pentru Euro-

pa o perioadă în care se întîmplă lucruri pe care înainte
vreme le puteai vedea cel mult în vis. Se considera chiar că
371
războiul între naţiuni civilizate nu poate fi decît un basm, fiind

cultivată opinia că în această lume raţională, internaţional orga
nizată, o asemenea oroare ar fi practic imposibilă. Iar ceea ce a
urmat după război a fost un adevărat dans al vrăjitoarelor:
răsturnări fantastice, schimbări de graniţe, recăderi de ordin
politic în modele medievale şi antice, state care înghit popoare
şi întrec cu mult în pretenţiile lor absolutiste, totalitare toate
1 în Germania vor apărea diferite secte,/ Apropiate mult de fericitul păgînism,/

Captivitatea inimilor şi răsplăţile mărunte,/ Vor face ca din nou adevărata dijmă
să fie plătită.
81
WOT AN
tentativele teocratice anterioare de acest fel, prigoniri ale creşti

nilor şi evreilor, asasinate politice în masă şi, în fine, şi o veselă
năvălire de piraţi asupra unei naţiuni semicivilizate, paşnice.2
372 Unde, la nivel mare, se petrec asemenea lucruri, acolo nu
mai trebuie să ne mirăm dacă se stîrneşte ceva la fel de straniu
la nivel mic şi mărunt. Pe plan filozofic, vom avea totuşi cîtva
timp de aşteptat pînă se va fi lămurit cineva pe deplin în ce
timpuri trăim, de fapt. Pe plan religios însă, se produc lucruri
însemnate. Faptul că în Rusia, pe locul strălucirii multicolore a
bisericii ortodoxe greceşti, s-a instalat o mişcare, lamentabilă
prin lipsa sa de gust şi de inteligenţă, a celor fără Dumnezeu,
nu trebuie, pînă la urmă, să ne mire, oricît de regretabil de
scăzut este nivelul spiritual al reacţiei «ştiinţifice». Căci şi în
Orientul Apropiat răsufli uşurat cînd ieşi din fumul acelei
îngrămădiri de candele, care se dă drept biserica ortodoxă, şi
intri într-o moschee onorabilă, în care sublima invizibilitate şi
omniprezenţă a lui Dumnezeu nu mai e suplinită printr-o
sumedenie de rituri şi obiecte de cult. Şi pînă la urmă, secolul
XIX cu iluminarea sa «ştiinţifică», trebuia să ajungă şi în Rusia.
373 Dar faptul că într-o adevărată ţară civilizată, socotită a fi de
multă vreme trecută de perioada evului mediu, un zeu al furtu
nii şi beţiei, aflat de mult într-o odihnă istorică, şi anume
Wotan, s-a putut trezi, izbucnind, precum un vulcan stins,
într-o nouă activitate - faptul acesta este mai mult decît ciudat;
este de-a dreptul picant. El s-a însufleţit, după cum se ştie, într-
o mişcare de tineret3 şi chiar în primele momente ale resuscită
rii sale a fost sărbătorit cu sîngeroase jertfe de miei. Erau acei
2 Abisinia
3 Jugendbewegung - mişcare de tineret germană, fondată în 1899 de elevi din
ultimele clase de liceu şi studenţi, care a existat pînă în 1933, cînd s-a transfor
mat în organizaţia «Hitler-Jugend». (n.t.)
82
WOT AN
tineri blonzi (uneori şi tinere) pe care îi vedeai bătînd drumuri

le, fără odihnă, din Capul Nord şi pînă în Sicilia, înarmaţi cu
rucsac şi lăută, slujitori fideli ai zeului rătăcitor. Mai tîrziu, spre
sfîrşitul Republicii din Weimar, drumurile erau bătute în conti
nuare de miile de şomeri, pe care îi întîlneai peste tot rătăcind
fără ţel. In 1933, drumurile nu mai erau bătute pur şi simplu, ci
se mărşăluia pe ele, mărşăluia, cu sutele de mii, toată suflarea,
de la puştii de cinci ani pînă la veterani. Mişcarea hitleristă a
pus, în cel mai propriu sens, toată Germania pe picioare şi a
produs spectacolul unei migraţii pe loc. Wotan, migratorul, se
trezise. La o sectă de oameni simpli din nordul german, el stă
într-o sală publică, timid reprezentat sub forma unui Cristos
şezînd pe cal alb. Nu ştiu dacă aceşti oameni sînt conştienţi de
îndepărtata înrudire a lui Wotan cu figura lui Cristos şi a lui
Dionissos; cred mai degrabă că nu.
Wotan, pribeagul fără odihnă, semănătorul de nelinişti, care 374
stîmeşte, ba ici, ba colo, ceartă sau exercită influenţe magice,

fusese de mult prefăcut de creştinism într-un diavol şi scînteia
doar ca fulger rătăcitor prin nopţi furtunoase sau ca vînător
fantomatic cu alaiul său, dar chiar şi aşa numai în tradiţii locale
pe cale de dispariţie. Rolul pribeagului fără odihnă fusese pre
luat de figura, apărută în evul mediu, a lui Ahaşver, a cărui
legendă este, de fapt, creştină şi nu evreiască; ceea ce dovedeşte
că motivul pribeagului, pe care Cristos nu l-a preluat, a fost
proiectat asupra evreilor, căci aşa se întîmplă de regulă:
conţinuturile devenite inconştiente sînt regăsite în alţii. în orice
caz, coincidenţa apariţiei antisemitismului cu trezirea lui Wotan
este o subtilitate psihologică ce merita poate să fie menţionată
aici...
Acel zvon de beţie în pădurea virgină a inconştientului nu 375
i-a atins numai pe tinerii germani sărbătorind solstiţiul, ci a fost
83
WO T A N
interceptat, premonitoriu, şi de Nietzsche, Schuler, Ştefan

’George şi Klages4. Cultura de pe Rin şi de la sud de linia
Mainului nu poate scăpa totuşi prea lesne de engrama clasică şi
de aceea îi place să se refere (după modele clasiciste) la beţia şi
exuberanţa antică, adică la Dionissos, puer aeternus şi eros
cosmogonic.5 Acesta este, fără îndoială, ceva mai şcolit decît
Wotan. Dar Wotan ar fi fost totuşi mai potrivit.El este zeu al
vijeliilor, dezlănţuitor al patimilor şi setei de luptă şi, încă,
vrăjitor dotat cu puteri neîntrecute şi iluzionist iniţiat în toate
tainele oculte.
376 Cazul lui Nietzsche este totuşi mai deosebit. Complet neini
ţiat în rebus germanicis, el a descoperit filistinul cultural, iar
cum «Dumnezeu era mort», Zarathustra a întîlnit un zeu necu
noscut, o figură neaşteptată, care ba îi era duşmănos, ba se tra-
4 (Notele 4, 5, 17 şi prima parte a notei 18 au fost scrise de autor ulterior, pentru

traducerea engleză apărută în Essays on Contemporary Events, London, 1947.) La
cei de după Nietzsche (1844-1900), s-a pus accentul pe aspectul dionisiac al
vieţii, spre deosebire de şi în contrast cu aspectul apolinic. De la Naşterea trage
diei (1872), fantezia gînditorilor şi poeţilor a fost luată în stăpînire de latura în
tunecată, pămînteană, feminină, cu trăsăturile sale mantice şi orgiastice. Iraţiona-
litatea a ajuns treptat să fie considerată un ideal, fapt ce rezultă, de pildă, din
toate lucrările lui Alfred Schuler asupra religiilor de mistere şi, în mod deosebit,
din scrierile lui Klages (1872-1956), care a dezvoltat filozofia iraţionalismului.
După Klages, logos-ul şi conştiinţa nu fac decît să tulbure viaţa creatoare pre-
conştientă. La aceşti scriitori, găsim începuturile unei treptate repudieri a reali
tăţii şi a unei respingeri a vieţii aşa cum este ea. Asta a dus, pînă la urmă, la
un cult al extazului, care, printr-o autodizolvare a conştientului, culminează în
moarte, moartea însemnînd pentru ei victoria asupra oricărei îngrădiri. Poezia
lui Ştefan George leagă elemente ale culturii clasice cu creştinismul medieval şi
mistica orientală. George atacă hotărît raţionalismul secolelor XIX şi XX. Mesajul
său aristocratic, de o frumuseţe mistică, bazat pe o concepţie ezoterică asupra
istoriei, a influenţat profund tineretul german. Opera sa a fost exploatată de po
liticieni lipsiţi de scrupule, în scopuri propagandistice.
5 Von kosmogonischen Eros este titlul unei opere fundamentale a lui Klages (apă
rută pentru prima oară în 1922).
84
WO T A N
vestea în însăşi figura lui Zarathustra. Astfel că Zarathustra

însuşi e prooroc, vrăjitor şi vînt al furtunii:
«Şi ca un vînt voiesc să mai suflu odată printre ei şi cu spiritul

meu să-i răpesc spiritului lor suflul: aşa mi-o vrea viitorul.
De-adevărat este Zarathustra un vînt puternic pentru toate în
tinderile; şi iată cu ce sfat sfătuieşte el pe duşmanii săi şi pe toţi
care scuipă şi varsă: <feriţi-vă să scuipaţi împotriva vîntului!>»6
în visul lui Zarathustra7 cu păzitorul de morminte din 377
muntele-cetate al morţii, se stîrneşte, cînd el vrea să deschidă

poarta,
«un vînt vijelios cu aripile desfăcute: fluierînd, şuierînd şi tăind

văzduhul îmi aruncă un sicriu:
Şi în vuiet şi fluier şi şuier se sparse sicriul, scuipînd mii de
rîsete.»
Discipolul, descifrînd visul, îi spune lui Zarathustra: 378
«Nu eşti tu însuţi vîntul cu fluier şuierător, care smulge porţile

cetăţilor morţii?
Nu eşti tu însuţi sicriul plin de toate răutăţile felurite şi de
toate schimonoselile angelice ale vieţii?»
Din această imagine reiese pregnant secretul lui Nietzsche. în 379
1864 scria deja8 (Zeului necunoscut ):
Vreau să te cunosc, necunoscutule,

Tu, cel adînc înfipt în sufletul meu,
Tu, cel ce-mi cutreieri ca o furtună viaţa,
6 A ho sprach Zarahustra, p.143.

7 op.cit., p.200.
8 Der werdende Nietzsche. Autobiographysche Aufzeichnungen, p.239.
85
WO T A N
Tu, cel de necuprins, rudă a mea!

Pe tine vreau să te cunosc şi ţie vreau să-ţi servesc.
380 Şi douăzeci de ani mai tîrziu, în minunatul său cîntec închi
nat mistralului, spune:
Vînt mistral, tu, vînător de nouri,

Ucigător de tristeţi, biruitor de ceruri,
Vijeliosule, ce mult te iubesc!
Nu sîntem noi amîndoi oare
Primii născuţi ai aceluiaşi pîntec,
Destinaţi pe vecie aceleiaşi sorţi?9
381 în ditirambul intitulat Tînguirea Ariadneiw , el este întru totul
căzut pradă zeului-vînător, astfel că nici violenta autoeliberare a
lui Zarathustra nu mai poate schimba, pînă la urmă, nimic.
Doborît, îngrozit,
Ca un cadavru viu căruia i se încălzesc picioarele,
Scuturat, ah! de febre necunoscute,
Tremurînd în faţa săgeţilor ascuţite de gheaţă,
Vînat de tine, tu, gînd!
Tu, cel fără de nume, ascuns, îngrozitor!
Tu, vînător de după nor!
Fulgerat de tine,
Tu, ochi batjocoritor ce mă priveşte din întuneric:
- aşa zac eu,
Mă încovoi, mă zvîrcolesc, chinuit
de toate torturile din vecie,
9 An den Mistral, Werke V, p.360.

10 Also sprnch Zjirathustra, p.367 (aici fără titlu, iar cu titlul Kiage der Ariadne în
Werke, voi. VIII, p.421)
86
WOT AN
Atins
De tine, cel mai crud dintre vînători,
Tu, necunoscut - Zeu!
Figura remarcabilă a zeului-vînător nu este doar o figură de 382
stil ditirambică, ci o trăire a lui Nietzsche la cincisprezece ani,
la şcoala Pforta. El este descris în Autobiographische Aufzeichnun -
gen , publicat de Elisabeth Forster-Nietzsche11. Acolo, Nietzsche
evocă o fantastică plimbare nocturnă printr-o pădure întunecată,
unde a fost îngrozit de un «ţipăt ascuţit venind din ospiciul
învecinat» şi a dat pe urmă de un vînător cu «trăsături sălbati
ce, sinistre». Intr-o vale «înconjurată de mărăcinişuri sălbatice»,
vînătorul şi-a dus un fluier la gură şi «a scos un sunet strident»,
care l-a făcut pe Nietzsche să leşine. După care Nietzsche s-a
trezit iarăşi la Pforta. Fusese un coşmar. Trebuie remarcat însă
că el, care voia de fapt să se ducă la «Eisleben», oraşul lui
Luther, a discutat cu vînătorul să meargă totuşi în «Teutschen-
tal»12. Fluieratul strident al zeului furtunii în pădurea nocturnă
nu prea poate fi înţeles greşit.
Să fi fost, într-adevăr, doar specialistul în filozofie antică din звз
Nietzsche şi, nu în ultimul rînd, întîlnirea sa fatală cu Wagner,
ceea ce a făcut ca zeul să se numească Dionissos şi nu Wotan?
într-o stranie viziune din cartea sa Reich ohne R aum 13, Bruno 384
Goetz a întrezărit taina evenimentelor germane viitoare. Am re
marcat pe atunci cartea ca pe o prognoză a vremurilor germane
şi am avut-o apoi mereu în vedere. Ea presimte opoziţia dintre
11 Der werdende Nietzsche, p.84.

12 Oraşul lui Luther este, de fapt, Eiservach, nu Eisleben, cuvînt care, ad literam,
ar însemna «viaţa de gheaţă», iar Teutschental, corectat în Deutschental, ar însem
na «valea germanilor», (n.t.)
13 îwpărUţia fiirti loc (n.t.)
S7
WOTAN
imperiul ideilor şi cel al vieţii, natura contradictorie a zeului

furtunii şi tainicei descoperiri, care a dispărut cînd i-au căzut
stejarii şi revine cînd zeul creştin se dovedeşte a fi prea slab
pentru a salva creştinătatea de la un masacru fratricid. Cînd
Sfîtul Părinte de la Roma, lipsit de orice putere, nu mai putea
decît să se tînguie în faţa lui Dumnezeu pentru turmele sale
rătăcite, bătrînul vînător cu un singur ochi rîdea la marginea
pădurii germane şi punea şaua pe Sleipnir.
385 Dacă ne-am permite să uităm pentru un moment că ne aflăm
în anul Domnului 1936 şi că la data aceasta credem că explicăm
lumea raţional, motiv pentru care baza explicaţiei noastre tre
buie să o constituie factorii economici, politici şi psihologici şi
dacă dăm puţin la o parte această mult prea omenească raţiona
litate plină de bune intenţii şi dacă în loc să punem vina pe
oameni, îi facem răspunzători pe zei pentru cele ce se întîmplă
astăzi - atunci, de bună seamă, Wotan n-ar fi deloc nepotrivit
ca ipoteză cauzală. îndrăznesc chiar să fac o afirmaţie eretică:
bătrînul Wotan cu caracterul său abisal şi inepuizabil explică
mai mult din naţional-socialism decît toţi cei trei factori raţio
nali amintiţi mai sus, luaţi laolaltă. Chiar dacă fiecare lămureşte
un aspect important al lucrurilor ce se petrec în Germania,
Wotan spune totuşi mai mult, şi tocmai despre fenomenul gene
ral, care, negermanului, chiar după cea mai profundă reflecţie, îi
rămîne complet străin şi de nelămurit.
386 Poate că ar trebui să numim acest fenomen general «stare de
posesiune». Cu expresia asta e statuat mai întîi un «posedat»,
dar apoi, deopotrivă, şi «unul care posedă». Dacă nu vrem să-l
zeificăm, de-a dreptul, pe Hitler, ceea ce i s-a şi întîmplat deja,
de fapt, nu mai rămîne decît Wotan care să poată poseda oa
menii. E drept că vărul lui, Dionissos, are şi el o astfel de cali
tate, dar şi-o extinde, se pare, şi asupra sexului slab. Menadele
88
WOT AN
formau, de bună seamă, un detaşament SA14 de femei, care,

după relatările mitului, nu era deloc inofensiv. Wotan se limi
tează la luptătorii Berserker, care şi-au găsit un rost ca gărzi de
corp ai unor regi mitici.
Întrucît zeii sînt consideraţi, de un spirit încă infantil, fie з«7
entităţi «metafizice» existente în sine, fie, poate, invenţii ludice
sau superstiţioase, paralela de mai sus între Wotan reînviat şi
furtuna social-politică şi psihică ce zguduie Germania contem
porană ar avea doar o valoare de «pare-a-fi-ca-şi-cum». Dar
cum zeii sînt fără doar şi poate personificări ale unor forţe
sufleteşti, afirmarea existenţei lor metafizice în sine este un abuz
al intelectului, abuz de acelaşi ordin cu opinia că ei ar putea fi
inventaţi. «Forţele sufletului» nu au, desigur, nimic de-a face cu
conştientul, deşi ne place să ne jucăm cu gîndul că psihicul ar fi
identic cu conştientul, ceea ce nu este însă nimic altceva decît o
aroganţă a intelectului. Mania iluminismului are, fireşte, o moti
vaţie suficientă a existenţei sale în însăşi frica sa de metafizică,
căci cele două au fost dintotdeauna fraţi învrăjbiţi. «Forţele
sufletului» au mai mult de-a face cu psihicul inconştient, drept
care tot ceea ce îl înfruntă pe om venind pe neaşteptate din
zona aceea întunecată, fie că pare să provină din exterior şi are,
deci/valoare de realitate, fie, dacă nu, e o halucinaţie şi deci un
neadevăr. Dar faptul că ceva nu vine din afară şi este totuşi
adevărat nu prea i-a trecut încă prin minte omenirii epocii
noastre.
Desigur, am putea pînă la urmă, în scopul unei mai bune звв
înţelegeri, să renunţăm la numele şi conceptul compromis de
«Wotan» şi să vorbim de furor teutonicus, dar am spune astfel
14 Prescurtare pentru Sturinabteilung, detaşament de asalt, iar mai tîrziu

detaşament de şoc în formaţiunile paramilitare naziste, (n.t.)
89
WO T A N
acelaşi lucru, doar nu la fel de bine. Căci «furor», în acest caz,

este o pură psihologizare a lui Wotan şi nu spune decît că
poporul este «înfuriat». în felul acesta ne scapă însă un aspect
foarte important al întregului fenomen, şi anume aspectul dra
matic al posedatului şi al celui care posedă. Şi tocmai aici este
partea cea mai impresionantă a fenomenului german: că cineva
care, în mod evident, e posedat, ia în posesie întregul popor în
aşa măsură încît totul se pune în mişcare, toate o iau din loc şi,
inevitabil, alunecă pe o pantă periculoasă.
389 Wotan mi se pare a fi o ipoteză potrivită. El pare să fi
dormit doar în munţi pînă cînd corbii l-au vestit că atmosfera e
prielnică; Wotan, o însuşire fundamentală a sufletului german,
un «factor» sufletesc de natură iraţională, un ciclon care reduce
şi suprimă hipertensiunea culturală. Credincioşii lui Wotan, cu
toate capriciile lor, par să fi văzut mai bine decît raţionaliştii.
Wotan este - şi acest lucru a fost evident dat uitării cu totul -
o zestre strămoşească germanică, adevărata expresie şi neîntre
cuta personificare a unei însuşiri fundamentale, ce caracterizea
ză în special poporul german. Houston Stewart Chamberlain
este un simptom care ne face să bănuim că şi în alte părţi există
zei ascunşi ce dorm. Rasa germană (respectiv: ariană), specificul
naţional german, sînge şi pămînt, cîntece vechi germane, caval
cade Walkyrice, un Domn-Isus-erou-blînd-cu-ochi-albaştri,
mama greacă a lui Pavel, diavolul ca stupiditate internaţională
în ediţie evreiască şi francmasonică, geniile nordului, rasele infe
rioare mediteraneene - toate acestea sînt o recuzită indispensa
bilă şi înseamnă, în fond, acelaşi lucru, şi anume că germanii
sînt posedaţi de zei, iar casa lor e «umflată de vîturi puternice».
S-a întîmplat, dacă nu mă înşel, puţin după ce Hitler pusese
mîna pe putere, ca bine cunoscutul Punch să publice un desen
ce reprezenta un luptător Berserker furios, care îşi rupe lanţu-
90
WOT AN
rile15. Ьі Germania, furtuna s-a stîmit, în timp ce noi mai cre

dem încă în cerul albastru.
La noi, în Elveţia, se face auzită cîte o rumoare, ba din nord, 390
ba din sud, cînd dubios, cînd inofensiv, sau chiar atît de idealist
încît nimeni nu observă nimic. «Quieta non movere» (să nu pui
în mişcare cele aflate în repaos) - cu această salutară înţelepciu
ne ne merge foarte bine. I s-a imputat deja elveţianului că i-ar
repugna categoric să facă din sine însuşi o problemă. Trebuie
s-o contest: elveţianul este înclinat spre reflecţie, dar n-o spune,
n-o spune cu nici un chip, mai ales dacă simte că s-a stîrnit pe
undeva un curent. In felul acesta, ne aducem tributul nostru
tăcut la vremurile furtunii germanice şi creştem în proprii noştri
ochi, în timp ce germanii sînt cei cărora le este dat în primul
rînd prilejul istoric într-adevăr unic să înveţe să vadă, în stră
fundurile inimilor, primejdiile de care creştinismul voia să-i
salveze pe oameni.
Germania este o ţară a catastrofelor spirituale, în care anumi- 391
te realităţi ale naturii fac întotdeauna doar o pace aparentă cu

raţiunea, stăpîna lumii. Potrivnicul este un vînt care suflă pe un
front larg, din Tracia pînă în Germania, dinspre nesfîrşirea şi
originaritatea Asiei către Europa. Uneori, lucrînd din exterior, el
mătură laolaltă, ca pe nişte frunze uscate, popoarele, iar alteori,
lucrînd din interior, inspiră gînduri epocale - un Dionissos ele
mentar care străpunge ordinea apolinică. Făcătorul de vreme
rea se numeşte Wotan, iar dacă vrem să-i cercetăm caracterul
mai îndeaproape, nu avem nevoie numai de cunoaşterea efecte
lor sale istorice în tulburări şi răsturnări spirituale şi politice, ci
şi de mărturiile mitologice ale acelor timpuri care nu îşi găseau
încă explicaţiile prin om şi prin posibilităţile sale limitate, ci îşi
15 Punch este o revistă ilustrată germană din acea vreme (n.t.)
91
WO T A N
căutau cauzele mai profunde în cele sufleteşti, în puterile auto

nome ale sufletului. Intuiţia din alte vremuri a personificat ca
zei puterile acestea şi le-a caracterizat, potrivit firii lor, cu mare
scrupulozitate şi foarte cuprinzător. Iar acest lucru a fost posibil
tocmai pentru că este vorba de tipuri sau imagini primordiale
bine stabilite, înnăscute inconştientului la numeroase triburi şi
manifestate mereu prin comportamentul caracteristic lor.16 De
aceea, se poate vorbi despre un arhetip «Wotan», care, ca factor
psihic autonom, produce efecte colective şi schiţează astfel o
imagine a propriei sale naturi. Wotan are biologia sa caracteris
tică, diferită de cea a fiecărei fiinţe umane în parte, fiinţele
umane fiind posedate doar în anumite perioade de influenţa
irezistibilă a acestei determinante inconştiente. In perioadele sale
de repaos, în schimb, existenţa arhetipului Wotan este la fel de
ascunsă ca o epilepsie latentă. S-ar fi gîndit oare acei germani
care în 1914 erau deja adulţi, ce vor deveni ei în 1935? Aşa sînt
însă efectele uluitoare ale zeului vîntului, care bate unde vrea el
şi despre care niciodată nu se ştie de unde vine şi unde se
duce, care ia în posesie tot ce-i iese în cale şi răscoleşte tot ce
nu este stabil. Cînd suflă vîntul, se clatină tot ceea ce, exterior
sau interior, este nesigur.
392 Nu de mult, cunoştinţele noastre despre fiinţa lui Wotan au
fost completate şi întregite printr-o monografie închinată lui
Wotan de Martin Ninck17. Cititorul să nu se teamă că ar fi
vorba de un studiu exclusiv ştiinţific, scris cu detaşare academi
că faţă de materialul său. Desigur, sînt respectate cu stricteţe
criteriile obiectivităţii ştiinţifice, iar materialul este adunat cu o
16 A se citi ce scrie Bruno Goetz (Deutsche Dichtung, p.36 şi 72 ) despre Odin ca
zeu migrator germanic. Din păcate, această carte mi-a căzut în mînă abia după
ce scrisesem articolul de faţă.
17 Wodan und genimnischer Schicksalsglaube.
92
WO T A N
rară minuţiozitate şi exhaustivitate şi foarte limpede prezentat.

Dar dincolo de toate acestea, se simte că autorul îşi trăieşte
materialul, că o coardă Wotan vibrează şi în el, ceea ce nu
constituie un defect, ci o mare calitate a cărţii, care, fără această
consonanţă ar fi putut rămîne o plicticoasă culegere! Aşa însă,
există program şi viaţă în această lucrare, şi îndeosebi în ulti
mul capitol, intitulat «Perspective».
Ninck schiţează un tablou măreţ al arhetipului german Wo- 393
tan. în zece capitole îl descrie, urmînd izvoarele, ca Berserker,

zeu al furtunii şi pribeag, luptător, zeu al dorinţei şi iubirii,
domn al morţilor, zeu al eroilor căzuţi, ştiutor al tainelor, vrăji
tor şi zeu al poeţilor. Este luat în considerare şi anturajul lui,
Walkyriile şi Fylghiriile, inerente semnificaţiei de destin a lui
Wotan. Foarte relevantă este cercetarea numelui lui şi a originii
sale. Aceasta arată că Wotan întrupează latura de imbolduri
emoţionale, precum şi pe cea de inspiraţii intuitive a inconştien
tului, pe de o parte ca zeu al furiei şi nebuniei, pe de alta ca
vestitor de taine şi destine.
Deşi a fost identificat de romani cu Mercur, felul său de a fi 394
nu corespunde de fapt nici unui zeu roman sau grec. E rătăcitor

ca Mercur, e domn al morţilor ca Pluto sau Cronos; iar de
Dionissos îl leagă nebunia, mai ales sub forma sa mantică. M-a
uimit că Ninck nu-1 menţionează pe Hermes, zeul elenist al
revelaţiei, care ca pneuma şi nous are semnificaţie de vînt. El ar
fi puntea către pneuma creştină şi către miracolul Rusaliilor.
Hermes, ca Poimandres, ia şi el în posesie pe bărbaţi. Aşa cum
menţionează pe bună dreptate Ninck, Dionissos a rămas întot
deauna subordonat autorităţii lui Zeus atotputernicul, ca şi
ceilalţi zei, ceea ce indică o profundă deosebire între starea de
spirit greacă şi cea germană. Uciderea lui Cronos, pe care Ninck
îl consideră profund înrudit cu Wotan, ar putea indica o even-
93
WOT AN
tuală depăşire şi diversificare a tipului Wotan în trecutul înde

părtat. în orice caz, zeul germanic exprimă o deplinătate ce co
respunde unui nivel primitiv, unei stări sufleteşti în care omul
nu i se împotrivea zeului, ci îi era în mod fatal supus. La greci,
însă, existau zei ce dădeau ajutor împotriva altor zei, iar Zeus,
tatăl tuturora, nu se situa prea departe de idealul despotului
luminat şi binevoitor.
395 Wotan însă nu dă semne de îmbătrînire, el a dispărut, pur şi
simplu, potrivit firii lui, atunci cînd vremurile i s-au întors
împotrivă şi a rămas invizibil mai mult decît o mie de ani,
acţionînd anonim şi indirect. Căci arhetipurile sînt ca albiile
rîurilor părăsite de ape, albii pe care rîurile şi le pot însă regăsi
după nu se ştie cîtă vreme. Un arhetip este precum tăietura
unui vechi torent, prin care apele vieţii au curs multă vreme şi
l-au săpat adînc. Şi cu cît mai mult au ţinut apele cursul acesta,
cu atît mai probabil este că mai devreme sau mai tîrziu se vor
întoarce tot acolo. Chiar dacă în societatea umană, viaţa fiecă
ruia este reglată ca un canal, viaţa popoarelor este totuşi pre
cum cursul unui torent, care nu cunoaşte nici un stăpîn, în orice
caz nici un om nu-1 poate stăpîni, ci doar Unul care a fost întot
deauna mai puternic decît oamenii. Naţiunile Unite, asociaţie a
popoarelor, care ar trebui să aibă autoritatea supranaţională,
este, după unii, doar un copil ce se cere încă apărat şi ajutat, iar
după alţii e ceva prematur născut. Aşa încît viaţa popoarelor îşi
urmează cursul neînfrînat, nedirijat, inconştient, ca un bloc de
piatră rostogolindu-se pe o coastă de deal, pe care numai obsta
colele foarte mari îl pot face să stea în loc. De aceea, evenimen
tele politice nimeresc dintr-o fundătură într-alta, ca un torent ce
se înfundă prin rîpe, mărăcinişuri şi mlaştini. Cînd nu indivi
dul, ci masele se pun în mişcare, reglementările umane nu mai
funcţionează şi arhetipurile încep să acţioneze, aşa cum se în-
94
WOT AN
tîmplă, de altfel, şi în viaţa fiecărui om în parte, atunci cînd se

vede confruntat cu situaţii ce nu mai pot fi stăpînite cu catego
riile ce-i sînt cunoscute. Iar ceea ce poate face un aşa-numit
conducător cu masele aflate în mişcare - putem să vedem cu
toată claritatea atît la sud, cît şi la nord de ţara noastră.
Arhetipul dominant nu rămîne mereu acelaşi, fapt ce se т а - з%
nifestă, de pildă, şi prin aceea că împărăţia mult dorită a păcii,
imperiul «de o mie de ani», sînt limitate în timp. Tipul părinte
lui mediteranean ordonator, drept, ba chiar iubitor este puternic
zdruncinat în toată partea nordică a Europei, lucru pentru care
depune mărturie soarta actuală a bisericii creştine. Fascismul
din Italia şi situaţia din Spania arată că zdruncinarea este mult
mai extinsă decît ne-am fi închipuit. Nici măcar biserica catolică
nu mai poate face demonstraţii de forţă.
Zeul naţional a năvălit pe un front larg asupra creştinătăţii, зч?
indiferent dacă în Rusia se numeşte tehnică şi ştiinţă, în Italia
Duce, iar în Germania «credinţă germană», ori «creştinism
german», ori stat. «Creştinii germani»18 sînt o contradictio in
adiecto şi ar face mult mai bine să se mute în mişcarea cre
dinţei germane a lui Plauer19, adică în tabăra acelor oameni
O mişcare naţional-socialistă în cadrul bisericii protestante, care caută să eli

mine din creştinism orice urme ale Vechiului Testament.
19 Wilhelm Hauer (*1881), la început misionar şi mai tîrziu profesor de sanscrită
la universitatea din Tiibingen, a fost fondatorul şi conducătorul mişcării credin
ţei germane. Aceasta încerca să stabilească o «credinţă germană» bazată pe tra
diţii şi scrieri germanice şi nordice, printre altele pe opera lui Meister Eckhart şi
a lui Goethe. Această mişcare încerca să combine un număr de direcţii diferite
şi adesea incompatibile: unii membri ai mişcării au adoptat o formă de creşti
nism «purificată», iar alţii se împotriveau nu numai oricărei forme de creştinism,
ci chiar oricărui fel de religie sau Dumnezeu. Unul din articolele de credinţă ge
nerală, pe care l-a introdus mişcarea în 1934, stabilea drept ţel al mişcării credin
ţei germane renaşterea religioasă a naţiunii din temeiurile stămoşeşti ale rasei
germane. Să ne amintim aici de alocuţiunea pastorului «evanghelic» dr. I.ang-
95
WO T A N
cumsecade şi bine intenţionaţi, care, pe de o parte, îşi recunosc

cinstit starea de «posesiune» şi, pe de altă parte, îşi dau toată
osteneala să înveşmînteze situaţia nouă, de netăgăduit, adică
tocmai starea de posesiune, într-o haină istoric acceptabilă,
pentru ca ea să arate mai puţin înspăimîntător. In felul acesta,
se deschid perspective consolatoare către figuri mari, bunăoară,
ai misticii germane, precum Meister Eckhart, care era un ger
man şi tot un posedat. în felul acesta se evită scandalosul, şi
anume întrebarea: de către cine sînt posedaţi oamenii? Căci
pînă acum era vorba întotdeauna de «Dumnezeu». Dar cu cît
mai mult se apropie Hauer, dinspre cercurile universale, indo-
germane, de cele «nordice» şi îndeosebi de Edda şi cu cît mai
«germană» devine credinţa, ca expresie a stării de posesiune, cu
atît mai limpede devine şi faptul că zeul «german» e Dumne
zeul germanilor.
398 Cartea lui Hauer Deutsche Gottschau. Grundzilge eines deutschen
Glaubens nu poate fi citită fără să fii mişcat cînd vezi efortul tragic
şi de-a dreptul eroic al unui învăţat plin de corectitudine, care, fără
să ştie cum, ca membru al poporului german, a fost chemat şi este
posedat de vocea neauzită a zeului şi caută acum să construiască,
marin, «membru al consistoriului suprem», care «îmbrăcat în uniforma SA şi cu

cizme înalte», a ţinut la înmormîntarea lui Gustloff discursul de trecere a lui în
Hades, conducîndu-1 spre Walhalla, spre patria «eroilor căzuţi Siegfied şi Bal-
dur», care prin «jertfa lor de sînge au hrănit viaţa poporului german», aşa cum
a făcut, printre alţii, oarecum, şi Cristos. «Acest zeu a trimis popoarele pămîn-
tului pe calea lor răsunătoare prin istorie... Doamne, sfinţeşte lupta noastră.
Amin.» Aşa şi-a încheiat părintele spiritual, după Neuer Ziiricher Zeitung (nr.249,
1936), discursul foarte înălţător, fără doar şi poate, ca serviciu divin închinat lui
Wotan şi, desigur, remarcabil de tolerant faţă de credincioşii lui Cristos! Să re
negi biserica recunoscută şi să fii totuşi atît de tolerant încît să predici: Cristos
şi-a vărsat sîngele întru mîntuirea oamenilor, precum, printre alţii, şi Siegfried,
Baldur şi Odin? în ziua de azi au devenit posibile moduri neaşteptat de groteşti
de a pune problemele.
96
WOT AN
cu toate puterile sale şi toată ştiinţa sa, o punte de legătură între

forţele obscure ale vieţii şi lumea limpede a ideilor şi figurilor
istorice. Dar ce să caute oare toate acele lucruri frumoase ale unui
trecut şi ale unei omeniri de cu totul altă factură, în confruntarea
nemaiîntîlnită a omului de azi cu un zeu - pe cît de viu, pe atît
de prăpăstios - al triburilor năvălitoare? Ele sînt învîrtejite ca
frunzele uscate de vijelie şi versuri din Edda se insinuează printre
rîndurile textelor misticii creştine şi ale poeziei germane, ca şi
printre vorbele înţelepte ale Upanişadelor, în timp ce Hauer însuşi
e posedat de profunzimea plină de subînţelesuri a vechii rostiri
germanice, într-o măsură de care, în mod sigur, nu a fost înainte
conştient. Toate acestea nu ţin nici de indologul Hauer, nici de
Edda - amîndoi existau cu mult înainte ci de kairos-ul, care, în
momentul de faţă, dacă te uiţi cu atenţie, se numeşte Wotan. De
aceea, i-aş sfătui pe cei din mişcarea credinţei germane să nu mai
fie atît de pudici. Nu vor putea transforma în intelectuali pe greoii
credincioşi ai lui Wotan, care nu pot fi afectaţi decît de o credinţă.
Există reprezentanţi ai mişcării credinţei germane care, ca
intelectuali şi ca oameni, ar fi neîndoielnic în stare nu numai să
creadă, dar să şi ştie că zeul germanilor este Wotan şi nu
Dumnezeul creştin universal. Şi asta nu e o ruşine, ci o trăire
tragică. A fost dintotdeauna groaznic să cazi în mîinile vreunui
zeu aflat în viaţă. Iahve nu face excepţie de la această regulă, după
cum se ştie, şi au fost odată filistini, edomiţi, amoritani şi alţii,
cărora trăirea lui Iahve le era străină şi de aceea o resimţeau ca
fiind neplăcută. Trăirea semitică a lui Dumnezeu, numită Allah, a
fost pentru întreaga creştinătate un prilej de extremă suferinţă.
Noi, cei care judecăm din exterior, îi considerăm pe germanii
zilelor noastre mult prea răspunzători de tot ceea ce fac şi dreg; ar
fi, poate, mai corect să-i privim măcar, şi pe ei, ca pe nişte păti-
mitori.
97
WOT AN
399 Dacă aplicăm consecvent modul nostru - poate cam ciudat -

de a privi problema, ajungem inevitabil la concluzia că Wotan
ar trebui să-şi exteriorizeze nu numai caracterul său neliniştit,
violent, furtunos, ci şi cealaltă natură a sa, extatică şi mantică.
Dacă această concluzie se va adeveri, atunci naţional-socialismul
nu va fi nici pe departe ultimul cuvînt, ci ne putem aştepta ca
în următorii ani sau următoarele decenii să se întîmple lucruri
tenebroase despre care abia dacă ne putem forma încă o ima
gine. Trezirea lui Wotan este un pas îndărăt şi o întoarcere
îndărăt; apele umflate ale fluviului barat au luat-o iar pe vechea
lor matcă. Dar această curgere îndărăt nu poate dura veşnic;
este mai degrabă un «reculer pour mieux sauter», iar apa va
trece peste obstacole. Abia atunci se va vedea ce «mai mormăie
Wotan cu capul lui Mim».
Ce mai mormăie oare Wotan cu capul lui Mim?20

Fierb deja izvoarele toate: coroana arborelui lumii
se-nvăpaie la sunetul cornului de vînătoare
pe care-1 ridică Heimdold21 chemînd la războaie.
20 Mim = Mimir - «divinitate acvatică, /.../ custode al izvorului înţelepciunii

cosmice, aflat sub arborele sapienţial. în schimbul dreptului de a sorbi din
această înţelepciune, Odin /Wotan/ i-a dat un ochi al său /.../ Vanii l-au ucis
pe Mim, tăindu-i capul /.../ Cu ajutorul magiei sale, Odin a reuşit să-i conserve
acestui cap însuşirea de a gîndi şi a vorbi, păstrîndu-1 pentru sine ca un preţios
instrument oracular.» cf. V.Kembach, Dicţionar de mitologie generală, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989 (n.t.)
21 Heimdold = Heimdallr - «străjerul ceresc al panteonului nordic; suflînd în
cornul sacru /.../ el anunţă orice prezenţă străină în preajma podului divin şi cu
acelaşi corn va da alarma pentru bătălia finală /.../» cf.op.cit. (n.t.)
98
WOT AN
Arborele se zguduie şi se-ndoaie, dar stă încă în

picioare
cu frunzişul vuind, în aşteptarea lui Loge22
dezlănţuit.
Latră sălbatic cîinele din a morţii trecătoare
pînă se smulge armăsarul neînfrînt din pripoane.
Din zorile zilei se vede uriaşul cu scut descinzînd,

iar balaurul lumii se cabrează turbînd:
el bate valuri în maluri şi urlă ulii în zbor
în setea de cadavre a lor, căci pornit-a deja corabia
celor ce mor.
Din zori peste ape, cînd Muspilii23 sînt pe aproape,

fuge corabia iute pe care Loge o conduce,
iar la bordul ei Lupul şi tot neamul de lupi
sînt aduşi de Fratele Furtunii pe drum.24
22 Loge = Loki - «zeul focului, distrugător şi creator...» cf.op.cit. (n.t.)

23 Muspil = locuitor din Muspellsheim, «ţinut primordial de foc /.../ scînteile
care săreau neîncetat de acolo /.../ au topit de la o vreme gheţurile compacte
/.../ dezmorţind astfel apele primordiale», cf. op.cit. (n.t.)
24 Din Voluspâ. Die Edda, ed. de Hans von Wolzogen, p.149.
99
DUPĂ CATASTROFĂ
Articol apărut pentru prima oară în Neue Schweizer Rundschau (Ziirich 1945), apoi în
Aufsătze zur Zeitgeschichte, Ziirich, 1946. Tradus după Gesammelte Werke vol.X, §400-443.
in 1936 încoace, e pentru prima dată că pun mîna pe 400
condei să scriu despre problemele Germaniei. în încheierea

articolului meu de atunci, sugeram printr-un citat din Voluspâ :
«Was murmelt noch Wotan mit Mimes Haupte»1, natura eveni
mentelor apocaliptice ce urmau să vină. între timp, mitul a
devenit realitate şi o mare parte din Europa zace în ruine.
înainte de a porni la reconstrucţie, trebuie curăţat terenul, 401
ceea ce presupune, printre altele, să înţelegem cele întîmplate.

Ne întrebăm care a fost sensul tragediei. Această întrebare mi-a
fost adresată şi mie în cîteva rînduri şi a trebuit să spun ceva,
să răspund cumva, după puterile mele. Dar cum din comunică
rile exclusiv orale se ţes foarte uşor legende, m-am hotărît, nu
fără şovăială şi îndoieli, să-mi expun din nou opiniile sub forma
unui articol. Sînt pe deplin conştient că «Germania» constituie o
problemă de mari proporţii şi că opinia subiectivă a unui medic
şi psiholog nu poate atinge decît parţial şi numai sub un singur
aspect, această chestiune de o uriaşă complexitate. Trebuie să
mă mulţumesc cu sarcina mai mult decît modestă de a-mi
1 vezi sfîrşitul articolului Wotan, din antologia de faţă (n.t.)
103
DUI’Ă c a t a s t r o f ă
aduce contribuţia la munca de curăţare, dar nici pe departe la

cea de reconstrucţie. Dar avem, intr-adevăr, multă curăţenie de
făcut.
4 o: în timp ce încercam să schiţez articolul de faţă, mi-am dat
seama cît de răscolite ne sînt încă sufletele şi cît de greu ne este
să găsim printre toate afectele noastre, un punct de vedere
întrucîtva mediator şi relativ calm. Ar trebui, poate, să ne
păstrăm sîngele rece şi să judecăm, dar sîntem, în general, mult
mai adine implicaţi în cele petrecute cu germanii decît am vrea
s-o credem. Nici de compasiune nu sîntem capabili, căci inima
de care am avea nevoie pentru asta ascunde cu totul alte
sentimente ce se cer exprimate. Nici medicului, nici psiholo
gului nu le este permis să judece doar cu sînge rece - lăsînd la
o parte faptul că nici nu ar putea-o face -, deoarece relaţiile lor
cu lumea nu se rezumă doar la atît, fiind implicaţi ei înşişi, cu
toate afectele lor, în problemele lumii, căci altfel aceste relaţii nu
ar fi complete. M-am văzut deci confruntat cu sarcina de a-mi
strecura cumva corabia între Scylla şi Caribda şi - aşa cum se
obişnuieşte într-o asemenea călătorie - să astup urechile unei
părţi a fiinţei mele, legînd-o pe cealaltă de catarg. Nu vreau să
ascund cititorului faptul că pînă acum nici un articol nu m-a
costat atîta chin, pe plan moral şi chiar uman. Nu-mi dădusem
seama în ce mare măsură mă privesc pe mine toate acestea,
îndrăznesc să cred că şi alţii îmi împărtăşesc, poate, senti
mentele. Această identificare profundă sau «participation
mystique» cu cele petrecute în Germania, mi-a oferit încă un
prilej să retrăiesc în mod penibil şi dureros proporţiile şi
importanţa noţiunii psihologice ce poartă numele de vinovăţie
colectivă. Sînt obligat, aşadar, să mă apropii de această pro
blemă, nu reflectînd cu sînge rece, ci depunînd, cu umilinţă, o
mărturie.
104
DUPĂ CATASTROFĂ
Să nu confundăm vinovăţia colectivă, înţeleasă în sens psi- 403
hologic, cu o construcţie juridic-morală. Noţiunea psihologică de

vinovăţie colectivă se referă la existenţa iraţională a unui sen
timent subiectiv de vinovăţie (sau a unei conştiinţe a vinovăţiei)
sau a unei vinovăţii obiectiv suspectate (sau a unei complicităţi
imputate la o vinovăţie). Asemenea sentimente apar, de pildă,
atunci cînd aparţii unei familii ce a avut nenorocul să fie de
făimată prin delictul unui membru al ei. în cazul acesta este
fără doar şi poate evident că tu însuţi nu poţi fi făcut răspun
zător nici juridic şi nici moral; dar vinovăţia ce planează asupra
ta se face simţită chiar şi prin faptul că ţi se pare că însuşi
numele de familie îţi este pătat, că ţi-e penibil să-l auzi pro
nunţat de către un om străin. Vinovăţia se limitează în mod
strict la delincvent numai din punct de vedere juridic, moral şi
intelectual; ca fenomen psihic însă, planează asupra tuturor
locurilor şi oamenilor dimprejur. O pădure, o casă, o familie, un
sat chiar, în care s-a petrecut o crimă, resimt vinovăţia psihică
şi încep să o simtă chiar şi din exterior. Vom închiria oare o
cameră în care a fost asasinat cu cîteva zile înainte un om? Ne
va face oare o deosebită plăcere să ne căsătorim cu sora sau
fiica unui criminal? Un tată nu este oare profund afectat dacă
fiul lui ajunge la ospiciu şi nu se simte oare adînc jignit, măcar
în mîndria familială, dacă un văr cu acelaşi nume îşi face casa
de ocară? Nu ar trebui oare ca toţi elveţienii cumsecade să fie -
prea puţin spus - ruşinaţi, dacă guvernului nostru i-ar fi venit
ideea să instituie un adevărat abator de oameni ca cel de la
Maidanek? Ar mai fi oare de mirare atunci, dacă, avînd un
paşaport elveţian, ne-ar fi dat să auzim la graniţă: «ces cochons
de suisses!»? Şi nu ne ruşinăm noi oare puţin cu toţii - tocmai
pentru că sîntem patrioţi - de faptul că Elveţia a produs atît de
mulţi trădători de ţară?
105
DU P Ă C A T A S T R O F Ă
04 în interiorul Europei, ne simţim elveţieni şi deci exteriori

cercului stigmatizat de vinovăţia germană. Situaţia se schimbă
însă de îndată ce sîntem puşi faţă în faţă cu un alt continent
sau cu vreun popor îndepărtat. Ce vom răspunde dacă un in
dian ne va întreba: «Vreţi să ne aduceţi cultura creştină? Dar ce
a pus la cale Europa la Auschwitz şi Buchenwald?». Ne va fi
oare de vreun folos să spunem că asta nu s-a întîmplat la noi,
ci cu cîteva sute de kilometri mai la est şi nu în ţara noastră, ci
în ţara europeană învecinată? (Doar în Europa toate sînt atît de
aproape unele de altele in comparaţie cu alte continente.) Ce
am pricepe noi dacă un indian ne-ar spune cu indignare că o
infamie nu s-a comis în Travancore, ci în Haiderabad? Am
spune, desigur, «Oricum, India e India» şi aşa se spune, ne-
greşit, în O rient: «O ricum , E u ropa e Europa!». De îndată ce noi,
aşa-zişii europeni nevinovaţi, ieşim de p e teritoriu] continentu
lui nostru, resim ţim cev a din vinovăţia colectivă care g r e v ea z ă
asu p ra n oastră , în ciu d a fap tu lu i că a v e m conştiinţa curată. (O
în trebare co la tera lă : Rusia d ă o a re d o v a d ă d e primitivism atunci
cînd simte vinovăţia noastră de contact, cum am mai putea
numi vinovăţia colectivă, şi ne r ep ro şea z ă > ca atare, fascismul?)
Lumea d isc rim in ea z ă E uropa pentru că, în definitiv, pe teri
toriul ei au fost făcute lagărele de concentrare, tot aşa cum
Europa condamnă Germania, drept acea ţară şi acel popor care
s-a acoperit de ruşinea vinovăţiei, căci în Germania s-au întîm
plat toate şi germanii le-au făcut. Nici un german nu o poate
tăgădui, după cum nici un e u ro p ea n şi n ici un creştin nu p o a te
tăgădui că în căm in u l său s-au petrecut cele mai îngrozitoare
crime ale tuturor timpurilor. Degeaba îşi pune cenuşă în cap
biserica creştină şi degeaba îşi sfîşie veşmintele pentru păcatele
enoriaşilor săi. Umbra acestor păcate s-a răsfrînt asupra ei, ca şi
asupra Europei, născătoarea de monştri. Aşa cum Europa are de
106
D UP Ă C A T A S T R O F Ă
404 în interiorul Europei, ne simţim elveţieni şi deci exteriori

cercului stigmatizat de vinovăţia germană. Situaţia se schimbă
însă de îndată ce sîntem puşi faţă în faţă cu un alt continent
sau cu vreun popor îndepărtat. Ce vom răspunde dacă un in
dian ne va întreba: «Vreţi să ne aduceţi cultura creştină? Dar ce
a pus la cale Europa la Auschwitz şi Buchenwald?». Ne va fi
oare de vreun folos să spunem că asta nu s-a întîmplat la noi,
ci cu cîteva sute de kilometri mai la est şi nu în ţara noastră, ci
în ţara europeană învecinată? (Doar în Europa toate sînt atît de
aproape unele de altele în comparaţie cu alte continente!) Ce
am pricepe noi dacă un indian ne-ar spune cu indignare că o
infamie nu s-a comis în Travancore, ci în Haiderabad? Am
spune, desigur, «Oricum, India e India» şi aşa se spune, ne
greşit, în Orient: «Oricum, Europa e Europa!». De îndată ce noi,
aşa-zişii europeni nevinovaţi, ieşim de pe teritoriul continentu
lui nostru, resimţim ceva din vinovăţia colectivă care grevează
asupra noastră, în ciuda faptului că avem conştiinţa curată. (O
întrebare colaterală: Rusia dă oare dovadă de primitivism atunci
cînd simte vinovăţia noastră de contact, cum am mai putea
numi vinovăţia colectivă, şi ne reproşează, ca atare, fascismul?)
Lumea discriminează Europa pentru că, în definitiv, pe teri
toriul ei au fost făcute lagărele de concentrare, tot aşa cum
Europa condamnă Germania, drept acea ţară şi acel popor care
s-a acoperit de ruşinea vinovăţiei, căci în Germania s-au întîm
plat toate şi germanii le-au făcut. Nici un german nu o poate
tăgădui, după cum nici un european şi nici un creştin nu poate
tăgădui că în căminul său s-au petrecut cele mai îngrozitoare
crime ale tuturor timpurilor. Degeaba îşi pune cenuşă în cap
biserica creştină şi degeaba îşi sfîşie veşmintele pentru păcatele
enoriaşilor săi. Umbra acestor păcate s-a răsfrînt asupra ei, ca şi
asupra Europei, născătoarea de monştri. Aşa cum Europa are de
106
DUPA CAT AS T ROF A
dat socoteală lumii, Germania trebuie să dea socoteală Europei.

