PRACTICA SI METODICA ACTIVITATILOR MOTRICE PE GRUPE DE VARSTA

EFS 3

Cursul nr. 5
Condiția fizică și calitatea vieții

Condiția fizică
Din punct de vedere semantic, noțiunea de fitness, preluată din limba engleză poate fi
asimilată condiției fizice, sau în sens mai larg capacității motrice. 1 Aceasta traduce calitatea
sau starea unui sistem de a fi pregătit, adaptabil, ajustabil, pentru a face față unor standarde
impuse.2 Definirea noțiunii diferă sensibil de la un autor la altul. În dicționarul explicativ al
limbii române, condiția fizică este definită ca situația unui sportiv din punct de vedere fizic și
al pregătirii sale teoretice și practice.3
Condiția fizică este starea de sănătate și bunăstare, capacitatea de a efectua acțiuni și
activități sportive, activități specifice ocupațiilor, precum și activități zilnice. În lipsa acestei
capacități omul se confruntă cu pericole și provocări nou apărute, care au urmări pe termen
mediu, cât și pe termen lung. Condiția fizică este în general realizată și printr-o nutriție
adecvată, exercițiu fizic moderat și vuguros și odihnă suficientă. Înainte de revoluția
industrială fitness-ul a fost definit ca aptitudinea de a desfășura activitățile zilei fără oboseală
excesivă. Cu toate acestea, prin automatizarea și schimbările în stilul de viață, aptitudinea
fizică este acum considerată o măsură a capacității organismului de a funcționa eficient
inclusiv în activitățile de muncă și de agrement, de a fi sănătos, de a rezista bolilor
hipokinetice și de a face față situațiilor de urgență.4
Starea de sănătate și condiția fizică reprezintă un cumul multifunctional, din care
amintim:
- Nivelul creșterii și dezvoltării somatice (înălțime, greutate, țesut adipos, proporții,
volume, etc.)
- Nivelul calității principalelor sisteme sisteme și funcții implicate în efort, în
special cel cardio-respirator și neuro-muscular;

1
Bota, A. (2011). Activități motrice de timp liber în Colecția Formare continuă – Activități motrice
extracurriculare, Editura Discobolul, p. 53.
2
xxx (1993). Webster,s Third Nw International Dictionary, Enciclopedia Britanica, Inc.
3
www.dexonline.ro/definitie/condiție/43945
4
https://web.archive.org/web/20120712201046/http://www.fitness.gov/digest_mar2000.htm

1
 - Nivelul de dezvoltare al calităților motrice viteza, forța, dar în special cel al
rezistenței, coordonării, supleței, considerate ca elemente definitorii ale condiției
fizice.
Literatura de limba engleză distinge două tipuri de fitness:
- Fitnessul condiționat de starea de sănătate ale cărui componente sunt capacitatea
cardio-vasculară, mobilitatea, rezistența musculară locală, forța și compoziția
corporală. Orice individ își poate îmbunătăți nivelul acestor componente, chiar
dacă nu are aptitudini sportive.
- Fitnessul condiționat de nivelul deprinderilor motrice însușite, numit și fitness
motor. Acesta include agilitatea, echilibrul, coordonarea, puterea musculară,
timpul de reacție și viteza, calități a căror determinare genetică este mult mai
pronunțată.5

Am o condiție fizică corespunzătoare?

Sănătatea este asociată cu capacitatea de a resimţi bucuria de a trăi şi de a face faţă
solicitărilor, ea nesemnificând doar absenţa bolii. Un risc scăzut de prezenţă a bolilor, precum
şi o calitatate superioară a vieţii sunt legate de o condiţie fizică bună relaţionată cu sănătatea
(fig1)6.

Fig. 1 Relaía dintre activitatea fizică, condiția fizică și

starea de bine/calitatea vieții

5
Bota, A. (2011). Activități motrice de timp liber în Colecția Formare continuă – Activități motrice
extracurriculare, Editura Discobolul, p. 53.
6
Șerbescu, C. (2008). Condiția fizică a școlarului mic, Editura Universității din Oradea.

