Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

REFERAT
la disciplina universitară
“Deontologia Juridică”

Normele Deontogice in Domeniul Judecatoresc

Autor: Dragancea Stefan,an 3, gr. 1807

Coordonator ştiinţific: lector univ. Chicu Oleg

Chişinău 2021
Cuprins:

Introducere................................................................................................................2
Dentologia juridică parte componentă a dimensiunii morale a societății................4
Valorile morale universale în interacțiune cu dimensiunea etico profesională a
juristului.....................................................................................................................5
Dimensiunile și particularitățile eticii profesionale a judecătorului.........................8
Concluzie.................................................................................................................11
Bibliografie...............................................................................................................12

3
Introducere.

Etica simbolizează ştiința binelui şi a răului. Este ştiinţa care ne ajută să

cunoaştem omul, comportamentul său şi societatea în ansamblu şi ajută oamenii să
decidă ce este mai bine să facă.

A fi etic nu înseamnă o obligație, întrucît etica este rațională, nu se impune din

exterior, reclamă respectarea anumitor valori care nu reprezintă altceva decît binele
oamenilor și anumite principii morale.

 În filosofia morală contemporană, deontologia reprezintă o teorie normativă

cu privire la alegerile morale necesare interzise sau permise. Teoriile deontice
(deontictheories) se referă la comportamente obligatorii, necesare, în timp ce teoriile
aretice(aretaic virtue theories) arată conduitele virtuoase a căror urmare este meritorie.
Teoriile deontologice emit judecăți cu privire la moralitatea alegerilor și la criteriile
după care se pot clasifica acțiunile în etice sau non-etice.

În prezent, orice instituție a statului, care poate afecta drepturile și libertățile

persoanelor indiferent în care mod, indiferent de funcția și locul acesteia, este într-o
permanentă interconexiune cu mediul social. Acest lucru implică comportamente,
atitudini, proceduri, decizii, sancțiuni etc.

În această ordine de idei, astfel de instituții cum ar fi de exemplu procuratura,

judecătoria, avocatura, etc. au nevoie de un reper care să îi ghideze scopurile,
acțiunile și comportamentele membrilor săi către o atitudine proactivă, responsabilă în
concordanță cu echilibrul social și de mediu.

4
 Problema asupra căreia este orientată lucrarea dată sunt aspectele etice,
dimensiunile moralei în societate, precum și particularitățile eticii profesionale legate
de activitatea profesională a judecătorului, în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

O formă de exprimare a acestei viziuni sunt codurile de etică și conduit, care

vin ca o grupare a valorilor și a principiilor funcționale ale instituției în raport cu
cerințele de echitate sociale și de mediu.

Orice instituție, chiar și cea mai sinceră și mai implicate în comunitate are
nevoie de un cod de etică și deontologie care să identifice și să recunoască practicile
etice și standardele acceptate de ambele părți.

5
Dentologia juridică parte componentă a dimensiunii morale a societății.

Deontologia reprezinta totalitatea regulilor dupa care se conduce o organizatie,

institutie, profesie sau parte a acesteia, prin intermediul organizatiilor profesionale
care devin instanta de elaborare, aplicare si supraveghere a aplicarii acestor reguli. 1

Deontologia, ca ramură a Eticii, este ştiinţa care studiază obligaţiile şi

comportamentul celor care practică o anumită profesie.

1
Bauman Z., Etica postmoderna, Editura Amarcord, Timisoara, 2000;

6
 Sintagma deontologie, provine din grecescul “ deon, deontos ” care reprezintă
ceea ce trebuie de făcut, ceea ce se cuvine, ceea ce se cade, datorie, și “ logos ” -
știinta, studiu, teorie, cuvînt, cuvîntare, ceea ce înseamnă că deontologia semnifică “
știinta datoriei “. Deci, putem concluziona că deontologia este teoria datorie, a
obligațiilor conștientizate, în baza cărora omul se manifestă. Immanuel Kant a spus că
deontologia reprezintă o doctrină privind normele de conduită și obligațiile etice ale
unei profesiuni.

Deontologia este o știința particulară, desprinsă din etică, axată pe morală și

moralitate, antrenînd și elemente de legalitate. Ea acoperă cadrul de investigare și
interpretare a drepturilor, îndatoririlor și etaloanelor de acțiune, de apreciere și
comportare într-un domeniu al vieții social-utile.

Deontologia, prin specificul obiectului său de cercetare se află la graniţa dintre

drept şi morală. Ea reprezintă ansamblul normelor care conturează un anumit tip de
comportament profesional sau privat. 2Unele din aceste norme sunt consacrate
juridiceşte, putând fi deci impuse prin intervenţia forţei de coerciţie a statului, altele
sunt sacţionate doar de opinla publică, înscriindu-se în categoria normelor etice.
Deontologia poate fi considerată o punte între ştiinţele juridice (dreptul) şi etică,
putând fi studiată sub două aspecte: acela al reglementărilor date în temeiul "
principiului legalităţii" coroborat cu principiile morale.