Şi aşa cum europeanul nu-1 poate convinge pe indian că Ger
mania nu -1 priveşte în nici un fel sau că nici nu ar face parte
din Europa sau că nu ar şti nimic despre Germania, nici ger
manul nu se poate sustrage vinovăţiei colective invocînd faptul
că ar fi fost în deplină necunoştinţă de cauză. Prin asta nu ar
face decît să-şi sporească păcatul vinovăţiei colective cu păcatul
inconştienţei.
Vinovăţia colectivă, în înţelesul ei psihologic, este o tragică 405
fatalitate ; ea îi atinge pe toţi cei care, drepţi sau nedrepţi, s-au

aflat într-un fel sau altul în apropierea acelui loc unde s-au
petrecut groaznicele evenimente. Bineînţeles că nici un om dotat
cu raţiune şi conştiinţă morală nu va transforma în mod necu
getat vinovăţia colectivă într-o vinovăţie individuală, făcînd
răspunzătoare persoanele particulare fără să le asculte măcar. El
va şti să-i deosebească pe cei în mod individual vinovaţi de cei
ce participă doar la vinovăţia colectivă. Dar cîţi oameni dispun
oare de raţiune şi conştiinţă morală, cîţi îşi dau osteneala să le
aibă sau să le dobîndească? Nu prea sînt optimist în ce priveşte
numărul acestora. Şi tocmai de aceea, vinovăţia colectivă, deşi
este o întinare de natură magică, în fond, extrem de arhaică şi
primitivă, rămîne, totuşi, datorită largii răspîndiri a lipsei de
raţiune, un lucru extrem de real, care nu poate fi trecut cu
vederea de nici un european aflat în afara Europei şi de nici un
german aflat în afara Germaniei. In măsura în care acesta din
urmă intenţionează să ajungă la o înţelegere cu Europa, va
trebui, vrînd-nevrînd, să ia cunoştinţă de faptul că este vinovat
faţă de Europa. Ca german, a trădat cultura europeană şi valo
rile sale, şi-a făcut de ocară familia europeană, astfel încît tre
buie să roşim atunci cînd sîntem numiţi europeni. Ca german, a
năvălit ca un tîlhar asupra fraţilor săi europeni, schingiuindu-i
107
după catastro fă
şi asasinîndu-i. Germanul nu se poate aştepta din partea Euro

pei să dea dovadă de atîta «finesse» încît să caute de fiecare
dată să afle mai întîi dacă numele criminalului e Miiller sau
Meier. Europa nu se va grăbi să-i dea credit şi nu-1 va trata ca
pe un gentleman, de vreme ce, deocamdată, a dovedit contra
riul. Căci timp de doisprezece ani s-a dovedit cu vîrf şi îndesat
că, oficial, germanul nu a fost un gentleman.
406 Un german care îşi va recunoaşte în faţa lumii, sub forma
vinovăţiei colective, slăbiciunea morală şi nu va încerca în nici
un fel să se dezvinovăţească sau să-şi micşoreze vinovăţia,
aducînd argumente oricum nesatisfăcătoare, va avea, raţional
vorbind, o şansă spre a fi considerat, după un timp, om cumse
cade şi spre a fi totodată absolvit, măcar în ochii anumitor
persoane, de vinovăţia sa colectivă.
407 I se va reproşa desigur vinovăţiei colective psihologic înţe
lese că ar fi o prejudecată, o nedreaptă osîndire sub toate aspec
tele. Chiar aşa şi este, fără îndoială, şi tocmai de aici rezultă
natura sa iraţională: nu-şi pune problema celor drepţi şi celor
nedrepţi, este norul întunecat ce se ridică de pe meleagurile
crimelor neispăşite. Este un fenomen psihologic şi de aceea nu e
o osîndire a poporului german să afirmi că are o vinovăţie
colectivă, ci e doar constatarea unei stări de fapt existente. Pă-
trunzînd mai adînc în psihologia acestui proces, descoperim
numaidecît că problema vinovăţiei colective mai are şi un alt
aspect ce dă de gîndit, pe lîngă cel al prejudecăţii colective, pur
şi simplu.
408 Căci în virtutea faptului că omul nu trăieşte în spaţiul său
sufletesc ca într-o cochilie, adică izolat de toţi ceilalţi, ci este
legat în mod inconştient, prin tot ce are omenesc în el, de toţi
ceilalţi oameni, o crimă nu poate avea niciodată loc, aşa cum i
se pare conştientului nostru, doar pentru sine, adică sub forma
108
DUPĂ C AT AST ROFĂ
unui fapt psihic separat şi separabil, ci are loc într-un cerc mai
mare. Senzaţia pe care o stîrneşte orice crimă şi interesul pasio
nat pentru urmărirea criminalilor, pentru procesele ce li se
intentează şi pentru altele asemenea, demonstrează că toţi - am
putea spune - , în măsura în care nu sînt anormal de stupizi şi
apatici, sînt extrem de interesaţi de crimă. Se agită în jurul ei,
participă sufleteşte la crimă, încearcă să o priceapă şi să o ex
plice... Se înflăcărează, se aprinde în ei acea scînteie a răului
care a luat foc în crimă. Platon ştia deja că priveliştea urîtului
suscită urîtul în suflet. Toţi îşi manifestă indignarea şi cer insis
tent pedepsirea criminalului, dar cu atît mai zgomotos, cu atît
mai multă înverşunare şi cruzime, cu cît mai arzătoare este
scînteia răutăţii în propriul lor suflet. E de netăgăduit faptul că
răutatea celuilalt devine neîntîrziat propria ta răutate, căci răul
trezeşte răul din propriul tău suflet. Crima a fost comisă,
parţial, asupra tuturora, dar totodată a fost comisă, parţial, de
către toţi; fascinaţi fiind în mod irezistibil de el, am atras răul
asupra noastră şi am făcut astfel cu putinţă, fiecare în parte,
această crimă colectivă împotriva sufletelor şi anume cu atît mai
mult cu cît eram mai aproape şi puteam vedea mai bine.
Sîntem astfel fără discuţie implicaţi în întinarea cu răul, indife
rent ce am fi făptuit în mod conştient. Dacă sîntem moralmente
indignaţi, indignarea noastră este cu atît mai înveninată şi cu
atît mai dornică de răzbunare cu cît mai viu arde în noi focul
aprins de rău. Nimeni nu poate scăpa de acest lucru, căci cu
toţii sîntem în suficientă măsură oameni şi aparţinem în sufi
cientă măsură societăţii pentru ca orice nelegiuire să ne tre
zească, în vreun colţişor al sufletului nostru cu foarte multe
faţete, o secretă satisfacţie, care determină, bineînţeles, în com
partimentele învecinate - în cazul unei atitudini morale de bună
calitate - o reacţie inversă. Atitudinile morale hotărîte sînt însă,
109
DUPĂ C A T A S T R O F Ă
din păcate, relativ rare, astfel încît, atunci cînd nelegiuirile se

înmulţesc, indignarea se lasă uşor depăşită, răul devenind moda
în vigoare. «Statistic», fiecare are un criminal în el, aşa cum îşi
are partea sa de nebunie sau de sfinţenie. Datorită acestor
predispoziţii înnăscute, general umane, stăruie peste tot oarecari
înclinaţii spre sugestionabilitate, respectiv spre patologic. Nele
giuirile au fost pregătite tocmai de epoca noastră, adică de
ultima jumătate de secol. Nimănui nu i s-a părut curios oare că
există un interes atît de general pentru romanele poliţiste?
409 Cu mult înainte de 1933 ne mirosea deja a ars şi ne in
teresam cu pasiune de descoperirea focarului de incendiu şi de
demascarea incendiatorilor. Cum dinspre Germania se ridicau
pe atunci nori de fum ceva mai denşi şi cum incendierea
Reichstag-ului a dat semnalul, am aflat unde sălăşluieşte răul în
persoană, incendiatorul. Pe cît de înspăimîntătoare a fost la
început această descoperire, pe atît de liniştitoare - într-un
anume sens - a devenit cu timpul, întrucît ştiam deja cu toată
certitudinea unde se află cei nedrepţi şi ştiam, deci, că noi ne
găsim de cealaltă parte, în tabăra oamenilor cumsecade, a căror
indignare morală urma să crească tot mai mult, proporţional cu
vinovăţia tot mai mare a celor din partea cealaltă. Nici măcar
chemarea la execuţii în masă nu a sunat rău în urechile celor
drepţi, iar incendierea oraşelor germane a fost considerată pe
deapsa lui Dumnezeu. Ura îşi găsise motivaţii demne de
respect, ieşind din sfera idiosincraziilor secrete şi personale -
toate acestea fără ca preacinstitul public să-şi fi dat seama, cît
de cît, că ajunsese în imediata vecinătate a răului.
410 E de neînchipuit ca cineva să fi putut scăpa din acest joc al
opoziţiilor. Sfînt să fi fost şi ar fi trebuit să se cufunde în necur
mate rugăciuni pentru sufletele lui Hitler şi Himmler, pentru
Gestapo şi SS spre a-şi curăţa neîntîrziat propriul suflet de
110
D UPA C AT AST ROFA
stricăciunile suferite. Priveliştea răului aprinde răul în suflet.

Acest lucru e inevitabil. Nu numai celor ucişi, dar şi ucigaşului
şi tuturor oamenilor din jur le-au făcut rău nelegiuirile. A
izbucnit ceva din subteranele întunecate ale lumii şi a făcut
aerul irespirabil, amestecînd în apele curate un gust fad şi
greţos de sînge. Sîntem, ce-i drept, nevinovaţi, ba sîntem chiar
victime, sîntem jefuiţi, înşelaţi, siluiţi şi totuşi sau tocmai de
aceea pîlpîie în revolta noastră morală flacăra răului. Aşa şi
trebuie să fie, adică e necesar ca cineva să se revolte şi să devi
nă sabia dreptăţii trimisă de destin: fapta rea trebuie ispăşită,
căci altfel, fie că cei răi ajung să distrugă întreg pămîntul, fie că
cei buni se îneacă în furia lor căreia nu-i dau curs - oricum, nu
e bine.
Dacă răul rupe în vreun punct zăgazurile ordinii noastre, se 411
cheamă că a rupt zăgazurile lumii noastre psihice în genere.

Acţiunea atrage după sine reacţia, care, ca forţă de distrugere,
trebuie să lovească la fel de puternic sau dacă se poate şi mai
puternic, căci răul trebuie eradicat complet. Ca să scăpăm
cumva de acest rău cu care sîntem întinaţi, am avea nevoie de
un adevărat «rite de sortie», care să conste dintr-o acuzaţie
publică rituală, urmată de pedepsirea judecătorului, călăului şi a
publicului, deopotrivă.
Cele ce s-au întîmplat în Germania şi distrugerea morală a 412
unei întregi generaţii dintr-un «popor-de-optzeci-de-milioane»

înseamnă o lovitură dată europenilor în genere. (Mai înainte
puteam atribui asemenea lucruri doar «Asiei»!) Faptul că un
membru al comunităţii culturale europene a putut ajunge atît
de departe încît să instituie lagăre de concentrare aruncă o
lumină urîtă asupra tuturor celorlalţi. Căci cine sîntem noi oare
ca să ne putem închipui că la noi ceva de felul acesta ar fi cu
totul exclus? Să înmulţim cu douăzeci populaţia elveţiană şi
777
DUPĂ C A T A S T R O F A
vom fi atunci un «popor-de-optzeci-de-milioane», iar inteligenţa

şi morala noastră publică se vor împărţi atunci la douăzeci ca
urmare a influenţei pustiitoare ce o are, spiritual şi moral, aglo
merarea de mase şi masificarea. Prin acestea, terenul pentru
nelegiuirea colectivă este pregătit şi numai o minune ar mai
putea-o stăvili. Credem oare cu toată seriozitatea că noi sîntem
feriţi de asemenea lucruri? Noi, care avem atîţia trădători de
ţară şi psihopaţi politici printre noi? Ne-am dat seama cu
groază cîte e omul în stare să facă şi ce am putea fi în stare să
facem, deci, şi noi şi de atunci ne rod îndoieli înspăimîntătoare
în ce priveşte omenirea întreagă în care sîntem incluşi şi noi.
i
4 3 Au fost necesare, fireşte, anumite condiţii - şi acest punct
trebuie să ne fie foarte clar - care să ducă la o asemenea dege
nerare. A fost nevoie, înainte de toate, de aglomerarea unor
mase urbanizate, industrializate, adică unilateral ocupate, rupte
din rădăcinile lor, care şi-au pierdut orice instinct sănătos, chiar
şi pe cel de conservare. Căci în măsura în care aşteptăm ca
totul să ne vină de la stat, ne pierdem instinctul de conservare,
ceea ce constituie un simptom îngrijorător. A aştepta ca statul
să facă totul e echivalent cu a aştepta ca totul să vină de la alţii
(= statul) şi nimic de la tine însuţi. Fiecare atîrnă de toţi ceilalţi,
avînd un fals sentiment de siguranţă, deoarece faptul că eşti
laolaltă cu alţi zece mii nu înseamnă cîtuşi de puţin că nu atîrni
în gol. Doar că nu te mai simţi în nesiguranţă. Speranţele
crescînde puse în stat nu prevestesc nimic bun, sînt semn că
poporul e pe calea cea mai bună spre a deveni o turmă care
aşteaptă mereu să fie mînată de păstori spre păşuni mai bune.
Dar toiagul păstorilor devine curînd ciomag de fier, iar păstorii
înşişi se transformă în lupi. Nu ne-a fost uşor să fim martorii
acelui moment în care un psihopat megaloman a zis «Iau toată
răspunderea asupra mea!» şi o întreagă Germanie a răsuflat
П2
DUPĂ CATASTROFĂ
uşurată. Căci cel care mai are o brumă de instinct de conservare

ştie foarte bine că omul care vrea să-l absolve de orice răspun
dere, nu poate fi decît un farsor, căci unui om cu mintea sănă
toasă nu-i poate veni ideea să-şi ia răspunderea pentru existenţa
altuia. Cel care promite totul nu se va ţine de cuvînt, iar cel
care promite prea multe se află mereu în pericolul de a recurge
la metodele cele mai proaste spre a se ţine de cuvînt şi de a
apuca astfel pe calea catastrofei. Extinderea continuă a asistenţei
statului este desigur un lucru foarte frumos, pe de o parte, dar
este şi foarte îngrijorător, pe de alta, deoarece privează omul de
responsabilitatea sa individuală şi duce la infantilism şi gregari-
tate. în plus, apare pericolul ca, în cele din urmă, oamenii de
ispravă să devină instrumente în mîinile celor iresponsabili, aşa
cum s-a şi întîmplat în foarte mare măsură în Germania.
Instinctul de conservare al cetăţeanului trebuie păstrat în orice
împrejurări căci omul, odată îndepărtat de rădăcinile sale
instinctuale, din care îşi trage seva, rămîne expus tuturor vîntu-
rilor, devine o jucărie în mîinile primului venit; nu mai este
decît un animal bolnav, demoralizat şi degenerat şi atunci
numai printr-o catastrofă se mai poate ajunge iarăşi la o stare
de spirit sănătoasă.
Cînd spun toate acestea, am totuşi sentimentul că semăn 414
prea mult cu acel profet care, după relatările lui Iosephus Fla-
vius, îşi striga durerea pe străzile oraşului în timp ce romanii
asediau Ierusalimul. Oraşului nu i-a adus nici un serviciu, iar
pe el l-a lovit un pietroi aruncat din catapultele romane.
Oricît de mult am vrea, nu putem instaura pe pămînt para 415
disul şi chiar dacă am reuşi s-o facem, am deveni, în cel mai

scurt timp şi în toate privinţele, nişte degeneraţi. Ne-ar veni
cheful să ne distrugem paradisul şi am rămîne pe urmă tîmpiţi
în faţa distrugerilor făcute, mirîndu-ne. Dacă am mai fi şi
113
«un-popor-de-optzeci-de-milioane», am fi convinşi că «ceilalţi»

sînt vinovaţi de toate stricăciunile şi nu am fi în stare nici
măcar de atîta demnitate şi încredere în noi înşine încît să ne
simţim răspunzători sau vinovaţi de ceva.
416 Iată o stare patologică de demoralizare, o stare psihic anor
mală: una din părţi pune la cale lucruri despre care cealaltă, cea
«cumsecade», nu vrea să ştie nimic. Aceasta din urmă se află
într-o stare de defensivă cronică în faţa unor învinuiri reale sau
presupuse doar, venite însă, în realitate, mai puţin din exterior
şi mai mult din partea judecătorului din propria inimă. Cum
asta ar constitui deja o încercare naturală de restabilire a sănă
tăţii, nu ar fi cazul să insistăm prea mult în faţa poporului
german asupra atrocităţii sale ca să nu acoperim cumva vocea
autoacuzării din inimi (chiar din inimile noastre aliate!). Măcar
de ar şti oamenii ce mare cîştig înseamnă să-ţi fi găsit propria
vină, cîtă demnitate îţi conferă şi ce sentiment înălţător! Dar
înţelegerea acestui lucru nu pare încă să mijească pe nicăieri. In
schimb, auzi de mult prea multe încercări de declinare a orică
rei vinovăţii: «nimeni nu a vrut să devină nazist». Germanului
nu i-a fost niciodată cu totul indiferent ce impresie face asupra
străinătăţii. I-a displăcut întotdeauna să fie desconsiderat, ba
chiar şi criticat doar. Sentimentele de inferioritate se fac simţite
tocmai prin faptul că duc, spre compensare, la tentativa de a
impune altora respect. «Puterea germană» vrea să fie cunoscută,
vrea să facă demonstraţii de forţă, mergînd pînă la teroare şi
pînă la execuţia ostaticilor, act privit mai degrabă ca o chestiune
de principiu şi nu ca un asasinat. Sentimentele de inferioritate
sînt de regulă sentimente de calitate inferioară, ceea ce nu
constituie doar un joc de cuvinte. Nici o realizare tehnică sau
intelectuală din lume nu poate compensa proasta calitate a
sentimentelor. Justificările aduse prin teorii rasiste pseudoştiin-
П4
DU P A C A T A S T R O F A
ţifice nu au făcut acceptabilă exterminarea evreilor, iar falsifi

carea istoriei nu face să pară mai de nădejde o politică greşită.
Acest spectacol aminteşte de personajul «criminalului cu faţa 417
palidă», atît de bine descris de Nietzsche2, personaj care prezin

tă, de fapt, toate caracteristicile isteriei. El nu vrea şi nu poate
să admită că este aşa cum este, nu-şi poate tolera păcatul şi nici
n-ar putea accepta să fie comis. Şi nu se dă îndărăt de la nici o
autoamăgire pentru a fi cruţat de priveliştea propriei persoane.
Astfel de lucruri se întîmplă pretutindeni, dar, pe cît se pare,
nu la nivel naţional şi nu într-un mod atît de vădit ca în
Germania. Nu sînt în nici un caz primul om căruia îi sare în
ochi sentimentul de inferioritate german. (Ce au spus Goethe,
Heine sau Nietzsche despre propria lor ţară?) Sentimentul de
inferioritate nu este neapărat un sentiment nejustificat. Doar că
nu este neapărat valabil pentru aspectul sau funcţia în legătură
cu care apare, ci se referă, poate, la o altă inferioritate care, deşi
doar vag resimţită, există totuşi, într-adevăr. Asemenea situaţii
dau naştere lesne unor disocieri isterice a personalităţii, care
constă în esenţă din faptul că o mînă nu ştie ce face cealaltă, că
omul vrea să sară peste propria lui umbră şi că încearcă să
atribuie cele mai negre păcate şi tot ce e inferior, celorlalţi. De
aceea se simte mereu înconjurat de oameni lipsiţi de înţelegere,
animaţi numai de intenţii rele, de oameni nocivi şi de proastă
calitate, de oameni inferiori, pe care trebuie să-i stîrpeşti spre
a-ţi păstra propria superioritate şi perfecţiune. în asemenea
înlănţuiri de idei şi în asemenea sentimente îşi spune cuvîntul
deja inferioritatea aflată la lucru. Istericii sînt cu toţii cicălitori şi
pisălogi pentru că nu-şi pot suporta propria inferioritate. Şi cum
nimeni nu poate ieşi din pielea lui şi nu poate scăpa de sine
2 Also sprach Zarathustrn, p.52.
7 75
însuşi, se văd pe ei înşişi peste tot, se întîlnesc cu propriul lor

spirit rău pe toate cărările şi acest fenomen se cheamă nevroză
isterică.
418 Toate aceste caracteristici patologice, totala orbire în ce
priveşte caracterul propriu, autoadmiraţia şi înfrumuseţarea
autoerotică a propriei persoane, punerea în inferioritate şi tero
rizarea semenilor (cu cît dispreţ vorbea Hitler despre propriul
lui popor!), proiectarea propriei umbre, flagranta falsificare a
realităţii, dorinţa de a face impresie şi de a impune, fanfaronada
şi înşelătoria sînt reunite în acel om care a fost diagnosticat
clinic de isterie şi din care un destin miraculos a făcut, timp de
doisprezece ani, exponentul politic, moral şi religios al Germa
niei. Să fie oare la mijloc o pură întîmplare?
419 Diagnosticul mai precis al lui Hitler trebuie să fi fost, de
bună seamă, pseudologia phantastica, adică acea formă de
isterie care îl face pe bolnav să exceleze în a-şi crede propriile
minciuni. Asemenea oameni au de regulă un succes de mari
proporţii şi de durată şi de aceea sînt socialmente periculoşi.
Nimic nu e mai convingător decît minciuna inventată de un om
care o crede ori fapta sau intenţia rea a unui om care o crede
bună; în orice caz au mult mai multă putere de convingere
decît omul realmente bun sau fapta bună şi decît omul rău sau
fapta sa realmente rea. Poporul german nu ar fi căzut nicicînd
în cursa gesturilor lui Hitler, care străinilor (cu cîteva excepţii
greu de înţeles) li se păreau caraghioase, patetice, adică evident
isterice şi a discursurilor sale de o stridenţă efeminată, dacă
acest personaj, care mie personal mi se părea a fi o sperietoare
de ciori psihică (cu o mătură în chip de mină întinsă), nu ar fi
oglindit perfect isteria generală germană. Nu poţi avea în
drăzneala să consideri, fără profunde ezitări, că un întreg popor
este - ca să zicem aşa - într-o stare de «arierare psihologică»,
116
DUPĂ C ATASTROFĂ
dar - Dumnezeu mi-e martor - a fost singura posibilitate de a

înţelege cumva influenţa ce a avut-o asupra maselor această
paparudă. O lamentabilă lipsă de cultură care servea drept bază
pentru un cult aproape maniacal al propriei personalităţi, o
inteligenţă mediocră însoţită de o perfidie isterică şi de fantezii
de putere adolescentine stăteau scrise pe faţa acestui demagog.
Toate mişcările sale erau artificiale, bine studiate de un creier
isteric, interesat doar să facă impresie. Comportamentul lui în
public era, aşa cum rezultă chiar şi din propria sa biografie, cel
al eroilor sumbri, «demonici», «cu voinţă de fier» din romanele
de duzină şi din imaginaţia unui public infantil, care cunoştea
lumea numai prin prisma idolilor săi din filme proaste. Din
aceste impresii am dedus pe atunci (1937) că, de bună seamă,
catastrofa finală va fi mult mai gravă şi mai sîngeroasă decît
crezusem înainte. Căci spectacolul acesta, pe cît de transparent,
pe atît de isteric, nu era montat pe «scena care este lumea
însăşi», ci pe diviziile de tancuri ale armatei germane şi pe
industria grea a Germaniei. Un «popor-de-optzeci-de-milioane»
se năpustea în arenă, opunîndu-i-se doar o slabă şi în orice caz
ineficientă rezistenţă internă, spre a participa la propria sa
distrugere.
Dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Hitler, Goebbels şi 420
Goring sînt personaje la fel de impresionante. Amîndoi de tipul

parveniţilor îmbuibaţi, de teapa acelor literaţi sau trişori de
cafenele, pe cît de josnici, pe atît de periculoşi, în mod incon-
fundabil handicapaţi şi totodată stigmatizaţi de natură. Unui om
cu instinctul sănătos, nedeformat i-ar fi ajuns un singur repre
zentant al acestei impresionante triade ca să-şi facă de trei ori
semnul crucii în faţa ei. Dar ce s-a întîmplat? Hitler a fost ridi
cat în slăvi, s-au găsit chiar teologi care să vadă în el un
mîntuitor. Goring era popular în virtutea slăbiciunilor sale. De
117
crimele lui nu voia aproape nimeni să ştie. Goebbels era tolerat

pentru că, după anumite păreri, ca să ai succes ai nevoie să şi
minţi şi pentru că, conform aceleiaşi concepţii, dacă ai succes,
orice îţi este iertat. Aceştia trei laolaltă sînt o formaţie atît de
cumplită, încît e aproape de neînţeles cum a putut ajunge unde
va la putere ceva atît de monstruos. Dar să nu uităm că noi
judecăm din perspectiva prezentă, cunoscînd deja evenimentele
ce au dus la catastrofă. Judecata noastră ar fi fost, poate, cu
totul alta dacă ne întemeiam doar pe cele cunoscute în anii 1933
şi 1934. Pe vremea aceea, atît în Germania cît şi în Italia, existau
destule fapte plauzibile care pledau în favoarea regimului.
Dispariţia sutelor de mii de vagabonzi lipsiţi de ţel de pe şose
lele Germaniei constituia o probă de nepus la îndoială. Şi mai
ales vîntul proaspăt ce începuse să bată în ambele ţări părea,
după stagnarea şi dezagregarea din anii postbelici, un semn
bun, dătător de speranţe. întreaga Europă urmărea acest specta
col, inclusiv Mr. Chamberlain, de pildă, care se aştepta, în cel
mai rău caz, la o mică furtună locală. Ţine de geniul oricărei
pseudologia phantastica, de care şi Benito Mussolini a fost atins
(ţinut în frîu atîta timp cît fratele lui Arnaldo mai trăia încă), să
aibă un mare grad de plauzabilitate. Datorită planurilor lor,
aceşti oameni sînt primiţi de lume cu o sinceră bunăvoinţă, se
pricep să găsească cele mai potrivite cuvinte terminate în -itate
sau -ism, se pricep foarte bine să-i arate cu degetul pe vinovaţi
şi e greu de pretins că intenţia lor este rea de la bun început. E
posibil chiar să fie realmente bună şi nu doar o înşelăciune. în
cazul lui Mussolini, de pildă, e greu de făcut un portret în alb
şi negru doar. în cazurile de pseudologia phantastica, nu e
deloc sigur că motivaţia principală e dată de intenţia de a
înşela; adesea rolul principal îl joacă «marele plan» şi abia cînd
se pune problema delicată a transpunerii lui în viaţă, devine
118
DUPĂ C AT AST ROFĂ
neapărat necesar, conform zicalei «scopul scuză mijloacele», ca

nici o posibilitate să nu fie scăpată şi nici o metodă să nu fie
dispreţuită, ceea ce înseamnă că lucrurile iau o întorsătură
proastă abia atunci cînd un pseudolog este luat în serios de
marele public. El trebuie să încheie atunci, ca Faust, pactul cu
diavolul, luînd-o astfel pe pantă în jos. Nu e de neconceput ca
şi în cazul lui Hitler lucrurile să se fi desfăşurat, mai mult sau
mai puţin, în felul acesta - «in dubio pro reo»! Deşi mîrşăviile
din cartea sa, despuiate de patosul lui de şvab, te pun totuşi pe
gînduri şi te întrebi dacă spiritul răului nu exista cumva în
acest om cu mult înainte de a fi ajuns la putere. In Germania,
prin 1936, multă lume era îngrijorată şi îşi exprima temerea că
Fuhrer-ul ar fi supus unor «influenţe proaste» sau că ar face uz
de prea multă «magie neagră» ş.a.m.d. Sînt pe deplin convins
că aceste îndoieli veneau oricum prea tîrziu, dar mi se pare
totuşi că nu e cu neputinţă ca Hitler însuşi să fi avut odată
intenţii bune şi că abia în cursul evoluţiei sale să se fi dedat la
folosirea unor mijloace proaste sau la proasta folosire a mijloa
celor sale.
Dar vreau să subliniez mai cu seamă faptul că ţine de natura 421
pseudologilor să fie convingători şi că nici măcar unor oameni

cu experienţă nu le-ar fi fost uşor să judece corect, mai ales
atîta timp cît‘ întreprinderea părea să se afle încă în stadiul idea-
lismelor. Era încă de-a dreptul imposibil de prevăzut cum vor
evolua lucrurile mai tîrziu. Singura atitudine posibilă pe atunci
era acel «giving-a-chance» al lui Chamberlain. Marea majoritate
a germanilor era, ca şi străinătatea, dezinformată şi de aceea,
bineînţeles, expusă discursurilor teribil de potrivite gustului
german (şi nu numai acestuia).
Inducerea în ispită iniţială poate fi înţeleasă uşor, dar absenţa 422
oricărei reacţii ulterioare pare de neconceput. Există oare co
119
mandanţi care să poată dispune de trupele lor oricum? De ce

nu a apărut nici o reacţie în urma înţelegerii situaţiei? Nu îmi
pot explica acest lucru decît prin apariţia unei anumite stări de
spirit, a unei dispoziţii acute sau cronice, care, dacă s-ar mani
festa la un individ, s-ar chema isterie.
Cum nu îmi închipui că nespecialistul ştie ce se înţelege prin
«isterie», trebuie să spun că starea «isterică» este o formă de
«arierare mintală». Această noţiune nu vrea să spună nicidecum
că individul sau poporul întreg ar fi «arierat», ci doar că are un
«locus minoris resistentiae», o anumită instabilitate, pe lîngă
toate calităţile cu putinţă. Starea isterică constă în aceea că polii
opuşi inerenţi oricărui psihic şi mai ales polii contrari ai carac
terului sînt ceva mai distanţaţi decît la cei consideraţi normali.
Această distanţă mărită determină o tensiune energetică mai
mare - lucru ce explică neîndoielnica energie şi putere de
acţiune a germanilor. Pe de altă parte însă, această distanţare a
contrariilor produce contradicţii interne în om, conflicte morale
interne, un caracter contradictoriu, pe scurt tot ceea ce exprimă
Faust al lui Goethe. Un negerman nu ar fi putut concepe nicio
dată un asemenea personaj, atît de nesfîrşit de german. în cazul
lui putem vedea cum din starea interioară contradictorie şi
dezbinată, izvorăşte acel dor, acea «foame de infinit» (Goethe,
Faust II), acel «eros al depărtărilor», acea aşteptare escatologică
a marii împliniri; în cazul lui putem urmări acel zbor înalt al
spiritului care e urmat de o cădere în păcat şi întunecare, ba
chiar mai rău în şarlatanie perfidă şi violenţă criminală, efecte
ale pactului cu cel rău. Faust însuşi e dezbinat şi transferă răul
din el însuşi asupra persoanei lui Mefisto spre a avea, în caz de
nevoie, un alibi. Nici el «nu ştie nimic», nu ştie ce pune diavo
lul la cale cu Philemon şi Baucis şi nicăieri nu găsim la el vreo
reală remuşcare sau vreo căinţă adevărată. Un cult mărturisit
120
DUPĂ CATASTROFA
sau nemărturisit al izbînzii îl opreşte statornic de la orice jude

cată morală sau reflecţie etică, astfel încît personalitatea morală
a lui Faust rămîne nebuloasă. Faust nu capătă nicăieri caracter
de realitate: el nu este un om real şi nici nu poate fi (cel puţin
nu în această lume), rămîne însă ideea germană despre om şi
reflectă, deci, chiar dacă în mod întrucîtva exagerat şi grotesc,
omul german.
Firea isterică prezintă o aşa-numită disociere sistematică, o 424
distanţare a contrariilor strîns legate în mod normal, care duce

uneori pînă la o disociere a personalităţii, adică pînă la o stare
în care realmente o mînă nu mai ştie ce face cealaltă. Apare
întotdeauna o uluitoare inconştienţă în ce priveşte umbra, omul
nu-şi mai cunoaşte decît motivaţiile bune, iar atunci cînd cele
rele nu mai pot fi tăgăduite, devine acel supraom şi om supe
rior lipsit de scrupule, care se crede înnobilat prin înseşi
măreţia scopurilor sale.
Din această inconştienţă rezultă, pe de altă parte, o mare 425
nesiguranţă: omul nu mai ştie bine cine este, se simte pe undeva

inferior şi totuşi nu vrea să ştie unde anume, adăugind această
nouă inferioritate celor deja existente. Din această nesiguranţă
rezultă psihologia de prestigiu a istericului, dorinţa sa de a face
impresie, tendinţa de a-şi exhiba şi de a-şi impune propriile meri
te, nepotolita nevoie de a fi recunoscut, de a fi admirat, de a fi
confirmat, de a fi iubit. Din această nesiguranţă mai rezultă şi me
galomania, îngîmfarea, aroganţa, impertinenţa şi lipsa de tact prin
care mulţi germani, plini de umilinţă la ei acasă, au adus o faimă
proastă poporului lor în străinătate. Şi tot această nesiguranţă dă
naştere şi acelei tragice lipse de curaj civic, pe care Bismarck, încă,
o critica (să ne gîndim la deplorabilul rol al generalităţii!).
Lipsa de realitate, care ne şochează la Faust, se traduce la 42 *,
omul german într-o absenţă corespunzătoare a simţului reali-
121
D UP A C A T A S T R O F Ă
tăţii. El vorbeşte, ce-i drept, numai despre asta, despre un

realism «de răceala gheţii», lucru în care se recunoaşte imediat
isteria: realismul său este o poză. Afişează un realism teatral, în
realitate însă vrea să cucerească lumea înfruntînd o lume întrea
gă. Cum s-o facă, nu prea ştie, de fapt. Ar putea doar să ştie că
a mai încercat o dată şi nu i-a mers. Iată un teren foarte propice
pentru a-1 găsi neîntîrziat şi pentru a-1 crede pe cel ce ştie să-l
mintă prezentîndu-i insuccesul drept succes. Cîţi germani n-au
crezut oare în legenda Dolchstofi din 1918? Cîte legende de
acest fel nu au mai apărut de atunci? Credinţa în minciuni
conforme dorinţelor proprii e un simptom de isterie bine cunos
cut şi un semn categoric de arierare. S-ar fi zis că vărsarea de
sînge din primul război mondial a fost suficientă, dar nu, setea
de glorie, de cuceriri, de sînge a înceţoşat minţile germane,
astfel încît n-au mai avut ochi deloc pentru realitatea oricum
slab percepută de ei. în cazurile individuale, asta se cheamă
stare de obnubilare isterică. Cînd un popor întreg se află în
această stare, atunci aleargă toţi, siguri de ei ca lunatecii pe
acoperişuri, urmînd un medium conducător, ca s-o sfîrşească,
pînă la urmă, zăcînd pe cladarîm, cu şira spinării ruptă.
427 Dacă noi, elveţienii am fi pornit un asemenea război, dacă
noi am fi nesocotit cu atîta orbire orice experienţă de viaţă,
orice avertisment şi orice înţelegere a lumii şi am fi pus la cale
un Buchenwald al nostru, atunci am fi fost, desigur, teribil de
uimiţi dacă cineva din exterior ar fi afirmat că elveţienii şi-au
pierdut minţile cu toţii. Nici un om raţional nu ar fi uimit de o
asemenea judecată. Dar putem spune oare asemenea lucruri
despre Germania? Nu ştiu ce părere au despre asta germanii
înşişi. Ştiu doar că pe vremea cenzurii nu se putea spune la noi
cu voce tare aşa ceva şi că acum nu ne permitem s-o spunem
pentru că vrem să menajăm o Germanie deja distrusă. Dar
122
DUPA C ATASTROFA
atunci, cînd să îndrăznim să ne formăm totuşi o opinie? Istoria

ultimilor doisprezece ani mi se pare a fi istoria bolii unui
isteric. Şi adevărul nu trebuie ascuns bolnavului, căci medicul,
cînd pune un diagnostic, nu o face spre răul bolnavului, nu o
face spre a-1 umili sau spre a-1 insulta, ci dimpotrivă, punerea
diagnosticului face parte din încercarea lui de a înţelege şi de a
găsi un leac. O nevroză sau o dispoziţie neurotică nu este ceva
dezonorant, ci un handicap şi, pînă la urmă, un faţon de parler.
Nu este o boală fără leac, dar se înrăutăţeşte în măsura în care
nu vrem să ştim de ea. Şi dacă spun despre germani că sînt
bolnavi psihic sînt, de fapt, mult mai binevoitor cu ei decît dacă
aş spune că sînt criminali. Nu aş vrea să irit binecunoscuta
susceptibilitate a istericului, dar acum nu mai e cazul să evităm
penibilul şi să ajutăm bolnavul să uite tot ce s-a întîmplat
pentru a nu tulbura cumva starea sa patologică. Nu aş vrea să
jignesc onoarea germanului cinstit şi cu mintea sănătoasă, atri-
buindu-i intenţia de a dezerta, din laşitate, din faţa propriei sale
imagini. Trebuie să-i facem onoarea să-i spunem bărbăteşte
adevărul şi să nu-i ascundem că sufletele noastre sînt profund
afectate de grozăviile petrecute în ţara sa şi puse la cale de
germani în Europa. Sîntem răniţi şi indignaţi, nu mai avem sen
timente bune sau vreo deosebită iubire faţă de ei şi această
stare nu poate fi în mod mincinos pervertită, cu bune intenţii şi
prin concentrarea voinţei, într-o aşa-numită «iubire a aproape
lui» creştinească. Şi nici nu avem voie s-o facem, tocmai de
dragul germanilor cinstiţi şi cu mintea sănătoasă, căci, în mod
sigur, ei preferă adevărul unor menajamente jignitoare.
Muşamalizarea adevărului nu lecuieşte de isterie, nici în 428
cazul unui individ, nici în cazul unui popor. Dar putem spune
oare despre un întreg popor că este isteric? O putem spune şi
nu o putem spune, în aceeaşi măsură ca despre un individ. Nici
723
dupA catastrofă
cel mai nebun nu e complet nebun. Mai are destule funcţii în

stare normală şi poate avea chiar perioade în care e relativ
normal. Aşa stau lucrurile şi în cazul unei isterii, cînd nu e
vorba, de fapt, decît de exacerbarea sau hipertrofierea, respectiv
de slăbirea sau chiar paralizarea temporară a unor funcţii
normale în sine! în ciuda stării sale psihopatice, istericul e
aproape normal. Neputem aştepta, deci, ca multe părţi din
fiinţa psihică a unui popor să fie perfect normale, chiar dacă
global vorbind, nu se poate spune despre el decît că e isteric.
429 Germanul are, fără îndoială, psihologia sa specifică, care-1
distinge de popoarele vecine, în ciuda numeroaselor sale
însuşiri general umane. De fapt, el însuşi a demonstrat lumii că
se consideră un popor superior, care-şi poate permite să treacă
peste orice fel de considerente umane. A declarat alte popoare
inferioare şi le-a exterminat chiar, parţial.
429a (în acest loc se află, în prima ediţie3 un pasaj privind zvonu
rile răspîndite de presă despre pastorul Niemoller. Am eliminat
aici acest pasaj, deoarece, conform informaţiilor pe care le-am
primit ulterior, lucrurile nu s-au petrecut aşa cum au scris
ziarele. Cum zvonul că pastorul Niemoller voia să se pună la
dispoziţia guvernului său în funcţia de comandant de submarin,
mi s-a părut totuşi o enormitate, l-am prezentat numai sub
formă de întrebări, scriind: «...S-a oferit oare Niemoller, nesilit
de nimeni şi în deplină cunoştinţă de cauză, să dea o mînă de
ajutor şi să sprijine activitatea guvernului? Sper din toată
inima... că zvonul nu este adevărat.» Cum din surse demne de
crezare am primit informaţii complet diferite, nu vreau să pre-
judiciez nici un nevinovat din pricina zvonurilor şi de aceea
dau la o parte în această a doua ediţie a articolului meu toate
3 Vezi Neue Schweizer Rundschau, p.81.
124
DUPÂ CATASTROFA
reflecţiile legate de acest caz. Ştiu mult prea bine, din propria
mea experienţă, ce forţe de proastă calitate sînt angajate în lan
sarea zvonurilor şi nu sînt dispus să le vin în ajutor exprimînd
opinii necontrolate sau iresponsabile. Pastorul Niemoller se
dovedeşte a fi, în Germania de azi, o forţă morală constructivă,
căreia nu putem decît să-i urăm cît mai mult succes.
în acest context, aş vrea să mai amintesc că în presa străină 429b
mi s-au pus pe seamă afirmaţii pe care nu le-am făcut nicioda

tă. Adevăratele mele opinii sînt expuse în acest articol. Cititorul
poate da la o parte liniştit tot ceea ce mai afirmă anumite ziare
în plus faţă de acest articol sau legat de el, fiind vorba de pure
aiureli.)
Faţă de aceste grozăvii, nu mai are, în definitiv, prea mare 430
importanţă dacă, pînă la urmă, dăm o replică acestui diagnostic,

punîndu-1 nu celor ucişi ci ucigaşilor, cu toată părerea de rău că
mîhnim astfel pe acei germani care şi-au îndurat mizeria naţio
nală în deplină cunoştinţă de cauză. Desigur, e dureros să îndu
rerezi pe alţii, dar, ca europeni ce-i au drept fraţi pe germani,
sîntem şi noi mîhniţi şi de aceea mîhnim, cum spuneam, nu
spre a tortura, ci spre a descoperi adevărul. Ca şi vinovăţia
colectivă, diagnosticul stării de spirit priveşte întregul popor şi,
mai mult, totodată întreaga Europă, a cărei stare de spirit nu
mai este de multă vreme normală, în genere. Căci, fie că ne
place, fie că nu, cum stau lucrurile oare cu arta noastră, cu acest
instrument atît de fin de înregistrare a stării sufleteşti generale?
Ce semnificaţie să aibă oare faptul că în pictură domneşte
aproape peste tot, în mod nedeghizat, patologicul? ce să însem
ne oare muzica atonală? sau ecoul larg al unui Ulysse abisal?
ş.a.m.d. Toate acestea sînt deja in nuce ceea ce s-a înfăptuit în
Germania şi pe plan politic. Europeanul, omul alb în genere, nu
prea are, de fapt, posibilitatea să-şi judece propria stare de
125
dup A CATASTROFA
spirit. Este prea adînc cufundat în ea. întotdeauna mi-am dorit

să-i pot vedea odată pe europeni cu alţi ochi şi chiar mi-a
reuşit, cu ocazia multor călătorii, să intru în legături atît de
strînse cu oameni exotici încît să-i pot vedea pe europeni prin
ochii lor.
43i Omul alb este fără îndoială nervos, agitat, neliniştit, instabil
şi (în ochii omului exotic) posedat de ideile cele mai trăznite,
fără ca înzestrarea şi energia sa, în virtutea cărora se simte
superior, să fie astfel diminuate. Infamiile sale faţă de popoarele
exotice sînt nenumărate, lucru care nu scuză însă, bineînţeles,
nici o nouă infamie; iar individul nu e cu nimic mai bun, atunci
cînd se află într-o societate proastă, infinit de numeroasă. Primi
tivii se tem de axele optice convergente ale europenilor, care li
se par a fi malefice. O căpetenie pueblo mi-a împărtăşit convin
gerea sa că toţi americanii (singurii albi pe care îi cunoştea) ar
fi smintiţi, explicitîndu-şi intuiţia în aşa fel încît recunoşteai
imediat descrierea unor posedaţi. Şi într-adevăr, noi sîntem cei
care am reuşit - pentru prima oară în lume - să absorbim în
noi înşine întreaga însufleţire originară a naturii; nu numai că
zeii au coborît din lăcaşurile lor celeste sau mai bine zis au fost
coborîţi de acolo, transformîndu-se în demoni chtonieni, ci, mai
mult, oştirea acestora din urmă, care pe vremea unui Paracelsus
mai zburda încă fericită prin munţi, păduri, pîraie şi locuinţe
omeneşti, s-a împuţinat pînă la nişte rămăşiţe jalnice şi pînă la
urmă a dispărut complet sub influenţa unui iluminism ştiinţific
tot mai răspîndit. Din vremuri imemoriale, natura a fost întot
deauna însufleţită. Noi trăim acum pentru prima oară într-o
natură despuiată de suflete şi zei. Nimeni nu va tăgădui rolul
plin de însemnătate pe care-1 jucau în trecut acele forţe ale
sufletului omenesc ce purtau numele de «zei». Printr-un simplu
act de iluminare, spiritele naturii au fost, ce-i drept, desfiinţate,
126
DUPA CATASTROFA
dar nu şi factorii psihici corespunzători, precum sugestionabili-

tatea, lipsa de spirit critic, anxietatea, credinţa în superstiţii şi
prejudecăţi, adică, pe scurt, toţi acei factori bine cunoscuţi care
îi determină pe posedaţi. în ciuda faptului că natura nu mai e
însufleţită, factorii psihici care îi produc pe demoni sînt mai
activi decît oricînd. în realitate, demonii n-au dispărut, ci şi-au
schimbat doar forma. Au devenit acum puteri psihice incon
ştiente. Acest proces de resorbţie a mers mînă în mînă cu o
inflaţie crescîndă a eu-lui, care s-a făcut simţită destul de clar
cam de prin secolul XVI. în cele din urmă, a început să fie
perceput şi psihicul şi s-a descoperit şi inconştientul, descope
rire care, după cum arată istoria, a fost deosebit de penibilă. Se
credea că toate fantomele au fost lichidate şi s-a dovedit că, de
fapt, nu mai bîntuiau, ce-i drept, prin poduri şi ruine, dar cu
atît mai mult prin capetele europenilor aparent normali. Se
răspîndeau idei tiranice, obsedante, entuziaste, care-ţi luau
minţile şi oamenii începeau să creadă lucruri dintre cele mai
absurde, exact aşa cum fac posedaţii.
Evenimentele pe care le-am trăit acum cu Germania nu sînt 432
decît prima izbucnire a unei alienări spirituale generale, o

impunere a inconştientului în spaţiile unei lumi aflate aparent
într-o ordine acceptabilă. Un popor întreg şi, în plus, multe
milioane de oameni din alte popoare au fost azvîrlite în delirul
sîngeros al unui război distrugător. Nimeni nu-şi dădea seama
ce i se întîmplă şi cel mai puţin germanii, care s-au lăsat mînaţi
la măcel de către psihopatul lor conducător, ca o turmă hip
notizată. Oricum, germanul s-a dovedit a fi într-un fel ales să
manifeste, faţă de primejdia spirituală ce ameninţa întreaga
Europă, cea mai slabă rezistenţă. Datorită înzestrării sale, ar fi
putut fi lesne tocmai cel care să fi tras concluzii salvatoare din
exemplul profetic al lui Nietzsche. Nietzsche este german pînă
127
în ultima fibră a fiinţei sale, pînă în simbolismul confuz al deli

rului său. Se joacă cu «bestia blondă» şi «supraomul», dintr-o
debilitate psihopatologică. Desigur, nu elementele sănătoase ale
poporului german au fost cele care au deschis acestor fantezii
bolnave calea către un succes cum nu s-a mai pomenit. Debili
tatea globală a fiinţei germane s-a dovedit a fi accesibilă unor
asemenea fantezii isterice, cu toate că Nietzsche nu numai că
era foarte critic faţă de filistinul german, dar a oferit el însuşi
criticii un vast front de atac. Spiritul german ar fi avut aici o
preţioasă ocazie să se cunoască pe sine, dar a pierdut-o. Cîte
s-ar fi putut deduce şi din exaltarea unsuroasă a muzicii lui
Wagner!
433 Dar diavolul a scos în calea spiritului german (prin nefericita
întemeiere a Reich-ului în 1871) tentaţia puterii, a avuţiilor
materiale şi a trufiei naţionale şi a adus poporul in starea de
a-şi urma, ce-i drept, profeţii şi de a-i crede pe cuvînt, dar fără
să-i înţeleagă totuşi. Şi astfel, germanul plin de spirit s-a lăsat
dus în ispită în mod fatal de vechile şi bine cunoscutele înşe
lătorii satanice, în loc să se fi ocupat de bogăţia capacităţilor
sale sufleteşti, de care avea parte tocmai datorită tensiunii mai
accentuate a contradicţiilor sale interne. A uitat că este creştin,
şi-a vîndut spiritul tehnic, şi-a preschimbat morala în cinism şi
şi-a jertfit cele mai frumoase năzuinţe forţelor distrugerii. Toţi
ceilalţi fac, desigur, asemenea lucruri, dar există oameni
intr-adevăr aleşi care nu au voie să o facă, deoarece au de
căutat comori mai de preţ. In orice caz, poporul german nu e
dintre acelea care să se poată bucura nepedepsite de putere şi
avuţii. Să ne gîndim ce a însemnat pentru german antisemitis
mul: a încercat să-şi extermine propriile păcate în alţii! Acest
singur simptom putea fi suficient germanului ca să-şi dea
seama de rătăcirea sa fără speranţă.
128
DUPĂ CATASTROFĂ
După primul război mondial, lumea, şi mai ales Germania ar 434
fi trebuit să se întrebe care e organul propriu-zis al problema

ticii europene. Dar spiritul s-a prefăcut în spirit rău, şi-a întors
faţa de la problemele sale fundamentale şi a căutat soluţii în
propria sa negaţie. Ce deosebire faţă de epoca Reformei! Spiritul
german a răspuns atunci la deficienţele lumii creştine prin actul
Reformei: în conformitate cu slaba corelare - tipic germană - a
perechii de contrarii, s-a procedat cam extremist şi copilul a fost
aruncat odată cu apa din copaie. Dar oricum, spiritul german
nu a fugit atunci din faţa propriei sale problematici. Nu voi
vorbi despre cele întîmplate pe vremea lui Goethe. Dar Goethe,
ca profet al neamului său, i l-a lăsat pe Faust cu pactul său cu
diavolul şi cu uciderea lui Philemon şi Baucis. Dacă Jakob
Burckhardt spune4 că Faust a făcut să vibreze o coardă a sufle
tului german, înseamnă că Faust trebuia să fi avut un răsunet.
La Nietzsche găsim ecoul supraomului, al omului instinctual,
amoral, al cărui Dumnezeu a murit şi se crede el însuşi divin
sau mai degrabă demonic, fiind dincolo de bine şi de rău. Unde
a dispărut la Nietzsche femininul, sufletul? Elena s-a pierdut în
Hades, iar Euridice nu se mai întoarce. Se anunţă deja fatala
parodiere a Cristos-ului renegat: profetul bolnav e însuşi cru
cificatul, ba chiar, întorcîndu-se şi mai mult îndărăt, e însuşi
Dionysos-Zagreus cel sfîşiat. Căci profetul trimite, în frenezia sa,
îndărăt la vremuri legendare de mult apuse. îşi trăieşte chema
rea ca vînător flautist, zeu al pădurilor îmbătătoare şi al beţiei şi
al tuturor războinicilor posedaţi de duhuri de sălbăticiuni.
Nietzsche răspunde profetic schismei creştinătăţii prin arta 435
gîndirii, iar fratele său Richard Wagner prin arta sentimentului,

prin muzică. Vremurile legendare ale germanilor ies la supra-
^Briefe an Albert Brenner, p.91.
129
faţă curgînd îmbătător şi îmbătînd spre a umple prăpastia

căscată în trupul bisericii. Wagner se salvează cu Parsifal, lucru
pe care Nietzsche nu i-1 poate ierta, dar cetatea Graalului dis
pare în ţări necunoscute. Mesajul nu a fost auzit şi nici semnele
prevestitoare n-au fost văzute. Doar desfrîul a cîştigat teren şi
s-a întins peste tot ca o molimă. Wotan, zeul beţiei, a învins.
Jiinger (în M armorklippen) a prins de veste: vînătorul sălbatic a
venit în ţară şi odată cu el şi molima posesiunii, mai în
fricoşătoare decît tot ce produsese evul mediu în acest sens.
Nicăieri în lume nu a vorbit spiritul european mai desluşit ca în
Germania şi nicăieri nu a fost în mod mai tragic răstălmăcit.
436 Acum, Germania suferă de pe urma pactului ei cu diavolul,
a trecut printr-o boală spirituală, este sfîrşită ca Zagreus, dezo
norată de luptătorii Berserker ai lui Wotan al ei, înşelată de
ispita aurului şi domniei universale, pîngărită de izbucnirea
celui mai profund rău.
437 Germanul trebuie să înţeleagă revolta lumii. Ne aşteptam la
cu totul altceva din partea lui. Toţi îi recunoscuseră înzestrarea
şi vrednicia şi nimeni nu se îndoia că e capabil de lucruri mari.
Cu atît mai profundă a fost dezamăgirea. Dar, fireşte, din des
tinul german, europeanul nu trebuie să rămînă cu iluzia că tot
răul din lume ar fi concentrat în Germania. Trebuie, mai de
grabă, să-şi dea seama că această catastrofă germană e doar o
criză a bolii Europei în genere: primele semne ale avatarurilor
spirituale europene s-au arătat cu mult înainte de epoca lui
Hitler, ba chiar înainte de primul război mondial. Imaginea
medievală a lumii s-a descompus, iar autoritatea metafizică
supraordonată acestei lumi a dispărut din ea, spre a reapărea în
oameni. Nietzsche profetiza, într-adevăr, că Dumnezeu ar fi
murit şi că moştenirea sa i-a revenit supraomului, acestui
inevitabil saltimbanc cu mintea rătăcită. O lege inexorabilă a
130
D UP Ă C A T A S T R O F Ă
psihologiei spune că orice proiecţie şubrezită se reîntoarce la

obîrşia sa. De aceea, dacă cineva ajunge la năstruşnica idee că
Dumnezeu ar fi murit sau că nici nu ar exista deloc, atunci
imaginea psihică a divinităţii, care corespunde unei structuri
dinamice şi psihice bine determinate, se reîntoarce în subiect şi
produce o «autodivinizare», adică toate acele trăsături ce le sînt
caracteristice numai smintiţilor şi duc, deci, la catastrofă.
Iată marea problemă a întregii creştinătăţi: unde a dispărut 438
autoritatea binelui şi a dreptăţii, ancorată metafizic pînă acum?