2
 Pentru a genera efecte pozitive pe planul sănătății, o activitate fizică trebuie să fie
prestată frecvent, să dureze suficient (nu mai puțin de 20-30 minute) și să angreneze ân efort
un număr cât mai mare de mușchi ai organismului.
Pentru a ne ghida în această privință și pentru a aprecia dacă programul de mișcare
îndeplinește sau nu criteriile de eficiență, putem apela la calcularea indicelui de activitate
fizică (IAF).

Chestionar pentru identificarea Indicelui de activitate fizică7

Parametru Punctaj Tip de activitate

Intensitate 5 Activitate fizică ce duce la accelelerarea marcată a
respirației și la transpirație relativ abundentă;
4 Efort care duce doar din când în când la gâfâială și la
transpirație (de ex. tenisul de câmp)
3 Efort nu prea greu (de exemplu cel din sporturile
recreatice, cicloturism);
2 Eforturi moderate (de exemplu voleiul);
1 Eforturi ușoare (de exemplu, pescuit, mers).
Durată 4 Peste 30 de minute
3 21-30 minute
2 10-20 minute
1 Sub 10 minute
Frecvență 5 Zilnic sau aproape zilnic
4 De 3-5 ori pe săptămână
3 De 1-2 ori pe săptămână
2 De câteva ori pe lună
1 Mai puțin de o dată pe lună

Indicele de activitate fizică se obține înmulțind punctajele fiecărui parametru.

(IAF = Intensitate x Durată x Frecvență)
Valoarea IAF obținutăse apreciază conform grilei de interpretare de mai jos.

Punctaj Caracterizare Categoria de condiție fizică

80-100 Stil de viață foarte activ Superioară
60-80 Persoană activă și sănătoasă Foarte bună
40-60 Acceptabilă (e nevoie de mai bine) Rezonabilă
20-40 Insuficient de activ/relativ sedentar Slabă
Sub 20 Sedentar Foarte slabă

7
Dumitru, Gh. (1997). Sănătate prin sport pe înțelesul fiecăruia, Federația Română Sportul pentru toți, București

3
 În completarea acestui chestionar este nevoie de sinceritate în răspunsuri pentru a se
putea evalua cât mai exact IAF, nemaifiind nevoie de alte teste suplimentare. În funcție de
punctaj se apreciază dacă persoana testată este poate continua cu activitățile fizice ca și pânî
acum sau dacă are nevoie de un program intervențional pentru a îmbunătăți condiția fizică.
De exemplu, dacă punctajul este de 80 de puncte înseamnî că este bine și poți să te menții și
în continuare pe aceeași linie. În schimb, dacă ai obținut 60 de puncte, înseamnă că stilul de
viață nu este unul activ sau foarte activ și programul de mișcare nu aduce beneficii
semnificative pe planul sănătății.
Pentru a îmbunătăți IAF ar trebui modificat unul, doi sau toți cei trei parametri din
chestionar, încât prin înmulțirea celor trei parametri să se obțină peste 60 de puncte.

Testul Ruffier8
Proba Ruffier a fost descrisă în anul 1920 și denumită de autorul ei _proba de
evaluare a condiției fizice (fitness). Este o proba funcțională cardio-vasculară, valoroasă în
special pentru copii, persoane neantrenate și vârstnici, dar mai puțin valoroasă pentru
sportivi, în special pentru cei care practică eforturi dinamice.
Principiul metodei – se bazează pe reacția frecvenței cardiace la un efort standard
(genuflexiuni). Prin aplicarea unei formule de calcul se obține un indice ce poate fi urmărit în
dinamică.
Tehnica de lucru – subiectul este în poziție așezat. Se măsoară frecvența cardiacă pe
câte 15 secunde până ce valorile se stabilizează. Se precizează condițiile în care are loc
testarea (fig. 2).

