BI Curs 3

Bazele Informaticii
Curs 3
Prof. dr. ing. Vasile MANTA

Ș.l. dr. ing. Tiberius DUMITRIU
Iași, 2021
Sumar
1. Curs 1,2 – overview
2. Reprezentarea numerelor în SC
2
Cap. 1. REPREZENTAREA INFORMAŢIEI ÎN
SC NUMERICE
Curs 1,2 – overview
 Un sistem de numeraţie (SN) = un ansamblu de reguli care

precizează modul de utilizare al unei mulţimi finite de simboluri,
numite cifre, în scopul reprezentării valorilor numerice.
 SN pot fi:
– poziţionale (ponderea valorică a unei cifre este dată de
poziţia ei)
– nepoziţionale
 Numărul de simboluri utilizat într-un SN reprezintă baza
(rădăcina) sistemului de numeraţie.
3
1. Conversia numerelor dintr-o bază în alta
a) Conversia unui număr întreg pozitiv din baza 10 într-o bază B

oarecare
b) Conversia unui număr subunitar pozitiv din baza 10 într-o bază B

oarecare
c) Conversia unui număr real din baza 10 într-o bază oarecare B
d) Conversia unui număr dintr-o bază B de numeraţie în zecimal
e) Conversia Binar-Octal-Hexazecimal
4
1. Conversia numerelor dintr-o bază în alta
e) Conversia Binar-Octal-Hexazecimal Zeci Octal Hexa- Binar
mal zecimal
 Conversia octal-binar sau hexazecimal- 0 0 0 0000
1 1 1 0001
binar se realizează exprimând fiecare cifră 2 2 2 0010
octală, respectiv hexazecimală, prin 3, 3 3 3 0011
respectiv 4, cifre binare. 4 4 4 0100
5 5 5 0101
6 6 6 0110
 Conversia binar-octal sau binar- 7 7 7 0111
8 10 8 1000
hexazecimal se realizează grupând câte 3, 9 11 9 1001
respectiv 4, cifre binare începând de la 10 12 A 1010
marca fracţionară (punct, virgulă) spre 11 13 B 1011
stânga şi spre dreapta. Apoi se ataşează 12 14 C 1100
13 15 D 1101
fiecărei grupe simbolul echivalent din octal 14 16 E 1110
sau din hexazecimal şi combinaţia obţinută 15 17 F 1111
este chiar reprezentarea. Grupele extreme 16 20 10 10000
se completează, dacă este cazul, cu 5
zerouri nesemnificative.
2. Noțiuni de codificare a informației
 Schimbarea formei de reprezentare a informaţiei se numeşte
codificare.
 Fie 𝐗𝐗 = 𝑥𝑥1 , 𝑥𝑥2 , … , 𝑥𝑥𝑁𝑁 mulţimea simbolurilor primare;

 Fie 𝐁𝐁 = 𝑏𝑏1 , 𝑏𝑏2 , … , 𝑏𝑏𝑛𝑛 mulţimea simbolurilor cu ajutorul cărora se
realizează codificarea elementelor mulţimii X
 Prin operaţia de codificare se ataşează fiecărui element 𝑥𝑥𝑖𝑖 ∈ 𝐗𝐗 o
secvenţă de simboluri 𝑏𝑏𝑖𝑖 ∈ 𝐁𝐁 astfel încât modelul de codificare va fi
reprezentat printr-o corespondenţă biunivocă.
𝑥𝑥1 ↔𝑓𝑓1 𝑏𝑏1 , 𝑏𝑏2 , … , 𝑏𝑏𝑛𝑛 ≡ 𝑐𝑐1
 Notând fiecare combinaţie de simboluri cu 𝑐𝑐1 , 𝑐𝑐2 , 𝑐𝑐3 , ..., se
obţine mulţimea cuvintelor de cod 𝐂𝐂 = {𝑐𝑐1 , 𝑐𝑐2 , 𝑐𝑐3 , ...., 𝑐𝑐𝑁𝑁 }.
6
2 Noțiuni de codificare a informației
 Operaţia de revenire din mulţimea cuvintelor de cod în

mulţimea simbolurilor primare se numeşte decodificare.
 lungimea cuvântului = numărul de simboluri elementare dintr-un

cuvânt de cod.
 În cazul în care toate cuvintele de cod au aceeaşi lungime,

codificarea se numeşte uniformă.
 Cu n simboluri elementare se pot crea NS secvențe distincte de

lungime 𝑙𝑙
𝑁𝑁𝑁𝑁 = 𝑛𝑛𝑙𝑙 (1)
 Pentru realizarea codificării este necesar ca 𝑁𝑁𝑁𝑁 ≥ 𝑁𝑁.
(𝑁𝑁 = numărul de simboluri primare din X) 7
2 Noțiuni de codificare a informației
 Intern, într-un sistem de calcul, informaţia este reprezentată în binar