Oare, într-adevăr, doar forţa brutalităţii a rămas să hotărască de
toate? Instanţa supremă e oare într-adevăr doar voinţa unui om
care deţine întîmplător puterea? Dacă Germania ar fi învins,
aproape că am fi putut crede în asemenea lucruri. Dar cum
împărăţiei milenare a violenţei şi nedreptăţii nu i-au trebuit
decît cîţiva ani spre a se prăbuşi definitiv, am putea trage de
aici învăţătura că niciodată copacii nu şi-au avut rădăcinile în
cer şi că există alte forţe, cel puţin la fel de active, care înving
pînă la urmă violenţa şi nedreptatea şi că, în consecinţă, nu
merită să construieşti bazîndu-te pe principii false. Dar, din pă
cate, istoria lumii nu se desfăşoară întotdeauna atît de raţional.
«Autodivinizarea» nu-1 face pe om divin, ci doar infatuat, 439
dezlănţuind tot ce e mai rău în el. Se înfiripă astfel o imagine cari

caturală infernală a omului, insuportabilă omenescului din noi.
Omul e chinuit de acest strigoi şi de aceea chinuie pe alţii. E dezbi
nat lăuntric, încîlcit în contradicţii inexplicabile. Iată imaginea unei
stări de spirit isterice, a stării «criminalului cu faţa palidă», ca să-l
cităm pe Nietzsche. Destinul l-a confruntat pe german cu adversa
rul său interior. Mefisto a luat locul lui Faust şi Faust nu mai poate
spune: «Asta a fost, aşadar, sămînţa cîinelui», ci trebuie să admită:
«Asta e cealaltă faţă a mea, alter ego-ul meu, umbra mea, din pă
cate foarte reală şi de netăgăduit de acum încolo».
737
D UP Ă C A T A S T R O F A
440 Destinul acesta nu e doar german, ci general european. Noi

toţi am putea recunoaşte umbra ce se ridică în spatele oame
nilor acestor vremuri. Strigoiul diabolic nu poate li atribuit
germanilor. Faptele vorbesc foarte desluşit, iar cel care nu le
pricepe nu poate fi ajutat cu nimic. Ce e de făcut cu această
viziune înfricoşătoare - ar trebui să descopere, de fapt, fiecare
prin el însuşi. într-adevăr nu e puţin lucru să-ţi cunoşti propria
vină şi să ştii care e răul din tine şi nu e nicidecum un cîştig
să-ţi pierzi umbra din ochi. Tocmai conştienţă vinovăţiei are
avantajul de a-ţi da putinţa să schimbi ceva, să îmbunătăţeşti
ceva. După cum se ştie, ceea ce rămîne în inconştient nu se
schimbă niciodată şi numai în conştient pot fi aduse corecturi
psihologice. De aceea, conştienţă vinovăţiei poate deveni un
imbold moral dintre cele mai puternice. In tratamentul oricărei
nevroze, umbra trebuie descoperită, căci altfel nu se poate
ajunge la vreo schimbare (un adevăr de mult cunoscut, de
altfel!). In această privinţă, am toată încrederea că acea parte a
fiinţei poporului german care a rămas sănătoasă va trage
concluziile cuvenite din cele întîmplate. Fără învinovăţire nu se
poate ajunge, din păcate, la maturizare sufletească şi la lărgirea
orizontului spiritual. Să ne amintim ce spunea Meister Eckhart:
«De aceea a acoperit Dumnezeu de mizeria păcatului tocmai pe
oamenii aleşi prin p r o p ria sa voin ţă p en tru în fă p tu irea unor
lucruri mari. Căci să vedem: cine a fost mai drag şi mai plăcut
Domnului nostru decît apostolii? Şi nu e nici unul care să nu fi
căzut, toţi s-au făcut vinovaţi de păcate capitale!».^
441 Cînd vina e foarte mare, i se poate asocia o îndurare şi mai
mare. Un asemenea eveniment determină o transformare lăun
trică, infinit mai importantă decît reformele politice şi sociale,
5 Meister Eckharts Sdviften und Predigten II, p.22.
132
DU P Ă C A T A S T R O F Ă
care oricum nu au nici o valoare în mîinile unor oameni ce nu

stau bine cu ei înşişi. Uităm mereu lucrul acesta deoarece pri
vim fascinaţi relaţiile din jurul nostru în loc să ne verificăm
propria inimă şi conştiinţă. Toţi demagogii se folosesc de
această slăbiciune omenească, arătînd, cu un ton cît mai ridicat,
ce nu e în ordine în exterior. Dar ceea ce nu e în ordine, în
primul rînd şi în mod absolut decisiv, e omul.
Germanul are şansa unică de a-şi putea întoarce privirea 442
către omul interior, chiar dacă viaţa sa exterioară este grea. Şi

ar putea spăla astfel păcatul delăsării de care s-a făcut vinovată
întreaga noastră civilizaţie: am făcut totul pentru cele exterioare,
am rafinat inimaginabil de mult ştiinţa, am dezvoltat nesfîrşit
de mult tehnica; dar omul care ar trebui să administreze toate
aceste splendori în mod raţional, a fost pur şi simplu subînţeles,
fără să se ţină cont de faptul că el nu este cîtuşi de puţin
pregătit, din punct de vedere moral şi psihologic, pentru aceste
prefaceri, ci se bucură doar, naiv ca un negru, de toate aceste
jucării periculoase, fără să aibă habar ce umbră pîndeşte din
spatele lui momentul în care să le înhaţe cu o mînă lacomă spre
a le transforma în arme îndreptate împotriva omului încă
imatur şi infantil în inconştienţa sa. Cine s-a simţit oare mai
neajutorat şi mai părăsit în voia puterilor întunericului decît
tocmai germanul căzut în ghearele germanilor?
Prin acceptarea cu bună ştiinţă a vinovăţiei colective s-ar face 443
un mare pas înainte. Dar numai cu atît nu se ajunge încă la în

sănătoşire, după cum nici neuroticul nu se însănătoşeşte numai
prin înţelegerea bolii sale. Mai rămîne de răspuns la întrebarea:
cum să trăiesc cu această umbră? De ce atitudine am nevoie ca
să pot trăi în ciuda răului din mine? Pentru a găsi răspunsuri
bune la această întrebare e nevoie de o mare înnoire spirituală,
care nu poate fi oferită nimănui de-a gata, ci trebuie fiecare să
233
dup A catastrofă
şi-o obţină singur. Formulele vechi, care şi-au avut cîndva

valoarea, nu pot fi aplicate din nou, necritic, căci adevărurile
veşnice nu se lasă transmise mecanic, ci trebuie să renască din
nou, în fiecare epocă, din sufletele omeneşti.
BATALIA ÎMPOTRIVA UMBREI
Conferinţă ţinută pe programul trei ai BBC pe data de 3 noiembrie 1946, publicată

ulterior în 77ie Listener (London, 1946), în Esţaţ/s on Coutcmpomry Eivnls (London, 1947)
şi în Chimera (New York and Princeton, 1947). Apărută pentru prima oară în limba
germană în Gesivnmelte Werkt’, voi. X. Tradusă după Gesivunielte Werkc vol.X, $444-457.
I ndescriptibilele evenimente din ultimii zece ani i-au făcut pe
unii oameni să creadă că ele şi-ar fi avut, poate, cauza într-o
stranie tulburare psihică. Cel care cere părerea unui psihiatru
444
despre aceste lucruri, se aşteaptă, desigur, la un răspuns dat

dintr-un punct de vedere propriu acestui specialist. Oricum, psi
hiatrul, ca om de ştiinţă, nu are pretenţia de a fi atoateştiutor,
căci îşi consideră propria opinie ca fiind cel mult o contribuţie
la sarcina enorm de complicată de a lămuri lucrurile pe deplin.
Dacă te situezi pe poziţiile psihopatologiei, nu e deloc uşor 445
să te adresezi unui public din care fac parte oameni care nu

ştiu nimic despre acest domeniu dificil şi de strictă specialitate.
Există totuşi o regulă simplă pe care toţi ar trebui să o avem în
minte: psihopatologia maselor îşi are rădăcinile în psihopato
logia individului. Fenomene psihice de acest calibru pot fi
studiate la nivelul individului. Numai dacă reuşim să stabilim
că anumite fenomene sau simptome sînt comune unui număr
mare de indivizi diferiţi, putem începe să căutăm fenomene de
masă analoge.
După cum ştiţi, probabil, eu ţin seama atît de psihologia 44 *
conştientului cît şi de psihologia inconştientului, iar aceasta din
137
BĂT Ă L I A Î M P O T R I V A U M B R E I
urmă implică studiul viselor. Visele sînt produse naturale ale

activităţii psihice inconştiente. Ştim de mult că există o relaţie
organică între procesele inconştiente şi activitatea intelectului
conştient. Această relaţie poate fi descrisă cel mai bine drept o
compensare, ceea ce înseamnă că toate deficienţele conştientului
- cum ar fi, de pildă, exacerbarea, unilateralitatea sau suprima
rea unor funcţii - sînt compensate în mod corespunzător de
procese inconştiente.
447 încă din 1918, constatam în inconştientul pacienţilor mei
germani tulburări specifice, care nu puteau fi atribuite psiho
logiei lor personale. Astfel de fenomene impersonale se mani
festă în vise întotdeauna ca motive mitologice, de tipul celor ce
apar şi în legendele şi basmele din toată lumea. Am denumit
aceste motive mitice arhetipuri, adică forme sau moduri tipice în
care sînt trăite respectivele fenomene colective. Tulburări ale
inconştientului colectiv se puteau constata la oricare dintre
pacienţii mei germani. Devierile acestea pot fi explicate cauzal,
dar explicaţiile de acest fel rămîn întotdeauna nesatisfăcătoare,
căci arhetipurile pot fi înţelese mult mai lesne prin scopul lor
decît prin cauza lor. Arhetipurile pe care aveam ocazia să le
observ exprimau primitivism, violenţă şi cruzime. După ce
văzusem destul de multe cazuri de acest tip, mi-am îndreptat
atenţia spre starea de spirit ciudată care domnea pe atunci în
Germania. Nu am putut remarca decît semne de deprimare şi o
mare nelinişte, care nu erau de natură să-mi potolească suspi
ciunile. într-un articol pe care l-am publicat pe vremea aceea,
îmi exprimam teama că «bestia blondă» are somnul neliniştit, că
se agită în somn şi că nu e exclusă posibilitatea unei izbucniri a
ei.1
1 Uber dus Unbeumfite (1918), GesammeHe Werke, vol.X
138
B Ă T Ă L I A Î MP O T R I V A UMBREI
Dar această stare a lucrurilor nu era nicidecum un fenomen 448
pur teutonic, după cum s-a dovedit în anii următori. Iureşul

forţelor originare era mai mult sau mai puţin general. Singura
deosebire consta în însăşi mentalitatea germană care, datorită
pronunţatei înclinaţii a germanului către psihologia de masă, s-a
dovedit a fi mai vulnerabilă. In plus, înfrîngerea suferită şi
starea de restrişte în care se afla societatea întăriseră mult în
Germania instinctul gregar, astfel încît devenea tot mai probabil
că, dintre toate naţiunile vestice, Germania va fi prima victimă.
Victimă a unei mişcări de mase declanşate de răzvrătirea
forţelor ce dormitau în inconştient, gata să rupă zăgazurile
tuturor preceptelor morale. Conform regulii pe care am menţio
nat-o mai sus, forţele acestea erau menite să joace un rol com-
pensator. Dar atunci cînd o asemenea activitate compensatorie a
inconştientului nu este preluată de conştient, ea duce, în cazul
individului, la nevroză sau chiar la psihoză, şi acelaşi lucru se
întîmplă şi în cazul unui colectiv. Este clar că ceva trebuie să fie
în neregulă cu atitudinea conştientă pentru ca o asemenea
mişcare compensatorie să se producă; ceva trebuie să fie perver
tit sau exacerbat, căci numai un conştient cu deficienţe poate
provoca o mişcare de opoziţie din partea inconştientului. Ei
bine, după cum ştiţi, nenumărate lucruri erau în dezordine, iar
părerile asupra lor erau fundamental divergente. Care este opi
nia corectă se poate stabili abia ex effectu sau, altfel spus, nu
putem stabili care sînt deficienţele conştiinţei epocii noastre
decît observînd ce fel de reacţii declanşează ele în inconştient.
După cum vă spuneam, torentul care începuse să-şi umfle 449
apele încă după primul război mondial îşi vestea prezenţa în

visele individuale sub forma unor simboluri colective, mitolo
gice, care dădeau expresie primitivismului, violenţei, pe scurt:
tuturor puterilor întunericului. Dacă asemenea simboluri se
139
BĂTĂLIA Î M P O T R I V A UMBRE I
ivesc la un număr mare de indivizi şi nu sînt înţelese, ele încep

să adune laolaltă, ca printr-o forţă magnetică, persoanele respec
tive şi aşa ia naştere o masă. Această masă îşi găseşte repede
conducătorul în individul care este cel mai lipsit de rezistenţă,
cel mai puţin conştient de responsabilitatea ce-i revine şi care,
tocmai datorită inferiorităţii sale, are cea mai cumplită sete de
putere. El descătuşează forţele ce stau gata să izbucnească, iar
masele îl urmează cu violenţa de nestăvilit a unei avalanşe.
450 Aş putea spune că am observat revoluţia germană în epru-
beta cazurilor individuale şi că am fost pe deplin conştient de
pericolul îngrozitor care putea să rezulte din adunarea unei
mase de asemenea oameni. Dar nu am ştiut pe vremea aceea că
ei erau în număr suficient de mare pentru a face inevitabilă o
izbucnire generală. Am avut în schimb posibilitatea să urmăresc
o serie de cazuri şi să stabilesc felul în care se desfăşoară asaltul
puterilor întunericului în eprubeta individuală. Am avut prilejul
să observ forţele acestea rupînd toate barierele morale ale indi
vidului, desfiinţîndu-i autocontrolul intelectual şi inundîndu-i
întreaga lume conştientă. Se ajungea astfel, de cele mai multe
ori, la suferinţe şi distrugeri de o amploare teribilă. Dar dacă
individul era în stare, totuşi, să se agaţe de o ultimă rămăşiţă
de raţiune sau să se păstreze cît de cît în limitele unor relaţii
omeneşti, atunci în inconştient lua naştere, tocmai datorită stării
de confuzie intelectuală în care se afla conştientul, o nouă
compensare şi aceasta putea fi integrată de către conştient.
Apăreau atunci noi simboluri de natură colectivă, care însă, de
data aceasta, reflectau forţele ordinii. în aceste simboluri se
găsea măsură, proporţie şi ordonare simetrică, exprimate prin
structuri matematice şi geometrice specifice. Ele reprezintă un
fel de sistem de axe şi sînt cunoscute sub numele de «manda-
la». Din păcate, nu pot intra acum în acest domeniu de strictă
140
B Ă T Ă L I A Î M P O T R I V A UMBR E I
specialitate spre a vă da lămuriri exhaustive, dar, chiar cu riscul

de a nu fi pe deplin înţeles, trebuie totuşi să amintesc în treacăt
aceste simboluri, deoarece ele reprezintă o licărire de speranţă,
iar noi avem o stringentă nevoie de speranţă în aceste vremuri
de descompunere generală şi de dezordine haotică.
Confuzia şi dezordinea generală se reflectă printr-o stare 451
similară în spiritul individului, dar dezorientarea este compen

sată în inconştient prin arhetipuri ale ordinii. în acest punct
însă, trebuie să vă atrag din nou atenţia asupra faptului că dacă
simbolurile ordinii nu sînt preluate de către conştient, atunci
forţele pe care le reprezintă ele se vor concentra iarăşi, în mod
primejdios, exact aşa cum s-a întîmplat acum douăzeci şi cinci
de ani cu forţele distrugerii şi haosului. Integrarea conţinutu-
rilor inconştiente este un act individual de percepere, de înţele
gere şi de evaluare morală a lor şi constituie o sarcină extrem
de dificilă, o sarcină care presupune un înalt nivel de responsa
bilitate etică. Există relativ puţini oameni din partea cărora ne
putem aştepta să fie capabili de asemenea performanţe şi
aceştia nu sînt conducătorii politici, ci conducătorii morali ai
omenirii. Se pare că menţinerea şi dezvoltarea civilizaţiei
depind de asemenea oameni singulari, căci este întru totul evi
dent că de la primul război mondial încoace, conştiinţa maselor
nu a progresat în nici un fel. Doar anumite spirite capabile de
reflecţie au devenit mai bogate şi şi-au lărgit considerabil ori
zontul moral şi intelectual prin conştientizarea imensei şi zdro
bitoarei puteri a răului, precum şi a faptului că omenirea este
capabilă să devină o simplă unealtă a lui. Omul mediu se află
tot acolo unde se găsea la sfîrşitul primului război mondial.
Este absolut evident, deci, că oamenii, în marea lor majoritate,
nu sînt capabili să integreze forţele ordinii. Ba dimpotrivă, ne
putem aştepta ca aceste forţe să ia prin surprindere conştientul
141
BĂTĂLIA Î M P O T R I V A UMBREI
şi, invizibile şi invincibile fiind, să şi-l supună, chiar împotriva

voinţei noastre. Peste tot se constată deja primele semne ale
acestui fenomen: totalitarismul şi înrobirea indivizilor de către
stat. Valoarea şi însemnătatea individului scad rapid şi perspec
tivele lui de a fi ascultat dispar din ce în ce mai mult.
452 Acest proces de înrăutăţire va fi îndelungat şi dureros, dar
mă tem, totuşi, că va fi inevitabil. în cele din urmă se va do
vedi că aceasta a fost singura cale posibilă către o înlocuire a
deplorabilei inconştienţe a oamenilor, a infantilismului şi a
slăbiciunii lor individuale, printr-un om al viitorului, care să
ştie că el însuşi este autorul destinului său şi că statul îi este
doar un slujitor şi nu stăpînul. Dar omul va ajunge la acest
nivel abia atunci cînd îşi va fi dat seama că şi-a pierdut, din
cauza propriei sale inconştienţe, cele mai elementare drepturi.
Germania ne-a furnizat un exemplu extrem de instructiv al
acestei evoluţii psihice. Acolo, primul război mondial a
dezlănţuit puterile ascunse ale răului, iar războiul însuşi a fost
declanşat de concentrarea unor mase inconştiente şi a dorinţelor
lor oarbe. Aşa-numitul «împărat al păcii» a fost una din primele
lui victime, căci el a fost cel care a dat expresie, ca şi Hitler mai
tîrziu, acestor ambiţii haotice, nelegiuite, fiind astfel tîrît în
război şi în inevitabila catastrofă. Al doilea război mondial a
fost o reluare a aceluiaşi proces psihic, dar în proporţii incom
parabil mai mari.
453 După cum spuneam, izbucnirea instinctelor de masă este
simptomatică pentru o mişcare compensatorie a inconştientului.
O asemenea mişcare a fost posibilă datorită faptului că starea
de conştienţă a poporului fusese înstrăinată de legile naturale
ale existenţei umane. Ca urmare a industrializării, cercuri largi
ale populaţiei fuseseră dezrădăcinate şi îngrămădite în mari
centre. Această nouă formă de existenţă - cu psihologia sa de
142
BÂTÂL I A Î MP O T R I V A UMB R E I
masă şi cu dependenţa sa socială de oscilaţiile pieţei şi lefurilor

- a dat naştere unui individ nestatornic, nesigur şi influenţabil.
El constata că viaţa sa depinde de conducătorii afacerilor şi
industriei şi presupunea - pe drept sau pe nedrept - că aceştia,
la rîndul lor, se lasă conduşi, înainte de toate, de interesele lor
financiare. El ştia că oricît de conştiincios ar munci poate cădea
în orice clipă jertfă unor schimbări economice asupra cărora nu
are nici cel mai mic control. Nu exista, deci, absolut nimic pe
care să se bizuie. în plus, sistemul de educaţie morală şi politică
predominant în Germania făcuse tot posibilul pentru a inocula
fiecărui individ un stupid spirit de supunere precum şi credinţa
că tot ceea ce şi-ar putea dori trebuie să vină de sus, de la cei
care tronează, în virtutea cine ştie cărei hotăriri div in e, peste
cetăţeanul supus leg ilor printr-un sentiment ai responsabilităţii
personale rezultat din modul prostesc în care îşi înţelegea dato
ria. Nu e d e lo c d e mirare, aşadar, că tocmai Germania a fost
cea care a căzut jertfă p s ih o lo g ie i d e masă, cu toate că nu este
în nici un caz singura naţiu n e am en in ţată de acest periculos
germen patogen. Zona d e influenţă a psihologiei de masă este
foarte întinsă.
Impresia individului că ar fi slab, ba chiar inexistent, a fost, 4Я
deci, compensată prin izbucnirea unei nemaivăzute pofte de
putere. Era răzvrătirea deposedaţilor de drepturi, nepotolita
lăcomie a celor nepricopsiţi. Prin a stfel d e mijloace întortocheate
îi obligă inconştientul pe oameni să devină conştienţi de ei
înşişi. Timp îndelungat nu existase în înţelegerea conştientă a
indivizilor nici o valoare care să-i fi ajutat să priceapă reacţia
inconştientului şi s-o integreze în momentul în care le atingea
conştientul. înaltele autorităţi spirituale nu se pricepuseră să le
predice nimic altceva decît materialism. Bisericile erau în mod
evident incapabile să facă faţă noii situaţii; nu ştiau decît să
143
В А т А і . і А Î M P O T R I V A UMB R E I
masă şi cu dependenţa sa socială de oscilaţiile pieţei şi lefurilor

- a dat naştere unui individ nestatornic, nesigur şi influenţabil.
El constata că viaţa sa depinde de conducătorii afacerilor şi
industriei şi presupunea - pe drept sau pe nedrept - că aceştia,
la rîndul lor, se lasă conduşi, înainte de toate, de interesele lor
financiare. El ştia că oricît de conştiincios ar munci poate cădea
în orice clipă jertfă unor schimbări economice asupra cărora nu
are nici cel mai mic control. Nu exista, deci, absolut nimic pe
care să se bizuie. în plus, sistemul de educaţie morală şi politică
predominant în Germania făcuse tot posibilul pentru a inocula
fiecărui individ un stupid spirit de supunere precum şi credinţa
că tot ceea ce şi-ar putea dori trebuie să vină de sus, de la cei
care tronează, în virtutea cine ştie cărei hotărîri divine, peste
cetăţeanul supus legilor printr-un sentiment al responsabilităţii
personale rezultat din modul prostesc în care îşi înţelegea dato
ria. Nu e deloc de mirare, aşadar, că tocmai Germania a fost
cea care a căzut jertfă psihologiei de masă, cu toate că nu este
în nici un caz singura naţiune ameninţată de acest periculos
germen patogen. Zona de influenţă a psihologiei de masă este
foarte întinsă.
Impresia individului că ar fi slab, ba chiar inexistent, a fost, 454
deci, compensată prin izbucnirea unei nemaivăzute pofte de

putere. Era răzvrătirea deposedaţilor de drepturi, nepotolita
lăcomie a celor nepricopsiţi. Prin astfel de mijloace întortocheate
îi obligă inconştientul pe oameni să devină conştienţi de ei
înşişi. Timp îndelungat nu existase în înţelegerea conştientă a
indivizilor nici o valoare care să-i fi ajutat să priceapă reacţia
inconştientului şi s-o integreze în momentul în care le atingea
conştientul. înaltele autorităţi spirituale nu se pricepuseră să le
predice nimic altceva decît materialism. Bisericile erau în mod
evident incapabile să facă faţă noii situaţii; nu ştiau decît să
143
protesteze şi asta nu ajuta prea mult. Aşa s-a rostogolit avalanşa

în Germania tot mai departe, pînă l-a scos la iveală pe Fiihrer,
pe cel care era predestinat să fie unealta ce urma să desă
vârşească declinul naţiunii. Dar care era oare intenţia sa iniţială?
El visa o «nouă ordine». Şi am săvîrşi o gravă greşeală dacă
ne-am închipui că el nu ar fi avut realmente de gînd să făureas
că, într-un fel sau altul, o ordine internaţională. Dimpotrivă, el
era determinat din adîncul fiinţei lui de forţele ordinii, care
deveniseră active în el exact în momentul în care lăcomia şi avi
ditatea puseseră stăpînire deplină pe conştientului lui. Flitler era
exponentul unei «noi ordini» şi acesta este singurul motiv
pentru care practic toţi germanii s-au înşelat amarnic în ce-1
priveşte. Germanii voiau ordine, dar ei au comis eroarea fatală
de a-şi alege drept conducător principala victimă a dezordinii şi
a lăcomiei nestăpînite. Comportamentul lor individual a rămas
neschimbat: aşa cum doriseră puterea, tînjeau acum după ordi
ne. Deopotrivă cu tot restul lumii, nu înţelegeau nici ei în ce
consta însemnătatea lui Hitler, nu înţelegeau că el simboliza
ceva anume din fiecare dintre ei în parte. El era uimitoarea
încorporare a tuturor meschinăriilor umane. Era o personalitate
incapabilă, inadaptabilă, iresponsabilă şi psihopată, bîntuită de
fantezii găunoase, infantile dar dotat totuşi, ca printr-un bles
tem, cu flerul fin al unui şobolan sau al unui copoi. Era hiper
bolica reprezentare a umbrei, adică a părţii inferioare a persona
lităţii oricărui om şi acest lucru a constituit încă un motiv
pentru care i-au căzut atîţia în mreje.
455 Dar ce trebuia să fi făcut ei oare? în Hitler, fiecare german
trebuia să-şi fi recunoscut umbra şi pericolul cel mai grav care
îl paşte pe el personal. Fiecăruia dintre noi i se oferea şansa să
devină conştient de propria sa umbră şi să se confrunte cu ea.
Dar cum să fi pretins germanilor să înţeleagă acest lucru, atunci
144
B Ă T Ă L I A Î M P O T R I V A UMB R E I
cînd nimeni în lume nu poate înţelege un adevăr atît de sim

plu? Lumea nu va fi niciodată în ordine pînă cînd acest adevăr
nu va fi general cunoscut. Intre timp ne pierdem vremea pu-
nînd în discuţie toate cauzele exterioare şi secundare posibile
care ne-ar putea împiedica să ajungem la o ordine, deşi ştim
foarte bine că orice condiţie exterioară depinde în mare măsură
de felul în care o înţelegem. Dacă, de pildă, elveţienii ne-ger-
mani ar fi să creadă că elveţienii germani sînt cu toţii nişte
diavoli, am avea în cel mai scurt timp un mare război civil în
Elveţia şi am şi găsi de îndată cele mai convingătoare motive
economice pentru care un asemenea război era de neevitat. Ei
bine, noi nu facem acest lucru pentru că ne-am învăţat minte
acum mai bine de o sută de ani. Am ajuns la concluzia că e
mult mai bine să evităm războaiele externe, ne-am retras acasă
şi am luat gîlcevile cu noi. Am construit în Elveţia o «demo
craţie deplină», democraţie în care ne putem consuma instincte
le războinice în ciorovăielile noastre domestice, numite «viaţă
politică». Ne certăm unii cu alţii în limitele legii şi ale consti
tuţiei şi înclinăm să credem că democraţia ar fi o stare cronică
de război civil îmblînzit. Sîntem foarte departe de a avea pace
între noi: din contra, ne urîm şi ne luptăm unii cu alţii pentru
că am reuşit să îndreptăm războiul înspre interior. Comporta
mentul nostru paşnic către exterior nu ne serveşte decît pentru
a ne ţine la adăpost certurile interne de eventuali intruşi străini
care ni le-ar putea tulbura. Toate acestea ne-au reuşit în linii
mari, dar sîntem încă departe de ţelul final. Mai avem încă
duşmani de moarte şi nu am ajuns încă pînă acolo incit să
introvertim discordiile noastre politice. Suferim încă de iluzia
deşartă că ar trebui să ne înţelegem paşnic între noi. Dar chiar
şi starea noastră naţională de război civil îmblînzit ar lua re
pede sfîrşit dacă am putea fiecare să ne vedem umbra şi dacă
745
ne-am asuma singura luptă care merită intr-adevăr osteneala de

a fi dusă: lupta împotriva goanei ucigătoare a umbrei după
putere. Avem în Elveţia o orînduire socială suportabilă tocmai
pentru că ne certăm între noi. Orînduirea noastră ar fi desă-
vîrşită dacă fiecare şi-ar întoarce agresivitatea înspre interior,
către propriul lui psihic. Din păcate, educaţia noastră religioasă
ne opreşte de la acest lucru cu îndemnurile ei greşite de a ne
căuta o pace interioară imediată. Pacea va veni, poate, în cele
din urmă, dar abia după ce victoria şi înfrîngerea îşi vor fi pier
dut sensul. Ce voia oare să spună Domnul nostru cu cuvintele:
«Nu am venit să vă aduc pacea, ci sabia»? (M M 0,34).
456 în măsura în care vom fi capabili să instaurăm o adevărată
democraţie - o luptă condiţionată între noi, colectivă sau indi
viduală - vom realiza, de fapt, factorii ordinii, deoarece atunci
va fi neapărat necesar să trăim în bune relaţii cu toată lumea,
într-o democraţie nu ne putem permite, pur şi simplu, riscul
unei intervenţii din afară. Cum să porţi în mod adecvat un
război civil cînd eşti atacat din afară? Dacă, pe de altă parte,
eşti într-o serioasă dezbinare cu tine însuţi, eşti gata să-i urezi
bun venit semenului tău ca unui posibil simpatizant al proble
melor tale şi eşti înclinat, deci, să fii prietenos şi primitor. în
schimb, eviţi politicos oamenii care vor să-ţi sară în ajutor şi să
te scape de griji. Noi, psihologii, am învăţat în urma unei înde
lungate şi dureroase experienţe că ajutînd un om să scape de
complexele lui îi răpeşti cele mai valoroase resurse psihice. Poţi
ajuta un om doar făcîndu-1 să-şi perceapă cît mai acut comple
xele pentru ca să se declanşeze astfel un conflict conştient în el.
In felul acesta, complexul devine un adevărat focar de viaţă.
Tot ceea ce dispare din inventarul psihologic propriu, reapare
lesne sub veşmîntul unui vecin ostil, care îţi stîrneşte sistematic
mînia şi te face agresiv. Este, incontestabil, mai bine să ştii că
146
ne-am asuma singura luptă care merită într-adevăr osteneala de

a fi dusă: lupta împotriva goanei ucigătoare a umbrei după
putere. Avem în Elveţia o orînduire socială suportabilă tocmai
pentru că ne certăm între noi. Orînduirea noastră ar fi desă-
vîrşită dacă fiecare şi-ar întoarce agresivitatea înspre interior,
către propriul lui psihic. Din păcate, educaţia noastră religioasă
ne opreşte de la acest lucru cu îndemnurile ei greşite de a ne
căuta o pace interioară imediată. Pacea va veni, poate, în cele
din urmă, dar abia după ce victoria şi înfrîngerea îşi vor fi pier
dut sensul. Ce voia oare să spună Domnul nostru cu cuvintele:
«Nu am venit să vă aduc pacea, ci sabia»? (M M 0,34).
456 în măsura în care vom fi capabili să instaurăm o adevărată
democraţie - o luptă condiţionată între noi, colectivă sau indi
viduală - vom realiza, de fapt, factorii ordinii, deoarece atunci
va fi neapărat necesar să trăim în bune relaţii cu toată lumea,
într-o democraţie nu ne putem permite, pur şi simplu, riscul
unei intervenţii din afară. Cum să porţi în mod adecvat un
război civil cînd eşti atacat din afară? Dacă, pe de altă parte,
eşti într-o serioasă dezbinare cu tine însuţi, eşti gata să-i urezi
bun venit semenului tău ca unui posibil simpatizant al proble
melor tale şi eşti înclinat, deci, să fii prietenos şi primitor. în
schimb, eviţi politicos oamenii care vor să-ţi sară în ajutor şi să
te scape de griji. Noi, psihologii, am învăţat în urma unei înde
lungate şi dureroase experienţe că ajutînd un om să scape de
complexele lui îi răpeşti cele mai valoroase resurse psihice. Poţi
ajuta un om doar făcîndu-1 să-şi perceapă cît mai acut comple
xele pentru ca să se declanşeze astfel un conflict conştient în el.
în felul acesta, complexul devine un adevărat focar de viaţă.
Tot ceea ce dispare din inventarul psihologic propriu, reapare
lesne sub veşmîntul unui vecin ostil, care îţi stîrneşte sistematic
mînia şi te face agresiv. Este, incontestabil, mai bine să ştii că
146
B Ă T Ă L I A Î M P O T R I V A UMBR E I
acest duşman înverşunat sălăşluieşte, de fapt, în propria-ţi ini

mă. Instinctele războinice ale oamenilor nu trebuiesc stîrpite -
de aceea o stare de pace desăvîrşită este de neconceput. De alt
fel, pacea este neliniştitoare, căci pregăteşte războiul. Adevărata
democraţie presupune o organizare în primul rînd psihologică,
care ţine cont de natura umană şi de necesitatea conflictelor,
lăsînd loc acestora în interiorul graniţelor sale naţionale.
Confruntînd starea de spirit actuală a germanilor cu lămuri- 457
rile mele, vă puteţi da seama, desigur, de gigantica sarcină care

stă astăzi în faţa lumii. Din partea maselor germane demorali
zate nu ne putem aştepta să ţină seama de însemnătatea unor
adevăruri psihologice, oricît de simple ar fi ele. Dar marile
democraţii occidentale ar avea o şansă, dacă ar reuşi să se
sustragă acelor războaie la care instigă mereu, continuînd să
creadă că duşmanul le este exterior şi că pacea interioară este
un lucru de dorit. Pronunţata tendinţă a democraţiilor vestice
spre discordie este tocmai ceea ce le-ar putea duce pe calea cea
bună. Mă tem însă că împlinirea acestei speranţe va fi multă
vreme tărăgănată de către acele puteri care mai cred în cealaltă
cale, în nimicirea individului şi în atotputernicia acelei ficţiuni
pe care o numim stat. Psihologul rămîne la părerea că individul
este singurul exponent al spiritului şi al vieţii. Calitatea socie
tăţii şi a statului derivă din starea de spirit a individului, ele
fiind alcătuite din indivizi şi din modul în care sînt ei organi
zaţi. Oricît de evident ar fi acest fapt, el nu a pătruns încă
suficient în mentalitatea oamenilor pentru a-i împiedica să mai
folosească cuvîntul «stat» de parcă ar fi vorba de un fel de
superindivid, uTzestrat cu o putere inepuizabilă şi cu toate
avuţiile. In ziua de azi, aşteptăm din partea statului să realizeze
ceea ce nu am putea pretinde din partea nici unui individ. Pan
ta periculoasă care conduce spre psihologia de masă începe cu
147
В Л ТЛ ЫА Î M P O T R I V A UMBREI
acel luminos mod de gîndire în numere mari şi în termenii

unor organizaţii puternice în care individul decade la statutul
de simplă cifră. Tot ceea ce depăşeşte o anumită măsură umană,
stîrneşte în inconştientul oamenilor puteri inumane. Conjurăm
demonii totalitari în loc să devenim conştienţi că tot ceea ce se
poate realmente realiza este un minuscul pas înainte în natura
morală a indivizilor. Puterea distructivă a armelor noastre a
depăşit orice măsură şi asta obligă omenirea să-şi pună o între
bare de natură psihologică: este oare starea spirituală şi morală
a oamenilor care hotărăsc de folosirea acestor arme pe măsura
enormelor urmări pe care le-ar putea avea?
INDICE
А arhaic 107
arhetip 74, 76, 94, 95,138
absolutism 81
- al ordinii 141
Adam 41, 47
- german 93
adaptare 1 6 ,19, 45, 69, 70, 74
- Wotan 92
adevăr 7 1 ,123, 134
arierare mintală 120, 122
adult 1 2 ,1 4 ,1 5 ,1 6 , 45, 50, 51
aroganţă 121
afect 104
artă 125
afectiv 70, 75 - de a trăi 56
agresivitate 146 asasinat 105,108,114
Ahaşver 83 - politic în masă 82
alb, om 126 asceză 73
Allah 97 Asia 91,111
ambiţie 16 atenţie 77
America 53, 56 atitudine 73
american 126 -conştientă 139
Andersen 15 - morală 109
anima 74, 75 -spirituală 73
-proiecţie a animei 75, 76 autodivinizare 131
animus 75 autoerotism 116
- proiecţie a animusului 76 automatism 20
antisemitism 83, 128 autoritate spirituală 143
anxietate 127
apolinic 91 В
Apollo 35 basm 138
apostol 132 bărbat 53, 68, 70, 74, 75, 76
aptitudine 47, 78 - feminizat 53
INDI CE
bătrîn 50, 54, 55, 58 comportament 49, 92, 144, 145

bătrîneţe 51, 54, 55, 56, 60 -public 117
Berserker 89, 90, 93, 130 comuniune 67
Biblie 41 conducător 95, 122, 127, 131, 140, 144
biologie 41 -m oral 141
biserică 50, 82, 95, 106, 130, 143 -politic 141
- catolică 95 conflict 147
Bismarck 121 constelare 71
bolşevism 29 constrîngere 19
Buddha 29, 33 conştient 24, 27, 31, 33, 40, 41, 42, 43,
Burckhardt, Jakob 129 4 7 ,5 9 ,6 3 ,6 4 ,6 9 ,8 9 ,1 0 8 ,1 3 2 ,1 3 7 ,1 3 8 ,
139, 140, 141,143, 144
С -evoluţia conştientului 44
calea proprie 20, 21, 22, 25 - extinderea conştientului 64
caracter 70, 75, 91, 98, 116, 120 - formarea conştientului 40, 64
- modificare a caracterului 49 - supraestimarea conţinutului con
catastrofă 24, 25, 26, 27, 34, 113, 117, ştient 64, 77
118, 130, 131, 142 conştientizare 31, 32, 68, 69, 71, 73, 141
-spirituală 91 conştienţă 19, 30, 33, 34, 41, 42, 43, 46,
cauzalitate 19, 25, 75, 88 47, 77, 132
cauză 92, 138, 145 - de sine 64
căinţă 120 conştiinţă 133
călăuză 26, 35 - individuală 26
căsătorie 63, 65, 67, 69, 70, 71, 73, 74, conţinut
75, 77, 78, 105 - conştient 64, 77
-catastrofă matrimonială 53 - inconştient 64, 83, 141
- convenţională 66 - psihic 42, 43
- criză matrimonială 72, 78 convenţie 20, 21, 22, 23, 26
certitudine 41, 72,110 convingere 41, 49, 52
Chamberlain 90,119 copil 1 2 ,1 3 ,1 4 ,1 5 ,1 6 ,1 8 , 42, 43, 45, 46,
chemare 22, 23, 25, 27, 28, 30, 31, 33, 36 63, 65, 66, 68
- vezi şi vocaţie, voce lăuntrică -veşnic 14
civilizaţie 81, 82, 133, 141 copilărie 12, 14, 15, 16, 30, 41, 45, 46,
-o m civilizat 32 48, 51, 60, 67
colectiv 20, 23, 25, 29, 67, 77, 92, 138, «credinţa germană» 95, 97
139, 140, 146 credinţă 20, 57, 59, 90, 97
-crim ă colectivă 109 creştin 82, 83, 106
-o m colectiv 11 creştinătate 88, 95, 97, 129, 131
-sim bol colectiv 139 creştinism 27, 28, 33, 83, 91, 97, 128
compasiune 104 -doctrină creştină 18
compensare 138,139,140,141,142,143 «creştinismul german» 95
competenţă 13, 14 crimă 105, 108, 109
complex 67, 146 -colectivă 109
-a l eu-Iui 43, 44 criminal 18, 105, 109, 110, 123, 131
- de inferioritate 45 Cristos 27, 28, 29, 83,129, 146
150
I ND I C E
criză 68,1 3 0 disociere 70, 71, 72

- matrimonială 72, 78 - a personalităţii 121
Cromwell 32 -isterică 115
Cronos 93 divinitate 22
cult dor 120
- al cezarului 27, 29 dragoste 65
-a l izbînzii 120 drepturi 142, 143
-a l personalităţii 29, 117 Dum nezeu 17, 20, 28, 30, 35, 59, 82, 84,
cultură 39, 40, 48, 52, 55, 90, 117 88, 96, 97,110,129, 130, 132
-creştină 106
-europeană 107, 111 E
-germ ană 84 echilibru psihic
-şi natură 55, 73 - tulburări ale echilibrului psihic 45
cunoaştere 42, 64, 69 economie 88, 143
cuprins, cel 70, 75 Edda 97
cuprinzător, cel 70, 71, 72, 75, 76, 77 educator 12, 13, 45
curaj civic 121 educaţie 1 1 ,1 2 ,1 3 ,1 4 ,1 5 ,1 6 ,1 7 18, 67,
77
D -m orală 143
datorie 68, 143 -politică 143
decizie 26, 27, 40, 48 - religioasă 47, 146
- morală 20, 22, 34 eficienţă 47
delir 127,128 egalitate 26
demagog 11, 133 egoism 21, 55
demnitate 114 Elena 129
democraţie 145, 146, 147 Elveţia 91, 105, 145, 146
demon 21, 22, 23, 35,117,126,127,129 elveţian 91, 105, 111, 122, 145
-a l puterii 28 emoţional 75, 93
-totalitar 148 energie 43, 120
demoralizare 113,114,147 epidem ie psihică 24
dependenţă 70, 76 ereditate 30
-socială 143 eros 120
deplinătate 1 1 ,1 4 ,1 6 ,1 7 , 20, 21, 23, 27, - cosm ogonic 84
31, 36, 94 erotic 75, 76
deprimare 138 erou 2 1 ,2 2 ,2 5 ,2 8 ,2 9 ,3 3 , 35, 75,93,117
- stare depresivă 49 Esculap 22
despot luminat 94 etic 20
destin 12, 17, 19, 31, 32, 65, 69, 73,111, etică 141
116, 130, 131, 132, 142 etnologie 52
- impersonal 67 eu 34, 44, 46, 47, 48, 49, 64
dezrădăcinare 112, 142 - complex al eu-lui 43, 44
diavol 17, 30, 34, 83, 90, 120, 128, 130, - dedublarea eu-lui 44
145 - evoluţia eu-lui 44
-pactul cu diavolul 119, 120 - formarea eu-lui 43
Dionissos 83, 84, 87, 88, 91, 93, 129 Euridice 129
757
I NDI CE
Europa 81, 91, 95, 103, 106, 107, 108, - arhetip german 93
118, 123,125, 129, 130 - cultură germană 84
european 73, 106, 111, 132 -popor german 96
Evanghelie 28 -spirit german 93
evoluţie 78 - suflet german 90
-psihică 77, 78, 142 - tînăr german 83
-sufletească 73 - zeu german 94
evreu 82, 83, 90 Germania 83, 88, 89, 91, 95, 103, 104,
experienţă 40, 41 106, 107, 110, 111, 112, 113, 115, 116,
117, 118, 119, 122, 125, 127, 129, 130,
F 131, 138, 139, 142, 143, 144
familie 19, 55, 68, 77 Gestapo 110
fanatism 49 Goebbels 117, 118
fantezie 72, 76, 144 Goethe 11, 23, 46, 115, 120, 129
- de putere 117 Goetz, Bruno 87
-isterică 128 Goring 117
fantomă 30, 127 Graal 130
fascism 95, 106 gregaritate 2 2 ,113,139
Faust 22, 34,119, 120,121,129,131 grup 25, 27
femeie 53, 70, 74, 75, 76 -social 23, 25
- masculinizată 53
fericire 66, 67 H
figură de stil 87 halucinaţie 89
filistinism 50 handicap 123
- cultural 84 handicapat 18, 117
filozofie 41, 82 Hauer, Wilhelm 95, 96, 97
- antică 87 Heine 115
- chineză clasică 36 Hera 35
francmason 90 Heracle 35
Freud 18 Hermes 93
frică 19, 31, 32, 33, 40, 78 Himmler 110
- de Dumnezeu 24 Hitler 88, 90, 110, 116, 117, 119, 130,
- de moarte 51 142, 144
funcţie psihică 115, 124, 138 hitlerism 83
furie 111 homosexualitate 66
furor teutonicus 12, 89
Fylghiriile 93 I
Iahve 97
G ideal 49, 56
geniu 26, 30, 90 - idealuri false 56
George, Ştefan 84 identificare 104
german 87, 88, 90, 91, 92, 97, 104, 106, identitate 25, 67
107, 108, 110, 114, 116, 119, 120, 121, - cu masele 22
122, 123, 124, 125, 127, 128, 129, 130, -primitivă 64, 67
131, 132, 133, 138, 139, 144, 147 idiosincrazie 110
152
INDI CE
Ierusalim 113 intoleranţă 49

igienă psihică 58 - morală 50
iluminism 24, 89, 126 - religioasă 50
iluzie 26, 45, 48, 74, 76 introvertire 145
imagine 74, 75, 123 intuiţie 92, 93
- a divinităţii 131 ipohondrie 54
- a omului 131 ipoteză 90
- inconştientă 74 iraţional 30, 59, 90, 105,108
- primordială 59, 76, 92 ispită 34, 119,128
-tipică 74 isterie 115, 116, 117, 120, 121, 122, 123,
imbold 93 124,131
impertinenţă 121 -disociere isterică 115
inconştient 24, 31, 49, 51, 59, 60, 63, 69, -fantezie isterică 128
83, 89, 92, 93, 108, 127, 132, 137, 138, -nevroză isterică 116
139, 140, 141, 143, 148 istorie 20, 29, 41, 91, 94, 115, 123, 131
-conţinut inconştient 64 -universală 11, 35
inconştient colectiv 76, 138 Isus 28, 29
inconştienţă 63, 64, 65, 67, 78,121,133, Italia 95,118
142 iubire 28, 65, 71, 74, 93
-artificială 65 - a aproapelui 123
India 106 izolare 19, 25
indignare 109,110
individ 20, 24, 26, 27, 31, 33, 94, 120, î
123, 126, 137, 140, 141, 142, 143, 147, îndoială 40, 41, 112
148 îndrăgostit 67
- dedublarea individului 44 înfrîngere 72
individual 67, 69, 76, 77,113, 146 însingurare 19, 40
individualism 18,19, 21
individualitate 26, 55 J
individuaţie 27 judecată 75,104, 118, 122
industrializare 112, 142 -morală 121
infantil 12, 43, 51, 133 Jugendbewegung 82
- spirit infantil 89 jumătate a vieţii, a doua 51, 54, 55, 56,
infantilism 113, 142 57, 58, 68, 69, 73
inferioritate 114, 115,121, 140 jumătate a vieţii, prima 53, 54, 73, 74
inflaţia eu-lui 127 Jiinger 130
inhibiţie 66 juridic 63, 105
instinct 40, 66, 67, 73, 112, 142
-d e conservare 112,113 К
- desprinderea de instinct 40 Klages 84
- ş i spirit 73
intelect 24, 53, 59, 89,114,140,141 L
intelectual 97, 105 lagăr de concentrare 106
inteligenţă 112 legendă 138
intenţie 118, 119, 123 Lenin 29
753
I NDI CE
liber arbitru 31 mîntuire 28, 34

libertate 25, 67 mîntuitor 35, 117
linie ancestrală 74 moarte 50, 51, 55, 57, 58, 59
- viaţă de după moarte 57, 59
M Mona Lisa 75
magic 83, 107 morală 34, 49, 65, 104, 105, 107, 109,
mamă 17, 65, 67, 68 110, 116, 121, 125, 128, 133, 140, 141,
- relaţie mamă-fiu 65 148
mana 33 -atitudine morală 109
mandala 140 -conducător moral 141
maniac 117 -conflict moral 120
-«m arele plan» 118 -conştiinţă morală 107
Marx 29 - decizie morală 20
mase 11, 21, 22, 94, 112, 117, 140, 141, -distrugere morală 111
142, 147 -educaţie morală 143
- fenomen de masă 26 -judecată morală 121
-psihologie de masă 139, 143, 147 -precepte morale 139
-psihopatologia maselor 137 -publică 112
masificare 11, 112 -silnicie morală 73
materialism 18, 143 -slăbiciune morală 108
maternitate 18 moştenit 74
maturitate 14, 16, 50. 55 motiv mitic 138
maturizare 68,132 motivaţie 1 9 ,2 0 ,6 4 ,6 7 ,6 8 ,6 9 ,1 1 0 ,1 1 8 ,
medic 45, 58, 103,104, 123 121
medicină 41 -biologică 76
mediu 30 - inconştientă 64, 65, 67, 68, 76
Mefisto 30, 120, 131 Mussolini, Amaldo 118
megaloman 112 Mussolini, Benito 118
megalomanie 121
Meister Eckhart 35, 96, 132 N
memorie 43 Napoleon 23
- continuitatea memoriei 43 natură 17, 19, 24, 25, 32, 40, 47, 55, 74,
Menadele 88 78,126,127
mentalitate 139, 147 -biologică 24
Mercur 93 - fizică 24
mesia 28 -ş i cultură 55, 73
metafizică 89, 131 -um ană 18,19
metodă 16, 20, 21 naţional-socialism 88, 98
-pedagogică 12 naţiune 81
mijlocul vieţii 44, 49, 52, 68, 72, 73, 74 Naţiunile Unite 94
minciună 116, 118, 122 nazist 114
mistică germană 96 nebun 110, 124
mit 89 nebun periculos 78
mitologic 76, 91 nemurire 57, 58, 59
mitologie 33, 138, 139 nesiguranţă 40
154
INDICE
neurotic 31, 32, 46, 47, 51,133 pedagogie 11,12, 15, 41

-v ezi şi tulburări neurotice percepţie 42
nevroză 31, 32, 46, 50, 78,123,132,139 perpetuarea speciei 66, 67
-isterică 116 personalitate 11, 12, 13, 14, 16, 17, 18,
Nietzsche 31, 84, 85, 87, 115, 127, 129, 19, 20, 21, 22, 23, 25, 26, 27, 29, 30, 31,
130, 131 32, 33, 34, 35, 36, 47, 49, 66, 73, 115,
Ninck, Martin 92, 93 121, 144
non-eu 32 - complicată 69, 71
normal 120,124,125 -conducătoare 11
-o m normal 11, 77 -cu lt al personalităţii 29, 117
Nostradamus 81 -disociere a personalităţii 121
nume 105 - problematică 70, 71
- simplă 70, 71
O personificare 30, 32, 89, 90, 92
obsesie 76 Philemon şi Baucis 120
ocult 84 plan 118
omenire 33 Platon 109
opinie 123 Pluto 93
ordine 144,145 poet 93
-arhetip al ordinii 141 - păgîn 28
-forţele ordinii 141, 144 politic 81, 88, 89, 91, 94, 115, 116,145
-internaţională 144 -conducător politic 141
- «noua ordine» 144 -educaţie politică 143
-sim bol al ordinii 141 -psihopat politic 112
Orient 106 -reformă politică 133
Orientul Apropiat 82 - viaţă politică 145
popor 25, 33, 81, 90, 91, 94, 106, 108,
P 112, 114, 116, 120, 121, 122, 123, 124,
pace 147 127, 128, 132
panică 26 - german 90, 96
Paracelsus 126 - iudeu 28
paradis 41, 42,113 posedat 88, 90, 92, 93, 96, 97, 126, 127
Parsifal 130 prejudecată 23, 66, 78, 108, 127
«participation mystique» 104 -colectivă 108
parvenit 117 premoniţie 84
pasiune 68, 74, 77 prestigiu 121
patologic 110, 114, 125 prigonire
patriot 105 - a creştinilor 82
Pavel, Sfîntul 47, 90 - a evreilor 82
păcat 106, 1 0 7 ,1 1 5 ,1 2 0 ,1 3 2 ,1 3 3 primitiv 20, 30, 32, 39, 66, 76, 94, 107,
-cădere în păcat 41 126
-străm oşesc 15 - identitate primitivă 64, 67
părinte 13, 14, 15, 16, 43, 45, 50, 65, 66 - om primitiv 73
- influenţa părinţilor 65 - rit primitiv 47
pedagog 13 - trib primitiv 55
155
I NDI CE
primitivism 106, 138, 139 rasism 114

problemă 39, 40, 41, 42, 43, 45, 47, 48, raţional 81, 88, 122, 131, 133
60, 91, 104, 129, 146 raţionalism 90
- a tinereţii 45, 48 raţionalitate 88
- eludarea problemei 41 raţiune 91, 107, 140
- natură problematică 46 rău 18, 34, 35, 109, 110, 111, 116, 119,
- probleme ale tinereţii 46 131, 132, 133,141, 142
- problemele vîrstelor 39 război 24, 25, 81, 122, 127, 145, 147
- stare problematică 44, 46 război civil 145,146
profet 23, 32, 129 război mondial, al doilea 142
proiecţie 69, 74, 75, 76, 77, 83, 116,131 război mondial, primul 122, 129, 139,
- a animei 75, 76 141, 142
- a animusului 76 răzbunare 109
prooroc 85 reacţie 119
protestantism 29 realizări 47, 48
pseudologia phantastica 116, 118, 119 reflecţie 40, 91, 141
psihiatru 137 Reformă 129
psihic 89, 105, 111, 120, 127, 146 refulare 67
psihism 23, 24, 25 relaţie 64, 66, 67, 104, 133, 140
psihism obiectiv 24, 27, 28, 30, 32 -colectivă 67, 76, 77
psiholog 103, 104, 146, 147 - colectivă biologică 77
psihologie 13, 18, 23, 24, 30, 88, 124, - colectivă spirituală 77
131, 133, 147 -conştientă 76
- a vîrstelor 39 - dintre soţi 63
-d e masă 139, 142, 143, 147 - fiziologică 63
-infantilă 12, 14 - individuală 67, 76, 77
psihopat 18, 112, 128, 144 - mamă-fiu 65
-politic 112 -părinte-copil 65
psihopatologie 137 - psihologică 63, 64, 74, 77
- a maselor 137 religie 21, 55, 56, 58, 78, 82, 116
psihoterapie 32 - a iubirii 28
psihoză 139 - creştină 28, 40
pubertate 43, 44 -educaţie religioasă 47, 146
public 119 -o m religios 20
-comportament public 117 - romană 27
-m orală publică 112 responsabilitate 140, 141,143
putere 28, 29, 114, 118, 131, 143, 144, -individuală 113
146, 147 revelaţie 93
-inum ană 148 revoluţia germană 140
- sete de putere 140 revoluţie 24, 25, 29
Python 35 rit 47,111
roman 113
R - Imperiul Roman 28
radicalism 29 - religie romană 27
rasă 90 roman poliţist 110
756
INDICE
Rousseau 40 -critic 127

rugăciune 110 - german 93
Rusalii 93 - grec 93
Rusia 82, 95, 106 -infantil 89
rutină 26 -stare de spirit 113, 125
- şi instinct 73
s -um an 18
sănătate 113 spiritual 70, 76, 77, 78, 91
-m orală 78 spiritualitate 73
-spirituală 78 stat 81, 112,142, 147
Schiller 12,17 -asistenţa statului 113
Schuler, Alfred 84 succes 116, 118, 122, 128
sentiment 104, 105,114, 115, 123 suferinţă 140
-d e inferioritate 114, 115 suflet 29, 31, 41, 42, 54, 59, 60,104,109,
-d e siguranţă 112 123, 126, 129, 134
senzualitate 73, 74 - colectiv 25
sexualitate 43, 45, 67, 73 - «forţe ale sufletului» 89, 92
sfînt 110 - modificarea sufletului 49, 51
Sfîntul Părinte 88 sugestionabilitate 110, 127
sfîşiere 72, 77 superstiţie 78, 89, 127
simbol 28, 40, 5 9 ,1 2 8 ,1 4 0 ,1 4 1 ,1 4 4 supranatural 22
-a l ordinii 141 supraom 121, 129, 130
-colectiv 139
simţ al realităţii 121 ş
sine 54 şaman 32
soare (motiv mitic) 33 şarlatanie 120
social 47, 63, 78, 89 şarpe (motiv mitic) 22, 35
- ascensiune socială 55 şcoală 12, 54
- conştiinţă socială 53 - pentru cei de 40 de ani 55
-dependenţă socială 143 şomer 118
- insucces social 55 ştiinţă 42, 57, 59, 82, 92, 97, 126, 133
-pericol social 116
-reform ă socială 133 T
- situaţie socială 49 Tao 36
-statut social 48 tată 50, 65, 67,105
- ţeluri sociale 49 tehnică 114, 128, 133
- viaţa socială 56 Telesphoros 22
societate 19,23, 33,47,94,1 0 9 ,1 2 6 ,1 4 7 teolog 117
Socrate 22 teologie 29, 41
soţ-soţie 63, 67, 69, 77 tinereţe 44, 48, 49, 50, 51, 54
- alegerea soţului (soţiei) 65, 66, 67 -probleme ale tinereţii 45, 46, 48
Spania 95 tiranie 127
speranţă 112, 141, 147 tînăr 48, 54, 55, 56, 58, 64, 65
spirit 32, 74, 120, 128, 129, 130, 132, - german 83
1 3 3 ,141,143 totalitarism 81, 142, 148
157
I NDI CE
Tracia 91 -vezi şi chemare, voce lăuntrică

tradiţie 26, 29, 66, 83 voce lăuntrică 22, 23, 28, 30, 31, 32, 33,
traumă 12 34, 35
trădător 105 -vezi şi chemare, v o o ţie
trib 92, 97 voinţă 20, 32, 46, 67, 68, 123, 131, 142
tulburări neurotice 49, 50 - unitate a voinţei 69
vrăjitor 84, 85, 93
u
uciderea pruncilor 35 w
umbră 116, 121, 131, 132, 133, 144, 145
Wagner 87, 128, 129
unilateralitate 13, 50, 112, 138
Walkyriile 93
unitate 71
Wotan 82, 83, 84, 87, 88, 89, 90, 91, 92,
- dor de unitate 72
93, 94, 97, 98, 103, 130
Upanişadele 97
ură 110
Z
V Zarathustra 84, 86
Vechiul Testament 23, 32 - visul lui Zarathustra 85
vinovăţie 105, 106, 107, 108, 110, 114, zeu 21, 24, 30, 82, 88, 89, 90, 92, 93, 96,
132 97, 126
vinovăţie colectivă 104, 105, 106, 107, -a l furtunii 87, 88, 93
108, 125, 133 - al vijeliei 84
violenţă 131,138, 140 - al vîntului 92
vis 52, 138, 139 - german 94, 96, 97
- visul lui Zarathustra 85 - grec 93, 94
vînt (motiv mitic) 85, 92, 93 -naţional 95
vîrste 77 - roman 93
- problematica vîrstelor 39, 44 - -vînător 86, 87
- psihologia vîrstelor 39 Zeus 93
vocaţie 76 zvon 124
CĂRŢI APARUTE LA EDITURA ANIMA
Constantin Rădulescu-Motru
Sufletul neamului nostru (epuizat)
V. Gozman, A.Etkind
De la cultul puterii la puterea oamenilor (epuizat)
Gustave Le Bon
Psihologia mulţimilor
Alexandru Aurel S. Morariu
Iuliu Maniu. Trei discursuri
Elena Siupiur
Siberia dus-întors, 73 de ruble
Mihail Bulgakov
Ouăle fatale şi Demoniada
Constantin Rădulescu-Motru
în vremurile noastre de anarhie (epuizat)
Elena Siupiur
Basarabia prin vocile ei
Serafina Brukner
Cecilia Cuţescu-Storck
Max Weber
Politica, o vocaţie şi o profesie
Gustave Le Bon
Revoluţia franceză şi psihologia revoluţiilor
Polonia restituta. L'Italia e la ricostituzione della Polonia (1918-1921)
Risorgimmto. Italia e Romania 1859-1879
Mihai Eminescu. Antologia critica
Ida Alexandrescu, Ioan Lăzărescu
Limba germană, o limbă grea?!
Cărţile pot fi comandate la Editura Anima, Bucureşti, C.P. 34-31, tel. 613 25 32.
bătrîneţe
b olsevism
л
cultură
d em o craţie
educaţie
e p id e m ie p sih ică
Europa
fam ilie
fanatism
frică
gregaritate
Hitler
istorie
iubire
m asificare
morală
Ph oto: G .C ER F
nem urire
popor
posedat
Cari Gustav JUNG revoluţie

