Iași,

2021

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………..3

CELIBATUL…………………………………………………………………………………3

FAMILIA MONOPARENTALĂ…………………………………………………………...4

CONCUBINAJUL……………………………………………………………………………4

CUPLURILE DE HOMOSEXUALI………………………………………………………..5

CONCLUZIE …………………………………………………………………………………6
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………7

Introducere

De-a lungul timpului, pentru a supraviețui, oamenii au fost nevoiți să se asocieze în

grupuri sau cupluri, numite familie. Oamenii întemeiază familii prin căsătorie, deși în societatea
de astăzi, tipurile de familii pot fi diferite față de cele tradiționale, familia suferind de-a lungul
timpului diferite transformări.

În fiecare societate regăsim două categorii de familii, familii fericite și nefericite. În

familile nefericite există bariere, blocaje în relație, conflicte nerezolvate, acestea fiind resimțite
de toți membrii familiei. Fiecare dintre ei așteaptă de la partenerul său să facă în relația de
familie ceea ce el însuși nu poate. Pot apărea diferite consecințe ale nefericirii în familie, spre
exemplu, înrăutățirea relațiilor dintre soți și a relațiilor dintre părinți și copii, infidelitate;
consumul de alcool; violență familială și nu în ultimul rând, divorțul.

Odată cu trecerea timpului, atunci când două persoane nu se mai înțeleg se ajunge la
divorț. Motivele care stau la baza unui divorț, pot fi multiple: lipsa iubirii, infidelitatea, violența
domestică. Divorțul este o „modalitate prescrisă social și legal de disoluție a căsătoriei” (Zamfir
& Vlăscescu, 1998, p. 180).

În continuare vom vorbi despre alternative nonmaritale precum celibatul, familia

monoparentală, concubinajul și cuplurile de homosexuali

Celibatul

O primă formă nonmaritală abordate este celibatul. Potrivit autoarei Voinea (2005),
„celibatul sau nonmariajul alternativele este un model de menaj în care individualitatea se afirmă
în deplină libertate. În general, cauzele extinderii fenomenului de celibate sunt de natură
obiectivă cât și subiectivă” (p. 135).

Atunci când vorbim cauze de natura obiectivă, Voinea (2005), ne aduce în atenție câteva
dintre acestea. Putem vorbi astfel de cauze de „ordin sexual (dificultăți de adaptare sexual)” și
cauze de „ordin material (lipsa locuinței)”. Printre cauzele de natură subiectivă regăsim „lipsa
responsabilităților familial și parentale” precum și „psihotraume” (generate de conflictele
grave existente în familia de origine) (p. 135).

Conform autoareei mai sus menționată, refuzul căsătoriei sau celibatul, poate atrage cu
sine și o serie de consecințe negative, cum ar fi: sentimente de abandon, de frustrare, de
singurătate (Voinea, 2005, pp. 135-136).

je și dezavantaje. Uniunea consensuală conduce la regula „fidelității liber consimțită” cu mai

multă credință decât mariajul ducând astfel la anumite avantaje precum: „satisfacția sexual
crescută”, „un nivel de trai ridicat”, „posibilitatea realizării compatibilității”. Totodată, putem
vorbi și despre dezavantaje precum: „dezintere față de funcția reproductivă”, „limitarea
prematură a experienței întâlnirilor” (Voinea, 2005, pp. 137-138).
 Concubinajul nu se deosebește foarte mult de familia nuclearã, deoarece realizeazã
majoritatea funcțiilor și se confruntã cu aceleași probleme ca și cuplurile cãsãtorite (Mihãilescu,
1999, p. 45).

Cuplurile de homosexuali

Conform cu Ion (2004) „sexualitatea reprezintă, fără doar şi poate, una dintre
dimensiunile fundamentale ale vieţii oamenilor. Prea puţini dintre aceştia au puterea de a se lipsi
de gratificaţiile raporturilor sexuale” (p. 353).

Homosexualitatea așa cum susțin Clinard & Meier (2001), desemnează atât modurile
specifice de comportament sexual, cât şi, mai general, orientarea sexuală către persoanele de
acelaşi sex, indiferent dacă este vorba despre raporturile sau orientarea sexuală a bărbaţilor către
bărbaţi (homosexualitatea masculină) sau a femeilor către femei (homosexualitatea feminină).
Orientarea homosexuală este o atitudine de preferinţă pentru gratificaţii sexuale prin contact cu
persoane de acelaşi sex. Mulţi oameni au experienţe sexuale cu persoane de acelaşi sex, dar nu
toţi aceştia dezvoltă şi orientări homosexuale (p.529).

Cu alte cuvinte, homosexualitatea reprezintă atracţia emoţională şi sexuală între două

persoane de acelaşi sex sau gen. Percepţia oamenilor despre această minoritate şi despre
homosexualitate variază foarte mult, atât la nivel individual, cât şi la nivel de ţară, în funcţie de
cultură, norme, credinţe, principii, tradiţii, trecut istoric. Bărbați și femeile care manifestă
atracție fizică pentru persoane de același gen au existat din cele mai vechi timpuri, poate de la
începutul omenirii, dar în zilele noastre aceste persoane au creat adevarate comunități, luptă
pentru drepturile lor, sunt sprijiniți să aibă curajul să-și dezvăluie identitatea sexuală și cei din jur
să accepte, daca nu, macar sa tolereze oreintarea pe care o au.

Rădulescu (1996), susține că homosexualitatea a stârnit multiple controverse, interpretări

contradictorii, aceasta nu întâmplător, ci „datorită amestecului de prejudecăţi etnocentrice,
evaluări morale, religioase şi ştiinţifice cu privire la practicile sexuale de acest gen” (p.191).

Membrii comunității LGBT, trebuie să îşi ascundă orientarea sexuală pentru a minimaliza

riscul discriminării şi al actelor de violenţă. Din cauza stereotipurilor şi a prejudecăţilor
nefondate manifestate împotriva lor, procesul de recunoaștere poate fi foarte dificil pentru gay şi
lesbiene şi poate produce anumite tulburări emoţionale. Persoanele de orientare homosexuală se
simt adesea „diferite” şi singure când încep să îşi dea seama că sunt atrase de persoane de acelaşi
sex. Ele se tem, de asemenea, că vor fi respinse de familie, prieteni, colegi de muncă sau de
biserică, dacă îşi dezvăluie orientarea. În imaginea creștină asupra lumii, relațiile de afecțiune
erotică pot avea loc doar între bărbat și femeie. Orice deviere reprezintă un păcat. Desigur, acest
argument are forță doar pentru cei care aderă la imaginea creștină asupra lumii.

Concluzii

În concluzie, modelul de conviețuire conservã preferința pentru gospodãriile de tip

familial, legal constituite. Cuplurile cãsãtorite cu copii sunt preponderente în stilurile de viațã
familialã. Totuși, uniunile consensuale, familiile monoparentale, cuplurile homosexuale, sunt
fenomene în creștere în societatea de astăzi. Tot mai multe familii se caracterizeazã per ansamblu
prin cea mai mare varietate de forme de conviețuire, deținând ponderi ridicate ale modelelor
alternative familiei clasice: persoane singure, uniuni consensuale, familii monoparentale etc.