𝐵𝐵 = 0,1
 Cuvintele mulțimii 𝐂𝐂 sunt cuvinte binare de lungime 8, 16, 32, 64, ...
 Numărul de secvenţe distincte de lungime 𝑙𝑙, care pot fi create în

sistem binar este 2𝑙𝑙 .
din relația (1) => 𝑁𝑁 ≤ 2𝑙𝑙 => 𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙2 𝑁𝑁 ≤ 𝑙𝑙
 Într-o codificare uniformă lungimea 𝑙𝑙 a secvențelor de cod

trebuie să fie cel puțin egală cu entropia maximă a sursei.
 După natura elementelor mulţimii 𝐗𝐗, codurile pot fi:

 numerice – mulţimea conţine valori numerice;
 alfanumerice – mulţimea conţine şi alte simboluri (litere, cifre, etc.).
8
3 Coduri numerice
3.1 Modalități de reprezentare a numerelor în calculator
 Codurile utilizate în reprezentarea numerelor sunt coduri
numerice.
 Pentru reprezentarea unei valori numerice trebuie precizat:
 codul folosit pentru a reprezenta acea valoare
 dimensiunea reprezentării.
 Reprezentarea poate fi făcută:
 În formatul cu virgulă fixă
 În formatul cu virgulă mobilă
 Reprezentarea în formatul cu virgulă fixă:
 numărul de cifre la dreapta virgulei, poziţia ei şi numărul de cifre la
stânga virgulei sunt fixe.
 virgula, care nu se reprezintă în calculator (deci nu ocupă o poziţie
în reprezentarea numărului) are o poziţie fixă. 9
10
3 Coduri numerice
3.2 Reprezentarea numerelor naturale (reprezentare aritmetică)
 Reprezentarea numerelor naturale N = {0, 1, 2, …} se realizează pe un număr
fix de poziţii binare (formatul cu virgulă fixă)
 Regula de asociere: reprezentarea binară a valorii respective
𝑛𝑛 𝑛𝑛 − 1 𝑛𝑛 − 2 2 1
…
2𝑛𝑛−1 2𝑛𝑛−2 2𝑛𝑛−3 21 20
 În poziţiile 1,2,3 … 𝑛𝑛 sunt înscrise cifrele binare corespunzătoare numărului
natural reprezentat în binar.
 Alinierea numerelor naturale se realizează la dreapta.
 Zerourile nesemnificative (daca este cazul) sunt plasate în faţa numărului.
 Pentru 𝑛𝑛 biţi, se pot reprezenta numerele naturale din intervalul [0, 2𝑛𝑛 − 1].
3 Coduri numerice
3.3 Reprezentarea numerelor întregi
 Coduri de reprezentare:
 reprezentarea în semn-mărime (cod direct),
 complement faţă de 2 (cod complementar),
 în complement faţă de 1 (cod invers),
 în exces, etc.
a) Reprezentarea numerelor întregi în semn-mărime (cod direct)

 Reprezentarea în semn-mărime, numită şi reprezentare algebrică, este
asemănătore reprezentării numerelor naturale, cu deosebire că prima
poziţie (primul bit) este ocupată de semnul numărului:
 𝑆𝑆 = 0, dacă numărul este pozitiv, 𝑁𝑁 ≥ 0;
 𝑆𝑆 = 1, dacă numărul este strict negativ, 𝑁𝑁 < 0.
 Intervalul admis pentru reprezentare [- 2n-1+1, 2n-1-1] 11
b) Reprezentarea numerelor întregi în complement față de 2
(cod complementar)
 Considerăm un număr întreg 𝑁𝑁. Complementul faţă de 2, 𝑁𝑁𝐶𝐶 , al
numărului se defineşte prin relaţia:
(2)
 Unde,
 𝑁𝑁 este reprezentarea în valoare absolută a numărului 𝑁𝑁
 𝑛𝑛 dimensiunea reprezentării (numărul de poziţii binare inclusiv semnul)
 Pentru numere pozitive, 𝑁𝑁 ≥ 0 , reprezentarea în cod