PUTEREA SUFLETULUI
stat
Antologie în patru volume:
I. Psihologie analitică. Temeiuri vocaţie
II. Descrierea tipurilor psihologice
t 0053-
editura anima
Antologie
A patra parte
Reflecţii teoretice
privind natura psihismului
A s p e c te isto ric e a le p ro b le m ei in c o n ştie n tu lu i
În se m n ă ta te a in co n ştie n tu lu i p en tru p sih o lo g ie
D â so ciab ilitatea p sih ic u lu i
In stin ct şi vo in ţă
C o n ştie n t si in c o n ştie n t
In co n ştie n tu l, un c o n ştie n t m ultiplu
P attern of b e h a v io u r şi a rh e tip
R e fle cţii g e n e ra le şi p e rs p e c tiv e
© 1954, 1973 W alter V erlag AG, Solothurn
© 1994, E d itu ra A nim a, p entru p rezen ta versiune ro m ân ească
Im prim at la Tipografia Editurii A nim a
ISBN 973-9053-17-3
CARL GUSTAV JUNG
PUTEREA SUFLETULUI
ANTOLOGIE
A PATRA PARTE
REFLECŢII TEORETICE
PRIVIND NATURA PSIHISMULUI
E d itu ra A n im a , B u cu re ş ti, 1 9 9 4
NOTĂ INTRODUCTIVĂ
D acă p rim u l v o lu m al antologiei este destinat să in trod u că cititorul în lum ea

ideilor şi con cep telor jungiene fundam entale, în timp ce al doilea p rezin tă tipo
logia p sih ologică a lui Jung, iar al treilea tratează problem e psihologice ale e d u
caţiei, ale diferitelor vîrste, ale căsătoriei şi problem e de psihologie socială, acest
ultim v o lu m vine să încheie antologia printr-o reluare a ideilor fundam entale
jungiene.
D ar n u este vorb a de o sim plă reluare. Chiar d acă ideile de bază ale psih olo
giei lui Ju n g au răm as aceleaşi în decursul celor ap roxim ativ şase decenii ale
carierei sale de cercetăto r, conceptele jungiene au evoluat m ult. C h iar atît de
m ult în cît Ju n g a sim ţit nevoia să schim be pînă şi num ele psihologiei sale, din
«psihologie analitică» în «psihologie com plexă».
Deşi ap ăru tă într-o prim ă variantă în E m n os Jahrbu ch din 1946, sub titlul D er
G eist d er P sychologie (Spiritul psihologiei), lucrarea R eflecţii teoretice p riv in d natura
p sih ism u lu i a fost rev ăzu tă şi com pletată de Jung spre a fi publicată în volum ul
Von dem W urzeln des B ew ufitseins. Studien tiber den A rchetypu s (D espre rădăcinile
con ştiin ţei. S tu dii asupra arhetipului), la Rascher, Ziirich, în 1954, lu crarea con sti
tuind astfel una din ultim ele treceri în revistă ale concepţiei jungiene.
Porn in d de la o scu rtă privire istorică asup ra psihologiei în gen eral şi asupra
ideii de inconştient în special, Jung prezintă m aterialul faptic p e care se b azează
ideile sale, defineşte conceptele fundam entale de psihic, conştient, inconştient,
voinţă, arhetip ş.a., în form a lor ultim ă, corelîndu-şi în acelaşi tim p ideile cu cele
din biologie şi etologie, pe de o p arte şi cu cele din alchim ie, teologie şi m itolo
gie, pe de altă parte. în final, Jung ajunge să releve analogiile dintre concepţia
sa şi con cep ţia fizicii cuan tice, sprijinindu-se p e schim burile de idei ce le-a avu t
cu W olfgan g Pauli.
5
L u crarea ce con stitu ie acest ultim vo lu m al antologiei este aşa d a r un succin t
com p en d iu al psihologiei ju n g ie n e , o p rezen tare a con cep telor jungiene în form a
lor u ltim ă, o corelare a ideilor jungiene cu diferite dom enii ale cultu rii şi, am
p u tea sp u n e, un testam ent spiritual al lui Jung.
L u crarea a fost trad u să d up ă G esam m elte W erke, voi. VIII, §343-442.
dr. Suzarva Holarv

SUMAR
A. Aspecte istorice ale problemei inconştientului ................................9

B. însem nătatea inconştientului pentru psihologie ........................... 20
C. Disociabilitatea p s ih ic u lu i................................................................29
D. Instinct şi voinţă ................................................................................. 36
E. Conştient si inconştient .................................................................... 44
F. Inconştientul, un conştient multiplu ............................................ 52
G. Pattem of behaviour şi a rh e tip ....................................................... 65
H. Reflecţii generale şi p ersp ectiv e..................................................... 87
P o stfa ţă ....................................................................................................... 101
Indice ......................................................................................................... 112

A. ASPECTE ISTORICE
ALE PROBLEMEI INCONŞTIENTULUI
u există, de bună seamă, nici un domeniu al ştiinţelor care 343
să ilustreze mai limpede decît psihologia prefacerile spi

rituale ce au avut loc din antichitate pînă în epoca modernă.
Pînă în secolul XVII, istoria psihologiei 1 a constat în principal
din consemnarea doctrinelor privind sufletul, fără ca acesta din
urmă să fi avut vreun cuvînt de spus ca obiect de cercetare.
Fiind nem ijlocit dat, sufletul apărea oricărui gînditor ca o enti
tate într-atît de bine cunoscută, încît era clar că nu necesită nici
0 experim entare suplimentară şi, cu atît mai puţin, obiectivă.
Această atitudine este complet străină poziţiei moderne, căci
astăzi sîntem cu toţii de părere că dincolo de orice certitudine
subiectivă, mai e nevoie şi de un experiment obiectiv pentru
fundamentarea unei opinii ce ridică pretenţii de ştiinţificitate.
Cu toate acestea, ne este chiar şi astăzi greu să ne menţinem în
mod consecvent pe poziţii pur empirice, respectiv fenomenolo
gice, deoarece opinia iniţială, naivă că sufletul, ca dat nemijlocit,
ar fi lucrul cel mai bine cunoscut este încă prea adînc înrădăci-
1 Siebeck, G eschichte d er Psi/cltologie.
9
REFLECŢII T E O R E T IC E P R IV IN D NATURA PSIH ISM U LU I
nată în convingerile noastre. Nu numai nespecialiştii, ci chiar şi

psihologii îşi permit uneori să formuleze judecăţi, şi încă: nu
numai în ce priveşte subiectul, ci, ceea ce este mai grav, şi în ce
priveşte obiectul. Ei ştiu sau, mai degrabă, îşi închipuie că ştiu
ce se petrece în sufletul altora şi ce le-ar fi prielnic lor. Asta ţine
mai puţin de o suverană desconsiderare a alterităţii, ci mai
degrabă de presupunerea tacită a identităţii. O consecinţă a
acestei presupoziţii este tendinţa inconştientă de a crede în
valabilitatea generală a opiniilor subiective. M enţionez această
situaţie numai pentru a atrage atenţia asupra faptului că, în
ciuda empirismului din ce în ce mai pronunţat al ultimelor trei
secole, atitudinea iniţială nu e nicidecum pe cale să dispară.
Persistenţa sa arată cît de greu se face trecerea de la concepţia
veche, filozofică, la cea modernă, empirică.
344 Poziţia de odinioară nu a înţeles, desigur, că doctrinele sale
nu sînt altceva decît fenomene psihice, întrucît se întemeia pe
credinţa naivă că prin mijlocirea intelectului, respectiv a raţiunii,
omul s-ar putea elibera într-o anumită măsură de condiţionarea
sa psihică, transpunîndu-se într-o stare raţională suprapsihică.
Ne mai sfiim încă şi astăzi să ne punem în mod serios pro
blema dacă afirmaţiile spiritului nu sînt cumva, pînă la urmă,
simptome ale anumitor condiţii psihice . 2 Această întrebare ne-ar
fi, de fapt, foarte la îndemînă, dar este atît de bogată în conse
cinţe şi ar revoluţiona atîtea domenii încît e lesne de înţeles că
nu numai epoca anterioară, dar şi epoca modernă o trece, pe cît
se poate, sub tăcere. Sîntem şi astăzi foarte departe de a consi
dera, cu Nietzsche, că filozofia sau chiar teologia sînt «ancilla
psychologiae», dat fiind că nici măcar psihologia nu e numaide-
2 Această constatare se referă, de fapt, numai la vechea psihologie. în zilele noa

stre, poziţia s-a schim bat simţitor.
10
A S P E C T E I S T O R I C E ALE P R O B L E M E I I N C O N Ş T I E N T U L U I
cît dispusă să-şi privească afirmaţiile ca fiind, cel puţin în parte, o

cunoaştere subiectiv condiţionată. Se poate vorbi de o identitate a
subiecţilor num ai în măsura în care ei sînt în mare parte in
conştienţi, adică în măsura în care nu sînt conştienţi de realele lor
deosebiri. Căci cu cît mai inconştient este un om, cu atît mai mult
va urma canonul general al proceselor psihice. Dar cu cît va fi mai
conştient de individualitatea sa, cu atît mai mult va trece în prim
plan deosebirea sa de alţi subiecţi şi cu atît mai puţin va cores
punde el aşteptărilor generale. Iar reacţiile sale vor fi mult mai
puţin previzibile. Asta ţine de faptul că o conştiinţă individuală
este întotdeauna mai puternic diferenţiată şi, în acelaşi timp, mai
extinsă. Dar cu cît mai extinsă este, cu atît mai bine îşi cunoaşte
deosebirea de alţii şi cu atît mai mult se emancipează, totodată, de
legităţile colective, căci, proporţional cu extinderea sa, sporesc
gradele de libertate ale voinţei empirice.
Iar în măsura în care diferenţierea individuală a conştiinţei з-і^
creşte, valabilitatea obiectivă a concepţiilor sale scade şi subiec
tivism ul lor se accentuează, dacă nu neapărat de facto, atunci
măcar în ochii celor din jur. Căci pentru ca o opinie să fie vala
bilă, ea trebuie să aibă, îndeobşte, acordul marii majorităţi, indi
ferent de argumentele ce sînt aduse în favoarea ei. Adevărat şi
valabil este ceea ce cred cei mulţi, deoarece atestă identitatea
tuturor. Pentru o conştiinţă diferenţiată nu mai este însă de la
sine înţeles că premiza proprie trebuie să convină şi celorlalţi şi
vice versa. Această evoluţie logică a adus cu sine avîntul pe
care a început să-l ia, alături de filozofie, şi psihologia, în acel
secol XVII atît de important în dezvoltarea ştiinţelor, iar
Christian August W olff (1969-1754) a fost cel care a vorbit
prim ul de o psihologie «empirică» sau «experimentală»3, recu-
3 P sychologia em pirica.
n
REFLECŢII T E O R E T IC E P RIV IN D N ATURA PSIH ISM U LU I
noscînd astfel necesitatea reîntemeierii psihologiei. Ea trebuia

sustrasă criteriilor filozofice, raţionale ale adevărului, deoarece
devenise treptat clar că nici o filozofie nu posedă acea valabili
tate generală care ar putea face faţă în mod echitabil diversităţii
indivizilor. Cum , chiar în chestiuni principiale, era posibilă o
m ulţime infinit de mare de afirmaţii subiective diferite, a căror
valabilitate nu putea fi disputată decît tot subiectiv, a apărut în
mod firesc necesitatea de a renunţa la argumentul filozofic şi de
a-1 înlocui cu experimentul. Dar astfel, psihologia devenea o
ştiinţă a naturii.
346 Totuşi, la început, domeniul vast al aşa-numitei psihologii şi
teologii raţionale sau speculative a fost lăsat în seama filozofiei
şi abia în cursul secolului următor a evoluat treptat spre un
statut de ştiinţă a naturii. Acest proces de transformare nu s-a
terminat nici astăzi. în multe universităţi, psihologia este
predată încă, de regulă, în cadrul facultăţii de filozofie, de către
specialişti în filozofie. M ai există şi o psihologie «medicală»,
care îşi caută un refugiu la facultatea de medicină. Oficial,
situaţia a rămas, aşadar, în bună parte la un nivel m edieval,
chiar şi ştiinţele naturii fiind lăsate, ca «Phil. II», oarecum sub
veşmîntul «filozofiei naturii » . 4 Deşi de cel puţin două secole
este clar că filozofia depinde în primul rînd de premize
psihologice, s-a făcut totuşi tot posibilul pentru ca, după ce
descoperirea rotaţiei păm întului în jurul soarelui şi cea a
sateliţilor lui Jupiter nu mai putea fi tăgăduită, autonomia
ştiinţelor experimentale să fie cel puţin camuflată. Dintre toate
ştiinţele naturii, psihologia a reuşit cel mai puţin, pînă acum,
să-şi cucerească independenţa.
4 în ţările anglosaxone, în schim b, există gradul de «d octor scientiae» şi, to to d a

tă, psihologia se bucură de mai m ultă independenţă.
12
Această rămînere în urmă mi se pare semnificativă. Situaţia 347
psihologiei este comparabilă cu cea a unei funcţii psihice inhiba

te de către conştient. După cum se ştie, într-o asemenea situaţie,
le este acordat dreptul la existenţă numai acelor com ponente ale
funcţiei care corespund tendinţei dominante în conştient. Celor
necorespunzătoare cu aceasta li se tăgăduieşte pînă şi existenţa,
în ciuda şi în contra faptului că numeroase fenomene, respectiv
simptome dovedesc contrariul. Orice cunoscător al acestor feno
m ene psihice ştie prin ce stratageme şi manevre de autoamăgire
este pusă la cale înlăturarea celor neconvenabile. Exact aşa se
întîm plă şi cu psihologia empirică: psihologia experimentală
este tolerată ca disciplină a psihologiei generale, filozofice, făcîn-
du-se astfel o concesie empiriei ştiinţifice, dar impunîndu-i-se,
în schim b, în mare măsură terminologia filozofică. Psihopato
logia rămîne însă în seama facultăţii de m edicină, ca o anexă
rar întîlnită a psihiatriei. Psihologia «medicală», în fine, nu e
deloc sau e doar puţin luată în consideraţie de universităţi. 5
M -am exprim at în mod intenţionat cam drastic, pentru a da 348
relief situaţiei psihologiei la sfîrşitul secolului XIX şi începutul
secolului XX. Pentru situaţia de atunci este reprezentativă,
înainte de toate, poziţia lui Wundt, mai ales pentru că din şcoa
la lui a ieşit o serie întreagă de psihologi cu renume, psihologi
ce dădeau tonul la începutul secolului XX. în a sa Grundrift der
Psychologie, W undt spune: «Dar vom spune despre un element
psihic oarecare dispărut din conştiinţă că a devenit inconştient,
num ai dacă vom presupune posibilă reînnoirea sa, adică reve
nirea sa în componenţa actuală a procesului psihic. Cunoştinţele
noastre privind elementele devenite inconştiente se referă cel
mult la această posibilitate de reînnoire. De aceea, ele consti-
5 Mai n ou , a intervenit o oarecare îm bunătăţire a acestei situaţii.
13
R EFLECŢII T E O R E T IC E P R IV IN D N ATUR A P SIH ISM U LU I
tuie... num ai tendinţe sau predispoziţii spre apariţia unor com

ponente viitoare în procesul psihic... Ipotezele privind starea
<inconştientului> sau vreun fel de <procese inconştiente>... sînt,
de aceea, extrem de infructuoase pentru psihologie6; există, însă, de
bună seamă, procese secundare fizice ale acestor predispoziţii
psihice, dintre care unele se manifestă în mod direct, iar altele
pot fi deduse din anumite experienţe . » 7
348 Un adept al şcolii lui Wundt e de părere că «o stare psihică
nu poate fi numită psihică dacă nu a atins cel puţin pragul
conştienţei». Acest argument presupune, respectiv decretează că
numai cele conştiente sînt psihice şi totodată că întreg psihismul
e conştient. Întîmplător, autorul spune aici: o «stare psihică»,
atunci cînd logic ar fi fost să spună doar o «stare», căci el neagă
tocmai faptul că o asemenea stare ar fi psihică. Un alt argument
spune că faptul psihic cel mai simplu ar fi senzaţia. Ea nu poate
fi descompusă în fapte mai simple. De aceea, provenienţa sau
temeiul unei senzaţii n-ar fi n iciod ată d e natură p sih ică , ci fiz io
log ică, ergo: nu există inconştient.
450 Herbart spunea odată: «Dacă o reprezentare cade sub pragul
conştienţei noastre, ea continuă să trăiască acolo într-o formă
latentă, tinzînd statornic să revină deasupra pragului şi să ex
pulzeze celelalte reprezentări . » 8 în această formă, afirmaţia este,
fără îndoială, incorectă, pentru că, din păcate, cele cu adevărat
uitate nu au nici cea mai slabă tendinţă să revină. Dar dacă
Herbart ar fi spus în loc de «reprezentare», «complex», în
sensul modern al cuvmtului, afirmaţia sa ar fi fost nem aipo
menit de corectă. Nu vom greşi mult, de bună seamă, dacă vom
6 Subliniat de mine.
7 p.248
8 în: Villa, E in leitu n g in die P sychologie d er G eg em m rt, p.339.
14
presupune că, de fapt, el se referea la ceva de felul acesta. Iar la

această afirm aţie, un filozof, adversar al inconştientului, face
remarca extrem de relevantă: «De îndată ce adm item acest
lucru, dăm valoare tuturor ipotezelor cu putinţă asupra acestei
vieţi inconştiente, ipoteze ce nu pot ficontrolate prin nici o
observaţie ! » 9 După cum se vede, la acest autor nici nu se mai
pune problem a recunoaşterii unui fapt, hotărîtoare fiind teama
de dificultăţile de tot felul ce s-ar putea ivi. Şi de unde ştie el
că această ipoteză nu poate fi controlată de nici o observaţie?
Acest lucru e doar a priori stabilit de el. Dar cu observaţia lui
Herbart nu are nici o legătură.
Nu m enţionez acest episod pentru că ar avea vreo importan- 351
ţă practică, ci numai pentru că e tipic vechii atitudini filozofice

faţă de psihologia experimentală. Wundt însuşi e de părere că
în cazul aşa-numitelor «procese inconştiente», nu este vorba de
elemente inconştiente, ci exclusiv de elemente psihice obscur
conştiente şi că «ipoteticele procese inconştiente pot fi înlocuite,
de fapt, prin procese conştiente detectabile sau, în orice caz, mai
puţin ipotetice»10. Această poziţie implică un refuz clar al in
conştientului ca ipoteză psihologică. Cazurile de double consci-
ence sînt explicate prin «transformările conştiinţei individuale...
care nu arareori se succed chiar continuu, prin schimbări repe
tate şi cărora li se substituie, printr-o interpretare forţată ce
contravine faptelor, o multitudine de conştiinţe individuale».
Acestea din urmă - argumentează Wundt - «ar trebui totuşi să
se poată ivi simultan în unul şi acelaşi individ». Acest lucru -
spune el - «nu se întîmplă, după cum o atestă faptele»11. Este,
9 Villa, op.cit.
10 G ru n dzu ge d er physiologischen Psychoîogie, voi. III, p.327.
11 op .cit., p .326.
15
REFLECŢII T E O R E T IC E P R IV IN D NATURA P SIH ISM U LU I
fără îndoială, întru totul imposibil ca într-іш individ să se m ani

feste simultan, într-un mod grosier vizibil, două conştiinţe. De
aceea, aceste stări alternează, de regulă. Dar Janet a arătat că, în
timp ce o conştiinţă stăpîneşte, ca să zicem aşa, m intea, cealaltă
conştiinţă intră simultan în contact cu observatorul printr-un
cod exprim at de mişcările degetelor . 1 2 Aşadar, dubla conştiinţă
poate fi foarte bine simultană.
352 W undt e de părere că în ideea dublei conştiinţe, adică a unei
«supra-» şi a unei «subconştiinţe» în sensul lui Fechner ar
«supravieţui încă misticismul psihologic» al şcolii lui Schelling.
El e contrariat în mod evident de faptul că o reprezentare
inconştientă este o reprezentare pe care nimeni nu o «are » . 1 3 în
acest caz, chiar cuvîntul «reprezentare» ar fi, desigur, nepotrivit,
deoarece cuvîntul în sine sugerează deja un subiect care îşi
reprezintă ceva. Aici se ascunde, de fapt, adevăratul motiv
pentru care Wundt refuză ideea de inconştient. Dar această
dificultate poate fi lesne evitată dacă în loc de «reprezentări»
sau «senzaţii», vorbim de conţinuturi, aşa cum fac eu, de regulă.
Trebuie, oricum, să anticipez aici un fapt asupra căruia voi
reveni mai tîrziu în detaliu, şi anume faptul că oricărui conţinut
inconştient i se asociază un anume fel de a fi reprezentat, adică
o conştienţă, drept care se pune în mod serios problem a unui
subiect inconştient. Acesta nu este însă identic cu eu-1. Faptul că
mai cu seamă «reprezentările» l-au contrariat pe W undt se vede
şi din vehemenţa cu care se împotriveşte ideii de «reprezentare
înnăscută». Din modul său de exprimare se vede cît de ad
12 L'A utom atism e psychologiqu e, p p .238 şi 243.
13 E lem en te d er P sychophysik II, p .438. Fechner spune: «conceptul p ragu lu i psiho-

fizic... constituie un fundam ent solid pentru conceptul inconştientului în genere.
Psihologia nu p oate face abstracţie de senzaţiile şi reprezentările inconştiente,
resp ectiv d e efectul senzaţiilor şi al reprezentărilor inconştiente.»
16
literam a înţeles aceste idei: «Dacă animalul nou-născut ar avea

intr-adevăr o reprezentare prealabilă a tuturor acţiunilor pe care
le întreprinde, ceea ce ar constitui o zestre de experienţe de
viaţă anticipate, atunci totul s-ar reduce la instinctele animalelor
şi ar părea de neconceput că nu numai omul, dar şi animalul îşi
însuşeşte totuşi multe abia prin experienţă şi exerciţiu!»14. Cu
toate acestea însă, există un pattern of behaviour 1 5 înnăscut şi,
ca atare, o zestre de experienţe de viaţă, nu anticipate, ci acu
m ulate, num ai că nu este vorba de «reprezentări», ci de scheme,
planuri sau im agini care, chiar dacă eu - 1 nu şi le reprezintă, sînt
totuşi la fel de reale ca cei o sută de taleri ai lui Kant, cusuţi în
tivul fustei şi uitaţi acolo de fericita posesoare. W undt şi-ar fi
putut aduce aminte aici de Wolff, pe care el însuşi îl m enţionea
ză, şi de felul în care defineşte acesta stările inconştiente, în
privinţa cărora nu putem trage concluzii decît din ceea ce se
află în conştientul nostru . 1 6
Printre «reprezentările înnăscute» se numără şi «ideile ele- 353
m entare» ale lui Adolf Bastian17, care se referă la formele fun

dam entale pretutindeni prezente în concepţia omului, adică la
aproximativ acelaşi lucru ca cel numit azi «arhetip». Bineînţeles,
W undt contrazice această concepţie, tot sub impresia faptului că
ar fi vorba de «reprezentări» şi nu de predispoziţii. El spune că
«provenienţa unuia şi aceluiaşi fenomen din locuri diferite» nu
ar fi, ce-i drept, «absolut imposibilă, dar, din punctul de vedere
14 G ru n dzu ge, voi. III, p.328.
term en al biologiei behaviouriste, pentru care cea mai bună trad u cere în limba
rom ân ă ar fi «tipar com p ortam en tal» (n.t.)
16 G ru n dzu ge, voi. III, p .326; W olff, V erniinflige G edanken von Gott, der W elt utui
der Seele des M en schen , §193.
17 E thn ische E lem entargedanken in der Lehre von M enschen şi D er M ensch in d er Ge-
schichte I, p p .166, 203 şi II, 24.
17
R EFLECŢII T E O R E T IC E P R IV IN D NA TU R A P SIH ISM U LU I
al psihologiei empirice, în mare măsură improbabilă»18. In ace

laşi spirit neagă şi existenţa unei «înzestrări sufleteşti comune
omenirii» şi respinge ideea unui simbolism mitic inteligibil, înte-
m eindu-se, în mod foarte caracteristic, pe absurditatea ipotezei
că în mit s-ar ascunde un «sistem de concepte»19. Ipoteza că
inconştientul ar fi un adevărat sistem de concepte nici m ăcar nu
exista pe vremea lui Wundt, nemaivorbind de vremurile de
dinainte şi de după el.
354 Ar fi greşit să ne închipuim că tăgăduirea ideii de inconştient
în psihologia academică a începutului de secol ar fi fost ge
nerală. Nu a fost nicidecum, întrucît nu numai un Theodor
Fechner 2 0 deja, ci şi Theodor Lipps, mai tîrziu, atribuiau in
conştientului o importanţă de-a dreptul capitală . 2 1 Deşi psiholo
gia este pentru acesta din urmă o «ştiinţă a conştiinţei», el
vorbeşte totuşi despre senzaţii şi reprezentări «inconştiente», pe
care le consideră însă «procese». «Un <proces psihic> nu este»,
spune el, «prin natura sa sau, mai bine zis, prin conceptul său,
un conţinut conştient sau o trăire conştientă, ci este realul22
psihic pe care acestea din urmă îşi întemeiază existenţa... şi a
cărui idee îi este subiacentă în mod necesar... Observarea vieţii
V olkerpsychologie, voi. V, partea a 2-a, p .460.
1 9 op .cit., vol.IV , p artea l-a , p.41.
20 Fech ner spune: «în stare inconştientă, senzaţiile, rep rezen tările în cetează, d e
sigur, să existe cu ad evărat, ... d ar ceva stăruie în noi: activitatea psihică»
ş.a.m .d . (E lem en te d er P sychophysik, voi. II, p.439) A ceastă şcoală este în tru cîtva
im p ru d entă cînd p resup un e că procesul psihic răm îne m ai m ult sau m ai puţin
acelaşi, indiferent dacă e inconştient sau nu. O «rep rezen tare» nu e definită n u
mai de re-p rezen tarea sa, ci şi - şi m ai cu seam ă - de existenţa sa psihică în sine.
21 Vezi D er B eg riff des U nbew ufiten in Psychologie, p.146 şi G ru n dtatsachen des See-
lenleben s, p.125.
22 Leitfnden, p.64.
18
A S P E C T E I S T O R I C E ALE P R O B L E M E I IN C O N Ş T I E N T U L U I
conştiente duce însă la convingerea că senzaţiile şi reprezentări

le inconştiente... nu se află în noi doar ocazional, ci că în fiecare
m om ent continuitatea vieţii psihice este dată, în principal, de acestea
şi numai ocazional, în momente de excepţie, ceea ce acţionează în noi
ne informează asupra existenţei sale prin imagini corespunzătoare...23
Astfel că tot tim pul viaţa psihică întrece cu m ult măsura a ceea
ce este prezent sau ar putea fi prezent în noi sub formă de
conţinuturi conştiente sau imagini.»
Reflecţiile lui Lipps nu contrazic deloc concepţiile actuale; 355
dim potrivă, reprezintă fundamentul teoretic al psihologiei in

conştientului în general. Cu toate acestea, rezistenţa împotriva
ipotezei inconştientului s-a menţinut încă multă vreme. Aşa,
bunăoară, este caracteristic faptul că Max Dessoir în a sa Ge-
schichte der Neuren Deutschen Psychologie, nici măcar nu-i pom e
neşte pe Cari Gustav Carus şi Eduard von Hartmann.
23 op .cit., p .65 Sublinierile sînt făcute de mine.
19
В. ÎNSEMNĂTATEA INCONŞTIENTULUI
PENTRU PSIHOLOGIE
3 * T p o teza inconştientului a pus sub un mare semn de întrebare

X concep tul de psihic. Sufletul statuat de intelectul filozofic şi
înzestrat de acesta cu toate facultăţile necesare am eninţa să se
metamorfozeze într-un lucru nou, cu aspecte neaşteptate şi
neexplorate. Nu mai reprezenta bine ştiutul şi nem ijlocit cu
noscutul în care nu mai era nimic de descoperit decît, poate,
definiţii mai mult sau mai puţin satisfăcătoare. Apărea acum
m ai degrabă ca o formaţiune de o stranie duplicitate, ca un bine
cunoscut totodată necunoscut. Psihologia veche era astfel detro
nată şi totodată revoluţionată24, exact ca fizica clasică prin
24 R edau aici ceea ce spunea W illiam Jam es d espre în sem n ătatea descop eririi
unui suflet inconştient (T he V arieties o f R eligious E xperien ce, p .233): «I can n ot but
think that the m ost im p ortant step forw ard that has occured in p sy ch o lo g y since
I h ave been a stu d en t of that Science is the d iscovery, first m ad e in 1886, that...
there is not only the consciousness of the ordin ary field, w ith its usual centre
an d m argin , but an addition thereto in the sahpe of a set of m em ories, thoughts
an d feelings w h ich are extra-m arginal and outside of the p rim ary consciousness
altogether, but yet m u st be classed as conscious facts of som e sort, able to reveal
their presence by unm istakable signs. I call this the m ost im p ortant step forw ard
becau se, unlike the other ad van ces w hich p sych ology has m ad e, this d iscovery
h as revealed to us an entirely unsuspected peculiarity in the constitution o f hu-
20
Î N S E M N Ă T A T E A I N C O N Ş T I E N T U L U I PEN TRU P S IH O LO G IE
descoperirea radioactivităţii. Psihologilor experimentatori li s-a

întîm plat cam acelaşi lucru ca inventatorului mitic al numerelor,
care înşira un bob de mazăre după altul, nefăcînd nimic altceva
decît să adauge mereu cîte o unitate celor deja existente. Iar
cînd şi-a văzut rezultatul, părea să nu fi obţinut decît o sută de
unităţi identice; doar că numerele pe care le gîndise numai ca
num e s-au dovedit a fi nişte stranii entităţi cu proprietăţi intrin
seci imuabile. Au rezultat, bunăoară, numere pare şi impare,
num ere prime, numere pozitive, negative, iraţionale, imaginare
ş.a.m .d . 2 5 Aşa stau lucrurile şi cu psihologia: dacă psihicul este
într-adevăr num ai un concept, atunci conceptul acesta este deja
în sine de o antipatică imprevizibilitate; este o entitate cu pro
prietăţi pe care nimeni nu i le-a atribuit. Degeaba decretăm că
psihicul este identic cu conştientul şi cu conţinuturile sale; asta
nu ne îm piedică, ci, dimpotrivă, ne ajută să descoperim un sub
strat încă nebănuit, o adevărată matrice a tuturor fenomenelor
conştiente, un pre- şi post-, un supra- şi sub- conştient. în mo
m entul în care conceptualizăm un lucru, reuşim să-i prindem
n u n n atu re. N o oth er step forw ard w hich psych ology has m ad e can proffer any
such claim as this.» (A m con vin gerea că cel m ai im p ortant p rog res ce a interve
nit în p sih ologie de cînd eram eu student în- această ştiinţă este d escoperirea fă
cută p en tru p rim a oară în 1886 că... nu există num ai conştiinţa cîm pului
obişnuit, cu centrul ei uzual şi m arginile sale, ci şi un ad aos la aceasta, sub for
m a unei serii de am intiri, gînduri şi sentim ente care sînt extra-m argin ale şi co m
plet exterio are conştiinţei p rim are, d ar care trebuie privite totuşi ca fapte
conştiente de un an u m e fel, capabile să-şi m anifeste prezenţa p rin sem ne incon-
fundabile. Spun că acest pas înainte este cel m ai însem nat deoarece, spre deose
bire d e celelalte p rog rese făcute în psihologie, această descoperire ne-a relevat o
caracteristică total neaştep tată a alcătuirii naturii um ane. Nici un alt pas înainte
făcut de psihologie nu p oate avea asem enea pretenţii.) D escoperirea din 1886 la
care se referă Jam es este avan sarea conceptului de «subliminal consciousness»
de către Fred eric W .H .M yers. în rest, vezi m ai departe.
25 U n m atem atician spunea od ată că totul în ştiinţă e făcut de oam eni, num erele
însă a r fi create de însuşi D um nezeu.
21
R EFLECŢII T E O R E T IC E P R IV IN D NATURA P SIH ISM U LU I
un aspect şi, de regulă, avem atunci iluzia că am surprins între

gul. Nu obişnuim să ne dăm socoteală de faptul că o concepere
totală este cu desăvîrşire imposibilă. Nici măcar un concept
declarat total nu este total, căci este, de fapt, acea entitate cu
toate proprietăţile sale imprevizibile. Această iluzie ne asigură,
ce-i drept, liniştea şi pacea sufletească: i-am dat necunoscutului
un nume, ne-am apropiat îndepărtatul, putem pune mîna pe el
acum. L-am luat în stăpînire, a devenit proprietatea noastră
inalienabilă, ca o sălbăticiune ucisă ce nu ne mai poate scăpa.
Iată o procedură magică, căreia îi supune prim itivul lucrurile,
iar psihologul - sufletul. Ne credem la adăpost de orice sur
priză pentru că nu ne gîndim că tocmai prin sesizarea sa con
ceptuală i se oferă obiectului prilejul să-şi manifeste toate acele
însuşiri care nu i-ar fi ieşit nicidecum la iveală dacă nu ar fi fost
încadrat într-un concept.
357 încercările de a înţelege sufletul, făcute în ultimele trei se
cole, m erg mînă în mînă cu acea extraordinară em ulaţie a
ştiinţelor naturii, care ne-a apropiat cosmosul neînchipuit de
mult. M icroscopul electronic care măreşte de mii de ori se în
trece cu telescopul ce străbate distanţe de sute de m ilioane de
ani lumină. Dar psihologia e încă foarte departe de a fi suferit o
evoluţie similară altor ştiinţe ale naturii; ea nici nu a reuşit încă
să iasă de sub tutela filozofiei decît în mică măsură, după cum
am văzut. Şi totuşi, orice ştiinţă este o funcţie a psihicului şi
orice cunoaştere îşi are rădăcinile în el. El este cel mai mare
miracol al cosmosului şi condiţia sine qua non a lum ii ca obiect.
E cît se poate de surprinzător că occidentalii, cu cîteva excepţii
neglijabile, dau atît de puţină importanţă acestui fapt. Subiectul
tuturor cunoştinţelor s-a retras, temporar, din faţa obiectelor de
cunoaştere exclusiv exterioare pînă la a deveni, în aparenţă,
non-existent.
22
Î N S E M N Ă T A T E A I N C O N Ş T I E N T U L U I P E N T R U P SIH O L O G I E
Sufletul a fost o presupoziţie tacită, părînd să-şi fie sieşi зм

cunoscut sub toate aspectele. Odată cu descoperirea unui posibil
dom eniu necunoscut al sufletului, apărea prilejul unei mari
aventuri pentru spirit şi ne-am fi putut aştepta ca posibilitatea
aceasta să suscite un interes pasionat. După cum se ştie, nu
num ai că nu s-a întîm plat aşa, ci, dimpotrivă, această ipoteză a
întîm pinat o rezistenţă generală. Nimeni nu a tras concluzia că
dacă subiectul cunoaşterii, adică psihicul, are, într-adevăr o for
mă de existenţă inaccesibilă nemijlocit, atunci întreaga noastră
cunoaştere trebuie să fie într-un grad nedeterminat incompletă.
Valabilitatea cunoaşterii conştiente era pusă sub semnul între
bării în cu totul altă şi mai gravă măsură decît prin reflecţiile
critice ale teoriei cunoaşterii. Aceasta din urmă a trasat, ce-i
drept, anumite limite cunoaşterii umane în genere, limite din
care filozofia germană idealistă postkantiană a căutat să se
em ancipeze; dar ştiinţele naturii şi «common sens»-ul au trecut
uşor peste această chestiune, dacă au luat-o cumva în seamă. Fi
lozofia s-a îm potrivit însă, dînd curs vechii aspiraţii a spiritului
uman de a sări peste propria sa umbră şi de a încerca să
cunoască lucruri ce depăşesc clar puterile intelectului uman.
Victoria lui Hegel asupra lui Kant a însemnat pentru raţiune şi
pentru dezvoltarea spirituală ulterioară şi mai ales pentru cea a
germ anului, o gravă ameninţare, periculoasă mai cu seamă în-
trucît H egel era un psiholog în travesti şi proiecta mari ade
văruri din domeniul subiectului în exterior, într-un cosmos
anume construit de el. Ştim cît de departe a ajuns astăzi in
fluenţa lui Hegel. Forţele ce veneau să compenseze această fu
nestă evoluţie s-au personificat în parte în opera tardivă a lui
Schelling şi în parte în cea a lui Schopenhauer şi Carus, în timp
ce la Nietzsche, dimpotrivă, acel «zeu bacchic» neînfrînat pe
care H egel îl presimţea deja în natură, s-a dezlănţuit pe deplin.
23
R EFLECŢII T E O R E T IC E P R IV IN D NATURA P SIH ISM U L U I
359 Ipoteza inconştientului avansată de Carus avea de înfruntat

direcţia dominantă pe atunci în filozofia germană, înfruntare cu
atît mai aprigă cu cît aceasta tocmai învinsese, în aparenţă,
critica kantiană şi nu restaurase, ci instaurase din nou suvera
nitatea aproape divină a spiritului uman - a spiritului, pur şi
simplu. Spiritul omului medieval era, atît în bine cît şi în rău,
spiritul divin căruia omul i se supunea. Critica cunoaşterii a
fost însă, pe de o parte, o expresie a smereniei m edievale, iar
pe de altă parte deja, o renunţare la şi o dezicere de spiritul
divin, aşadar o lărgire şi o întărire a conştiinţei umane în cadrul
raţiunii. Ori de cîte ori spiritul divin dispare din orizontul
calculelor noastre umane, o plăsmuire inconştientă vine să-l
înlocuiască. La Schopenhauer găsim voinţa fără de conştienţă ca
o nouă definiţie a divinului, la Carus - inconştientul iar la
Hegel identificarea şi inflaţia, practic coincidenţa intelectului
filozofic cu spiritul însuşi, prin care devine posibilă, în aparenţă,
acea proslăvire a obiectului се-şi atinge culmea în filozofia
hegeliană a statului. Hegel a dat problemei ridicate de critica
cunoaşterii o soluţie care a oferit conceptelor şansa să se do
vedească de o autonomie nemaivăzută. Ele au provocat acel
hybris al intelectului care a dus la supraomul lui Nietzsche şi
totodată la catastrofa ce poartă numele de Germania. Nu numai
artiştii, ci şi filozofii pot fi uneori profeţi.
360 E un lucru clar vizibil că toate enunţurile filozofice care
depăşesc domeniul raţiunii sînt antropomorfe şi nu au decît
valabilitatea ce revine unor enunţuri psihic condiţionate. O
filozofie ca cea a lui Hegel este o autorevelare a substraturilor
psihice, iar din punct de vedere filozofic un veleitarism. Echiva
lează psihologic cu o irupere a inconştientului. Limbajul hege
lian straniu şi plin de stridenţe vine în sprijinul acestui mod de
a-1 înţelege. El aminteşte chiar de acel «limbaj-forţă» schizofre-
24
ÎN SEM N Ă TA T EA IN C O N ŞT IEN T U L U I PENTRU PSIHOLOGIE
nic, care utilizează cuvinte «mari», magice pentru a conferi

transcendenţă unei forme subiective sau pentru a da banalului
farm ecul noutăţii sau nesemnificativului aparenţa unei profunde
înţelepciuni. Un limbaj atît de întortocheat e un simptom de
slăbiciune, de neputinţă şi de lipsă de substanţă. Dar asta nu
îm piedică filozofia germană mai nouă să folosească tot aceleaşi
cuvinte «mari», pline de «forţă» spre a-şi da aerul că nu ar fi o
psihologie ne-voită. Un Friedrich Theodor Vischer se pricepuse
încă să dea o utilizare mai agreabilă bizareriei germane.
în faţa acestei elementare iruperi a inconştientului în zona 361
occidentală a raţiunii umane, Schopenhauer şi, deopotrivă,

Carus nu şi-au găsit un teren propice spre a se dezvolta şi spre
a-şi putea exercita efectele compensatorii. Salutara subordonare
bunului Dum nezeu şi prudenta distanţare de tenebrosul demon
- această preţioasă moştenire a trecutului - s-a păstrat, în
principiu, la Schopenhauer şi a rămas intact la Carus, întrucît
acesta din urmă încerca să meargă pînă la rădăcina problemei,
transferînd-o din domeniul prea veleitarei poziţii filozofice în
cel al psihologiei. Trebuie, desigur, să facem abstracţie aici de
alura sa filozofică, pentru a reliefa întreaga pondere a ipotezei
sale în esenţă psihologice. El s-a apropiat, cel puţin, de înlănţui
rea de raţionamente mai sus schiţată, întrucît a început să
construiască o imagine a lumii care să conţină partea obscură a
sufletului. Acestei construcţii îi lipsea însă ceva pe cît de
esenţial, pe atît de lipsit de precedent, un lucru cu care aş vrea
să ne lăm urim acum.
în acest scop, trebuie mai întîi să ne devină clar că, în gene 362
re, cunoaşterea ia fiinţă prin aceea că reacţiile sistemului psihic

parvenite conştientului sînt aduse într-o ordine care corespunde
lucrurilor metafizice, respectiv reale în sine. Iar dacă, aşa cum
pretind încă anumite poziţii mai recente, sistemul psihic ar
25
REFLECŢII TEO R E TIC E P R IV IN D NATURA P SIH ISM U LU I
coincide sau ar fi identic cu conştientul, atunci am putea

cunoaşte, în principiu, tot ceea ce este în genere cognoscibil,
adică tot ceea ce se află în limitele prescrise de teoria cunoaş
terii. In acest caz, nu am avea motive de nelinişte m ai mari
decît cele resimţite de anatomie şi fiziologie în faţa funcţiei
ochiului sau a organului auditiv. Dar dacă ar fi să se adevereas
că faptul că psihicul nu coincide cu conştientul, ci că funcţionea
ză dincolo de acesta, în mod inconştient, în acelaşi fel sau în alt
fel decît partea sa conştientizabilă, atunci neliniştea noastră ar
trebui să atingă un grad mai mare. Căci în acest caz nu am mai
avea de-a face cu limitele generale date de teoria cunoaşterii, ci,
pur şi simplu, cu un prag al conştientei, care ne ..desparte de
conţinuturile psihice inconştiente. Ipoteza pragului conştienţei şi
a inconştientului înseamnă că materialul brut indispensabil ori
cărei cunoaşteri, şi anume reacţiile psihice, ba chiar «gîndurile»
şi «cunoştinţele» inconştiente se află în imediata vecinătate, sub
sau deasupra conştientului, despărţite de acesta doar printr-un
«prag», dar fiind totuşi, după toate aparenţele, de neatins. Nu
se ştie, desigur, cum funcţionează acest inconştient, dar deoa
rece se presupune că ar fi un sistem psihic, e posibil să aibă tot
ceea ce are şi conştientul, adică percepţii, apercepţii, m emorie,
fantezie, voinţă, afecte, sentimente, reflecţii, judecăţi etc., dar
toate într-o formă subliminală . 2 6
26 Lew es ('Пи Pltysical Basis o f M ind) adm ite, am putea spune, această ipoteză. El
spune p.358: «Sentience has various m odes and degrees - such as Perception,
Ideation, Em otion, Volition, w hich m ay be conscious, subconscious o r uncons-
cious» (F acu ltatea senzaţiei are diferite m oduri şi g rad e - ca p ercep ţia, rep rezen
tarea, em oţia, voin ţa, care p ot fi conştiente, subconştiente sau inconştiente);
p.363: «Consciousness and U nconsciousness are correlatives, both belonging to
the sphere of Sentience. E very one of the unconscious p rocesses is op eran t, chan-
ges the gen eral state of the organism , and is capable of at on ce issuing in a di-
scrim inated sensation w hen the force w hich balances it is distu rb ed.» (Conştien-
26
ÎN S E M N Ă T A T E A I N C O N Ş T I E N T U L U I P E N T R U P S I H O L O G I E
Aici intervine însă, fireşte, obiecţia ridicată deja de Wundt că звз

ar fi im posibil de vorbit despre «senzaţii», «reprezentări», «sen
tim ente» sau chiar «acte volitive» inconştiente, dat fiind că aces
te fenom ene nu pot fi nicidecum imaginate fără un subiect care
să le trăiască. In plus, ideea unui prag al conştienţei presupune
o abordare energetică a problemei, conform căreia conştienţa
unor conţinuturi psihice ar depinde, în esenţă, de intensitatea
acestora, adică de energia lor. Aşa cum numai un stimul de o
anumită intensitate poate ajunge supraliminal, aşa şi celelalte
conţinuturi psihice ar trebui să aibă - şi o putem presupune cu
oarecare îndreptăţire - un anumit nivel energetic mai ridicat
pentru a putea trece pragul. Dacă ele posedă doar în mai mică
măsură această energie, atunci rămîn, ca şi stimulii energetici
corespunzători, subliminale.
Aşa cum a arătat-o Lipps deja, prima obiecţie cade în faţa дм
faptului că procesul psihic în sine şi pentru sine rămîne acelaşi,
indiferent dacă e reprezentat sau nu. Cel care adoptă poziţia
tul şi inconştientul sînt corelate şi am bele ţin de dom . nan facultăţii senzaţiei.
O rice p roces inconştient este op eran t, schim bă starea generală a organism ului şi
are cap acitatea să se ivească brusc într-o anum ită senzaţie cînd forţa ce o con
trab alan sează e p ertu rb ată.); p.367: «There are m any involuntarv actions of
w hich w e are distinctly conscious and m any voluntary actions of w hich w e an
at tim es sub consciou s and unconscious... Just as the thought w hich at one m o
m en t passes unconsciously, at another consciously is in itself the sam e thought...
so the action w hich at one m om en t is voluntary, and at an oth er involuntarv, is
itself the sam e action.» (Există m ulte acţiuni involuntare de care sintem în m od
clar conştienţi şi m ulte acţiuni voluntare de care sîntem uneori sub- sau in
conştienţi. E xact ca şi gîndul care ne trece prin minte o dată inconştient, iar altă
dată conştient şi care este, în sine, unul şi acelaşi gînd..., aşa şi acţiunea făcută o
d ată voit şi altă dată involuntar este, în sine, aceeaşi acţiune.) Lew es m erge
totuşi cam prea d eparte atunci cînd spune (p.373): «There is no real and essential
distinction betw een volun tary and involuntary actions.» (N u există o deosebire
reală şi esenţială între acţiunile voite şi cele involuntare.) Intre acestea se inter
p une u neori o lum e întreagă.
REFLECŢII T E O R E T IC E P R IV IN D N ATURA PSIH ISM U LU I
conform căreia fenomenele conştiente ar constitui întregul psihic

se îm piedică însă, în mod inevitabil, de faptul că acele «repre
zentări» pe care nu le avem27, nici nu pot fi num ite «reprezen
tări». Şi e nevoit să le refuze calitatea de a fi psihice şi celorlalte
fenom ene ce depăşesc conştientul. Pentru o asemenea poziţie ri
guroasă, psihicul nu poate avea decît existenţa fantasm agorică a
unor fenomene conştiente efemere. Această concepţie se îm pacă
însă cam prost cu experienţa generală care pledează în favoarea
unei activităţi psihice posibile chiar fără conştient. Ideile lui
Lipps despre existenţa proceselor psihice în sine sînt m ult mai
îndreptăţite din punctul de vedere al faptelor. Nu m -aş mai
osteni aici să aduc dovezi ale acestui lucru, ci m -aş mulţumi
doar să amintesc că nici un om raţional nu s-a îndoit vreodată
de existenţa proceselor psihice la cîine, deşi nici un cîine nu s-a
exprimat pînă acum cu privire la conştienţa conţinuturilor sale
psihice .2 8
2 7 F ech ner, op .cit., voi. II, p.483.
28 Aş face abstracţie aici de «H ans cel înţelept» şi de cîinele care ţinea discursu ri
d esp re «sufletul prim ordial».
28
С. DISOCIABILIT АТЕ A PSIHICULUI
u există nici un tem ei a priori să presupunem că procesele 365

inconştiente trebuie să aibă neapărat un subiect şi, deo
potrivă, nimic nu ne îndreptăţeşte să ne îndoim de realitatea
acestor procese psihice. Trebuie să recunoaştem însă că problema
devine deosebit de dificilă în cazul presupuselor acte volitive
inconştiente. Cînd nu e vorba de pure «imbolduri» şi «înclinaţii»,
ci d e «a le g e r i» şi «decizii» în ap aren ţă b in e cu m p ăn ite, proprii
totuşi voinţei, atunci nu mai avem încotro, ipoteza unui subiect
care să dispună şi să-şi «reprezinte» devine necesară. Dar am
statua astfel - per definitionem - o conştiinţă în inconştient, o
operaţie m intală nu prea dificilă, ce-i drept, pentru psihopatolog.
Căci psihopatologul cunoaşte un fenomen psihic îndeobşte necu
noscut psihologiei «academice», acest fenomen fiind disocierea
sau disociabilitatea psihicului. Particularitatea aceasta a psihicu
lui e dată de faptul că între procesele psihice există doar o foarte
relativă corelare. Nu numai procesele psihice inconştiente m ani
festă o notabilă independenţă de trăirile conştientului, ci chiar şi
între procesele conştiente poate fi decelată o vădită necorelare,
respectiv disjuncţie. Amintesc aici doar acele inadecvări prici-
29
REFLF- С Ц І T E O R E T I C E P R I V I N D N A T U R A P S I H I S M U L U I
nuite de com plexe, care pot fi urmărite cu toată precizia necesară