Necesitatea studierii şi înţelegerii deontologiei rezidă chiar în exercitarea şi

menţinerea autorităţii profesionale în limitele umanului pe calea învăţării şi
dezvoltării unui comportament moral necesar pentru întreaga comunitate umană.

2
Fodorean Daniel, Etică Juridică. Note de curs. Facultatea de drept, Universitatea “TITU MAIORESCU”,
București, 2012.

7
Valorile morale universale în interacțiune cu dimensiunea etico profesională a
juristului.

Valorile sunt principii morale, sau etice, pe care le considerăm utile şi

importante. Toți cei care trăiesc în perioade diferite, în puncte geografice diferite și
care aparțin unor religii divine diferite, cu toate aceste diferențieri, în realitate sunt
stăpâni pe aceleași valori morale. Etica și morala sunt permanente ale vieții spiritual-
umane, dar în noile condiții create prin revoluțiile de la sfîrșitul anului 1989 din
Centrul și Răsăritul Europei sunt tot mai solicitate să contureze profiluri etico-morale
potrivite cu noile rascruci aparute la intrarea in secolul XXI 3.
Valori fundamentale universal sunt: să nu furi, să nu ucizi, să nu faci adulter, să nu
minţi, fată de oameni să ai un comportament amabil şi respectuos, si acestea sunt
valabile pentru toti credincioşii, cit si pentru fiecare om in parte. Această semnificaţie
comună a moralei este valabilă pentru Islam, Creştinism, Iudaism. Aşa cum lucruri
neplăcute precum: nerecunoştinta, răsfăţul, iubirea de sine, minciuna, lăcomia,
viclenia, cearta, lipsa de respect, nestatornicia, avarismul, bârfa, despotismul,
calomnia, perfidia, instigarea nu sunt conforme cu morala islamică, ele sunt interzise
şi în Iudaism şi Creştinism. În toate aceste religii oamenii sunt îndemnaţi să fie
respectuoşi, iubitori, drepti, mărinimoşi, milostivi, iubitori de binefaceri, modeşti,
serioşi, de nădejde, generoşi, devotati, cu caracter blând şi statornici.

Justiția ca una din formele principale ale activității statale care are menirea
asigurării echității în raport cu cei la care se referă, se bazează pe principii morale în
același timp moralitatea și legalitatea sunt indisolubil legate. O lege imorală este

3
Tanase Sirbu, Etica: valori si virtuti morale, Editura Societatii Academice “ Matei Teiu Botez”, Iasi, 2005.

8
inacceptabilă, iar o justiție ilegală de neconceput. Unitatea, moralitatea, legalitatea își
găsește reflectare în acte normative naționale și internaționale.

Așa dar, Declarația Universală a Drepturilor Omului dă expresie unor valori

legale generale și unanim acceptabile, dar formulează în același timp și principalele
categorii etice: umanism; echitate; respectarea demnității umane.

Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice precum și

Convenția Europeană(CEDO) fundamnetează premisele morale ale propriilor
reglementări sub forma garanțiilor procesuale minime acordate acuzatului într-o cauză
penală sau civilă (dreptul la apărare, accesul liber la justiție, legalitatea armelor).

Constituția RM prin consacrarea în art. 1 a omului drepturilor și libertăților

acestuia drept valori primordiale, morale și obiect principal al protecției statale
formulează principiul etic al umanismului 4.

În urma celor spuse, denotă noțiunea de etică profesională, care este utilizată de
cele mai multe ori pentru desemnarea unui cod moral al unor oameni ce aparțin unei
profesii anumite.

Etica profesională este determinată de particularitățile specifice ale unor

profesii, de interesele corporative, de cultura profesională, etc. Oamenii ce îndeplinesc
funcții profesionale similare sau identice își elaborează tradiții specifice și se asociază
în baza unor principii de solidaritate profesională în stare să păstreze reputația
profesiei date.

Etica profesională este compusă de anumite norme de conduită și de anumite

coduri deontologice.

4
Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 1 din 12. 08.1994,
în vigoare de la 27 august 1994;

9
 Anume valorile morale universale stau la baza constituirii codurilor
deontologice. Cele mai importante probleme ale moralei se centrează în jurul modului
cum se dezvoltă judecata morală, cum se formează deprinderile de autocontrol,
necesar în satisfacerea standardelor interiorizate.

Activitatea profesională a juristului este nobilă, dar mereu a trezit, prin

implicatiile specifice, atitudini contradictorii, uneori paradoxale. Mulți și-au
manifestat aprecierea și chiar admirația pentru activitatea profesională a juristului,
însă, mereu se găsește cîte ceva de reproșat acestui domeniu de activitate.