complementar este identică cu reprezentarea în semn-mărime.
12
(cod complementar)
 Numărul negativ , în baza 2, are reprezentarea (pe biţi, inclusiv
semnul):
n−2
N = −bn − 2bn −3  b1b0 = −∑ bi 2i (3)
i =0
 pentru complementul faţă de 2, se poate scrie:

n−2 n−2 n−2 n−2
n −1
Nc = 2 −
n
∑ bi 2 i
= 11
1 + 1 − ∑ bi 2 i
=2 + ∑2 i
+1− ∑ bi 2i
i =0 n i =0 i =0 i =0
n−2
⇔ Nc = 2 n −1
+ ∑ (1 − bi )2 i
+1 (4)
i =0 13
(cod complementar)
 Dacă notăm 1 − bi ≡ bi unde bi reprezintă inversul logic al bitului bi ,

adică 0 = 1 și 1 = 0 , atunci relația (4) poate fi scrisă astfel:
N c = 1bn − 2bn − 3 b1b0 + 1 (5)
 Pe baza relaţiilor (3),(4),(5), pentru reprezentarea numerelor

negative în cod complementar, se pot enunţa trei reguli:
14
(cod complementar)
 Metoda I: Se reprezintă numărul în valoare absolută, apoi se

inversează bit cu bit, inclusiv bitul de semn (care devine 1) şi se adună
1 la cel mai puţin semnificativ bit (bitul LSB).
 Metoda II: Se foloseşte definiţia (2), unde 𝑛𝑛 reprezintă dimensiunea

reprezentării (inclusiv semnul).
 Metoda III: Codul complementar al unui număr negativ, 𝑁𝑁 se obţine

prin inversarea biţilor reprezentării cu semn (inclusiv a bitului de
semn) a valorii absolute, 𝑁𝑁 , plecând de la dreapta spre stânga, cu
excepţia primului bit de 1 şi a tuturor biţilor de 0 dinaintea sa.
15
(cod complementar)
 Se observă că, dacă se aplică Metoda 1 unei valori negative
reprezentate în complement faţă de 2, atunci se obţine valoarea
pozitivă echivalentă.
 În complement faţă de 2 avem o singură reprezentare pentru valoarea

zero.
Ex. Pe 8 biţi N = 0 se reprezintă în semn-mărime: 0 0000000
Aplicând prima metodă: 11111111 , adunând 1 rezultă reprezentarea în
cod complementar: N c = 0 0000000
 Pentru reprezentarea a 𝑛𝑛 biţi (din care unul pentru semn), domeniul

de valori este: −2𝑛𝑛−1 , 2𝑛𝑛−1 − 1
 Codul complementar este codul cel mai utilizat în reprezentarea

16
numerelor algebrice în calculator.
c) Reprezentarea numerelor întregi în complement faţă de 1
(codul invers)
 Considerăm un număr 𝑁𝑁 întreg şi dimensiunea reprezentării (inclusiv
semnul) fiind 𝑛𝑛 . Complementul faţă de 1, 𝑁𝑁𝑖𝑖 , al numărului 𝑁𝑁 se
defineşte prin relaţia:
(6)
 Pentru numerele pozitive reprezentarea în cod invers este identică cu

reprezentarea în semn-mărime.
 În cazul numerelor negative, efectuând un raţionament similar cazului

codului complementar faţă de 2, se obţine expresia codului invers:
N i = 1bn − 2bn − 3 b1b0 (7)

17
c) Reprezentarea numerelor întregi în complement faţă de 1
(codul invers)
 Din relațiile (6) și (7) rezultă două reguli de obţinere a codului invers:
 Metoda I: Se reprezintă valoarea absolută a numărului în cod direct