prin experim ente de asociere. După cum cazurile de double
conscience puse la îndoială de Wundt există totuşi realmente,
există şi ca/u ri în care nu este scindată întreaga personalitate, ci
se desprind din ea doar fragmente mai mici, acest fenomen fiind
cu mult mai probabil şi, într-adevăr, cu mult mai frecvent. Hste
vorba aici, de altfel, de acele străvechi trăiri ale omenirii care se
reflectă în credinţa general răspîndită că într-unul şi acelaşi indi
vid ar sălăşlui mai multe suflete. După cum o arată multitudinea
com ponentelor sufleteşti resimţită la un nivel primitiv, starea pri
mordială corespunde unei corelări foarte slabe a proceselor psihi
ce şi nicidecum unei unităţi desăvîrşite. In plus, experienţa psi
hiatrică dovedeşte că adesea nu e nevoie de prea mult pentru ca
unitatea conştientului, cu greu dobîndită în cursul evoluţiei, să se
scindeze şi să se dezmembreze iarăşi în elementele sale iniţiale.
зы> Pornind de la fenomenul disociabilităţii, pot fi înlăturate lesne
şi dificultăţile ridicate de ipoteza unui prag al conştienţei, ipoteză
ce ne-a fost de asemenea necesară. Dacă este, într-adevăr, în sine şi
pentru sine corect că prin pierdere de energie, conţinuturile
conştiente devin subliminale şi deci inconştiente şi invers, că prin
cîştig de energie, procesele inconştiente devin conştiente, atunci ar
trebui totuşi să ne aşteptăm, dacă actele volitive inconştiente,
bunăoară, ar fi să fie posibile, ca acestea să posede o energie care
să le poată face capabile de conştienţă; desigur, o conştienţă secun
dară, care constă în faptul că procesul inconştient se «prezintă»
unui subiect ce alege şi decide. Acest proces ar trebui chiar să
posede, neapărat, acea cantitate de energie care este absolut nece
sară conştienţei. Ar trebui să ajungă măcar la «bursting point»29.
Dacă este însă aşa, atunci se pune problema: de ce procesul
29 Jam es, Varieties, p .232 (punct, m om ent al izbucnirii).
30
DI S O C I A B I L I I AT EA P S I H I C U L U I
inconştient nu trece întotdeauna pragul, devenind astfel percepti

bil eu-lui? Cum în mod evident nu o face, ci, pe cît se pare, rămîne
ataşat de domeniul unui subiect secundar, subliminal, avem acum
de explicat de ce acest subiect, căruia prin ipoteză i-am atribuit
totuşi cantitatea de energie necesară conştienţei, nu se ridică, la
rîndul lui, deasupra pragului, asociindu-se conştienţei primare a
eu-lui. Psihopatologia se află în posesia materialului necesar
pentru a răspunde la această întrebare. Intr-adevăr, acest conştient
secundar reprezintă o componentă a personalităţii care nu e în
mod întîm plător separată de conştientul eu-lui, ci îşi datorează
separarea unor motive bine întemeiate. O atare disociere are două
aspecte diferite: într-un caz, e vorba de un conţinut iniţial
conştient care, în virtutea naturii sale incompatibile, a devenit sub
liminal prin refulare; în celălalt caz, subiectul secundar reprezintă
un proces care nu şi-a găsit încă intrarea în conştient, căci nu există
acolo posibilitatea de a fi aperceput, adică nu poate fi şi receptat,
din lipsă de înţelegere, de conştientul eu-lui, drept care rămîne în
principal subliminal, deşi, din punct de vedere energetic ar fi,
desigur, capabil de conştienţă. Nu-şi datorează existenţa refulării,
ci constituie rezultatul unor procese subliminale, care nu au fost
niciodată conştiente ca atare. Dar deoarece în ambele cazuri, canti
tatea de energie necesară conştientizării există, subiectul secundar
acţionează totuşi asupra conştientului eu-lui, dar indirect, adică
prin mijocirea unor «simboluri», al căror mod de exprimare nu
este întotdeauna fericit. Căci conţinuturile care îşi fac apariţia în
conştient sînt în primă instanţă simptomatice. In măsura în care
ştim sau ne închipuim că ştim la ce se referă şi pe ce se bazează
aceste conţinuturi, ele devin semiotice, situaţie pentru care literatu
ra freudiană foloseşte tot termenul de «simbolic», uitînd de faptul
că simbolic sînt exprimate numai acele lucruri pe care în realitate
nu le ştim. Iar conţinuturile simptomatice sînt în mare parte
32
R EFLECŢII T E O R E T IC E P R IV IN D N ATUR A P SIH ISM U LU I
realmente simbolice şi constituie reprezentări indirecte ale unor

stări sau procese inconştiente, a căror natură poate fi doar incom
plet dedusă şi conştientizată, pornind de la conţinuturile apărute
în conştient. Este posibil, aşadar, ca inconştientul să adăpostească
şi conţinuturi ce posedă o tensiune energetică suficient de mare
pentru ca, în alte împrejurări, să devină perceptibile eu-lui. Şi de
cele mai multe ori nu este vorba nicidecum de conţinuturi refulate,
ci de conţinuturi încă necoştientizate, adică încă nerealizate subiec
tiv, cum sînt, bunăoară, demonii şi zeii primitivilor sau -ismele în
care cred cu fanatism modernii. Această stare nu este nici patolo
gică, nici în vreun alt fel bizară, ci este însăşi starea primordială
normală, în timp ce reunirea totalităţii psihicului în conştient
constituie un ţel ideal, de neatins.
367 Ne perm item, nu fără îndreptăţire, să facem o analogie între
conştient şi funcţiile senzoriale, din a căror fiziologie am preluat
deja conceptul de «prag». Frecvenţele percepute de urechea
umană sînt cuprinse între 2 0 şi 2 0 0 0 0 , iar lungimile de undă ale
luminii vizibile între 7 700 şi 3 900 ângstromi. Pornind de la
această analogie, nu pare de neconceput ca procesele psihice să
aibă nu num ai un prag inferior, ci şi unul superior şi ca, totodată,
conştientul, care este tocmai sistemul de percepţie par excellence,
să poată fi comparat cu scala sonoră şi luminoasă perceptibilă,
atribuindu-i-se, ca şi sunetului şi luminii, nu numai o limită infe
rioară, ci şi una superioară. Această comparaţie poate fi extinsă,
probabil, asupra psihicului în genere, lucru ce ar fi cu putinţă dacă
ar exista procese psihoide la ambele capete ale scalei psihice.
Conform principiului «natura non facit saltus», această ipoteză ar
putea să nu fie complet eronată.
368 Cînd folosesc termenul de «psihoid», sînt conştient de faptul că
mă lovesc de conceptul de psihoid introdus de Driesch. Prin acest
concept, el înţelege ceea ce dirijează, «ceea ce determină reacţia»,
32
D I S O C I A B I L I I ATEA PSIHICULUI
«potenţa prospectivă» a elementului germinativ. Este «agentul

elem entar relevat în acţiune»30, «entelehia acţiunii»31. Conform
observaţiei pertinente a lui Eugen Bleuler, conceptul lui Driesch
este m ai degrabă filozofic decît ştiinţific. Bleuler îi opune termenul
de «psihoidă»32, un concept care însumează toate procesele în
principal subcorticale, în măsura în care ţin, din punct de vedere
biologic, de «funcţii de adaptare». Prin asta, el înţelege «dezvolta
rea speciei şi a reflexelor». El dă următoarea definiţie: «Psihoida...
este suma tuturor funcţiilor organismului, inclusiv ale sistemului
nervos central, care sînt orientate spre un scop şi acţionează ca o
m em orie şi care tind să perpetueze viaţa (cu excepţia acelor funcţii
corticale pe care obişnuim dintotdeauna să le numim psihice)»33,
în altă parte spune: «Psihicul organic al individului izolat şi filo-
psihicul formează iarăşi, puse laolaltă, o unitate care trebuie folo
sită mai cu seamă în cadrul studiilor noastre actuale şi care e bine
să fie num ită psihoidă. Psihoida şi psihicul constituie împreună...
finalitatea şi utilizarea experienţelor anterioare în vederea... atin
gerii ţelului, ceea ce presupune memorie (engrafie şi ecforie) şi
asociere, adică ceva analog gîndirii»34. Deşi este clar la ce se referă
«psihoida», acest termen se confundă totuşi în utilizarea sa
curentă cu conceptul de «psihic», după cum rezultă chiar din acest
text. Astfel, devine de neînţeles de ce să numim aceste funcţii sub
corticale «similare psihicului». Confuzia provine în mod evident
30 P h y losop h ie des O rgan ischen , p.357.
31 op .cit., p .485.
32 D ie P sychoide als P rin zip der organischen Entw icklung, p .l l . «Psihoida» este sub
stantiv fem. sing. con struit în evidentă analogie cu «psyche» (ц /ох°еі8ла = sim i
lar psihicului).
3 3 op .cit., p .l l .
op .cit., p.33.
33
dintr-o concepţie, încă prezentă la Bleuler, care operează cu con

cepte ca «psihic cortical» şi «psihic al trunchiului cerebral», avînd
tendinţa clară de a deriva funcţiile psihice respective din aceste
părţi ale creierului, deşi funcţia este cea care îşi formează, îşi
menţine şi îşi modifică organul. Concepţia organologică are deza
vantajul că pînă la urmă toate activităţile materiei ce au o finalitate
sînt considerate «psihice», astfel încît «viaţa» şi «psihicul» devin
unul şi acelaşi lucru, aşa cum se întîmplă, bunăoară, în cazul
limbajului lui Bleuler, cu filopsihicul şi reflexele. Desigur, nu este
numai dificil, ci chiar imposibil să gîndim natura unei funcţii psi
hice independent de organul ei, deşi, de fapt, trăim procesul psihic
fără relaţia sa cu substratul organic. Iar pentru psiholog, tocmai
totalitatea acestor trăiri constituie obiectul ştiinţei de care se
ocupă, drept care el e obligat să renunţe la terminologia preluată
din anatomie. Cînd folosesc, aşadar, termenul de «psihoid»35, o
fac în prim ul rînd, nu sub formă substantivală, ci adjectivală şi în al
doilea rînd nu mă refer la vreo calitate propriu-zis psihică, respec
tiv sufletească, ci la una similară celor psihice, ca cea a proceselor
reflexe, de pildă, iar în al treilea rînd, disting astfel o anum ită cate
gorie de fenomene de simplele manifestări vitale, pe de o parte, iar
pe de alta, de procesele propriu-zis psihice. Ultima distincţie ne va
obliga totodată să definim natura şi sfera psihismului şi în special
pe cea a psihismului inconştient.
369 Dacă inconştientul poate să conţină tot ceea ce este cunoscut ca
funcţie a conştientului, atunci are posibilitatea ca pînă la urmă să
posede, ca şi conştientul, chiar un subiect, adică un fel de eu.
35 Pot folosi cuvîntul «psihoid» cu atît mai m ult cu cît, deşi con cep tul m eu p ro
vine, ce-i d rep t din sfera altei concepţii, el încearcă totuşi să cup rin dă ap ro xim a
tiv aceeaşi gru p ă de fenom ene pe care le avea în ved ere şi Bleuler. A cest psihism
nediferenţiat este n um it de Busem ann «m icropsihism » (D ie E in heit d er P syclw lo-
g ie und dns P roblem des M ikropsychischen , p.31).
34
D I S O C I A B I L I T A T E A P SIH IC U LU I
Această concluzie este exprimată prin conceptul frecvent folosit şi

m ereu reluat de «subconştient». Termenul poate da loc, ce-i drept,
la oarecari confuzii, întrucît el poate fie să desemneze tocmai ceea
ce se află «sub conştient», fie să instituie un conştient «de dede
subt», adică secundar. Totodată, ipoteza unui «subconştient»,
căruia i se alătură imediat şi un «supraconştient»36, sugerează
tocm ai faptul despre care vorbeam aici, şi anume acela că un al
doilea sistem psihic existent pe lîngă conştient - indiferent ce
însuşiri i-am atribui - este de o însemnătate absolut revoluţionară,
întrucît ne-ar putea schimba din temelie imaginea lumii. Dacă am
fi în stare să transferăm în conştientul eu-lui fie şi numai per
cepţiile ce au loc într-un al doilea sistem psihic, ne-ar fi dată astfel
posibilitatea unei lărgiri extraordinare a imaginii lumii.
Dacă luăm în considerare în mod serios ipoteza inconştientului, 370
trebuie să recunoaştem că imaginea pe care o avem noi despre

lume nu poate fi valabilă decît provizoriu; căci dacă subiectul
perceperii şi cunoaşterii poate suferi o prefacere atît de radicală
încît să sporească la mai mult decît dublul său, atunci va trebui să
apară o im agine a lumii diferită de cea anterioară. Fireşte, acest
lucru nu este posibil decît dacă ipoteza inconştientului se dove
deşte a fi corectă, iar acest din urmă lucru nu poate fi demonstrat
decît dacă putem transforma conţinuturi inconştiente în conţinu
turi conştiente, adică dacă reuşim să integrăm în conştient, prin
interpretare, tulburările provenite din inconştient, şi anume efecte
le m anifestărilor spontane, ale viselor, fanteziilor şi complexelor.
36 îm i sînt ad u se obiecţii privind acest «supraconştient» mai ales de către cei in

fluenţaţi de filozofia indiană. De regulă, ei nu îşi dau seam a că observaţia lor e
valabilă n u m ai în ce p riveşte ipoteza «subconştientului», term en confuz pe care
eu nu-1 folosesc. C oncep tul m eu de inconştient lasă însă com p let deschisă p ro
blem a lui «su p ra» şi «sub» şi înglobează ambele aspecte ale psihicului.
D. INSTINCT37 ŞI VOINŢĂ
37i T n timp ce în cursul secolului XIX, problema principală care se

A punea era întemeierea filozofică a inconştientului (în special
la von Hartmann38), către sfîrşitul secolului, mulţi încercau deja,
aproximativ în acelaşi timp, dar independent, în diferite locuri
ale Europei, să studieze inconştientul experim ental sau empiric.
Pionieri în acest domeniu au fost Pierre Janet39 în Franţa şi
Sigmund Freud40 în vechea Austrie. Primul s-a făcut cunoscut
mai ales prin cercetarea aspectelor formale, iar ultim ul prin
studiul conţinutului simptomelor psihogene.
37 A m trad u s, în general, în această secţiune term enul de T rieb prin instin ct,
d atorită n u m eroaselor referiri biologice şi am recurs la trad u cerea p rin im bold
num ai acolo unde contextul a ceru t-o neapărat, (n.t.)
38 P kilosop h ie des U nbewufiten.
39 O ap reciere a contribuţiilor sale se află în Jean Paulus, Le P ro b lh n e de l'hallu-

cim ition et Vevolution de la psychologie d'E squirol ă P ierre Janet.
40 în acest con text trebuie să am intim şi m arele psiholog elveţian T h eod ore
F lo u m o y şi o p era sa principală D es Îndes ă la p lan ete M nrs. C a d eschizători de
d ru m mai sînt de m enţionat şi englezii W .B .C arpen ter (P rinciples o f M en tal Psy-
chology) şi G .H .Lew es (P roblem s o f Life and M in ă).
36
I N S T IN C T ŞI VOINŢA
Nu am posibilitatea să prezint aici în detaliu convertirea 372
conţinuturilor inconştiente în conţinuturi conştiente, trebuie să

mă m ulţum esc doar cu o schiţare a problemei. Prim a reuşită a
fost explicarea aşa-numitelor simptome psihogene prin ipoteza
proceselor inconştiente. Pornind de la simptomatologia nevro
zelor, Freud a făcut plauzibilă ideea că şi visele pot transmite
conţinuturi inconştiente. Cele relevate astfel drept conţinuturi
ale inconştientului păreau să fie elemente de natură personală,
întru totul conştientizabile în sine şi, deci, conştiente chiar, în
alte condiţii. Erau, după părerea lui Freud, conţinuturi «refula
te» din pricina naturii lor incompatibile din punct de vedere
moral. Acestea, ca şi conţinuturile uitate, au fost, deci, cîndva
conştiente, iar în urma unei opoziţii venite din partea atitudinii
conştiente au devenit subliminale şi relativ ireproductibile.
Printr-o concentrare corespunzătoare a atenţiei asupra unor
asociaţii călăuzitoare, adică asupra indiciilor menţinute în
conştient, reproducerea asociativă a conţinuturilor pierdute
reuşea, cam în acelaşi fel ca într-un exerciţiu mnemotehnic. în
timp ce conţinuturile uitate devin ireproductibile datorită scă
derii valorii lor sub prag, conţinuturile refulate îşi datorează
relativa lor ireproductibilitate unei inhibiţii provenite din
conştient.
Această primă descoperire a dus în mod logic la interpre- 373
tarea inconştientului drept un fenomen de refulare înţeles în

sens strict personal. Conţinuturile sale erau elemente pierdute
din vedere ce au fost cîndva conştiente. Mai tîrziu, Freud a
recunoscut şi persistenţa unor reziduuri arhaice sub formă de
modalităţi prim itive de funcţionare. Dar şi acestea erau explica
te într-un sens strict personal. în această concepţie, psihicul
inconştient apare ca un apendice subliminal al psihicului
conştient.
37
374 Conţinuturile făcute conştiente de Freud sînt de felul celor

care, datorită conştientizabilităţii lor şi conştienţei lor iniţiale,
sînt cel mai uşor reproductibile. In ce priveşte psihicul incon
ştient, ele dovedesc doar că există un psihism dincolo de
conştient. Conţinuturile uitate care mai sînt încă reproductibile,
dovedesc acelaşi lucru. In ce priveşte natura psihism ului in
conştient nu ar fi rezultat de aici absolut nimic, dacă nu ar fi
existat o legătură neîndoielnică între aceste conţinuturi şi sfera
instinctelor. Sfera aceasta o considerăm fiziologică, legată în prin
cipal de funcţia glandelor. Doctrina modernă a secreţiilor interne,
a hormonilor, susţine cu toată tăria acest punct de vedere. Doc
trina instinctelor umane se află oricum într-o situaţie cam deli
cată, întrucît definirea conceptuală a instinctelor este extrem de
dificilă, nemaivorbind de stabilirea numărului şi limitelor lor.41
în această privinţă, părerile sînt foarte împărţite. Singurul fapt
ce poate fi stabilit cu oarecare certitudine este că instinctele au
un aspect fiziologic şi unul psihologic.42 Ideea lui Pierre Janet
de «pârtie superieure» şi «inferieure d'une fonction» este foarte
utilă în descrierea lor.43
375 Faptul că toate procesele psihice accesibile observaţiei sînt
legate într-un fel sau altul de un substrat organic dovedeşte că
ele fac parte din ansamblul vieţii organismului şi că participă,
4 1 A r p utea exista şi la o m o im precizie şi o slăbire a instinctelor ca cea p usă în

evid en ţă de M arais (77/e Soul o f the W hite A ut, p.42) la m aim uţe, fenom en corelat
cu sup erioritatea capacităţii de în văţare faţă de instinct. Pentru p rob lem a instinc
telor, vezi şi Szondi, Experim entette T riebdiagnostik şi Triebpatologie.
42 «Instinctele sînt predispoziţii fiziologice şi psihice, care... au d rep t consecinţă

m işcări ale organ ism ulu i cu o direcţie bine determ inată» (Jerusalem , Lehrbuch der
P sychologie, p .192). Kiilpe descrie instinctul dintr-un alt p un ct de v ed ere, ca fiind
«o con top ire a sentim entelor cu senzaţiile corporale» (G run drifl d er P sychologie,
p.333).
43 Lcs N evroses, p .348.
38
IN ST IN C T Şl VOINŢĂ
deci, la dinamica acestuia şi, în speţă, la instincte, respectiv sînt,

într-un anume sens, rezultate ale acţiunii acestora. Acest lucru
nu înseam nă însă nicidecum că psihicul ar fi, astfel, în întregi
me deductibil din sfera instinctelor şi, ca urmare, din substratul
organic. Psihicul ca atare nu poate fi explicat prin chimismul
fiziologic, fie şi numai din motivul că el este, alături de «viaţă»
în genere, unicul factor natural care poate transforma o ordine
supusă legilor naturii, adică statistică, în stări «superioare»,
respectiv «nenaturale», contrare legii entropiei care domină
natura anorganică. Nu ştim cum transformă viaţa starea anorga
nică în com plexităţi organice, dar avem, desigur, experienţa
im ediată a felului în care lucrează psihicul. Viaţa are, deci, legi
tatea sa proprie, care nu poate fi dedusă din legile fizice ale
naturii. Totuşi, psihicul se află într-o anumită dependenţă de
procesele substratului organic. In orice caz, este foarte probabil
să fie aşa. Tem eiul instinctiv domină «la pârtie inferieure» a
funcţiei. «La pârtie superieure», în schimb, corespunde părţii
precum pănitor «psihice» a acesteia. «La pârtie inferieure» se
dovedeşte a fi partea relativ invariabilă, automată a funcţiei, iar
«la pârtie superieure» - partea ei arbitrară, variabilă, supusă
voinţei.44
44 jan et spu ne (op .cit., p .384): «II m e semble necessaire de distinguer dans toute
fonction des p arties inferieurs et des parties superieures. Q uand urie fonction
s'exerce d epu is longtem ps elle contient des parties qui sont tres anciennes, tres
faciles et qui sont representees p ar des organes tres distincts et tres specialises...
ce son t lâ Ies p arties inferieurs de la fonction. Mais je crois qu'il у a aussi dans
toute fonction des parties superieures consistant dans l'ad aptation de cette
fonction â des circonstances plus recentes, beaucoup m oins habituelles, qui sont
rep resen tees p a r des organes beaucoup moins differencies.» (Mi se pare n ecesar
să d eosebim în fiecare funcţie o parte inferioară şi una sup erioară. D acă o funcţie
este exercitată de m ultă vrem e, conţine părţi care sînt foarte vech i, foarte simple
şi care sînt rep rezen tate de organe bine definite, foarte specializate... acestea sînt
părţile inferioare ale funcţiei. Cred totuşi că în fiecare funcţie sînt prezen te şi
39
376 Se pune aici întrebarea: cînd putem vorbi de «psihic» şi cum

definim, în genere, «psihicul» în opoziţie cu «fiziologicul»?
Amîndouă sînt fenomene ale vieţii, dar diferă prin faptul că
acea parte a funcţiei pe care o numim «pârtie inferieure» are un
aspect fiziologic inconfundabil. Existenţa sau inexistenţa sa pare
să fie legată de hormoni. Funcţionarea sa are un caracter coerci
tiv, de unde şi denumirea de «imbold». Rivers îi atribuie natura
unei «all-or-none-reaction»45, înţelegînd prin asta că funcţia
acţionează ori deplin ori deloc, ceea ce constituie o specificare a
caracterului ei coercitiv. «La pârtie superieure», în schim b, care
poate fi foarte bine considerată psihică şi e chiar resimţită ca
atare, şi-a pierdut caracterul coercitiv, poate fi supusă liberului
arbitru46 şi i se poate da chiar şi o întrebuinţare aflată în opo
ziţie cu imboldul iniţial.
377 Din aceste consideraţii, psihismul apare ca o em ancipare a
funcţiei din forma sa instinctuală şi de caracterul ei de constrîn-
gere, care, ca unică determinare a funcţiei, i-ar da rigiditatea
unui mecanism. Condiţia sau calitatea psihică se iveşte atunci
cînd funcţia începe să se desprindă de condiţionarea sa exte
rioară şi interioară şi devine mai larg şi mai liber utilizabilă,
adică atunci cînd ea e gata să se dovedească accesibilă unei
voinţe motivate de alte surse. Deşi îmi încalc astfel programul
istoric al expunerii, nu mă pot opri să atrag în mod anticipat
părţi sup erioare, constînd din ad aptarea acestei funcţii la îm prejurări m ai recen
te, m ult m ai puţin obişnuite şi care sînt rep rezen tate de organ e m ai p uţin dife
renţiate). D ar p artea sup erioară a funcţiei constă din «son ad aptation a la circon -
stance particuliere qui existe au m om ent present, au m om ent ou nous d evons
l'em p loyer» (ad ap tarea sa la îm prejurarea particulară care există în clipa p re z e n
tă, în m om en tul în care trebuie s-o folosim).
45 Instin ct a n d the U nconscious.
46 A ceastă form ulare este înţeleasă p u r psihologic şi nu are nim ic d e-a face cu
problem a filozofică a indeterm inism ului.
40
I N S T I N C T ŞI V O I N Ţ A
atenţia aici asupra faptului că dacă delimităm psihismul de

sfera instinctuală fiziologică, stabilindu-i, oarecum, o limită
inferioară, atunci se impune deopotrivă şi nevoia stabilirii unei
lim ite superioare. Căci eliberîndu-se tot mai mult de pura in-
stinctualitate, partea superioară atinge pînă la urmă un nivel la
care, cu anumite prilejuri, energia aferentă funcţiei nu mai este
absolut deloc orientată în sensul iniţial al instinctului, ci capătă
o aşa-num ită formă spirituală. Nu este vorba aici de nici o
schim bare substanţială a energiei instinctuale, ci doar de o
schim bare a formei în care este întrebuinţată. Sensul sau scopul
instinctului nu este ceva univoc, întrucît în imbold se poate
ascunde un rost diferit de cel biologic, rost care devine vizibil
abia în cursul desfăşurării sale.
în cadrul sferei psihice, funcţia poate fi deturnată prin inter 378
venţia voinţei şi modificată în numeroase feluri. Acest lucru este

posibil pentru că sistemul instinctelor nu constituie o structură
efectiv arm onioasă, ci este expus multor conflicte interioare. Un
instinct perturbă şi reprimă un alt instinct şi, deşi instinctele
luate în totalitatea lor asigură existenţa individului, caracterul
lor de constrîngere oarbă le permite totuşi să se prejudicieze
reciproc. Diferenţierea funcţiei din instinctualitatea coercitivă
pînă la o aplicabilitate arbitrară a sa, supusă voinţei, este de o
extraordinară însemnătate pentru conservarea existenţei. Dar ea
sporeşte posibilitatea conflictelor şi produce scindări, adică
tocm ai acele disocieri, care pun mereu sub semnul întrebării
unitatea voinţei.
în cadrul sferei psihice, asupra funcţiei acţionează, după cum 379
am văzut, voinţa. Ea face acest lucru în virtutea faptului că ea

însăşi reprezintă o formă de energie, care poate depăşi sau cel
puţin influenţa o alta. în această sferă, pe care eu o definesc
drept psihică, voinţa este, în ultimă instanţă, motivată de in-
41
REFLECŢII T E O R E T IC E P R IV IN D NATURA P SIH ISM U L U I
stincte, dar, fireşte, nu în mod absolut, pentru că atunci nu ar

mai fi voinţă, căci voinţa trebuie să se caracterizeze, prin defi
niţie, printr-o anumită libertate de alegere. Voinţă înseamnă o
cantitate de energie limitată, care stă la dispoziţia liberă a conştientu
lui. Trebuie să existe o asemenea cantitate de libido ( = energie)
disponibilă, căci altfel nici o transformare a funcţiilor nu ar mai
fi posibilă, întrucît acestea din urmă ar fi atît de strict legate de
instinctele extrem de conservatoare în sine şi, în consecinţă, atît
de invariabile încît nu ar mai putea avea loc nici un fel de va
riaţii, decît poate prin transformări organice. După cum am mai
spus, motivarea voinţei trebuie considerată ca fiind, în primă in
stanţă, de natură biologică. La limita «superioară» a psihismului
- dacă ne putem exprima astfel - , unde funcţia se desprind
am putea spune, de ţelul ei primordial, instinctele îşi pierd in
fluenţa ca m otivaţii ale voinţei. Prin această schimbare a formei
sale, funcţia intră în serviciul altor determinări sau m otivări,
care par să nu mai aibă nimic de-a face cu instinctele. Vreau să
descriu astfel un fapt remarcabil, şi anume cel că voinţa nu
poate depăşi limitele sferei psihice: ea nu e în stare să constrîn-
gă instinctul şi nu are putere nici asupra spiritului, în măsura în
care prin acesta din urmă nu înţelegem doar intelectul. Spiritul
şi instinctul sînt în felu l lor autonome şi ambele lim itează, deopo
trivă, domeniul de aplicabilitate al voinţei. Voi arăta mai tîrziu
în ce constă, după părerea mea, relaţia spiritului cu instinctul,
зад După cum în partea sa inferioară, psihicul se pierde în baza
lui organic-materială, în partea sa superioară trece într-o aşa-nu-
mită formă spirituală, a cărei natură ne este la fel de puţin
cunoscută ca şi temeiul organic al instinctului. Ceea ce aş numi
eu psihic propriu-zis se limitează la domeniul în care funcţiile
sînt influenţate de voinţă. Instinctualitatea pură nu lasă loc presu
punerii unei conştienţe şi nici nu are nevoie de un asemenea
42
I N S T I N C T ŞI V O IN Ţ A
lucru. Voinţa are însă nevoie, de bună seamă, în virtutea liber

tăţii sale de alegere empirice, de o instanţă superioară de felul
unei conştienţe de sine spre a modifica funcţia. Ea trebuie să
«ştie» de un ţel diferit de cel al funcţiei. Dacă nu ar fi aşa, ar
coincide cu forţa instinctuală. Driesch subliniază pe bună drep
tate că «Nu există voinţă fără ştiinţă»47. Liberul arbitru presu
pune un subiect care alege şi care îşi reprezintă diferite posibi
lităţi. Din acest punct de vedere, psihicul înseam nă, în esenţă,
conflict între instinctul orb şi voinţă, respectiv libertate de alegere.
Acolo unde instinctul e dominant, încep procesele psihoide, care
aparţin sferei inconştientului, ca elemente neconştientizabile. Proce
sul psihoid nu este însă inconştientul însuşi, deoarece acesta din
urmă trebuie să aibă o extindere substanţial mai mare. în in
conştient există, pe lîngă procese psihoide, reprezentări şi acte
volitive, adică ceva de felul proceselor conştiente48; în sfera
instinctelor însă, fenomenele acestea trec într-un plan secundar,
în aşa m ăsură încît termenul de «psihoid» este pe deplin
îndreptăţit. Dar dacă limităm psihicul la domeniul actelor voli
tive, atunci ajungem numaidecît la concluzia că psihicul ar fi
mai m ult sau mai puţin identic cu conştientul, deoarece nu ne
putem închipui, de bună seamă, o voinţă şi o libertate de alege
re fără un conştient. Se pare că am ajuns astfel acolo unde ne
găseam de mult, şi anume la axioma: psihic = conştient. Dar
cum răm îne atunci cu natura psihică a inconştientului, pe care
am postulat-o?
4 7 D ie «Seele» a h elem en tarer N atu rfaktor, p p .80 şi 82. «Excitaţii individuale co m u

nică... starea an orm ală cu n o scăto ru lu i p rim ar), iar acest <cunoscător> nu num ai
că <vrea> s-o rem edieze, ci şi <cunoaşte> rem ediul.»
48 Aş trim ite aici cititorul la secţiunea F a acestei cărţi: In con ştien tu l, un conştien t
m ultiplu.
43
E. CONŞTIENT ŞI INCONŞTIENT
38i /— problema naturii inconştientului încep extraordinarele

dificultăţi de gîndire pe care ni le rezervă psihologia
fenomenelor inconştiente. Asemenea piedici se ivesc ori de cîte
ori intelectul are îndrăzneala de a încerca să se aventureze în
domeniul necunoscutului şi invizibilului. Filozoful nostru a
procedat într-adevăr cu multă înţelepciune cînd şi-a îndepărtat
scurt din cale toate complicaţiile prin simpla tăgăduire a
inconştientului. Ceva similar i s-a întîmplat, desigur şi fizicia
nului de şcoală veche care credea numai în natura ondulatorie a
luminii şi a trebuit să descopere că există fenomene ce nu pot fi
explicate în nici un alt fel decît prin corpusculi de lumină. Din
fericire, fizica a arătat psihologilor că se poate descurca cu un
aparent contradictio in adiecto. încurajat de acest exemplu,
psihologul poate risca, deci, să caute soluţia acestei probleme
contradictorii fără să aibă sentimentul că se aventurează în afara
lumii spirituale a ştiinţelor naturii. Nu este vorba, desigur, să
susţinem o afirmaţie, ci mai degrabă să schiţăm un model, care să
ne permită să punem problema într-un mod mai m ult sau mai
puţin util. Un model nu ne poate spune că lucrurile ar sta
44
C O N Ş TIE N T ŞI IN CO N ŞTIEN T
într-un anume fel, ci ilustrează doar un anumit mod de a vedea

lucrurile.
înainte de a stucîa problema noastră mai îndeaproape, aş звг
vrea să clarific într-un anume sens conceptul de inconştient. In
conştientul nu este necunoscutul însuşi, ci este, m ai degrabă, pe
de o parte, psihismul necunoscut, adică toate acele lucruri despre
care presupunem că dacă le-am conştientiza, nu s-ar deosebi cu
nimic de conţinuturile psihice ce ne sînt cunoscute. Pe de altă
parte, trebuie să includem aici un sistem psihoid, despre a cărui
alcătuire nu ştim să facem nici o afirmaţie directă. Inconştientul
astfel definit descrie o realitate extrem de nestabilă: toate cîte le
ştiu, dar la care nu mă gîndesc în clipa asta, toate cîte mi-au
fost cîndva conştiente, dar le-am uitat acum; toate cîte au fost
percepute de simţurile mele fără să le fi dat atenţie în mod
conştient; tot ceea ce simt, gîndesc, îm i amintesc, voiesc şi fac
neintenţionat şi neatent, adică inconştient; toate cele viitoare ce
se pregătesc în mine şi care îm i vor deveni conştiente abia mai
tîrziu; toate acestea sînt conţinute în inconştient. Aceste conţinu
turi sînt toate, am putea spune, mai mult sau mai puţin
conştientizabile ori, cel puţin, au fost cîndva conştiente şi pot
deveni în clipa următoare iarăşi conştiente. In aceste limite,
inconştientul este «a fringe of consciousness», cum spunea oda
tă W illiam James.49 După cum am văzut, constatările lui Freud
49 Jam es v o rb eşte şi de un «transm arginal field» al conştiinţei, identificîndu-1 pe
acesta cu «sublim inal consciousness» al lui Frederic W .H .M yers, unul din fond a
torii asociaţiei British Society for Psychical R esearch (vezi P roceedin gs S.P .R ., VII,
p .305 şi Jam es, F rederic M yers' Service to P sychology, idem , XLII, m ai 1901). D e
spre «field of consciousness», Jam es spune (V arielies, p .232): «The im p ortant fact
w h ich this <field> form ula com m em orates is the in determ ination o f the m argin.
Inattentively realized as is the m atter w hich the m argin con tains, it is neverthe-
less there, an d helps both to guide ou r behaviour and to determ ine the n ext m o-
v em en t of o u r attention. It lies around us like a <magnetic field>, inside of w hich
o u r cen tre o f en ergy tu m s like a com pass-needle, as the p resent p hase of cons-
45
aparţin dom eniului acestor fenomene marginale care apar ca o

alternanţă de iluminări şi întunecări. Trebuie să includem însă
în inconştient, după cum am mai spus, şi funcţiile psihoide, de
a căror existenţă nu sîntem informaţi decît indirect.
383 Ajungem astfel la întrebarea: în ce stare se găsesc conţinutu
rile psihice, dacă nu sînt raportate la eu-1 conştient? Tocmai
această raportare face ca ceva să poată fi num it conştient.
Conform principiului lui W ilhelm von Ockham: «Entia praeter
necessitatem non sunt multiplicanda »50, concluzia cea mai
prudentă ar fi cea că, în afara raportării la eu-1 conştient, nu se
schimbă absolut nimic atunci cînd un conţinut devine in
conştient. Din acest motiv resping concepţia conform căreia
conţinuturile m omentan inconştiente ar fi exclusiv fiziologice.
Nu există dovezi ale acestui lucru. Psihologia nevrozelor ne
oferă însă contraargumente decisive. Să ne gîndim, bunăoară,
ciousness alters into its successor. O ur w hole p ast store of m em o ry floats bey-
ond this m argin , read y at a touch to com e in; and the entire m ass of residual
p ow ers, im pulses, and know ledges that constitute ou r em pirical seif stretch es
con tinu ou sly b eyon d it. So vagu ely d raw n are the outlines b etw een w h at is a c
tual an d w h at is only potential at any m om en t of ou r con sciou s life, th at it is
alw ays h ard to say of certain m ental elem ents w h ether w e are con sciou s of th em
o r not.» (Faptu l cel m ai im p ortant pe care mi-1 am inteşte această fo rm u lă de
«cîm p» este inconştienţa zonei periferice. Oricît de neatent a r fi sesizate lucrurile
con ţinu te în zona periferică, ele se află totuşi acolo şi ne ajută atît să ne g h id ăm
com p ortam en tu l cît şi să ne determ in ăm u rm ătoarea deplasare a atenţiei. Ea ne
înconjură ca un «cîm p m agnetic» în care centrul n ostru energetic se ro teşte ca
acul unui com p as, de în dată ce faza actuală a conştiinţei trece în cea u rm ăto are,
în treaga n oastră p rovizie de am intiri pluteşte în jurul acestei zon e m argin ale,
gata să intervină la cea m ai m ică atingere; şi întreaga m asă a forţelor, im p u lsu
rilor şi cunoştinţelor noastre celorlalte care constituie şinele n ostru em piric
d epăşeşte con tinu u această zonă. A tît de vagi sînt limitele dintre ceea ce este
actual şi ceea ce este potenţial la un m om en t d at în viaţa n oastră conştientă încît
în totd eaun a ne vine greu să spu nem dacă sîntem sau nu sîntem conştienţi de
an um ite conţinuturi m entale.)
50 Categoriile n u trebuie înm ulţite m ai m ult decît e necesar.
46
C O N Ş T IE N T ŞI IN C O N ŞT IEN T
num ai la cazurile de double personnalite, automatisme ambu-

latoire etc. Atît constatările lui Janet cît şi cele ale lui Freud
arată că în stare inconştientă toate par să continue să funcţione
ze ca şi cum ar fi conştiente. Se percepe, se gîndeşte, se simte,
se voieşte, se intenţionează ca şi cînd ar exista un subiect. Ba
există chiar cazuri ca, de pildă, acea double personnalite de care
tocm ai am amintit, în care apare într-adevăr un al doilea eu,
care îi face concurenţă primului. Asemenea constatări par să
stea m ărturie faptului că inconştientul este într-adevăr un
«subconştient». Anumite experienţe, făcute în parte de Freud
deja, arată însă că starea conţinuturilor inconştiente nu este
totuşi pe deplin identică cu cea a conţinuturilor conştiente. Aşa,
bunăoară, complexele cu o puternică tonalitate afectivă nu evo
luează în acelaşi sens în inconştient ca în conştient. Ele se pot
îm bogăţi, ce-i drept, cu asociaţii, dar nu sînt corectate, ci păstra
te în forma lor iniţială; lucru ce poate fi lesne stabilit din acţiu
nea lor continuă şi invariabilă asupra conştientului. Ele capătă
chiar un caracter de constrîngere, de neinfluenţabilitate, de
autom atism , caracter ce nu poate fi înlăturat decît după ce au
fost conştientizate. De aceea, procedura conştientizării este, pe
bună dreptate, unul din cei mai importanţi factori terapeutici.
Com plexele de felul acesta capătă pînă la urmă, prin am plifi
care şi, probabil, proporţional cu distanţarea lor de conştient, un
caracter arhaic-mitologic şi totodată numinozitate, lucru lesne de
stabilit în cazul unor disocieri schizofrenice. Numinozitatea se
sustrage însă complet voinţei libere conştiente, deoarece aduce
subiectul într-o stare de posesiune, de supunere ne-voită.
Aceste particularităţi ale stării incoştiente contrastează cu с о т - 384
portamentul complexelor în conştient. Aici ele pot fi corectate, îşi
pierd caracterul automat şi devin sensibil transformabile. îşi lea
pădă vălul mitologic, capătă contururi personale şi, în măsura în
47
care se integrează procesului de adaptare ce are loc în conştient, se

raţionalizează, astfel încît o confruntare dialectică devine posi
bilă51. De aceea, starea inconştientă este totuşi, în mod vădit, alta
decît cea conştientă. Deşi, la prima vedere, procesul continuă în
inconştient ca şi cînd ar fi conştient, el pare totuşi să coboare, pe
măsură ce disocierea sporeşte, la un nivel mai prim itiv (adică
arhaic-m itologic), caracterul lui pare să se apropie de forma in
stinctuală pe care se bazează şi pare să capete trăsături tipice
instinctului, adică automatism, neinfluenţabilitate, all-or-none re-
action ş.a.m.d. Dacă folosim aici analogia cu spectrul, putem
compara coborîrea conţinutului inconştient cu o deplasare spre
extremitatea roşie, comparaţie deosebit de sugestivă, întrucît
roşul, culoare a sîngelui, caracterizează dintotdeauna sfera em oţii
lor şi instinctelor52.
385 Inconştientul înseamnă, aşadar, un alt mediu decît conştien
tul. In regiunile apropiate de conştient, lucrurile nu se schimbă
totuşi prea mult, deoarece aici lumina şi obscuritatea alternează
prea des. Dar tocmai această regiune de graniţă este de foarte
mare valoare pentru rezolvarea marii noastre problem e legate
de egalitatea dintre psihic şi conştient. Căci tocmai ea ne arată
cît de relativă este starea inconştientă şi anume într-atît de
relativă încît te simţi ispitit să foloseşti un concept ca
«sub-conştient» pentru a caracteriza corect părţile obscure ale
sufletului. Dar conştientul este la fel de relativ, dat fiind că în
51 în cazul disocierii schizofrenice, transform area aceasta din starea con ştien tă
lipseşte, d eoarece com p lexele nu sînt receptate de un conştient deplin, ci de unul
fragm en tar. D e aceea ap ar ele atît de frecvent în starea lor origin ară, ad ică a r
haică.
52 La G oethe, roşul are totuşi semnificaţii spirituale, d ar în sensul preferinţei

goetheene pentru sentim ent. P utem bănui aici substraturi alchim istice şi rozcru-
ciene, legate de tin ctu ra roşie şi de carbunculus (Vezi P sychologie u n d A lchem ie,
§552).
48
C O N ŞTIEN T ŞI IN CON ŞTIEN T
cazul lui nu există, pur şi simplu, un conştient, ci o întreagă

scală de intensităţi ale conştienţei. Intre «eu fac» şi «sînt
conştient de ceea ce fac» nu există doar o deosebire ca de la cer
la păm înt, ci uneori chiar o contradicţie categorică. De aceea,
există un conştient în care precumpăneşte inconştienţa, precum
şi un conştient în care domină conştienţa. Acest paradox devine
inteligibil de îndată ce ne lămurim că nu există nici un conţinut
conştient despre care să putem afirma cu toată certitudinea că e
com plet conştient53, dat fiind că pentru asta ar fi necesar un
conştient de o deplinătate inimaginabilă, iar aceasta ar presu
pune o com pletitudine sau desăvîrşire deopotrivă de neîn
chipuit a spiritului uman. Ajungem astfel la concluzia parado
xală că tiu există nici un conţinut conştient, care să nu fie, într-o
altă privinţă, inconştient. Poate că nu există nici un psihism
inconştient care să nu fie în acelaşi timp conştient54. Dar această
ultimă afirmaţie este mai greu demonstrabilă decît prima,
deoarece eu-1 nostru, singurul care ar putea stabili un asemenea
lucru, este punctul de raportare al conştientului şi nu se află,
deci, într-o asemenea asociere cu conţinuturile inconştiente îneît
să se poată exprim a în privinţa naturii lor. Acestea din urmă îi
sînt practic necunoscute, ceea ce nu înseamnă însă că ele nu îi
sînt, în alt sens, cunoscute, căci el cunoaşte uneori aceste
conţinuturi sub un anumit aspect, dar nu ştie că ele provoacă,
sub un alt aspect, tulburări în conştient. în plus, există procese
în cazul cărora nu poate fi pusă în evidenţă nici o raportare la
eu-1 conştient şi care par totuşi să fie «reprezentate», respectiv
similare celor conştiente. In fine, există cazuri în care este
53 A cest lu cru a fost sugerat deja de E.Bleuler (N atu rgeschichte d er Seele und ihres
B ew u jltw erden s, p .3 0 0 )
54 Inconştientul psihoid face în m od clar excepţie de la această regulă, d eoarece

cu p rin d e ceea ce nu este conştientizabil, ceea ce este d oar sim ilar psihicului.
49
R E F L E C Ţ II T E O R E T I C E P R I V I N D N A T U R A P S I H I S M U L U I
prezent şi un eu inconştient şi totodată un al doilea conştient,

după cum am văzut. Dar cazurile acestea din urmă constituie
excepţii55.
386 în zona psihică, «the pattern of behaviour»,56 cu caracterul
său de constrîngere, se retrage, făcînd loc variantelor com porta
mentale condiţionate de acte volitive, adică de procese conştien
te. Faţă de starea psihoidă, instinctivă şi reflexuală, psihicul
înseam nă, deci, o slăbire a legăturilor şi o retragere progresivă a
proceselor ne-libere care lasă loc modificărilor «alese». A ctivita
tea de alegere are loc în parte în cadrul conştientului şi în parte
în afara lui, adică fără raportare la eu-1 conştient, aşadar: în par
te inconştient. Acest din urmă proces este doar similar cu unul
conştient, e ca şi cum ar fi «reprezentat», respectiv conştient.
387 Cum nu avem motive suficiente ca să credem că în fiecare indi
vid ar exista un al doilea eu, respectiv că toţi ar prezenta o disocie
re a personalităţii, trebuie să renunţăm la ideea unui al doilea
conştient al eu-lui, de la care să poată porni hotărîri ale voinţei.
Dar cum experienţa psihopatologică, precum şi cea a psihologiei
viselor face extrem de probabilă, cel puţin, existenţa unor procese
foarte complexe de tipul celor conştiente în inconştient, sîntem
obligaţi, cu sau fără voia noastră, să tragem concluzia că starea
conţinuturilor inconştiente, chiar dacă nu este identică celei a
conţinuturilor conştiente, le este totuşi într-un fel sau altul asem ă
nătoare. în aceste condiţii, nu ne mai rămîne, de bună seamă, altă
55 Trebuie să am in tim în acest con text că C .A .M eier corelează astfel de observaţii

cu concepţii sim ilare din fizică. El spune: «Raportul de com p lem en taritate între
conştient şi inconştient ne pune la îndem înă încă o analogie cu fizica, n ecesitatea
unei aplicări stricte a «principiului de corespondenţă >. El n e-ar putea da cheia
<logicii stricte> (logicii probabilistice) a inconştientului, pe care o cu n o aştem din
psihologia analitică şi care am inteşte, p u r şi sim plu, de o <stare de conştienţă
extinsă>». (M o d e m e P hysik - m oderne P sychologie, p.360)
56 vezi nota 15 (n.t.)
50
C O N Ş T I E N T ŞI IN C O N Ş T I E N T
soluţie decit să admitem existenţa unei stări intermediare între

inconştienţă şi conştienţă şi anume existenţa unui conştient aproxi
mativ. Cum experienţei noastre nemijlocite nu-i este dată decit o
stare reflectată, adică o stare conştientă şi cunoscută doar ca atare,
şi anume prin raportarea reprezentărilor sau conţinuturilor la un
com plex al eu-lui, care constituie personalitatea empirică, un
conştient de alt fel - unul lipsit de eu sau lipsit de conţinut - pare
de neconceput. Dar problema nu trebuie pusă într-un mod atît de
absolut. Deja la un nivel uman ceva mai primitiv, complexul
eu-lui îşi pierde mult din însemnătate, iar conştientul se schimbă
atunci într-un mod categoric. In primul rînd, încetează să fie re
flectat. Să m ai observăm, în fine, procesele psihice ale vertebrate
lor superioare şi în special ale animalelor domestice şi vom întîlni
fenomene similare conştienţei, în cazul cărora nu putem presupu
ne existenţa unui eu. Lumina conştientului are, după cum o ştim
din experienţa noastră nemijlocită, multe grade de luminozitate,
iar com plexul eu-lui multe nivele de intensitate. La nivelul anima
lelor şi prim itivilor domină o pură «luminositas», care abia dacă se
deosebeşte de luminozitatea fragmentelor de eu disociate, astfel
încît la nivelul infantil şi primitiv, conştientul nu este încă o unita
te, nefiind centrat pe un complex al eu-lui stabilizat, ci licăreşte
doar ici şi colo, deşteptat de evenimente exterioare sau interioare,
de instincte sau afecte. La acest nivel are încă un caracter de insu
lă, respectiv de arhipelag. Nici la un nivel mai înalt sau la nivelul
cel mai înalt, conştientul nu este capabil încă de o deplinănate
complet integrată, ci mai degrabă de o continuă extindere.
Conştienţei moderne i se mai pot adăuga încă insule şi poate chiar
întregi continente nou apărute; un fenomen devenit parte inte
grantă a experienţei cotidiene pentru psihoterapeut. De aceea e
bine să ne închipuim conştientul eu-lui ca fiind înconjurat de
multe luminozităţi mărunte.
51
F. INCONŞTIENTUL,
UN CONŞTIENT MULTIPLU
388 T p o te za luminozităţilor multiple se bazează, pe de o parte,

JLdupă cum am văzut, pe starea ca-şi-conştientă a conţinutu
rilor inconştiente, iar pe de altă parte, pe ocurenţa anum itor
imagini ce trebuie înţelese simbolic, constatabilă atît în visele şi
fanteziile vizuale ale indivizilor moderni, cît şi în documentele
istorice. După cum se ştie, una din principalele surse de re
prezentări simbolice din trecut este alchimia. De aici preiau,
înainte de toate, imaginea de scintillae, de sclipiri ce se ivesc ca
iluzii vizuale în «substanţa în prefacere»57. Iată ce spune Aurora
consurgens: «Scito quod terra foetida cito recipit scintillulas
albas»58. Aceste sclipiri sînt interpretate de Khunrath ca «radii
atque scintillae» ale unei «Anima Catholica», suflet universal, ce
ar fi identic cu spiritul divin59. Din această interpretare reiese
5 7 P sychologie u n d A lch em ie (§172) şi alte locuri.
58 «Să ştii că păm întul în d escom punere capătă rep ed e scînteieri albe.» A rtis a u
riferele 1, p .208, citat atribuit lui M orienus. Acelaşi lucru îl rep etă M ylius în Phi-
losophia reform ata, p .146. La p .149 m ai ad au g ă «scintillas au reas» (sclipiri d e au r).
59 «...variae eius radii atque Scintillae, p er totius ingentem , m ateriei p rim ae m as-
sae, m olem , hinc inde dispersae ac dissipatae: inque m undi partib us, disiunctis
52
I N C O N Ş T I E N T U L , UN C O N Ş T I E N T M U LT IPL U
clar că anum iţi alchimişti bănuiau deja natura psihică a acestor

luminozităţi. în haos ar fi răspîndiţi germeni luminoşi, pe care
Khunrath îi numeşte «mundi futuri seminarium»60. Intelectul
um an e de asemenea o astfel de scintilla61. Substanţa secretă (a
«entităţii universale de pămînt apos sau apă pămîntească -
lim us, m laştină, nămol») este «universal însufleţită» de «sclipi
rile de foc ale sufletului lumii», după Sapientia: «quoniam spiri-
tus D om ini replevit orbem terrarum»62. în «apa artei», în «apa
noastră», care m ai e şi haosul63, se găsesc «sclipirile sufletului
lumii ca forme pure ale lucrurilor esenţiale»64. Aceste forme65
etiam , et loco et corp oris m ole, n ecn on circum scriptione, p ostea separatis... uni-
us A nim ae universalis scintillae nune etiam inhabitantes.» (Diferitele sale raze şi
sclipiri sînt disp ersate şi disipate în toată m asa im ensă a m ateriei prim ordiale:
sclipirile Sufletului universal unic sălăşluiesc în părţile disjuncte acu m ale lumii,
sep arate atu nci din locul şi m asa corpului şi chiar din cuprinsul lui.) (A m phithea-
trum p .195 şi 198)
60 op .cit., p .197. Vezi şi doctrina gnostică a germ enilor lum inoşi, p e care fecioara
lum ii le ad u n ă, p recu m şi doctrina m anicheistă a p articu lelor lum inoase care tre
buiau în gu rgitate în cadrul unei m ese rituale, un fel de eucharistie, degustînd
pepeni. P rim a m en ţion are a acestei idei pare să fie картаcrtriţ (culegătorul?) la
Irenaeu s, C on tra h aereses I, 2, 4. Pentru «pepeni», vezi v .F ran z, D er T raum des
D escartes.
61 «M ens h um ani anim i scintilla altior et lucidor...» (Intelectul spiritului um an

este o sclipire m ai înaltă şi m ai lum inoasă) (Khunrath, A m phitlieatru m , p .63).
62 K h u n rath , Von hylealischen C haos, p .63 (înţelepciu nea lui Solom on: «... căci cru gu l
lumii e plin de spiritul dom nului» - Biblia lui Luther)
63 K h u nrath m en ţion ează ca sinonim «form a A quina, pontica... Lim us T errae