Fig. nr. 2 Tehnica de lucru Testul Ruffier

8
Drăgan, I. (1970). Elemente de investigație în medicina sportivă, Editura Stadion, București

4
 În continuare subiectul execută 30 de flexii-extensii ale membrelor inferioare
(genuflexiuni) în 45 secunde (frecvența de 90 pe metronom, câte o bătaie pentru fiecare timp
al genuflexiunii – coborâre – ridicare). Imediat după terminarea genuflexiunilor subiectul se
așează și se măsoară frecvența cardiacă pe 15 secunde, între secundele 0-15 si 45-60 ale
primului minut postefort. Cele trei valori se introduc în formula de calcul al indicelui
RUFFIER:

 P1 = puls de repaus (x4);

 P2 = puls de efort (x4);
 P3 = puls de revenire (x4).

Interpretare – se realizează în funcție de valorile indicelui RUFFIER calculate după

formula prezentată anterior și în funcție de relațiile dintre cele trei valori ale pulsului. Astfel,
în funcție de valoarea indicelui întâlnim calificativele din tabelul de mai jos.

Calificativ Valoare

Foarte bine <0

Bine 0-5

Mediu 5-10

Satisfăcător 10-15

Nesatisfăcăto >15
r

5
Boala hipokinetică și beneficiile condiției fizice asupra organismului

Kraus și Raab (1961) introduc termenul de boală hipokinetică, tocmai pentru a

semnala gravitatea acestui sindrom. Exercițiul regulat ajută subiecții să prevină sau să reducă
simtomele bolilor hipokinetice.9
Corpul uman îl putem imagina ca o mașină perfectă, construită pentru a păstra intacte
funcțiile mușchilor, oaselor, articulațiilor pentru a preveni apariția unor disfuncții și a rugini
înainte de vreme. Dacă privim un copil, vom observa necesitatea lui de a se mișca, în mod
constant, cu bucurie și plini de energie. Nu se plictisesc niciodată și nici nu obosesc, fiind
capabili să petreacă mult timp în mișcare.
Studii recente atenționează părinții și specialiștii domeniului că lipsa de mișcare la
copii induc scăderea forței musculare, a agilității, au probleme cu a executa acte și acțiuni
motrice simple. Tehnologia modernă și facilitățile ne forțează să renunțăm la a utiliza scările
în favoarea ascensorului sau mașina în defavoarea mersului pe jos sau a deplasării cu
bicicleta/trotineta10.

Beneficiile condiției fizice11

 Reduce riscul bolilor cardiace;
 Reduce riscul dezvoltării hipertensiunii;
 Reduce nivelele circulatorii ale trigliceridelor;
 Crește probabilitatea supraviețuirii în cazul unui infarct miocardic;
 Ajută la controlul presiunii sangvine în hipertensiune;
 Sade frecvența cardiacă în repaus;
 Crește circulația sangvină coronariană;
 Crește pragul aerob, permițând efectuarea unor exerciții cu durată mai lungă și la o
intensitate mai crecută, fără a se acumula acid lactic;
 Reduca vâscozitatea sângelui;

9
Bota, A. (2011). Activități motrice de timp liber, Colecția Formare continuă, Activități sportive
extracurriculare, Editura Discobolul, București.
10
https://rum.wellcaremedicalcentre.com/hypokinetic-syndrome-when-sedentariness-becomes-disease
11
Buiac, D,, Suciu, A. (2007). Sănătatea și activitatea fizică de-a lungul timpului, Federația Română Sportul
pentru Toți, București.

6
  Scade cu 20-30% nevoile de medicaamente antihipertensive la cei care au nevoie de
acestea;
 Crește volumul maxim de oxigen;
 Ajută aparatul respirator să reziste la infecții;
 Crește putrea ș irezistența mușchilor respiratori, lucru important la asmatici;
 Crește densitatea și puterea de rezistență a ligamentelor și tendoanelor;
 Crește grosimea cartilajelor din articulații;
 Crște nivelul puterii și rezistenței musculare;
 Încetinește rata degenerării articulare, în cazul suferinței de osteoartrită;
 Ajută la menținerea unui echilibru muscular adecvat;
 Menține sau îmbunătățește nivelul mobilității articulare;
 Reduce riscul dezvoltării osteoporozei;
 Îmbunătățește echilibrul și îndemânarea;
 Îmbunătățește atitudinea corporală;
 Ajută la pierderea în greutate;
 Ajută la arderea excesului de calorii;
 Ajută la mneținerea ratei metabolice de repaus;
 Ajută la prevenirea și ameliorarea stresului care cauzează sindromul de tunel carpian;
 Reduce nivelul de anxietate;
 Îmbunătățește creativitatea;
 Îmbunătățește aspectul fizic;
 Ajută la relaxare;
 Crește funcționabilitatea sistemului imunitar;
 Previne nsomniile;
 Crește productivitatea în muncă;
 Ajută la menținerea unui stil de viață independent;
 Crește nivelul calității vieții, etc.