(semn-mărime) şi se inversează toţi biţi, inclusiv semnul.
 Metoda II: Se foloseşte definiţia (6), unde 𝑛𝑛 reprezintă dimensiunea

reprezentării (inclusiv semnul).
 Pentru reprezentarea a 𝑛𝑛 biţi (din care unul pentru semn), domeniul

de valori este: −2𝑛𝑛−1 + 1, 2𝑛𝑛−1 − 1
 Un dezavantaj al codului invers îl constituie faptul că admite două

reprezentări pentru 0:
+ 0 = 0 0000000
Ex. Pentru n=8 biți avem − 0 = 11111111 18
d) Reprezentarea numerelor în cod exces
 Această codificare constă în adunarea unei valori constante la

fiecare număr întreg (pozitiv sau negativ) care se reprezintă.
 Valoarea constantă, notată 𝐸𝐸, care se adună, este de regulă

2𝑛𝑛−1 sau 2𝑛𝑛−1 − 1 , unde 𝑛𝑛 este numărul de biţi ai reprezentării.
 Matematic, un număr întreg 𝑁𝑁 se reprezintă în cod exces 𝐸𝐸

prin:
𝐸𝐸 + 𝑁𝑁
19
d) Reprezentarea numerelor în cod exces
 În general, domeniul de valori întregi ce se pot reprezenta pe

biţi este
[
− 2 n −1 + 1, 2 n −1 − 1]
n −1
 Utilizând codul exces 2 − 1 , domeniul de mai sus se
transformă în domeniul de valori pozitive:
[0, 2 − 1]
n
 Codul în exces poate transforma un domeniu de numere

algebrice într-un domeniu de numere aritmetice.
 Codul în exces se foloseşte în special la reprezentarea

exponentului numerelor în formatul cu virgulă mobilă. 20
3.4 Reprezentarea numerelor reale
 Numerele reale se reprezintă în calculator în formatul cu virgulă mobilă

(flotantă). Un număr real 𝑁𝑁 , reprezentat într-o anumită bază de
numeraţie 𝐵𝐵, se poate scrie sub forma:
𝑁𝑁 = 𝑀𝑀 ∙ 𝐵𝐵𝐸𝐸
– 𝐸𝐸 - se numeşte exponent şi este un număr întreg (pozitiv sau
negativ), ce determină ordinul de mărime al numărului;
– 𝑀𝑀 - este un număr fracţionar numit mantisă, ce determină precizia
numărului.
 În acest caz reprezentarea nu este unică. De exemplu, în baza 10,

numărul real 3,14 poate fi scris în mai multe forme
3,14 = 3,14 ⋅ 10 0 = 31,4 ⋅ 10 −1 = 0,314 ⋅ 101
21
 Acest neajuns se înlătură dacă se consideră o reprezentare în
care mantisa satisface relaţia:
 În acest caz mantisa se numeşte normalizată, are obligatoriu după

marca fracţionară (virgulă sau punct) o cifră diferită de cifra 0 şi este în
valoare absolută un număr subunitar.
 Unele formate de reprezentare folosesc pentru normalizarea mantisei

relaţia:
1≤ M < B
 În general, în formatul cu virgulă mobilă, un număr real se aduce în
forma:
N=±M ⋅ B =
E
( −1) M ⋅ B
S E
unde mantisa M este normalizată și este considerată un număr pozitiv

subunitar sau supraunitar.
22
forma:
 Informaţia care nu se modifică nu se reprezintă, adică baza şi virgula.
 Dacă baza de reprezentare este 2, bitul mai semnificativ al mantisei

este întotdeauna 1 (mantisa este normalizată).
 Acest bit poate să fie reprezentat (să i se aloce o poziţie) sau nu în
memoria calculatorului.
 În cazul în care nu se reprezintă se dublează numărul de mantise
distincte ce se pot reprezenta.
 Această tehnică de reprezentare este des utilizată, iar bitul care nu se
reprezintă se numeşte bit ascuns (hidden bit). 23
forma:
 Condiţia de normalizare a mantisei (asigură unicitatea reprezentării

numărului real în calculator) stabileşte numărul de cifre ale mantisei.
 Acest număr determină precizia reprezentării (numărul de cifre
zecimale disponibile în acel format.
 Numărul total de mantise distincte ce se pot reprezenta este:
N mantise = (B − 1)B m −1
 Reprezentarea exponentului - se utilizează în general un cod în exces

