Psihologia Educatiei

●
Percepţia este procesul psihic de reflectare a obiectelor şi fenomenelor realităţii în totalitatea însuşirilor
lor, în momentul acţiunii lor directe asupra analizatorilor..
Percepţia constituie un nivel calitativ superior de prelucrare şi integrare a informaţiei despre lumea
externă şi despre sine. Această superioritate constă în realizarea unei imagini sintetice, unitare, în care
obiectele şi fenomenele care acţionează direct asupra organelor noastre de simţ sunt reflectate ca totalităţi
integrale, în invidualitatea lor specifică.

●
Reprezentarea este procesul cognitiv senzorial de semnalizare în forma unor imagini unitare, dar
schematice, a însuşirilor concrete şi caracteristice ale obiectelor şi fenomenelor în absenţa acţiunii directe
ale acestora asupra analizatorilor.
Ca şi percepţiile, reprezentările sunt imagini unitare şi schematice. Percepţia se produce în absenţa
obiectului, iar reprezentarea se produce în prezenţa acestuia. Intre percepţii şi reprezentări exista o relaţie
de interdependenta. Reprezentările îmbogăţesc percepţiile, le dau un contur mai clar. Cu cât suntem
stimulaţi perceptiv mai puternic cu atât imaginea va fi mai clară. Percepţiile influenţează calitatea
reprezentării prin claritate si intensitate.
 PERCEPTIA - PROCES PSIHIC DE PRELUCRARE
PROFUNDĂ A INFORMAŢIILOR

●
Procese senzoriale complexe și, totodată, imagini primare care conțin totalitatea informațiilor despre
însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor, în condițiile acțiunii directe a acestora asupra
analizatorilor
●
Percepțiile apar în primele luni de viață, în timp ce reprezentarea după primul an;
●
De-a lungul vieții omul are mai multe percepții decât reprezentări;
●
Reprezentarea este mult mai complexă decât percepția pentru că face trecerea la procese cognitive
superioare;
●
Reprezentarea are loc în absenţa obiectului. Chiar dacă reprezentarea este posibilă numai după ce în
prealabil a existat percepţia, ea este primul proces de cunoaştere în care subiectul cunoscător nu mai este
dependent de obiect. Prin intermediul reprezentărilor, putem detaşa obiectul de contextul în care a fost
perceput iniţial şi, mai mult, există o libertate şi faţă de schema structurală a obiectului, (putem roti sau
modifica o reprezentare în minte), în timp ce percepţia ne impune cu necesitate obiectul în forma lui reală.
●
O altă deosebire a reprezentării faţă de percepţie este selectivitatea mult mai accentuată a reprezentării.
Unii psihologi, au considerat că reprezentarea este o simplă urmă a percepţiei, mai fragmentară şi mai
instabilă. Este adevărat că percepţiile sunt mult mai bogate în detalii şi mai complete, însă reprezentările
au avantajul de a semnaliza în principal însuşirile caracteristice ale unui obiect sau fenomen. Astfel, prin
procesul de reprezentare facem un prim pas spre cunoaşterea esenţialului. Deşi obiectul nu este înfăţişat în
totalitatea însuşirilor lui de detaliu, reducţia realizată de reprezentare nu afectează unitatea imaginii. Prin
faptul că re-prezintă obiectul nu numai prin prisma însuşirilor sale esenţiale, caracteristice, reprezentarea
poate fi considerată ca situându-se la un prim nivel de generalizare în cadrul proceselor de cunoaştere.
Percepţiile succesive ale aceluiaşi subiect sunt sintetizate într-o singură reprezentare. De aceea, numărul
reprezentărilor este mai mic decât cel al percepţiilor. Reprezentarea pregăteşte generalizarea care se
realizează la nivelul gândirii prin intermediul noţiunilor, judecăţilor şi raţionamentelor.
●
Percepţia are un caracter figural, intuitiv, în timp ce reprezentarea are un caracter abstract. Prin
intermediul reprezentărilor,putem detaşa obiectul de contextul în care a fost perceput iniţial,în timp ce
percepţia ne impune cu necesitate obiectul în forma lui reală. Selectivitatea mult mai accentuată a
 DIFERENTELE INTRE PERCEPTIE SI REPREZENTARE

Perceptia Reprezentarea
Se realizează şi se desfăşoară numai în prezenţa Se produce şi se desfăşoară în absenţa obiectului.
obiectului şi sub acţiunea directă a acestuia asupra
organelor de simţ.
Reflectarea perceptivă are un caracter direct, Este o reprezentare mijlocită (mijlocirea se
nemijlocit. realizează de percepţie).
Imaginea perceptivă are o claritate pregnantă şi un Reprezentarea este relativ palidă şi posedă un
volum de informaţii mai mare. volum mic de date, de detalii.

Reflectă în manieră nediferenţiată însuşirile Reflectă preponderent însuşirile caracteristice,

semnificative, relevante, şi pe cele secundare, pregnante, semnificative.
accidentale.
Reflectă însuşiri individual-particulare şi se referă Reprezentarea reflectă şi însuşiri comune mai
la identitatea obiectelor concrete. multor obiecte individuale, dobândind atributul
generalităţii.
Libertatea de intervenţie a subiectului în Libertatea de intervenţie a subiectului în
structurarea imaginii este mai mică. structurarea imaginii este mai mare.

Atât percepţia, cât şi reprezentarea au caracter

figural, intuitiv