Calitatea vieții
Calitatea vieţii reprezintă evaluarea în ansamblu aindividului, luând în considerare
starea de bine asociată cu evenimentele sau condiţiile influenţate în urma aplicării unei
interventii (preventionale, terapeutice etc.).

7
 Studiul calităţii vieţii la nivel populaţional reprezintă oportunitate pentru modificări
introduse în reforma servicilor de sănătate, precum și evaluarea impactului acestor schimbări
asupra stării de sănătate a populaţiei.
Obiective urmărite în cadrul studiilor asupra calității vieții populației sunt12:
- creşterea interesului asupra sănătăţii (nu doar asupra bolii);
- cooperarea interdisciplinară;
- îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă;
- îmbunătăţirea condiţiilor grupurilor vulnerabile;
- evaluarea implementării strategiei „sănătate pentru toţi” (OMS)

Fig. nr. 3 Factori care influențează calitatea vieții

Printre indicatorii calităţii vieţii, putem enumera13:

1. Bunăstarea emoţională (psihică), ilustrată prin indicatori precum: fericirea, mulţumirea de
sine, sentimentul identităţii personale, evitarea stresului excesiv, stima de sine (self-esteem),
bogăţia vieţii spirituale, sentimentul de siguranţă.
2. Relaţiile interpersonale, ilustrate prin indicatori precum: a te bucura de intimitate,
afecţiune, prieteni şi prietenii, contacte sociale, suport social (dimensiunile suportului social).

12
Moret, L., Chwalow, J., Baudoin, C. (1993). Evaluer la qualite de la vie: construction d,une echelle, Rev
Epidem et Sante Publ., 41:65-67.
13
Leonte, N. (2012). Bunăstarea fizică – dimensiune a calității vieții, Revista Marathon, IV(1):52-59.

8
3. Bunăstarea materială, ilustrată prin indicatori precum: proprietate, siguranţa locului de
muncă, venituri adecvate, hrană potrivită, loc de muncă, posesie de bunuri (mobile –
imobile), locuinţe, status social.
4. Afirmarea personală, care însemnă: competenţă profesională, promovare profesională,
activităţi intelectuale captivante, abilităţi/deprinderi profesionale solide, împlinire
profesională, niveluri de educaţie adecvat profesiei.
5. Bunăstarea fizică, concretizată în sănătate, mobilitate fizică, alimentaţie adecvată,
disponibilitatea timpului liber, asigurarea asistenţei medicale de bună calitate, asigurări de
sănătate, activităţi preferate interesante în timpul liber (hobbyuri şi satisfacerea lor), formă
fizică optimă sau fitness, concretizată în cei patru S: strenght – forţă fizică, stamina – vigoare
sau rezistenţă fizică, suppleness – supleţe fizică şi skills – îndemânare sau abilitate fizică
(Lupu, Zanc, 1999, p. 57).
6. Independenţa însemnă autonomie în viaţă, posibilitatea de a face alegeri personale,
capacitatea de a lua decizii, autocontrolul personal, prezenţa unor valori şi scopuri clar
definite, autoconducerea în viaţă.
7. Integrarea socială se referă la prezenţa unui status şi rol social, acceptarea în diferite
grupuri sociale, accesibilitatea suportului social, climat de muncă stimulativ, participarea la
activităţi comunitare, activitatea în organizaţii neguvernamentale, apartenenţa la o comunitate
spiritual-religioasă.
8. Asigurarea drepturilor fundamentale ale omului, cum sunt: dreptul la vot, dreptul la
proprietate, la intimitate, accesul la învăţătură şi cultură, dreptul la un proces rapid şi echitabil
etc.