A d om ae... A zoth ... M ercurius» (form ă apoasă, oceanică, năm ol al păm întului lui
A d am , azo t, m ercu r) etc. (C haos, p.216)
64 C haos, p .216.
65 «F orm ae Scintillacve A nim ae M undi» sînt num ite de K hunrath (C haos, p .189)
şi «Rationes Sem inariae N atu rae specificae» (form e sau sclipiri ale sufletului uni
versal - m odele germ inale ale naturii ce p rod u ce specii) şi el reia astfel o idee
antică. El num eşte scintilla deopotrivă şi «Entelechia» (p.65)
53
REFLECŢII T E O R E T IC E P R IV IN D NATURA PSIH ISM U LU I
corespund ideilor platonice, de unde rezultă şi o coincidenţă a

sclipirilor cu arhetipurile, dacă admitem că imaginile externe ale
lui Platon, «păstrate în locuri supraceleste» sînt o specificare
filozofică a arhetipurilor psihologice. Din această viziune alchi
mică ar trebui să tragem concluzia că arhetipurile ar poseda în
sine o anumită luminozitate sau pseudo-conştienţă şi că pe
lîngă numinositas, le-ar reveni şi o luminositas. Ceva de felul
acesta pare să fi bănuit şi Paracelsus. în a sa Philosophia sagax,
găsim următorul pasaj: «Şi cum puţin lucru poate fi în om fără
num en-ul divin, puţin lucru poate fi şi fără lumen-ul natural,
căci num en-ul şi lumen-ul trebuie să-l facă pe om desăvîrşit şi
numai ele două. De la ele două vine totul şi ele două sînt în
om, iar omul fără ele nu este nimic, dar ele sînt fără om»66.
Khunrath scrie, confirmînd acest gînd: «Sînt... Scintillae Animae
Mundi igneae, Luminiş nimirum Naturae, scîntei sclipitoare ale
sufletului lumii... dispersate sau diseminate în şi prin ţesătura
lum ii mari, în toate fructele elementelor de pretutindeni»67.
Sclipirile descind din «Ruach Elohim», spiritul divin68. Printre
scintillae, el distinge o «scintilla perfecta Unici Potentis ac
Fortis», care este elixirul, aşadar substanţa secretă însăşi69. Dacă
ar fi să punem în corespondenţă arhetipurile cu sclipirile,
Khunrath scoate aici în evidenţă în mod cu totul deosebit unul
dintre ele. Acest unul este numit apoi şi monas şi soare, ambele
sugerînd divinitatea. O imagine similară se găseşte în epistola
66 ediţia H u ser, voi. X, p .206; ediţia Sudhoff, voi. XII, p.231.
67 C haos, p.94.
68 C haos, p .249.
69 Chaos, p .54 (sclipirea desăvîrşită a unicului puternic şi tare). A ceasta în c o n

cord an ţă cu P aracelsu s, care o num eşte lum en n aturae şi chin tesen ţă extrasă din
cele patru elem ente de către D um nezeu însuşi (Sudhoff, voi. XII, p p .36 şi 304).
54
lui Ignatius din Antiohia către efeseni, în care e vorba de veni

rea lui Cristos: «Dar cum s-a revelat asta eonilor? O stea luci pe
cer, m ai strălucitoare decît toate stelele şi lumina sa era inexpri
m abilă şi o asemenea apariţie a stîm it uimire. Toate stelele
celelalte, cu soarele şi luna înconjurau steaua ca un cor...70».
Psihologic, această unică scintilla sau monas trebuie înţeleasă ca
fiind şinele - un aspect pe care n-aş vrea decît să-l sugerez aici.
Pentru Dorn, sclipirile au o semnificaţie psihologică clară, m
Iată ce spune el: «Sic paulatim scintillas aliquot magis ac magis
indies perlucere suis oculis mentalibus percipiet, ac in tantam
excrescere lucem , ut successivo tempore quaevis innotescant,
quae sibi necessaria fuerint»71. Această lumină este lum en na-
turae, care luminează conştientul, iar scintillae sînt luminozi
tăţile germinale care licăresc din obscuritatea inconştientului.
D om , ca şi Khunarth, sînt tributari lui Paracelsus. El e în acord
cu acesta din urmă cînd presupune un «invisibilem solem pluri-
mis incognitum » în om72. Despre această lumină naturală înnăs
cută om ului, D om spune: «Lucet in nobis licet obscure vita lux
hom inum 73 tanquam in tenebris, qua non ex nobis quaerenda,
tanem in, et поп a nobis, sed ab eo cuius est, qui etiam in nobis
habitationem facere dignatur... Hic eam lucem plantavit in no-
70 X IX , lf.
7 1 «A şa v a p ercep e el cu ochii săi spirituali cu m unele sclipiri tran spar din zi în

zi tot m ai tare şi m ai tare, contopindu-se într-o lumină atît de m are încît în cele
ce u rm ează v a şti tot ce îi v a fi necesar.» (T heatrum chem icu m , 1602, I, D e sp ecu
lativa ph ilosop h ia, p .275)
72 (un soare n ecu noscu t şi invizibil celor m ulţi) - «Sol est invisibilis in hom ini-
bus, in terra vero visibilis, tam en ex uno et eod em sole sunt am bo.» (Soarele este
invizibil în oam eni, d ar pe păm înt e vizibil şi totuşi ambii descind din unul şi
acelaşi soare.) (D e spec.phil., p.308)
73 «Et vita erat lux h om in u m et lux in tenebris lucet.» (Io. 1,4 şi 5) (Şi viaţa era
lum ina oam en ilor, iar lumina străluceşte în întuneric.)
55
bis, ut in eius lumine qui lucem inaccesibilem inhabitat, videre-

mus lumen: hoc ipso quoque caeteras eius praecellerem us crea-
turas: illi ninirum similes hac ratione facti, quod scintillam sui
luminiş dederit nobis. Est igitur veritas non in nobis quaerenda,
sed in imagine Dei quae in nobis est74.»
390 Acel unic arhetip pe care îl scoate în evidenţă Khunrath, e
cunoscut şi de D om ca sol invisibilis, respectiv: im ago Dei. La
Paracelsus, lum en naturae purcede la început din «astrum» sau
«sydus» din «steaua» din om75. «Firmamentul» (un sinonim
pentru stea) este lumina naturală76. De aceea, «piatra unghiu
lară» a tuturor adevărurilor este «astronomia», care e «muma
tuturor artelor celorlalte... de la ea purcede înţelepciunea divină,
de la ea purcede lumina naturii»77, ba chiar şi «religiile adevă
rate» depind de «astronomie»78. Constelaţia, tocm ai, «voieşte
să-l îm boldească pe om spre marea înţelepciune... pentru ca el
să apară în toată splendoarea sa în lumina naturii şi pentru ca
misterele miracolelor divine să fie pe deplin găsite şi deschi
se»79. Şi om ul însuşi este un «astrum»: «nu singur totuşi, ci
7 4 «Străluceşte în noi chiar ob scu r viaţa, lum ina om ului < a fla tă > o a re cu m în te
nebre, < o lu m in ă> ce nu trebuie cău tată în noi fiind în noi iar n u d e la noi, ci
de la cel de la care p u rced e, cel ce ne-a învrednicit să-şi facă sălaşu l în n oi... El
şi-a sădit lum ina în noi pentru ca noi să ved em lum ina în lum ina celui ce
sălăşluieşte în lum ina inaccesibilă: tocm ai prin asta sîntem aleşi între toate cre a
turile celelalte: acesta e tem eiul pentru care sîntem în tr-ad ev ăr făcuţi d u p ă a s e
m ăn area lui, căci el ne-a d at sclipiri ale luminii sale. A devăru l nu trebuie cău tat
aşa d a r în noi, ci în im aginea divinului care se află în noi.» (T h eatr.ch em ., 1602, I:
D e p h ilosophia m editativa, p .460). (Sublinierile sînt făcute de Jung.)
75 H u ser, voi. X, p .19; Sudhoff, voi. XII, p.23: «... ceea ce este în lum ina naturii,
e acţiu n ea stelei».
76 P hilosophia sag ax , H u ser, voi. X, p .l ; Sudhoff, voi. XII, p.3.
77 P hilosophia sagax, H u ser, voi. X, p .3; Sudhoff, voi. XII, p.5.
7® A postolii sînt «astrologi» (P hilosophia sagax, H u ser, voi. X , p .23; Sudhoff,

voi. XII, p .27).
56
treaptă cu treaptă cu toţi apostolii şi sfinţii; fiecare e un astrum,

cer şi stea... de aceea şi spune Scriptura: voi veţi fi lumina
lum ii»80. «Aşa încît lumina întru totul naturală se află în stea,
iar omul trebuie s-o ia de acolo aşa cum ia şi hrana pămîntului
din care e născut tot aşa ca din stea»81. Şi animalele au lumina
naturală, care e un «spirit înnăscut».82 La naşterea sa, omul e
«înzestrat cu lumina deplină a naturii».83 Paracelsus o numeşte
«prim um ac optimum thesaurum, quem naturae Monarchia in
se claudit»84 (în consens cu bine cunoscutele desemnări ale
«unului» ca perlă preţioasă, comoară ascunsă, «lucru de preţ
greu de obţinut» ş.c.l.). Lumina e dată «omului lăuntric»,
respectiv trupului lăuntric (corpus subtile, trupul de duh), după
cum rezultă din următorul pasaj: «de aceea, aşa ieşi un om cu
nobleţe şi înţelepciune din trupul său, căci numai aşa foloseşte
om ul toată înţelepciunea şi raţiunea care e veşnic una cu acest
trup şi ca un om lăuntric85, aşa poate trăi omul şi nu ca cel din
afară. N um ai acest om lăuntric este veşnic luminat şi adevărat
şi astfel el nu apare desăvîrşit trupului muritor şi apare totuşi
79 P h ilosophia sagax, H u ser, voi. X, p .54; Sudhoff, voi. XII, p.62.
8 0 P h ilosophia sagax, H u ser, vol.X , p .344; Sudhoff, voi. XII, p.386. Ultim a afirm aţie
se referă la M a t.5 ,14: «Vos estis lux mundi».
81 P h ilosophia sagax, H u ser, voi. X, p .409; Sudhoff, voi. XII, p.456.
82 «... aşa c u m cocorii prezic cu cîntecul lor vrem ea viitoare şi păunii m oartea
stăpînului lor... toate acestea sînt din spiritul înnăscut şi sînt lum ina naturii.»
(F ragm en ta m edica: D e m orbis som nii, H user, voi. II, p .130; Sudhoff, voi. I, p.361).
83 L iber d e g en eration e hom in is, H user, voi.VIII, p .172; Sudhoff, voi. I, p .300.
84 D e vita lon ga, editat de A d am von Bodenstein, lib.V, cap.II (prim a şi cea mai
p reţioasă co m o ară pe care o ascu nd e în sine M onarhia naturii).
85 Vezi P hil.sag., H u ser, vol.X , p .341; Sudhoff, voi.XII, p .382: «Şi e văd it că toată
înţelepciunea om enească dată trupului păm întesc stă în lum ina naturii.» Este
«lum ina din oam eni a înţelepciunii veşnice» (P hil.sag., H user, vol.X , p .395; Sud
hoff, voi.XII, p .441)
57
desăvîrşit după lepădarea acestuia. Lucrul despre care am

vorbit acum se numeşte lumen naturae şi e veşnic, pe acesta l-a
dat Dum nezeu trupului lăuntric pentru ca el să fie guvernat de
trupul lăuntric şi asta conform raţiunii... numai lumina naturii e
însăşi raţiunea şi nimic altceva... lumina este cea care dă cre
dinţa... Dum nezeu a dat fiecărui om destulă lumină căreia îi era
el predestinat pentru ca el să nu poată rătăci... Cu asta arătăm
însă de unde purcede omul sau trupul lăuntric, aşa să ştim
aşadar că toate trupurile lăuntrice sînt un singur trup şi un acelaşi
lucru în toţi oamenii, dar îm părţit după numerele potrivite trupu
lui, unuia altfel decît celuilalt. Şi astfel vin toate laolaltă, e numai
o lumină, numai o raţiune...»86
39i «Şi apoi lumina naturii e o lumină care e aprinsă din spiritul
sfînt şi nu se stinge, căci e bine aprinsă... iar lumina e de aşa fel
încît voieşte să ardă87 şi cu cît mai multă vreme, cu atît mai
puternic să strălucească, aşadar, şi în lumina naturii e o dorinţă
fierbinte să se aprindă.»88. E o lumină «de nevăzut»: «urmează
aşadar că omul singur are pe nevăzute înţelepciunea sa şi arta
sa de la lumina naturii»89. Omul e «un profet al luminii natu
rale»90 «învăţăm» lumen naturae, printre altele, din vise91,
«... cum lumina naturii nu poate cuvînta, ne aduce în somn
puterea cuvîntului» (divin)92.
86 D e g en .h om ., H u ser, voi. VIII, p .171; Sudhoff, voi. I, p .299 (subliniat de Jung).
87 «A m venit să ad u c pe păm înt un foc şi cît de m ult d oream să fie deja aprins»
(Luc. 12,49)
88 F ragm en ta cum libro d e fu n d am en ta sapientiae, H user, voi. IX, p .488; Sudhoff,

voi. XIII, p.325f.
8 9 P hil.sag., H u ser, voi. X, p .46; Sudhoff, voi. XII, p.53.
90 P hil.sag., H u ser, voi. X, p .79; Sudhoff, voi. XII, p.94.
91 P ractica in scien tiam divin ationis, H user, voi. X, p .434; Sudhoff, voi. XII, p .488.
58
I N C O N Ş T I E N T U L , UN C O N Ş T I E N T M U L T IP L U
M i-am perm is să mă opresc ceva mai mult la Paracelsus şi să 392
reproduc mai multe texte autentice ca să-i dau cititorului o idee

despre felul cum concepe acest autor lumen naturae. Din
punctul de vedere al ipotezei noastre privind fenomenele
conştiente multiple, mi se pare important, înainte de toate, că la
Paracelsus, viziunea caracetristică a alchimiştilor - cea a scîntei-
lor ce se aprind în substanţa secretă neagră - se transformă în
viziunea «firmam entului interior» şi a astrelor sale. El prezintă
psihicul întunecat ca pe un cer nocturn înstelat, ale cărui pla
nete şi constelaţii de stele fixe constituie arhetipurile cu toată
luminozitatea şi numinozitatea lor.93 Cerul înstelat este într-ade
văr cartea deschisă a proiecţiei cosmice, reflectarea mitologeme-
lor, adică a arhetipurilor, tocmai. în această viziune, astrologia
şi alchim ia, cele două vechi reprezentante ale psihologiei in
conştientului colectiv, îşi dau mîna.
Paracelsus e direct influenţat de Agrippa von Nettesheim94, -
care adm ite o «luminositas sensus naturae», din care «coboară
lumini ale înţelepciunii asupra animalelor patrupede, asupra
păsărilor şi altor fiinţe vii» şi le fac capabile să prezică viito
rul.95 în legătură cu sensus naturae, el îl invocă pe Guilielmus
92 L iber d e C adu cis, H u ser, voi. IV, p .274; Sudhoff, voi. VIII, p.298.
93 în H ierogh/phica lui H orapollon cerul înstelat înseam nă divinitatea ca fatum

final, d rep t care e sim bolizat prin num ărul cinci, probabil un quincunx.
94 Vezi P aracelsu s als geistige E rscheinung, §148 (în G esam m elte W erke von
C .G .Jung, vol.XV )
95 De o ccu lta philosophia, p.LXVIII «N am iuxta Platonicum d octrin am , est rebus

inferioribus vis q u aed am insita, per quam m agna ex parte cu m superioribus con-
veniunt, unde etiam anim alium taciti consensus cu m divinis corp oribu s consen-
tire vid en t, atque his viribus eoru m corp ora et affectus affici» (Căci d up ă d o ctri
na p latonicienilor, în lucrurile de jos sălăşluieşte o anum ită forţă prin care ele
coresp un d în m are p arte cu cele de sus şi de aceea fiinţele vii se arată a fi,
p rin tr-un consens tacit, în consonanţă cu corpurile divine, iar afectele şi corp u -
59
Parisiensis, în care îl recunoaştem pe W ilhelm von Auvergne

(G.Alvernus, +1249), episcop al Parisului pe la 1228. El a fost
autorul m ultor opere, care l-au influenţat pe Albertus Magnus,
de pildă. Despre sensus naturae primul presupune că ar fi un
simţ superior capacităţii de înţelegere umane şi accentuează în
mod deosebit faptul că şi animalele îl posedă.96 Doctrina lui
sensus naturae porneşte de la ideea unui suflet universal a toate
pătrunzător, de care s-a ocupat un alt Guilielmus Parisiensis, un
predecesor al lui Alvernus, şi anume Guillaume de Conches97
(1080-1154), un scolastic platonic care preda la Paris. Ca şi
Abelard, el a identificat anima mundi, adică tocmai sensus na
turae, cu Sfîntul Spirit. Sufletul universal reprezintă chiar acea
forţă a naturii, care e răspunzătoare pentru toate manifestările
vieţii şi psihicului. După cum am arătat la locul potrivit, acest
mod de a înţelege anima mundi este un loc com un al tradiţiei
alchimiştilor în genere, întrucît mercurul este interpretat cînd ca
anima m undi, cînd ca Spirit Sfînt.98 Ţinînd seama de im por
tanţa imaginilor alchimiei pentru psihologia inconştientului, me
rită, pesem ne, să acordăm oarecare atenţie unei variante foarte
relevante a simbolicii sclipirilor.
394 Şi mai frecvent decît motivul sclipirilor este cel al ochilor de
peşte, care au aceeaşi semnificaţie. După cum am am intit deja
mai sus, autorii dau drept sursă a «doctrinei» sclipirilor un
pasaj din Morenius. în tratatul lui Morenius Romanus găsim
rile lor sînt influenţate de aceste forţe») ş.a.m .d . (op.cit., p.LXIV )
96 vezi Thorndike, A H istory o f M agic a n d E xperim en tal Science, voi. II, p .348.
97 P icavet, E ssais su r l'histoire g en erale et com paree des thm logies et des philosophies
m edievales, p .2 0 7.
98 vezi P sychologie und A lchem ie (§172, 266, 445, 505 şi 517), în G esam m elte W erke,
v o i. XII.
60
I N C O N Ş T I E N T U L , UN C O N Ş T I E N T MUL T I P L U
într-adevăr acest pasaj. Dar el sună aşa: «Purus la ton tamdiu

decoquitur, donec veluti oculi piscium elucescat».99 Această
afirmaţie pare să fie, la rîndul ei, un citat dintr-o sursă şi mai
veche. La autorii mai tîrzii, ochii de peşte apar frecvent. La Sir
George Ripley găsim o variantă conform căreia după «secarea
mării» răm îne o substanţă cu luciri «de ochi de peşte»,100 ceea
ce constituie o aluzie clară la aur şi la soare (ca ochi al divi
nităţii). De aici nu mai e decît un pas pînă la folosirea de către
un alchim ist din secolul XVII a cuvintelor lui Zacharias 4,10,
drept m otto la ediţia operelor lui Nicolas Flammel: «Et videbunt
lapidem stagneum in mânu Zorobabel. Septem isti oculi sunt
Dom ini, qui discurrunt in universam terram ».101 («Ei toţi vor
vedea cu bucurie piatra fundamentală în mîna lui Serubbabel.
Acestea şapte sînt ochii Domnului care cutreieră tot pămîntul».
Traducere după textul original102). Aceşti şapte ochi se referă
evident la cele şapte planete, care ca şi soarele şi luna, sînt ochi
ai divinităţii, ochi fără odihnă, care cutreieră peste tot şi sînt a
toate văzători. Acelaşi motiv stă, pesemne, la baza legendei
gigantului Argus, cel cu mulţi ochi. El purta şi num ele de
7іаѵолтг|<; (a tot văzătorul), cu referiri la cerul înstelat. El are
cînd un ochi, cînd patru, cînd o sută sau chiar o mie
(цирію7і6<;). Se spune despre el, deopotrivă, că este fără de
somn. Hera a mutat ochii lui Argus Panoptes pe coada de
99 A rt. au rif., voi. I: Liber de com position e alchem iae, p.32: «L aton u l p u r se fierbe
pînă cînd el începe să strălucească p recu m ochii de peşte.» A ceşti «oculi pisci
um » sînt tălm ăciţi de autorii înşişi prin «scintillae».
100 O pera om n ia chem ica, p.159.
101 C eea ce se leagă şi cu Zach.3,9: «Super lapidem unum sep tem oculi sunt.»
(«Pe p iatra u nică sînt şapte ochi.»)
102 E iren aeus O ran d us, N icolas Flam m el: H is Exposition o f the H ieroglyphical Figu-
res etc.
61
REFLECŢI I T E O R E T I C E P R I V I N D N AT UR A P SI HI SMUL UI
păun.103 Argus e paznic, iar constelaţiei dragonului îi revine,

deopotrivă, rolul a toate veghetorului, conform citatului din
Aratus dat de Hippolytus. El e evocat acolo ca «cel ce priveşte
de la înălţim ea polului la toate cele de jos şi are grijă m ereu ca
nimic să nu-i rămînă ascuns din cele ce se întîm plă»104. Despre
acest dragon putem spune că e fără somn întrucît polul «nu
apune niciodată». El apare adesea corelat cu drumul sinuos al
soarelui pe cer. «C'est pour ce motif qu'on dispose parfois Ies
signes du zodiaque entre Ies circonvolutions du reptile»,105 spu
ne Cum ont106. Semnele zodiacului sînt purtate cîteodată de
şarpe, pe spinare.107 După cum subliniază Eisler, prin simbolica
timpului, caracterul a toate văzător al dragonului trece asupra
lui Chronos, care e numit de Sofocle o mvx'ocorav Xpovoq, iar
în epitaful eroilor căzuţi la Cheroneea лаѵеяіакояос Заіцсоѵ.108
La Horapollo oupofiopoq înseamnă eternitate (cucov) şi cosmos.
Identitatea a toate văzătorului cu timpul explică prezenţa ochi
lor pe roţile din viziunea lui Ezechiel (Ezechiel 1,21: «... cercurile
lor erau pline de ochi jur împrejur pe toate patru roţile»). Iden
tificarea constelaţiei atotvăzătoare cu timpul trebuia m enţionată
aici, avînd în vedere deosebita sa însem nătate; ea sugerează
tocmai relaţia lui mundus archetypus al inconştientului cu
103 M itologem im p ortant pentru interpretarea m otivului «cau d a pavonis».
104 E len chos, IV, 47, 2f.(p.69)
105 A cesta este m otivul pentru care sem nele zodiacului sînt p lasate p rin tre cir-
cum voluţiunile reptilei. (în franceză, n.t.)
106 Textes et m on um en ts ftg u res relatifs a u x m y sth es de M ithra I, p .80.
107 Pitra, A n alecta sacra, voi. V, p .300, citat de Eisler, W eltenm antel u n d H im m els-
zelt, voi. II, p .389, nota 5.
108 Eisler, op .cit., voi. II, p .388: «Chronos a toate văzătoru l» şi «d em on u l a toate
veghetor».
62
I N C O N Ş T I E N T U L , UN C O N Ş T I E N T MUL T I P L U
«fenomenul» timpului, adică sincronicitatea evenim entelor

arhetipice, despre care voi mai spune cîte ceva în rezumatul
final.
D in autobiografia lui Ignatius de Loyola, dictat lui Loys 395
G onzales109, aflăm că el vedea adesea o apariţie strălucitoare

care avea uneori, după cîte i se părea lui, forma unui şarpe.
Părea să fie plină de ochi strălucitori, care nu erau totuşi,
propriu-zis, ochi. La început, frumuseţea acestei apariţii îi
aducea o mare alinare, dar mai tîrziu şi-a dat seama că era
vorba de un duh rău110. Această viziune conţine in summa
toate aspectele motivului ochilor prezentate aici şi reprezintă o
întruchipare extrem de impresionantă a inconştientului cu lumi
nozităţile sale diseminate. Ne putem imagina lesne perplexitatea
pe care trebuie să o fi resimţit un om medieval în faţa unei
atari intuiţii, eminamente «psihologice», mai ales că nici un
simbol al dogmei şi nici vreo alegorie potrivită a păriniţilor
bisericii nu venea în ajutorul judecăţii sale. Ignatius nu era
totuşi prea rătăcit, căci omului primordial, lui Puruşa, îi este de
asemenea caracteristică înzestrarea cu o mie de ochi. Iată ce
spune Rgveda, X, 90: «Puruşa e cu o mie de capete, cu o mie
de ochi, cu o mie de picioare. El ţine pămîntul laolaltă jur-îm-
prejur şi depăşeşte spaţiul de zece degete».111 Monoismos Ara
bul spunea, după Hippolytus, că omul primordial ( У
А ѵ9рояос )
ar fi o singură monadă ( j i i a (aovaq), necompus, indivizibil şi to
todată compus şi divizibil. Această monadă este punctul de pe i
109 L u d o v icu s G onsalvus, A cta antiquissim a.
110 Ignatius a avu t, de asem en ea, viziunea unui «res q uaed am ro tu n d a tan qu am
et auro et m agn a» (an um e lucru rotund ce p ărea de au r şi era m are), care plana
în faţa lui. El l-a interpretat ca fiind Cristos, care îi ap ărea ca un soare (Funck,
Ignatius von Loyola, p p .57, 65, 74 şi 112).
111 H illebrandt, L ieder des R gveda, p.130.
63
REFLECŢI I T E O R E T I C E P R I V I N D NAT UR A P SI HI SMULUI
(|i(a керш а) şi această unitate minimă, care corespunde sclipirii

unice a lui Khunrath, are «multe chipuri» şi «mulţi ochi»112.
Aici M onoismos se bazează în principal pe prologul la Evanghe
lia lui loanl Omul său primordial este, ca şi Puruşa, Universul
(аѵ&рсолоѵ svvai то лаѵ)113.
з% Asemenea viziuni trebuie înţelese, de bună seamă, ca intuiţii
introspective care sesizează starea inconştientului şi totodată ca
receptări ale ideii creştine centrale. Bineînţeles că motivul apare
cu aceeaşi semnificaţie şi în visele şi fanteziile m oderne, de
pildă ca cer înstelat, ca răsfrîngere a stelei în apele întunecate,
ca pepite de aur114 sau nisip aurifer răzleţit în păm întul negru,
ca festivitate navală nocturnă cu lampioane pe suprafaţa întune
cată a apei, ca ochi unic în adîncul pămîntului sau ca viziune
parapsihologică de sfere luminoase ş.a.m.d. Cum conştiinţa e
specificată din vechi timpuri prin expresii referitoare la fenom e
nele luminoase, ipoteza că luminozităţile multiple corespund
unor fenomene conştiente mărunte nu este, după părerea mea,
prea riscată. Dacă luminozitatea apare monadic, de pildă ca o
stea unică sau ca soare sau ca ochi, atunci capătă lesne formă
de mandala şi atunci e de interpretat ca sine. Dar nu este vorba
de double conscience, deoarece nu poate fi pusă în evidenţă în
acest caz nici o disociere a psihicului. Din contra, sim bolurile
sinelui au semnificaţia unei «unificări».115
112 E lenchos, voi. VIII, 12,5 (p.232).
113 op. cit., voi. VIII, 12,2 (p.232).
114 C a în cuvîntu l de ordine al alchimiştilor: «Sem inate au ru m in terram albam

foliatam » (Sem ănaţi au r în păm întul alb înfoiat)
115 Vezi şi exp u n erea m ea privind «simbolul unificator» în P sychologische Typen

(capitolul D efinitionen).
Vezi capitolul D tfin iţii din vol.II al antologiei de faţă, articolul Sim bol (n.t.)
64
G. PATTERN OF BEHAVIOUR116 ŞI ARHETIP
m situat capătul inferior al psihicului în acea stare în care 397

funcţia se emancipează de instinctul coercitiv şi se lasă
influenţată de voinţă, iar voinţa am definit-o ca o cantitate de
energie disponibilă. Dar în felul acesta este subînţeles, după
cum spuneam , un subiect capabil să judece şi să dispună, căruia
trebuie să-i atribuim conştienţă. Pe calea aceasta am ajuns, am
putea spune, să demonstrăm tocmai ceea ce am respins de la
bun început, şi anume identificarea psihicului cu conştientul.
Această dilemă se lămureşte de acum, întrucît înţelegem cît de
relativ este conştientul, deoarece conţinuturile sale sînt simultan
conştiente şi inconştiente, adică sub un anumit aspect conştiente şi
sub altul inconştiente. Ca orice paradox, nici această constatare
nu este uşor inteligibilă.117 Dar trebuie să ne obişnuim, de bună
1 1.6 vezi n ota 15 (n.t.)
i 1? Şi F reu d a ajuns la concluzii p arad oxale de felul acesta. Iată ce spu ne (în Z ur
T echn ik d er P sy ch oan aly se u n d z u r M etapsychologie, p.23): «U n instinct nu p oate fi
niciodată obiect al conştientului, ci num ai reprezentarea care îi coresp un de. Dar
nici în in con ştien t nu p o ate apare decît su b fo r m a unei reprezen tări», (subliniat de
mine). C a în p rezen tarea făcută de m ine m ai sus, problem a subiectului voinţei
65
REFLECŢI I T E O R E T I C E P R I V I N D NAT UR A P S I HI SMULUI
seamă, cu gîndul că nici conştientul nu e un aici şi nici in

conştientul un acolo. Psihicul constituie mai degrabă o totalitate
conştient-inconştientă. In ce priveşte stratul interm ediar, pe care
l-am numit «inconştient personal», se poate dem onstra lesne că
are conţinuturi ce corespund perfect definiţiei ce am dat-o psihi
cului. Dar există oare un inconştient care să fie psihic în sensul
definiţiei noastre şi care nu e o «fringe of consciousness» şi nu
e personal?
398 Am menţionat mai sus faptul că Freud constatase deja exis
tenţa unor reziduuri arhaice şi a unor moduri de funcţionare
primitive în inconştient. Avînd în vedere structura organism u
lui, ar fi de mirare ca psihicul să fie unicul fenom en biologic
care să nu prezinte urme clare ale istoriei evoluţiei sale, iar
faptul că aceste indicii sînt în cea mai strînsă corelaţie tocm ai cu
substratul instinctual este extrem de probabil. Instinctul şi m o
dul arhaic coincid în conceptul biologic de pattern of behaviour.
Căci nu există instinct amorf, orice instinct căpătînd forma si
tuaţiei căreia îi corespunde. El satisface întotdeauna o imagine
avînd caracteristici bine precizate. Instinctul furnicii tăietoare de
frunze se împlineşte în imaginea furnicii, a arborelui, a frunzei,
a tăierii, a transportului şi a ciupercăriei.118 Dacă una din deter-
m inaţiile acestea lipseşte, instinctul nu funcţionează, căci fără
forma sa totală, fără imaginea sa, el nici nu poate exista. O
atare imagine este un «tip» de natură apriorică. Ea este înnăscu
tă furnicii anterior oricărei acţiuni, dat fiind că absolut nici o
acţiune nu poate avea loc fără ca un instinct de o formă co
respunzătoare să-i dea prilej şi s-o facă posibilă. Această schemă
inconştiente răm îne în suspensie, aşa că trebuie să ne în treb ăm aici: cin e îşi re
prezintă instinctul în starea inconştientă? Căci reprezentare «inconştientă» este o
con trad ictio in adiecto.
I I 8 Inform aţii sup lim en tare vezi la M organ, Instin kt und G eivohnheit.
66
P A T T E R N OF B E H A V I O U R ŞI AR HE T I P
este valabilă pentru toate instinctele şi este prezentă sub o

formă identică la toţi indivizii aceleiaşi specii. Acelaşi lucru e
valabil şi pentru om: el are a priori, în sine însuşi, tipuri de
instincte, care constituie prilejul şi modelul activităţilor sale,
atîta timp cît funcţionează pur instinctiv. Ca fiinţă biologică,
omul nu poate să se comporte în absolut nici un alt mod decît
în cel specific uman, satisfăcînd un pattem of behaviour al său.
în felul acesta, posibilităţile voinţei sale libere sînt strict limitate,
cu atît m ai strict cu cît mai primitiv este şi cu cît mai mult
depinde conştientul său de sfera instinctelor. Cu toate că
dintr-un anum it punct de vedere este extrem de corect să abor
dăm un pattem of behaviour ca pe un reziduu arhaic încă
prezent, aşa cum a făcut Nietzsche, de pildă, cu modul de
funcţionare al viselor, totuşi nu dăm în felul acesta importanţa
cuvenită aspectelor biologice şi psihologice pe care le au aceste
tipuri. Căci ele nu sînt numai relicve sau reziduuri încă prezen
te ale unor modalităţi de funcţionare mai vechi, ci regulatori
mereu prezenţi, biologic indispensabili, ai sferei instinctelor, al
căror efect se extinde asupra întregului domeniu al psihicului şi
care îşi pierd din puterea lor absolută doar acolo unde sînt
îngrădite de relativa libertate a voinţei. Imaginea reprezintă
sensul instinctului.
Pe cît de verosimilă este prezenţa formelor instinctuale în 399
biologia umană, pe atît de dificilă se arată a fi discutarea em pi

rică a tipurilor distincte. Căci acel organ cu care le-am putea se
siza, conştientul adică, este prin sine însuşi nu numai o conver
tire, ci şi un convertitor al imaginilor instinctuale originare. Nu
e de mirare, deci, că intelectului nu-i reuşeşte să stabilească
tipuri la fel de precise în cazul omului ca cele pe care le cu
noaştem din lumea animalelor. Trebuie să mărturisesc că nu-mi
pot imagina nici o cale directă de rezolvare a acestei probleme.
67
REFLECŢII T E O R E T I C E P R I V I N D NAT URA P SI HI SMULUI
Şi totuşi am reuşit, cred eu, să descopăr măcar o cale de acces

indirect spre imaginea instinctuală.
«o în cele ce urmează, aş vrea să prezint pe scurt istoria acestei
descoperiri. Am urmărit de multe ori pacienţi, cu vise ce pre
zentau un bogat material de fantezii. Totodată, căpătasem de la
pacienţii înşişi impresia că ei erau literalmente tixiţi de fantezii,
fără să poată indica în ce consta presiunea interioară. De aceea,
luam o imagine onirică sau o viziune a pacientului drept punct
de plecare, spre a-i da sarcina să dezvolte sau să com pleteze
această schiţă cu fantazări libere. Acest lucru se putea face,
după înclinaţiile şi aptitudinile pacientului, sub formă dram ati
că, conversaţională, vizuală, acustică, prin dans, pictură, desen
sau reprezentări plastice. Ca rezultat al acestei tehnici se obţinea
un număr enorm de plăsmuiri complicate în a căror diversitate
nu m-am putut descurca ani de zile, mai precis atîta timp cît nu
am reuşit să-mi dau seama că în cazul acestei metode era vorba
de manifestarea spontană, susţinută doar de abilitatea tehnică a
pacientului, a unui proces în sine inconştient, căruia m ai tîrziu
i-am dat numele de «proces de individuaţie». Dar cu mult
înainte de a-mi fi mijit în minte ideea aceasta, observasem că
metoda reducea adesea în mare măsură frecvenţa şi intensitatea
viselor şi micşora totodată presiunea inexplicabilă venită din
partea inconştientului. Asta constituia în multe cazuri un mare
succes terapeutic, care ne încuraja, atît pe mine cît şi pe pacient,
să continuăm, în ciuda ininteligibilităţii conţinuturilor scoase la
iveală.119 Trebuia să insist asupra acestei ininteligibilităţi pentru
a mă împiedica să încerc, pe baza anumitor ipoteze teoretice, să
dau interpretări pe care eu însumi le simţeam nu num ai nesatis-
119 Vezi şi Z iele d er P sychoterapie (§101) şi D ie B eziehungen zw ischen dem Ich und
dem U nbeivuftten (§343).
68
P A T T E R N OF B E H A V I O U R ŞI ARHE TI P
făcătoare, dar şi capabile să prejudicieze plăsmuirile naive ale

pacientului. Cu cît mai m ult bănuiam că în acestea din urmă
sălăşluieşte o anumită finalitate, cu atît mai puţin îndrăzneam
să stabilesc pe baza lor vreun fel de teoremă. In unele cazuri,
nu-m i era uşor să păstrez această atitudine reţinută, fiind vorba
de pacienţi cărora le-ar fi fost necesare anumite interpretări ca
să nu se piardă complet în întuneric. Trebuia să încerc să dau
cel puţin interpretări provizorii, cît mai bine puteam, dar îm-
pestriţîndu-le oricum cu cît mai mulţi «dacă», «parcă» şi «însă»
şi nedepăşind niciodată limitele plăsmuirii în cauză. Aveam
întotdeauna multă grijă să dau interpretării forma unei între
bări, al cărei răspuns urma să fie dat de fantazarea liberă a
pacientului.
Diversitatea iniţial haotică a imaginilor se condensa pe par- «n
cursul lucrului în anumite motive şi forme elementare, care se
repetau identic sau asemănător, la cei mai diferiţi indivizi.
M enţionez ca principale elemente caracteristice: multitudinea
haotică şi ordinea, dualitatea, opoziţia lumină-întuneric, supe-
rior-inferior, stînga-dreapta, unirea contrariilor într-un al treilea,
cuatem itatea (patrat, cruce), rotaţia (cerc, sferă) şi în fine centra
rea şi ordonarea radială, de regulă după un sistem cuaternar.
Formaţiunile trinitare erau, cu excepţia lui complexio opposito-
rum (unirea contrariilor într-un al treilea), relativ rare şi consti
tuiau categoric excepţii, putînd fi explicate prin condiţii specifi
ce.120 Conform experienţei mele, centrarea constituie punctul
culminant, nedepăşit vreodată, al evoluţiei121, punct ce este de
finit ca atare de coincidenţa sa cu cel mai mare efect terapeutic
120 Form ele p entad ice constituie un caz similar.
121 în m ăsu ra în care evoluţia p oate fi urm ărită pe baza unor m ateriale obiecti
ve.
69
REFLECŢI I T E O R E TI C E P R I V I N D NAT UR A PSI HI SMULUI
posibil în practică. Elementele date sînt abstracţiuni extrem e şi

deopotrivă expresii foarte simple pentru principiile operante în
plăsmuire. Realitatea concretă a plăsmuirilor este infinit mai
variată şi m ai spectaculoasă. Varietatea sa întrece orice posibili
tate de prezentare. Pot să spun doar că nu există, de bună
seamă, nici un motiv mitic care să nu se fi ivit cîndva în asem e
nea produse. Dacă existau cumva la pacienţii mei cunoştinţe
m itologice demne de acest nume, ele erau cu m ult întrecute de
viziunile fanteziei plăsmuitoare. De regulă însă, cunoştinţele
mitologice ale pacienţilor mei erau minimale.
402 Iată deci că aceste fapte demonstrau fără greş coincidenţa
fanteziilor conduse de regulatorii inconştienţi cu monumentele
activităţii spirituale umane în genere, aşa cum sînt ele cunos
cute în tradiţie şi din cercetările etnologice. Toate elementele
caracteristice abstracte menţionate mai sus sînt într-un anumit
sens conştiente; oricine ştie să numere pînă la patru şi ştie ce e
un cerc, şi ştie ce e un pătrat, dar ca principii de plăsm uire,
toate acestea sînt inconştiente şi nici semnificaţia lor psihologică
nu e ştiută. Concepţia mea şi conceptele mele esenţiale sînt
deduse din aceste experineţe. La început au fost observaţiile şi
pe urmă m i-am făcut, cu multă trudă, o concepţie despre ele. Şi
aşa se întîm plă şi cu mîna care conduce creionul sau pensula,
cu piciorul care face pasul de dans, cu văzul sau auzul, cu
cuvîntul sau cu gîndul: un impuls obscur hotărăşte dinainte
plăsmuirea, un a priori inconştient năzuieşte să ia formă fără să
se ştie că în conştientul altuia apar aceleaşi motive, drept care
rămîi cu sentimentul că ai căzut pradă unui hazard subiectiv
fără margini. Asupra întregii proceduri pare să planeze o ob
scură pre-ştiinţă nu numai a -plăsmuirii, ci şi a sensului ei.122
I 22 Vezi şi P sychologie und A lchem ie (§329).
70
P A T T E R N OF B E H A V I O U K ŞI AR HE T I P
Im aginea şi sensul sînt identice şi aşa cum se formează prima,

aşa se lăm ureşte şi cel de-al doilea. Plăsmuirea nu are nevoie,
de fapt, de nici o interpretare, ea însăşi constituie propriul ei
sens. Există, astfel, cazuri în care pot renunţa com plet la inter
pretare ca mijloc terapeutic. Dar situaţia e alta în ce priveşte
cunoaşterea ştiinţifică. Aici, trebuie să extragem din totalitatea
experienţei anumite concepte, cît mai generale cu putinţă, care
nu sînt a priori date. Această muncă specifică constă în traduce
rea arhetipului atemporal, mereu prezent şi operativ, în limbajul
ştiinţific al epocii.
Din aceste experienţe şi reflecţii mi-am dat seama că există 403
anumite condiţii inconştiente colectiv prezente, care acţionează ca

regulatori şi incitatori ai activităţii de fantazare creatoare şi care
produc plăsm uiri corespunzătoare, făcînd uz în scopurile lor de
materialele conştiente existente. Toate acestea se petrec exact ca
în cazul viselor, drept care imaginaţia activă, cum am numit
această m etodă, înlocuieşte într-o anumită măsură chiar şi vise
le. Existenţa acestor regulatori inconştienţi, pe care i-am numit
cîteodată şi dominante123, avînd în vedere modul lor de funcţio
nare, m i s-a părut a fi atît de importantă, încît am făcut din ea
tem eiul ipotezei mele privind aşa-numitul inconştient impersonal,
colectiv. Cu totul remarcabil în această metodă mi s-a părut fap
tul că ea nu este o reductio in primam figuram, ci mai degrabă
o sinteză, doar susţinută de o atitudine voită, dar de altfel natu
rală, o sinteză a unui material conştient pasiv cu influenţele
inconştiente, aşadar un fel de amplificare spontană a arhetipului.
Aceste im agini nu se lasă în nici un caz cunoscute aducînd
oarecum conţinuturile conştientului la numitorul lor comun cel
mai simplu, ceea ce ar constitui acea cale directă spre imaginile
123 U ber d ie P si/chologie des U nbew ufiten (§151).
72
RE F L E C Ţ I I T E O R E T I C E P R I V I N D N A T U R A P S I H I S M U L U I
primordiale pe care am menţionat-o mai sus ca fiind inim agina

bilă, căci imaginile acestea ies la iveală numai prin amplificare.
404 Tot pe procesul natural de amplificare se sprijină şi metoda
mea pentru investigarea sensului visului, căci visele procedează
exact în acelaşi fel ca imaginaţia activă, doar că nu sînt susţinu
te de conţinuturi conştiente. Iar întrucît arhetipurile intervin în
formarea conţinuturilor conştiente, reglementînd-o, modificînd-o
şi motivînd-o, ele se comportă ca şi instinctele. De aceea ne e
foarte la îndemînă să presupunem că aceşti factori pot fi puşi în
legătură cu instinctele şi, ca atare, să ne întrebăm dacă im aginile
de situaţii tipice care par să reprezinte aceste principii formative
colective nu sînt cumva, pînă la urmă, absolut identice cu for
mele instinctuale, aşadar cu pattem s of behaviour. Trebuie să
mărturisesc că nu am intrat pînă acum în posesia nici unui
argument care să contrazică în mod serios această posibilitate.
405 înainte de a-mi continua reflecţiile, trebuie să subliniez un
aspect al arhetipurilor, care atrage primul atenţia tuturor celor
ce s-au ocupat practic de această materie. Căci ivirea arhetipului
are un pronunţat caracter numinos, care trebuie num it dacă nu
«magic», atunci de-a dreptul «spiritual», totuşi. De aceea, feno
menul acesta e de mare importanţă pentru psihologia religiei.
Totuşi, efectul arhetipului nu e univoc determinat. El poate fi
salutar sau distructiv, dar niciodată indiferent, presupunînd,
fireşte, un anumit grad de claritate.124 Acest aspect merită par
1 2 4 C îteodată vine însoţit chiar şi de efecte sincronistice, resp ectiv p arap sih olo
gice. Prin sincronicitate înţeleg, după cum am arătat deja în tr-un alt loc, coin ci
denţa nu p rea ra r observată, a u n o r situaţii s u b ie c t iv e şi obiective, coincidenţă
ce nu p oate fi explicată cauzal, cel puţin cu mijloacele n oastre actuale. Pe această
p rem iză se b azează astrologia şi m etoda I Ching. Nici aceste observaţii şi nici
c o n s t a t ă r ile a s t r o l o g i c e n u sîn t g e n e r a l r e c u n o s c u te , c e e a c e n u s c h i m b ă în s ă lu
c r u r ile cu nim ic, d u p ă cu m se ştie. M enţionez aceste efecte d oar d e d ragu l c o m
pletitudinii şi num ai pentru acei cititori care au avu t ocazia să se con vin gă de
72
P A T T E R N OF B E H A V I O U R Ş l ARHE TI P
excellence denumirea de «spiritual». Căci nu arareori se întîm-

plă ca arhetipul să apară în vise sau plăsmuiri ale fanteziei sub
forma unui «spirit» sau să se comporte chiar ca o fantomă.
Num inozitatea sa are frecvent un caracter mistic şi un efect
corespunzător asupra stării de spirit. El mobilizează viziuni fi
lozofice şi religioase tocmai la oameni ce se cred complet la
adăpost de asemenea accese de slăbiciune. îşi urmăreşte scopul
cu patimă nemaipomenită şi cu consecvenţă implacabilă şi
prinde subiectul în mrejele sale, mreje din care acesta nu are
scăpare, indiferent cu cîtă disperare se zbate şi din care, pînă la
urmă, nici nu mai vrea să caute o scăpare. Şi asta pentru că
trăirea aduce cu sine o încărcătură de sens considerată, pînă
atunci, imposibilă. înţeleg prea bine rezistenţa tuturor convinge
rilor bine înrădăcinate în faţa descoperirilor psihologice de acest
fel. M ai mult intuitiv decît în cunoştinţă de cauză, oamenii se
simt înspăim întaţi de forţa ameninţătoare ce zace înlănţuită în
ungherul cel mai lăuntric al fiecăruia, aşteptînd parcă doar
cuvîntul magic care să spargă vraja sub care stă legată. Acest
cuvînt magic rimează întotdeauna cu -ism şi acţionează cu cel
mai mare succes tocmai la oameni care au în cea mai mică mă
sură acces la faptele lor lăuntrice şi sînt cel mai departe rătăciţi
de la substratul lor instinctiv, în lumea într-adevăr haotică a
conştientului colectiv.
în ciuda sau poate tocmai datorită înrudirii sale cu instinctele, 406
arhetipul constituie adevăratul element al spiritului; dar al unui
spirit care nu este identic cu intelectul uman, ci constituie mai de
grabă un spiritus rector al acestuia. Conţinutul esenţial al tuturor
mitologiilor, al tuturor religiilor şi al tuturor -ismelor e de natură
realitatea fen om enelor parapsihologice. In rest, vezi articolul m eu d esp re Syn-
chronizitat als ein P rinzip akau saler Z usam m enhiinge (G esam nw lte Vlerke, voi. VIII,
p artea XVIII).
73
R E F LECŢI I T E O R E T I C E P R I V I N D N A T U R A P S I H I S M U L U I
arhetipală. Arhetipul e spirit sau non-spirit şi, de cele mai multe

ori, depinde de atitudinea conştientului uman drept ce se va reve
la pînă la urmă. Arhetipul şi instinctul sînt în cel mai puternic con
trast imaginabil, după cum ne putem da seama lesne comparînd
un om aflat sub imperiul instinctului cu unul stăpînit de spirit.
Dar cum toate contrariile sînt atît de strîns legate încît o poziţie nu
poate fi găsită şi nici gîndită fără negaţia corespunzătoare ei, e va
labilă şi aici afirmaţia că «Les extremes se touchent»125. Corespun-
zîndu-şi, ele ţin laolaltă şi, în speţă, nu în aşa fel încît să poată fi
derivate una din alta, ci, mai degrabă, ducîndu-şi existenţa alături,
ca acele reprezentări pe care ni le facem despre perechea de con
trarii ce stă la baza energetismului psihic. Omul se regăseşte cel
puţin ca unul îmboldit de instinct spre ceva şi deopotrivă ca unul
се-şi reprezintă ceva. Acest contrast nu are, în sine, nici o sem nifi
caţie m orală, deoarece instinctul nu e rău în sine şi nici spiritul nu
e bun în sine. Electricitatea pozitivă e la fel de bună ca cea negati
vă, ea este înainte de toate electricitate. Aşa se cer tratate şi contra
riile psihologice dintr-un punct de vedere ştiinţific. Adevăratele
contrarii nu sînt entităţi incompatibile, deoarece, ca atare, nu s-ar
putea uni niciodată; or ele, în ciuda oricărui contrast, dau mereu
dovadă de tendinţa de a se uni, iar Nicolaus Cusanus l-a definit pe
Dumnezeu însuşi drept o complexio oppositorum.
407 Contrariile sînt proprietăţile extreme ale unei stări, proprie
tăţi în virtutea cărora aceasta din urmă poate fi percepută ca
reală, ele formînd un potenţial. Psihicul constă din procese a
căror energie poate proveni din echilibrarea celor m ai diferite
contrarii. Opoziţia spirit-instinct reprezintă doar o formulare
dintre cele mai generale, o formulare ce are avantajul că aduce
cea mai mare parte a proceselor psihice foarte im portante şi
125 Extrem ele se ating (în franceză, n.t.)
74
P A T T E R N OF В Е Н A V I O U R Ş l AR HE T I P
foarte com plicate la un numitor comun. De pe poziţiile acestui

mod de abordare a problemei, procesele psihice apar ca echili
brări energetice între spirit şi instinct, rămînînd însă complet
nelăm urită, la prima vedere, o chestiune: cînd poate fi numit un
proces spiritual şi cînd instinctual. Această apreciere sau inter
pretare depinde întru totul de poziţia sau starea conştientului.
O conştiinţă mai puţin evoluată, bunăoară, care, datorită pre
zenţei unor proiecţii în masă, este impresionată cu precădere de
lucruri sau stări concrete sau aparent concrete, va considera,
bineînţeles, ca izvoare ale realităţii, instinctele, rămînînd com
plet inconştientă de aspectul spiritual al constatării sale filozofi
ce şi închipuindu-şi că prin judecata sa a stabilit natura esenţial-
m ente instinctuală a proceselor psihice. O conştiinţă aflată în
opoziţie cu instinctele, însă, ca urmare a influenţei exercitate de
arhetipuri asupra ei, subsumează instinctele arhetipurilor în aşa
măsură, încît din procesele vădit biologice iau naştere com pli
caţii «spirituale» de-a dreptul groteşti, natura instinctuală a fa
natismului necesar unei atari operaţii nefiind luată în seamă.
Procesele psihice se comportă, aşadar, ca o scală, de-a lungul «w
căreia conştientul glisează, fiind cînd în apropierea proceselor
instinctuale şi căzînd atunci sub influenţa lor, cînd în vecinăta
tea celuilalt capăt, unde precumpăneşte spiritul care asimilează
chiar şi procesele instinctuale ce-i sînt opuse. Aceste poziţii
contrare generatoare de iluzii nu sînt nicidecum fenomene anor
male, ci constituie unilateralităţile psihice care caracterizează
omul norm al de astăzi. Aceste unilateralităţi nu se manifestă,
bineînţeles, num ai în domeniul opoziţiei spirit-instinct, ci şi sub
multe alte forme, pe care le-am prezentat, în parte, în cartea
mea Psychologische Typen.12(>
126 vezi voi. II al antologiei de faţă (n.t.)
75
REFLECŢI I T E O R E T I C E P R I V I N D NAT UR A P S I HI SMUL UI
409 Acest conştient «glisant» este încă extrem de caracteristic

omului în ziua de azi. Unilateralitatea rezultată de aici poate fi
însă înlăturată prin ceea ce am numit realizarea umbrei. S-ar fi
putut inventa pentru această operaţie un termen hibrid greco-latin
care să sune ştiinţific şi ceva mai puţin «poetic». Dar în psihologie
e mai bine să ne ferim, din motive practice, de asemenea dem er
suri, cel puţin în cazurile cînd e vorba de probleme eminam ente
practice. Printre acestea se numără şi «realizarea umbrei», adică
interiorizarea părţii inferioare a personalităţii, proces ce nu trebuie
pervertit într-un fenomen intelectual, deoarece constituie o trăire
şi o pătimire ce priveşte omul în întregimea sa. Lim bajul poetic a
exprim at prin cuvîntul «umbră», în mod atît de potrivit şi de
plastic, natura acelui lucru ce trebuie luat în seamă şi asimilat,
încît ar fi un gest aproape arogant să ne îm potrivim utilizării
acestui frumos term en al limbii. Chiar şi term enul de «parte infe
rioară a personalităţii» e impropriu şi derutant, spre deosebire de
term enul de «umbră», lipsit de orice prezumţie care să-i determine
conţinutul. Căci «omul fără umbră» este tipul de om cel mai
frecvent statistic, cel care îşi închipuie că este num ai ceea ce îi
place să ştie despre sine însuşi. Din păcate, nici aşa-num itul om
religios, nici cel cu o atitudine vădit ştiinţifică nu fac excepţie de la
această regulă.
410 Confruntarea cu arhetipul sau cu instinctul este o problemă
etică de prim ordin, problemă a cărei stringenţă nu se face
simţită decît la cel ce se vede pus în faţa necesităţii de a lua o
hotărîre în ce priveşte asimilarea inconştientului şi integrarea
personalităţii sale. Această necesitate apare însă num ai la cel ce
îşi dă seama că are o nevroză sau că nu stă prea bine cu
structura sa sufletească, ceea ce nu se întîmplă, desigur, în cazul
marii majorităţi. Cel în care precumpăneşte întrucîtva omul
masei, nu-şi dă seama din principiu şi nici nu simte deloc
76
P A T T E R N O F B E H A V I O U R ŞI AR HE T I P
nevoia să-şi dea seama de astfel de lucruri, căci pentru el sin

gurul personaj într-adevăr supus erorii e marele anonim, numit
convenţional «stat» sau «societate». Dar cel care ştie că există
lucruri ce depind de el sau ar trebui măcar să depindă de el,
acela se simte răspunzător pentru structura sa sufletească şi asta
cu atît m ai m ult cu cît mai clar vede cum ar trebui să fie spre
a deveni mai sănătos, mai stabil şi mai destoinic. Dacă se află
cumva pe calea asimilării inconştientului, atunci poate fi sigur
că nu va scăpa de nici una din dificultăţile ce sînt părţi com po
nente inerente naturii sale. Omul maselor, în schimb, are privi
legiul de a fi de fiecare dată nevinovat de marile sale catastrofe
politice şi sociale, catastrofe în care o lume întreagă e implicată.
Bilanţul său final rămîne, în consecinţă, nerealizat, în timp ce
celălalt are posibilitatea să-şi găsească o poziţie spirituală, un
domeniu «ce nu aparţine acestei lumi».
Ar fi un păcat prin omisiune de neiertat, dacă am trece peste 411
valoarea afectivă a arhetipului. Ea este de cea mai mare impor

tanţă atît practic, cît şi teoretic. Ca factor numinos, arhetipul de
termină caracterul şi desfăşurarea proceselor formative printr-o
aparentă pre-ştiinţă sau fiind aprioric în posesia ţelului circum
scris de procesul de centrare.127 Modul în care funcţionează
arhetipul aş vrea să-l prezint printr-un exemplu simplu: Cînd
mă aflam în Africa ecuatorială pe versantul sudic al muntelui
Elgon, am observat că la răsăritul soarelui oamenii ieşeau în
faţa colibelor lor, îşi ţineau mîinile în faţa gurii şi scuipau sau
răsuflau pe ele. Apoi ridicau braţele şi-şi ţineau palmele spre
soare. I-am întrebat ce înseamnă asta, dar nici unul nu mi-a
putut da o explicaţie. Făcuseră întotdeauna aşa şi învăţaseră
asta de la părinţii lor. Şamanul, ştie, poate, ce înseamnă. L-am
127 D ovad a acestui lucru în Psychologie und A lchem ie, p artea a doua.
77
REFLECŢII T E O R E T I C E P R I VI ND NATURA PSI HI SMULUI
întrebat, deci, pe şaman. El ştia la fel de puţin ca ceilalţi, dar

m-a asigurat că bunicul lui mai ştiuse încă despre ce era vorba.
Se făcea aşa la fiecare răsărit de soare şi, de asemenea, atunci
cînd apărea prima fază a lunii după luna nouă. Pentru aceşti
oam eni, după cîte mi-am putut da seama, clipa apariţiei soare
lui, precum şi a lunii noi, este «mungu», ceea ce corespunde cu
«mana» sau «mulungu» la melanezieni şi e tradus de m isionari
prin «Dumnezeu». într-adevăr, la elgonieni cuvîntul athîsta128
înseamnă atît soare cît şi Dumnezeu, deşi ei tăgăduiesc că
soarele ar fi Dumnezeu. Numai momentul răsăritului este
mungu, respectiv athîsta. Scuipatul şi răsuflarea înseam nă sub
stanţă sufletească. Ei îşi oferă, aşadar, sufletul lui Dumnezeu,
dar nu ştiu ce fac şi nici n-au ştiut-o vreodată. Ei o fac, motivaţi
fiind de tipul pre-conştient, pe care şi egiptenii îl atribuiau, pe
monumentele lor, maimuţei cu cap de cîine venerînd soarele, ei
fiind însă pe deplin conştienţi că în cazul acestui gest ritual e
vorba de venerarea lui Dumnezeu. Com portam entul acesta al
elgonienilor ni se va părea, fireşte, primitiv, dar să nu uităm
totuşi că nici occidentalii civilizaţi nu procedează altfel. Nu
ştim, iar strămoşii noştri au ştiut cu atît mai puţin се-ar putea
să însem ne pomul de Crăciun şi abia epoca modernă şi-a dat
osteneala să încerce să afle ce ar putea să însemne.
4i2 Arhetipul e natură129 pură, nepervertită şi natura e cea care
face omul să spună vorbe şi să desfăşoare activităţi de al căror
înţeles e inconştient, şi încă atît de inconştient că nici m ăcar nu
se gîndeşte la el. O omenire mai tîrzie, mai conştientă a ajuns la
ideea că în cazul unor astfel de lucruri pline de înţelesuri, al
căror înţeles nu ştia să-l explice totuşi nimeni, ar fi vorba de
128 «th» se p ron u n ţă ca în engleză.
129 «N atu ră» a re aici sem nificaţia celor nemijlocit date şi prezente.
78
P A T T E R N OF B E H A V I O U R ŞI AR HE T I P
urme ale unei aşa-zise vîrste de aur, cînd existau oam eni ştiu
tori ce învăţau popoarele, transmiţîndu-Ie înţelepciunea. Vrem u
rile ulterioare, decăzute au uitat aceste învăţături şi au repetat
doar m ecanic gesturi neînţelese. Avînd în vedere rezultatele psi
hologiei m oderne, nu ne mai putem îndoi că există arhetipuri
pre-conştiente, care nu au fost niciodată conştiente şi a căror
existenţă nu poate fi constatată decît indirect, prin efectele lor
asupra conţinuturilor conştientului. După părerea mea, nu mai
există nici un argument serios împotriva ipotezei că toate
funcţiile psihice care ne apar azi a fi conştiente au fost cîndva
inconştiente şi au acţionat totuşi cam ca şi cînd ar fi fost
conştiente. S-ar putea spune chiar că tot ceea ce produce omul
ca fenomene psihice era dinainte prezent, în stare inconştientă
naturală. S-ar putea ridica aici obiecţia că ar fi atunci de
neînţeles pentru ce mai există conştient. Dar trebuie să vă aduc
aminte că, după cum am stabilit deja, orice funcţionare in
conştientă are caracterul automat al instinctului şi că instinctele
se contrazic între ele mai mult sau mai puţin ori se desfăşoară,
din pricina caracterului lor coercitiv, fără să poată fi influenţate,
chiar în condiţii care, în anumite împrejurări, pot periclita viaţa
individului. Conştientul, în schimb, face posibile activităţi ordo
nate de adaptare, adică inhibări ale instinctelor şi de aceea nu
ne putem lipsi de el. Abia faptul că e în posesia facultăţii de a
fi conştient îl face, în genere, pe om să fie om.
Sinteza conţinuturilor conştiente şi inconştiente şi conştien- «з
tizarea efectelor arhetipale asupra conţinuturilor conştiente
constituie o supremă performanţă a eforturilor sufleteşti şi a
concentrării forţelor psihice, atunci cînd este realizată conştient.
Dar în anumite împrejurări, sinteza poate fi şi în mod in
conştient pregătită, condusă şi realizată pînă la un punct, şi
anume pînă la punctul numit de James «bursting point», de
79
REFLECŢII T E O R E TI C E P R I V I N D NATURA P SI HI SMULUI
unde irupe apoi spontan în conştient şi impune acestuia uneori

sarcina covîrşitoare de a asimila conţinuturile nou apărute în
aşa fel încît să fie păstrată posibilitatea de existenţă a ambelor
sisteme: a conştientului eu-lui, pe de o parte, şi a com plexului
nou apărut, pe de alta. Exemple clasice pentru acest proces sînt
convertirea lui Pavel şi aşa-numita viziune a trinităţii a lui
Nikolaus von der Ріиё.
4i4 Prin «imaginaţia activă» sîntem aduşi în situaţia de a desco
peri arhetipul, dar în nici un caz printr-o confruntare pe planul
instinctelor, care nu ar duce decît la o inconştienţă incapabilă de
cunoaştere sau, mai rău, la un surogat intelectual al instinctelor.
Exprimat prin comparaţia cu spectrul vizibil, acest lucru ar
însem na că imaginea instinctuală nu e descoperită la capătul
roşu, ci la cel violet al scalei culorilor. Dinamica instinctuală se
află oarecum în infraroşu, iar imaginea instinctuală în partea
ultravioletă a spectrului. Să ne gîndim aici la binecunoscuta
simbolică a culorilor: roşul, după cum spuneam, se potriveşte
destul de bine instinctelor. Spiritului, însă, după cîte ne-am
aştepta130, i s-ar potrivi mai bine albastrul decît violetul. Viole
tul este aşa-numita culoare «mistică», cea care redă, aşadar, în
mod satisfăcător, aspectul vădit «mistic», respectiv paradoxal al
arhetipului. Violetul e compus din albastru şi roşu, deşi în
spectru e o culoare în sine. Iată aşadar că nu facem o simplă
reflecţie edificatoare atunci cînd simţim nevoia să subliniem că
arhetipul e mai exact caracterizat de violet, căci el nu este numai
o imagine în sine, ci totodată şi o dinamică, ce se relevă în numino-
zitatea, în puterea de fascinaţie a imaginii arhetipale. Realizarea
şi asimilarea instinctului nu are loc niciodată la capătul roşu,
130 \ j e b azăm aici pe faptul că albastrul, culoarea aerului şi a cerului e folosit
pentru conţinuturi spirituale, în tim p ce roşul, culoare «caldă» p en tru con ţinu
turi afective şi em oţionale.
80
P A T T E R N OF B F . HAV I OUR ŞI AR HE T I P
adică prin cufundare în sfera instinctelor, ci numai prin asimila

rea im aginii care semnifică şi evocă totodată şi instinctul, dar în
cu totul altă formă decît cea sub care îl întîlnim la nivel biolo
gic. Cînd Faust îi spune lui Wagner:
«Tu-ţi ştii doar unul din îndemnuri,