pentru a deplasa domeniul valorilor exponentului într-un interval
pozitiv.
24
forma:
 Reprezentarea exponentului - se utilizează în general un cod în exces

pentru a deplasa domeniul valorilor exponentului într-un interval
pozitiv.
 Într-o reprezentare care alocă e biţi pentru exponent, prin
reprezentarea în cod exces 2 e −1, domeniul de valori al exponentului
[( ) ]
D = − 2 e −1 − 1 , 2 e −1 − 1 se transformă în [
D′ = 1, 2 e −1 ]
 Valoarea 0 a exponentului în cod exces este rezervată pentru
reprezentarea numărului real 0.0, deoarece valoarea 0 nu poate fi
normalizată (mantisa M ≠ 0)
 Exponentul reprezentat în cod exces se mai numeşte caracteristică. 25
forma:
 Valoarea maximă a exponentului este: Emax = 2 e −1 − 1
 Pentru o mantisă subunitară, valorile pozitive reprezentabile satisfac

relația:
V=
min B − Emax −1 ≤ M ⋅ B E < B=
Emax
Vmax
 Pentru o mantisă supraunitară, valorile pozitive reprezentabile satisfac

relația:
= B − Emax ≤ M ⋅ B E < B Emax =
Vmin +1
Vmax
26
-Vmax -Vmin 0 Vmin Vmax
 Dacă în urma unei operaţii aritmetice rezultă o valoare din intervalele

(-∞,-Vmax] sau [Vmax, +∞,) atunci apare fenomenul de depăşire a
capacităţii de reprezentare:
– depăşire flotantă superioară (rezultat > Vmax)
– depăşire flotantă inferioară (rezultat < - Vmax)
 Fenomenul este semnalat de către calculator, execuţia programului

fiind abandonată, odată cu afişarea unui mesaj corespunzător.
 Dacă rezultatul unei operaţii este în intervalul (- Vmin, Vmin ) atunci el

este considerat ca fiind 0 şi nu se semnalează eroare.
 Pentru mărirea capacităţii de reprezentare se poate mări numărul de

biţi rezervaţi exponentului sau se alege o bază mai mare. 27
 Există mai multe formate de reprezentare în virgulă mobilă:
– formatul DEC,
– formatul IBM,
– standardul IEEE, etc.
 Standardul IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineering) a

fost adoptat în 1985 şi majoritatea firmelor de microprocesoare (Intel,
AMD, Motorola, etc.) produc coprocesoare aritmetice care lucrează cu
reprezentarea standard în virgulă mobilă.
 Baza de reprezentare este 2.
 Mantisa se reprezintă în valoare absolută folosind tehnica cu bit

ascuns. Condiţia de normalizare a mantisei este:
28
 Standardul IEEE defineşte trei formate:
– simplă precizie (32 biţi);
– dublă precizie (64 biţi);
– precizie extinsă (80 biţi) - se utilizează în interiorul unităţilor aritmetice de virgulă
mobilă, la care programatorii nu au acces.
Exemple: https://www.h-schmidt.net/FloatConverter/IEEE754.html
29
30
Ex. Reprezentarea numărului -13.25(10) în virgulă mobilă, simplă precizie,
cu bit ascuns.
Pas 1. Transformăm numărul din baza 10 în baza 2.
-13.25(10) = -1101,01(2)
Pas 2. Normalizăm mantisa
-1101,01(2) = -1,10101(2) * 23(10)
Pas 3. Calculam caracteristica
c= 127 + 3 = 130(10) =10000010(2)
Pas 4. Reprezentăm numărul pe 32 biți
1 10000010 10101000000000000000000
BS caracteristică mantisa
În baza 16 reprezentarea este: C1540000

În memoria RAM aceasta va fi scrisa astfel: 00 00 54 C1 31

BI Curs 3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BI Curs 3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bazele Informaticii

Prof. dr. ing. Vasile MANTA

1. Curs 1,2 – overview

Curs 1,2 – overview

 Un sistem de numeraţie (SN) = un ansamblu de reguli care

a) Conversia unui număr întreg pozitiv din baza 10 într-o bază B

b) Conversia unui număr subunitar pozitiv din baza 10 într-o bază B

c) Conversia unui număr real din baza 10 într-o bază oarecare B

d) Conversia unui număr dintr-o bază B de numeraţie în zecimal

 Fie 𝐗𝐗 = 𝑥𝑥1 , 𝑥𝑥2 , … , 𝑥𝑥𝑁𝑁 mulţimea simbolurilor primare;

