Margarina

 
 Margarina
1.Introducere
Margarina a fost fabricata în 1869 de chimistul Megi Maures, prin baterea seului de vităcu
lapte, ca înlocuitor al untului. Tehnologia actuală a fost stabilită în zona germanico-
scandinavă la începutul secolului XX. .Este vorba de hidrogenarea parțială a
uleiurilor vegetale (floarea soarelui, rapiță), urmată de emulsionarea cu apă, astfel încât să
ajungă la o compoziție asemănătoare untului, de 65-80 %grăsime. În același timp, 
s-a dezvoltat și un alt produs,shorteningul ( un ulei hidrogenat pentru patiserie).
Al Doilea Război Mondial a dus la creșterea consumului de margarină, iar ulterior au apărut
variante. Azi este recunoscut ca un produs de masă, tartinabil, cu calități nutriționale, dar și ca
grăsime culinară utilizată în gospodărie sau în industria serviciilor alimentare, pentru pră'jit,
preparare de produse coapte și sosuri. Autoritățile sanitare au impus adăugarea unui complex
de vitamine A și D pentru dezvoltarea copiilor.Avantajul margarinei, față de unt și untură,
îl constituie absența colesterolului, iar dezavantajul
constă în prezența acidului elaidic. Acidul elaidic este izomerul trans al acidului 
oleic( izomerul natural, cis) care apare în urma reactiei secundare din timpul hidrogenării
uleiurilor.Margarina este un produs alimentar care conține minim 88% grăsime și maxim 16%
apă, în stare plastică sau fluidă, o emulsie stabilizată de tip A/U, fabricată, în principal, din
grăsimi și uleiuri comestibile, fiind permis și adaosul de aditivi, emulgatori, vitamine,
aromatizanți, coloranți și conservanți.
Clasificarea margarinelor de consum se face după gradul de fluiditate al produsului în timpul
ambalării, caracteristică determinată, în principal, de tipul și conținutul de ulei
2.Materii prime
2.1 Uleiurile vegetale
 
 
2.Materii prime2.1 Uleiurile vegetale
Materiile grase sunt caracterizate din punct de vedere senzorial prin consistență,culoare, gust
și miros.
După consistența lor, materiile grase se clasifică în uleiuri lichide la temperatura camerei și
grăsimi solide la temperatura camerei.
Culoare uleiurilor variază de la galben deschis la brun închis. Grăsimile sunt albe sau albe-
gălbui. Există și uleiuri de culoare roșcată, cum este cel din germeni de porumb sau de
dovleac