De n-ai cunoaşte niciodat' pe celălalt!»131
această exclam aţie poate fi aplicată instinctului, în genere; el are

două aspecte: pe de-o parte, e trăit ca dinamică fiziologică, pe
de altă parte, variatele sale forme intră în conştient ca imagini
şi corelaţii de imagini şi produc efecte numinoase, care se află
sau par să se afle în cel mai puternic contrast cu instinctele
fiziologice. Pentru un cunoscător al fenomenologiei religioase nu
e, desigur, o taină faptul că pasiunea fizică şi cea religioasă sînt
fraţi, ce-i drept învrăjbiţi, dar totuşi fraţi şi că, de aceea, nu e
nevoie adesea decît de un moment pentru ca una să se lase
convertită în cealaltă. Ambele sînt reale şi efective şi formează o
pereche de contrarii, care constituie una din cele mai prolifice
surse de energie psihică. E cu neputinţă să o derivăm pe una
din cealaltă pentru a da primatul uneia sau celeilalte. Chiar
dacă la început ştim doar de una din ele, iar din cealaltă obser
văm cîte ceva abia mult mai tîrziu, asta nu dovedeşte că nu era
prezentă şi cealaltă deja cu mult înainte. Caldul nu se poate
deduce din rece şi nici superiorul din inferior. O contradicţie
constă dintr-o bilateralitate sau nici nu există, iar o fiinţare fără
contradicţii este complet de neconceput, dat fiind că prezenţa sa
nu ar putea fi, în genere constatată.
Cufundarea în sfera instinctelor nu poate duce la realizarea «5
şi asimilarea conştientă a instinctului, deoarece conştientul
131 Fau st, P artea l-a : In fa ţa porţii oraşului.
81
REFLECŢII T E O R E T I C E P RI VI ND NATURA P SI HI SMULUI
opune rezistenţă, intrînd chiar în panică, de teamă să nu fie

înghiţit de primitivitatea şi inconştienţa sferei instinctuale.
Tocm ai această groază a sa este eternul obiect al m itului eroului
şi m otivul unui număr nesfîrşit de tabu-uri. Cu cît ne apropiem
mai m ult de lumea instinctelor, cu atît mai ardent se face simţit
imboldul de a scăpa de ele şi de a salva lumina conştientului
de tenebrele subteranelor învăpăiate. Arhetipul însă, ca imagine
a instinctului este, psihologic vorbind, un ţel spiritual spre care
sîntem îm boldiţi de natura umană; este marea spre care îşi în
dreaptă cursul plin de meandre toate fluviile; este răsplata pe
care şi-o cucereşte eroul prin lupta sa cu dragonul.
416 Deoarece arhetipul este un principiu al formei pentru forţa
instinctuală, el conţine în albastrul său un roşu, adică apare
violet sau, bunăoară, am putea interpreta com paraţia şi ca o
apokatastasis a instinctului la nivelul frecvenţelor superioare,
după cum instinctul ar putea fi dedus dintr-un arhetip latent
(adică transcendent) care se manifestă în zona lungimilor de
undă m ari.132 Cu toate că este clar că nu poate fi vorba aici
decît de o analogie, m-am simţit tentat totuşi să supun atenţiei
cititorului imaginea acestei culori violete ca pe un mod sugestiv
de a ilustra înrudirea internă a arhetipului cu însuşi opusul lui.
Fantezia alchimiştilor a încercat să exprime această taină greu
inteligibilă a naturii printr-un alt simbol, mai puţin sugestiv, şi
anume prin uroboros, şarpele care îşi muşcă coada.
417 Nu aş vrea să exploatez pînă la sînge această com paraţie,
dar, după cum va înţelege cititorul, eşti întotdeauna încîntat să
găseşti sprijin într-o analogie folositoare atunci cînd ai de discu
tat probleme mai dificile. în plus, această comparaţie ne folo-
132 Jeans, P hysik und P hilosophie, p .282, subliniază că um brele d e pe peretele
peşterii lui Platon sînt la fel de reale ca figurile invizibile ce aru n că um brele şi
a căror prezen ţă nu p oate fi dem onstrată decît m atem atic.
82
P A T T E R N OF B E H A V I O U R ŞI A R HE T I P
seşte pentru a lămuri o problemă pe care nu am pus-o încă şi

căreia cu atît mai puţin i-am găsit răspunsul, şi anume pro
blem a naturii arhetipului. Reprezentările arhetipale pe care ni le
furnizează inconştientul nu trebuie să le confundăm cu arhetipul
în sine. Ele sînt plăsmuiri de o mare varietate, ce indică exis
tenţa unei forme fundamentale în sine nereprezentabile. Aceasta
din urmă se remarcă prin anumite elemente de formă şi prin
anumite semnificaţii principiale, care nu pot fi însă sesizate
decît aproximativ. Arhetipul în sine e un factor psihoid ce
aparţine, am putea spune, părţii invizibile, ultraviolete a spec
trului. El nu pare a fi, ca atare, conştientizabil. îndrăznesc să
presupun acest lucru deoarece tot ce e arhetipal şi e perceput
de conştient pare să conste din variaţiuni ale unei teme fun
dam entale. Situaţia aceasta le apare cu cea mai mare pregnanţă
celor care studiază nenumăratele variante ale motivului manda-
la. Este vorba de o formă fundamentală, relativ simplă, a cărei
semnificaţie ar putea fi redată oarecum prin «central». Cu toate
că o m andala apare ca structura unui centru, rămîne totuşi in
cert dacă în cadrul structurii centrului accentul cade mai mult
pe centru sau pe periferie, pe diviziune sau pe indiviziune.
Cum şi alte arhetipuri dau loc unor îndoieli de felul acesta, mi
se pare verosim il că esenţa propriu-zisă a arhetipului e ne-
conştientizabilă, adică transcendentă, drept care o numesc psi-
hoidă. In plus, orice vizualizare a arhetipului e deja conştientă
şi de aceea diferită, într-o măsură nedeterminabilă, de ceea ce a
dat loc vizualizării. După cum a subliniat Lipps deja, natura
psihicului e neştiută. Toate cele conştiente ţin de lumea fenome
nelor, care, după cum ne învaţă fizica modernă, nu ne oferă
acele explicaţii pe care le cere realitatea obiectivă. Aceasta din
urmă necesită un şablon matematic ce se întemeiază pe factori
invizibili şi nevizualizabili. Psihologia nu se poate sustrage vala
83
REFLECŢII T E O R E TI C E P R I V I ND NAT URA P SI HI SMULUI
bilităţii universale a acestui fapt, mai ales că psihicul care obser

vă e implicat deja în formularea unei realităţi obiective. Oricum,
teoria lui nu poate căpăta o formă matematică, întrucît nu
sîntem în posesia nici unei unităţi de măsură a cantităţilor psihi
ce. Nu ne stau la dispoziţie decît calităţi, adică vizualizări de
forme. Dar astfel, psihologia e pusă în imposibilitatea de a face
vreo afirmaţie asupra stărilor inconştiente, adică nu mai rămîne
nici o speranţă ca valabilitatea vreunei afirmaţii privind stările
sau procesele inconştiente să poată fi demonstrată vreodată
ştiinţific. Tot ce vom putea afirma vreodată despre arhetipuri,
se va referi la vizualizări sau concretizări care aparţin conştien
tului. Dar nici nu putem vorbi despre arhetip în vreun alt fel.
Trebuie să rămînem mereu conştienţi de faptul că ceea ce înţele
gem prin «arhetip» este în sine nereprezentabil, dar are efecte
care fac posibile anumite vizualizări, respectiv reprezentări ar
hetipale. Întîlnim o situaţie întru totul asemănătoare în fizică.
Există acolo particule mici, în sine nevizualizabile, dar avînd
efecte din a căror natură poate fi derivat un anum it model.
Unei atari construcţii îi corespunde reprezentarea arhetipală,
aşa-numitul motiv sau aşa-numitul mitologem. Cînd se presu
pune că sînt prezente două sau mai multe entităţi nereprezenta-
bile, există şi posibilitatea - lucru de care nu întotdeauna ne
dăm seama îndeajuns - să nu fie vorba de doi sau mai mulţi
factori, ci numai de unul. Căci identitatea sau non-identitatea a
două entităţi nereprezentabile nu poate fi demonstrată. Cînd
psihologia presupune, pe baza observaţiilor, prezenţa anum itor
factori psihoizi nereprezentabili, ea face, în principiu, acelaşi
lucru ca fizica, atunci cînd construieşte un model atomic. De
aceea, nu numai psihologia e pusă în nefericita situaţie de a da
obiectului ei, adică inconştientului, tocmai acest nume deseori
criticat care reprezintă ceva negativ, ci şi fizica, întrucît aceasta
84
P A T T E R N OF B E H A V I O U R ŞI A R HE T I P
nu a putut evita să folosească pentru cea mai mică particulă de

num irea deja cu mult înainte existentă de «atom» (indivizibil).
După cum atomul nu este indivizibil, nici inconştientul nu este
pur şi simplu inconştient, aşa cum vom vedea. După cum fizica,
din punct de vedere psihologic, nu face mai mult decît să stabi
lească existenţa unui observator, fără să poată face vreo afir
maţie despre natura acestuia, nici psihologia nu poate decît să
sugereze relaţia dintre psihic şi motive sau mitologeme, fără să
poată da o cît de mică lămurire în privinţa naturii acestei relaţii.
Psihicul şi materia sînt cuprinse în una şi aceeaşi lume şi, în 418
plus, se află într-un statornic contact între ele, iar în cele din
urmă, ambele se întemeiază pe factori transcendenţi nereprezen-
tabili, astfel încît nu există numai posibilitatea, ci chiar o anumi
tă probabilitate ca materia şi psihicul să fie două aspecte diferite
ale aceluiaşi lucru. Fenomenele de sincronicitate constituie, cred
eu, indicii ale acestui fapt, căci non-psihicul se poate comporta
ca psihicul şi vice versa, fără vreo corelaţie cauzală.133
Cunoştinţele noastre actuale nu ne permit totuşi cu mult mai
mult decît să comparăm relaţia lumii psihice cu cea materială
cu două conuri ale căror vîrfuri se ating sau nu se ating într-un
punct fără dimensiuni, într-un adevărat punct zero.
în lucrările mele de pînă acum am tratat fenomenele arheti 419
pale ca fiind psihice, deoarece în cazul materialelor de cercetat

sau de prezentat era întotdeauna vorba numai de reprezentări
ale lor. De aceea, natura psihoidă a arhetipului propusă aici nu
e în contradicţie cu formulările anterioare, ci constituie doar o
mai mare diferenţiere a conceptului, diferenţiere ce a devenit
inevitabilă în momentul în care m-am văzut nevoit să discut
133 S yn chron izitat a h P rinzip akau saler Z usam m enhiinge (în G esam m elte W erke,
voi. XVIII)
85
REFLECŢII T E O R E TI C E P R I VI ND NAT URA P SI HI SMULUI
natura psihicului la modul general şi să lămuresc conceptele lui

empirice şi rapoartele lor mutuale.
420 După cum «psihic-infraroşul», adică sufletul instinctual biolo
gic trece treptat în procesele fiziologice ale vieţii şi, deci, în sis
tem ul condiţiilor chimice şi fizice, tot aşa «psihic-ultravioletul»,
adică arhetipul înseamnă o zonă care, pe de o parte, nu prezintă
caracteristici ale fiziologicului, iar pe de altă parte şi în ultimă
instanţă, nu mai poate fi abordată ca fiind psihică, deşi se m ani
festă psihic. Aşa se întîmplă însă şi cu procesele fiziologice, fără ca
ele să fie explicate, din acest motiv, ca fiind psihice. Cu toate că nu
există nici o formă de existenţă care să nu ne fie transmisă exclusiv
psihic, nu putem totuşi să le explicăm pe toate ca fiind pur psihice.
Acest argument trebuie aplicat în consecinţă şi arhetipurilor. Cum
existenţa lor în şi pentru sine ne este inconştientă, ele fiind totuşi
obiecte ale experienţei noastre prin efectele lor spontane, nu ne
mai rămîne, de bună seamă, nimic altceva de făcut deocamdată
decît să num im principalul lor efect, prin natura lui, «spirit», şi
anume în acel sens pe care am încercat să-l explicitez în studiul
meu asupra fenomenologiei spiritului.134 Astfel, poziţia de dinco
lo de sfera psihicului, proprie arhetipului, ar fi determ inată în
deplină analogie cu poziţia instinctului fiziologic care îşi trage
nem ijlocit rădăcinile din organismul material şi care, cu natura sa
psihoidă, face legătura cu materia în genere. în reprezentarea
arhetipală şi senzaţia instinctuală, spiritul şi materia stau faţă în
faţă pe planul psihic. Materia, precum şi spiritul apar în sfera
psihică ca fiind proprietăţi marcante ale conţinuturilor conştiente.
Ambele sînt, prin natura lor ultimă, transcendentale, adică nere-
prezentabile, psihicul şi conţinuturile sale constituind singura
realitate ce ne este nemijlocit dată.
134 Z ur P hăn om en ologie des G eistes im M archen.
86
H. REFLECŢII GENERALE ŞI PERSPECTIVE
roblematica psihologiei complexe, pe care încerc să o prezint 421
aici a fost pentru mine însumi un rezultat uimitor. Credeam

că mă ocup de o ştiinţă a naturii în cel mai bun sens al cuvîn-
tului, că stabilesc, observ şi clasific fapte, că descriu corelaţii
cauzale şi funcţionale, pentru ca să descopăr pînă la urmă că
sînt prins într-o reţea de reflecţii care depăşesc cu mult orice
ştiinţă a naturii, ajungînd în domeniul filozofiei, teologiei,
ştiinţei comparate a religiilor şi istoriei culturii. Acest abuz, pe
cît de inevitabil, pe atît de îngrijorător, mi-a pricinuit destul de
multe nelinişti. Lăsînd cu totul la o parte propria mea incompe
tenţă în aceste domenii, reflecţiile de principiu mi s-au părut
îndoielnice şi pentru că sînt foarte profund convins de efectul
însem nat al aşa-numitei ecuaţii personale asupra rezultatelor
observaţiei psihologice. Partea tragică a lucrurilor este că psi
hologia nu are la dispoziţie vreo matematică pretutindeni iden
tică sieşi. Astfel, ei îi lipseşte acel avantaj imens al unui punct
arhimedic, de care se bucură fizica. Aceasta din urmă observă
fizicul de pe poziţii psihice şi îl poate traduce în ceva psihic.
Psihicul, în schimb, se observă pe sine însuşi şi nu poate tradu-
87
REFLECŢII T E O R E T I C E P R I V I N D NATURA PSI HI SMULUI
ce cele observate decît, iarăşi, într-un alt psihic. Dacă fizica ar fi

în această situaţie, nu ar putea face nimic altceva decît să lase
procesul fizic în seama lui însuşi, pentru că în felul acesta
procesul fizic poate fi în modul cel mai vădit ceea ce este.
Psihologia nu poate fi redată prin nimic; ea nu se poate repre
zenta şi descrie decît prin sine însăşi. Acesta şi este, în conse
cinţă, principiul pe care se bazează în genere metoda mea: ea
constă, în fond, dintr-un pur proces de trăire în care intervenţia
reuşită şi nereuşită, interpretarea corectă şi incorectă, teoria şi
speculaţia, medicul şi pacientul sînt o simptosis (оицлтюоц) sau
un simptoma (аицтстоца), o confluenţă şi totodată o m anifestare
a proceselor. Aşadar, ceea ce prezint, nu este, în fond, nimic
altceva decît o descriere a ocurenţelor psihice ce prezintă o
anumită frecvenţă statistică. în felul acesta, nu ne asum ăm sub
nici o formă, ştiinţific, un nivel supraordonat sau exterior proce
sului psihic şi nici nu-1 traducem pe acesta într-un alt mediu.
Fizica, în schimb, este în stare, prin formule m atematice obţi
nute dintr-o activitate pur psihică, să producă explozii şi să
omoare astfel dintr-o singură lovitură 78 000 de oameni.
422 Acest argument într-adevăr şocant ar trebui să facă psiholo
gia să amuţească. Dar ea trebuie să arate, cu toată modestia, că
gîndirea matematică este o funcţie psihică, datorită căreia m ate
ria poate fi în aşa fel orînduită încît pînă şi atomii legaţi cu
forţe enorme se dislocă, ceea ce, în virtutea naturii, nu s-ar fi
întîmplat, desigur, niciodată, cel puţin nu în această formă.
Psihicul este un perturbator al cosmosului guvernat de legi ale
naturii şi dacă ar fi să reuşim vreodată să-i facem ceva Lunii
folosind scindarea atomilor, psihicul o va fi pus la cale.
423 Psihicul e pivotul lumii şi nu e numai o anume mare condi
ţie pentru ca o lume în genere să existe, ci, mai mult decît atît,
el înseamnă o intervenţie în ordinea naturală existentă, despre
88
R E F L E C Ţ I I G E N E R A L E ŞI P E R S P E C T I V E
care nim eni nu ar şti să spună cu certitudine pînă unde i s-ar

putea întinde pînă la urmă, hotarele. E inutil să mai accentuăm
faptul că sufletul merită să constituie obiectul unei ştiinţe. Dar
în schim b, trebuie să subliniem cu atît mai categoric faptul că o
oricît de mică schimbare în factorul psihic, în măsura în care e
de natură principială, e de cea mai mare însem nătate pentru
cunoaşterea şi formularea imaginii lumii. Interpretarea conţinu-
turilor inconştiente în conştient, operaţia capitală a psihologiei,
are însem nătatea unei schimbări principiale, întrucît înlătură he
gemonia conştientului subiectiv a eu-lui, contrapunîndu-i
conţinuturi colective inconştiente. Conştientul eu-lui apare ca
fiind dependent de doi factori: întîi de condiţiile conştientului
colectiv, respectiv social şi apoi de dominantele colective in
conştiente, respectiv de arhetipuri. Acestea se îm part fenom eno
logic în două categorii: în sfera instinctuală, pe de o parte, şi în
cea arhetipală, pe de alta. Prima reprezintă imboldurile natura
le, iar a doua acele dominante care intră în conştient ca idei
generale. între conţinuturile conştientului colectiv, care se pre
zintă ca adevăruri general recunoscute şi cele ale inconştientului
colectiv există o opoziţie atît de pregnantă încît acestea din
urmă sînt înlăturate ca fiind complet iraţionale, ba chiar lipsite
de sens şi, într-un mod, ce-i drept, complet abuziv, ele sînt
excluse de cercetarea şi observaţia ştiinţifică, exact ca şi cînd
nici nu ar exista măcar. Fenomene psihice de acest fel există
totuşi, iar dacă ele ne par a fi absurde, asta nu dovedeşte decît
faptul că noi nu le înţelegem. Existenţa lor odată recunoscută,
ele nu mai pot fi alungate din imaginea lumii, chiar dacă
W eltanschauung-ul dominant în conştient se dovedeşte a fi in
capabil să înţeleagă fenomenele în chestiune. O cercetare a aces
tor fenomene, făcută cu atenţie, demonstrează enorma lor în
semnătate şi ea nu se poate sustrage, de aceea, recunoaşterii
89
REFLECŢII T E O R E T I C E P R I V I N D NATURA P SI HI SMULUI
faptului că între conştientul colectiv şi inconştientul colectiv

există o opoziţie aproape insurmontabilă, în care subiectul se
vede implicat.
424 Dar, de regulă, cel care triumfă e conştientul colectiv, cu
conceptele sale generale, «raţionale», care nu prezintă dificultăţi
pentru intelectul mediu. Se mai crede încă în corelaţia necesară
a cauzei cu efectul şi nu s-a luat cunoştinţă deloc de relativiza
rea cauzalităţii. Cea mai scurtă conexiune între două puncte mai
este încă linia dreaptă, deşi fizica ţine seama de nenum ăratele
conexiuni mai scurte, lucru care filistinului cultivat din ziua de
azi i se pare încă foarte straniu. Şi totuşi, impresionantul eveni
m ent din Hiroshima a adus chiar şi celor mai absconse consta
tări ale fizicii moderne un respect de-a dreptul teribil. Explozia
mult mai înspăimîntătoare prin efectele sale, pe care am avut
prilejul s-o urmărim în Europa, a fost recunoscută deocamdată
de foarte puţini ca fiind o catastrofă pur psihică. Sînt preferate,
în schimb, cele mai absurde teorii politice şi naţional-econom ice,
teorii la fel de pertinente ca o eventuală explicare a Hiroshim ei
printr-o ciocnire întîmplătoare cu un meteorit.
425 Cînd conştientul subiectiv preferă reprezentările şi opiniile
conştientului colectiv şi se identifică cu acesta, atunci conţinutu
rile inconştientului colectiv sînt refulate. Refularea are conse
cinţele sale tipice: încărcătura energetică a conţinuturilor refula
te se adaugă pînă într-un anumit grad135 celei a factorului
refulant, însemnătatea acestuia ca eficacitate sporind astfel în
135 E foarte verosim il că arhetipurile, ca instincte, posedă o en ergie specifică ce

nu le p oate fi luată pentru m ult timp. Energia p rop rie arhetipului nu este în
m od n orm al suficientă pentru a-1 ridica în conştient. în acest scop este n evoie de
o an um ită cantitate de energie care e transm isă din conştient in conştientului, fie
p entru că această energie nu e folosită de conştient, fie pentru că arh etip ul o
absoarbe cu de la sine putere. A ceastă în cărcătu ră suplim entară p o ate să-i fie
răp ită, d ar nu şi energia sa specifică.
90
mod corespunzător. Cu cît mai mult creşte încărcătura sa ener

getică, cu atît m ai mult capătă atitudinea refulantă un caracter
fanatic, apropiindu-se astfel de o cădere în extrema cealaltă,
fenom en num it şi enantiodromie.136 Cu cît mai mare e încăr
cătura conştientului colectiv, cu atît mai mult îşi pierde eu-1
însem nătatea practică. E oarecum absorbit de opiniile şi ten
dinţele conştientului colectiv şi apare astfel omul masei, care e
întotdeauna victima unui -ism. Eu-1 îşi păstrează autonomia
num ai dacă nu se identifică cu unul din contrarii, ci înţelege să
se m enţină la mijloc între ele. Dar asta nu e cu putinţă decît
atunci cînd e conştient nu numai de un aspect, ci şi de celălalt,
în calea judecăţii sale sînt puse, ce-i drept, oprelişti, şi nu nu
m ai de către conducătorii săi sociali şi politici, ci şi de către cei
religioşi. Toţi cer opţiunea pentru un anumit lucru şi deci iden
tificarea deplină a individului cu un «adevăr» inevitabil unilate
ral. Chiar dacă ar fi vorba de un mare adevăr, identificarea cu
el ar fi totuşi ceva de felul unei catastrofe, întrucît ar opri orice
dezvoltare spirituală ulterioară. în loc de cunoaştere, nu am mai
avea atunci decît convingeri, ceea ce este uneori m ult mai co
mod şi, deci, mai atrăgător.
Dacă însă conţinutul inconştientului colectiv e conştientizat, 426
adică dacă existenţa şi eficienţa reprezentărilor arhetipale e re
cunoscută, atunci ia naştere un conflict de regulă înverşunat
între ceea ce Fechner a denumit «punctul de vedere diurn şi cel
nocturn». Om ul medieval şi chiar cel m odem încă, în măsura în
care a păstrat atitudinea din trecut, trăieşte în opoziţia conştien
tă dintre lumescul supus lui «princeps huius m undi»137 şi
136 P en tru definiţia enantiodrom iei, vezi vol.II al antologiei de faţă (n.t.)
137 Principele acestei lum i Io. 12,3 şi 16,11. C u toate că am bele pasaje sugerează
că s-ar fi isprăvit cu diavolul încă din tim pul vieţii lui Isus, totuşi, în A pocalips,
ad ev ărata lui n eutralizare este o chestiune a viitorului şi a Judecăţii de Apoi.
91
REFLECŢII T E O R E TI C E P RI V I N D NAT URA P SI HI SMULUI
vrerea Domnului. Această contradicţie i-a fost dem onstrată în

cursul secolelor şi de opoziţia dintre puterea im perială şi cea
papală. Pe plan moral, conflictul se ascuţea mereu pînă la acea
bătălie cosmică între bine şi rău, în care omul a fost aruncat
prin păcatul originar. Omul acesta nu era încă atît de incon
testabil căzut pradă lumescului ca omul maselor de azi, căci pe
lîngă puterile evidente şi, ca să zicem aşa, tangibile ale acestei
lumi, recunoştea deopotrivă potenţe metafizice influente, care
trebuiau luate în seamă. Deşi, pe de o parte, era adesea lipsit de
libertate şi drepturi din punct de vedere politic şi social (de
pildă ca iobag), iar pe de altă parte se găsea într-o situaţie la fel
de nefericită, fiind tiranizat de superstiţii obscure, el era măcar
din punct de vedere biologic mai aproape de acea deplinătate
inconştientă pe care copilul şi primitivul o posedă în m ai mare
măsură şi pe care animalul sălbatic aflat în libertate o are din
plin. Privită de pe poziţiile conştiinţei moderne, situaţia omului
m edieval pare să fie deplorabilă şi să necesite îm bunătăţiri. Iată
însă că lărgirea atît de necesară a conştientului prin ştiinţă a
înlocuit unilateralitatea medievală, adică inconştienţa ce domnea
de foarte multă vreme şi devenise treptat desuetă, printr-o altă
unilateralitate, şi anume prin supralicitarea viziunilor «ştiinţific»
fundamentate. Acestea se raportează numai şi num ai la cu
noaşterea obiectelor exterioare şi încă într-un mod atît de uni
lateral încît în ziua de azi starea de arierare a psihicului şi,
înainte de toate, a cunoaşterii de sine a devenit una din proble
mele cele mai stringente ale epocii. Dar, datorită unilateralităţii
ce domină şi în ciuda unei înspăimîntătoare demonstratio ad
oculos a inconştientului rămas străin conştientului, există încă
nenum ăraţi oameni care sînt expuşi, orbi şi neajutoraţi, acestor
conflicte, oameni care îşi exercită scrupulozitatea ştiinţifică
num ai asupra obiectului exterior, nu şi asupra propriei lor stări
92
sufleteşti. Faptele psihice necesită totuşi o cercetare şi o cunoaş

tere obiectivă. Există factori sufleteşti obiectivi care au cel puţin
atîta im portanţă din punct de vedere practic ca automobilul sau
radioul. Pînă la urmă se ajunge, înainte de toate, la problema
felului în care vor fi utilizate aceste lucruri (şi în special bomba
atom ică); iar asta depinde de starea de spirit a momentului.
Starea de spirit este însă grav ameninţată de -ismele dominante,
care nu sînt altceva decît identităţi periculoase ale conştientului
subiectiv cu cel colectiv. O asemenea identitate produce fără
greş psihicul de masă, cu tendinţele sale irezistibile spre cata
strofă. Pentru a scăpa de această groaznică ameninţare,
conştientul subiectiv trebuie să evite identificarea cu conştientul
colectiv, recunoscîhdu-şi umbra, precum şi existenţa şi însem nă
tatea arhetipurilor. Acestea din urmă constituie un mijloc de
apărare eficace împotriva supremaţiei conştientului social şi a
psihicului de masă corespunzător lui. Din punctul de vedere al
efectului ce-1 au, convingerile religioase şi com portam entul reli
gios al om ului medieval echivalează aproape cu acea atitudine
a eu-lui care se obţine prin integrarea conţinuturilor inconştien
te, dar, fireşte, cu deosebirea că în acest din urmă caz, în locul
sugestionării de către anturaj şi a inconştienţei, au apărut obiec
tivitatea şi conştienţa ştiinţifică. Întrucît însă, în conştientul de
astăzi, religia mai reprezintă încă, în principal, o confesiune,
adică, aşadar, un sistem colectiv recunoscut de afirmaţii reli
gioase codificate şi abstrase în enunţuri dogmatice, ea aparţine
mai degrabă domeniului conştientului colectiv, deşi simbolurile
sale exprim ă arhetipuri care, iniţial, au fost eficiente. Atîta timp
cît o conştiinţă comunitară ecleziastică este în mod obiectiv
prezentă, psihicul se bucură (după cum am arătat mai sus) de o
anumită stare de echilibru. Există, în orice caz, un mijloc de
apărare destul de eficient împotriva inflaţiei eu-lui. Dar dacă
93
REFLECŢII T E O R E TI C E P RI V I N D NAT URA P SI HI SMULUI
ecclezia şi eros-ul ei m atern dispar, individul, lipsit de apărare,

e lăsat pradă vreunui -ism sau psihicului de masă aferent aces
tuia. El cade pradă unei inflaţii sociale sau naţionale şi o face,
în mod tragic, cu aceeaşi atitudine sufletească cu care a
aparţinut înainte bisericii.
427 Dacă este însă suficient de independent pentru ca stu
piditatea -ismului social să nu-i rămînă ascunsă, atunci e am e
ninţat de o inflaţie subiectivă; deoarece, de regulă, nu e în stare
să-şi dea seama că în realitatea lor psihologică, ideile religioase
nu se bazează num ai pe tradiţie şi credinţă, ci derivă din
arhetipuri, a căror «observare conştiincioasă» (religere!) con
stituie esenţa religiei. Arhetipurile sînt statornic prezente şi
active, ele în sine nu cer credinţă, ci înţelegerea rostului lor şi o
înţeleaptă teamă, о беістібаіцоѵіа, care nu le pierde niciodată
din ochi însemnătatea. Un conştient încercat de soartă ştie ce
urmări catastrofale poate să aibă, atît pentru individ cît şi
pentru societate, o ne-observare a lor. După cum arhetipul este,
pe de o parte, un factor spiritual, iar pe de alta, un fel de
înţeles tainic ce sălăşluieşte în instinct, spiritul este de asem e
nea, după cum am arătat, duplicitar şi paradoxal: un mare
sprijin şi un pericol deopotrivă de m are.138 S-ar părea că om u
lui i-ar fi dat să joace un rol de seamă în lămurirea acestei
dileme, tocmai în virtutea conştientului său care a răsărit ca o
lumină în abisurile tenebroase ale lumii primitive. Am putea
spune că nicăieri nu se ştie de lucrurile acestea, dar, oricum , cel
mai puţin se ştie acolo unde înfloreşte -ismul, surogatul ce a
fost născocit pentru a suplini pierderea armoniei cu realitatea
sufletească. Masificarea sufletească ce rezultă fără greş de aici
138 A cest lu cru e foarte bine exp rim at în Logion-ul citat de O rigene (In Je-
rein.hom . X X , 3) «Cine m i-e ap roap e, e ap roap e d e foc. Cine m i-e d ep arte, e d e
p arte de îm p ărăţie.» A ceastă «vorbă m are a nim ănui» se referă la Isaia 33, 14.
94
tulbură m intea individului şi rosturile culturii şi civilizaţiei în

genere.
Psihicul tulbură, aşadar, nu numai ordinea naturii, ci dis 428
truge şi propria sa creaţie, atunci cînd îşi pierde echilibrul. De

aceea, observarea scrupuloasă a factorului sufletesc are însem
nătate nu num ai în echilibrarea individului, ci şi în cea a
societăţii, pentru că altfel tendinţele distructive capătă lesne
întîietate. După cum bomba atomică este un mijloc nem aipo
m enit de distrugere fizică în masă, dezvoltarea psihică prost
condusă duce la devastări psihice în masă. Situaţia actuală este
atît de îngrijorătoare încît nu-ţi poţi reprima gîndul că poate
dem iurgul plănuieşte iarăşi un potop, pentru a extermina om e
nirea actuală. Dar dacă cineva ar fi să creadă că ar putea aduce
oam enilor convingerea salvatoare că există arhetipuri, acela ar
gîndi la fel de naiv ca oamenii ce vor să prescrie războiul sau
bomba atomică. Astfel de măsuri amintesc de episcopul care a
pedepsit cărăbuşii, pentru că se înmulţiseră nepermis de mult,
excom unicîndu-i din biserică. Prefacerea conştiinţei începe la
nivelul individului uman şi e o chestiune de secole, care de
pinde, în principal, de capacitatea psihicului de a se dezvolta.
Astăzi ştim doar că pentru moment nu există decît indivizi
izolaţi capabili de dezvoltare. Cît de mare este numărul total al
acestora, scapă cunoaşterii noastre, după cum nu ştim nici ce
forţă de sugestie poate avea o extindere a conştientului, adică ce
influenţă are asupra anturajului mai larg. Căci efectele de acest
fel nu depind de raţionalitatea unei idei, ci mai degrabă de o
problemă ce nu-şi poate găsi răspunsul decît ex effectu: de
problema dacă o epocă e coaptă pentru o anumită schimbare
sau nu.
Faţă de alte ştiinţe ale naturii, psihologia se află, după cum 429
am mai arătat, într-o situaţie precară, întrucît îi lipseşte o bază
95
REFLECŢI I T E O R E T I C E P R I V I N D NAT UR A P SI HI SMULUI
aflată în afara obiectului ei. Ea nu se poate traduce decît în sine

însăşi şi nu poate fi redată decît prin sine însăşi. Cu cît mai
mult extinde domeniul obiectului său de cercetare, cu atît mai
mult duce lipsa urtei poziţii diferite de obiectul său. Cînd com
plexitatea atinge chiar pe cea a omului empiric, psihologia sa se
confundă în mod inevitabil cu procesul psihic însuşi. Ea nu se
mai poate deosebi de acesta din urmă, ci devine însuşi procesul
psihic. Efectul este însă că astfel procesul devine conştient. In
felul acesta, psihologia realizează năzuinţa inconştientului la
conştienţă. Ea este conştientizarea procesului psihic, dar nu este,
într-un sens mai adînc, o explicitare a acestuia, explicitarea
psihicului nefiind altceva decît tocmai procesul vieţii psihicului
însuşi. Ea trebuie să se autoanuleze ca ştiinţă şi tocm ai astfel îşi
atinge ţelul ştiinţific. Orice altă ştiinţă are ceva exterior ei înseşi,
dar nu şi psihologia, al cărei obiect este subiectul întregii ştiinţe
în genere.
430 Psihologia culminează în mod necesar în procesul de dezvol
tare caracteristic psihicului, care constă în integrarea conţinutu-
rilor conştientizabile. El înseamnă împlinirea om ului psihic, care
are urmări pe cît de remarcabile, pe atît de greu descriptibile,
pentru conştientul eu-lui. Mă îndoiesc că mi-ar sta în putinţă să
prezint cum se cuvine prefacerea subiectului sub influenţa
procesului individuaţiei, căci este vorba totuşi de un evenim ent
rar, pe care îl trăieşte numai cel care a trecut prin confruntarea
cu componentele inconştiente ale personalităţii sale, operaţie de
lungă durată, dar strict necesară pentru înţelegerea inconştientu
lui. Cînd sînt conştientizate părţi inconştiente ale personalităţii,
nu rezultă de aici numai o anume asimilare a acestora la perso
nalitatea de mult existentă a eu-lui, ci are loc m ai degrabă o
prefacere a acestuia din urmă. Iar dificultatea cea mai mare
constă tocmai în a caracteriza natura acestei prefaceri. Eu-1 este,
96
de regulă, un complex bine statornicit, care, din pricina

conştientului asociat lui şi a continuităţii acestuia, nu e uşor de
schim bat şi nici n-ar trebui schimbat, dacă nu vrem să ne
asum ăm riscul unor tulburări patologice. Căci cele mai apropia
te analogii pentru o prefacere a eu-lui sînt tocmai de domeniul
psihopatologiei, unde întîlnim nu numai disocieri neurotice, ci
chiar şi fragmentări schizofrenice şi chiar dizolvări ale eu-lui. în
acelaşi dom eniu întîlnim şi tendinţe patologice de integrare -
dacă ne putem exprima aşa. Acestea revin însă la iruperi mai
mult sau mai puţin vehemente de conţinuturi inconştiente în
conştient, eu-1 dovedindu-se în aceste cazuri incapabil să asim i
leze conţinuturile ce-1 invadează. Dacă însă structura com plexu
lui eu-lui este atît de puternică încît poate suporta năvala
conţinuturilor inconştiente fără să i se destrame în mod fatal
textura, atunci poate avea loc asimilarea. în acest caz sînt altera
te însă nu num ai conţinuturile inconştiente, ci şi eu-1. El îşi
poate păstra, ce-i drept, structura, dar va fi oarecum înlăturat
din poziţia sa centrală şi dominantă şi va intra atunci în rolul
spectatorului ce suferă, neavînd mijloacele necesare pentru a-şi
impune voinţa în orice împrejurări şi asta nu atît pentru că
voinţa în sine ar fi slăbit cumva, ci mai degrabă pentru că
anumite reflecţii vin să-i pună piedici. Căci eu-1 nu poate să nu
descopere că afluenţa de conţinuturi inconştiente însufleţeşte şi
îm bogăţeşte personalitatea şi construieşte o formă care
depăşeşte cumva, în amploare şi intensitate, eu-1. Această expe
rienţă paralizează o voinţă mult prea egoistă şi convinge eu-1 că
retragerea sa în planul al doilea este totuşi de preferat, în ciuda
tuturor dificultăţilor, unei lupte fără nici o perspectivă din care
oricum nu ar ieşi bine. în felul acesta, voinţa, ca energie dispo
nibilă, se supune treptat factorului mai puternic, adică noii
forme depline pe care am numit-o sine. în această situaţie
97
R EF LEC ŢI I T E O R E T I C E P R I V I N D NA T U R A P S I H I S M U L U I
stăruie, fireşte, marea ispită de a urma pur şi simplu instinctul

puterii şi de a identifica fără preget eu-1 cu şinele spre a
menţine astfel iluzia unui eu dominant. In alte cazuri, eu-1 se
dovedeşte a fi prea slab pentru a opune afluenţei conţinuturilor
inconştiente, rezistenţa necesară şi atunci e asimilat de in
conştient, rezultînd astfel o pălire şi o întunecare a conştientului
eu-lui şi o identitate a acestuia cu o deplinătate pre-conştien-
tă.139 Ambele evoluţii împiedică realizarea sinelui, pe de o parte
şi prejudiciază, pe de altă parte, existenţa conştientului eu-lui şi
sînt, ca atare, efecte patologice. Fenomenele psihice ce au putut
fi observate de curînd în Germania, aparţin acestei categorii. In
cazul lor s-a dovedit la scară mare faptul că o asemenea «abais-
sement du niveau mental», echivalentă tocmai cu subjugarea
eu-lui de către conţinuturile inconştiente şi identitatea ce rezultă
de aici cu deplinătatea pre-conştientă este de o virulenţă, adică
de o putere de contagiune psihică imensă şi de aceea poate
avea efecte dintre cele mai nefaste. Asemenea evoluţii trebuie
urmărite, aşadar, cu multă grijă şi necesită o supraveghere cît
mai strictă. Pe cel ameninţat de asemenea tendinţe, l-aş sfătui
să-şi atîrne pe perete o icoană a Sfîntului Cristofor şi să m edite
ze asupra ei. Căci şinele nu îşi are rostul funcţional decît atunci
cînd poate acţiona ca o compensare a unui conştient al eu-lui.
Dar dacă eu-1 e dizolvat prin identificarea sa cu şinele, atunci
rezultă un fel de vag supraom cu un eu umflat şi cu un sine
dezumflat. Unui asemenea om, oricît ar face pe m întuitorul sau
pe diavolul, îi lipseşte scintilla, scînteia din suflet, acea lumină
139 D eplinătatea conştientă constă dintr-o fericită reunire a eu-lui cu şinele, a m

bele păstrîndu-şi caracteristicile esenţiale. D acă în locul reunirii intervine o sub
jugare a eu-lui de către sine, atunci nici şinele nu ajunge la acea form ă pe care
ar trebui s-o aibă, ci răm îne la un nivel mai prim itiv şi atunci nu p oate fi exp ri
m at decît prin sim boluri arhaice.
98
divină care niciodată nu străluceşte cu mai multă putere decît

atunci cînd trebuie să se afirme împotriva asaltului întunericu
lui. Ce ar fi curcubeul, bunăoară, dacă nu ar sta în faţa unui
nor întunecat?
Cu această comparaţie aş vrea să amintesc faptul că analogiile 431
din dom eniul patologiei nu sînt singurele analogii ale procesului

individuaţiei. Există monumente din istoria culturii, de cu totul
altă natură, care reprezintă adevărate vizualizări ale procesului
nostru. M-aş referi, înainte de toate, la koan-urile budismului zen,
care, tocm ai datorită caracterului lor paradoxal, străluminează ca
nişte fulgere relaţiile aproape de nepătruns dintre eu şi sine.
Johannes vom Kreuz a descris aceeaşi problemă într-un cu totul alt
lim baj, mai accesibil occidentalilor, vorbind de «noaptea întune
cată a sufletului». Faptul că sîntem siliţi să găsim analogii pe de o
parte în domeniul psihologiei şi pe de altă parte în cel al misticii
orientale şi occidentale e în firea lucrurilor: procesul individuaţiei
este un fenom en psihic limită, care necesită condiţii cu totul deose
bite pentru a fi conştientizat. El este, poate, punctul de plecare al
unei căi pe care o omenire viitoare o va urma, dar care a dus deo
cam dată, pe calea unei rătăciri patologice, la catastrofa europeană.
Cunoscătorului psihologiei complexe i se va părea, poate, 432
superfluu să mai discutăm încă o dată deosebirea de mult stabi

lită dintre realizarea conştienţei şi realizarea sinelui (indivi-
duaţia). Dar văd mereu cum procesul de individuaţie e confun
dat cu realizarea conştienţei eu-lui, eu-1 fiind astfel identificat cu
şinele, ceea ce duce, fireşte, la o nefastă confuzie de idei. Căci
astfel, procesul individuaţiei devine pur egocentrism şi autoero-
tism. Şinele cuprinde însă infinit mai mult decît un eu doar,
după cum o dovedeşte din vechi timpuri simbolica lui: el este
deopotrivă acelaşi şi altul decît eu-1. Individuaţia nu exclude, ci
include lumea.
99
REFLECŢII T EO R E T I C E P R I VI ND NATURA PSI HI SMULUI
4 33 Cu asta aş vrea să-mi închei expunerea. Am încercat să

prezint pe scurt evoluţia şi problematica esenţială a psihologiei
noastre şi să ofer imaginea chintesenţei, respectiv a spiritului
acestei ştiinţe. Avînd în vedere neobişnuitele dificultăţi ale
temei mele, cititorul să mă ierte dacă am apelat în mod abuziv
la bunăvoinţa şi atenţia sa. Discutarea principiilor ţine de auto
analiza unei ştiinţe, dar arareori este amuzantă.
POSTFAŢĂ
oncepţiile luate în considerare pentru explicarea inconştien- m

tului sînt adesea greşit înţelese. De aceea aş vrea să discut
ceva m ai îndeaproape, tocmai în legătură cu problemele prin
cipiale m ai sus discutate, măcar două dintre principalele
prejudecăţi.
Ceea ce împiedică, înainte de toate, o bună înţelegere a lu- 4 35
crurilor este faptul că se presupune că prin arhetip am înţelege

o reprezentare înnăscută. Nici unui biolog nu-i trece prin minte să
presupună că fiecare individ îşi dobîndeşte din nou modul său
general de a se comporta. Este mai degrabă verosimil că pasă
rea tînără îşi construieşte cuibul caracteristic tocmai pentru că e
pasăre şi nu iepure. Şi este, de asemenea, mai probabil ca omul
să se nască cu un mod de comportament specific omului decît
cu unul specific hipopotamului ori, bunăoară, fără nici unul. De
com portam entul său caracteristic ţine şi fenomenologia sa fizică,
deosebită de cea a unei păsări sau a unui patruped. Arhetipurile
sînt form e tipice de comportament care, atunci cînd sînt conştienti
zate, apar ca reprezentări, aşa cum apare tot ce devine conţinut
al conştientului. Deoarece este vorba de moduri caracteristice
101
REFLECŢII T E O R E T I C E P R I V I N D NAT UR A P SI HI SMULUI
omului, nu mai este deloc de mirare că în individ putem con

stata existenţa unor forme psihice ce se întîlnesc nu num ai la
antipozi, ci chiar în alte milenii, cu care nu mai sîntem în
contact decît prin arheologie.
436 Iar dacă vrem să demonstrăm că o anumită formă psihică nu
este singulară, ci este o ocurenţă tipică, acest lucru nu se poate
face decît dacă eu însumi certific mai întîi că, luînd toate pre
cauţiile necesare, am observat acelaşi fenomen la indivizi dife
riţi. Pe urmă, alţi observatori trebuie, deopotrivă, că confirm e că
au făcut observaţii similare sau identice. Ln fine, mai trebuie
stabilit că fenomene similare sau identice pot fi regăsite şi în
folclorul altor popoare sau rase şi în texte rămase din secolele
sau m ileniile trecute. Metoda mea şi concepţia mea generală
decurg, aşadar, din fapte psihice individuale ce au fost constata
te nu numai de mine, ci şi de alţi observatori. M aterialul folclo
ric, mitologic şi istoric citat serveşte în primul rînd ca dovadă a
identităţii de formă ce o prezintă evenimentele psihice în spaţiu
şi în timp. Dar întrucît semnificaţia conţinută în formele tipice
individual apărute este de o mare importanţă practică, iar re
cunoaşterea acesteia joacă un rol considerabil în cazurile singu
lare, m itologemul este inevitabil pus, în ce-i priveşte conţinutul,
într-o anumită lumină particulară. Asta nu înseam nă însă nici
decum că scopul cercetării ar fi cumva interpretarea mitolo-
gemului. Dar tocmai în această privinţă, domneşte frecvent pre
judecata că psihologia ar fi un fel de filozofie a aşa-num itelor
procese inconştiente, destinată să explice mitologemele. Această
prejudecată, din păcate destul de răspîndită, scapă din vedere
cu tot dinadinsul un lucru, şi anume cel că psihologia noastră
porneşte de la fapte observate şi nicidecum de la speculaţii filo
zofice. Cînd studiem, de pildă, structurile de mandala ivite în
vise şi fantezii, o critică pripită ar putea ridica obiecţia - pe care
102
POSTFAŢĂ
a şi ridicat-o, de fapt - că atribuim psihicului elemente de filo