 Operaţia de revenire din mulţimea cuvintelor de cod în

 lungimea cuvântului = numărul de simboluri elementare dintr-un

 În cazul în care toate cuvintele de cod au aceeaşi lungime,

 Cu n simboluri elementare se pot crea NS secvențe distincte de

 Intern, într-un sistem de calcul, informaţia este reprezentată în binar

 Numărul de secvenţe distincte de lungime 𝑙𝑙, care pot fi create în

 Într-o codificare uniformă lungimea 𝑙𝑙 a secvențelor de cod

 După natura elementelor mulţimii 𝐗𝐗, codurile pot fi:

a) Reprezentarea numerelor întregi în semn-mărime (cod direct)

 Pentru numere pozitive, 𝑁𝑁 ≥ 0 , reprezentarea în cod

 pentru complementul faţă de 2, se poate scrie:

 Dacă notăm 1 − bi ≡ bi unde bi reprezintă inversul logic al bitului bi ,

N c = 1bn − 2bn − 3 b1b0 + 1 (5)

 Pe baza relaţiilor (3),(4),(5), pentru reprezentarea numerelor

 Metoda I: Se reprezintă numărul în valoare absolută, apoi se

 Metoda II: Se foloseşte definiţia (2), unde 𝑛𝑛 reprezintă dimensiunea

 Metoda III: Codul complementar al unui număr negativ, 𝑁𝑁 se obţine

 În complement faţă de 2 avem o singură reprezentare pentru valoarea

 Pentru reprezentarea a 𝑛𝑛 biţi (din care unul pentru semn), domeniul

 Codul complementar este codul cel mai utilizat în reprezentarea

 Pentru numerele pozitive reprezentarea în cod invers este identică cu

 În cazul numerelor negative, efectuând un raţionament similar cazului

N i = 1bn − 2bn − 3 b1b0 (7)

 Metoda I: Se reprezintă valoarea absolută a numărului în cod direct

 Metoda II: Se foloseşte definiţia (6), unde 𝑛𝑛 reprezintă dimensiunea

 Pentru reprezentarea a 𝑛𝑛 biţi (din care unul pentru semn), domeniul

 Un dezavantaj al codului invers îl constituie faptul că admite două

 Această codificare constă în adunarea unei valori constante la

 Valoarea constantă, notată 𝐸𝐸, care se adună, este de regulă

 Matematic, un număr întreg 𝑁𝑁 se reprezintă în cod exces 𝐸𝐸

 În general, domeniul de valori întregi ce se pot reprezenta pe

 Codul în exces poate transforma un domeniu de numere

 Codul în exces se foloseşte în special la reprezentarea

 Numerele reale se reprezintă în calculator în formatul cu virgulă mobilă

 În acest caz reprezentarea nu este unică. De exemplu, în baza 10,

 În acest caz mantisa se numeşte normalizată, are obligatoriu după

 Unele formate de reprezentare folosesc pentru normalizarea mantisei

unde mantisa M este normalizată și este considerată un număr pozitiv

 Informaţia care nu se modifică nu se reprezintă, adică baza şi virgula.

 Dacă baza de reprezentare este 2, bitul mai semnificativ al mantisei

 Condiţia de normalizare a mantisei (asigură unicitatea reprezentării

 Reprezentarea exponentului - se utilizează în general un cod în exces

 Reprezentarea exponentului - se utilizează în general un cod în exces

 Valoarea maximă a exponentului este: Emax = 2 e −1 − 1

 Pentru o mantisă subunitară, valorile pozitive reprezentabile satisfac

 Pentru o mantisă supraunitară, valorile pozitive reprezentabile satisfac

-Vmax -Vmin 0 Vmin Vmax

 Dacă în urma unei operaţii aritmetice rezultă o valoare din intervalele

 Fenomenul este semnalat de către calculator, execuţia programului

 Dacă rezultatul unei operaţii este în intervalul (- Vmin, Vmin ) atunci el

 Pentru mărirea capacităţii de reprezentare se poate mări numărul de

 Standardul IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineering) a

 Baza de reprezentare este 2.