Divorțialitatea, recăsătoria și alternativele nonmaritale: celibatul, familia

monoparentală, concubinajul și cuplurile de homosexuali

Iași,

2021

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………..3
CELIBATUL…………………………………………………………………………………3

FAMILIA MONOPARENTALĂ…………………………………………………………...4

CONCUBINAJUL……………………………………………………………………………4

CUPLURILE DE HOMOSEXUALI………………………………………………………..5

CONCLUZIE …………………………………………………………………………………6

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………7

Introducere

De-a lungul timpului, pentru a supraviețui, oamenii au fost nevoiți să se asocieze în

grupuri sau cupluri, numite familie. Oamenii întemeiază familii prin căsătorie, deși în societatea
de astăzi, tipurile de familii pot fi diferite față de cele tradiționale, familia suferind de-a lungul
timpului diferite transformări.

În fiecare societate regăsim două categorii de familii, familii fericite și nefericite. În

familile nefericite există bariere, blocaje în relație, conflicte nerezolvate, acestea fiind resimțite
de toți membrii familiei. Fiecare dintre ei așteaptă de la partenerul său să facă în relația de
familie ceea ce el însuși nu poate. Pot apărea diferite consecințe ale nefericirii în familie, spre
exemplu, înrăutățirea relațiilor dintre soți și a relațiilor dintre părinți și copii, infidelitate;
consumul de alcool; violență familială și nu în ultimul rând, divorțul.

Odată cu trecerea timpului, atunci când două persoane nu se mai înțeleg se ajunge la
divorț. Motivele care stau la baza unui divorț, pot fi multiple: lipsa iubirii, infidelitatea, violența
domestică. Divorțul este o „modalitate prescrisă social și legal de disoluție a căsătoriei” (Zamfir
& Vlăscescu, 1998, p. 180).

În continuare vom vorbi despre alternative nonmaritale precum celibatul, familia

monoparentală, concubinajul și cuplurile de homosexuali

Celibatul

O primă formă nonmaritală abordate este celibatul. Potrivit autoarei Voinea (2005),
„celibatul sau nonmariajul alternativele este un model de menaj în care individualitatea se afirmă
în deplină libertate. În general, cauzele extinderii fenomenului de celibate sunt de natură
obiectivă cât și subiectivă” (p. 135).

Atunci când vorbim cauze de natura obiectivă, Voinea (2005), ne aduce în atenție câteva
dintre acestea. Putem vorbi astfel de cauze de „ordin sexual (dificultăți de adaptare sexual)” și
cauze de „ordin material (lipsa locuinței)”. Printre cauzele de natură subiectivă regăsim „lipsa
responsabilităților familial și parentale” precum și „psihotraume” (generate de conflictele
grave existente în familia de origine) (p. 135).

Conform autoareei mai sus menționată, refuzul căsătoriei sau celibatul, poate atrage cu
sine și o serie de consecințe negative, cum ar fi: sentimente de abandon, de frustrare, de
singurătate (Voinea, 2005, pp. 135-136).
Familia monoparentală

Familia monoparentală desemnează o familie formată dintr-un singur părinte, care are
unul sau mai mulţi copii minori aflaţi în întreţinere. Prin copii aflaţi în întreţinere se înţeleg
copiii naturali ai persoanei singure, copiii adoptaţi, copiii încredinţaţi sau daţi în plasament
familial sau pentru care s-a instituit tutela în condiţiile legii.

Un aspect important în definirea particularităţilor familiilor monoparentale este

capacitatea ei funcţională. În comparaţie cu familia nucleară, care îndeplineşte mai multe funcţii
cu impact pozitiv asupra societăţii (funcţia de reproducere, de socializare a copiilor, de îngrijire,
protecţie, mediu securizat şi climat afectiv suportiv, conferirii de status, reglementarea
comportamentelor sexuale), familia monoparentală „este un efect al funcţiei reproductive, se
regăseşte prin socializarea copiilor, oferă îngrijire şi protecţie membrilor ei, climat de strânsă
afectivitate, dar este dificitară sub aspectul realizării mediului securizat şi modului de conferire a
statusului” (Șaragova, 2008, p. 11).

Pe de altă parte, o situație mai special o reprezintă „părinții adolescenți”, situație care
este tot mai des întâlnită în societatea de astăzi. Din păcate acest lucru are numeroase consecințe
negative atât pentru părinte cât și pentru copil. Monoparentalitatea atrage cu sine o serie de
greutăți tot mai mari. Cu cât vârsta părintelui este mai mică, cu atât greutățile sunt mai mari, dar
să nu uită că deși la baza ei stau o serie de motive care conduc la acest tip de familie, ea poate fi
și o alegere, o alternativă, o realitate socială (Voinea, 2005, p. 138).

Concubinajul

Potrivit cu Voinea (2005), concubinajul, denumit și unuinea consenuală reprezintă, „un

model de asociere, de trai, împreună cu cuplurile modern, în afara contractului căsătoriei”
(Voinea, 2005, p. 137).

Concubinajul la fel ca și celibatul, poate avea avantaje și dezavantaje. Uniunea

consensuală conduce la regula „fidelității liber consimțită” cu mai multă credință decât mariajul
ducând astfel la anumite avantaje precum: „satisfacția sexual crescută”, „un nivel de trai
ridicat”, „posibilitatea realizării compatibilității”. Totodată, putem vorbi și despre dezavantaje
precum: „dezintere față de funcția reproductivă”, „limitarea prematură a experienței întâlnirilor”
(Voinea, 2005, pp. 137-138).

Concubinajul nu se deosebește foarte mult de familia nuclearã, deoarece realizeazã

majoritatea funcțiilor și se confruntã cu aceleași probleme ca și cuplurile cãsãtorite (Mihãilescu,
1999, p. 45).