Iar pentru ca valorile morale universale să nu contrazică activitatea profesională

a juristului, a apărut conceptul de etică juridică.

Etica juridică este determinată de specificul activității profesionale a juristului,

de particularitățile lui morale și de situația socială. Particularitățile activității
profesionale a lucrătorilor din domeniul ocrotirii normelor de drept afectează
drepturile și interesele oamenilor, astfel acestea cer caracteristici aparte din punct de
vedere al influențelor asupra conținutului moral al acestei activități. Legată de
instanțele de drept există problema cardinală – libertatea individuala, independent de
“puterea banului”, de partid și alte organizații, libertatea de opinie. Totodată,
libertatea instanțelor de drept nu poate fi în afara responsabilității, în afara codurilor
morale specifice exponenților acestei profesii.5

Pilonii unei justiţii profesioniste, competente, eficiente şi prietenoase sunt cei

trei „i”: independenţa, imparţialitatea şi integritatea. Printre preocupările judecătorilor
şi procurorilor vizând independenţa justiţiei, imparţialitatea magistratului şi

5
Viorelia Lungu, Etica profesionala, Suport de curs, Editura CEP USM, Chisinau, 2011.

10
integritatea puterii judiciare, trebuie să se numere şi analizarea şi chiar însuşirea
standardelor internaţionale privind conduita judiciară .6

Dimensiunile și particularitățile eticii profesionale a judecătorului.

Un sistem judiciar independent şi onorabil este indispensabil justiţiei. Justiţia

ocupă un loc deosebit în afirmarea statului de drept, iar conduita, moralitatea şi
cultura judiciarului au o importanţă majoră în procesul de înfăptuire a ei. 

În actualele condiţii, faţă de judecători, ca exponenţi ai puterii judecătoreşti,

sînt înaintate un şir de cerinţe morale şi de conduită specifice, o parte dintre ele fiind
incluse în acte normative, altele urmînd a fi însuşite şi respectate ca deziderate ale
eticii.
Judecătorul trebuie să participe activ la stabilirea, menţinerea, aplicarea normelor de
conduită, pe care le va respecta personal, astfel încît să fie asigurată integritatea şi
independenţa sistemului judecătoresc. 

Datorită puterii cu care sunt investiți judecătorii de a lua decizii în privința

vieții, libertății și proprietății persoanelor, se impune necesitatea elaborării principiilor
și regulilor care să guverneze conduita profesională a acestora, dar și să asigure
prestigiul și statutul înalt al profesiei în societate.
6
Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară .

11
 Astfel, etica și deontologia profesională a judecătorului reprezintă totalitatea
normelor morale aplicabile desfășurării activității profesionale a judecătorului, atît la
nivel teoretic, cît si aplicativ.

Deontologia judiciară relatează detaliat cum trebuie să se poarte judecătorii în

cadrul activității profesionale și a celei obștești, în diversele relații în care aceștea
participă.

Funcția judecătorului îl obligă să se mențină în anumite limite. Judecătorul

trebuie să fie gata de critici și să aibă un comportament decent nu doar în cabinetul de
serviciu sau sala de ședințe, dar și în afara instanței judiciare.

Standardele de conduită care se aplică judecătorilor reies din valorile justiției,

bazate pe dreptate și echitate. Este bine cunoscut că aplicarea legii de către judecători
și soluționarea cauzelor aflate în fața lor nu este un proces mecanic, ci implică o
analiză profundă a faptelor devenite cunoscute și aplicarea legii conform convingerii
intime a judecătorului că anume aceasta este soluția cea mai bună a cauzei respective.
Acest lucru cere judecătorului un comportament de mare responsabilitate atît față de
sine însuși, cît și față de părți și de întreaga societate.

Deontologia judecătorului se bazează pe valorile pe care judecătorul trebuie să

le ia la bază în activitatea sa profesională.7

Conduita personalului din sistemul juridic trebuie reglementată printr-un cod de

conduită etică. Un Cod de acest fel trebuie să dezvolte importanţa integrităţii şi
manifestările acesteia, de la obligaţia de a preveni şi a colabora în combaterea
corupţiei, până la evitarea situaţiilor de nepotism şi conflict de interese, explicând ce
comportament trebuie să adopte magistratul în exercitarea funcţiei sale şi care sunt
restricţiile în afara instituţiei. Codul trebuie să dezvolte de asemenea ideea de

7
Florin Costiniu, ș.a., Deontologia profesiei de magistrat… op.cit. p.32.

12
autoritate în primul rând morală a judecătorilor, ceea ce îl face credibil, pe aceasta
clădindu-se încrederea în justiţie. În fine, codul trebuie să susţină ideea de
independenţă a justiţiei, care este garanţia externă a imparţialităţii judecătorului (ce
poate fi văzută ca o formă a integrităţii), şi care trebuie promovată în primul rând de
judecători prin exercitarea libertăţii de exprimare şi de asociere.

