Tema nr.

Pornind de la informatiile din suportul de curs, exprimati-va opinia privin relatiile existente intre
procesul de invatamant, procesul instructiv educativ, sistemul de invatamant, sistemul scolar,
sistemul educativ si sistemul social (max. 1-1,5 pagini…..”cu scrisul de duminica”!)

Educația omului este funcția pe care trebuie să o îndeplinească atât natura proprie a ființei
umane, cât și comunitatea prezentă în viața acestuia. Procesul educațional, cu reguli concrete în
acțiuni, prin mișcarea evolutivă reformează și schimbă comportamentul individului și al
societății, astfel formând ierarhia valorilor în raport cu cerințele și necesitățile existente ale
timpului. Treptat, atât omul cât și societatea devin dependenți unul față de altul în procesul
schimbărilor, corelat cu mediul educațional și al instruirii, astfel creând sistemul comun de
activitate. Sistemul respectiv de activitate, definit de ansamblul fenomenelor educaționale și
sociale, în rezultat, stabilește legile specifice ale domeniului, incluzând în sine educația,
instruirea, învățământul. Toate, la rândul lor, fac parte din activitatea pedagogică cu acțiunea de
formare a personalității individului. În activitatea de formare și instruire a omului într-un mediu
social sunt prezenți diverși factori cu rolul de a contribui considerabil la procesul educațional și
al tuturor fenomenelor educaționale.

Diversitatea factorilor ce contribuie la procesul educațional într-un mediu social sunt actorii
societății precum – școala sau unitatea de învățământ, societatea în cauză, statul, familia,
instituțiile și întreprinderile interesate în promovarea procesului de educație și instruire, centrele
bisericești. Relația dintre școală – societate – stat – individ este rolul esențial și factorul
primordial în dezvoltarea unui sistem real de instruire și educație. În procesul de colaborare, cu
acțiunea de a contribui benefic la dezvoltarea sistemului educațional, se concentrează tot mai
mult valoarea bazată pe specificul și caracterul național al educației. Specificul și caracterul
național al educației se manifestă prin modul de comportare, gândire, acțiuni, limba comună și
unică de comunicare, deprinderi, obiceiuri. Totalitatea acestor manifestări în interacțiune cu
omul și societatea acestuia care îl reprezintă este acțiunea și procesul reciproc cu care se
completează patrimoniul național și cultural al unei țări. Educația omului nu poate fi efectuată
separat de societate, ambele având un anumit scop şi anume: de a obține cât mai multe beneficii
comune.