zofie indiană sau chineză. In realitate însă, am stabilit doar un
paralelism între anumite ocurenţe psihice singulare şi fenom ene
le colective ce le sînt în mod vădit înrudite. Tendinţa introspec
tivă a filozofiei orientale a pus în lumină tocmai acel material
pe care îl scot la iveală, în principiu, toate atitudinile introspec
tive în toate timpurile şi în toate locurile pămîntului. Pentru
critic, m area dificultate constă, fireşte, în aceea că el cunoaşte
din proprie experienţă la fel de puţin faptele în chestiune ca
starea de spirit a unui lama care «construieşte» o mandala.
Aceste două prejudecăţi interzic accesul multor minţi, de altfel
ştiinţific structurate, la psihologia modernă. Dar mai există în
plus multe alte piedici care oricum nu pot fi depăşite prin
raţiune. Să le lăsăm, deci, nemenţionate.
Incapacitatea publicului de a înţelege sau ignoranţa sa nu poate 43 7
să îm piedice ştiinţa să facă anumite reflecţii verosimile, asupra in

certitudinii cărora e, de altfel, pe deplin edificată. Ştim precis că
stările şi procesele inconştientului sînt la fel de puţin cognoscibile
psihologului ca procesele ce stau la baza fenomenului fizic - fizi
cianului. Nu ne putem reprezenta, pur şi simplu, cele aflate dinco
lo de lumea fenomenelor, căci nu există nici o reprezentare care să
aibă altă sursă decît lumea fenomenelor. Dar dacă vrem să facem
reflecţii principiale asupra naturii psihicului, avem nevoie de un
punct arhimedic care să facă mai întîi posibilă o judecată în gene
re. Acest punct nu poate fi decît non-psihicul, căci psihicul, ca fe
nom en al vieţii, este cufundat într-o natură, după toate aparenţele,
nepsihică. Deşi pe aceasta din urmă o percepem numai ca dat psi
hic, există totuşi suficiente temeiuri pentru ca să fim convinşi de
realitatea sa obiectivă. Totuşi, în măsura în care se află dincolo de
limitele noastre corporale, această realitate ne este dată, în princi
pal, num ai prin particule de lumină ce cad pe retina noastră.
103
omului, nu mai este deloc de mirare că în individ putem con

stata existenţa unor forme psihice ce se întîlnesc nu numai la
antipozi, ci chiar în alte milenii, cu care nu mai sîntem în
contact decît prin arheologie.
436 Iar dacă vrem să demonstrăm că o anumită formă psihică nu
este singulară, ci este o ocurenţă tipică, acest lucru nu se poate
face decît dacă eu însumi certific mai întîi că, luînd toate pre
cauţiile necesare, am observat acelaşi fenomen la indivizi dife
riţi. Pe urmă, alţi observatori trebuie, deopotrivă, că confirm e că
au făcut observaţii similare sau identice. In fine, mai trebuie
stabilit că fenomene similare sau identice pot fi regăsite şi în
folclorul altor popoare sau rase şi în texte rămase din secolele
sau mileniile trecute. Metoda mea şi concepţia mea generală
decurg, aşadar, din fapte psihice individuale ce au fost constata
te nu numai de mine, ci şi de alţi observatori. M aterialul folclo
ric, m itologic şi istoric citat serveşte în primul rînd ca dovadă a
identităţii de formă ce o prezintă evenimentele psihice în spaţiu
şi în timp. Dar întrucît semnificaţia conţinută în formele tipice
individual apărute este de o mare importanţă practică, iar re
cunoaşterea acesteia joacă un rol considerabil în cazurile singu
lare, m itologemul este inevitabil pus, în ce-i priveşte conţinutul,
într-o anumită lumină particulară. Asta nu înseamnă însă nici
decum că scopul cercetării ar fi cumva interpretarea mitolo-
gemului. Dar tocmai în această privinţă, domneşte frecvent pre
judecata că psihologia ar fi un fel de filozofie a aşa-numitelor
procese inconştiente, destinată să explice mitologemele. Această
prejudecată, din păcate destul de răspîndită, scapă din vedere
cu tot dinadinsul un lucru, şi anume cel că psihologia noastră
porneşte de la fapte observate şi nicidecum de la speculaţii filo
zofice. Cînd studiem, de pildă, structurile de mandala ivite în
vise şi fantezii, o critică pripită ar putea ridica obiecţia - pe care
102
POSTFAŢĂ
a şi ridicat-o, de fapt - că atribuim psihicului elemente de filo

zofie indiană sau chineză. în realitate însă, am stabilit doar un
paralelism între anumite ocurenţe psihice singulare şi fenom ene
le colective ce le sînt în mod vădit înrudite. Tendinţa introspec
tivă a filozofiei orientale a pus în lumină tocmai acel material
pe care îl scot la iveală, în principiu, toate atitudinile introspec
tive în toate timpurile şi în toate locurile pămîntului. Pentru
critic, marea dificultate constă, fireşte, în aceea că el cunoaşte
din proprie experienţă la fel de puţin faptele în chestiune ca
starea de spirit a unui lama care «construieşte» o mandala.
Aceste două prejudecăţi interzic accesul multor minţi, de altfel
ştiinţific structurate, la psihologia modernă. Dar mai există în
plus multe alte piedici care oricum nu pot fi depăşite prin
raţiune. Să le lăsăm, deci, nemenţionate.
Incapacitatea publicului de a înţelege sau ignoranţa sa nu poate 437
să îm piedice ştiinţa să facă anumite reflecţii verosimile, asupra in

certitudinii cărora e, de altfel, pe deplin edificată. Ştim precis că
stările şi procesele inconştientului sînt la fel de puţin cognoscibile
psihologului ca procesele ce stau la baza fenomenului fizic - fizi
cianului. Nu ne putem reprezenta, pur şi simplu, cele aflate dinco
lo de lumea fenomenelor, căci nu există nici o reprezentare care să
aibă altă sursă decît lumea fenomenelor. Dar dacă vrem să facem
reflecţii principiale asupra naturii psihicului, avem nevoie de un
punct arhimedic care să facă mai întîi posibilă o judecată în gene
re. Acest punct nu poate fi decît non-psihicul, căci psihicul, ca fe
nom en al vieţii, este cufundat într-o natură, după toate aparenţele,
nepsihică. Deşi pe aceasta din urmă o percepem numai ca dat psi
hic, există totuşi suficiente temeiuri pentru ca să fim convinşi de
realitatea sa obiectivă. Totuşi, în măsura în care se află dincolo de
limitele noastre corporale, această realitate ne este dată, în princi
pal, num ai prin particule de lumină ce cad pe retina noastră.
103
REFLECŢII T EO R ET IC E P RI V I N D NATURA P SI HI SMULUI
Ordonarea acestor particule descrie o imagine a lumii fenom ene

lor, a cărei natură depinde pe de o parte de alcătuirea psihicului
aperceptor şi pe de alta de lumina transmiţătoare. Conştientul
aperceptor s-a dovedit a fi în foarte mare măsură capabil de
dezvoltare şi a construit instrumente cu ajutorul cărora percepţia
pe calea văzului şi auzului a fost mult lărgită. In felul acesta, acea
lume a fenomenelor care e considerată reală, precum şi lumea su
biectivă a conştientului s-au extins într-o măsură nemaipomenită.
Existenţa acestei remarcabile corelaţii între conştient şi lumea fe
nomenelor, între percepţia subiectivă şi procesele obiectiv reale,
sau, mai bine zis, efectele lor energetice nu mai necesită, de bună
seamă, dovezi suplimentare.
<38 Cum lumea fenomenelor reprezintă o aglomerare de procese
de ordin de mărime atomic, este, fireşte, foarte im portant să
aflăm dacă şi în ce fel fotonii, de pildă, ne fac posibilă o cu
noaştere a realităţii ce stă la baza proceselor energetice trans
miţătoare. Experienţa a arătat că atît lumina cît şi materia se
comportă pe de o parte ca particule separate, iar pe de altă
parte, ca unde. La nivelul ordinelor de mărime atomice, acest
rezultat paradoxal a făcut necesară renunţarea la o descriere
cauzală a naturii în continuumul spaţio-temporal obişnuit, iar
locul ei a fost luat de cîmpuri de probabilitate nevizualizabile,
în spaţii multidimensionale, acestea reprezentînd, de fapt, sta
diul cunoaşterii noastre actuale. La baza acestei scheme explica
tive abstracte stă un concept al realităţii care ia în mod princi
pial în considerare efectele inevitabile ale observatorului asupra
sistemului observat, realitatea pierzîndu-şi astfel, parţial, carac
terul obiectiv, iar lumii fizice devenindu-i inerent un moment
subiectiv.140
I40 D atorez această form ulare sprijinului amabil al dom nului prof. W .Pauli.
104
POSTFAŢA
Aplicarea unor legităţi statistice proceselor de ordin de mări- 4 »

me atom ic din fizică are un remarcabil corespondent în psiholo
gie, în m ăsura în care aceasta cercetează fundamentele conştien
tului, adică în măsura în care urmăreşte procesele conştiente
pînă într-acolo încît ele devin obscure, pierzîndu-se în nerepre-
zentabil şi nemairămînînd constatabile decît efectele lor cu in
fluenţă ordonatoare asupra conţinuturilor conştientului.141 Cerce
tarea acestor efecte demonstrează faptul straniu că ele provin
dintr-o realitate inconştientă, adică obiectivă, care se comportă
însă, totodată, şi ca una subiectivă, aşadar ca o conştienţă.
141 D e bună seam ă, cititorul va fi interesat să afle opinia unui fizician, în această
p rivin ţă. D om nul p rofesor Pauli, care a avu t bunătatea să citească postfaţa m a
nuscrisului m eu , m i-a scris: «Fizicianul se v a aştepta aici. de fapt, la o corespon
d enţă cu p sihologia, deoarece situaţia gnoseologică privind con cep tele de
<conştient> şi <inconştient> pare să prezinte o profundă analogie cu situaţia mai
jos schiţată a <complementarităţii> din cadrul fizicii. Pe de o p arte, inconştientul
p oate fi d ed u s, de fapt, num ai indirect, prin efectele sale (ord o n ato are) asupra
con ţin u tu rilor conştientului, iar pe de altă p arte, orice «observare a inconştientu
lui), ad ică orice conştientizare a conţinuturilor inconştiente are o reacţie, pînă la
u rm ă incontrolabilă, tocm ai asupra conţinuturilor inconştiente (ceea ce exclude
din principiu o <epuizare> a inconştientului prin <conşlientizare>). Fizicianul va
con ch id e, aşad ar, prin analogie, că tocm ai această reacţie incontrolabilă a subiec
tului o b serv ato r asu p ra inconştientului lim itează caracterul obiectiv ai realităţii
sale şi-i con feră totodată o subiectivitate. Deşi, pînă la urm ă, poziţia <tăieturii>
dintre con ştien t şi inconştient (cel puţin pînă la un anum it punct) răm îne la li
bera ap reciere a «experim entatorului psiholog), existenţa acestei «tăieturi» este
totuşi o necesitate ineluctabilă. «Sistemul observat», privit din punctul de vedere
al psihologiei nu ar mai consta, aşad ar, num ai din obiecte fizice, ci ar cuprinde
totodată inconştientul, în tim p ce conştientului i-ar reveni rolul de «instrument
de observaţie». Este neîndoielnic că prin dezvoltarea <microfizicii> s-a ajuns în
m are m ăsu ră la o ap rop iere a m odului de a descrie n atura în această ştiinţă cu
cel din psihologia nouă: în timp ce prim a, ca u rm are a situaţiei principiale d es
crise prin «complementaritate» a fost pusă în imposibilitatea de a elimina prin
corectu ri determ inabile acţiunile observatorului şi a trebuit, de aceea, să renunţe,
în principiu, la sesizarea obiectivă a tu turor fenom enelor fizice, cea din urm ă a
p utu t să com p leteze psihologia exclusiv subiectivă a conştientului prin p ostu la
tul existenţei unui inconştient de o realitate în m are m ăsu ră obiectivă.»
105
Realitatea ce stă la baza efectelor inconştientului include,

aşadar, deopotrivă, şi subiectul observator şi de aceea e de o
structură nereprezentabilă. Ea este, de fapt, subiectivul cel mai
intim şi totodată general adevărat, adică detectabil, în principiu,
ca fiind pretutindeni prezent, lucru ce nu este nicidecum valabil
în ce priveşte conţinuturile conştiente de natură personală. Ca
racterul de efemer, de arbitrar, nebulos şi irepetabil, legat întot
deauna în mintea nespecialistului, de reprezentarea psihismului,
nu-şi are valabilitatea decît pentru conştient, dar nu şi pentru
inconştientul absolut. Unităţile active ale inconştientului, ne
determinabile cantitativ, ci doar calitativ, adică aşa-numitele
arhetipuri au, de aceea, o natură care nu poate f i numită, cu certi
tudine, psihică.
44 0 Deşi am ajuns să mă îndoiesc de natura exclusiv psihică a
arhetipului din considerente pur psihologice, psihologia se vede
constrînsă şi prin rezultatele fizicii să-şi revizuiască ipotezele
pur psihice. Căci fizica i-a demonstrat că la nivelul ordinelor de
mărime atomice, observatorul este subînţeles în realitatea obiec
tivă şi că numai cu această condiţie este posibilă o schemă
explicativă satisfăcătoare. Asta înseamnă, pe de o parte, că un
moment subiectiv este inerent imaginii lumii fizice, iar pe de
altă parte, că există o legătură a acestuia cu continuum ul spaţio-
temporal, legătură indispensabilă explicaţiei psihicului. Pe cît de
puţin reprezentabil este continuumul fizic, pe atît de nevizuali-
zabil este şi aspectul psihic, în mod necesar existent, al acestuia.
Identitatea relativă sau parţială a psihicului cu continuumul
fizic ar fi însă de un mare interes teoretic, deoarece ar duce la o
enormă simplificare, întrucît aparenta incomensurabilitate a lumii
fizice cu cea psihică ar fi astfel transgresată; desigur, nu într-un
mod vizualizabil, ci, pe partea fizică, prin ecuaţii matematice,
iar pe cea psihologică prin postulate empiric deduse, adică prin
106
P OSTFAŢĂ
arhetipuri, ale căror conţinuturi, dacă ele există în genere, nu

pot fi reprezentate. Arhetipurile apar numai în observaţii şi
experienţe, şi anume prin faptul că ele ordonează reprezentări,
lucru ce se întîm plă inconştient şi de aceea e cunoscut abia
ulterior. Arhetipurile asimilează un material ilustrativ, a cărui
provenienţă din lumea fenomenelor este indiscutabilă şi devin
astfel vizibile şi psihice. De aceea sînt cunoscute mai întîi doar
ca entităţi psihice şi înţelese ca atare, lucru la fel de îndreptăţit
ca fundamentarea fenomenelor fizice nemijlocit percepute de
noi în spaţiul euclidian. Abia explicarea fenomenelor psihice de
claritate minimală ne constrînge să admitem că arhetipurile
trebuie să posede un aspect ne-psihic. La această concluzie duc
fenom enele de sincronicitate142, care sînt corelate cu activitatea
unor factori inconştienţi şi care pînă acum au fost înţelese, re
spectiv contestate, sub numele de «telepatie» ş.c.l.143 Scepti
cism ul trebuie să privească însă numai teoria incorectă, nu şi
faptele care sînt într-adevăr existente. Acestea nu pot fi tăgădui
te de nici un observator lipsit de prejudecăţi. Rezistenţa îm po
triva recunoaşterii lor se bazează în principal pe aversiunea
resimţită faţă de credinţa într-o capacitate supranaturală atribui
tă psihicului, şi anume în aşa-numita clarviziune. Aspectele
foarte diverse şi încîlcite ale acestor fenomene se clarifică întru
totul, după cîte am putut să constat pînă acum, dacă admitem
un continuum spaţio-temporal psihic relativ. De îndată ce un
conţinut psihic depăşeşte pragul conştienţei, îi dispar fenomene
le m arginale sincronice. Spaţiul şi timpul capătă caracterul lor
142 P entru conceptul de «sincronicitate», vezi N atu rerklărun g und P syche (G esam -
m elte W erke, vol.VIII).
143 Fizicianul Jordan (P osivistische B em erkun gen iiber die paraphysischen E rscheinun -
g en , p .14) a ap elat deja la ideea spaţiului relativ pentru explicarea fenom enelor
telepatice.
107
REF L E C Ţ I I T E O R E T I C E P R I V I N D N A T U R A P S I H I S M U L U I
absolut obişnuit, iar conştientul e din nou izolat în subiectivita

tea sa. Avem de-a face aici cu unul din acele cazuri care pot fi
înţelese cel mai uşor cu ajutorul conceptului cunoscut în fizică
sub numele de «complementaritate». Cînd un conţinut in
conştient e transferat în conştient, manifestarea sa sincronă înce
tează şi invers: prin transpunerea subiectului într-o stare in
conştientă (transă) pot fi provocate fenomene sincronice. De
altfel, exact aceeaşi relaţie de complementaritate poate fi obser
vată deopotrivă în toate acele cazuri frecvente, bine cunoscute
în practica medicală, în care anumite simptome clinice dispar de
îndată ce conţinuturile inconştiente corespunzătoare lor devin
conştiente. După cum se ştie, o serie întreagă de fenomene
psihosomatice, de altfel complet nesupuse voinţei, pot fi provo
cate prin hipnoză, adică tocmai printr-o îngustare a conştientLi-
lui. Pauli formulează relaţia de complementaritate care se m ani
festă aici, din punctul de vedere al fizicii, în felul următor:
«Rămîne în seama liberei alegeri a experimentatorului (respectiv
a observatorului)... ce cunoştinţe vrea să capete şi ce cunoştinţe
vrea să piardă; sau, popular vorbind, dacă el vrea să-l măsoare
pe A şi să-l ruineze pe В sau să-l ruineze pe A şi să-l măsoare
pe B. Dar nu e la latitudinea lui să capete numai cunoştinţe,
fără să şi piardă unele.»144 Acest lucru este îndeosebi valabil în
ce priveşte relaţia între poziţia fizică şi cea psihologică. Fizica
determină cantităţi şi raportul lor reciproc, psihologia determină
însă calităţi, fără să poată măsura vreo cantitate. Cu toate aces
tea, ambele ştiinţe ajung la concepte în mod semnificativ apro
piate unele de altele. C.A.Meier a vorbit deja despre paralelis
mul explicaţiilor psihologice şi fizice în articolul său M odem e
Physik - M odem e Psychologie. El spune: «Ambele ştiinţe au
144 C om u nicare făcută într-o scrisoare.
108
P OS T F AŢ Ă
acum ulat de-a lungul anilor, lucrînd separat, observaţii şi siste

me de gîndire adecvate acestora. Ambele ştiinţe s-au lovit de
anumite lim ite, care... au caractere principiale similare. Ceea ce
e de cercetat şi omul cu organele sale senzoriale şi de cu
noaştere, îm preună cu extinderile acestora - instrumente şi pro
cedee de măsurare - sînt într-o corelaţie indisolubilă. Aceasta e
com plem entaritatea în fizică, precum şi în psihologie»145. Intre
fizică şi psihologie ar exista chiar «o adevărată relaţie de com
plementaritate».
De îndată ce vom reuşi să scăpăm de prejudecata ştiinţific neîn- 441
temeiată că ar fi vorba doar de coincidenţe întîmplătoare, vom

vedea că fenomenele problematice în cauză nu sînt nicidecum eve
nimente rare, ci relativ frecvente, ceea ce coincide perfect cu rezul
tatele bazate pe teoria probabilităţilor obţinută de Rhine. Psihicul
nu este nicidecum un haos compus din lucruri supuse voinţei
arbitrare şi întîmplării, ci o realitate obiectivă, accesibilă cercetării
prin m etodele ştiinţelor naturii. Anumite indicii pledează în favoa
rea faptului că procesele psihice sînt într-o relaţie energetică cu
substratul lor fiziologic. în măsura în care e vorba de fenomene
obiective, ele nu pot fi interpretate altfel decît ca procese energe
tice146, adică nu reuşim, în ciuda faptului că procesele psihice nu
pot fi măsurate, să concepem realitatea perceptibilă a transform ă
rilor determinate de psihic, în nici un alt fel decît ca evenimente
energetice. Psihologul este pus astfel într-o situaţie extrem de
şocantă pentru fizician: el vorbeşte de asemenea de energie, deşi
nu are la îndemînă nimic măsurabil şi, mai mult, conceptul de
1^5 u j e ku ltu relle B edeu tun g der K om plexen P sychologie, p.362.
146 p rin acestea vrem să spu nem că fenom enelor psihice le este propriu un
asp ect en ergetic, în virtutea căruia, tocm ai, p ot fi num ite «fenom ene». D ar nu
p u tem afirm a n icid ecu m că aspectul energetic ar putea explica exh austiv între
gul psihic.
109
REFLECŢII T E O R E TI C E P R I V I N D NAT URA P SI HI SMULUI
energie reprezintă o mărime definită precis matematic, care nu

poate fi aplicată deloc, ca atare, psihismului. Formula energiei
cinetice, L=m v2/2 , conţine factorii m (masă) şi v (viteză) care ni se
par incomensurabili cu natura psihicului empiric. Dacă psihologia
continuă totuşi să aplice propriul ei concept de energie spre a
exprima capacitatea de a acţiona (svepyeia) a sufletului, ea nu
foloseşte, bineînţeles, formule matematice sau fizice, ci num ai ceva
analog acestora. Dar este vorba tocmai de acea imagine m ai veche
din care a derivat cîndva conceptul de energie fizică. Căci concep
tul acesta se întemeiază pe utilizarea anterioară a unei evepysia
nedefinită matematic, care revine, în ultimă instanţă, la imaginea
prim itivă, respectiv arhaică, a ceva cu «efecte extraordinare».
Acesta este aşa-numitul «concept mana», care nu se lim itează în
nici un caz num ai la melanezieni, ci se regăseşte şi în Indiile nider-
landeze, precum şi pe coasta de est a Africii147 şi al cărei ecou se
mai simte încă în latinescul «numen» şi parţial chiar în «genius»
(de pildă genius loci). Folosirea termenului de libido în psihologia
m edicală modernă este surprinzător de înrudită ca spirit cu acel
«mana» prim itiv.148 Această imagine arhetipală nu este, aşadar,
nicidecum numai primitivă, ci se deosebeşte de conceptul de ener
gie din fizică doar prin faptul că nu este cantitativă, ci în principal
calitativă. M ăsurarea exactă a cantităţilor este înlocuită în psiholo
gie de o determinare estimativă a intensităţilor, pentru care e folo
sită funcţia sentiment (de valorizare). In psihologie, aceasta ia locul
măsurătorii din fizică. Intensităţile psihice şi diferenţele lor de grad
se referă la procese cantitativ caracterizate, inaccesibile însă obser
vării directe, respectiv măsurătorii. Constatările psihologice, deşi
147 în limba kiswahili, m ana înseam nă «însem nătate», iar m u n gu «D um nezeu».
148 Vezi cartea m ea U ber psychische E nergetik und das W esen d er T rau m e (G esam -
m elte W erke, voi. VIII).
110
POSTFAŢA
sînt în esenţă calitative, posedă totuşi şi o energetică «fizică», ca să

zicem aşa, latentă, căci în fenomenele psihice se poate recunoaşte
un anum it aspect cantitativ. Pentru ca aceste cantităţi să poată fi în
vreun fel m ăsurate, psihicul ar trebui să apară ca ceva care se
mişcă în spaţiu, pentru ca formula energiei să fie aplicabilă; adică,
dat fiind că masa şi energia sînt de aceeaşi natură, ele ar trebui să
fie concepte adecvate psihicului, în măsura în care acesta are efec
te constatabile în spaţiu; cu alte cuvinte, ar trebui să aibă un aspect
sub care să apară ca o masă în mişcare. Dacă nu vrem să postulăm,
referitor la evenimentul fizic şi psihic, chiar o armonie prestabilită,
atunci nu mai poate fi vorba decît de o interacţie. Această ipoteză
cere însă un psihic care să intre cumva în contact cu materia şi
invers, o materie cu un psihic latent, postulat de care anumite
formulări ale fizicii moderne (Eddington, Jeans şi alţii) nu mai sînt
prea departe. în acest context trebuie să amintesc existenţa feno
m enelor parapsihologice, a căror valoare de realitate nu poate fi
recunoscută decît de cei ce au avut suficiente prilejuri să le obser
ve personal.
Dacă aceste reflecţii sînt îndreptăţite, vor rezulta de aici 44 2
concluzii pline de consecinţe pentru natura psihicului, întrucît

atunci obiectivitatea lui nu va mai fi strîns legată numai de
fenom enele fiziologice şi biologice, ci şi de cele fizice, şi anume,
după cît se pare, îndeosebi de cele ale fizicii atomice. După cum
trebuia să fi rezultat din expunerea mea, nu este vorba deocam
dată decît de constatarea anumitor analogii, din a căror existenţă
nu putem trage totuşi concluzia că ar putea fi stabilită deja o core
laţie. In stadiul actual al cunoştinţelor din fizică precum şi din
psihologie, trebuie să ne mulţumim cu pura similitudine a anumi
tor reflecţii principiale. Analogiile existente sînt însă suficient de
semnificative în sine, pentru ca relevarea lor să fie justificată.
Ш
INDICE
А arierare psihică 92
artist 24
«abaissem ent du niveau m ental» 98
A belard 60 asim ilare 97, 98
asociere 33, 37
aci volitiv 30, 43, 50
- exp erim en t de asociere 30
- inconştient 27, 29
- vezi şi voinţă astrologie 59, 72
ad ap tare 33, 48, 79 astronom ie 56
ad ev ăr 11, 12, 89, 91, 106 atenţie 45
afect 26, 51 atom 85, 88, 104
afectiv 77, 81 au tocratism 99
Africa 77, 110 au tom atism 47, 48, 79
Albertus M agnus 60 -a m b u la to r 47
alchim ie 52, 53, 54, 59, 60, 61, 82
alegere 29, 30, 43, 50
В
alteritate 10 Bastian, A dolf 17
A lvern u s 60 biologic 33, 41, 42, 66, 67, 81, 86, 92, 111
an atom ie 26, 34 biserică 94
anim a m undi 60 Bleuler, Eugen 33, 34, 50
anim al 51, 57, 60, 67, 92 b udism 99
anturaj 93, 95 Busem ann 34
ap ercepţie 26, 31
A pocalips 91 С
A rgus 61 C arpen ter, W .B. 36
arhaic 37, 47, 48, 66, 67, 98 C arus, Cari G ustav 19, 23, 24, 25
arhetip 17, 54, 56, 59, 62, 71, 72, 73, 74, catastrofă 24, 93, 94
75, 77, 78, 79, 80, 82, 83, 84, 85, 86, 89, -e u ro p e a n ă 99
91, 93, 94, 95, 101, 106, 107, 110 -p o litică 77
- definiţie 101 - psihică 90
-re p re z e n ta re arhetipală 83, 84, 86, 91 -so cia lă 77
- şi instinct 74, 75, 76, 86 cauzalitate 72, 85, 87, 90, 104
112
I ND I C E
cen tru 83 - sim ptom atic 31

cercetare 9, 89, 93, 96, 102, 1 0 5 ,1 0 9 con vin gere 73, 91, 95
cer înstelat 64 - religioasă 93
certitud in e 9 copil 92
C h ronos 62 C răciu n, p om de 78
civilizaţie 78, 95 credinţă 10, 30, 58, 94
clarviziu n e 107 creier 34
colectiv 11, 89, 9 3 ,1 0 3 creştin 64
com p en sare 23, 25, 98 Cristofor, Sfîntul 98
com p lem en taritate 50, 105, 108, 109 C ristos 55, 63
com p lex 14, 30, 35, 47, 80 cu ataem itate 69
- a l eu-lui 51, 97 culori (sim bolică) 80
com p lexio op p ositoru m 69, 74 cultură 95
co m p o rtam en t 50, 67, 101 -isto ria culturii 87, 99
- religios 93 C u m ont 62
con cep t 2 1 , 22, 24 cun oaştere 11, 22, 23, 25, 35, 80, 91, 93,
-s is te m de con cep te 18 104
co n cep tu alizare 21 - critica cunoaşterii 24
con stelaţie 62 - de sine 92
con strîn gere 40, 41, 47 - teoria cunoaşterii 23, 26
con ştien t 11, 13, 14, 17, 21, 25, 26, 28, C usanus, N icolaus 74
31, 32, 34, 35, 37, 43, 46, 47, 48, 49, 50,
51, 55, 66, 67, 70, 71, 75, 76, 79, 80, 81, D
82 , 84, 89, 91, 92, 93, 94, 96, 97, 9 8 ,1 0 4 , decizie 29, 30
105, 106, 108 dem on 25, 32
- a l doilea con ştien t 50 deplinătate 49, 51, 98
-c o n ţin u t conştient 30, 35, 37, 47, 49, - inconştientă 92
101, 105 -p recon ştien tă 98
-d e z v o lta re a conştientului 104 Dessoir, M ax 19
- extin d erea conştientului 95 diavol 98
-m u ltip lu 59 diferenţiere 11, 41
- p roces con ştien t 29 disociabilitate 29, 30
-s o c ia l 89, 93 disociere 29, 31, 41, 48, 51
- şi psihic 65 - a personalităţii 50
-u n ita te a conştientului 30 - a psihicului 64
con ştien t colectiv 73, 89, 90, 91, 93 - neurotică 97
con ştien tizare 31, 32, 45, 47, 79, 83, 91, divin 54, 56
96, 101 divinitate 54, 61
conştienţă 16, 27, 28, 30, 31, 42, 51, 65, dobîndit 101
99 D orn 55, 56
- de sine 43 d ragon 62, 82
- intensităţi ale conştienţei 49 drepturi 92
-v e z i şi p rag al conştienţei Driesch 32, 43
con tagiu n e psihică 98 dublă conştiinţă 15, 16, 30, 64
con ţinu t 27, 28, 45, 4 6 ,4 9 , 51, 65, 6 6 ,6 8 , dublă personalitate 47
71, 86 duh rău 63
-c o n ştie n t 21, 30, 31, 35, 37, 38, 47, 49, D um nezeu 25, 58, 74, 78
50, 72, 79, 86, 97, 101, 105
-in co n ştien t 16, 26, 35, 37, 38, 46, 47, E
48, 49, 50, 52, 79, 93, 97, 98 echilibru 75, 93, 95
-n eco n ştien tizat 32 Eddington 111
-sim b o lic 31 egipteni 78
113
INDI CE
egocen trism 99 Freud 31, 36, 37, 38, 45, 47, 65, 66
ego ism 97 funcţie 13, 34, 40, 41, 42, 43, 65, 79
Eisler 62 -p a r te inferioară 38, 39
elgonieni 78 -p a r te sup erioară 38, 39, 40, 41
em oţie 48 - şi organ 34
em oţional 81
em p irism 9, 10, 13 G
en antiodrom ie 91 germ an 25
en ergie 27, 30, 31, 32, 41, 42, 65, 74, 81, G erm ania 24, 98
90, 9 1 ,9 7 , 104, 109, 110, 111 gîndire 33, 45, 47
entropie 39 G oethe 49
erou 82
etică 76 H
etnologie 70 haos 69, 73
eu 17, 31, 32, 34, 35, 46, 49, 50, 51, 80, H artm ann , E d uard von 19, 36
89, 91, 93, 96, 97, 98, 99 H egel 23, 24
- al doilea eu 47, 50 - limbajul hegelian 24
-c o m p le x al eu-lui 51, 97 H era 61
-d iz o lv a re a eu-lui 97, 98 H erbart 14, 15
E u rop a 90 hipnoză 108
Evanghelia lui Ioan 64 H ippolytus 63
evoluţie 11, 30, 66, 69 H iroshim a 90
exp erim en t 9, 12, 36 horm oni 38, 40
- de asociere 30
Ezechiel 62 I
I Ching 72
F ideal 32
fanatism 32, 75, 91 identificare 24, 91, 93, 98, 99
fan tazare 71 - a eu-lui cu şinele 98
- liberă 68, 69 identitate 10, 11, 93, 98, 102, 106
fantezie 26, 35, 52, 64, 68, 70, 73, 102 Ignatius de Loyola 63
fantom ă 73 Ignatius din A ntiohia 55
Faust 81 iluzie 75
Fech ner, T h eod or 16, 18, 28, 91 im aginaţie activă (m eto d ă) 71, 72, 80
filozof 15, 24, 44 im agine 66, 67, 69, 71, 72, 81
filozofie 10, 11, 12, 13, 15, 20, 22, 23, 24, - a lumii 25, 35, 89, 104
25, 33, 73, 75, 87, 102 - a lumii fizice 106
- a naturii 12 -arh etip ală 8 0 ,1 1 0
-c h in e z ă 103 - instinctuală 68, 80
- g erm an ă 23, 24, 25 - onirică 68
-in d ian ă 35, 103 -p rim o rd ială 71
finalitate 34 - sim bolică 52
fizică 39, 44, 50, 84, 85, 87, 88, 90, 95, im ago Dei 56
103, 104, 106, 107, 108, 1 0 9 ,1 1 0 , 111 imbold 29, 40, 41, 89
-a to m ică 111 inconştient 11, 1 4 ,1 5 , 16, 17, 18, 19, 20,
-cla s ic ă 20 24, 26, 29, 30, 32, 34, 35, 36, 37, 43, 44,
-m o d e rn ă 83, 90, 111 45, 46, 47, 48, 50, 55, 60, 62, 63, 64, 66,
fiziologic 38, 39, 40, 41, 46, 81, 86 68, 76, 77, 78, 79, 8 4 ,8 6 , 89, 92, 9 6 ,1 0 1 ,
fiziologie 14, 26, 32, 111 103, 106, 108
Flam m el, N icolas 61 -co n ţin u t inconştient 16, 35, 37, 47, 49
Flou m oy , Th eod ore 36 - definiţie 45
folclor 102 - irupere a inconştientului 24, 25
114
INDICE
- p roces inconştient 30 L
inconştient colectiv 59, 71, 89, 90, 91
lam a 103
- definiţie 71
L ew es, G.H. 26, 36
inconştient person al 66
liber arbitru 40, 43
inconştienţă 49, 51
libertate 11, 92
individ 12, 41, 91, 94, 95
- de alegere 42, 43
in divid u alitate 11
libido 42, 110
in divid u aţie 6 8 , 96, 99
Lipps, T h eod or 18, 19, 27, 28, 83
infantil 51
lum en n aturae 54, 56, 58, 59
inflaţie 24
- vezi şi lum ina n aturală
- a eu-lui 93
lum ina n aturală 56, 57, 58
- naţion ală 94
-v e z i şi lum en n aturae
- socială 94
lună 55, 61, 78, 88
inhibiţie 37
instinct 38, 39, 40, 41, 42, 43, 48, 50, 51, M
65, 6 6 , 67, 72, 73, 74, 75, 79, 80, 81, 82,
m agic 22, 72, 73
86, 89, 91, 94
- a l p uterii 98 - cuvinte m agice 25
m ana 110
- şi arh etip 74, 75, 76, 86
- şi spirit 42, 74, 75 m an d ala 64, 8 3 ,1 0 2 , 103
- ş i voinţă 43 m ase 76, 77, 91, 92
- u m an 38 - d evastări psihice în m asă 95
- psihic de m asă 93, 94
intelect 10, 24, 42, 53, 67, 73, 76, 80, 90
- filozofic 20, 24 m asificare (sufletească) 94
m atem atică 83, 87, 8 8 ,1 0 6 , 110
intenţie 47
m aterie 86, 88, 104
in terp retare 69, 71, 88, 89, 102
- şi psihic 85
intuiţie 63
m ăsu rătoare 110
-in tro sp e ctiv ă 64
m edicină 12
iraţional 89
M eier, C A . 5 0 ,1 0 8
-ism 32, 73, 91, 93, 94
m elanezieni 110
istorie 102
m em orie 26, 33
î m etafizic 25
m etafizică 92
în născu t 66, 101
m etodă 6 8 , 71, 8 8 ,1 0 9
- rep rezen tare înnăscută 16
- vezi şi im aginaţie activă
-s p ir it în născu t 57
mistic 73, 80
înţelepciune 57, 58, 59, 79, 94
m istică 99
-d iv in ă 56
m isticism 16
în v ăţare 38
mit 18, 82
m itic 21, 70
J -sim b o lism m itic 18
Jam es, W illiam 20, 30, 45, 46, 79 m itologem 59, 84, 8 5 ,1 0 2
Jan et, P ierre 36, 38, 40, 47 - vezi şi m o tiv m itic
Jeans 111 m itologic 47, 48
Ju d ecata de A poi 91 m itologie 70, 73, 102
ju decată 26 m întuitor 98
m nem otehnic, exerciţiu 37
К m odel 44, 84
K ant 23, 24 - atom ic 84
K hunrath 52, 53, 54, 55, 56, 64 m onad ă 63, 64
koan 99 M onoism os A rabul 63
115
INDICE
m orală 37. 74, 92 prag al conştienţei 26, 27, 30, 31, 32, 35,
M orenius R om anus 60 37
m otiv m itic 84, 85 - inferior 32
- vezi şi m itologem -s u p e rio r 32
m otivaţie 42 predispoziţie 17
M yers, 1-redeiic W .H . 45, 46 p rejudecată 101, 103
prim itiv 22, 30, 32, 37, 48, 51, 66, 67, 78,
N 8 2 ,9 2 , 94, 9 8 ,1 1 0
n atură 39, 78, 82 profet 24
M ettesheim, A grip p a von 59 proiecţie 59
n evroză 37, 46, 76, 97 -î n m asă 75
N ietzsche 10, 23, 24, 67 psihiatrie 13, 30
norm al 32 psihic 10, 11, 14, 20, 21, 22, 23, 24, 25,
- o m norm al 75 26, 28, 32, 33, 34, 35, 37, 39, 40, 41, 43,
n u m ăr 21 48, 50, 59, 60, 64, 65, 66, 67, 74, 75, 79,
num e 21, 22 83, 84, 85, 86, 87, 88, 95, 96, 103, 106,
num inos 72, 77, 81 107, 109, 111
n um inozitate 47, 54, 59, 73, 80 -d efin iţie 41, 42
-d e z v o lta re a psihicului 96
O - parte inferioară 42
- p arte sup erioară 42
ochi 62, 63, 64
-p ro c e s psihic 27, 28, 29, 30, 32
-a i divinităţii 61
- şi conştient 65
- de peşte 60, 61
-ş i m aterie 85
- m otivul ochilor 63
-to talitatea psihicului 32
-o ch ii D om nului 61
psihism 14, 34, 38, 40, 45, 106, 110
- unic 64
- conştient 49
opinie 9, 11, 91
- inconştient 34, 38, 49
ordine 69
- limită inferioară 41
organ ic 38, 42
-lim ită sup erioară 41, 42
organ ism 66, 86
psihoid 32, 34, 43, 45, 46, 50, 83, 84, 85
P psihoidă 33
psiholog 10, 22, 44
panică 82 -exp erim en tato r 21
P aracelsus 54, 55, 56, 57, 59 psihologie 10, 11, 12, 13, 18, 20, 21, 22,
p arap sih ologic 64, 72, 111 25, 34, 44, 59, 60, 76, 79, 83, 84, 85, 88,
patologic 98 95, 9 9 ,1 0 2 ,1 0 3 ,1 0 5 ,1 0 6 ,1 0 8 ,1 0 9 , 110,
p atologie 32, 97, 99 111
p attem of b ehaviou r 17, 50, 66, 67, 72 -a ca d e m ică 18, 29
-v e z i şi tipar com p ortam en tal - a inconştientului 19
Pauli, W olfgang 105, 108 -co m p le x ă 87, 99
Pavel, Sfîntul 80 -em p irică 17
părinţii bisericii 63 -exp erim en tală 11, 13, 15
percepţie 26, 31, 32, 35, 45, 47, 104 - istoria psihologiei 9
personalitate 30, 31, 51, 76, 96, 97 -m ed icală 12, 13, 110
personificare 23 -p sih olo gia religiei 72
planete 61 psihopatologie 13, 29, 31, 50, 97
Platon 54, 82 psihosom atic 108
politic 90, 92 psihoterapie 51
-ca ta stro fă politică 77 Puruşa 64
-c o n d u că to r politic 91 putere
posesiune 47 - imperială 92
116
INDI CE
-in stin ctu l puterii 98 sim p tom 10, 13, 31

-p a p a lă 92 -p sih o g en 36, 37
sincronicitate 63, 72, 85, 107, 108
R sine 55, 64, 97, 98, 99
raţional 28, 90, 95 -sim b o l al sinelui 64
raţiu n e 10, 12, 23, 24, 57, 58, 103 soare 54, 55, 61, 62, 63, 64, 77
- u m an ă 25 social 92, 94
război 95 -ca ta stro fă socială 77
reacţie 11, 25, 32, 40, 48 -c o n d u că to r social 91
reflex 34, 50 - conştient social 89, 93
refulare 31, 37, 90 societate 77, 94, 95
relativitate 107 Sofocle 62
relaţie 26 spirit 10, 23, 24, 41, 42, 49, 73, 74, 75
religie 73, 8 1 ,9 3 , 94 77, 80, 86, 94
- co m p o rtam en t religios 93 -d e z v o lta re spirituală 91
-c o n d u c ă to r religios 91 - divin 24, 52, 54
-c o n v in g e ri religioase 93 - înnăscut 57
-isto ria religiilor 87 -s ta re de spirit 73, 93, 103
- o m religios 76 -ş i instinct 42, 74, 75
- psihologia religiei 72 - um an 23, 24
rep rezen tare 16, 17, 27, 28, 32, 43, 49, stat 77
50, 51, 74, 85, 1 0 1 ,1 0 3 , 107 -filozofia statului 24
-a rh e tip a lă 83, 84, 86, 91 stea 55, 56, 57, 64
-in co n ştien tă 18 stim ul 27
-în n ă s cu tă 16, 17 subconştient 35, 47, 48
-sim b o lică 52 subcortical 33
Rhine 109 subiectivism 11
Ripley, Sir G eorge 61 subliminal 26, 30, 31, 37
Rivers 40 - proces subliminal 31
- subiect subliminal 31
s suflet 9, 20, 22, 23, 25, 30, 48, 78, 86, 89,
săn ătate 77 9 8 ,9 9 , 110
Schelling 16, 23 - a l lumii 53
schizofrenie 25, 48, 97 - universal 52, 60
S ch op en h au er 23, 24, 25 -v e z i şi anim a m undi
scintilla 52, 53, 54, 55, 56, 98 superstiţie 92
- vezi şi sclipire supraconştient 35
sclipire 53, 54, 55, 60, 64 supralim inal 27
-v e z i şi scintilla sup ran atural 107
sens 71, 73 su p rao m 24, 98
sentim ent 26, 27, 110 Szondi 38
senzaţie 14, 16, 27, 32
-in co n ştien tă 18 ş
Sfînta Scriptură 57 şam an 77
Sfîntul Spirit 60 şarpe 63, 82
simbol 31, 60, 82, 93, 98, 99 -v e z i şi uroboros
- a l sinelui 64 ştiinţă 9 , 1 1 , 13, 18, 22, 33, 71, 74, 76, 84
sim bolic 52 88, 89, 92, 93, 96, 100, 103, 108, 109
sim bolică - a naturii 12, 22, 23, 44, 87, 95, 109
- a culorilor 80 -atitu d in e ştiinţifică 76
sim bolism -exp erim en tală 12
-m itic 18 -lim baj ştiinţific 71
117
I NDI CE
т viziune 63, 64, 68, 70, 80

tabu 82 - filozofică 73
-p arap sih o lo g ică 64
telepatie 107
teologie 10, 12, 87 -relig io asă 73
terapie 47, 68, 69, 71 vîrstă de au r 79
tradiţie 70, 94 voinţă 11, 26, 29, 39, 40, 41, 4 2 , 4 3 , 45,
transă 108 47, 50, 65, 67, 97, 108
tran scen den t 83, 85 - şi instinct 43
tran scen d en tal 86 - unitatea voinţei 41
trinitate 69 - vezi şi act volitiv
U W
um bră 76, 93 W eltanschauung 89
- «om ul fără u m b ră» 76 W olff, C hristian A u g u st 1 1 , 1 7
unilateralitate 75, 76, 91, 92 W u n d t 1 3 , 1 5 , 1 6 , 1 7 , 27, 30
urob oros 82 -ş co a la lui W u n d t 13, 14
- vezi şi şarpe
z
V Z acharias 61
vis 35, 37, 50, 52, 64, 67, 68, 71, 73, 102 zen 99
- sensul visului 72 zeu 32
V ischer, F ried rich T h eod or 25 zodiac 62
CĂRŢI APĂRUTE LA EDITURA ANIMA
C o n stan tin R ăd u lescu -M otru

S u fletu l n eam u lu i nostru (ep uizat)
V. G o zm an , A .E tk ind
D e la cu ltu l p u terii la p u terea oam en ilor (ep uizat)
G u sta v e L e B on
P sih olog ia m u lţim ilor
A le x a n d ru A u rel S. M orariu
Iu liu M an iu . T rei discu rsu ri
E len a Siupiur
S ib eria du s-în tors, 73 d e ru ble
M ihail B u lgak ov
O u ă le fa t a le şi D em on iada
C o n stan tin R ăd u lescu -M otru
în vrem u rile n oastre d e an arhie (epuizat)
E le n a S iup iur
B asarab ia prin v ocile ei
S erafin a B ru k ner
C ecilia C u ţescu -S torck
M ax W eber
P olitica, o vocaţie şi o p rofesie
G u stav e L e Bon
R ev olu ţia fr a n c e z ă şi p sihologia revolu ţiilor
în c o lab o rare cu CIRSS - M ilano:
P olon ia restituta. L'îtalia e la ricostitu zion e d ella P olon ia (1 918-1921)
R isorg im en to. Italia e R om an ia 1859-1879
M ih a i E m in escu . A n tologia critica
Id a A le x a n d re scu , Io an L ăzărescu
L im ba g erm a n ă , o lim bă g rea? !
C ărţile p o t fi co m an d ate la E d itu ra A nim a, Bu cu reşti, C .P. 34-31, tel. 613 25 32.
astro lo g ie
co n ştie n t co le ctiv
co n stelaţie
com plem entaritate
drepturi
dublă personalitate
fizică atom ică
Hegel
I
im aginaţie activă
inflaţie naţională
mana
m andala
P a ra c e lsu s
para psihologie
Pauli
prag al con ştien ţei
Ph oto: G .C ER F
scin tilla e
sin cro n icita te
telepatie
Cari Gustav JU N G
PU TER EA SU FLET U LU I zen
zodiac
Antologie în patru volume:
I. Psihologie analitică. Temeiuri
II. Descrierea tipurilor psihologice
3
f
r-
editura anirna

Puterea Sufletului

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Puterea Sufletului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

; s*v ;jim

exte alese traduse din limba germană de dr. Suzana Holan

© 1994, Editura Anim a, pentru p rezen ta versiune rom ân ească

Im prim at la Tipografia Editurii Anim a

Psihologie analitică şi Weltanschauung ..................................... 11

Indice ............................................................................................. 177

C onferinţă ţinută la K arlsruhe în 1927. Tipărită - prelucrată •şi lărgită - în

asupra lumii - aşa ceva s-ar putea traduce numaidecît -, ci şi

noţiune a psihologiei care desemnează o anumită ordonare a

conţinuturilor psihice, orientată fie către un scop, fie de către o

joace rolul soldatului de rînd şi să creadă în simplitatea acţiu­

rului general şi ale politicii care operează de undeva din um­

existenţă, atît în exterior cît şi în interior şi poate obţine chiar o

2 A m făcut distincţie în trad u cere, între conştient, ca p arte a psihicului diferită

e de necontestat că omul conştient şi nu cel inconştient a pus

o hotărîre de-a dreptul eroică pentru a ne rupe conştientul de

interesul menţinerii vitalităţii noastre să amînăm cît mai mult

le sau tendinţele supărătoare - aşa-zisele conţinuturi incompa­

lor, producţiile sale nu sînt primite de conştient, are loc un fel

ţie specifică a inconştientului, care poate fi doar denaturată sau

704 Dar să ne limităm pentru moment la rezultatele psihanali­

putea să ne atingă simţămintele o argumentaţie teoretică seacă.

ale psihanalizei freudiene nu ne spun propriu-zis nimic. Dar

707 Psihanaliza a ridicat vălul de pe fapte necunoscute multora

trebuie preluate cumva în conştient pentru ca celelalte funcţii

văr, un rezervor al tuturor lucrurilor deja uitate, deja trecute

cu inconştientul nu ne este dată decît o cunoaştere post factum

cîştigat ceva în felul acesta, deoarece simptomele dispar; com­

5 Faust 1. Teii, W alpungisnacht, Proktophanlasm ist. (Pentru versiunea rom ână

- ultimul lucru, de bună seamă, la care ne-am fi gîndit. Ne în­

Există dependenţe infantile care dispar realmente atunci cînd

nesfîrşită evoluţie de-a lungul liniei ancestrale. Acest creier se

tări moştenite. Departe de mine acest gînd. Conţinuturile auto­

cată, care este departe de a fi o tabula rasa. Chiar şi celor mai

licăresc acele dominante ce sînt din moşi-strămoşi inerente spi­

solut orice, omul ar putea fi degradat, fără nici o pagubă, spre

gastrică, de pildă, ce este acel ceva din inconştient care, de din­

să deştepte oare această imagine colectivă un asemenea dor? Să

toarele consideraţii. Relaţia mamă-copil este, în orice caz, rela­

extraordinară putere de atracţie, cea care îl face de la bun înce­

Spiritul primitiv nu a înţeles, ce-i drept, asceastă dilemă, 725

dar a resimţit-o cu atît mai acut şi a introdus, de aceea, între

727 Lumii noastre i-au devenit de mult străine aceste lucruri,

căruia i s-ar putea alătura cu uşurinţă o serie de alte arheti­

numai expresiile şi valorizările lor sînt depăşite, nu şi existenţa

perirea faptului că lumea nu are numai un exterior, ci şi un in­

«numai personalitatea e binele suprem»6, atunci el se va grăbi

anschauung-uri - dovadă că Weltanschauung-ul însuşi este dis­

cu atît mai derutat e fiecare individ în parte. S-ar părea că fe­

acesta este motivul pentru care ştiinţa este superioară: ea nu

succesiuni este omul. In Weltanschauung-ul de modă veche, el

s-a lepădat de sine însuşi, sacrificîndu-şi personalitatea spiritu­

versului ne sînt mai cunoscute decît adîncurile sinelui nostru,

produce procese dirijate, se izolează de natură, smulgîndu-i

coace de el. Aici se pune problema transpunerii în limbajul

un Weltanschauung; ea are însă o contribuţie însemnată de

cu lumea: o sistematizare a lumii întrece sfera puterilor umane

ţinuturile conştientului. Nu aş vrea să reduc astfel lumea la o

reprezentare a lumii, vreau doar să atrag atenţia asupra unui

Cele conştiente par să pătrundă în noi pe calea percepţiei 288

senzoriale. Vedem, auzim, pipăim şi adulmecăm lumea şi în fe­

Cînd spunem că ceva este ciudat, ne referim la o anume tona­

de identificare şi diferenţiere, realizat cu ajutorul amintirilor:

291 Procesul de valorizare e de altă natură: focul pe care îl văd

joace rolul soldatului de rînd şi să creadă în simplitatea acţiu

rului general şi ale politicii care operează de undeva din um

le sau tendinţele supărătoare - aşa-zisele conţinuturi incompa

704 Dar să ne limităm pentru moment la rezultatele psihanali

cîştigat ceva în felul acesta, deoarece simptomele dispar; com

- ultimul lucru, de bună seamă, la care ne-am fi gîndit. Ne în

tări moştenite. Departe de mine acest gînd. Conţinuturile auto

licăresc acele dominante ce sînt din moşi-strămoşi inerente spi

gastrică, de pildă, ce este acel ceva din inconştient care, de din

toarele consideraţii. Relaţia mamă-copil este, în orice caz, rela

extraordinară putere de atracţie, cea care îl face de la bun înce

căruia i s-ar putea alătura cu uşurinţă o serie de alte arheti

perirea faptului că lumea nu are numai un exterior, ci şi un in

anschauung-uri - dovadă că Weltanschauung-ul însuşi este dis

cu atît mai derutat e fiecare individ în parte. S-ar părea că fe

s-a lepădat de sine însuşi, sacrificîndu-şi personalitatea spiritu

senzoriale. Vedem, auzim, pipăim şi adulmecăm lumea şi în fe

Cînd spunem că ceva este ciudat, ne referim la o anume tona

tonalitate. Un pacient avea convulsii «isteric-epileptice» la vede

experimentul de asociere3 folosit cu mult succes în diagnostica

cese violente de durere în zona inimii, de o senzaţie de sufoca

primitiv, al cărui limbaj nu cunoaşte abstracţiunile, ci numai ana

subiectului supus visării, căci visele cu şerpi sînt foarte frec

rich, o prelucrare parţială a aşa-numitului «Papyrus magic pari

gem organismul viu fără relaţia sa cu condiţiile mediului. Exis

colectiv. întreaga mitologie ar fi un fel de proiecţie8 a inconşti

de îndată de ce se întîmplă aşa. Căci primitivul trăieşte în lu

I.una tulbură somnul şi mai este şi un loc de întîlnire al sufle

relicve mitice de acelaşi fel. Situaţiile periculoase, fie că e vor

totul depinde de ipotezele metodologice adoptate şi că rezultate

un caz pusă, principial, sub semnul întrebării, ci este doar li

posibilităţi bine determinate! Aici, unde lipseşte pînă şi certitu

versaţia curentă că anumiţi oameni găsesc totul interesant, fer

cursul experimentului de asociere poate avea loc în orice dis

conştientului de a se disocia. Janet, precum şi Morton Price au re

plex este o fracţiune desprinsă din psihic. Etiologia originii com

curentă, problema se pune ca şi cum ar fi cert, dincolo de ori

un zgomot suspect la etaj, se repede în pivniţă spre a se con