Necesitatea unui asemenea document este explicată prin nevoia de a ghida

conduita judiciară: cum se colaborează cu presa şi cu politicienii, care sunt limitele
prieteniilor dintre judecători şi procurori sau avocaţi, care este responsabilitatea faţă
de personalul auxiliar din instanţă, cât este de importantă punctualitatea, răbdarea şi
transparenţa, cum se face o audiere, care este importanţa autopregătirii, ce este
prejudecata, cum se menţine balanţa drepturilor părţilor, cum anume trebuie tratate
acestea cu demnitate şi prin evitarea discriminărilor, despre libertatea de asociere şi de
exprimare, inclusiv apariţii în media, despre primirea de cadouri, frecventarea de
cluburi, baruri, jocuri de noroc sau societăţi secrete, ori desfăşurarea de alte activităţi
judiciare sau administrative. 8

Codul nu trebuie să se adreseze doar profesioniştilor, ci el trebuie gândit şi ca

un instrument de asistenţă pentru politicieni (în a înţelege semnificaţia şi importanţa
independenţei justiţiei pe care şi ei trebuie să o protejeze), avocaţi (pentru a înţelege
necesitatea menţinerii unor relaţii corecte şi oneste în interiorul sistemului) şi publicul
larg (pentru a şti cum trebuie să fie un judecător pentru a nu se îndoi de onestitatea şi
abilităţile sale, în ce condiţii pot fi criticaţi judecătorii şi hotărârile judecătoreşti etc.).
Codul etic sau de conduită trebuie mai ales să contribuie în formarea unui sentiment şi
al unei practici a responsabilităţii cu privire la modul de exercitare a funcţiei.

8
Codul de etică și de conduită profesională al judecătorului. Aprobat prin Hotărîrea Adunării Generale a
Judecătorilor nr. 8 din 11 septembrie2015.

http://csm.md/files/Noutati/2015/09/09/Codul_etica_-conduita.pdf (vizitat 14.04.2016).

13
Concluzie.

14
 Juristul este profesia care, prin “ definiție ”, se presupune că este un om altruist,
el este convins de calitatea bogățiilor spirituale pe care le-a primit în mod natural, abia
așteaptând să le împărtășească prin propriai profesie.

Un jurist are datoria de a-și manifesta un comportament adecvat atât în viața

familială, cât și în cea socială. Misiunea lui nu se limitează la executarea fidelă a unui
mandat în cadrul legii. Într-un stat de drept, juristul este indispensabil justiţiei şi
justiţiabililor, sarcina lui constând în apărarea drepturilor şi libertăţilor cetățenilor.
Fiind o profesie nobilă, care are o misiune primordială în societate, juristului îi este
acordat prilejul să se autoreglementeze, avantaj ce oferă posibilitatea ca activitatea lui
să fie realizată la cele mai înalte standarde în vederea satisfacerii necesităților
societății.

În cazul judecătorilor obiectivitatea, decența, imparțialitatea, respectul pentru

adevăr și față de lege, buna intenție, dreptatea, integritatea, responsabilitatea,
cumpătarea constituie valori în scopul împlinirii cît mai optime a menirii acestora,
respectiv realizarea cu succes a actului de justiție.

În opinia mea, principiile morale ale procesului de justiție impun o anumită

conduită, un cod de viață și de conviețuire. Respectarea acestora ar trebui să
determine un comportament adecvat al juristului în raport cu el însuși și cu ceilalți,
iar respectul trebuie să pornească mai întîi de la el însuși. Astfel, respectarea
codurilor, a regulilor care definesc un grup sau o națiune, în special de către jurist,
este prima condiție pentru funcționarea în bune reguli a justiției naționale.

15
Bibliografie.

1. Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994 // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova Nr. 1 din 12. 08.1994, în vigoare de la 27 august 1994;
2. Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară .
3. Codul de etică și de conduită profesională al judecătorului. Aprobat prin
Hotărîrea Adunării Generale a Judecătorilor nr. 8 din 11 septembrie2015.
4. Bauman Z., Etica postmoderna, Editura Amarcord, Timisoara, 2000;
5. Fodorean Daniel, Etică Juridică. Note de curs. Facultatea de drept,
Universitatea “TITU MAIORESCU”, București, 2012.
6. Tanase Sirbu, Etica: valori si virtuti morale, Editura Societatii Academice “
Matei Teiu Botez”, Iasi, 2005.
7. Viorelia Lungu, Etica profesionala, Suport de curs, Editura CEP USM,
Chisinau, 2011.
8. Florin Costiniu, ș.a., Deontologia profesiei de magistrat… op.cit. p.32.

16
17